R de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXIV · NR. 11 (740 ... · augustin buzura tĂcerea...

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXIV · NR. 11 (740) · NOIEMBRIE 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

■ Augustin Buzura. ■ Augustin Buzura. Tăcerea lui ZalmoxeTăcerea lui Zalmoxe■ Nicolae Breban. ■ Nicolae Breban. Identitatea româneascăIdentitatea românească

■ Theodor Codreanu. Revizionismul ca impostură culturală (II)■ Theodor Codreanu. Revizionismul ca impostură culturală (II)

■ Andrei Marga. Reconstrucția României■ Andrei Marga. Reconstrucția României■ Bogdan Crețu. Moștenirea Securității: manipularea arhivelor (I)■ Bogdan Crețu. Moștenirea Securității: manipularea arhivelor (I)

■ Ştefania Mincu. Poetica Angelei Marinescu■ Ştefania Mincu. Poetica Angelei Marinescu

■ O noua rubrică de Alex Ştefănescu: ■ O noua rubrică de Alex Ştefănescu: Literatura română după o revoluțieLiteratura română după o revoluție

■ Mircea Filip: „Nu se întâmplă nimic fără Dumnezeu”■ Mircea Filip: „Nu se întâmplă nimic fără Dumnezeu”■ Aura Christi. Lumea Ta, Doamne? Un rai al culorilor!■ Aura Christi. Lumea Ta, Doamne? Un rai al culorilor!

Dosar ■ Cazul Paul Goma (IV)Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (V)

DR. MIRCEA FILIP

O carte- eveniment: Cărturari, opozanţi şidocumente. Manipularea Arhivei Securităţii(Editura Polirom, 2013), scrisă. în urma unorminuţioase cercetări, de Gabriel Andreescu,unul dintre cei mai importanţi dizidenţi aiperioadei comuniste, militant pentru drepturi-le omului şi ale minorităţilor după 1990, cerce-tător şi profesor de ştiinţe politice. GabrielAndreescu ajunge la concluzia că acuzaţiile decolaboraţionism vehiculate în ultimii ani înlegătură cu Adrian Marino, Constantin Noica,Nicolae Balotă, Vasile Vetişanu, Mihnea Berin-dei, Mihai Botez şi Nicolae Breban nu se justi-fică. „Manipularea arhivelor duce la distorsio-narea întregului sistem de interpretare a tre-cutului. Seamănă confuzie peste istoria de 45de ani de comunism”, scrie Gabriel Andreescu.Lucrarea analizează modul cum imaginea dedisident a unora dintre personalităţile demarcă româneşti a fost distrusă prin atacuri înpresă, care s- au bazat pe distorsionarea reali-tăţilor din dosarele Securităţii comuniste. Înurma studiului a sute de dosare din Arhivele

Securităţii, Gabriel Andreescu încearcă săarate cât adevăr şi câtă manipulare sunt înacuzaţiile aduse unor bine- cunoscuţi oameni decultură români, ale căror cazuri au constituitde multe ori subiect de polemică.”

Din cuprins: Adrian Marino. Campania dedistrugere a unui model • Constantin Noica înarhive. Ataşamentul victimei faţă de torţionari• Nicolae Balotă faţă în faţă cu AlexandruPaleologu. Puterea subiectivităţii • Eşecul insti-tuţional al deconspirării. Explicare şi semnifica-re • Mihnea Berindei. Scenariul denigrării •Execuţia lui Mihai Botez. Disidentul transfor-mat în agent al Securităţii • Nicolae Breban.Adevărul din arhivă • Lumea informatorilor

„De ce s- a lovit în intelectuali, în scriitori, şinu altundeva? Primul răspuns vine din direcţiarelevanţei sociale a practicii ca atare. Deşi foarterăspândit în toate mediile sociale şi profesionale,din cauza ubicuităţii terifiante a Securităţii,„colaboraţionismul” a ajuns o obsesie etică repre-zentativă numai la nivelul intelectualităţii, unuiagricultor, lăcătuş- mecanic sau bucătar fiindu- i,practic, indiferentă încărcătura morală a dela-ţiunii, cu excepţia puţinor cazuri în care ea aatins, direct şi dureros, familii sau rude. Dacă,aşa cum aminteam, solitarii exponenţiali puteaufi neutralizaţi prin marginalizare – eventualprin asimilarea lor categoriei ridicole a „clovni-lor”, aşa cum arată Zamiatin sau Norman

Manea (şi nu sunt singuriidin fostul bloc răsăritean)– transformarea unei casteprofesionale în etalonmoral putea reprezenta, înRomânia de după 1989,un pericol care nu trebuiasubestimat. Scriitorimeaera, strict obiectiv, singura„breaslă” care se preta laacest statut, eticismuldeclarativ al membrilorsăi, foarte respectaţi înRomânia de dinainte de

Revoluţie, şi fronda anticeauşistă a multora din-tre ei reprezentând, la fel de logic, un pericol vir-tual pentru coruptocraţia în pregătire a claseipolitice. În consecinţă, regimul fie că s- a debara-sat cinic de scriitori, fie a sugerat pe toate căile –beneficiind de complicitatea mass media, detaliucare nu trebui uitat!!! – că toţi sunt murdari,vinovaţi, venali şi lipsiţi de coloană vertebrală.S- a lovit la vârf (Noica, Marino, Balotă, Brebanetc.), pe considerentul că restul va cădea de lasine, în urma efectului de contagiune epidemică.Cartea lui Gabriel Andreescu vorbeşte, în ultimăinstanţă, despre un proiect ocult de macularecolectivă. Şi, la fel de adevărat: de incapacitateanoastră, sau a celor care conduc „breasla”, să îlcontracareze.” (Ştefan Borbély, Mecanisme devictimizare, în Contemporanul, nr. 7/2013)

2

ANUL XXIV � Nr. 11 (740)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

PolemiceNICOLAE BREBAN � IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ/ 3LecturiŞTEFANIA MINCU � POETICA ANGELEI MARINESCU/ 4EseuŞTEFAN BORBÉLY � STRUCTURI RELIGIOASE ÎN ROMANUL NOIDE EVGHENI ZAMIATIN (I)/ 5PolemiceTHEODOR CODREANU � REVIZIONISMUL CA IMPOSTURĂCULTURALĂ (II)/ 7LecturiCONSTANTIN CUBLEŞAN � POVESTIREA CA EXERCIŢIU DERAFINAMENT/ 9RecitiriADRIAN DINU RACHIERU � UN PROZATOR DE IERI: PETRU DUMITRIU/ 10Pagina 12BEDROS HORASANGIAN � 2 G/ 12Rondul de ziGELU NEGREA � …NU I S-A DAT, I S-A FURAT!/ 13O carte-evenimentBOGDAN CREŢU � MOŞTENIREA SECURITĂŢII: MANIPULAREAARHIVELOR (I)/ 14PolemiceANDREI MARGA � RECONSTRUCŢIA ROMÂNIEI/ 15Literatura română după o revoluţieALEX. ŞTEFĂNESCU � RECAPITULARE/ 17Poeme de ION COCORA/ 18Clubul Ideea EuropeanăModeleDaniela Lungu în dialog cu Mircea Filip„NU SE ÎNTÂMPLĂ NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU”/ 19AURA CHRISTI � LUMEA TA, DOAMNE? UN RAI AL CULORILOR!/ 21Clubul Ideea EuropeanăDosar ■ Cazul Paul Goma (IV)MARIAN VICTOR BUCIU � PAUL GOMA/ 23LecturiCONSTANTINA RAVECA BULEU � UN EXEGET AL CONFESIUNII / 26Clubul Ideea EuropeanăDosar ■ Cazul Nicolae Breban (V) AUGUSTIN BUZURA � TĂCEREA LUI ZALMOXE/ 27MAGDA URSACHE � AŞADAR, CUI I-E FRICĂ DE NICOLAE BREBAN? (II)/ 28IOAN BUDUCA � SOFISM JUDECĂTORESC/ 29Poeme de IOANA ILEANA ŞTEŢCO/ 30LecturiTEREZIA FILIP � ŢESÂND POEZIA, PRECUM O PENELOPĂ/ 31FilmDANA DUMA � ANIMEST 2013: FARMECUL ARTIZANATULUIELECTRONIC/ 32FilmCĂLIN CĂLIMAN � UN FESTIVAL DE DOUĂ DECENII/ 33ModeleCONSTANTIN COROIU � O CAPODOPERĂ A GENULUI BIOGRAFIC:„CEHOV” DE HENRI TROYAT (II)/ 34Pe cont propriuLIVIU IOAN STOICIU � SEMEŢIA SINGURĂTĂŢII LA EMIL BOTTA/ 35Scrisori din BalkaniaMONICA SĂVULESCU VOUDOURI � „VINO ÎN ATENA, SĂ SCRIEMPOEZIE”/ 36Cartea străinăRODICA GRIGORE � CAPTIVE ÎN ŢARA BĂRBAŢILOR.../ 37SemnalPUNCTUL CRITIC NR. 3/2013/ 37Revista revistelorMARIN RADU MOCANU � SPERANŢA CE NE-A RĂMAS/ 38

Senatul Contemporanul:

ŞTEFAN BORBÉLY, NICOLAE BREBAN,AURA CHRISTI, VICTOR IVANOVICI, ANDREI MARGA, VIRGIL NEMOIANU, BASARAB NICOLESCU, DUMITRU RADU POPESCU, EUGEN SIMION,ION SIMUŢ, EUGEN URICARU

AURA CHRISTI(redactor- şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVIDADRIAN IONUŢ PREDAFLORIN AFLOAREI

Corespondenţi din străinătate:MONICA SĂVULESCU- VOUDOURI (GRECIA)EMIL RAŢIU (ITALIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:IULIAN BOLDEA, ŞTEFAN BORBÉLY, MARIAN VICTOR BUCIU, CONSTANTINARAVECA BULEU, CĂLIN CĂLIMAN, IRINACIOBOTARU, BOGDAN CREŢU, CONSTANTINCUBLEŞAN, NICOLETA DABIJA, DANA DUMA, RODICA GRIGORE, BEDROS HORASANGIAN, BORIS MARIAN, MARIN RADU MOCANU, JEANA MORĂRESCU, ADRIAN DINU RACHIERU,MARIA- ANA TUPAN, LIVIU IOAN STOICIU, MAGDA URSACHE

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Editor: Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: [email protected]

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de pagini

Tipar: SC PRINT MULTICOLOR SRL &Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revistei CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu reproduceri după lucrărilepictorului WASSILY KANDINSKY (1866-1944)

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România

♦ Eveniment ♦ Eşecul instituţionalal deconspirării

Gabriel AndreescuCărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii

Noua Revistă de Drepturile Omului

Noua Revistă de Dreptu-rile Omului (NRDO) este opublicaţie trimestrială edi-tată de Centrul de StudiiInternaţionale în cooperarecu editura C.H. Beck. Publi-caţia este continuareaRevistei Române de Drep-turile Omului, editată între

1993 şi 2005. A fost gândită să răspundă cerin-ţelor academice şi să fie în acelaşi timp o resur-să pentru instituţiile şi organizaţiile implicateîn înţelegerea şi promovarea drepturilor omu-lui.

Dorim să promovăm prin publicareaNRDO reconcilierea dintre principiul demnită-ţii şi principiul libertăţii umane. În viziuneanoastră, nu doar că reconcilierea celor douăvalori este posibilă, dar demnitatea şi libertatease întăresc reciproc. Temele recunoaşterii şisusţinerii reciproce le regăsim şi într- un altobiectiv la NRDO, apropierea dintre teoria şipractica drepturilor omului.

P r o i e c t e d i t o r i a l f i n a n ţ a t d e

În Trădarea criticii vorbesc de faptul căîntreaga şi covârşitoarea, din păcate,massmedia, ca şi în stufoasele şi intermi-nabilele noastre discuţii şi analize ale pre-

zentului – pe sticlă sau în pură oralitate! – noi avem,reflexul – poate, mai ştii, o formă a unei panici maisubtile însă extraordinar de persisitente! – de a necantona în concluziile şi analizele noastre doar asu-pra prezentului imediat şi a racilelor abundente, desuprafaţă. Încă o dată, ca şi în vremea ultimei dicta-turi, ne plângem şi ne autoacuzăm doar de relele şiinjustiţiile, uneori, e drept, aberante, pe care leîntâmpinăm zilnic. Cu reflexul, pe care l- am moşte-nit poate din vremea celor două dictaturi conuniste –Dej şi Ceauşescu! – sau, mai ştii, am moştenit, ca unreflex profund de apărare, din vremea fanarioţilor, lamunteni, a ruşilor şi tătarilor la moldoveni, aaustro- ungarilor la ardeleni, de a căuta sursa şi vinaacestor injustiţii şi aberaţii sociale la alţii. La stăpâ-nitori mai ales, aproape indiferent cine sunt ei.

Or, eu, în eseul citat mai sus încerc să fac oreferinţă la acele rele sau corupţii mai vechi ce ţin de

straturile adânci ale subconştientului; şi numeamuna dintre ele, majoră, ca fiind datorată unei Unirifăcute nu numai târziu în contextul european, cucare ne place să ne asemănăm, dar, mai ales, o unirene- dusă la sfârşit! O Unire care ne lasă încă vii plă-gile şi sângerândele cicatrici ale celor trei provinciicare ne constituie, o Unire pe jumătate care neîmpiedică să ne unim cu adevărat eforturile înreconstrucţia unei Românii pe care comunismul dejumătate de secol ne- a lăsat- o vraişte, cu uriaşesechele în infrastructurile fizice şi morale.

În sprijinul acestei idei citamefortul fantastic, emblematic, făcutde marea Franţă modernă cânddeclanşează revoluţia din ‘89: aceas-tă revoluţie şi mai ales spiritul ei,răsturnarea monarhiei şi a privile-giilor seculare ale aristocraţiei şi cle-rului, ea, Franţa, o repetă încă detrei ori în secolul care urmează dupăcăderea Bastiliei: în 1830 (zguduireaunei lumi pe care o găsim magistraldescrisă şi re- inventată în opera luiBalzac!), în l848 – mişcare ce va aveaefecte de rezonanţă în aproape toatăEuropa, şi în l870. Abia acest şir derevoluţii şi mişcări sociale ale unorgeneraţii diferite, pe parcursul unuisecol aproape au afirmat şi instalatceea ce numesc francezii l’espritrépublicain, axa socială şi moralăcare le serveşte de model şi criteriufundamental în treburile cetăţii, darşi nouă, tuturor europenilor, cum neplace să ne numim.

Nu cumva, întreb încă o dată,în loc de a discursa la nesfârşit despre corupţie –magnifica corupţie de care sunt atinse toate admi-nistraţiile europene, dar din care, se pare, noi ne- amfăcut aproape un modus vivendi, cea moştenită de labarbara administraţie comunistă, dar care vine şidin cele trei secole de fanariotism în Ţările Române– noi ar trebui mai degrabă să tratăm probleme deesenţă ale trăirii noastre împreună, într- un stattânăr, care, spre deosebire de Polonia, de exemplu,ţară cu care am împărţit o jumătate de secol dedominaţie moscovită şi care împlineşte un mileniude existenţă statală, noi ne vom mândri, abia pestecâţiva ani, în 2018, cu un secol de stat suveran şiunitar?

Nu cumva, cum o constată şi unii comentatori,mai calmi şi mai lucizi (poate, mai ştii, mai liberi!),nu cumva în loc să ne aţintim mereu privirile în sus,spre acel scaun al stăpânului, voievodului, ciocoiuluisau dictatorului, scaun gol, de data aceasta, dar acărui umbră rămâne fatidică şi fascinantă într- unfel, nu cumva ar trebui să privim mai atent în jurulnostru şi, dacă se poate, la ceea ce produc minţile şicreierul nostru, antrenate mai mult sau mai puţinîntr- o acţiune obştească? Departe însă de mine gân-dul de a mă avânta în predici morale, cum fac uniidintre colegii mei, intelectuali, care vor să înveţenorodul. Ţin bine minte că, aflându- mă la Paris înfatala vară a anului 1971 – fatală pentru Români,deoarece în acea vară s- a instalat, în fapt, dictaturapersonală a lui Ceauşescu, care urma tot mai mults- o înlocuiască şi chiar s- o denatureze chiar şi pe ceaa Partidului, cu urmări din cele mai dezastruoasepentru noi Românii, diferenţiindu- ne încă o dată destatele din jurul nostru supuse aceluiaşi jug rusesc –primul fior şi prima spaimă reală pe care amsimţit- o, atunci, pe străzile pariziene luând în mânăo ediţie recentă a Scînteii a fost citind uriaşul titlu alultimei cuvântări a dictatorului în care propuneare- educarea poporului Român. A fost nu numai ungest simptomatic al instalării acelei boli de care aumai suferit şi alţi dictatori de tristă celebritate aisecolului trecut, numită paranoia puterii, dar şi unsemn teribil şi funest al viitorului program pe care

acest om care înacei ani, deceniulopt, se bucura deprieteniile şi alian-ţele nu puţinor şefide state influenţipe glob, se pregăteasă- l pună în miş -care. O reeducarea întregului poporşi această acţiuneşi îndemn rezonea-ză sumbru în ure-chile noastre, ceicare am trăit aceaistorie, cu faimoasaşi incredibila re- e -

du care de la Piteşti. În fapt, Ceauşescu vorbea, înacele discursuri, de educaţia care trebuie făcutănorodului; şi e ciudat cum, la două decenii, imediatdupă revoluţie, unii distinşi intelectuali clameazănestingherit, în massmedia din ţară şi străinătate,despre incapacitatea sau primitivitatea poporuluiromân de a înţelege şi de a uza de armele democra-ţiei. Propunând parcă o altă formă a dictaturii sau,mai ştii, lăsând în grija altora, distribuirea şi urmă-rirea treburilor decisive ale naţiunii.

Nu, în ceea ce mă priveşte, eu nu am căzut şinu am să cad în capcana multora, intelectuali saunu, de a- mi învăţa norodul. Rostul meu, în carieramea îndelungată, prolifică, rostul meu şi azi, aflatspre sfârşitul ei, este de a- mi asista comunitatea însânul căreia m- am ivit şi a cărei limbă şi reflexe lefolosesc pentru a edifica o operă. De a fi complice şimartor; or, se ştie, acest cuvânt, de martor, vine dela cuvântul martir şi eu aşa îl şi înţeleg: rostul meueste de a suferi împreună, la bine şi la râu, solidarnu numai cu istoria şi prezentul ei, al naţiunii mele,dar şi încercând să- i înţeleg rostul şi necesitatea.

Am citat mai sus de câteva ori cuvântul naţiu-ne şi, deşi unora o să li se pară nepotrivit sau depă-şit termenul, din varii motive (globalizare, caricatu-ra limbajului ceauşist etc.) îl voi folosi în continuarecând va fi de trebuinţă. Şi nu numai pentru că aceas-tă noţiune se leagă de tema capitolului, Identitatearomânească, sau de originea mea nord- ardeleană, custrămoşi, mai ales preoţi, care au luptat pentru unstat naţional, liber şi demn, dar şi pentru că suntconvins că tocmai în perioada actuală de intensivăglobalizare – ce se face mai ales sub imperiul econo-mic şi al dominaţiei limbii englezo- americane! – eu,în ce mă priveşte, sunt convins – şi încă o dată pro-fet în vremuri tulburi! – că ceea ce unii numesc pedrept cuvânt Europa naţiunilor se va mişca în viitorîntr- un sens puţin diferit de ceea ce observăm azi –adică în punerea accentului mai puţin pe euro şi pestructurarea economică şi mai ales pe ceea ce numimnaţiune. Deoarece dacă, e drept, visul europenilor,mai ales al celor din Apus, a fost de a se integra uneisingure comunităţi continentale – amintim expresialui Nietzsche: Das eine Europa!– credem că acest visse va răsturna într- un mod spectaculos şi va clamapăstrarea – dinamică, creatoare, se înţelege! – a ori-ginalităţii şi particulatiţii fiecărei etnii europene,înscrise într- o comunitate de limbă, de istorie şi cul-tură. O bogăţie inestimabilă, cea a creativităţii lanivelul naţional, care după Renaştere a adus un sporincalculabil de cultură, civilizaţie şi spirit organiza-toric. Bazate, se ştie, pe anticele comori de cunoaşte-re şi organizare umană, grecească şi romană! �

■ fragment

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

NOIEMBRIE 2013

3

© A

UR

AC

HR

IST

I

Nicolae BrebanIdentitatea românească

Dacă, e drept, visul europenilor, maiales al celor din Apus, a fost de a se

integra unei singure comunităţicontinentale – amintim expresia lui

Nietzsche: Das eine Europa!– credemcă acest vis se va răsturna într- un

mod spectaculos şi va clama păstrarea– dinamică, creatoare, se înţelege! – aoriginalităţii şi particulatiţii fiecărei

etnii europene, înscrise într- ocomunitate de limbă, de istorie şi

cultură.

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► C. Miu, T. Mămăligan, C. Ştefan, România în calea ameninţării teroriste

► Petru Demetru Popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► Petru Demetru Popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

4


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Poezia Angelei nu e nici „senzorială”, nici„abstractă”, în sensurile obişnuite, ci –neapărat – în sistemul semantic al rău-lui absolut: e vorba, repetăm, de polii

cardinali ai psihicului, de bigotismul şi bizareria fon-dului nesublimabil din om, de răul absolut ce zace înel, surprins la nivelul trăirilor viscerale, nesocializa-te, care duc la alienare: un fel de sacralitate a ororii,care schimbă sensurile obişnuite în opusele lor.„Puritate”, de pildă, nu mai are sensul obişnuit, ci serăstoarnă în aspiraţie nega-tă, devenită forţă uriaşă vin-dicativă şi rămânând tot lalocul său obişnuit, ajungândsă însemne însă răul absolut,violent şi totalmente irezo-lut. În cazul Angelei, „Oimaculată dorinţă” este echi-valent cu dorinţa absolutistă,fanatică şi fără concesii, neş-tirbită şi tiranică, ce nu semulţumeşte cu surogate „ar -tistice”, „metaforice”, cu „iro-nii” sau „rime” ci devine„dură”, „precisă ca un laser”,mânată de exorbitanţa ţinteiei iniţiale, „subminându- se”chiar în acest fel şi mergândpână la autodistrucţie.

Pentru a lămuri încă odată – dacă mai era nevoie –de unde vine lapidaritateanecruţătoare a textelor aces-tei poete (căci critica leintuieşte just, dar nu le- afăcut niciodată explicite cuadevărat), cred că ar finecesar să- i fie recitite apli-cat eseurile ei, în care lucidi-tatea întregului ei demers nupoate fi decât benefică înţele-gerii. Unele afirmaţii pot filuate drept axiome ale „poeti-cii” ei, deloc gratuite. Iată,drept pildă, în acest spaţiu restrâns, câteva rânduridin „Satul prin care mă plimbam rasă în cap”: „Poe-zia (expresia) nu este drumul spre tăcere, ci este chiarTăcerea însăşi (subl.ns.), acel spaţiu dens în carecuvintele îşi întretaie liniile de forţă ale semnificaţii-lor proprii, spaţiu haşurat de transparenţele sacrifi-ciului abstract şi de umbrele vinovate ale rostiriiacelor cuvinte fără de care nu poţi trăi” (vol. cit., p.33). Ar putea fi aceasta Axioma nr. 1 a „post- poeticii”Angelei şi s- ar înţelege mult mai rapid în ce constăreforma ei, efectuată în pofida oricărei poetici tradi-ţionale sau moderne şi chiar a oricărei poetici îngeneral. S- au făcut multe încercări de elucidare a„tăcerii” din poezie în fel şi chip. Afirmaţia poetei

este, însă, de- a dreptul răsturnătoare şi aproape cănici nu mai trebuie elucidată. Ea îşi propune să exhi-be pe cont propriu tocmai ceea ce poezia acoperă din-totdeauna prin transfer metaforic, prin virtuozităţide rimă, muzicalitate, ironie etc. şi îşi asumă deco-pertarea a ceea ce toate poeticile trec sub tăcere: fon-dul abisal al fiinţei umane, inepuizabil şi intrinsecacesteia.

Nu este că poezia nu şi- a cunoscut acest fond,dar şi- a făcut din escamotarea lui o perpetuă regulă.Ştia şi Eminescu ce este poezia şi ce ascunde ea înstrăfund „voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremu-rate/ strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea” –şi, practicând- o, era gata şi el să se dezică de ea înorice moment. Ştia sursa ei autentică, „mormântul”tăcut sau, cum zice Angela, „memoria, melancolia şimoartea”. Poeta ştie că gestul ei este primejdios şiprovocator, dar şi- l asumă printr- un act paradoxal: oluptă cu sine, la scenă deschisă, până la paroxism.

Cât despre placheta Intimitate, pe care o avemîn faţă, şi care este semnată pentru prima oară cunumele real al poetei – Angela Marcovici – ea poartăun motto luat din drama condensată a lui GeorgBüchner, Woyzeck, şi anume „Woyzeck ist werwei-felt” (Woyzeck e disperat). Personajul lui Büchnerîntruchipează, cum se ştie, solitudinea absolută,ulcerată de micimea şi convenţionalismul lumii încare trăieşte şi care- i accentuează răul din suflet.Contrazis în pasionalitatea sa pură, simte că totul seprăbuşeşte şi trădat de femeia iubită, ia act de ani-malitatea insaţiabilă din jur şi, cuprins de febră, îşiînjunghie femeia, scufundându- se şi el în nămolulunui iaz. Ceea ce depăşeşte şi nu poate fi nicidecumexprimat este „disperarea” albă a lui Woyzeck, ca unfel de platitudine fatală ce nu mai poate figestionată.

Starea hipnotic- hipoplazică prezentă în toatetextele are şi în acest mic op al Angelei o coloraturăfatală şi „precisă” în sensul de definitivă descriere înalb, cu o răceală de „peisaj”, a disperării „albe” şi

mate: „nu mai este nevoie de niciun fel de distorsiu-ne/ sau contorsionare/ totul este atât de alb şi de pre-cis”, încât tocmai stările extreme riscă să treacăneobservate sau să fie confundate cu nişte banaleritualuri narcisice: nu le poţi lua în serios şi nicipătrunde propriu- zis decât dacă le- ai trăit. Poetaînsăşi precizează: „aici nu este poezie/ nu este agoniesau moarte/ sau blasfemie/ nu este extaz nu estemurdărie/ nu este/ nimic”. Aşezată sub un fascicul delumină totalmente orbitoare, nedescompusă, dispe-rarea „albă” îşi revelă un soi de obiectivitate ultimă,care ratifică în timp ce nulifică totul, putând fi con-fundată cu liniştea aproape idilică a unui apocalipspaşnic. I se revelă poetei noima „nimicului” ca stare

imposibil de descris, contrazisă fiind de la început înaspiraţiile sale cele mai genuine. Deşi se zăresc amă-nunte biografice şi sociale privind emarginarea,boala, mizeria, acestea nu sunt decât detalii desuprafaţă; ceea ce se sublimează de obicei în noi estealtceva: starea de NU, de obscenitate, precaritate şiobscuritate primordială a propriei noastre făpturi,care nu este una raţională, ci de- a dreptul carnală,sângeroasă, neideatică şi care nu justifică nicidecumscrisul ca atare: „Blocul NU,.../ unde am scris/ îndelir despre structura nopţii.../ unde am şters scrisulde pe faţa/ pământului.” Angela continuă să „scrie cusânge”, să dea mărturie cu obstinaţie despre stareade NU, nu face altceva aici decât în volumele saleanterioare: scrie dând mărturie despre felul cumhandicapul (social sau de altă natură) se transformăîn obsesie primitivă de dominare sau în „tehnică” deautonimicire – totuna. Nu s- a schimbat nimic în tex-tele ei; doar că ele au devenit mai sărace, mai cate-gorice şi în felul acesta mai greu de clintit. Sunt stăride oroare pe care poeta nu doreşte să le refuleze, cidimpotrivă, le descrie întruna, căzând fără să vrea înretorica propriului ei discurs de confesie apoetică.Poate că acesta este lucrul major ce i se poatereproşa: faptul că neasumându- şi retorica obişnuităa versului textul ei devine el însuşi, prin repetare,un intrument (retoric) ce se îndreaptă (sau esteîndreptat de alţii) împotrivă- i, devenind un discursfastidios. Poeta este conştientă de handicapul aces-tui abuz personal şi de umilinţa de a îndura, dreptconsecinţă, admonestarea criticilor literari foartetineri care nu înţeleg mare lucru. Este însă riscul pecare şi l- a asumat de la început, chiar de la debut.

Cine ştie dacă reflecţiile poetei asupra comu-nismului or fi adevărate sau doar absolutizate în spi-rit vindicativ, cu atât mai sterilizant? Angela M. nueste o poetă care să dea soluţii: ea subzistă numai casimptom – aici ar fi valoarea autenticităţii de acestfel: în nefalsificarea exprimării stării de umanitateprofund frustrată şi disperată, ameninţată depropria- i anihilare fără scăpare. Un text foarte

deconcertant (şi „alb”) cumeste Drept înainte revine lasinceritatea de la debut. Neamintim: „Sunt animalulcare- mi pipăi sexul cu plăce-re” sau „Mă înmulţesc tăcut şiadânc”, relatând şi acum: „îmipipăi sânii (unul a dispărut)/abdomenul şi sexul/ scriu pro-stii/ mai am câteva minute/până să pot întinde mâna/ săating/ comunismul/ marxis-mul/ şi plusvaloarea.” Textule atât de „alb”, adică nul,încât poate deschide fel de felde interpretări, toate indeci-dabile: mai precis ele deschid„uşa” direct către vid, cătreindiferenţa totală şi absolut„precisă” („Precizia de sex abolţii înstelate”); aici „preci-zia” este sinonimul absolut alnulităţii de sens. Deşi paraleatorii, scurtele texte mergînainte tăind (anulând) oricepretenţie de evoluţie cătreceva pozitiv. Idealul de per -fecţiune, de puritate, care s- adovedit a fi doar alienant şianihilant prin destin este, pri-vit de la polul opus, rigurosapocaliptic: „Miroase a dia-mante/ fără materie în jur”.Poezia ei este acum, aşa cum

şi- o proclamă, o „post- poezie”, o regresie conştientă şiasumată la denudarea în expresie a stării de fiinţăprimară, ameninţată cu dispariţia. Numai prin dis-pariţia sa, poezia (după anihilare!) poate fi sublimă,prin proiectarea ei în trecut şi prin imposibilitateade a mai avea viitor, trăită paroxistic.

Volumul de faţă nu poate fi nici mai bun, nicimai rău decât celelalte ale poetei. Este doarconcluziv- apodictic, aşa cum vor fi, probabil, şi altelecare- i vor urma. �

■ Angela Marcovici (Marinescu), Intimitate,Ed. Charmides, 2013

Ştefania Mincu

Poetica Angelei Marinescu

Aşezată sub un fascicul de luminătotalmente orbitoare, nedescompusă,disperarea „albă” îşi revelă un soi deobiectivitate ultimă, care ratifică în

timp ce nulifică totul, putând ficonfundată cu liniştea aproape idilică

a unui apocalips paşnic.

ANGELA MARINESCU

5


NOIEMBRIE 2013

…Până să ajungem la analizaromanului propriu- zis, văpropun să facem un detourpe la un text mai puţin

cunoscut, dar pe care Zamiatin l- a folosit ca sursă deinspiraţie în principal pentru denominaţia numero-logică a protagoniştilor din Noi. Aşa cum se ştie, aniide dinaintea Revoluţiei din octombrie – noiembrie1917 Zamiatin i- a petrecut la Newcastle, în Anglia,fiind responsabil cu supravegherea construirii unorspărgătoare de gheaţă ruseşti. Anglia era într- o efer-vescenţă utopiană deosebită, cărţile cu pricina(Erewhon apăruse în 1872; Jules Verne era pe buze-le tuturor) constituind subiectul predilect al multorconversaţii mondene, mai ales printre specialiştii înştiinţele exacte şi în tehnologie.

Textul la care facem referire – nu foarte lung,o schiţă epică, de fapt – e intitulat The New Utopia,fiind publicat de Jerome K. Jerome în 1891. Autorulporneşte prin a descrie o suculentă cină la NationalSocialist Club, unde, după fazan umplut şi un exce-lent Chateau Lafitte din 1849, se consumă şi o mul-ţime de idei altruiste legate de modul în care Clubulîşi propune să le asigure săracilor bunăstarea decare deodamdată sunt lipsiţi. Cele mai multe sufra-gii le întruneşte o societate egalitaristă, în care sără-cia va dispărea de la sine (încă e neclar, cum…), grijatuturor fiind preluată de Mama Natură. Cu gândulla ceea ce spusese şi Marx în Manuscrisele econo -mico- filosofice din 1844, participanţii conclud că res-trângerea timpului liber şi sporirea orelor dedicatemuncii duc la degradarea fizică a muncitorilor; ca oconsecinţă, în noua societate se va munci doar treiore pe zi, restul fiind consacrat şlefuirii armonioasea corpului – prin plimbări şi prin sport – şi a sufletu-lui, prin cultura umanistă, inclusiv literatură.

Încântat de soluţie, autorul pleacă acasă, seculcă fericit în patul său şi se trezeşte în secolul alXXIX- lea, ca… exponat de muzeu, grijuliu etichetatsub o vitrină de sticlă, unde se specifică faptul căfiinţa umană prezentată acolo a fost depusă înmuzeu în data de 11 februarie 1900, dormind apoimai bine de o mie de ani. Curatorul muzeului seoferă să îi arate noua societate în care s- a trezit.Străzile oraşului sunt perfect geometrice, rectilinii,fără curbe sau alte denivelări, fiind marcate cunumere. Oamenii sunt gravi, identici, îmbrăcaţi însalopete gri deux- pièces, prevăzuţi cu numere deidentificare ataşate, la vedere, de guler: femeilepoartă numere pare, bărbaţii, numere impare. Toţi

sunt, corporal, identici; Regula-mentul noii societăţi nu face rabatde la obligativitatea standardiză-rii, ceea ce înseamnă că bărbaţiicare se nasc cu păr de altă culoaredecât negrul trebuie să şi- l vop-sească. Legea se aplică şi la înălţi-me, cei foarte înaţi fiind „ajustaţi”.Frumuseţea naturală a fost aboli-tă: nu mai sunt flori sau copaci, cidoar străzi şi case perfect drepte,identice una cu cealaltă. Funcţio-nalismul domină viaţa locuitorilor,ceea ce înseamnă că teatrele şicelelalte instituţii ale histrionis-mului social au fost desfiinţate.Transparenţa domină totul, adul-tere, suferinţe sau vicleşuguri numai sunt, ceea ce înseamnă că niciliteratură nu se mai scrie, fiindcănu mai există „materie” care s- oanime; scriitorii fie s- au reorientatspre alte domenii mai pragmatice,fie au fost lăsaţi să moară sau s- ausinucis. Fortuitul nu mai arevaloare socială, unele legi sauhabitudini estompându- se de lasine. De pildă, nemaiexistând de -cât o singură ţară pe toată suprafa-ţa pământului, dreptul la emigrares- a păstrat în legislaţie, dar s- a dis-funcţionalizat de la sine, de vremece nu mai este unde să emigrezi.

Prin legislaţie, noua societateinterzice diversitatea, uniformiza-rea fiind înţeleasă ca indiciu desuperioritate faţă de vechea ordinenaturală, ale cărei vestigii suntarătate în muzee. De pildă, rămâ-

ne inexplicabilă inutila risipă de energie pe careLumea Veche a făcut- o generând animale diversesau insecte verzi şi maronii. La fel, s- a întâmplat cuoamenii, diversificarea lor anarhică fiind anti- entro-pică. De exemplu – precizăm acest detaliu fiindcă elîi va obseda pe autorii de literatură utopic- distopică–, încă din 1803 inginerul şi matematicianul francezLazare Carnot (1753 – 1823) demonstrase că excesulde energie la care se pretează un sistem (nu neapă-rat industrial, poate fi şi unul social…) e defavorabilsistemului respectiv, corecţia putând fi făcută prinentropie, adică prin minimalizarea exceselor defuncţionare. Sub aspect social, utopia e entropia per-fectă, fiindcă ea reprezintă maximizarea organizatăa principiilor de conservare energetică. Ca o conse-cinţă, majoritatea distopiilor sunt entropii întuneca-te, scenariul lor redând, de regulă, o ruptură anti- en-tropică: un protagonist, sau un grup, acţionează cafractură în raport cu sistemul, opoziţia lor fiindreceptată ca excentrică în raport cu sistemul. Analo-gia cea mai bună – o găsim la Zamiatin, în Noi – oreprezintă ecuaţia epidemiei dionisiace în raportul eicu polis- ul înţeles ca sistem organizat: Dionysos e„străin” de sistem (xènos), vine din afară pentru adestabiliza sistemul, epifania lui presupunând, prin-tre altele, şi o regresie de tip pre- civilizaţional, prin„contopirea” protagoniştilor (bachante sau bakhoi)cu regnul animal şi cel vegetal. Consecinţa e că,aproape fără excepţie, utopiile şi distopiile sunt, casisteme entropice, anti- naturiste; natura nu poate fientropizată, fiindcă nu poţi obliga un copac să creas-că după restricţiile structurilor geometrice.

În textul lui Jerome K. Jerome, Statul a înlo-cuit, prin puterea legilor şi a regulamentelor de star-darizare, natura. El face tot: creşte copiii, îi găzdu-ieşte pe locuitori în unităţi locative (barăci identice)amenajate pentru o mie de paturi (10 camere de câte100), le fixează programul de lucru (într- adevăr:doar trei ore pe zi), cuantumul de hrană (toţi suntvegetarieni) şi rutina orară de fiecare clipă, ceea ceînseamnă că la aceeaşi oră toţi locuitorii fac aceleaşigesturi, fără ca diversitatea să submineze aceastănefirească armonie. Nu ai dreptul să ai iniţiative saugesturi personale; de pildă, dacă la ora 16,30 e ora deceai, cu câteva minute înainte de ora stabilită Statulîşi spală şi primeneşte toţi cetăţenii, ridicarea anar-hică a săpunului fiind interzisă.

Standardizarea sexului, a iubirii şi a căsătorieia reprezentat, mai bine de 800 de ani, dilema de

bază a noii civilizaţii. În cele din urmă, ea a fostrezolvată prin scoaterea în afara legii a iubirii (vino-vată de multe inegalităţi) şi desfiinţarea căsătoriei,atunci când diriguitorii şi- au dat seama că un omsacrificat pe altarul marital se gândeşte mai mult labinele familiei sale decât la acela al Statului. Ca oconsecinţă, bărbaţii locuiesc într- o parte a oraşului,iar femeile în altă parte, acuplările petrecându- sedupă standarde ginecologice precise, reglate de cătreStat.

Pe modelul Spartei de odinioară, nou- născuţiisunt despărţiţi de mamă, ca nu cumva să dobândeas-că reflexe retardante specifice, datorate excesului deiubire. Crescuţi de către Stat, ei devin, la 20 de ani,cetăţeni cu drept de vot. Se votează periodic, pe prin-cipiul unei democraţii perverse, care este, după iro-nistul Jerome K. Jerome, singura fisură a diversită-ţii din acest sistem uniformizant perfect, fiindcăîngăduie ca unii cetăţeni să voteze în favoarea Pute-rii, iar alţii împotriva lor. Dar – sugestia fiindextrem de subtilă! – opozanţii decad din drepturi şisunt scoşi în afara legii, fiindcă ei intră, prin votullor, în categoria ilicită a minoritarilor; cu alte cuvin-te, e mai bine să votezi cum se cuvine şi să rămâi înperimetrul izbăvitor al legii, adică majoritar.

Terminat în 1920 şi publicat pentru prima oarăpatru ani mai târziu, la New York, de către edituraDutton, în traducerea engleză a lui Gregory Zilboorg,romanul Noi, de Evgheni Zamiatin (1884 – 1937)aşteaptă – incredibil! – până în 1988 să fie publicatîn URSS, ca beneficiar al Glasnostului iniţiat decătre Mihail Gorbaciov. Aşa cum aminteam în micro-secţiunea de dinainte, autorul a fost detaşat, anide- a rândul, la şantierele navale din Newcastle(Anglia), pentru a supraveghea construirea unorspărgătoare de gheaţă; va reveni în Rusia chemat deRevoluţie, în 1917, laudele la adresa taylorismului,prezente în roman, datorându- se în principal mana-gementului industrial de tip nou deprins în fabricilevictoriene.1 Împreună cu prezentarea societăţii dinNoi ca fiind unul de tip entropic, taylorismul e prin-cipala forţă structurantă a cărţii. Nu intrăm în foar-te multe amănunte de ordin istoric, principala rela-ţie tipologică fiind aceea dintre „managementul şti-inţific” al producţiei, pe care Frederick Taylor o preiade la Louis Brandeis, şi fordism, adică maximizareaeficienţei muncii prin secvenţializarea raţionalăimpusă de logica benzii rulante. Să luăm, de pildă, ohală industrală tradiţională – au spus inginerii luiHenry Ford –, unde se pierde foarte mult timp cualergătura continuă în care se angrenează muncito-

rii pentru a aduce o piesă sau o materie primă. În totacest timp, munca stagnează, ea repornind doar înclipa în care toate subansamblele sunt, simultan, laîndemână. Conceptual, muncitorii care aleargă secomportă ca risipitori de energie, agitaţia lor preju-diciind, pe ansamblu, ritmul şi viteza fluxului deproducţie. Banda rulantă – de- a lungul căreia fieca-re muncitor efectuează, stând pe loc, aceeaşi opera-

Ştefan BorbélyStructuri religioase în romanul Noide Evgheni Zamiatin (I)

Încântat de soluţie, autorul pleacăacasă, se culcă fericit în patul său şi se

trezeşte în secolul al XXIX- lea, ca…exponat de muzeu, grijuliu etichetat

sub o vitrină de sticlă, unde sespecifică faptul că fiinţa umană

prezentată acolo a fost depusă înmuzeu în data de 11 februarie 1900,dormind apoi mai bine de o mie de

ani.

EVGHENI ZAMIATIN. PORTRET DE BORIS KUSTODIEV (1923)

ţiune pe durata întregului ciclu de producţie – elimi-nă risipa, funcţionând entropic pe ansamblul siste-mului. Pentru omul care deserveşte banda, efectul eşi unul identitar, el devenind accesoriu repetitiv,automatizat al maşinii care îl domină. Numeroasedistopii – cum este, de pildă, celebrul film Metropo-lis, al lui Fritz Lang (1927) – insistă pe alienareaindividului, indusă de mecanizarea comportamentu-lui său, substituirea spontaneităţii, naturaleţii prinorganizare (robotizare: termenul îi aparţine luiČapek), având, de regulă, consecinţe thanatice.

Într- un mod destul de interesant, Louis Bran-deis, cel care a introdus sintagma de scientific mana-gement, preluată ulterior de către Taylor, a pornit dela o dilemă veche, de tip hobbesian. Lăsate libere, săse dezvolte şi să prospere cum vor – spunea Brandeis–, marile firme se dezvoltă anarhic, concurenţial,consecinţa reprezentând- o, în mod inevitabil, luptauneia împotriva celeilalte (pe modelul lui Hobbes:homo homini lupus). Extrapolând acest anti- modella nivelul societăţii, care deserveşte firmele respecti-ve şi a cărei imagine firmele o generează, se ajungeîn mod inevitabil la tensiuni infinite şi la conflictua-litate. Soluţia o reprezintă – sugerau Brandeis şiTaylor – organizarea fluxurilor de producţie şi amuncii prin limitarea libertăţii lor, adică a tendinţeide a creşte anarhic, arborescent şi conflictual. Noualibertate derivă dintr- o etică a limitării: atunci cândZamiatin va insista, în Noi, pe entropia sistemelorlimitative, va avea în vedere o lecţie atent învăţatăprintre ceţurile Albionului. Nu va fi singurul – înRusia nouă, sovietică – propovăduitor al limitării cagaranţie a progresului. Lenin va fi foarte atent laacest detaliu, cu atât mai mult, cu cât i se adăuga unfrison totalitar, prin sugestia de generalizare a con-trolului şi a intervenţiilor de „regularizare”. De alt-fel, taylorismul va fi introdus, oficial, în Rusia nouăde către Alexei Kapitonovici Gastev (1882 – 1939),poet în timpul său liber (editura Proletkultului îi edi-tează un volum despre reverberaţiile fericite alemuncii în 1918), director, începând cu 1920, al Insti-tutului Central al Muncii din Moscova.

Gastev nu va fi iubit de către directorii deîntreprinderi, mai ales după ce, în 1928, el va creaUstanovka, însărcinată cu auditul obligatoriu demanagement al tuturor întreprinderilor. Inspecţiileaveau în vedere eliminarea pierderilor de producţieprin maximizarea eficienţei personale a muncitori-lor. Consecinţele vor avea repercusiuni la nivelulîntregii societăţi, nu numai al industriei, Gastev for-mulând principiul – aplicat cu titlu de lege – potrivitcăruia eficienţa sistemului (sovietic – căci despreacesta este vorba…) va creşte direct proporţional cusporirea cuantumului comportamentelor automati-zate, standardizate din sânul său. Altfel spus: cu câtun sistem are servanţi mai robotizaţi, cu atât şansaca energiile sale să se risipească în gol va descreşte.Prin generalizarea discreţionară a principiuluientropic, în stalinism, rolul lui Gastev se va estom-pa, el fiind împuşcat în 1939, cu prilejul marii epu-rări dictate de către Stalin.

Însă, introducerea lui în corpul eseului de faţăare rolul precis de a sugera că multe dintre reprezen-tările de tip distopic ale literaturii europene au dreptsursă ecuaţii de management economic şi socialfuncţionale şi în zilele noastre, deşi au fost glazura-te democratic. Ele suscită şi un paradox, care nuintră extensiv în economia lucrării de faţă, darreprezintă extrapolarea unor preocupări legate deContracultura anilor ‘60, pe care autorul eseului pecare îl citiţi le are. Discutând, în The Lotus and theRobot (1960) relaţia dintre identitarul occidental şicel oriental, cu un pronunţat parti- pris pentru celoriental (împărtăşit şi de către Malraux, în IspitaOccidentului), Arthur Koestler sugera că drama pro-fundă a identitarului european se datorează spaimeiomului occidental de a fi privat de unicitate, de ire-ductibil, prin standardizare sau „robotizare”. Anxie-tatea se datorează – spunea scriitorul – conceperiiidentitarului occidental în funcţie de individualizare,

de „eu”, ceea ce înseamnă, în pri-mul rând, o rupere a sa de tot ceeace- l înconjoară, adică de cosmos şide natură. Prin comparaţie, „lotu-sul nu se robotizează”, orientalulconcepându- şi fiinţa ca deschidereînspre natură sau înspre cosmos,ca parte integrantă a unei imensi-tăţi perfect organizate, nu caruptură de ea. M- am întrebat înrepetate rânduri ce valoare euris-tică mai au aceste distincţii de ofrumuseţe aparte în contextuluriaşului avânt global pe care îlînregistrează industria chineză înmomentul de faţă, produsele chi-nezeşti inundând literalmentepieţele de desfacere oriunde te- aiafla în lume, pe toate continente-le. Ubicuitatea lor are drept pre-misă – singura, logic, acceptabilă– „robotizarea” unei întreginaţiuni, pregătită, atitudinal, decătre maoism. Oricât de oribilă arpărea ea la prima vedere, nu

putem uita că dilema continuitate reformată vs. rup-tură a fost discutată – la mese de specialişti şi la celeintelectuale, subţiri… – în lunile care au urmat pră-buşirii totalitarismelor din 1989, sub următoareaformă: se cuvine ca relansarea economică a respecti-velor sisteme să beneficieze de „reflexele disciplina-re” sociale şi de „inventarul” material lăsate moşte-nire de către totalitarism,sau ea trebuie lăsată com-plet liberă şi nesuprave-gheată, forţând sincroniza-rea cu capitalismul? Pute-rea globală a industriei chi-neze e un răspuns extremla această dilemă.

Noi, celebrul roman allui Zamiatin, reprezintămanuscrisul unei crize, con-semnat de către Construc-torul „Integralului sticlos,electric”2 – o navă spaţialăultraperfecţionată, princare Statul Unic îşi propu-ne să subjuge Cosmosul şipopoarele aflate pe celelalteplanete – în puţinele „orepersonale” (libere) pe carele are la dispoziţie. Con-structorul, un matema -tician, se numeşte D- 503 şitrăieşte într- un triunghierotic aprobat, format dinO- 30 („drăgălaşă, tran -dafirie”) şi poetul R- 13,imprevizibil ca şi profesia.Relaţiile erotice sunt scru-pulos programate de către autorităţile Statului Unic,care populează Pământul: se stabileşte coeficientulde potenţă/fertilitate al fiecărui locuitor adult, şiapoi el primeşte „tichete roz”, cu ajutorul cărora sepoate opta pentru partenerii care- l atrag. Fiecarebărbat se poate înscrie la două femei, şi in vers, dupăcare se calculează vârful de sarcină al potenţei ovu-lare; atunci când aceasta vine, partenerul se progra-mează prin in termediul „ti che telor roz” şi „se tragstorurile”, ceea ce înseamnă că intimitatea poateîncepe, prelungirea ei peste fe reastra de timp apro-

bată fiind socotită ilegală. „Tragerea storurilor” e ne -cesară fiindcă Civilizaţia perfectă care trăieşte înStatul Unic se bucură de privilegiul transparenţeisociale maxime: oraşul e făcut din sticlă, bulevarde-

le de sticlă asigură căile de transport, unităţile delocuit având tot pereţi transparenţi, de sticlă.

Ca o curiozitate de structură, Zamiatin nu vor-beşte niciodată de copiii care se nasc în urma „trage-rii storurilor”, presupunerile pe care le putem facebazându- se pe unicul incident ginecologic din totromanul, atunci când „drăgăla şa, trandafiria” O- 30rămâne voluntar în sărcinată, după o voluptuoasăoră de obscurizare petrecută împreună cu D- 503.Prima reacţie a partenerilor sugerează spaima gene-rată de ilegalitatea sarcinii, fiindcă e neprogramată.Apoi, O- 30 (căreia îi plac copiii) trăieşte o anxietateparoxistică pe motivul că va fi despărţită de prunc,„plodicultura” programată a Statului Unic (pe caretoţi locuitorii o laudă) raţionalizând lichidul seminalconform unor „tabele” care calculează tot, inclusivintensitatea orgasmului. După toate aparenţele,ecuaţia care funcţionează aici e cea antică, spartană:copiii aparţin polis- ului înainte de a fi ai părinţilor,Statul Unic dispunând de ei în funcţie de economiade moment a sistemului, malthusianismul plutind înaer ca o boare apăsătoare, neplăcută. Oricum, spredeosebire de ceea ce se întâmpla în Sparta, StatulUnic din Noi e atât de atotputernic, încât nu are duş-mani. Ca atare, nu are nevoie de sporirea număruluiapărătorilor, validitatea copilului fiind determinată,după toate aparenţele, de predispoziţia sa pentruuniformizare şi standardizare.

Genele rebele sunt eliminate; de altfel, „dezor-dinea” sau anarhia reprezintă culpa maximă, atât lanivel macrosocial, cât şi lăuntric. La primul semn de„tulburare” interioară, sau atunci când surprind

funcţionarea vreunui agenttulburător, cetăţenii suntobligaţi să se prezinte laBiroul Păzitorilor, pentru araporta suspiciunea. „TabeleOrare” foarte precise sociali-zează forţat fiecare individ,reducându- i totodată timpuldestinat greşelii. Ceea ce nuse poate cuantifica, deocam-dată, sunt cele două segmen-te de „Ore Personale”, aloca-te zilnic, care pot fi folositedupă norme etice autoimpu-se – sau, în cazuri cu totulrare, după plac. De pildă,aflându- se, tandru, încompania „drăgălaşei” O- 30,care e serenă precum Siste-mul, „minunaţii ei ochialbaştri” nefiind „umbriţi denici un norişor”, D- 503 rezol-vă probleme de matematică,absenţa „tichetelor roz”nepermi ţându- i „să tragăstorurile”, deşi O- 30 nu estrăină de o asemenea che-mare. Un mic falocentrismdiafan intră, aici, în gândi-rea de altfel foarte bine orga-

nizată a lui Zamiatin (scuze: D- 503…), care constatăîn trecere – fiindcă nu are dreptul la melancolie – căbărbaţii din sistem sunt perfecţi, pe când femeilemai au lacune.

„Criza” pe care o reprezintă textul e generatăde o asemenea deficienţă: cu prilejul unei plimbăriprogramate, cu rol sanitar, Constructorul e abordatde senzuala I- 330, care dispune de toate calităţilecare i se cer unei bachante: e dezlănţuită, orgiastică,extrem de erotizată şi se menţine, orgolios, în afaraSistemului, prin apartenenţa la o organizaţiesecretă, MEFI, care- şi propune confiscarea Integra-lului, pentru ca în cosmos să plece nu ordinea inuma-nă pe care o promovează dictatorial Statul Unic, cilibertatea organică pe care el o reprimă. I- 330 îltulbură pe D- 503, care „se topeşte” în braţele ei, ase-menea unui „cristal” care se „lichefiază” (58): roma-nul – un jurnal conspectat – reprezintă, aşadar,documentul „de criză” al unui om care simte că nu sepoate sustrage disoluţiei care- l macină. �

1 Cf. Evelyn Bristol: Turn of the Century.1895- 1925, în: Charles A. Moser (ed.): The Cambrid-ge History of Russian Literature. CambridgeUniversity Press, 2008, pp. 451- 454

2 Am folosit ediţia: Evgheni Zamiatin: Noi.Roman. Traducere din limba rusă şi postfaţă de InnaCristea. Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991. Pentru anu îngreuna lectura cu trimiteri repetitive la subsol,voi nota la sfârşitul fiecărui citat numărul de paginăla care poate fi găsit.

6


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

7


NOIEMBRIE 2013

„Clandestinii” sau „disidenţa struţului”Posteritatea lovinesciană cea mai bună a lite-

raturii române a fost în timpul afirmării generaţiei’60, de care au beneficiat şi generaţiile anterioaretrecute prin constrângerile politico- ideologice aleproletcultismului. Întoarcerea la estetic a făcut posi-bilă şi resurecţia spiritului naţional al culturii noas-tre nu la modul ideologic, ci ca modalitate de „rezis-tenţă prin cultură”, rezistenţă care s- a manifestatşi- n anii cei mai grei ai stăpânirii sovietice. Astfel,cărţi precum Întâlnirea din pământuri (1948), Moro-meţii (I, 1955), de Marin Preda, Groapa (1957), deEugen Barbu, în parte Cronică de familie (I- III,1957), de Petru Dumitriu, dar şi poeme precumMoartea căprioarei (1955), Baladă (1956), de NicolaeLabiş, au fost veritabile forme de „rezistenţă princultură”, în sensul dat cuvântului de Mircea Eliade,chiar dacă autorii au făcut evidente concesii ideolo-giei proletcultiste sovietice în alte scrieri, abă -tându- se de la estetic.

„Justiţiarii” postdecembrişti îşi imaginează căRomânia a avut alternativă istorică în 1944. S- adovedit că n- a avut, problema centrală devenindmodul cum va supravieţui românitatea în faţa bar-bariei comuniste. Avangarda elitelor a fost nimicităprin asasinate, puşcării, altă parte luând calea exilu-lui, alţii alegând tăcerea ca „boicot al istoriei” saurămânând să reziste în postura ingrată de „colabora-ţionişti”. Trebuie să admitem că a existat şi o aseme-nea misiune istorică, poate ultimă formă de supra-vieţuire. Gabriel Dimisianu, citat de NicoletaSălcudeanu, opina, referindu- se la anii săi de forma-re: „Ne interesau Sadoveanu, Arghezi, Bacovia,Blaga, Camil Petrescu, Vianu, Călinescu, Ralea,Perpessicius, Gala Galaction şi alţii de mai mică sta-tură literară dar din aceeaşi serie, citiţi cu nesaţ şiuneori pe ascuns, pentru că mai toţi aveau opereinterzise. Îi citeam şi le urmăream în acelaşi timpapariţiile publice ale unora mai frecvente iar alealtora cu totul rare, potrivit raporturilor în care seaflau, mai bune sau mai rele, cu noul regim. Nu lereproşam colaboraţionismul, faptul că acceptaserăde la guvernanţii uzurpatori unele demnităţi şi func-ţii (nu toţi cei amintiţi), aceasta nu- i cobora în ochiinoştri de acolo de unde îi înălţase, în aceiaşi ochi,importanta lor operă literară sau critică. Le obser-vam, desigur, cedările, actele de obedienţă, excesulpus câteodată în conformism, lucruri care ne indis-puneau, ne dureau chiar, dar şi înţelegeam că dinpreţul acesta, plătit de ei, noi trăgeam un folos. Sim-plul fapt că existau public arunca punţi peste o pră-pastie, peste hăul creat de comunism între noi şi spi-ritul vechii lumi dispărute.”2 Poate cel mai emblema-tic exemplu este formarea lui Nicolae Labiş subinfluenţa lui Sadoveanu, pe care elevul de la Şcoalade literatură îl frecventa cu deosebire. Nu amăgitoa-rea ideologie comunistă a prevalat asupra destinuluilabişian, ci Sadoveanu şi Eminescu. În anul revolte-lor din Ungaria, 1956, la o şedinţă de cenaclu de laUniversitatea din Bucureşti, Labiş a recitat Doinaeminesciană (ceea ce a înăsprit vigilenţa Securită-ţii), iar după călătoria de documentare în Deltă, ascris Baladă, operă care, după Moartea căprioarei(1954), rupea definitiv cu proletcultismul. Suficientca să urmeze misteriosul accident de tramvai dindecembrie. Moartea năprasnică a lui Labiş a produszguduirea care a favorizat intrarea în arenă a gene-raţiei ’60, devansată de geniul rebelului răpus dealcool. Nichita Stănescu şi- a raportat începuturileliterare la Ion Barbu şi Nicolae Labiş. La Ion Barbua apelat, după cum mărturiseşte colegul său de gene-raţie, Eugen Simion, în anii când autorul Joculuisecund era interzis ca poet şi, în orice caz, intrat înfaza abandonului poeziei. Reuşind, în cele din urmă,să- l contacteze pe Barbu şi să- i citească din poeziileînceputului, poetul matematician i- a răspuns: „N- ausigiliu!”, adică o pecete estetică inconfundabilă. Ceeace i- a fost de mare ajutor lui Nichita Stănescu, celce- şi va găsi „sigiliul artistic” după câţiva ani.

Resurecţia esteticuluiCu generaţia ’60, s- a produs resurecţia

spiritului estetic naţional pe care- l aştepta, din exil,Mircea Eliade, încă din 1953, când dă publicităţii

excepţionala lui conferinţă- eseu, Destinul culturiiromâneşti. Reiau îngrijorările şi speranţele lui Elia-de: „Adevărata primejdie începe, însă, pentru întregneamul românesc, abia după ocuparea teritoriuluide către Soviete. Pentru întâia oară în istoria sa,neamul românesc are de a face cu un adversar nunumai excepţional de puternic, dar şi hotărât săîntrebuinţeze orice mijloc pentru a ne desfiinţa spiri-tualiceşte şi culturaliceşte, ca să ne poată, în cele dinurmă, asimila. Primejdia este mortală, căci metode-le moderne îngăduie dezrădăcinările şi deplasărilede populaţii pe o scară pe care omenirea n- a maicunoscut- o de la asirieni. Chiar fără masivele depla-sări de populaţii, există primejdia unei sterilizărispirituale prin distrugerea sistematică a elitelor şiruperea legăturilor organice cu tradiţiile culturaleautentic naţionale. Neamul românesc, ca şi atâteaalte neamuri subjugate de Soviete, riscă să devină,culturaliceşte, un popor de hibrizi”.3 Dar tot Eliadeprofetiza: „Dar s- ar putea, totuşi, ca această primej-die de moarte să se soldeze cu o extraordinară reac-ţie spirituală, care să echivaleze cu instaurarea unuinou «mod de a fi» şi să provoace în planul creaţieiculturale, ceea ce a însemnat pe planul creaţiei sta-

tale, «descălecarea» de acum şapte veacuri, provoca-tă de marea năvălire a tătarilor”4. Nu s- a întâmplatchiar aşa, căci, înainte de reacţia spirituală, s- apetrecut reacţia politică, semn că primejdia era,într- adevăr, sardanapalică pentru existenţa fiinţeinaţionale. Iar această recuperare treptată a indepen-denţei supravieţuitoare a început în 1958, odată cuobţinerea retragerii armatei sovietice din ţară, înurma demersurilor lui Gheorghiu- Dej şi ale lui EmilBodnăraş, eveniment urmat de „declaraţia de inde-pendenţă” din aprilie 1964, direcţie continuată deNicolae Ceauşescu. Probabil nu e întâmplător căNichita Stănescu debutează în 1957, imediat dupămoartea lui Labiş, iar – editorial, la doi ani de la ple-carea armatei sovietice. Pe acest fond al resurecţieiesteticului, au venit ceilalţi poeţi, apoi prozatorii şidramaturgii, în frunte cu Nicolae Breban, D.R.Popescu, Fănuş Neagu, Augustin Buzura, ŞtefanBănulescu ş.a., dar şi cei din „Cercul de la Sibiu”, din„Şcoala de la Târgovişte” şi din generaţia lui MarinPreda şi Eugen Barbu, apoi şaptezeciştii în frunte cuCezar Ivănescu. Finalmente, n- a mai fost vorba de o„rezistenţă prin cultură”, ci de o ofensivă prin cultu-ră, încât limitele, în plan intern, ale politicii de inde-pendenţă faţă de Moscova, întruchipate de megalo-mania dictatorială a Ceauşeştilor, incapabilă să facăpasul decisiv de ieşire din sistemul comunist, a dusla fenomenul disidenţei, de la Paul Goma şi Dumitru

Ţepeneag până la Nicolae Breban şi Dorin Tudoran.În cartea mea A doua schimbare la faţă (ediţiile din2008, 2013), am făcut distincţie între disidenţi şirezistenţi: cei dintâi visau la o reformare a sistemu-lui sovietic (pe urmele lui Mihail Gorbaciov şi Geor-ge Soros, până la semnatarii Scrisorii celor şase dinRomânia), pe când rezistenţii, în sens eliadesc, auluat în calcul şi dimensiunea naţională, şi recupera-rea organicismului statului de drept. Ceauşescu asfârşit prin a se opune ambelor tendinţe, în pofidacurajoasei politici externe, de unde rapida pierdere asprijinului lui Paul Goma, care a intrat în disidenţăca rezistent, ca şi Soljeniţân. Distincţia „tipologică”devine foarte clară între „disidenţii” Silviu Brucan şiVladimir Tismăneanu, pe de o parte, şi „rezistentul”Paul Goma, pe de alta. De altfel, Paul Goma nu seconsideră un „disident”. Eşecul revoluţiei româneeste oglindit de biruinţa şi ieşirea în prim- plan acelor dintâi (primul doctrinar şi artizan al „revolu-ţiei” din decembrie 1989, al doilea ales de preşedin-tele „dreptei” recente, Traian Băsescu, să condamnecomunismul!), pe când Paul Goma s- a văzut condam-nat la marginalizare şi categorisit, cu vechile meto-de staliniste, ca „antisemit” etc. La umbra acesteiviclenii a istoriei a putut creşte impostura disidenţi-lor autocronici, sub umbrela ocrotitoare a „grupuluide la Paris”, fenomen care face obiectul celei maipătrunzătoare radiografieri a cărţii Nicoletei Sălcu -deanu.

Tipologia disidentului- struţ s- a născut subimperiul fricii sub dictatura comunisto- sovietică dinRomânia. Acesta e, altminteri, reproşul central adusde Paul Goma foştilor sau bănuiţilor săi comilitonidin vremea dictaturii. O impresionantă frică inocu-lată de regim prin cele două faze ale „experimentu-lui Piteşti”. Prima, cea al cărei protagonist fioros afost torţionarul Eugen Ţurcanu, violenţa fiind meto-da de „educaţie” nu doar la Piteşti, ci şi în celelaltepuşcării politice şi la Canal. Din puşcării, experi-mentul a fost trecut în educaţia culturală şi ideologi-că, cu efecte mult mai sigure şi extinse în masă. Pro-letcultismul şi scrierea rolleristă a istoriei sunt doaraspectele incipiente, cele mai vizibile. Această mon-struoasă frică a supravieţuit în conştiinţa sfâşiată a„clandestinilor”, cum îi va numi Nicoleta Sălcudeanupe urmele Monicăi Lovinescu, cea care s- a iluzionatcă- i poate lecui de frică pe insoliţii ei pelerini dincapitala Franţei. Locuinţa cuplului parizian deveni-se o adevărată Mecca pentru românii care călătoreauîn străinătate, plecaţi de acasă marxişti şi întorşiconvertiţi la „dreapta” stângistă (chiar prin „maxi-malismul” ei), acasă punând însă la loc capul înnisip, la adăpost, beneficiind mai departe de accesulla tipărirea cărţilor, la funcţii şi premii etc. Aceastămodă no combat s- a autoproclamat „rezistenţă princultură”5. Paul Goma o va fulgera în Jurnale, ceea ceva învolbura ostilitatea celor vizaţi, după 1989. Mili-tantismul politic al exilului n- a produs, în ţară, o

Theodor CodreanuRevizionismul ca imposturăculturală (II)

Era imperioasă acţiunea de„reeducare”. Iar pentru asta era

nevoie de vladimiritismăneni geniali,parizienii trăind marea revelaţie

atunci când l- au întâlnit peHoria- Roman Patapievici, pe care l- au

recomandat imediat lui GabrielLiiceanu. Aşa s- a născut ascensiunea

fulminantă a lui Patapievici, nouleducator naţional, menit să creeze„România normală”, în stare să- i

scoată din cursă pe nişte „primejdioşi”ca Nicolae Breban, sau – mai rău – ca

Paul Goma. Nicoleta Sălcudeanudocumentează foarte bine măiestrul

scenariu al creării mituluiPatapievici, declarat genial atât de

Monica Lovinescu, cât şi de Gabriel Liiceanu.

1 Nicoleta Sălcudeanu, op. cit., pp. 165- 174.2 Gabriel Dimisianu, Oameni şi cărţi. Jurnal

de memorii, Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 2008, pp. 51- 52

3 Mircea Eliade, Profetism românesc, I, Editu-ra „Roza vânturilor”, Bucureşti, 1990, p. 143.

4 Mircea Eliade, op. cit., pp. 143- 144.5 Nicoleta Sălcudeanu, Revizuire şi revizionism

în literatura postcomunistă, apărută în Colecţia„Aula magna” a Editurii Muzeului Naţional al Lite-raturii Române, Bucureşti, 2013, p. 72. Mircea Ior-gulescu, invocat de autoare, făcea următoarea com-paraţie: „Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca repre-zintă pentru literaţii şi publiciştii români ceea cereprezintă Vaticanul pe harta Romei pentru credin-cioşii catolici.” Ceea ce reflectă iarăşi dominantamimetică a fenomenului, ridicat la un soi de religielaică ad- hoc.

8


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

mişcare civică de felul celor din Cehoslovacia sauPolonia. Probabil de aceea, ca o compensaţie psiha-nalitică târzie, radicalismul „grupului de la Paris”s- a insinuat în mentalul „rezistenţilor- struţ” abiadupă căderea Ceauşeştilor. Atunci au dezlănţuit „acincea formă de revizuire” antilovinesciană, suboblăduirea instanţei estetice a fiicei lui Lovinescu,resuscitare a tradiţionalelor noastre „forme fărăfond”. Astfel, întrucât o mişcare civică, dar şi plura-lismul estetic presupun dialogul cultural, s- a înfiin-ţat Grupul pentru Dialog Social din care va lipsi cudesăvârşire tocmai… dialogul: „Discursul culturals- a radicalizat şi politizat în exces, căpătând accenterevanşarde, consecinţele materializându- se în pola-rizarea acută a vieţii culturale româneşti după crite-rii politice având drept consecinţă tentaţia uneiierarhizări axiologice după aceleaşi criterii nepotri-vite. Acest revanşism este cu atât mai greu de înţe-les cu cât, în comunism, suflarea scriitoricească eraunită în virtutea unui aceluiaşi principiu: apolitis-mul. După căderea comunismului în schimb, apoli-tismul a devenit un stigmat şi un motiv de excomu-nicare.”6 Ca o culme a ironiei, observă Nicoleta Săl-cudeanu, tocmai disidenţii autentici vor fi victime:„Un alt paradox este şi acela că, după căderea comu-nismului, tocmai disidenţii, acei puţini scriitori carese opuseseră în mod deschis regimului comunist, toc-mai ei vor fi supuşi unor campanii de compromitereşi vor fi sever marginalizaţi.”7 Pentru explicareafenomenului, nu- i suficientă psihanalizarea. Întremarginalizaţi, Virgil Tănase, Dumitru Ţepeneag,Paul Goma, Mihai Botez, Nicolae Breban, Cezar Ivă-nescu ş.a., unii dintre ei acuzaţi chiar de „colabora-ţionism”. Asta ca să nu mai vorbim de violenta cam-panie de „demitizare” sau de denigrare a unor perso-nalităţi precum Eminescu, Nicolae Iorga, G. Călines-cu, Nichifor Crainic, Mihail Sadoveanu, Mircea Elia-de, Emil Cioran, Constantin Noica, Adrian Marino,Edgar Papu ş.a.m.d. Din ecuaţia spiritului revan-şard nu trebuie scoşi cei care s- au arătat adepţi aiprotocronismului lui Edgar Papu, curent acuzat căar fi reprezentat ideologia oficială a „naţional- comu-nismului” ceauşist8.

„Apoliticii” – lovinescienii prin apartenenţa la pluralismul estetic

Scoaterea capului din nisip a disidenţilor- struţsau „declandestinizarea”, cum îi va spune aceeaşiMonica Lovinescu, s- a produs în februarie 1990,când au fost invitaţi, în chip ritual- simbolic, la Paris,89 de scriitori, artişti etc. de către politicianul socia-list Laurent Fabius. Aşadar, coabitare şi sprijin alstângii franceze pentru „dreapta maximalistă” a„disidenţilor” români din exil şi din ţară. Deşi Nico-leta Sălcudeanu împărtăşeşte o asemenea ciudăţe-nie, am mari îndoieli că „disidenţii” din Ţară se sim-ţeau de „dreapta”, între disidenţă şi dreapta, care enaţionalistă, fiind o contradicţie în termeni, din carenici cuplul de la Paris nu putea ieşi. Lucrurile se pre-zintă cu mult mai încurcate. În orice caz, MonicaLovinescu va imortaliza momentul cu următoareanotă: „Declandestinizare totală, căzând unii în braţe-le celorlalţi.” Aşadar, o impresionantă „înfrăţire”,care ar fi trebuit să aibă urmări în mişcarea civică şiartistică din Ţară. Numai că tot Monica Lovinescuva constata, curând, că s- au produs violente polari-zări chiar în sânul „disidenţilor” care „rezistaserăprin cultură”. Radicalii s- au despărţit de „apolitici”,adică de cei care chiar erau lovinescieni prin aparte-nenţa la pluralismul estetic: Eugen Simion, Augus-tin Buzura, Valeriu Cristea, Marin Sorescu, de oparte, „maximaliştii” de alta: Nicolae Manolescu,Gheorghe Grigurcu, Mircea Mihăieş, Gabriel Liicea-nu, Andrei Cornea, Z. Ornea ş.a. Între cele douătabere, Nicolae Manolescu, la început, a încercat săţină cumpăna, însă imediat a fost sancţionat deMonica Lovinescu. Aceasta voia solidarizarea doar înprivinţa suprimării definitive a prezenţei „protocro-niştilor” din viaţa literară şi publică, în numeleidealului estetic: „Nimic mai fals (toleranţa în nume-le esteticului – n.n.). Dacă acum cei compromişi nusunt forţaţi să se retragă (nu să fie judecaţi, pedep-siţi, închişi, ci doar să se retragă la pensie sau la«munca de jos»), nici un temei solid nu va garanta onouă mentalitate.” (Invocarea unei „noi mentalităţi”implică limpede un program de „reeducare”, semn căla originile „experimentului Piteşti III” stă acelaşigrup parizian, „reeducat”, la rându- i, pe filiera NoëlBernard – Yarrow!). Asta l- a determinat imediat peNicolae Manolescu să transforme România literarăîntr- o tribună politică de „reeducare” prin „revi-zuiri”, resuscitând, de la polul opus, „anticomunist”,„experimentul Piteşti II” (Paul Goma), devenit,acum, „III” şi dus la împlinire, oficial, de VladimirTismăneanu prin faimosul Raport de condamnare acomunismului. Avangarda „curăţiei morale” vadeveni GDS, textul demascator redactat în spiritul„grupului de la Paris” fiind celebrul Apel către liche-le, semnat de Gabriel Liiceanu. Într- un asemeneacontext, s- a trecut la epurări în Uniunea Scriitorilor,la edituri, reviste etc. Sancţiunea cea mai drastică aprimit- o Eugen Barbu, exclus din Uniunea Scriitori-

lor, sub pretext de „plagiat”. Cezar Ivănescu va filăsat fără slujbă din pricină că lucrase în redacţiaLuceafărului etc. Simultan, nu vor fi cruţaţi însă nicifoştii comilitoni care optaseră pentru calea „apoliti-că”, în numele esteticului. Atacuri masive s- au pro-dus la adresa lui Eugen Simion sau Marin Sorescu,cel din urmă epurat de la conducerea revisteiRamuri.

„Reeducarea” impusă de „revizionişti” vizaneapărat recunoaşterea „vinovăţiei”, noii educatoriinvocând greşeala unor mari personalităţi, ca MirceaEliade şi Constantin Noica (mai puţin Emil Cioran,care- şi turnase cenuşă pe cap, lepădându- se, apa-rent, de cartea lui de tinereţe Schimbarea la faţă aRomâniei, 1936), de a nu- şi fi făcut mea culpa înlegătură cu „erorile” din tinereţe. Asta cereau Moni-ca Lovinescu şi Gabriel Liiceanu (Apel către lichele),iar, prin contaminare mimetică, toţi vajnicii „antico-munişti” răsăriţi ca ciupercile după ploaie. Procesul„generaţiei Criterion” va fi făcut de emisari externi şiinterni, precum Catherine Verdery, AlexandraLaignel- Lavastine, Pierre- Yves Boisseau, VladimirTismăneanu, Mihnea Berindei, Mihai Dinu Gheor-ghiu, Mircea Mihăieş ş.a. Se va spune chiar, casuprem reproş, că „salvatorul” memoriei lui Noica nueste altul decât Gabriel Liiceanu, căruia i s- a impus,totuşi, să publice cărţi denigratoare la adresa crite-rioniştilor. Monica Lovinescu va nota, în Jurnal, fărăsă clipească, o uriaşă mistificare: „Norocul lui Noicase numeşte Liiceanu”. Stupefiant, căci adevărul estetocmai invers!

„Înscăunarea” lui Breban la Contemporanul a fost o eroare capitală

S- ar putea susţine paradoxul că procuroriimorali (diletanţi de lux, le spune NicoletaSălcudeanu) şi- au început „reeducarea” cu personali-tăţile deja trecute în posteritate. Fireşte, nu se voropri doar la Eminescu, Iorga sau Mircea Eliade, civor declanşa un veritabil Război Rece civil, cum îlcategoriseşte, cu argumente, Nicoleta Sălcudeanu.Un război îndreptat nu doar împotriva vechiloradversari ai „disidenţilor” (Eugen Barbu, FănuşNeagu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor,Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, Paul Anghel ş.a.),dar şi împotriva foştilor prieteni care au ales calea„apolitică”. Însă paradoxul suprem este atacarea şimarginalizarea puţinilor disidenţi autentici. Nicole-ta Sălcudeanu tratează, la obiect, fenomenul în maimulte capitole ale cărţii: Disidenţa românească (cucele trei „episoade”: Dumitru Ţepeneag, Virgil Tăna-se, Paul Goma), Declandestinizarea, Războiul Rececivil, „Dosariada”. Războiul Rece reîncălzit, Etică şiechitate postcomunistă. Încercând să meargă până larădăcina lucrurilor, autoarea mi se pare însă că nuinsistă suficient asupra unui aspect esenţial, careţine de diferenţa dintre disidenţi şi rezistenţi. În rea-litate, autoproclamaţii „rezistenţi prin cultură” s- audovedit a fi disidenţi, fie şi clandestini, adică doritoride reformare a sistemului, de unde au şi îmbrăţişatprotectoratul ideologic şi financiar al FundaţieiSoros, sub masca „dreptei”, ca radicali „anticomu-

nişti”. Pe când disidenţa adevăraţilor rezistenţi princultură a avut ca principală dimensiune spiritulnaţional, neutralist din punct de vedere ideologic,asumându- şi esteticul la nivel ontologic. Doar câtevaexemple. Octavian Paler a început aventura postde-cembristă în tabăra „disidenţilor” biruitori, autocro-nici. În faţa realităţilor însă, el şi- a descoperitdimensiunea naţională şi a murit cu imensa durerecă asistă neputincios la prăbuşirea ţării. Mai grăitoreste însă cazul lui Nicolae Breban, care a fost simţitde la bun început ca reprezentant al rezistenţeinaţionale. „Anticomuniştii” autocronici s- au lăsatînsă „păcăliţi” de imensul prestigiu de scriitor al luiBreban şi i- au încredinţat conducerea revistei Con-temporanul. În schimb, fuseseră „vigilenţi” cu CezarIvănescu, acesta, deşi rebel recunoscut, nu numai cănu i- a fost încredinţată revista Luceafărul, dar, cumam spus, a şi fost lăsat fără slujbă. Repede însă„anticomuniştii” şi- au descoperit „greşeala” făcută cuBreban. Au apelat la un alt disident, Dorin Tudoran,care a scris un fulminant pamflet la adresa lui Bre-ban, în decembrie 1991, textul urmând să apară înrevista 22. Monica Lovinescu deja trăsese semnalulde alarmă, apreciind că „înscăunarea” lui Breban laContemporanul a fost o eroare capitală, apreciind căacesta va „nenoroci” încă o generaţie, zădărnicindcampania de „reeducare” declanşată în Ţară de laParis! Nu miră faptul că ea a catalogat pamfletul luiDorin Tudoran drept „excelent” şi că „într- o ţară nor-mală, după aşa ceva Breban nu s- ar mai putea ridi-ca. În România nu suntem însă într- o «ţară norma-lă»” De aceea, era imperioasă acţiunea de „reeduca-re”. Iar pentru asta era nevoie de vladimiritismănenigeniali, parizienii trăind marea revelaţie atunci cândl- au întâlnit pe Horia- Roman Patapievici, pe carel- au recomandat imediat lui Gabriel Liiceanu. Aşas- a născut ascensiunea fulminantă a lui Patapievici,noul educator naţional, menit să creeze „Românianormală”, în stare să- i scoată din cursă pe nişte „pri-mejdioşi” ca Nicolae Breban, sau – mai rău – ca PaulGoma. Nicoleta Sălcudeanu documentează foartebine măiestrul scenariu al creării mitului Patapie-vici, declarat genial atât de Monica Lovinescu, cât şide Gabriel Liiceanu. Faptul a fost înlesnit, fără îndo-ială, de realul talent eseistic al lui Patapievici. Darcâţi eseişti, unii cu adevărat geniali, nu are Româ-nia! Totuşi, revelaţia naţională şi europeană trebuiasă fie Patapievici. Impostura poate atinge, printr- ocampanie de promovare, dimensiunile grandorii.Odată semnalul dat de la Paris, s- a trecut, de lamediatizarea prin GDS, Humanitas, 22, la fabrica-rea episodului cu „căpitanul Soare”9, cel inexistent,dar care l- a propulsat pe Patapievici în postura devictimă a persecuţiei politice şi a SRI. Ascensiuneaera deschisă: în CNSAS, declanşându- se „dosaria-da”, culminând cu funcţia de director al InstitutuluiCultural Român, impusă, pe căi labirintice, preşe-dintelui „de dreapta” Traian Băsescu, al căruisuprem sfătuitor în materie de „anticomunism”devenise nu Paul Goma, ci Vladimir Tismăneanu!Despre momentul schimbării prozatorului AugustinBuzura cu Patapievici, la cârma ICR, stă mărturie,un excepţional document, scrisoarea deschisă a d- luiBuzura adresată lui Nicolae Manolescu (publicată înRomânia literară, nr. 4/2005), reprodusă integral deNicoleta Sălcudeanu10. Să reţinem doar atât: câtăvreme a fost vorba doar de o Fundaţie CulturalăRomână, instituţia n- a interesat pe „reeducatorii”neamului. Augustin Buzura a luptat să- i dea presti-giu naţional şi internaţional, transformând- o înInstitutul Cultural Român. Din clipa aceea, institu-ţia a devenit de prim interes pentru ideologii trans-naţionali, Augustin Buzura fiind perceput ca obsta-col, trebuind să fie înlăturat. �

■ Nicoleta Sălcudeanu. Revizuire şi revizionismîn literatura postcomunistă, Editura MuzeuluiNaţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2013

6 Ibidem, p. 73.7 Ibidem.8 Despre adevărul privind protocronismul lui

Edgar Papu a se vedea capitolul Protocronismul, dinTheodor Codreanu, A doua schimbare la faţă, ediţiaa II- a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, EdituraScara, 2013, pp. 182- 224.

9 Atrag atenţia că diversiunea „căpitanulSoare” a avut o dublă intenţionalitate: de a se rescrie(revizui) istoria după calapod tismănian şi de a „ree-duca” chiar serviciile secrete, prea „subordonate”conştiinţei naţionale. Nicoleta Sălcudeanu observăcă, în contextul afacerii, a fost implicat şi tânărulMihai Răzvan Ungureanu, care, nu întâmplător, vaavea, ca istoric de tip „nou”, şi o ascensiune la vârf înSIE, de unde va deveni rezerva preşedintelui Băses-cu pentru numirea unui nou prim- ministru. Vorbalui Anghel Rugină: nimic nu e întâmplător în propul-sarea sau în anihilarea liderilor politici ai unei naţii,în condiţiile globalizării.

10 Nicoleta Sălcudeanu, op. cit., pp. 165- 174.

Ascensiunea era deschisă: în CNSAS,declanşându- se „dosariada”,

culminând cu funcţia de director alInstitutului Cultural Român, impusă,pe căi labirintice, preşedintelui „dedreapta” Traian Băsescu, al cărui

suprem sfătuitor în materie de„anticomunism” devenise nu Paul

Goma, ci Vladimir Tismăneanu!Despre momentul schimbării

prozatorului Augustin Buzura cuPatapievici, la cârma ICR, stă

mărturie, un excepţional document,scrisoarea deschisă a d- lui Buzura

adresată lui Nicolae Manolescu(publicată în România literară, nr.

4/2005), reprodusă integral deNicoleta Sălcudeanu. Să reţinem doaratât: câtă vreme a fost vorba doar de o

Fundaţie Culturală Română,instituţia n- a interesat pe

„reeducatorii” neamului. AugustinBuzura a luptat să- i dea prestigiu

naţional şi internaţional,transformând- o în Institutul CulturalRomân. Din clipa aceea, instituţia a

devenit de prim interes pentruideologii transnaţionali, AugustinBuzura fiind perceput ca obstacol,

trebuind să fie înlăturat.

9


NOIEMBRIE 2013

Confesive şi evocatoare, povestirile dinVictimele inocente şi colaterale aleunui sângeros război cu Rusia1, ale luiLiviu Antonesei, ar putea duce oare-

cum în eroare pe cititorul grăbit, dispus a vedea înele pagini dintr- un fals jurnal intim sau chiar capi-tole ale unui demers memorialistic. Evident, pistaaceasta se dovedeşte a fi eronată, căci niciodatăautorul nu trebuie confundat deplin cu eroul său,chiar dacă acesta din urmă preia din personalitateaşi mai ales din factologia întâmplărilor celui dintâiun quantum semnificativ, chiar dacă se pot recu-noaşte elemente reale de notorietate. Nu vreau săintru aici într- o discuţie mai amplă ce ţine de teorialiteraturii dar, ce poate adăuga la biografia (fie şistrict intimă) a lui Liviu Antonesei, dacă ar fi săvedem aici mărturii ale propriei experienţe de viaţă:că are „plăcerea de a găti” pentru fiecare seară derevelion, petrecută „în stradă cracovian” (Ce căutaneamţu în Polonia?); că se încăpăţânează a „revizitamormântul lui Kazantzakis” la Heraklion, în Grecia(O dimineaţă foarte bună pentru un drum spreplajă); că în copilărie scrisese „romane cu partizanişi nemţi ori cu cowboys” (Ziua în care a început sămoară tata) etc?! Nimic. Sau, nimic important. Aces-te detalii însă, amintiri dintr- o realitate trăită („nusunt colecţionar de ilustrate, ci doar de amintiri” –Victimele inocente şi colaterale…), în jurul cărorasau, mai bine, pe care se grefează compoziţional oîntreagă poveste (chestiunea trebuie văzută şi înţe-leasă „dincolo şi dincoace de literatură”), oferă coor-donate emoţionale, fără de care „povestea nu s- ar finăscut în veci”, şi care îl determină pe autor să îşiurmeze mărturisirea: „Mi- am propus să smulg perso-najele direct din realitate şi să încerc să le reconsti-tui povestea din fapte reale, să- mi limitez cât maimult imaginaţia” – sunt cuvintele unuia dintre eroiipovestirilor (Raport despre două cupluri…). Trebuiesă vedem, în consecinţă, aici, în aceste provocate…mărturisiri, un program anume al scriitorului, con-ceput pentru a reconstitui literar viaţa. Se identifică,aşadar, dacă vrem să acceptăm asta, asumarea unuimod de construcţie epică postmodern („Liviu Antone-sei e un postmodern pursânge”, ne încredinţeazăAndrei Bodiu). Numai că această chestiune a post -modernismului îşi are şi ea… povestea ei. Când, prinliteraturile occidentale, începuse a se lansa discuţiaprivitoare la o … gândire, la o… atitudine etc., pos-tmodernă (Lyotard îşi publica în 1979 cartea intitu-lată La Condition postmoderne. Rapport sur lesavoir), la noi sursele de informaţii erau extrem deprecare, aşa că fiecare dintre cei care au abordat înpresă ori în volume acest subiect, acest stil cultural(căci nu se poate vorbi despre un curent literar sauartistic, cum a fost, bunăoară expresionismul, da -daismul ş.a.) au tratat şi dezvoltat totul conformunor idei/teorii luate… după ureche. Aşa se face căavem astăzi, în discuţiile noastre, tot atâtea înţele-suri ale postmodenismului câţi autori s- au pronun-ţat asupra lui. În atari condiţii e dificil să spui căLiviu Antonesei e un reper de bază al practicii litera-re/epice postmoderne, fie şi numai în România.Important mi se pare a fi însă faptul că Liviu Anto-nesei are harul povestirii (toţi scriitorii moldoveni,de la Neculce la Sadoveanu şi de la el încoace, suntnişte povestitori înăscuţi), a relatării faptelor deviaţă trăite, cu un firesc al discursului emoţional decea mai autentică fibră narativă. Povestirile saledeci, implică, până la saturaţie, biograrficul, mi -

mând doar un tradiţionalism, pecare l- am vedea impus de sfătoşe-nia lui Creangă, să zicem. La dreptvorbind, Liviu Antonesei nu estecâtuşi de puţin sfătos, nici măcarmoralist, cum s- ar putea bănui,dacă urmează tezist un programde lucru. Domnia sa surprinde încadre epice un dramatism subsi-diar bine susţinut, fapte de viaţă,cum se spunea cândva, practicândadesea construcţia cu final des-chis, altă soluţie mult cultivată deromancierii şi dramaturgii de lafinele secolului al XIX- lea. Dacă eadevărat că postmodernismul pre -ia din trecut reţete literare (îngă -duiţi- mi să mă exprim astfel) pecare le reiterează trecându- le, cuanume detaşare, printr- un filtrude perspectivă critică, contempo-

ran, atunci, fără îndoială, Liviu Asntonesei scrie oproză postmodernă de cea mai bună calitate. Inter-mitenţa vieţii ficţionale se află utilizată contrapunc-tic în toate cele unsprezece povestiri ale volumului,la fel pretenţia eliminării oricărui exerciţiu de obiec-tivare (povestirile sunt scrise la personana întâia şitot ce li se întâmplă eroilor acestora este relatat ca şicum i s- ar întâmpla – i s- ar fi întâmplat – autorului),dând dovadă de ceea ce mulţi numesc narcisismautoctorial sau autoreferenţialitate. Registrul stilis-tic este şi el variat, deşi coordonata confesivă şi for-mula de mărturisire este, la cota dominantă, aceeaşi,povestitorul având grijă să puncteze cu evidenţădeconspirarea ficţiunii ca artefact. Recursul la pasti-şă sau la parodie nu lipseşte nici el, numai că aici seutilizează o anume detaşare, totuşi, ironică, ce trimi-te, ideatic vorbind, la polemica subiacentă cu eveni-mente reale de o gravitate maximă, persiflându- lenu însă fără a lăsa loc destul pentru o falsă reprezen-tare tragică a efectelor acestora. Povestirea ce dă şigenericul volumului este referenţială în acest sens.Evenimentele dramatice ale invaziei Cehoslovacieide către trupele sovietice şi ale aliaţilor lor („Armatasovietică şi ale încă patru ţări frăţeşti au ocupatCehoslovacia”, se citează comunicatul de la Radio) înaugust 1968, cu efectele de respingere oficială a aces-teia de către România, prin vocea autoritară a con-ducătorului (iubit!), ce dobândise spontan, în febraevenimentelor, dimensiunea unui erou fabulos într- oconfruntare de proporţii continentale („Tătuca îşitrăia zilele de glorie, de vreme ce avusese un aseme-nea impact zdrobitor din Piaţa Palatului şi până însufrageria noastră! De altfel, după discurs, păreaucu toţii zdrobiţi, însă convinşi, strâns uniţi în jurulConducătorului, cu o formulă care avea să facă olungă carieră în limbajul public după aceea”), esterelatată cu un anecdotic amuzant, rezultatul pregă-

tirii copiilor din cartier pentru intrarea (cu armelede care dispuneau) într- un război de apărare apatriei. Finalul dezastruos, al exploziei provocareîntr- un beci, în urma căruia copiii sunt răniţi (super-ficial, totuşi) şi, în conscinţă, maltrataţi de cătrepărinţii lor, e de un ridicol grotesc absolut, ce rever-berează asupra întregii situaţii din planul real al

confruntării armate, o aură bufă în cheie persiflan-tă.

Strategia adaptării pentru scrierea unuiroman poliţist e şi ea dezvăluită ironic, dând învileag intimităţi fade ale unor cupluri de o perfectăbanalitate (Raport despre două cupluri smulse reali-tăţii, însoţit de un comentariu vag, imprecis, privindrealitatea ca atare). Pretextul scrierii romanului îioferă însă lui Liviu Antonesei prilejul de a se referi,pe un ton zeflemitor, asupra condiţiei literaturiiromaneşti, ridiculizând, cu umor, se- nţelege, sobrie-tatea mimată a unor atari întreprinderi prozaisti-ce… minore („dacă este vorba despre personajesmulse realităţii, de bună seama că trebuie să teridici de la birou, să te îmbraci, să deschizi larg uşaşi să dai buzna în realitate”, şi „unde poţi găsi maimultă realitate la un loc decât la ştrand? Realitateumană, singura interesantă pentru romancier”, pen-tru a sfârşi comentând mucalit, refuz de a scrie „unpasaj teoretizant, în care să explic amestecarea tim-purilor reale şi gramaticale în proza pe care o scriu.Dar nu- mi place să dau totul mură în gură cititorilorşi, cu atât mai puţin, criticilor literari”.

Îndeobşte, povestirile lui Liviu Antonesei sur-prind, cu un lirism bine ţinut sub control, o lumereală în care se intră şi se iese cu lejeritate,comentându- i acesteia, eseistic, rosturile, pentru aajunge, de fiecare dată, la un ficţional de generaliza-re afectivă, cu eleganţa şi abilitatea unui cozeur rafi-nat, ce face apel, cu discreţie, la substanţialul săubagaj cultural, pe care îl vehiculează confortabil.Este calitatea reală a unui rafinat prozator ce- şicunoaşte perfect uneltele pe care le mânuieşte, cucare lucrează, creând astfel conflicte autentice înpovestiri originale, ce lasă doar iluzia unor rimeicuri(scuzată- mi fie transliterarea românească a expre-siei), dar care au forţa şi dramatismul veritabil, alineditului ca viaţă trăită aievea. În acest caz, cutotul aparte se reţine povestirea A doua mărturie aMariei, cealaltă Marie, reluând în halou emoţionalmotivul iubirii virginale a eroinei lui Mircea Eliadedin Maitreyi. Dragostea ratată, prima dragoste ainfantei Maria, trăită cu toată sinceritatea şi emoţiaîntâilor fiori ai evenimentului dobândirii feminităţii,îşi pune amprenta cinică asupra destinului ei ulte-rior, de fapt a unui cuplu virtual, complexat şi des-trămat sub povara convenţionalismului social rigidşi prost înţeles în care sunt prizonieri. Scena predă-rii sale în braţele primului bărbat care o iubeşte – deun senzualism exacerbat (totul descris pe cât de… îndetaliu pe atât de, paradoxal, candid) – aminteşte oscenă oarecum similară din romanul lui Mircea Elia-de, trăită însă acum la o altă scară de conştientiza-re, proprie trăirilor în timpul actualităţii noastre,infinit mai brutal. („M- a mângâiat cu o duioşie denedescris, mi- a cercetat fiecare centimetru alcorpului, mâna i- a coborât pentru întâia oară spresexul meu, eliberat de protecţia slipului. Mi l- acuprins în palmă, m- a mângâiat uşor şi, la fel deuşor, aproape pe nesimţite, degetul lui a început sămă pătrundă, să- mi mângâie clitorisul, de care amdevenit conştientă pentru întâia oară, mi- am simţitpulsul coborându- mi în sex şi bubuind simultanundeva în creier; ceva stătea să scape în afara mea,am simţit ţâşnind din mine o umezeală caldă, amînceput instinctiv să mă mişc, simţeam vaginulrevoltat, însetat de aşteptare, doream să mă pătrun-dă adânc, dar el, atent, revenea mereu spre o zonămai sigură, îmi era ruşine, dar nu mă puteam opri,timpul a dispărut şi credeam că asta e totul, că maimult nu se poate, că am atins apogeul, cândorgasmul m- a luat prin surprindere, făcându- măsă- mi încordez tot corpul şi să gem de plăcere şibucurie. Şi toată revolta acumulată a vaginului s- arisipit într- o căldură blândă… Abia am avut putereasă întreb ce mi s- a întâmplat şi dacă mai eramfecioară”).

Cu un discurs proaspăt, foarte tineresc şidezinhibat, Liviu Antonesei scrie pagini epice memo-rabile prin rafinamentul analizei şi a picturii demediu, abordând factologia actualităţii trăite, încheie ficţională, cu o simplitate cuceritoare a verbu-lui, proprie de altfel povestitorilor de vocaţie din tot-deauna. �

1 Liviu Antonesei, Victimele inocente şi colate-rale ale unui sângeros război cu Rusia, Editura Poli-rom. Iaşi, 2012. Colecţia „Ego”.

Constantin CubleşanPovestirea ca exerciţiu de rafinament

Povestirile lui Liviu Antoneseisurprind, cu un lirism bine ţinut subcontrol, o lume reală în care se intrăşi se iese cu lejeritate, comentându- iacesteia, eseistic, rosturile, pentru a

ajunge, de fiecare dată, la un ficţionalde generalizare afectivă, cu eleganţaşi abilitatea unui cozeur rafinat, ce

face apel, cu discreţie, lasubstanţialul său bagaj cultural, pe

care îl vehiculează confortabil.

Geografia literaturii române, în fireascăexpansiune după seismul decembrist,are ca misiune, în regim de urgenţă,recuperarea exilului. Iar între figurile

majore, de dorit a fi aduse „acasă” printr- o recepţiecalmă, scutită de frisoanele politicianiste, tulburândvremelnic peisajul axiologic, intra, negreşit, şi PetruDumitriu (n. 1924, la Baziaş), cândva scriitor oficial„în întregime”, angajat la diavol şi răsfăţat de regimulcomunist. Cel ce scria în franceză de la 13 ani, indis-cutabil „un talent cultivat” (cf. Marian Popa), a trăit,după fuga din ţară (pregătită gospodăreşte), o dublăşi traumatizantă experienţă, narată, în numele unuicriticism sumbru, în La Moisson (1989), făcând trece-rea, cu talent de profitor, de la „minciuna estică” la oreligiozitate „cârtitoare”. Redescoperirea acestui pro-zator duplicitar, propunând, în producţia „de exil”,romane satirice, cu „cheie”, simţindu- se în largul săuîn mediile burghezo- moşiereşti, interesat – ca „stali-nist necredincios” (cum se autodefinea), în spirit dela-tor şi anecdotist – de „dialectica îngheţului şi dezghe-ţului” din înaltele cercuri comuniste, dispus apoi laautoflagelare, după ce, proscris fiind, a căzut şi în diz-graţia exilului românesc este anevoioasă; el, cândvaun dandy comunist, observa Alex. Ştefănescu, spăşitdupă „retragere”, rămâne un inadaptat, salvat, înmomente dificile, de Ernst Teves ori Samuel Fischer,nu fără încurcături, stingându- se în singurătate, sus-pendat între două lumi (deşi, din 1988, se fixase laMetz, alături de Françoise Mohr, a treia soţie).

Dincolo de formula balzaciană şi colcăitoareafaună romanescă, dovedind, indiscutabil, instinctepic, capacitate inventivă, dar şi deziluzionând la onouă lectură, „cu cheie”, dincolo de inevitabila „dozăautobiografică”, ultimul Dumitriu interesează, cu pre-cădere, prin meditaţia şi trăirea lui mistică, prinamploarea spovedaniei şi cantitatea de suferinţă. El,indirect, propunea o nouă religie: negându- l pe D- zeu,se roagă pentru a fi, discutând despre o teologie vida-tă de Dumnezeu. Iată eroismul marelui anonim,încercat de drama incompletitudinii, revoltat şiretras, câştigând, însă, dimensiunea creştină. PetruDumitriu, la capătul drumului, îşi regăseşte credinţa.Pentru Dumitriu, rugăciunea este o „licărire înneant”. Această licărire de bunătate răstoarnă răul şianulează nulitatea; ea este totul într- o lume a frigu-lui, oferind o „libertate putredă” şi o existenţăprecară. Fiindcă, după propriile- i mărturisiri,confesându- se şi căindu- se, după ce şi- a irosit tinere-ţea în socialismul poliţist, „tătărăsc” şi a intrat, atinsde „ţicneala comunistă”, în realismul socialist, consta-tând că „puntea Dracului” se lungea nepermis, PetruDumitriu coboară în „adâncul precarităţii”. Aici înva-ţă lecţia nulităţii, descoperă prietenia ca „o slabătransparenţă în noapte” şi, mai presus de asta, se con-sacră unei alianţe fundamentale: Dumnezeu şi noi.Dar acest nume- strigăt reprezintă inaccesibilul. Iată,la modul rezumativ, soarta inadaptabilului PetruDumitriu, instalat într- o lume a „confortului abject”,acuzând starea de ruptură. Iar starea de rupturăînseamnă reducerea la zero. Şi atunci, în acest deşertinterior, în această existenţă precară (derivată, neexplică „expertul în negarea lui Dumnezeu”, de lapriere; adică rugăciune), el constată că doar credinţadă sens vieţii. „Dumnezeu poate fi negat, graţia divi-nă nu” – zice Petru Dumitriu. Asta îl ajută să acceptelumea şi să suporte Răul. Descoperim, în Zéro ou lepoint de départ, această cutremurătoare parafrază:„mă rog, deci sunt”. Venind dintr- o lume ateizată(peste noapte), el se refugiază în meditaţia religioasăşi înlocuieşte terorismul ideologic, golul de semnifica-ţie, cu o salvatoare proiecţie a fiinţei în hăul cosmic(dilatându- şi Eul), înţelegând – pe urmele luiWittgenstein – că „sensul lumii nu- i în lume”. Izbit deconstatarea unui Dumnezeu absent, ros de incertitu-dini şi prizonier al universului suferinţei, PetruDumitriu încearcă să câştige liniştea spiritualăprintr- o viaţă devotată. Accede la graţia divină şi

oferă o explicaţie raţională absenţei (o absenţă, des-igur, „semnificativă”): „dragostea pentru Dumnezeutrebuie să reziste experienţei Răului aşa cum rugă-ciunea trebuie să reziste absenţei evidente a lui Dum-nezeu”. Doar la vie dévote îi procură plenitudineadivină. Dar, încă o dată, la Petru Dumitriu nu e vorbade ieşirea din negaţie prin credinţă. Refuzat, scriito-rul acceptă această izbăvitoare „devoţiune modernă”şi se regăseşte, şi el, în morala creştină.

Frisonul „recuperării” lui Petru Dumitriu, celcare, în perioada directoratului la ESPLA, publicaseprimul roman predist (e vorba, negreşit, deMoromeţii) s- a stins. Insistând pe acest ultim seg-ment al creaţiei, semnificând un viraj, nu înseamnăcă depreciem restul producţiei editoriale. „Avalanşa”despre care vorbea, temător, Alex. Ştefănescu nu s- aprodus însă. Mai degrabă, în contextul haosului edi-torial, reeditarea prozatorului traversează, cum notaalt critic, o perioadă „ezitantă”. Să observăm că acestimportant prozator, un intelectual complex al seg-mentului postbelic, cu un destin tragic, reintra înatenţie printr- un mic roman (Proprietatea şi posesiu-nea, Ed. Dacia, 1991), preocupat de „imensa ţesăturăa vieţii”, cultivând formula epică a biografiilor (în pre-lungirea valoroasei Cronici de familie, din 1956).Autorul a slujit realismul socialist după un debut„mitic” (Euridice, 1947) şi a ales calea exilului, bân-tuit de fantomele solitudinii şi ratării; s- a despărţit de„socialismul tătărăsc” (cum numea, în confesiunilesale, o dureroasă experienţă în „obsedantul deceniu”)şi a renunţat, astfel, la toate onorurile, pe care oficia-lităţile păreau dispuse a i le acorda (i le- au acordat, defapt), implicit la o solidă carieră scriitoricească. Afost, aşadar, un „stalinist necredincios”.

Pus la obroc după gestul expatrierii, Petru Dumi-triu îşi onorează promisiunea din 1960 (el publicase înnumărul 2 al revistei Viaţa Românească un fragmentdin Proprietatea şi posesiunea, cu îmbietoarea precizare„va urma”) abia peste trei decenii. Scos „din circuit”,înzestratul prozator, cu apetit balzacian, suportând –inevitabil – presiunea esteticii oficiale, publicase câtevacărţi care îl propulsau în fruntea topului; şi Drum fărăpulbere (1951) şi Cronica de familie (3 vol.) plăteau ungreu tribut bruiajului ideologic. Sigur că judecătorii deazi, atinşi de isteria culpabilizării, vânează toate cazu-rile, elogiind „rezistenţa albă”. Dar, din câte ştim, oricescriitor se salvează prin operă. În această tagmă (nota,cu aciditate, un critic), căutăm valori, nu eroi.

Acest prim volum dintr- un ciclu neterminat con-firmă, la tânărul Dumitriu, ambiţiile frescei; elexploatează, cu energie balzaciană, imensa ţesătură avieţii sfârşind în introspecţie. E cazul să repetăm căromanul, dezvoltând o problematică gidiană (cumobserva Eugen Simion), oferea – în epocă – un nou tipde conflict, având la îndemână cheia psihanalitică. Neîntrebăm, inutil, desigur, cum ar fi arătat fluctuante-le noastre ierarhii, dacă Proprietatea şi posesiunea arfi apărut când trebuia; cartea, indiscutabil, stă pestevaloarea prozei din epocă, îmbelşugând, prin atâteatitluri, cimitirele literare.

Să recapitulăm odiseea manuscrisului, oferit deromancier lui Geo Şerban, cel care fusese redactor decarte la ambiţioasa saga din 1956, manuscris păstrat„pentru vremuri mai îndurătoare”. Din fericire, ele auvenit. Încât, deschizând un alt ciclu, nu mai puţin ambi-ţios (e vorba, spuneam, de Biografii comtemporane),Proprietatea şi posesiunea a apărut sub îngrijirea acelu-iaşi Geo Şerban (care semnează şi Prefaţa). Naratorul,un martor obiectiv, informat, nu doreşte, suntem preve-niţi, să facă „operă de artă”, ci să comunice o experien-ţă. Încât, livrând „memoriile” lui Erasmus Ionescu, Pro-prietatea şi posesiunea narează, „cu ochii amintirii”,viaţa Ioneştilor, dezvăluind o experienţă; este vizibilscopul cognitiv („se va înţelege mai târziu”, anunţăacest Erasmus, un ins obscur, un personaj contradicto-riu, un singuratic, care, străin de orice veleităţi literare,se adresează umanităţii) şi, să recunoaştem, talentul deportretist al celui care se încumeta atunci, respirândaerul unei epoci dogmatice, să lase naraţiunea „liberă”.Oamenii vorbesc „despre ei înşişi” şi prozatorul dezvol-tă teme nefrecventate în epocă. Să amănunţim. În N., omodestă capitală de judeţ, vieţuiesc – aşadar – Ioneştii,o familie izolată, având în frunte o mamă nevricoasă,freudiană, cu un „grand air” teatral: „Medeea din N.”are un soţ docil şi greoi, mediocru, dar onest, pe care,fireşte, îl manevrează şi îl dispreţuieşte aristocratic.Prin lentilă freudiană, sunt privite şi relaţiile cu fiii(Sebastian, Erasmus, Filip, Cristi) şi, aproape ignorate,cele cu fiica. Mama are un dezvoltat simţ al proprietăţiişi gelozia maternă se răsfrânge, întreţinând o senzuali-tate tulbure, echivocă, asupra copilului preferat (Cristi).Relaţiile mamă- fiu (alternând furia, exaltarea, carnali-tatea) se fixează în pagini „riscante” (crede Geo Şerban).Ele ating momentul de vârf când fiul adorat, încercat defrisoanele primei experienţe erotice, îşi anunţă intenţiadespărţirii. Fiindcă, Proprietatea şi posesiunea, în mie-zul său, este un tulburător roman erotic. Trimisîmpreună cu Cristian la Altfurt, la cursuri, Erasmuspovesteşte conştiincios „iubirea pură”, tragică dintreElisabeth- Charlotte, fiica profesorului Faber şi fratelesău, un zeu tânăr, chinuit de simţul datoriei.

Noul cuplu rescrie povestea perechii biblice, întimp ce mama, considerându- i pe ceilalţi, cu lăcomiede proprietar, obiecte, vede în fragila Charlotte o riva-lă. Inundat de fericire, Cristi ar fi vrut să moară. Invi-dios, Erasmus (totuşi, fratele cel bun), adică naratorulromanului, descrie aceste întâmplări, combinând

10


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Adrian Dinu Rachieru

Un prozator de ieri:Petru Dumitriu

■ Suplimente ContemporanulEditura EuroPress Group

Bucureşti în şapte mii de semneSupliment al revistei Contemporanul nr. 9/2013Ediţie alcătuită şi îngrijită de Aura Christi

Imaginea Bucureştiului:un oraş trist, înmomentul de faţă,într- o ţară tristă, negu-vernată de români şiadministrată de alţii...Deci, nu pot să fiudiplomat, asta este înmomentul de faţă! Ebine că se întâmplăastfel de evenimente,

ca Festivalul Bucureşti, mon amour. Ar trebui să fie organizatecu o frecvenţă mai mare, să se întâmple mai des.

Constantin Şerban Cantacuzino

Oraşul pe care îl port ascuns. Locuri, făpturi, făptuiri. Totulse roteşte într- un cerc absurd, aidoma caruselului din sceneleunui recent film artistic de scurtmetraj extras din pretinsa epocăde aur a „socialismului” de producţie bolşevică. Momentereînviate, dintr- un jurnal al memoriei. Fotografii şi mai ales filmeinterioare ale memoriei. Teme de reflectat. Nu ne lăsăm coloni-zaţi, o facem singuri şi pare altceva. Bucureştii balcanici,sovietizaţi, naţionalizaţi- comunistizaţi. Lume în deriva civilizaţii-lor, lume derivată, deviată, moartă şi înviată, ca- n basme. De laciobanul Bucur la cosmonautul Prunariu.

Marian Victor Buciu

Bucureşti e oraşul în care trăiesc. Are prea puţine locuriatractive, după gustul meu. Dar îţi oferă şansa de a face carieră,cum spunea acad. Nicolae Breban. Festivalul Bucureşti, monamour este o picătură de valoare şi normalitate într- o capitalăcare de multe ori te epuizează fizic şi psihic. Ce îmi doresc înoraşul meu? Curăţenie, cultură, civilizaţie, bun simţ, respectareanormelor de mediu, parcări, festivaluri de cultură (carte, muzică,film, pictură), nu borduri, nu şantiere mizerabile, nu distrugeriispaţiului verde, cârciumi ieftine şi curate de cartier, oameni caresă zâmbească, şoferi amabili.

Radu Tudor

Bucureşti este capitala cu cei mai mari poeţi europeni:George Bacovia, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu,Vasile Voiculescu şi Ileana Mălăncioiu. Bucureştiul este oraşul încare au locuit şi locuiesc cei mai mari romancieri români: de laHortensia Papadat Bengescu şi Camil Petrescu la Marin Predaşi Nicolae Breban, de la Augustin Buzura la Dumitru RaduPopescu.

■ Suplimente ContemporanulEditura Ideea Europeană

Adrian Dinu RachieruO întâlnire mirabilă: Eminescu – CreangăSupliment al revistei Contemporanul, nr. 11/2013

Într- o epocă fră-mântată, de admirabileroism culturalizator, o-fe rind, prin vrerea as-trelor, câteva nume uri-aşe, vectorizând deve-nirea românităţii, întâl-nirea providenţială din-tre Eminescu şi Crean-gă a prilejuit o prietenie„nerepetabilă” (s- a spus,cu temei) şi un dialog

mirabil, aşezând alături, în eternitate, doi clasici fundamentali ailiteraturii noastre. Volumul reconstituie anii lor de ucenicie, răz-boiul imagologic întreţinut de problema Eminescu, dualismuleminescian, spectacolul receptării etc., trecând alert în revistăcontribuţiile exegetice (o imensă bibliotecă critică!). Solid infor-mat, autorul discută, în rama epocii, şi ipoteza „conspiraţionistă”sau romanul epistolar, culegând ecourile unei iubiri mitizate; ca şisoarta celor doi clasici (piaţa postumă), supuşi asaltului contes-tatarilor (Eminescu, îndeosebi). Topind două recente micromono-grafii (Eminescu după Eminescu, 2009, respectiv Ion Creangă –spectacolul disimulării, 2012), volumul propune, într- o monturăingenioasă, conexiuni care îngăduie o lectură proaspătă, sublini-ind centralitatea canonică eminesciană, rolul decisiv jucat depoet în apariţia scriitorului Creangă, accidentele devenirii, clima-tul junimist, seismele posterităţii etc., respingând categoric, într- odemonstraţie strânsă, invitaţia (iresponsabilă!) de a ne despărţide poetul naţional într- o vreme asaltată de tăvălugul globalizării.

Proiect editorial finanţat de

Proiect editorial finanţat de

� Recitiri

exactitatea informaţiei cu banalitatea; adăugândobservaţiei directe, aluzia / referinţa culturală (era,desigur, un tânăr studios); dublând sondajul psiholo-gic cu panoul social (Germania era devastată de răz-boi). În totul, aşadar, un admirabil roman, un manus-cris aproape „uitat”, ascuns, prin care Petru Dumitriu,cunoscând căderi, „locuit” de trufie şi pocăinţă, reve-nea spectaculos în actualitatea românească. Nu la felde zgomotos precum alţii, manevrând surlele publici-tare. Ca roman al cunoaşterii, Proprietatea şi posesiu-nea vorbeşte despre cucerirea interiorităţii, în con-fruntare cu ceea ce Eliade numise „teroarea istoriei”.Pre- brebanian, sub atâtea aspecte, romanul tânăruluiDumitriu incrimina, după unele voci, stilul de viaţăburghez, achizitiv. Să fie aici oconcesie făcută celor care promi-teau paradisul roşu, transferândfericirea colectivă într- un viitorintangibil? Cartea, dincolo demaniheismul ideologic, „prinde”,mai degrabă, tensiunea dintrelăcomia posesiunii şi putinţelelimitate, dezvăluind infernul dinnoi. Filip, de pildă, un artistcutreierat de fantasme erotice,atins de mondenitate şi perversi-tate („bestia de Fili”) vrea săcucerească lumea, simţind mega -loman că ţara „nu- l încape”. Fascinaţi de posesiune,afişând siguranţă şi seducţie, astfel de eroi („breba-nieni”, cum spuneam) domnesc „peste fiinţe ca pesteobiecte”. Feudalismul erotic nu ţine, însă, de o societa-te, ci de o mentalitate. Sunt şi pagini de un tezismapăsat şi altele care se despart hohotitor de trecutulidilic, risipind farmecul burghez.

A apărut, imediat, şi Ne întâlnim la Judecata deApoi (Ed. Univers, 1992), primul roman scris în exil(1961), „sans masques”, credea V. Ierunca. El acoperăun interval obsedant şi pătrunde în cercurile puterii,radiografiind protipendada primului deceniu comunist.Evident, poate fi întocmită – pentru o lectură „cu cheie”– o scară tâlcuitoare (iniţiativa chiar a „prins”), darimportanţa cărţii nu stă în efortul detectivistic. Cunos-când experienţa totalitară, privind din interior „apara-tul”, Petru Dumitriu oferă o mărturie precipitată,pătrunsă de obsesiile şi spaimele celor stăpâniţi de fricaobscură a marginalizării. Pierderea puterii, spaimadeclasării, bântuie în lumea nomenclaturiştilor, expusă„mutaţiilor glaciare”. Dar aparţinându- i, ca „unul dintreEi”, fără putinţa unei eliberări, chiar transfug fiind,naratorul nu atinge libertatea interioară, privind deta-şat, cu un sarcasm rece, viermuiala, manevrele, jalnicavânătoare. Depoziţia sa, din interior, sub semnul urgen-ţei, transferă „cronicarului” această gâfâială epică,departe de calmul meditativ al lui Blaga, de pildă (celdin Luntrea lui Caron); în acele pagini de sertar, filoso-ful descoperea cu superbie un sâmbure mitic, chiar dacăparticipa la o „excursie” în infern. Or, cronicarul,pătrunzând în lumea puterii, coboară în animalier.Demonia puterii, istoriile ei secrete, în care foiesc călăiişi victimele, întreţin o nelinişte, care se reînnoieşte dinea însăşi; luptele subterane, jocul măştilor, indică o pre-lungire a conspirativităţii, controlată de ura intimă, orecădere în specie, câtă vreme relaţiile sunt alterate deo animalitate latentă, de un „cinegetism grotesc” (cf.Ioan Adam). Interesat de biografii, romancierul propu-ne pe alocuri, cu tuşe pamfletare, caracterologii, deşitoţi eroii ar putea relua afirmaţia unui protagonist:„n- am caracter, am o fizionomie!”

Evadând în „cealaltă lume”, naratorul înlocuieştefrica declasării cu spaima neintegrării. Ia în seriosmisiunea sa de biograf, dar nu crede în judecata de Apoideoarece „nu există decât această viaţă”. El s- a smulsdin lumea minciunii (sacrificându- şi copilul) pentru animeri în lumea negării. Un Adio Occidentului parelămuritor pentru acest complex al metecului. Nu discu-tăm aici câtă substanţă autobiografică foloseşte PetruDumitriu în cărţile sale. Cel care răspunsese promptcomenzii ideologice, livrând neîntârziat Drum fără pul-bere ori Pasărea furtunii, flatând Puterea, încearcă oruptură. Dacă justiţia imanentă este o invenţie iar pute-rea a devenit suprema valoare, colecţia sa de biografiipoate servi la descoperirea Adevărului; Judecata deApoi este acum, rosteşte o victimă, istoricul ProsperoDobre, un om zdrobit, interesat de un mare proiect pecare îl va desăvârşi dincolo, Mecanica revoluţiilor. Scrissub semnul urgenţei, fără capacitatea detaşării, achi-tând „poliţe” şi îndemnând la o lectură „cu cheie”, fruc-tificând – din interiorul ierarhiei comuniste – ţesătura

intrigilor, radiografiind demonia puterii, vânătoareacadrelor (precum „căderea” lui Diocleţian Sava / MironConstantinescu sau aranjamentele bizantine ale ideolo-gului Leonte Malvolio / Leonte Răutu, preocupat a creş-te „servitori şi unelte”), romanul este, de fapt, un „pam-flet epic” (cf. C. Stănescu). Sau, mai sever judecat, un„detestabil roman realist- socialist a l’envers”, de o „nega-tivitate complementară”, developând, tot tezist, „min-ciuna estică” în anii „maximalismului ideologic”.

Atât precocitatea lui Petru Dumitriu, cât şi, maiales, indiscutabilul har portretistic, „capacitatea exis-tenţială” (textele sale captând palpitul vieţii) nu salvea-ză prozele ponosite. Dar voita confuzie (aruncată careproş), prin care autorul e suspectat în această Neîntâlnim la Judecata de Apoi de o inhibiţie paralizantă,atins de „suflarea malefică” a propagandei etc., uită căeroul său, hărţuit, vine din lumea puterii şi poartăaceastă pecete. Adevărat, radiografia stalinismului seva desfăşura amplu în Incognito (1962), „cel mai bunroman” al său, după propriile- i aprecieri. Povara memo-riei, istoria secretă a epocii, ţâşnesc în această colecţiede biografii (Arhivele unei lumi blestemate), definind osocietate torturată de frică, aşteptând „marea mutaţieglaciară”. Şocul disgraţiei, „frica obscură a dispariţiei”într- o lume populată de monştrii combatanţi indică,drept soluţie salvatoare, plierea. „Lumea nouă”, stăpâ-nită de interminabilele discuţii politice, ventilând for-mule acuzatoare, rituale ori cuvinte magice, rezerva fie-căruia, printre şedinţe şi mitinguri, delegaţii şi cuvân-tări, o singurătate îngrozitoare. „Banda lui Malvolio”pulveriza prieteniile şi vestea începutul alunecării.Ascunşi în interiorul fiinţei, aceşti oameni, oricând posi-

bil de a fi stigmatizaţi pentru „ati-tudine duşmănoasă”, au o singurăgrijă: prezervarea puterii. Şi spiri-tul malefic al lui Leopold, şi pute-rea „neclintită” a lui Alfred Ana-nia, şi reflexele prompte ale impor-tantului activist (mai vechea noas-tră cunoştinţă, Erasmus Ionescu)sau frica lui Leonaş (salvat, totuşi,de „îngheţ”) şi „dezvoltarea ideolo-gică” a tovarăşului Isaia lucreazăconvergent şi cad într- o satirămediocră. Frica unora de ceilalţi,grija pentru apărarea „fizionomieiunui membru de partid”, ascun -

zându- se în spatele unor formule magice, reconstituieatmosfera unei epoci care desăvârşea Revoluţia, regi-zând şi căderea unor „capete”. Malvolio, „bătrânul mâr-tan” era ambasadorul iernii: el steriliza şi „nivela oame-nii”, dorind a creşte valeţi. Dacă „rătăcirile” mareluiDiocleţian Sava îi pregăteau o răsunătoare cădere, odespărţire brutală de „vremea când era portret”, ele ves-teau – şi pentru narator – un viitor închis. Erau, indis-cutabil, semnalele unei furtuni, iscată de acelaşi neobo-sit Malvolio.

Pentru a evita acest viitor închis, prozatorul eva-dează şi se metamorfozează. Iată- l, aşadar, pe credincio-sul modern, îmbrăţişând teologia unui Dumnezeuinexistent; într- o lume pustie, destrămând temeiurilefiinţei, individul care se caută pe sine reuşeşte(câteodată) să- şi domolească sinele, dacă se bucură,vorba lui P. Ţuţea , de asistenţa divină. Şi Au Dieu inco-nuu (1979) şi Essai de la devotion modern şi, bineînţe-les, Zéro ou le point de départ (1981) sunt cărţi ivite dinaceastă solitudine neagră, provocând un interlocutornecunoscut. Meditaţia religioasă sparge neliniştea fiin-ţei, bandajează rănile metafizice şi introduce un sens înlume. Cel care debutase cu povestiri „foarte sofisticate”,cel care cunoscuse pe viu binefacerile socialismului„tătărăsc”, cirilic şi apoi – ca scriitor exilat, ateu şi, ine-vitabil, un meteque – va fi asfixiat de piaţa prostituţio-nară, cochetând cu gândul sinuciderii, îşi scrie, amputea spune, viaţa. Să fie toate aceste pomenite titluriun lung şi reflexiv eseu autobiografic? Pocăit, scriptorul– departe de a controla suveran naraţiunea – referă prinacest caz despre drama unei generaţii, frisonată de ela-nuri utopice, slujind cu devotament (mai mult ori maipuţin mimat) totalitarismul roşu şi descoperind, salva-tor, acest interlocutor necunoscut. Povestind, el doneazăsens naraţiunii, dar, retrospectiv privind, şi vieţii,„închisă” în carcasa textului. Aventura sa, chiar dacăpare o „căutare de negăsire” (cum ar fi spus Noica), îşiaflă limanul în miracolul iubirii creştine. Scriitorul nucrede în Dumnezeu, ci îl iubeşte. Din păcate, acest rea-zem pare tot o amăgire. Fiindcă, raţionează PetruDumitriu, dacă omul este măsura tuturor lucrurilor,măsura omului rămâne solitudinea. Ea se vede deînda-tă şi rămâne nevindecabilă.

Scriitor profitor, cum însuşi pare a recunoaşte (v.La liberté, 1980), cu numeroase onoruri, republicări şirevizuiri, copios tarifate, trecut printr- un exil aspru,nemilos, Petru Dumitriu, obosit, abandonează trufia. Îşicaută, cu umilinţă, rostul într- o lume a negării, îşi cla-mează deznădejdea şi cunoaşte tăcerea pustiului lăun-tric, constatând „evidenţa orbitoare a absenţei Lui”.Vrea să fie „în preajma lui Dumnezeu” (un Dumnezeuincognito), trece la catolicism (1981), reconfirmând –prin propriile- i încercări – ceea ce anunţa prin ciclulBiografiilor contemporane, survolând un interval(1927- 1960) şi aducând în scenă oameni istorici saufiguri fictive („dar verosimile”): viaţa este „o masă uria-şă de ramificaţii”. Din acest hăţiş, dorind a mări cunoaş-terea („pe care o au oamenii despre ei înşişi”), prozatorulvrea să se destăinuie. Să ne ajute să- l cunoaştem.Lăsând, desigur, şi câte o „vână nedeschisă”… �

11


NOIEMBRIE 2013

Scriitor profitor, cum însuşi pare arecunoaşte (v. La liberté, 1980), cunumeroase onoruri, republicări şi

revizuiri, copios tarifate, trecutprintr- un exil aspru, nemilos, Petru

Dumitriu, obosit, abandonează trufia.Îşi caută, cu umilinţă, rostul într- o

lume a negării, îşi clameazădeznădejdea şi cunoaşte tăcereapustiului lăuntric, constatând

„evidenţa orbitoare a absenţei Lui”.Vrea să fie „în preajma lui

Dumnezeu”.

SemnalEditura Contemporanul

■ Emil BrumaruSfîşiat de umbra unui îngerColecţia Cele mai frumoase poezii

„Traversînd atîtea decenii, poezia lui Emil Bruma-ru rămîne aceeaşi, fără a fi şi previzibilă. Încăl-cînd convenţiile, etalînd cu vizibilă plăcere temetabu ale literaturii noastre, privind cu melancolierealitatea sub fustă, Emil Brumaru este, nu înca-pe îndoiala, unul dintre cei mai mari poeţi ai lite-raturii noastre.”

Bogdan Creţu„«Dulcele» constituie permanenta ispită a poetului hedonist, care tră-ieşte, regesc parazit, în bulion, în latrine cu hîrtii murdare, în pernelacatante şi asemenea cocorilor zburătoare, în rangurile condimente-lor peste vastele întinderi de lene calmă. Brillat- Savarin a intrat învestmîntul verbal al lui Brummel, pentru ca litera să- i fie docilă prin-tre arome şi neprihănire, pentru ca imaginile să- i facă temenele. Totule aici senzual, moale, domestic de îngereşte catifelat, simţul gustativşi simţul tactil fiind suav exacerbate.”

I. Negoiţescu

■ Ştefan Borbély, De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul

„Începând cu Grădina magistrului Thomas (1995),care reprezintă debutul său editorial, Ştefan Bor-bély se recomandă ca un critic eliberat de marote-le locale, dezinhibat de complexe endemice şidotat cu o deschidere hermeneutică in care refe-rinţele creative principale par a fi acelea germane(Nietzsche, Freud, Jung, Kafka, Hermann Hessesi Thomas Mann). Autorul tezei de doctorat De laHerakles la Eulenspiegel. Eroicul (publicată sub

formă de carte în 2001) reuşeşte să depăşească handicapul specula-tiv atât de flagrant pentru critica noastră postbelică, rămasă la stadiulunui orizont de aşteptare provincialist, în imposibilitate de a lua contactcu ideile critice din alte părţi şi a se sincroniza normal cu demersulinterdisciplinaritătii. Alonja deschiderii comparatiste, ca şi apetitul trăiriinietzscheene a ideilor fac din Ştefan Borbély o personalitate critică înexpansiune. El este un hermeneut de descendenţă eliadistă care cer-cetează topologia aurorală a umanităţii, subsumând- o categoriei eroi-cului, în perimetrul căreia se pot decela fundamentele culturii şi civili-zaţiei mediteraneene. Prin opera de cercetător si culturolog avizat, Şte-fan Borbély este un exemplu important de integrare a criticii noastrepostdecembriste în sfera hermeneuticii europene.”

Marin Mincu (2009)

■ Nicolae Breban, Demonii mărunţi

„Cred că un mare scriitor cum este Nicolae Brebanar merita mult mai multă atenţie de cât a avut parteîn ultimii douăzeci de ani, când s- a încăpăţânat săfacă ceea ce a făcut dintotdeauna, indiferent deepoca pe care a traversat- o, indiferent de situaţiasocială pe care a avut- o: să scrie. Ca orice marecreator, Breban a avut mereu puterea de a instituiprin scrisul său, în pofida evidenţelor, normalitatea.”

Bogdan Creţu„N. Breban este mai ales unul dintre marii roman-

cieri ai literaturii române dintotdeauna, cel mai important dintreromancierii noştri actuali, sincron, prin formele şi substanţa ficţiunii,celei mai semnificative literaturi contemporane universale.”

Marian Victor Buciu

Editura EuroPress Group

■ Ion Ianoşi, Dostoievski. Tragedia subteranei Dostoievski şi Tolstoi. Poveste cu doinecunoscuţi

Într- o cultură temeinic articulată, ideile au ecouri.Antino mia lui Turgheniev a fost strălucit confirma-tă de arta următoarelor decenii, într- o polarizaretipologică esenţială, confir mată anume de neier-tătorul său oponent. „Idiotul” Mîşkin, Makar Iva-novici Dolgoruki sau Aleoşa Karamazov suntipos taze ale unui Don Quijote rusesc, iar în ace-leaşi împrejurări Hamlet are chipul „omului dinsubterană”, al lui Raskolnikov, Ippolit, Stavroghin,

Versilov, Ivan Karamazov. Hamlet are descendenţi sănătoşi şi mor-bizi. Diagnosticarea celor din urmă este obsesia constantă a lui Dos-toievski. El a surprins genial spiritul analitic dizolvant, egoismul, cinis-mul, răceala, scepticismul devenit şi indiferentism, a prezis profeticpactul unui tip de intelectual din secolul douăzeci cu diavolul.

Ion Ianoşi

Proiecte editoriale realizate cu sprijinul AFCN.

Semnal ♦ ebook

■ Raluca Cimpoi- IordachiFericire şi suferinţă în romanţele de dragosteale lui RahmaninovEditura Contemporanul

Un loc important în miniatura vocal- instrumenta-lă rahmaninoviană îl ocupă romanţele ce abor-dează tema dragostei. Ele prezintă universul trăi-rilor emoţionale ale îndrăgostitului, fac o subtilăanaliză psihologică a acestuia şi exprimă senti-mente şi trăiri profunde, pătimaşe, de la mărturi -

siri, la decepţii şi momente sentimentale generate de pierderea fiin-ţei dragi. Stările sufleteşti sunt asociate cu imagini din natură: primă-vara – bucuria, noaptea – deznădejdea, starea de aşteptare chinui-toare, suferinţa, singu rătatea, amurgul – stingerea speranţei. Acesteromanţe pot fi împărţite în două categorii: cele care exprimă fericireaşi împlinirea prin iubire şi cele care exprimă suferinţa în dragoste dinvina fiinţei iubite. Lucrările din pri ma categorie prezintă sentimenteluminoase, optimiste, înălţătoare, iar ro manţele care abordează temadragostei neîmpărtăşite, a iubirii trădate sau a suferinţei din dragos-te au ca temă pierderea speranţei, sentimente triste, dramatice,decepţia, disperarea sau resemnarea. Intensitatea sentimenteloreste sugerată prin sonorităţile intense, sau dimpotrivă, stinse, caretrădea ză o puternică suferinţă interioară neexteriorizată, prinmotive- suspine, prin creşterile şi descreşterile dinamice ce sugerea-ză acumularea tensiunii interioare.

Raluca Cimpoi- Iordachi

Proiect editorial online realizat cu sprijinul AFCN.

12


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Bedros Horasangian2G

Sub genericul Grădini, Chipuri, Zidiris- a vernisat la Galeria Calpe (dupănumele lui Călin Petcana, propietarul şianimatorul unui colţ de lume artistic de

excepţíe) din Timişoara, expoziţia bicefală AlinaRizea Gherasim şi Marin Gherasim. 62 de lucrări,împărţite patrimonial 31 şi 31, în mod egal – nu creş-tineşte, doar Bunul Dumnezeu dă unuia mai mult şialtuia mai puţin – aparţinând unorartişti ce fac parte din generaţii dife-rite, lucrează în tehnici diferite, gân-desc, simt şi proiectează propriul lorspaţiu pictural în cu totul alt mod dea percepe organic arta lor, expunlaolaltă într- o neaşteptat de fericităsimbioză. O întâlnire mirifică într- unspaţiu adecvat care să îmbine unitarviziuni artistice diferite. Este unlucru rar. Este marea şi plăcuta sur-priză a acestei neaşteptat de închega-te expoziţii. Pentru că o expoziţie estealtceva decât o lucrare în sine. O ex -poziţie personală sau o retrospectivăde autor definesc într- un alt modlucrările unui artist. Aşa cum ace -leaşi lucrări disipate într- un muzeualături de contribuţiile altor artiştipot oferi neaşteptate perspective ana-litice. O expoziţie de acum câţiva ani de la MoMA laNew York, dedicată lui Picasso şi Matisse puşi faţă

în faţă şi unul lângăcelălalt ne- a inspirataceste gânduri de azi.Pentru că au fost ală-turate lucrări peaceeaşi temă ale celordoi – autoportrete,peisaje, nuduri etc. –pictate aproximativîn aceeaşi perioadă şicare evidenţiau, atâtdeosebirile (uneorimari) între viziunilecelor doi, dar şi, sur-prinzător, puneau înrelief, printr- un neaş-teptat bricolaj, afini-tăţile lor. Expoziţia însine – o idee generoa-

să – era mult peste valoarea intrinsecă a picturilorcelor doi expozanţi. Ni se pare că avem o similarăsituare. Cei 2G (herasim), să lespunem aşa generic, sunt perso-nalităţi bine conturate şi cutotul distincte, departe de aintra într- un antagonism caresă pună în valoare virtuţileplastice ale fiecăruia, am avut ostranie senzaţie de complemen-taritate. La acest fapt a contri-buit nu neapărat situarea gene-tică a celor doi expozanţi – cân-dva formularea mama şi copilulfăcea furori, în acest caz avem osimplă fiică pictor versus untată pictor – ci o bună şi măias-tru gândită panotare a lucră -rilor într- un spaţiu care le- avalorificat la maximum. Pereţiiboltiţi, cu numeroase jocuri de

volume şi trape, dar şi culorile estompate ale cărămi-dei patinate de ani şi lumina translucidă ce se stre-cura prin pereţii de sticlă armoniza cu lumina artifi-cială a galeriei cuprinse în structura vechiului zid deapărare al Cetăţii Timişoarei, au pus în valoare,organic, am putea avansa, ceea ce lucrările celor doiexpozanţi, în sine şi luate în parte lepoartă ca potenţiale îngemănări.

Cine a gândit expoziţia şi afăcut panotarea a reuşit cu brio unadevărat tur de forţă.

Înzidirile lui Marin Gherasim,absidele şi turnurile de veghe cătreniciunde, uşile şi porţile care nu sevor deschise nicicând – asemenealumii kafkiene impenetrabile, ase-menea unei aşteptări difuze şiincongruente a deşertului tătarilorbuzzatian, unde implacabilul dom-neşte peste o tensiune ce mocneşteşi se acumulează în epifania unorconstrucţii spaţiale nu întâmplătorinexpugnabile – înzidirile lui MarinGherasim s- au rostuit exemplar înspaţiul generos al vechii cetăţi timi-şorene. Faţă de lucrările expuse cudoar câteva luni în urmă în fasti-

dioasa retrospectivă de la Dalles,acum selecţia este severă, şi, evident,aplicată pe ideea expunerii într- un cutotul alt spaţiu. Lucrări de mai micidimensiuni, unele noi, sau noi pentruun privitor care nu administreazăopera pictorului la modul contabil,unde culoarea capătă consistenţă,pensulaţia devine abundentă şi car-naţia lucrării conturează o altă formăde expresie. Evident că mai vechileporţi, ferestre, abside, coloane şi tur-nuri sunt aglutinate ca o formă deexpresie ce defineşte căutările şi maiales înstăpânirile unui artist ce dejaşi- a găsit şi definit propriul univers.O lume fixată în timp şi prin timp,celebrarea statorniciei şi eternităţiiîn care omul e prezent doar prin ceea

ce zideşte. Drumul şi căutările lui Marin Gherasimşi- au găsit deja, sub semnul cru-cii, limanul. Urmează veghea,meditaţia lăuntircă, esenţele.Simplificarea compoziţiei a mersmână în mână cu restrângereapaletei de culori, care, în schimb,se intensifică. Capătă o greutatece fixează formele geometrice.Linia, planul, volumele. Ei bine,toate aceste construcţii rigurosalcătuite sunt puse în pandant cuneliniştile abstracte, detaliulminuţios exprimat printr- undesen expresiv, dar şi energetis-mul vibratil al Alinei RizeaGherasim într- un discurs comun,pe cât de intens, pe atât de neaş-teptat. O serie de măslini contor-sionaţi, o ladă de portrete din -trun trecut al istoriei umanităţii revin difuz înlumea abstractă şi haotică de azi, grădina, un toposdrag artistei, relevă nu doar universul floral, viu şidevorator pe alocuri, dar şi o lume de vieţuitoare ce

dau alegreţe compoziţiilorsavant gândite. Un sufludiscret vine dintr- un Orient cese insinuează nu doar tematic,dar şi stilistic. Rodia devine unsimbol al viului ce naşte şirenaşte lumea, amintind, de cenu, de plasticitatea unor fabu-loase imagini din Culoarearodiei a lui Serghei Paradjanov.

Interesant cum acestorient non figurativ de multeori în expresiile ei artistice, cuformele ei geometrice şi vegeta-le ce se regăsesc la noi pe zidu-rile de la Trei Ierarhi sau Fun-denii Doamnei se strecoară cudiscreţie în lucrările figurative

ale Alinei Rizea Gherasim. Staticul aparent al lucră-rilor lui Marin Gherasim se întâlneşte cu dinamis-mul coloristic şi compoziţional a ceea ce se petreceprin universul propriu din grădinile şi chipurilealese, în mod cert nu întâmplător, de început şi sfâr-şit de lume de către artistă. Pictura şi lumea însăşi

nu începe cu Alina Rizea Gherasim.Ea ştie bine asta, încearcă să- şi defi-nească propriul ei loc în acest uni-vers, unde deja nu mai este preamult loc. O căutare de sine de marefineţe, căci sunt rari artiştii deastăzi care nu vor să şocheze, nu vorsă avanseze idei şi teorii care săşocheze. Ea vrea să descopere lumeadin care face parte şi s- o exprimeîntr- un mod ce- i aparţine. Natural şifiresc, de o mare prospeţime, dupăcum reiese evident din lucrărileexpuse. La fel a procedat şi MarinGherasim în demersul său prindecenii. Este marea calitate a aces-tei neaşteptate comuniuni artisticedin expoziţia Grădini, Chipuri,Zidiri de la Timişoara. La vernisajulexpoziţiei, criticii de artă AlexandraTitu şi Constantin Prut au eviden-

ţiat, seren, virtuţile celor doi expozanţi. În parte, cavaloare intrinsecă a ceea ce face fiecare. De aici plea-că şi gândul nostru de taină, impresia de rotund şiperfectă asimilare prin contrast a lucrărilor savantşi bine gândit, orânduite laolaltă, printr- un inefabilimpreună, după opinia noastră.

Criticul de artă Alexandra Titu susţine în cata-logul expoziţiei: „Pentru pictura lui Marin Gherasim«zidirea» este o temă centrală. Acest concept ce aco-peră în aceeaşi măsură o predicaţie şi o realitaterezultată din procesul în desfăşurare centrează crea-ţia sa încă din deceniul şapte, când ciclul Oraşul seconfigurează, marcând desprinderea sa de un figura-tism expresionist încă legat de reprezentare pentruconceptualismul particular ce se va dezvolta într- unfoarte coerent demers de integrare a nucleului sacra-lităţii parcurgând etapa referinţei istorice la patri-moniul cultural bizantin.(…) Arhitectura sacră a fostmodelul esenţial, artistul refăcând din cicluri deetape dedicate elementelor de structură (cupola,

absida, porţile împărăteşti), tra-seul spre centrul misteric în ple-nitudinea orizontală şi verticalăa «spaţiului sofianic»”.

E mult mai mult în clipa defaţă, putem adăuga noi, cu sme-renia cuvenită.

Criticul de artă ConstantinPrut afirmă în catalogul expozi-ţiei: „Discursul pictural pe care- linstituie Alina Rizea ne apare caun act de întemeiere, ca un semnal afirmării forţelor creatoare, aldeschiderii unor procese raţiona-le în care fiinţa artistei îşi aflăidentitatea. Starea iniţială a spa-ţiului său pictural nu angajeazănici o tendinţă mimetică, fiinddominată de principii informale.

(…) Din momentul când se declanşează energiilecreatoare, în curgerea indistinctă a materiei croma-tice se ivesc primele organizări geometrice sau ele-mente figurative, toate rezultate ale înstăpânirii încâmpul imaginii a valorilor raţionale. Cu o rară fre-nezie, artista se lasă invadată de o imagerie bogată,care ne pune în contact cu un necuprins teritoriu alimaginarului.”

E mult mai mult în această expoziţie, încercămnoi să avansăm o idee şi o stare. Sigur că nu entu-ziasmele de moment pot defini un act sau o lucrareartistică. Dar nici nu le putem reprima dacă ele aufost realmente generatoare de momente inefabile.Aşa cum s- a consumat secvenţa muzicală ce a închisvernisajul, în care o mare doamnă a violoncelului,Alexandra Guţu, alături de una dintre elevele sale,au interpretat, Suita I- a pentru violoncel solo de J.S.Bach.

Timp suspendat în deşertăciunea repede trecă-toare a lumii. �

� Pagina 12Faţă de lucrările expuse cu doar

câteva luni în urmă în fastidioasaretrospectivă de la Dalles, acumselecţia este severă, şi, evident,

aplicată pe ideea expunerii într- un cutotul alt spaţiu.

13


NOIEMBRIE 2013

Teatru, sarmale şi purceluş de lapte

În zilele de 3- 6 octombrie a.c. s- a desfăşurat aIII- a ediţie a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj.Napoca, of course. Frumos titlu de manifestare: atrac-tiv, inspirat, sugestiv… Păcat doară că dintr- însul nuprea rezultă cine cu cine s- a întâlnit în municipiul de lapoalele Feleacului şi cu atât mai puţin pentru ce. Dar,în fond şi la urma urmelor, nu asta contează; importanteste că întâlnirile au fost cât se poate de internaţiona-le! Oricum, participanţii şi connaisseur- ii n- aveau nevo-ie să li se mai precizeze subiectul reuniunii şi obiectulmuncii; ei au înţeles din prima că era vorba despre cevalegat de teatru, sau de George Banu, sau şi de una şi dealta. (E adevărat: mai mult de alta decât de una…).Cert rămâne un lucru: că au fost „patru zile de intensăcomuniune umană şi artistică”, după cum exclamă înObservator cultural cu entuziasm deloc temperat ocomentatoare ulterioară a evenimentului – altfel, exce-lent pus la punct sub aspect organizatoric.

Cât priveşte modul de realizare al sus- zisei comu-niuni bilaterale – umană şi artistică –, iarăşi: jos clopul!Într- un sincretism ca la mama dânsului au fost mixatedibaci, sub directa şi pan- competenta supraveghere alui George Banu fel de fel de chestii subţiri, cum ar fi:spectacole teatrale („adevărate regaluri”, cum arveni…), expoziţii nocturno- muzeale, dezbateri (diurneşi vesperale), băuturi fine, licori neaoşe, de- ale noastre,din popor, lansări de cărţi în principalele limbi de circu-laţie mondială de sau despre George Banu, cocteilurirafinate, proiecţii de filme, taifas, invitaţi din ţară, invi-taţi de peste hotare, invitaţi şi- aşa, şi- aşa (GeorgeBanu, român şi francez, în proporţii variabile), toasturi,spiciuri de deschidere (Mihai Măniuţiu, director de câţi-va ani al Teatrului Naţional din Cluj- Napoca), spiciuride închidere (George Banu, întru eternitate director,sau preşedinte, sau cam aşa ceva al Asociaţiei Interna-ţionale a Criticilor de Teatru), şampanii alese, gustări,curcani, sarmale, purceluş de lapte, grupul folcloric Izadin Maramu, umor (Sânziana şi Pepelea a lui Dabijafost super- OK!), laudaţiuni şi urături destinate luiGeorge Banu, acest, nu- i aşa, „prinţ- artist din Renaşte-re” (apud Mihai Măniuţiu), cu ocazia împlinirii a 70 deani de viaţă, cei mai mulţi dintre ei consacraţi teatruluide pe Dâmboviţa, Sena, Tamisa şi alte râuri europene,evocări tangenţiale ale lui Peter Brook, Giorgio Streh-ler şi altor monştri sacri ai scenei contemporane, jurna-le, mesaje, vernisaje, ti(t)raje, cofraje, bagaje, colaje şialte atelaje. Un efort managerial şi financiar apreciabilal Teatrului Naţional din Cluj, cu atât mai demn desubliniat cu cât evenimentul s- a produs în condiţiileunor drastice diminuări bugetare a instituţiilor de pro-fil, iar masa, dansul şi deplasările tur- retur ale oaspe-ţilor din afara graniţelor strămoşeşti trebuie să fi costatoarece.

Dar ce nu facem noi, în general vorbind, când,tâmplă fierbinte lângă tâmplă, ne focusăm energia şiingeniozitatea native ca s- o punem de o parangheliefestivalieră cu dichis?! Păi, multe nu facem. Ne mişcămcu infinit mai puţin talent atunci când ar trebui să oma-giem valori autentice, de top mondial, creatori vrednicisă figureze la loc de cinste în panteonul cultural naţio-nal. Ca să exemplificăm, rămânând în zona teatrului,simt că mă cuprinde o tristeţe sfâşietoare la gândul căun Liviu Ciulei, înainte de a pleca în stele tot într- unoctombrie (2011), a trăit timp de un an într- un depri-mant anonimat în Bucureştiul iubit. Mai ţineţi mintecum s- au comportat massmedia româneşti (televiziuni-le, în special) la moartea sa? Comparaţi cu penibilulcarnaval mediatic de la înmormântarea lui Florin Cioa-bă şi haideţi, in corpore, să ne dăm palme în piaţapublică. Le merităm cu prisosinţă!

Aritmetica alegerilor

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când trebuie săscriu ceva despre Uniunea Scriitorilor din România, măsimt atins orbitor în aripa stângă de o propensiune sprearta naraţiunii absolut irepresibilă. Aşadar, povestire:

Dă- dămult, mai dă- dă mult, la vreme de campanieelectorală, în trun sat românesc poposesc democraticdoi candidaţi: unul aflat pe listele partidului la putere,celălalt, din opoziţie. Primul lasă o impresie mai degra-bă proastă; al doi lea, dimpotrivă, reuşeşte să- i cuce-rească pe localnici pentru că se dovedeşte realist, vizio-nar, posesor de soluţii viabile pentru cestiunile arzătoa-re de la ordinea zilei, înţelegător cu problemele cetăţe-neşti etc. Curios, cineva îi întreabă pe săteni:

– Ei, oameni buni, v- a plăcut candidatul opoziţiei?– Daaa…, răspund la unison, zâmbind cu gura

până la urechi, oamenii buni.– Şi o să- l votaţi, nu- i aşa?– Nuuu…, răspund pe mai multe voci cei

întrebaţi, lungindu- şi fizionomiile cu sinceră dezolare.Sau, cel puţin, nu acum.

– Dar când?– Când o să fie la putere!Mutatis- mutandis, mi se pare că mentalitatea care

a guvernat alegerea preşedintelui Uniunii Scriitorilor şia omologilor săi de la filialele locale (unii deveniţi, întimp, veritabili baroni literar- locali) este bucăţică ruptădin aceea a bravilor dialecticieni rurali din povestea demai sus. A nu se înţelege de- aici că Dan Mircea Cipariua fost candidatul providenţial care l- a surclasat pe Nico-lae Manolescu în turneul electoral, nu! Mă tem însă că şidac- ar fi fost, rezultatul era cam acelaşi. Scriitoriiromâni, în ipostaza de electori, nu diferă fundamental dealegătorii mioritici de ieri, de azi şi de mâine- poimâine,în veacul vecilor, amin. Sunt la fel de conservatori, deinerţiali şi de sclavi ai autorităţii capabile să „le dea”(sau să le menţină) ceva: suplimentul de pensie, indem-nizaţia de merit – în fine, o măslină, o scobitoare acolo…Iar fosta şi actuala conducere a USR a ştiut să valorificepersuasiv acest atu. N- a fost, Doamne fereşte, mită elec-torală, dar a fost un argument pentru a se vota stabilita-tea şi continuitatea garantate de cei opt ani de experien-ţă lucrativă a echipei Manolescu. Asta pe de o parte.

Pe de altă parte, preşedinţia USR s- a jucat anulacesta şi în termeni de regie. Asta e: se întâmplă şi lacase mai mari decât Casa Monteoru! Nicolae Manolescus- a prezentat flancat de un ministru în funcţie peatunci, Varujan Vosganian (nu mai era el la Finanţe,dar orişicât…) şi de un tehnician administrativ calificatpentru postura de substitut prezidenţial în perioadelede obligaţii ambasadorico- pariziene ale titularului,Gabriel Chifu. La această manevră, Cipariu a răspunsprintr- o partitură de solistică naivă. Parafrazându- l peCreangă, îl admonestez paternal într- acest chip şiasemănare: fătul meu, dacă te- a sfătuit cineva, rău sfatţi- a dat, iar dacă ai făcut- o din capul tău, rău cap aiavut! Au mai încercat odinioară nişte romantici ai isto-riei să înfrunte divizii de tancuri blindate cu escadroa-ne de cavalerie uşoară. Rezultatul? Au fost nevoiţi săafle cum e să dispari câţiva ani de pe harta Europei! Încondiţiile slabei publicităţi a programelor candidaţilor,genul acesta de sfidare de unul singur a unui molohorganizaţional redutabil aduce binişor a ieşire cu piep-tul gol în faţa plutonului de execuţie electoral şi nu sepoate solda decât cu un defavorabil scor de forfait. Ceeace s- a şi întâmplat: 196 – 705 echivalează, în dulcele stilclasic al fotbalului nostru cel de toate zilele, plus nopţi-le aferente, cu un 0 – 3,6. Dar nu faptul că propunerilelui ar fi fost fanteziste şi irealizabile l- a pierdut pe DanMircea Cipariu, ci împrejurarea că s- a arătat vulnera-bil exact la capitolul pe care îl reproşa adversarilor săi:comunicarea. Dacă şi- ar fi afiliat o echipă sau măcarnişte consilieri destupaţi la cerebel şansele lui ar ficrescut sensibil. Desigur, Nicolae Manolescu e un com-

petitor greu de ucis, dar junele său contracandidatputea măcar evita situaţia delicată de a înregistra, încinci filiale, din totalul de douăzeci, între zero şi treivoturi. Astfel, disputa pentru preşedinţie ar fi dobânditun plus de credibilitate şi substanţă. N- a fost să fie!…

…După ce am vorbit dar din punctul de vedereistoric şi din punctul de vedere de drept, voi încheia câtse poate de scurt cu două constatări. Prima: conformaritmeticii elementare, cele 705 voturi cu care domnulNicolae Manolescu şi- a adjudecat al treilea mandat depreşedinte reprezintă o proporţie de circa 30% din tota-lul de 2.500 membri înregistraţi ai USR. Nici mai puţin,dar nici mai mult decât atât. (Am spus „circa” întrucâtn- am putut afla de nicăieri câţi din cei 2.500 au avutdrept de vot în conformitate cu noile prevederi statuta-re). A doua: participarea la actul electiv s- a situat subpragul de 50%: 975 de voturi în total, dintre care 938valabil exprimate şi 37 anulate din varii motive. Înaceste condiţii, mărturisesc că mă depăşeşte logica afir-maţiei domnului Manolescu din editorialul numărului41/11 oct. 2013 al României literare (citez): „Dacă ar fifost necesar, cvorumul ar fi fost îndeplinit peste tot”(mă rog, cu excepţiile semnalate…). Care cvorum? De37%, poate, în nici un caz cel tradiţional, de 51%.

La fel de nedumeritoare se vădeşte alegaţia domnu-lui Manolescu din acelaşi editorial cum că „numărulvotanţilor l- a depăşit de mai bine de două ori pe cel înre-gistrat în toate Conferinţele Naţionale de după 1990: 938faţă de, aproape de fiecare dată în trecut, 400- 500”. Acompara numărul votanţilor direcţi cu cel al delegaţiloraleşi conform algoritmului „1 la 5 sau chiar 1 la 6 din tota-lul membrilor” este egal a amesteca ionatanele cu corco-duşele în virtutea convingerii că democraţia participativăe totuna cu democraţia reprezentativă. Nu e.

Felurimi (titlu preluat de la domnul I.L. Caragiale)

• Un deştept a spus cândva: „Calitatea unui omse vede din felul în care îşi tratează nu prietenii, ci duş-manii”. Dacă vreţi să ştiţi la ce fac aluzie cu acest citat,vă recomand să parcurgeţi editorialul numărului 39/1- 7octombrie a.c. al revistei 22 semnat de Andrei Cornea şiintitulat: Să ne bucurăm! Dezlănţuitul gaudeamus pro-vine din jubilaţia autorului vizavi de condamnarea luiDan Voiculescu la cinci ani de închisoare cu executare.Nu că D.V. ar fi meritat cine ştie ce compasiune, însănici să te bucuri obscen de nenorocirea unui semen numi se pare un mod creştinesc de a reacţiona. Ortodoxianu e partea cea mai tare a domnului Andrei Cornea…

• În paginile de mijloc ale aceluiaşi număr 41 alRomâniei literare a apărut un interviu titrat astfel: IonBrad: „…Peste 50 de ani se va vedea cine este scriitor şicine nu”. Interesant, mi- am zis în sinea mea interioară,ia să vedem noi cum îşi argumentează domnul Ion Bradaceastă predicţie incitantă! Am aflat, parcurgând inter-viul, o sumedenie de lucruri privitoare, în special, ladragostea fraternă ce i- a unit pe scriitorii români de- alungul şi de- a curmezişul timpului: Eugen Jebeleanul- a turnat (lui Ceauşescu personal!) pe Nicolae Mano-lescu, Demostene Botez pe Aurel Martin, Vicu Mândrape G. Călinescu, Ileana Vrancea pe nu mai ştiu cine şitot aşa într- o veselie soră cu moartea onoarei. Nicăieriînsă Ion Brad nu spune cuvintele ce îi sunt atribuite(vezi ghilimelele!) în titlul interviului. Până la urmă nelămurim că ele îi aparţin, de fapt, lui G. Călinescu şi cădivinul critic i le- ar fi spus el lui Ion Brad cu ocazia uneivizite evocate intervievatului de Ilie Rad, realizatoruldialogului. Ca- n bancul celebru de la Radio Erevan cuHaciaturian şi Şostakovici şi cu maşina devenităbicicletă care nu i s- a dat, ci i s- a furat…

• Nu pricep nici călcat de maşină nesfârşitele tri-bulaţii ale autorităţilor în legătură cu noul Cod rutierşi, cu atât mai puţin, lamentările unora referitoare lamărimea exagerată a cuantumului amenzilor prevăzu-te pentru diferite abateri grave de la prevederile legiipetrecute în trafic. Murim (la propriu, uneori!) de milainfractorilor motorizaţi, iar de noi, nevinovate victime,ni se rupe – gâtul, membrele, coloana vertebrală şi res-tul elementelor componente ale anatomiei personale. Ecam la fel ca- n epopeea maidanezilor: deplângem fari-seic soarta bestiilor canine în timp ce ne conducem sprecimitir copiii şi bătrânii, başca japonezi, cetăţeni de altenaţionalităţi şi aşa mai departe până, hăt, către porţileraiului. Aferim! �

Gelu Negrea…Nu i s-a dat, i s-a furat!

� Rondul de zi

Noutăţi editoriale

Aura Christi, Tragicul visătorpoemeEditura Ideea Europeană, 2013

„Lirica Aurei Christi s- a formatşi s- a modelat iute, ferm, cu oîndrăzneală şi o gravitate rară atonului, mai ales în jurul poeziei demeditaţie post- romantică, de la Rilkela Ţvetaieva, de la Blaga la NichitaStănescu. Necăzând pradă ispitelorculturale şi mondene post- decem -bris te, între care aşa- zisul postmo -dernism românesc, ce afişa cu oanume suficienţă refuzul valorilor

clasice şi moderne în favoarea unei lirici descompuse şi uneoribarbar improvizate sub scuza autenticismului, poeta noastră auimit critica de specialitate prin ample volute metaforice, calde,îndrăzneţe, abordând, în câteva volume, printr- o splendidăfrondă, clasicul sonet poetic şi dovedind o excelentă stăpânirea limbii, a mijloacelor specifice, într- o lirică a meditaţiei grave,adânci, exprimată în metafore, în care modernitatea şi sensibi-litatea secolului se confundă, cu vigoare clară, de o marcatăoriginalitate, tumultuos şi muzical aproape, într- o subtilă rezo-nanţă eufonică, cu trimiteri, accente şi imagini simbolice, cumarele torent al liricii europene de înalt nivel, de la Rimbaud şiBaudelaire, la Rilke şi Blaga. Şi, încă odată, la Ţvetaieva şiNichita Stănescu.”

Nicolae Breban

„A scrie căderea apocaliptică nu e uşor. E un merit al AureiChristi faptul de a găsi singura soluţie la această cădere fatală,

dată din pornire: cel care o scrie o şi «opreşte», «incitând rigoa-rea/ celui din urmă frig». Doar un fel de zeu al poeziei, o divini-tate descoperită cu greu, conştientă de destrămarea mitului,poate să impună din nou mitul: instituirea «mai viului» este cuputinţă doar datorită morţii. Învierea nu e posibilă decât datori-tă ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dezleagă, astfel,paradoxal, prin răsturnarea negativităţii generale a sensului.(...) Descoperirea făcută de poetă este că realul însuşi are ori-gine poetică (nu reală!), prin căderea în «emisfera cealaltă», deparcă Dante însuşi ar fi acum reeditat în altă semantică: «Ah,calul e fiu al pegaşilor dintotdeauna». Fiinţele existente îşi auobârşia în himere, iar realitatea ia fiinţă din metaforă. (...) Altă«descoperire» poetică: întreg mitul temporal al omenirii poate firanversat. (�) Iată, deci, cum se poate recupera mitul într- oepocă în care toată lumea postmodernă a visat la demitizare şidez- iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.”

Ştefania Mincuhttp://aurachristi.ro/

În Avertismentul la Istoria literaturii româ-ne de azi pe mâine, Marian Popa avertiza,în cunoştinţă de cauză, de altfel: „Diferiteinstituţii, începând cu Comitetul Central

al Partidului Comunist Român au posedat numeroa-se documente din cele mai spectaculoase referitoarela literatura română postbelică”; şi mai ales: „o isto-rie perfectă a literaturii putea fi scrisă numai deorganele de resort ale Consiliului Securităţii Statu-lui. Securitatea, instituţie publică secretă cu funcţiiinformative, formative, performative, deformative şidezinformative, a deţinut monopolul documentarabsolut şi un incomparabil rol de programator şimoderator literar- artistic (…) Obiectul comun alscriitorimii şi poliţiei secrete este sufletul omului –Stalin a numit pe scriitor inginer al sufletului ome-nesc, poliţistul este chirurgul lui”. Sigur, era un modcinic, arogant de a atrage atenţia asupra unei reali-tăţi care, cu un deceniu în urmă, nu ţinea de dome-niul evidenţei, aşa cum pare a ţine azi: nu doar că înarhivele Securităţii zac mii de documente privitoarela viaţa literară din timpul comunismului (asta ţinede „normalitatea” abuzivă a vremurilor), dar, maiales, faptul că sistemul a ştiut să selecteze, să ames-tece, să creeze haosul în dosare, în aşa fel încât azi,la aproape 25 de ani de la căderea regimului comu-nist, ies la suprafaţă informaţii dubioase, tendenţiosdecupate dintr- un întreg pe care nimeni nu- l maipoate reconstitui. De fiecare dată când un mare inte-lectual este „deconspirat” se iscă zarvă mediatică, searuncă cu pietre (mediocrii şi păcătoşii de ieri suntde fiecare dată primii care o fac), se alimentează zvo-nuri, bârfe, se pătează reputaţii şi, mai ales, se arun-că în umbră valoarea operei celui luat în cătare.

Oricine îşi menţine capul pe umeri a pututobserva că victimele acestor înscenări (le numesc aşapentru că ele nu aparţin unor cercetători, nu suntfăcute cu acribie, ci aleatoriu, cu o neseriozitate şisuperficialitate specifice branşei jurnalismuluiimprovizat de azi, care vânează scandalul) suntmarii scriitori: Adrian Marino, Nicolae Balotă, Al.Paleologu, Nicolae Breban, Ştefan Aug. Doinaş, IoanEs. Pop. Unii dintre ei au cunoscut puşcăriile comu-niste, alţii au avut curajul unei opoziţii publice faţăde regim (cazul Breban) sau s- au situat mereu, dinpunct de vedere social, către periferie (Ioan Es. Pop).Aşa cum am mai scris, în mod repetat, marea proble-mă este că toată mascarada pare atent controlată deundeva, dintr- o poziţie opacă, sigură. E uluitor cumnu s- a observat că totul pare a ţine de o strategie dediversiune tipic securistică: iscând tapaj, montândintelectualii unii împotriva altora, au rămas, douădecenii şi ceva, nedescoperiţi chiar agenţii răului, ofi-ţerii care instrumentau cazul. Şi- au continuatcarierele sau şi- au construit afacerile care auîngropat statul şi le- au adus profituri fabuloase. Aucontrolat şi controlează încă România, direct sauprin lacheii lor, selectaţi din rândul clasei politice. Înschimb, inversiunea s- a produs: victimele au luatlocul călăilor şi au trebuit să suporte oprobriulpublic. Abia acum trimitem în judecată doi- trei tor-ţionari supravieţuitori, iar pedeapsa vine prea târ-ziu, pentru a mai putea contribui la o asanare a con-ştiinţelor, atât de târziu, încât împinge gestul înderizoriu: mai că ţi- e milă de bătrânii de 85 de ani,care par abulici şi năuci, aproape senili, deşi nu suntaşa, deşi fac parte dintr- un sistem care a ştiut să seprotejeze şi să îşi răsplătească, inclusiv financiar,fidelii. În tot acest timp, scriitorii s- au împărţit întabere, se detestă şi se bucură când încă un numemare este târât în acest marasm atent planificat şipus în concret.

Este celebră replica lui Adam Michnick, con-form căreia accesul la dosarele Securităţii va fi ulti-ma mare victorie a Securităţii asupra poporului pecare l- a urmărit, terorizat, îndobitocit zeci de ani.Pentru că în arhivele Securităţii nu zace doar o minăde aur, ci mai ales un depozit de pulbere. Nu oricinese poate descurca în acest labirint, din simplul motivcă în acele dosare nu se află adevărul, ci adevăruldocumentat de Securitate, în aşa fel încât activitateaei să pară indispensabilă aparatului politic comu-nist. În plus, cine mai poate fi atât de naiv încât săcreadă că hârtiile cu adevărat importante nu au fostdistruse, ascunse, deformate, falsificate? Uităm de

incendiile din decembrie 1989, uităm de distrugereaBibliotecii Naţionale, uităm de groapa cu documentecarbonizate de la Berevoieşti? Şi avem, în schimb,încredere în ceea ce, la ani buni după căderea comu-nismului, noul aparat al Securităţii naţionale, carenu s- a primenit peste noapte, ci doar şi- a făcut o ope-raţie de himenoplastie morală, ne pune la îndemâ-nă? Ei bine, da, societatea românească, intelighenţiamai ales a avut această ingenuitate, soră cu prostia.Şi aşa se face că s- a lăsat intoxicată ani la rând, acrezut în ticăloşia apocrifă, confecţionată a unora şiîn onestitatea falsă a altora.

Într- un asemenea context, apariţia unei cărţicum este cea a lui Gabriel Andreescu, Cărturari,opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securi-tăţii, apărută la începutul anului la Polirom, trebuieconsiderată un eveniment. În primul rând datorităfaptului că este printre primele lucrări ştiinţifice,metodice care atacă această temădelicată. De documentele din arhi-vele Securităţii nu te poţi apropiaoricum. Ele pretind, o spune tranş-ant Gabriel Andreescu, o întreagăştiinţă a hermeneuticii: „Ce estescris în paginile arhivate nu e deluat ca atare. Documentele recla-mă o citire precaută, trebuieraportate la ansamblul dosarelor,iar când este posibil, cer verifica-rea cu informaţii de altă natură.Ele impun o hermeneutică.” Lectu-ra lor eronată are urmări catastro-fale pentru victimă, deşi nu apasăasupra carierei celui care greşeşte– voit sau nu: ea poate falsificaadevărul, poate nenoroci vieţi saupoate nărui reputaţii clădite cumare efort. Nu e de colo… Iar acestlucru s- a petrecut, aşa cum atestăşi cercetarea de faţă, cu AdrianMarino (care a avut parte de o lin-şare post mortem, realizată fărăconsultarea documentelor), cu Nicolae Balotă, MihaiBotez, Mihnea Berindei şi cu Nicolae Breban. Lasdiscutarea acestor cazuri, ca şi cele ale lui Constan-tin Noica şi Al. Paleologu pentru partea a doua aacestei cronici, întrucât ele reclamă o atenţie specia-lă. Deocamdată să ne ocupăm de principii.

Cartea lui Gabriel Alexandrescu nu este doar ocercetare atentă, bazată pe o înţelegere corectă a„poeticii” dosarelor din arhive, ci şi un ghid, o meto-dologie de care oricine se ocupă cu documentele rău-lui poate şi trebuie să profite. Lucrarea porneşte dela o constatare care, deşi s- a demonetizat prin repe-tiţie, denotă un adevăr uriaş, de o gravitate copleşi-toare, ale cărei proporţii începem, în sfârşit, să leînţelegem: „capturarea statului postdecembrist deoamenii vechiului regim”; exemplele sunt mai multdecât elocvente: Ion Iliescu, Nicolae Militaru, MihaiChiţac, Teofil Pop, Virgil Măgureanu, Mihai Cara-man. Plus zeci de beizadele, politruci, securişti noto-rii, care au ocupat fotoliile Parlamentului ani la rând(unii le mai ocupă şi azi). Această situaţie explică şide ce legislaţia deconspirării „a creat o lentilă ce adeformat pe termen lung etica şi politica memoriei înRomânia”. Activitatea CNSAS nu a fost lipsită, con-sideră cercetătorul, de erori, datorate incompetenţei,dar şi de abuzuri premeditate. Oricum, chiar şi aşa,atenţia instituţiei s- a orientat tendenţios către mar-ginea sistemului: au fost daţi publicităţii informato-rii, care reprezintă „o categorie marginală în ansam-blul sistemului de control al sistemului totalitar”,fiind protejaţi ofiţerii: până la finele lui 2006, Cole-giul CNSAS deconspirase „doar 145 de ofiţeri deSecuritate responsabili de represiuni politice”. Dindosarul lui Paul Goma, reprodus de acesta într- ocarte, reţin că peste 100 de cadre instrumentau doarcazul său. Prin urmare, cifra este infimă, raportatăla imensul aparat de represiune pe care Securitateaîl punea la lucru. În plus, „faptele celor în cauză, cunume care nu spuneau nimic, au rămas anonime”.Într- un asemenea context, are loc, ca măsură dediversiune, orientarea furiei opiniei publice cătrepionii aparatului punitiv care a fost Securitatea,către informatorii, mai zeloşi sau mai reţinuţi,

strânşi cu uşa, şantajaţi sau, fie, cumpăraţi; darnepedepsiţi, ba chiar protejaţi de anonimat rământocmai marii ticăloşi, cei care au instrumentat răul.

Ba chiar, ca dovadă a reuşitei depline a siste-mului, are loc un fenomen care, consideră autorul,„frizează grotescul”: „orientarea acuzaţiilor împotri-va unor foste victime ale aparatului de represiune”.Foşti opozanţi, precum Mihnea Berindei, MihaiBotez, oameni care cunoscuseră închisorile comunis-te din anii 50, precum Marino sau Balotă, politicieniverticali precum ţărănistul Vasile Vetişanu. Unscriitor care a ştiut să- şi conserve, ca puţini alţii,libertatea pe care creaţia sa o presupunea, precumNicolae Breban, a fost şi el târât în acest joc murdar.

Gabriel Andreescu ştie că prudenţa în analizadocumentelor este nu doar sănătoasă, ci obligatorie:aceste documente sunt creaţia Securităţii, versiuneainstituţiei asupra adevărului. Unele dosare se opresc

brusc cu mulţi ani înaintea revolu-ţiei din 1989 şi, culmea, ele apar-ţin unor oameni care au ocupatapoi poziţii- cheie; altele cuprind,parcă în bătaie de joc, câteva filedisparate, din care nu se poatelega nici o concluzie. În plus, celemai multe dintre documente suntconsemnări sub anchetă ale ofiţe-rilor de securitate. Care suntcuvintele, opiniile, ideile celoranchetaţi şi care sunt cele alesecuriştilor? Care sunt faptelereale şi care cele inventate? Careeste, la urma urmelor, „limbajulinformatorului” şi care este cel alofiţerului? Iată probleme care secer rezolvate pentru o corectăinterpretare a documentelor. Înplus, ca un om care a avut de aface cu aparatul opresiv al Securi-tăţii, Gabriel Andreescu mai ştiefoarte bine şi un lucru care pare debun- simţ, dar e adesea ignorat:

contextul smulgerii informaţiilor cu pricina conteazăfoarte mult. De cele mai multe ori, e vorba desituaţii- limită, greu, de nu chiar imposibil de gestio-nat: „Oamenii au fost când temerari, chiar inflexi-bili, când fragili, unii raţionali, alţii derutaţi, au lup-tat sau au renunţat, au fost covârşiţi de propriadramă, ori s- au salvat privind la drama colegilor, oriau găsit satisfacţie în aducerea altora pe bancaanchetaţilor, să le împartă suferinţele. A contat dacăerau singuri ori aveau o familie, dacă erau în vârstăori aveau totul în faţă, fiind tineri. Comportamentuldepindea de cultură, de inteligenţa lor socială, de câtau înţeles din ce li se întâmpla, de cât au pierdut, decât mai puteau spera. Viaţa celor urmăriţi de Secu-ritate, luaţi la întrebări, puşi să semneze angaja-mente, ameninţaţi, împinşi spre munca de informa-tor, tentaţi cu avantaje a depins de nenumărateleunghere ale fiinţei fiecăruia.” Prudenţa în formula-rea verdictelor ar fi regula elementară. Putem pre-tinde noi, cei care am avut marele noroc de a nutrece prin aşa ceva, ca alţii să fi avut resurse pentrueroism? Putem judeca reacţia de renunţare morală aunora în condiţii cărora noi nu a trebuit să le facemfaţă? Răspunsul vine de la sine, deşi el nu a statmereu la îndemână. Au existat şi eroi, precum PaulGoma – e adevărat. Dar Goma însuşi nu acuză laşi-tatea, omenească, prea omenească, ci oportunismulparşiv, mărunt al unora dintre confraţii săi. Dar decerut să fie eroi nu le- o cere, pentru că el a fost acoloşi ştie ce înseamnă frica.

O fac în schimb ziarişti lipsiţi de onestitateadocumentării şi de umanitate, care contribuie lamanipularea arhivelor lăsate, ca o capcană sulfuroa-să, de Securitate, care ştia că la adevăr nu se vaputea ajunge niciodată. Dar la scandal şi la dezinfor-mare – da! Prin urmare, orice frecventare eronată adocumentelor moştenite de la Securitate nu facealtceva decât să ducă mai departe opera acesteia.Adam Michnick avea dreptate.

Despre aceste operaţiuni de manipulare dăseama cartea lui Gabriel Andreescu. Voi reveni, înnumărul viitor, asupra acestui subiect atât de fier-binte. �

14


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Bogdan Creţu

Moştenirea Securităţii:manipularea arhivelor (I)

De fiecare dată când un mare intelectual este „deconspirat” se iscăzarvă mediatică, se aruncă cu pietre (mediocrii şi păcătoşii de ieri

sunt de fiecare dată primii care o fac), se alimentează zvonuri,bârfe, se pătează reputaţii şi, mai ales, se aruncă în umbră

valoarea operei celui luat în cătare.Oricine îşi menţine capul pe umeri a putut observa că victimeleacestor înscenări (le numesc aşa pentru că ele nu aparţin unor

cercetători, nu sunt făcute cu acribie, ci aleatoriu, cu oneseriozitate şi superficialitate specifice branşei jurnalismuluiimprovizat de azi, care vânează scandalul) sunt marii scriitori:Adrian Marino, Nicolae Balotă, Al. Paleologu, Nicolae Breban,Ştefan Aug. Doinaş, Ioan Es. Pop. Unii dintre ei au cunoscut

puşcăriile comuniste, alţii au avut curajul unei opoziţii publicefaţă de regim (cazul Breban).

� O carte- eveniment


NOIEMBRIE 2013

15

Cu toate că dezbaterea publică asupradirecţiei de evoluţie a ţării s- a stins înultimii ani, iar intelectualii, pe scarăprea mare, se abţin să discute, sunt mai

multe propuneri de diagnoză a situaţiei. Unii conside-ră că ţara ar fi în reforme (sănătate, educaţie, salari-zare, pensii etc.) care ar fi chiar „reforma statului”, cear trebui să fie dusă până la capăt. Alţii acuză alune-carea României în statutul unei colonii, ca urmare apierderii unor mari unităţi economice prin privatiza-re („Petrom”, „Banca Comercială Română”, mariîntreprinderi şi bănci) şi sugerează o revenire la sta-tutul de suveranitate. După unele voci, România arplăti şi acum începutul sângeros din decembrie 1989,când dictatura ar fi fost înlocuită cu un regim plin decarenţe, ce şi- ar vădi efectele şi astăzi. Sunt şi voci –este adevărat, puţine – care consideră că Românias- ar fi abătut în 2012 de la cursul proeuropean şiproatlantic, încât o acţiune, fie ea şi de natura presiu-nii externe, ar fi oportună pentru a restaura direcţia.

Teza mea este cu totul alta: România a acumu-lat, chiar pe fondul succeselor politice majore (inte-grarea în Uniunea Europeană, apartenenţa laAlianţa Nord- Atlantică) de după 1996, probleme difi-cile – economice, instituţionale, culturale – şi tensiu-nile corespunzătoare, încât încheie un ciclu de evolu-ţie şi are nevoie de o reconstrucţie. Înţeleg prinreconstrucţie o reorganizare pe o nouă industrializare,o economie performantă, instituţii funcţionale şidemocraţie maturizată, precum şi pe reorientarearesurselor culturale. Cu alte cuvinte, România a făcutpaşi mari după 1989 pentru a deveni membru alcomunităţii europene şi a înaintat până la integrărileeuroatlantice amintite. Dar, după ceea ce s- a petrecutîntre timp (recrudescenţa tentaţiilor de dictatură, fieea şi tăinuită şi sterilă), întreaga construcţie de acumun deceniu are nevoie de o reconstrucţie. Habermas anumit cotitura din 1989, în ţările Europei Centrale şiRăsăritene, drept „revoluţie recuperatoare (nachho-lende Revolution)”. România a parcurs această revo-luţie, dar resimte nevoia unei reconstrucţii, care să fieun prag nou al democratizării şi modernizării proprii.

Orice discuţie despre democratizare şi moderniza-re depinde de conotaţiile acestor termeni, în dreptulcărora, în timpul nostru, spiritele se despart tot maimult. Divergenţele contemporane, ştim bine, nu suntatât între democraţi şi antidemocraţi şi nici întremodernişti şi opozanţii lor tradiţionalişti, cât întredemocraţi feluriţi şi modernizatori diverşi. De aceea,precizez că, aşa cum am argumentat în scrieri anterioa-re (Andrei Marga, The Destiny of Europe, AcademiaRomână, 2012), fac distincţie între „democraţia aritme-tică”, „democraţie cu majoritate politică rezultată dinalegeri libere” şi „democraţie ca formă de viaţă”. Facdistincţie, de asemenea, între „modernizarea înjumătă-ţită”, adică redusă fie la tehnologie şi economie, fie laparticiparea politică, şi „modernizarea reflexivă”. Plec,în orice caz, pentru relevanţa şi precizia analizei, de ladelimitarea în societate a sistemului economic, sistemu-lui administrativ, sistemului politic şi sistemului cultu-ral. Economia asigură bunuri şi servicii, administraţiafacilitează accesul la acestea pe baze de drept, politicaexplorează alternativele, iar cultura procură motivaţii-le de acţiune. Societatea este rezultanta interacţiuniidinamice şi complexe a acestor sisteme.

Cum se prezintă România anilor noştri în aces-te sisteme şi din perspectiva acestor distincţii? Tezamea este aceea că România a înregistrat, după 1989,importante schimbări pozitive, dar a intrat, chiar şi înafara crizei începute în 2008 în anumite ţări, într- ocriză mult mai adâncă decât criza din celelalte ţări şică nu se poate ieşi din criză fără o reconstrucţie eco-nomică, instituţională, culturală. Vreau să facconvingătoare teza printr- o succintă evocare istorică(I) şi o explicitare sistematică (II), pentru ca apoi săabordez tema pusă în discuţie în vara anului 2012,cea a domniei legii (III), şi să închei cu o reflecţie asu-pra noii ideologii care afectează unele ţări din Răsărit(IV). Orice discuţie despre situaţia şi perspectiveleunei ţări întâlneşte politica. Sunt de părere că discu-ţia trebuie produsă chiar cu acest inconfort. O aborda-re bazată pe fapte şi purtată cu sinceritate, inclusiv apoliticii, este însă necesară.

I

Dacă reconstituim succesiunea de evenimenteistorice, atunci ne amintim, că în 1996, România a

obţinut promisiunea primirii în NATO, iar în 1999 afost invitată să deschidă negocierile de aderare laUniunea Europeană. Ţara noastră întârziase privati-zarea şi instalarea economiei de piaţă, pluralismulpolitic întâmpinase lungă vreme dificultăţi, orientări-le culturale rămăseseră mai mult spre trecutul inter-belic. Anii 1996 şi 1999, însă, au adus o cotitură, careavea să fie salutată de majoritatea covârşitoare acetăţenilor. Din 2000, s- au închis, pe rând, capitolelede negociere de aderare la Uniunea Europeană, înce-pând cu Educaţia şi încheind cu Justiţia. GuverneleIsărescu şi Năstase au făcut ca România să încheienegocierile şi să intre, în 2007, în Uniunea Europea-nă. Primirea în NATO a fost rezultatul evoluţiei poli-ticii ţării în contextul noilor constelaţii geopolitice.

În aceste condiţii, România a intrat practic pecalea privatizării economiei, economiei de piaţă, plu-ralismului politic, democraţiei funcţionale şi a ataşă-rii la comunitatea europeană. Rămâneau dificultăţievidente – insuficienţa capitalizării, influxul prearedus al investiţiilor străine directe, privatizarealentă, liberalizarea înceată a mass media, corupţiagalopantă, slaba elaborare culturală în noile condiţii.Trendul era, însă, pozitiv şi, cu toate că ritmul schim-bărilor democratice şi modernizarea erau prea lente,semnele erau mai curând promiţătoare. Anul 1996 aadus la putere o coaliţie care a accelerat reformeleeconomice şi instituţionale, dar a pierdut alegerile. În2001, guvernarea a revenit social- democraţilor, careau etalat eficienţă, dar şi o atmosferă de infatuareprea tolerantă cu corupţia, care avea să fie exploata-tă populist în 2004.

Alegerile din 2004 au fost cotitura spre blocaj.După câţiva ani de relansare economică, România aintrat, până în zilele noastre, în criza cea mai gravă aistoriei ei moderne. Care sunt indiciile crizei? Să lerezumăm.

România a ajuns în 2012 la cea mai scăzutăcifră de lucrători (în jur de 5 milioane, dintr- o popula-ţie de peste 20 de milioane de locuitori). Investiţiileexterne s- au prăbuşit, încât preşedintele ţării a anun-ţat că nu se mai pot accesa capitaluri din exterior. S- aaplicat cea mai drastică reducere a salariilor (de 25%)şi scăderea cea mai dramatică a veniturilor (până la63%). Exporturile s- au redus la ceea ce realizeazăcâteva firme străine (Dacia- Renault, Nokia etc.) Nus- au putut accesa decât în jur de 15% din fondurilealocate de Uniunea Europeană, iar infrastructura(autostrăzile în primul rând) a stagnat. Nu s- a obţi-nut majoritatea parlamentară prin alegeri, dar s- a„aranjat” o majoritate dislocând o bucată din opoziţieşi forţând- o să voteze. S- a ajuns la un proces legisla-tiv de slabă calitate, iar la guvern au fost aduşioameni nepregătiţi, ce puteau fi controlaţi mai uşor.Din 2009, situaţia s- a agravat: dispărând şi încrede-rea guvernării în proprii parlamentari, s- au adoptat,împotriva Constituţiei, o mulţime de legi prin meca-nismul asumării răspunderii guvernamentale (decifără dezbatere parlamentară), iar apoi propriilorparlamentari li s- a interzis să voteze atunci când înParlament erau moţiuni de cenzură împotrivaguvernului. Preşedinţia, folosindu- se de interpretareaConstituţiei, s- a substituit guvernului, controlândsocietatea prin serviciile secrete, desemnarea a sutede procurori şi judecători, a câtorva sute de generali.Multe dintre acţiuni au amintit de momentele tristedin istoria europeană (vezi Andrei Marga, Criza şidupă criză. Schimbarea lumii, Eikon,Cluj, 2012,pp.158- 166).

Nemulţumirea populară a explodat iarăşi, înianuarie 2012, când oraşele au fost cuprinse dedemonstraţii împotriva regimului. Nu numai că aces-ta nu avea nici o realizare la activ, nu numai că expli-caţiile oamenilor săi prin apel la „criza mondială” nuconvingeau, dar devenise clar că în toţi aceşti ani, din2009 încoace, un „păcat iniţial” conta: aşa cum a

remarcat fostul ambasador al Franţei, împrejurareacă în 2009, preşedintele nu a fost votat în ţară şi acâştigat prin numărătoarea voturilor în ambasadeleRomâniei din Paris şi alte capitale, a creat tensiuneaîntre nevoile de democratizare şi de modernizare şiun regim anacronic. Acest regim a perseverat să- şifolosească neabătut instrumentele sale deja prover-biale: încercarea de corupere a rândurilor opoziţiei,comercializarea de bunuri naţionale, atacarea opo-zanţilor cu dosare fabricate, întemniţarea fără probea unor personalităţi din opoziţie, controlarea massmedia şi altele.

În cele din urmă, în aprilie 2012, regimul a pier-dut majoritatea parlamentară şi guvernul, apoi apierdut catastrofal alegerile locale (doar două judeţe,din 47, au fost câştigate de regim). Iar la referendu-mul pentru demiterea preşedintelui, în jur de 78%dintre cetăţeni au votat pentru demitere şi 12% pen-tru preşedinte, pentru ca la alegerile parlamentaredin 2012, opoziţia la preşedinte să câştige 75% dintrelocuri în Parlament. Acestea au fost nu doar patruvictorii ale opoziţiei, ci şi indiciul situaţiei României:o ţară cu un potenţial remarcabil, prost administratăşi luată prizonieră de un regim detestat. Totodată, s- aputut sesiza mai bine derapajul României şi origineaacestuia, precum şi orizontul în care este de căutatsoluţia.

II

În societăţile moderne, sistemul politic conduceevoluţia, iar România confirmă această teoremă.Unde se află, însă, societatea românească astăzi? Sărăspundem succint.

În sistemul economic se asociază privatizareade mari unităţi făcută improvizat, reducerea continuăa ocupării forţei de muncă, amânatele investiţii îninfrastructură, emigraţia masivă, importuri mari laprodusele de bază şi exporturi manufacturate mici,echilibrul bugetar la nivel jos de dezvoltare. Românianu şi- a făcut la timp analiza perspectivelor dedezvoltare şi nu le- a abordat sistematic, privatizărileşi restructurările economice fiind mai mult reacţii lapresiunile organismelor internaţionale (FMI, BancaMondială etc.), iar astăzi plăteşte costurile dezvoltăriialeatorii, circumstanţiale. Forţa de muncă – şi nepre-gătită pentru o nouă economie şi tratată, ca proble-mă, superficial – se reduce de la o lună la alta subaspectul folosirii. România ajunge să importe masivproduse alimentare, nu datorită deschiderii pieţei, cistării lamentabile a agriculturii. Bugetul ţării – înconsecinţa nivelului scăzut al salariilor – este oare-cum echilibrat, dar echilibrul este cu preţul unui niveljos de dezvoltare. Se dovedeşte, din nou, că o piaţăinternă comprimată împiedică dezvoltarea.

În sistemul administrativ se asociază centralis-mul, presiunea grupurilor economice la comenzi dinresurse publice, politizarea structurilor de personal,caracterul lacunar al formulării legilor, justiţiainstrumentată prin procurori şi judecători dependenţidirect de preşedinte. Prea multe decizii ţin de nivelulcentral al administraţiei şi prea multe unităţi localeapelează pentru solvenţa financiară la guvern.Comenzile din resurse publice sunt cele mai râvnitede firmele indigene şi străine, iar multe investiţiiexterne majore se fac cu garanţii guvernamentale.Stabilirea funcţionarilor publici s- a făcut inconsec-vent şi permisiv pentru ingerinţe politice. Formularealegilor a devenit problemă gravă câtă vreme speciali-ştii, puţini, care sunt, rămân nefolosiţi. Administra-rea justiţiei a pretins, deja în 2004, că justiţia devineindependentă, dar acum este din nou captivă celuicare numeşte până şi completele de judecată. Dinlupta împotriva corupţiei cu care a venit la putereregimul în 2004, s- a ajuns la cea mai mare extinderea corupţiei. Au proliferat „oameni nepotriviţi la locurinepotrivite”, iar „preferaţii” au înlocuit „pricepuţii”.

În sistemul politic se asociază insuficientul con-tur al partidelor, confuziile ideologice, slaba calitate apoliticienilor, recursul la promovarea celor mai puţincalificaţi, manipularea prin media, servilismul faţă decercuri din alte ţări, considerarea politicii drept calede căpătuire, mai mult decât un serviciu public.Partidele şi- au atenuat conturile, ceea ce lasă locmigraţiunii parlamentare în interese particulare.Confuzia ideologică se vede bine în aceea că un partidcare a guvernat a devenit peste noapte, din „socialist”,partid „creştin- democrat” şi în faptul că regimul cla-

Andrei MargaReconstrucţia României

România a acumulat, chiar pe fondulsucceselor politice majore (integrareaîn Uniunea Europeană, apartenenţala Alianţa Nord- Atlantică) de după

1996, probleme dificile – economice,instituţionale, culturale – şi tensiunile

corespunzătoare, încât încheie unciclu de evoluţie şi are nevoie de o

reconstrucţie.

Alegerile din 2004 au fost cotituraspre blocaj. După câţiva ani de

relansare economică, România aintrat, până în zilele noastre, în crizacea mai gravă a istoriei ei moderne.

Care sunt indiciile crizei?

16


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

mează apartenenţa la „dreapta europeană”, darmăsurile luate sunt nu ale acesteia (libertate, onoareetc.), cât ale tânărului Mussolini. După 2004, serecurge, pe scară mare, la ceea ce Thomas Mann indi-ca drept sursă a catastrofei Germaniei în anii treizeci:aducerea în roluri de decizie a celor mai puţin califi-caţi (die Untersten). Mass media sunt în mare măsu-ră controlate financiar, după ce regimul le- a declarat„pericol” la siguranţa naţională. Nu se mai caută con-vingerea cetăţenilor, ci stârnirea de intervenţii dinafara ţării pentru perpetuarea regimului. Politicaeste practicată ca şi cale a înavuţirii, iar camarila s- aîmbogăţit mai rapid din resurse indigene şi din baniieuropeni, gestionaţi fraudulos.

În sistemul cultural, se asociază confuzia orga-nizată a valorilor, disoluţia autonomiei intelectuali-lor, declinul calificărilor, refugiul în abordarea trecu-tului, umplerea vieţii publice cu sofisme, atracţia ati-tudinii pretins „apolitice”, slaba dezbatere publică,abstinenţa intelectualilor, lipsa de abordări elaborateasupra alternativelor României. Odată ce o parte acelor mai puţin calificaţi au preluat posturi de decizieşi din momentul în care dezbaterea publică s- a degra-dat, iar standardele culturale s- au deteriorat,confuzia valorilor s- a întins. Se crede că tăierea sala-riilor şi concedierile sunt „reforma statului”, iar stag-narea este luată drept „stabilitate politică”. Dublatăde un „conflict al generaţiilor”, cultivat politic după2005, această confuzie domină scena. Confuzia valori-lor este accentuată suplimentar de fabricarea de dosa-re pentru a discredita intelectualii şi de eforturile fos-tei guvernări de a confisca teme precum decomuniza-rea ţării, apartenenţa europeană, orientarea proat-lantică. Reforma educaţiei a fost înlocuită cu încropeliinspirate, aşa- zicând, „de la dreapta” europeană, înfapt – cum un distins Cardinal observa – din ideologiiale anilor treizeci (Nae Ionescu fiind aici inspirator).Declinul calificărilor, pe care Alan Greenspan (în TheAge of Turbulence, 2006) îl anticipa pentru Europa, aluat deja avânt în România. Eforturile celor care aucondus ţara după 2004 au fost de a pune în centruldezbaterii publice trecutul, lăsând neacoperită prelu-crarea prezentului şi configurarea viitorului. Aceastăconfigurare a alternativelor de evoluţie a ţării arămas în seama câtorva personalităţi, câtă vrememare parte a intelectualilor rămâne prizonieră confu-ziei dintre apartidism şi apolitism şi clamează, ca unfel de morală, abstinenţa politică. Apolitismul esteinvocat cu atât mai vocal cu cât servirea celor care auguvernat este mai docilă.

Se pot face încă multe consideraţii pe măsură cese intră în detalii. Cele pe care le- am menţionat, cuajutorul teoriei sistemelor, ne permit să tragem treiconcluzii. Prima este aceea că problemele României lanivelul anului 2012 sunt multiple şi nu se lasă redu-se la una singură. Ele nu îngăduie reducerea, cum seface frecvent, la o problemă economică sau la unamorală sau la una istorică. Nici o abordare monistănu dă rezultate concludente. A doua concluzie esteaceea că România a intrat înainte de 2009 în cea maigravă criză a istoriei ei moderne. Criza financiarăîncepută în 2008 a avut impactul ei asupra ţării(reducerea investiţiilor externe directe, scăderea şan-selor exporturilor, acces îngreunat la sursele de capi-tal etc.), dar criza din România are cauze eminamen-te endogene şi este, să spunem aşa, „românească” înoriginea, conţinutul şi formele ei. Criza României în2008- 2012 este cea mai gravă criză a istoriei modernea ţării pentru că se produce în condiţiile democraţiei(şi nu în epoci ale vreunei dictaturi, exercitatădinăuntru şi dinafară), ale celei mai efective suvera-nităţi a ţării (nicicând aceasta nu a fost mai amplădecât după 1989), în epoca „societăţii afluenţei” (şi nuîn epoci de subproducţie) şi din cauze primordialeendogene (măsuri financiare şi economice greşite). Atreia concluzie este aceea că România se confruntă cuprobleme de o asemenea anvergură, încât ea are nevo-ie de o reconstrucţie. Ceea ce numesc „reconstrucţie”este altceva decât „reforma statului”, prost înţeleasă,la care unii reduc totul. România are premise consti-tuţionale, democratice, comparabile cu cele ale altorţări europene, ce nu trebuie diminuate, ci pe care sepoate cădi. „Reconstrucţia” este altceva decât vreoutopică izolare în contextul globalizării: nu mai esteposibilă retragerea din istorie, calea mai bună rămâ-nând înfruntarea, cu organizare proprie şi leaderiînţelepţi, a istoriei. „Reconstrucţia” este altceva decâtorice revenire la trecut ştiind bine că „statul social”este o parte indispensabilă a democraţiei europene, cetrebuie sincronizată. „Reconstrucţia” este altcevadecât pretinsa revenire la cursul proeuropean şiproatlantic, căci nimeni nu a propus abandonareaacestui curs, iar părăsirea lui nu a avut loc.

În ce constă reconstrucţia? Nu prezint aici unprogram detaliat, ci numai sintagme orientative:„noua industrializare” şi „agricultura de export”;„recapitalizare”; „modernizare neînjumătăţită”;„democraţie ca formă de viaţă”; „justiţie eliberată”;„regim juridic al interesului public”; „politici publiceîn condiţiile descentralizării”; „reforma nouă a educa-ţiei”; „stat social cu nouă politică a prelevării”; „cultu-ră orientată spre prezent şi viitor”, „altă selecţie depersonal”. În formă aporetică negativă am prezentat

aceste orientări în altă parte (Andrei Marga, Româ-nia actuală, Eikon, Cluj, 2011).

Aici mai fac doar o subliniere. Anume, că nu daurezultate schimbări de paradă, căci dificultăţile suntmari. Nu este vorba doar de „restructurări” (reduceride personal, desfiinţări de instituţii etc.), căci acesteanu dau rezultate durabile. Nu este vorba nici de„copiere” a ceea ce se face în alte locuri (de pildă, înlo-cuirea „guvernării” cu „guvernanţa”), căci problemelesunt de natură diferită. Este vorba de „reconstrucţie”prin „reforme” chibzuite şi efective, care schimbă sis-teme. Acum, în 2013, România are, graţie alegerilorlocale şi parlamentare, şansa, mai mare ca oricând,de a face reforme. Că acestea se vor face sau nu,depinde de capacitatea ministerelor şi miniştrilor de aconcepe şi pune în aplicare cu pricepere reformeadânci, pe măsura multiplelor crize ce afectează ţara.

III

Prevalenţa dreptului în litigii, caracterul „per-sonalist” (considerarea persoanei umane ca subiect aldrepturilor), generalitatea (ca aplicare în toate cazu-rile similare) şi formalismul legii (înţeles ca formăaplicabilă mai presus de considerentele de detaliu) –cu un cuvânt „domnia legii” (rule of law) sau „statulde drept”, ţin de un ansamblu de achiziţii ce fac dincultura europeană nu numai o cultură aparte, ci şi unprag atins în evoluţia umanităţii. Am arătat (înAndrei Marga, Filosofia unificării europene, EFES,Cluj, 2003) că, într- un concept generativ al culturiieuropene (în fond, nu eşti european ab initio, ci deviieuropean prin ceea ce faci!), intră: competenţa tehni-că bazată pe ştiinţă; randament calculabil, ca raportpozitiv între rezultate şi cheltuieli; administrare cetrece examenul randamentului; cultură a dreptuluibazată pe o anumită înţelegere a omului, ca fiinţăînzestrată cu drepturi şi libertăţi; libertate înţeleasăca autonomie; voinţa politică rezultată din argumen-tarea publică a persoanelor, care disting între intere-sul public şi interesele private; asumarea vieţii caunică în condiţiile date; anumite valori spirituale(adevărul drept corespondenţă a propoziţiilor cu stă-rile de lucruri, verificabilă în experienţă; cunoaştereavând ca scop rezolvarea de probleme de viaţă şidrept criteriu utilitatea; raţionalitate accesibilă calcu-lului şi măsurabilă prin rezultate; înţelegerea fiinţeiumane ca individualitate destinată unui sens supe-rior simplei vieţuiri etc.). Din acest concept generatival culturii europene face parte şi dreptul, care estecorelat cu celelalte trăsături ale acesteia.

Nu vom stărui asupra corelaţiilor dreptului, cine concentrăm asupra „domniei legii” (the rule oflaw). O facem aici mai cu seamă pentru că, în varaanului 2012, România a devenit temă de discuţie înlegătură cu respectarea statului de drept. Atunci, defapt, s- au adoptat de Parlament următoarele măsuri:alegerea de noi lideri ai camerelor Parlamentului,înlocuirea avocatului poporului, suspendarea preşe-dintelui. Se poate vorbi aici de încălcarea legii, de„lovitura de stat”, cum pretind ideologii fostei guver-nări? Evident, nu. Să vedem de ce.

Să procedăm mai întâi la câteva lămuriri raţio-nale, pe care să le aplicăm, ulterior. Ce înseamnă,aşadar, „domnia legii” într- o societate? Ce conotaţieare „the rule of law?”

Aşa cum denumirea sugerează, „domnia”înseamnă: respectarea legislaţiei existente în soluţio-narea litigiilor; excluderea oricăror altor considerenteîn punerea în aplicare a legislaţiei (forţa, mituirea,presiunea opiniei publice, intimidarea de orice prove-nienţă); recunoaşterea fiecărei fiinţe umane ca

subiect al drepturilor inalienabile şi libertăţilor; res-pectarea caracteristicilor legii – formalismul, genera-litatea, personalismul – şi a supremaţiei legii în liti-gii. Să detaliem aceste note.

În orice moment al evoluţiei unui stat modern,se pune în aplicare o legislaţie, adică un ansamblu delegi. Pot fi controverse de interpretare a articolelor delege, pot fi dispute asupra încadrării juridice a unuicaz sau altuia, pot fi dealtfel discuţii, dar, în situaţiinormale, o lege este cea care se aplică. Orice litigiupretinde o soluţie pe baza legii, iar legea valabilă înacel moment trebuie folosită. Legea aflată în vigoareeste cea care trebuie respectată. Se poate discuta – şitrebuie discutată – legitimitatea unei legi sau, maibine spus, a legislaţiei, după cum se poate discutalegalitatea procedurii adoptării unei legi. Atât legali-tatea procedurii (care nu este de la început asigurată,după cum arată în 2009- 2011, în România aberantaadoptare de mai mult de zece legi prin mecanismulmistificator al asumării răspunderii guvernamentale,în condiţii deloc extraordinare!), cât şi legitimitateatrebuie chestionate mereu. Dar această chestionarenu justifică niciun moment nerespectarea legii aflatăîn vigoare. În vara anului 2012, România nu a înre-gistrat o asemenea nerespectare, iar deviza exprima-tă sintetic de Hilary Clinton, „power through con-sent”, a fost linia directoare.

Atunci când este vorba de respectarea legii,avem de- a face cu o valoare în sine, care nu este con-diţionată. Domnia legii implică respectarea nepusăsub condiţii a legii aflate în vigoare. Nimeni şi nimicnu poate constrânge pe cineva la aplicarea sau neapli-carea legii. Niciuna dintre căile folosite uneori în isto-rie pentru a constrânge la aplicarea sau neaplicarealegii nu este permis să fie folosită. Nici forţa (fizicăsau morală), nici avantaje pecuniare sau de altă natu-ră, nici presiunea exercitată de autorităţi de stat sauforţe de altă provenienţă, nici intimidarea prin apel la(istorie, biografie, organizare, capacitate etc.) nu potfuncţiona în favoarea sau defavoarea acceptării dom-niei legii în litigii. În vara anului 2012, în România nus- a înregistrat vreo constrângere şi nu a fost vorba devreo „majoritate despotică”.

Oricare dintre cei implicaţi în litigii este subiectde drepturi inalienabile şi libertăţi. Domnia legiiimplică recunoaşterea celuilalt ca astfel de subiect.Nu este „rule of law” acolo unde un implicat în litigiieste recunoscut ca subiect, iar ceilalţi sunt reduşi, fieşi numai tacit, la statutul de obiect sau de subiect ate-nuat. Nu este stat de drept acolo unde s- a instalat asi-metria drepturilor şi libertăţilor.

Prin natura sa, legea este formală – adică astfelelaborată încât să vizeze încadrarea cazurilor în abor-darea juridică şi nu date de amănunt („conţinut”) careîmpiedică această încadrare. Domnia legii implicăfaptul că legea se aplică fiecăruia, indiferent de pozi-ţia sa în ierarhiile administrative, în sistemul politic,în economie. Legea se aplică oricărui subiect, fără altconsiderent, decât acela al domniei legii în litigii.

Unii autori (vezi B.C. Smith, Good Governanceand Development, Palgrave, Macmillan, London,2007) vorbesc despre ubicuitatea legii, în sensul că„nu poate fi încălcare a legii (offence) fără sancţiune.Legile trebuie să fie cunoscute, promulgate în modexpres, formulate şi neretroactive. Domnia legiigarantează astfel că cetăţenii cunosc ce obligaţii suntimpuse de lege şi se pot aştepta ca aceste obligaţii sărămână neschimbate până când legea este schimbată.Sub domnia legii nu există nesiguranţă în ceea ce pri-veşte cui i se cere să acţioneze sau să se abţină săacţioneze, sub diferite seturi de circumstanţe” (p.76- 79). Precizarea „ubicuităţii legii” este utilă, chiardacă ea face parte, în fapt, din generalitatea legii.

Domnia legii implică generalitatea acesteia, înînţelesul că legea se aplică tuturor cazurilor din clasarespectivă, fără excepţie. Nimeni nu este mai presusde lege şi nu poate fi exceptat de la aplicarea legii.Discriminarea şi decizia arbitrară sunt excluse dedomnia legii.

Unii autori pleacă de la observaţia că legile sepun în aplicare prin proceduri, iar importanţa proce-durilor este adesea hotărâtoare. Este adevărat că înînsăşi administrarea legii trebuie urmate reguli.Aceste reguli sunt: judecăţile şi interogatoriile trebuieduse într- o manieră ordonată; regulile probei (eviden-ce) garantează proceduri raţionale ale investigaţiei;judecătorii trebuie să fie independenţi şi imparţiali;nimeni nu poate fi «judecător în propria cauză»; jude-căţile trebuie să fie corecte (fair) şi deschise” (p. 79).Pachetul regulilor amintite constituie „justiţia natu-rală (natural justice)”, care condiţionează administra-rea corectă a legii.

Dacă toate cele de mai sus sunt luate în conside-rare, atunci devine limpede că domnia legii şi punerealegii în serviciul uneia sau alteia dintre filosofiilesociale sau al unuia sau altuia dintre proiectele desocietate rămân separate. În situaţiile istorice concre-te, sunt filosofii sociale mai bune decât cea care seaplică de către administraţia în fapt şi proiecte desocietate preferabile celui care îi orientează pe ceicare guvernează.

În aprilie 2012, regimul a pierdutmajoritatea parlamentară şi guvernul,

apoi a pierdut catastrofal alegerilelocale (doar două judeţe, din 47, au

fost câştigate de regim). Iar lareferendumul pentru demiterea

preşedintelui, în jur de 78% dintrecetăţeni au votat pentru demitere şi12% pentru preşedinte, pentru ca la

alegerile parlamentare din 2012,opoziţia la preşedinte să câştige 75%

dintre locuri în Parlament. Acestea aufost nu doar patru victorii ale

opoziţiei, ci şi indiciul situaţieiRomâniei: o ţară cu un potenţialremarcabil, prost administrată şi

luată prizonieră de un regim detestat.Totodată, s- a putut sesiza mai bine

derapajul României şi origineaacestuia, precum şi orizontul în care

este de căutat soluţia.

(continuare în pagina 25)

17


NOIEMBRIE 2013

Literatura română a însemnat mult înistoria poporului român. A avut statu-tul unui joc elevat, dar a fost, mai ales,un mijloc de supravieţuire. Cronicarii

din secolele XVII şi XVIII (Grigore Ureche, MironCostin, Ion Neculce ş.a.) scoteau spada din teacă înmomentele de primejdie pentru ţara lor; dacă însăprimejdia era prea mare înmuiau pana în călimarăşi scriau pe pergament sau piele de căprioară mesa-je patetice pentru posteritate, căreia îi cereau arbi-trajul.

Toţi scriitorii noştri mari au fost într- un fel saualtul implicaţi în politica românească. Au semnatmemorii, au propus reforme, au candidat la domnie(şi au şi renunţat, când altcineva s- a dovedit maibun; este cazul lui Vasile Alecsandri, care în 1859 s- arecuzat în favoarea lui Alexandru Ioan Cuza), auluptat pe front, cu arma în mână, au făcut revoluţii,s- au transformat adeseori în pedagogi ai neamuluilor (ca „sămănătoriştii” de la începutul secoluluidouăzeci). Cărţile lăsate de ei moştenire au fost păs-trate în somptuoase biblioteci, dar şi la piept, subhaină, de către oameni simpli, ca nişte icoane aducă-toare de noroc.

În unele case ţărăneşti există şi azi, pe „grin-dă” câte un volum cu versuri de Mihai Eminescu,având paginile stropite cu ceară, ca Biblia.

Fuziunea între meseria de scriitor şi meseriade om conferă literaturii române o puritate aparte.Te face să te gândeşti la o cămaşă albă şi curată, lamirosul de brad, la o chilie proaspăt văruită. Chiarşi cele mai teribiliste experimente, chiar şi cele maiperverse subtilităţi au o candoare de fond. Aşa cumse întâmplă ca o pată să nu iasă cu nici un preţdintr- o ţesătură, din literatura română nu poate fiscoasă, în nici un fel, puritatea ei originară.

*Talentul literar este foarte răspândit la

români. Românii – ca şi monsieur Jourdain – facproză fără să ştie. Şi proză, şi poezie, şi teatru, şichiar critică literară. Un om simplu care povesteşteîntr- un compartiment de tren, unor necunoscuţi,cum i- a fătat vaca poate avea umorul voios al luiMark Twain sau duioşia cu substrat pedagogic a luiSaint- Éxupery. Un intelectual care trebuie să com-pleteze un formular pentru obţinerea unor fonduriFARE abandonează repede limba de lemn a birocra-ţiei occidentale şi recurge spontan la formulăriexpresive, riscând să nu mai primească nici un ban.

Românii nu trebuie să facă un efort ca să seexprime original şi emoţionant. Ei trebuie să facă unefort ca să se exprime neutru. Talentul literar esteatât de răspândit, încât până la mijlocul secolului alXIX- lea literatura era amestecată până la indistinc-ţie cu istoriografia.

Talentul literar, în forma lui genuină, estedezinteresat. Autorii – neidentificabili – ai folcloru-lui au fost, în unele cazuri, păstori singuratici care,izolaţi împreună cu turmele lor de oi în munţi, aucompus cântece pentru ei înşişi, neobsedaţi de „suc-ces”. În aceste mesaje fără destinatar au avut iluziacă îşi eternizează dragostea pentru femeia lăsată însat sau pentru o femeie fictivă, de neatins. Iar uneorişi- au imaginat cum va decurge propria lor moarte,descriind- o ca pe o nuntă asistată de stele.

*Studiind literatura română, te surprinde ine-

puizabila ei vitalitate. Fiecare moment istoric favo-rabil a fost folosit cu promptitudine de această lite-ratură. Parcă există un arc care, la fiecare înlătura-re a piedicii, se decomprimă energic. Aşa- numitaepocă „a marilor clasici” – cu Titu Maiorescu, MihaiEminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Ion Slavici –se asociază, în mod indiscutabil, cu procesul deemancipare naţională şi de situare conştientă înEuropa datorat revoluţiei de la 1848, Unirii Moldo-vei cu Muntenia în 1859, obţinerii Independenţei, în1877. Simţind importanţa momentului, scriitorivaloroşi din toate părţile ţării s- au grăbit să aparăpe lume, s- au grăbit să înveţe, s- au grăbit să creezeo operă, astfel încât să fie prezenţi, cu o miraculoasăpunctualitate, la trezirea întregii colectivităţi. Ei au

dat primii curs îndemnului lui Andrei Mureşanu(din poemul care avea să devină după 1989 imnnaţional): „Deşteaptă- te române, din somnul cel demoarte…”.

La fel şi- au făcut apariţia scriitorii, dinpământ, din iarbă verde, după Marea Unire din1918, când era nevoie de o şi mai impetuoasă afirma-re a spiritului românesc, în contextul unei universa-lizări a culturilor naţionale. Între 1918- 1938, ceea ceînseamnă în numai douăzeci de ani, au consolidatinteligent tot ceea ce ţinea de tradiţie, au asi-milat şi au inventat direcţii moderne, au scrisopere monumentale, au făcut o publicisticăfrenetică. Aşa cum nu ne vine să credem căaztecii şi- au ridicat singuri statuile ciclopiceşi îi bănuim că au primit ajutor de laextratereştri, aşa s- ar putea ca generaţiileviitoare să considere neverosimil de mari rea-lizările literaturii române din perioada inter-belică. Poeţi ca Tudor Arghezi, Lucian Blaga,Ion Barbu, George Bacovia, B. Fundoianu,Ion Minulescu, prozatori ca Liviu Rebreanu,Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Benges-cu, M. Blecher, Cezar Petrescu, PanaitIstrati, critici şi istorici literari ca E. Lovines-cu, G. Călinescu, Tudor Vianu, cărora li s- auadăugat istorici erudiţi, înzestraţi cu talentliterar, ca Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan aufăcut din literatură în acea perioadă ceea ceeste televiziunea în vremea noastră: un modde a fi împreună al solitarilor, o formă de con-ştiinţă publică.

Apoi a venit războiul. Iar după război,comunismul. În plină teroare ideologică, lite-ratura română a continuat să existe. Ca vege-taţia aflată sub o lespede, a găsit căi întorto-cheate pentru a ieşi la lumină. Reflexivul şiironicul prozator Marin Preda, avântatul şilucidul poet Nicolae Labiş au reuşit să seexprime.

Dezgheţul ideologic din perioada 1964- 1971este din nou exploatat cu promptitudine. Tineriiscriitori care se afirmă în această perioadă au senti-mentul unei misiuni istorice (sau măcar al pioniera-tului) şi se manifestă cu frenezie. Nichita Stănescu,Marin Sorescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag, PetreStoica, Ion Gheorghe, Grigore Hagiu, Anghel Dum-brăveanu în poezie, Nicolae Breban, Dumitru RaduPopescu, Augustin Buzura, Fănuş Neagu, NicolaeVelea, Sânziana Pop, Ion Băieşu, Ştefan Bănulescu

în proză, Eugen Simion, Nicolae Manolescu în criti-ca literară şi alţii, o întreagă pleiadă, înlocuiescaproape peste noapte pe foştii protagonişti ai vieţiiliterare. În semn de opoziţie faţă de „seriozitatea“sterilă, funestă, a dogmaticilor, nou- veniţii cultivăboema şi o atmosferă de continuă „fiesta“, dar nurefuză să preia controlul – aşa tineri cum sunt – asu-pra revistelor, editurilor şi celorlalte instituţii cultu-rale. Sentimentul participării la o luptă (o luptă,uneori, de cafenea, dar, oricum, o luptă) îi solidari-

zează şi evidenţa succesului îi exaltă. Se laudă exce-siv unii pe alţii, descoperind cu o încântare de copiijucăria publicităţii, se susţin reciproc pentru a fi tra-duşi în străinătate sau premiaţi în ţară, îşi introducfără întârziere textele în manualele şcolare, înfiin-ţează cenacluri şi lansează direcţii (adeseori simpledezvoltări ale unor sugestii din istoria literaturiiromâne sau imitaţii ale unor curente străine). Şiobţin ceva important: situarea fenomenului literarîn centrul atenţiei opiniei publice.

Funestele „teze din iulie” 1971 lansate de Nico-lae Ceauşescu (sub influenţa „revoluţiei culturale”din China lui Mao Tse Dung) nu reuşesc să înăbuşeacest reviriment. Generaţiile imediat următoare –formate din scriitori cultivaţi şi subtili ca IleanaMălăncioiu, Ion Mircea, Adrian Popescu, Eugen Uri-caru, Marian Papahagi, Mircea Cărtărescu, MateiVişniec – fac abstracţie de restricţii.

*În 1989, românii au trăit unul dintre cele mai

înălţătoare momente din istoria lor, eliberarea decomunismul care le- a urâţit viaţa timp de patruzecişi cinci de ani. În zilele revoluţiei erau toţi iluminaţi:era ca şi cum Dumnezeu i- ar fi fotografiat din ceruri,folosindu- se de un blitz uriaş.

S- a instaurat însă în curând, în ţară, o imensăoboseală, efect târziu al anilor de luptă cu absurdulistoriei. Literatura română şi- a pierdut capacitateade seducţie şi a fost aproape complet uitată.

Şi totuşi, totuşi… Tratată cu ingratitudine,creaţia literară a găsit din nou, ca prin miracol,resurse să renască. În timp ce aproape toată lumea oignoră, de peste două decenii, ea produce valori decare, la un moment, va trebui să se ţină seama.

De identificarea acestor valori am să mă ocupîn anii în care urmează (dacă am să mai trăiesc şidacă revista Contemporanul mă va păstra printrecolaboratorii săi). �

Alex ŞtefănescuRecapitulare

� Literatura română după o revoluţieTratată cu ingratitudine, creaţialiterară a găsit din nou, ca prin

miracol, resurse să renască. În timp ceaproape toată lumea o ignoră, de peste

două decenii, ea produce valori decare, la un moment, va trebui să se

ţină seama. De identificarea acestorvalori am să mă ocup în anii în care

urmează.

Din când în cândDin când în când e necesar să greşescori să nu-mi aduc aminte ori să mă îmbători să-mi fie infidelă femeia pe care o iubescori eu să-i fiu infidel ei ori să mă consideraţi o clipăprostul oraşului şi să râdeţi în urma mea în hohoteori să-mi imaginez că locuiesc într-un borcan cu smirnăşi ascult şuşotelile muzicale ale unor domnişoare educateori să fiu o noapte copilul orfan strigând în somn mamăîn timp ce-mi înfig unghiile în scândura patului iar degeteleîncep să-mi sângereze ori să delirez dându-mă de trei oripeste cap ca priculicii ori să fiu o parafrază la un descântecori o ejaculare precoce ori un început de poem porcosscris tocmai când tu simţeai un ţiuit nisipos în urechiori o insomnie fără de care ar fi imposibil să-ţi tai veneleori pur şi simplu să mor din când în cândîn locul altcuiva

Încolo şi încoaceÎncolo şi încoacepaşi număraţicalcă pe ochi tumefiaţi de vipereca pe cochilii de melci

stau şi privesc spre mine însumicum aş privi spre o dâră de fumde pe vârful unui dealce se scufundă

apropiaţi-vă şi atingeţi-mă existnu e prea târziu să aveţi revelaţiacă atingeţiun semn de exclamare

fragil ca o împrejurarepentru meditaţie

Noaptea valpurgieiNoaptea valpurgiei e o noapte letală pentru diavolgreu de crezut că dumnezeu ar fi putut

să-şi imagineze o pedeapsă mai maredecât să stea pironit în cer şi să zâmbească mulţumit de sinevăzându-l cum piere pe propria-i limbă diavolească

În fiecare dimineaţă

Mă întorc în fiecare dimineaţă între voiniciodată din acelaşi loc

azi-noapte am chiţăit cu şoriceii într-o peşteră de ivoriuîntr-o cazemată nu mai mare decât un craniu

fără să mă gândesc că ar fi putut să fie chiar un craniubătrâneţea e un handicap al sufletului

nu am nici un fel de reacţie când sunt sunat la telefonşi mi se spune că a mai murit un prieten

vestea îmi provocă atâta iubire de sinecă mă văd numai pe mine în mărime naturală

NimiculLui Ioan Es. Pop

Nimicul nu e de speriatpoţi să te bizui pe el ca pe o pereche de încălţăminte durabilesă te deprinzi cu el cum te deprinzi cu ghimpele din călcâisă locuieşti în pântecul lui ca în pântecul viermelui tău predestinatsă moţăi acolo până devii o cicatrice minusculă ca un păduchepe un păr bine coafatnimicul e un supliment de viaţă pe care cineva pentru a o apărade nimic a tras pielea morţii înainte de a te fi născutcu nimicul se poate sporovăi la o cafea şi o ţigară de nimicpână se va ajunge să scoţi pe nări un fum de nimicpână când ţi se vor da semne că nimicul înghite nimicul

Într-o limbă vlăguităNoaptea târziu sunt de găsit în spatele oglinziisătul să mă tot privesc cu îngăduinţăîmi pun ochelari fumurii şi aştept demenţasă mi se aşeze pe creier ca o dropie pe cuibîncep cu seninătate călătoria prin literatura românăstrângând în mână bastonul orbului din dotareuneori pâş pâş îmi caut exil într-un trupdespre care nu ştiu dacă a fost cândva aieveaalteori mă opresc la capătul întunecat al unui gangşi vă vorbesc într-o limbă vlăguităpărăsită de patrie

O cucuvea în loc de capNorul radioactiv ia forma unui sicriucalul mort mă asigură că nu e nicio catastrofămă îndeamnă să nu stau prea mult pe gândurişi să-i încalec stafiatri li liu liu liu duce mort pe viucântă păsărelele frumos colorate din pălăria nebunuluice ar mai fi fost de spus iubito s-a spusîn halucinaţia ta supravieţuiesc în siguranţăam sentimentul că mă aflu într-o gară şi că porto cucuvea în loc de cap între umeri

Pe unghia unei muze fataleŞtiu că voi nu-mi veţi citi poemeledar nu văd nici un rău în astabine din cale afară e că le scriufără să mă iluzionez măcarcă le va citi cineva vreodată

altfel nopţile mi-ar fiun delir de sintaxe abandonatepe unghia unei muze fatalegata să se anuleze pe sine într-unimperiu de ploşniţe-n ascensiune

altfel fără să pot depăşi impasulbietelor litere obeze ori de câte orim-aş trezi dimineaţa din somnsă deschid fereastra un dric vechişi demodat mi-ar înşfăca ochii

Un demon inexistentMi-e greu să mă tot dau ceea ce nu suntsă ascult cum e aplaudat un demon inexistentsă-mi descopăr mormântul în acelaşi trup de femeieexorcizat ca o voce de pelerinsă fiu posedat de aceeaşi imaginaţie crudăce nu te poate cuprinde doamnesă aud acelaşi sânge bătrân bolborosindpe care nici revelaţia că tu exişti nu-l mai înfierbântă

Tu îmi citeşti sonete deşănţateTu îmi citeşti sonete deşănţate de emil brumarueu stau cu ochii pironiţi pe ţâţele tale sfinteaştept să mi le dai să le sorb mirul până cândse va întâmpla să devin chiar pruncul iisus

habar n-ai cât de bine mi-ar fi ce aş scânci de fericirem-ar invidia şi lustra de deasupra patului tău şi trusade machiaj de pe noptieră şi degetul inelar cu carenoaptea când somnul întârzie îţi freci clitorisul

nu-mi pasă că se vor afla destui să exclameuite-l bietul de el a rămas un neisprăvit copil de ţâţănu-mi pasă dacă nu voi creşte mare dacă nu mă voibucura de faima ce o aduce răstignirea pe cruce

18


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Poeme de Ion Cocora

19


NOIEMBRIE 2013

„Sunt fascinat de lumea în care trăiesc”

Daniela Lungu: Domnule doctor Mircea Filip,de curând i- aţi redat lumina ochilor colegei noastre,poeta Aura Christi. Poate nu întâmplător operaţiilede cataractă miopigenă au avut loc la început detoamnă. Nu cunosc raţiunile medicale, însă, suntconvinsă că Aura va vedea prima oară după circapatruzeci de ani de miopie minunatele culori aletoamnei, singurul anotimp care adună laolaltă prinalchimii celeste cele mai calde culori ale lumii. Cedar minunat i- aţi făcut! Referindu- se la Clinicaoftalmologică Ama Optimex, unde i- aţi făcut implan-tul de cristalin, Aura scria relativ recent: „DoctorulMircea Filip a făcut o minune. Dumnezeu este adeseainvocat în incinta acestei clinici. Eram anesteziatădeja, eram pregătită pentru una din cele douăintervenţii, când l- am auzit pe un pacient abia scosdin sala de operaţii, adresându- i- se doctorului Filipastfel:

– Domnule doctor, sunteţi Dumnezeu!Ce răspuns a urmat? Mircea Filip: – Sunt un instrument în mâinile Lui.” Mircea Filip: Cred că pacienţii fericiţi exage-

rează întotdeauna! Căutând informaţii despre Dvs., pentru a- mi

contura o imagine, am descoperit un fost pacient al

dvs., care declara că i- aţi luat ceaţa de pe ochi cumâna. De altfel, am găsit foarte multe astfel de măr-turii cu care, probabil, sunteţi obişnuit. Vă propun săne întoarcem în anii studenţieidvs. De ce aţi ales medicina şi dece aţi ales oftalmologia?

Medicina am ales- o laîndemnul tatălui meu, Vasile,care, invalid de război fiind, astat mult timp în spitale. A fostrănit în fosta Cehoslovacie, în1944, cred, în zona BanskaBistrita, într- o zona muntoasă,după ce fusese şi pe frontul deest. Îmi amintesc foarte binecâteva detalii legate de trecutulcelui ce mi- a dat viaţă. Unuldintre ele era că niciodată nu seuita la filme de război; imediatdupă război, în filmele axate pe această temă, seduceau lupte exclusiv între nemţi şi sovietici; întot-deauna câştigau sovieticii. O singură dată l- am auzitistorisind despre cum a fost în război. Era foartemarcat de faptul că a fost mutilat fizic şi psihic. Eradependent de prezenţa unui ajutor pentru a puteaface anumite lucruri. Bineînţeles, ajutorul în toate afost mama,Virginia – o femeie slabuţă, cu ochicăprui, foarte muncitoare, foarte harnică şi iute. Nustătea o clipă, tot timpul făcea ceva în casă; şi, har

Domnului, erau multe defăcut. Eu semăn cu ea, cuneamul ei, mai ales fizic vor-bind. Mama a fost foarte supa-rată când am plecat de acasăla facultate, pentru că eramdeparte, la Bucureşti. Necazu -rile l- au doborât repede petata. A plecat prematur la celeveşnice. Era un om dintr- obucată, cum se spune. Înalt,cu ochi albaştri, foarte plăcutca persoană, perseverent,muncitor, devotat familiei şiinstituţiei în care lucra. Aveagrijă de neamurile noastre,cele din arborele genealogic almamei, pentru că el nu aveadecât o verişoară. Şi acum înBaia de Arieş mai trăiesc rudesau descendenţi ai acestora,ajutaţi de tata ca să vină sălucreze acolo, pentru că era

industrie, existau locuri de muncă. Aveam o mareîncredere în tata, chiar după mulţi ani după ce ter-minasem facultatea.

O amintire de neuitatpentru mine e ziua în care ammers împreună să vedem dacăam intrat la medicina militară.Tata nu prea avea speranţe şimi- a spus că nu e nici o proble-mă dacă nu intru, se mai poateîncerca. Eu nu gândeam aşa,eram încrezător, cred, liniştitsau, poate, neştiutor, pentru cănu am mai avut o experienţăsimilară. Nu ştiu de unde sigu-ranţa şi liniştea. Înainte deexamen vedeam mulţi candi-daţi care încercaseră să intrela facultate fără succes ani la

rând. Din fericire, am fost admis. Tata era în culmeafericirii, deşi nu- şi exterioriza sentimentele. Cred cătata a avut o mare influenţă asupra formării mele caom. Probabil, tata a simţit că profesia de medic mis- ar potrivi. Mama spune şi acum, la vârsta deaproape 85 de ani, că am făcut bine alegând profesiade medic. Ea a fost foarte dăruită familiei, cum este,de altfel, şi acum; e un înger prezent la tot ce seîntâmplă în familiile copiilor şi nepoţilor. Deşi esteîn vârstă şi îi este greu, când merg acasă, vrea să- mifacă anumite mâncăruri, cum ar fi, de exemplu, toca-nă de pui sau găluşti cu prune, care îmi plac. Aşrenunţa la ele, ca să- i fie mai uşor. Trebuie să nemenajăm părinţii şi să nu uităm de unde venim.Dacă îţi uiţi rădăcinile, rişti să devii un monstru.

Fiind destul de preocupat de studiu, decunoaştere, niciodată în trecut n- am creat problemepărinţilor. Sunt fascinat de lumea în care trăiesc.Îmi place enorm viaţa. Îmi place meseria mea; amdescoperit vocaţia şi forţa de- a avea o vocaţie. Măhrănesc din puterea binelui, din puterea de a facebine semenilor. Aceste preocupări mi- au adus şinecazuri. În vacanţe, deseori mă duceam la şcoală săajut, împreună cu un prieten, la organizarea labora-torului de fizică, unde îmi plăcea foarte mult sălucrez. Profesorul Ighian ne stimula şi ne ajuta foatemult. Într- o dimineaţă de vacanţă, neam dus dinnou la laborator şi când am ajuns, profesorul ne- aspus, mie şi colegului meu, să mergem în laborator şisă- l aşteptăm în genunchi. Am îngheţat, dar ne- amexecutat! Autoritatea maestrului nostru, a învăţăto-rului nostru era lege. După o vreme, a venitprofesorul în laborator şi ne- a muştruluit zdravăn,

„Nu se întâmplă nimic fără Dumnezeu”

� Daniela Lungu în dialog cu Mircea Filip

Modele

► Fişă bibliografică

Mircea Filip, medic primar oftalmolog, doctor înştiinţe medicale, preşedinte al Societăţii Române deOftalmologie, s- a născut la 16 septembrie 1948 la Baiade Arieş, jud. Alba. A urmat cursurile Facultăţii deMedicină Militară la Bucureşti. (1966- 1972) A fostmedic la Facultatea de Medicină Militară, Bucureşti.(1972- 1978), apoi rezident în oftalmologie (1978- 1981)şi Oftalmolog la Clinica de Oftalmologie de la Spita-lul Clinic Militar Central Bucureşti. (1981- 2005) Înanii 1981- 1887 este asistent universitar, în 1994- 2000– conducător de lucrări, iar în 2000- 2005 – conferen-ţiar universitar la Universitatea de Medicină şi Far-macie „Carol Davila” din Bucureşti. Din 1991 estedirector medical al Clinicii private de OftalmologieAma Optimex din Bucureşti, iar din 2006 îşi desfăsoa-ră activitatea exclusiv în această clinică.

În 1996 devine doctor în ştiinţe medicale

Activitate ştiinţifică şi profesională: peste 260lucrări prezentate sau publicate în ţară (PiatraNeamţ, Sibiu, Hunedoara, Craiova, Constanţa) şistrăinătate (Odessa, Magdeburg, Paris, Atena, Istan-bul, Kesthely, Budapesta). Lucrari în domeniul lase-rului publicate la SPIE. Burse şi specializări: Buda-pesta, Sofia, Praga, Moscova, München, Atena, TelAviv, St. Pölten, Frankfurt, Dallas, Rhodos, Recklin-ghausen, Koln.

Mircea Filip este autorul lucrării Oftalmolo -gia- curs pentru rezidenţi şi coautor al volumelor:Actualităţi în Oftalmologie”, apărută în şapte ediţii;Tratat de oftalmologie, sub redacţia prof. MirceaOlteanu; Marieta Dumitrache, Tratat de Oftalmologie

(2012); Marieta Dumitrache, Neuooftalmologie (2013).Membru al Societăţii Române de Oftalmologie (2000),vicepreşedinte, membru fondator, în prezent secretar,al Asociaţiei Române de Cataractă şi ChirurgieRefractivă, membru al Societăţii Europene de Cata-ractă şi Chirurgie Refractivă, membru al Societăţii deOftalmologie a Mării Negre. Secretar responsabil alRevistei Oftalmologia (1990- 1996), redactor şefadjunct (1996- 2000), redactor şef (2000- 2012). Secre-tar al Filialei Bucureşti al Societăţii Române de Oftal-mologie din 1997 – 2004, apoi preşedinte. (2004- 2012)Co- organizator de congrese de oftalmologie ale medici-lor militari şi ale Societatii Romane de Oftalmologie.(1990- 2005) Co- organizator wetlab de facoemulsifica-re în colaborare cu Societatea Română de Cataractă şiChirurgie Refractivă, Societatea Sud- Est Europeanăde Cataractă şi Chirurgie Refractivă şi MTS- Thewetlab company- Austria. (2008) Membru al Comitetu-lui European de Oftalmologie. (FEBO, 2008)

Supervizor a peste 150 rezidenti; Instructor defacoemulsificare la cursuri şi specializări organizateîn Bucureşti, Craiova, Cluj- Napoca, Constanţa, Bra-şov, Sibiu. Numeroase participări la emisiuni ştiinţifi-ce şi de educaţie medicală la televiziune: TVR 1, emi-siunea „Surprize, surprize” cu Andreea Marin; Antena2, emisiunea „Trăieşte sănătos” cu Simona Bălănescu;B1 TV, emisiunea „Ne priveşte” cu Alina Stancu; N24Plus – emisiunea „Doctorul tău” cu Adriana Zaharia:http://www.n24plus.ro/emisiuni/doctorul- tău. Conf.Dr. Mircea Filip este chirurgul oftalmolog al emisiuniiProTV, „Frumuseţe pe muchie de cuţit”: http://www.youtube.com/watch?v=SjBVQwwXElU&featu-re=related

20


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

dar nu ştiu ce se întâmplase. Practic, fusese o inun-daţie în laborator şi am fost bănuiţi că noi am uitatun robinet deschis. Că a fost aşa sau nu, Dumnezeuştie! Acesta a fost rezultatul şi asta am păţit!Lucrurile, bineînteles, s- au reglat.

Oftalmologia am ales- o din întâmplare, deşicred că nimic nu e întâmplător. Când am făcut ale-gerea, existau foarte puţine posibilităţi ca un absol-vent de medicină militară, cum am fost eu, să se spe-cializeze. Şi atunci am ales oftalmologia, dar aveamo nemulţumire pentru că îmi doream să fac chirur-gie, şi nu erau locuri la chirurgie.

Dacă nu era medicina militară, nu ajungeammedic, pentru că familia mea nu avea cum să măsusţină. Am o mare recunoştinţă pentru aceastăinstituţie, Spitalul Militar Central din Bucureşti,fiindcă m- a sprijinit, dar nu numai pentru aceasta.Spitalul Militar Central din Bucureşti, condiţiile deformare şi dezvoltare, profesional vorbind, mi- aumarcat în mod decisiv cariera. Clinica aceasta deperformanţă era foarte bine cotată, era dotată excep-ţional, se făceau acolo intervenţii chirurgicale unicatîn ţară, toata lumea ştia de această instituţie naţio-nală. Am avut o viaţă bogată, plină, extrem de vieîntr- o instituţie cazonă, specialiştii, de orice fel,având o poziţie diferită în comparaţie cu militarii decarieră, care au alte rigori şi obligaţii, indiferent defelul lor de a fi, pentru că, în definitiv, armata estearmată, à la guerre comme à la guerre! Am un marerespect pentru militarii de carieră! Revoluţia din1989 m- a făcut să- i apreciez în mod special pe mili-tarii români, căci am trăit atunci momente dramati-ce. Când Nicu Ceausescu a fost adus rănit la spital,eram de gardă, îi primeam pe cei raniţi. Toata noap-tea am fost terorizat de ideea că vine cineva să- lrecupereze şi că prima persoană pe care o întâlneşteaş fi eu. Am scăpat!

Am o mare preţuire pentru mineri, nu pentrucei manipulaţi politic, cum s- a mai întâmplat. Eisunt oameni simpli, uşor de manipulat. I- am cunos-cut în copilarie, pentru că localitatea unde m- amnăscut era una minieră. Cine a fost într- o mină şi avăzut în ce condiţii se munceşte acolo, îi respectă peoamenii subteranelor. Eu am fost o singură dată. Şinu mai ţin să ajung acolo; e prea greu pentru mine.Baia de Arieş, oraşul meu de baştină – comunăatunci când am plecat de acolo – era o localitate acti-vă atunci. Acum e mai puţin vie, ca multe altele dinţara noastră.

Îmi plăceau vacanţele de vară, cu drumeţii înpădure (sunt un om al muntelui) sau la pescuit înArieş, cu prietenii. Le ţin minte foarte bine! Apoi, îmiplăcea să citesc foarte mult, eram interesat de fizică,făceam experienţe în laboratorul şcolii; şi acasăaveam un mic laborator. Acasă, făceam diferite expe-rienţe, dintre care cea mai inte-resantă o consider radioul cugalena. Nu intru în detalii. Văspun un singur lucru: prindeamemisiuni radio cu un mecanismrealizat de mine. Mi se păreafoarte interesant! Şi azi mi separe! Dacă spui asta unui elev deazi, nu ştiu ce şi cât întelege, dartrebuie spus!

În legătură cu medicinamilitară, de ce aceasta şi nu ceacivilă? Eu nu vă cunosc personal,dar Aura vorbeşte extraordinarde luminos despre dvs. Şi din cepovesteşte ea, nu întrevăd trăsă-turi cazone. Când era întrebatdespre morganatica familie dincare provenea, Alexandre Dumas- fiulspunea astfel: „Când eşti fiul ope-relor tale, aparţii întotdeaunacelei mai bune familii din lume”,asta însemnând că era deopotri-vă mândru de mama sa, o modes-tă croitoreasă, dar şi de ilustrulsău tată, Alexandru Dumas, considerându- se operacelor doi.

Tatăl meu mi- a spus să încerc la medicina mili-tară, fiind şi el sfătuit de alţii probabil, nu ştiu.Neavând alte sfaturi, mi- am ascultat părintele.

Aş îndrăzni să vă intreb despre familia Dvs. Ceeste familia pentru Dvs.?

Foarte grea întrebare! Familia mea nu avealegatură cu medicina, doar că a fost adeseori „benefi-ciara”. Nu am o explicaţie raţională pentru alegereacarierei medicale. Undeva trebuie să fie o explicaţie!Când am intrat în domeniul oftalmologiei, dăruireaa fost deplină. Îmi fac meseria cu mare plăcere.Familia mi- a fost aproape când a trebuit. Iată undetaliu foarte important! Din păcate, erau toţideparte de mine, eu în Bucuresti, iar ai mei în Mun-ţii Apuseni. Dar legătura am ţinut- o mereu. Merg înMunţii Apuseni cât de des pot, mă întâlnesc cu rude-le mele, cu prieteni sau cunoscuţi. Legăturile acesteasunt foarte puternice. Pentru mine, Baia de Arieşeste un loc aparte, care, deşi nu şi- a găsit locul înevoluţia post- decembristă a societăţii româneşti, ova face, pentru că are oameni ca lumea. Totdeaunacând ajung acolo sunt emoţionat. Ori de câte ori mă

solicită cineva de- acolopentru sprijin, o fac cumare plăcere. Mă bucurcând ajung acolo mai alespentru că mă întâlnesc cufratele meu, Eugen, şi cufamilia lui. Mă înţelegfoarte bine cu el. Am maiavut un frate, Stelian, carea murit tânăr. Şi cu el măînţelegeam foarte bine.

Familia realizată princăsătorie a contribuit deci-siv la ce realizez zi de zi,soţia mea, Amarelia,fiindu- mi tot timpul ală-turi. Andrei, fiul nostru,este deja bine introdus înoftalmologie. Asta este omare realizare. Din punc-tul meu de vedere, cred căe o reală împlinire, cândmă gândesc la viitor. Şisoţia mea, şi eu i- am fostprofesori lui Andrei: soţia mea – la şcoală, eu – lafacultate, apoi, la specializare, fiul meu fiind rezi-dentul meu. Andrei a făcut specializarea cu mine.Colaborarea dintre noi doi a fost, dar mai ales este,foarte bună. Fiind extrem de ocupat, fiul meu, a înţe-les din acţiunile noastre care este felul nostru de a fişi a ales profesia de oftalmo log- chirurg. Un domeniuanume, prezent mereu în discuţiile unei familii, con-tribuie la educaţia copiilor. Dacă un copil alege săprofeseze ceva din domeniul profesiei părinţilor, îi vafi mai uşor decât dacă ar alege ceva diferit. Astfel,copilul în formare are un bagaj educaţional asiguratdin start. Acum colaborarea dintre noi este foartebună, cum am spus; avem acelaşi loc de muncă. Nevedem zi de zi. Preocuparea noastră de bază este săavem o clinică performantă.

O echipă performantă în clinică este o condiţieesenţiala a succesului pe termen lung. O echipă seformează greu şi încet, dar am reuşit şi o avem!

„Cheia succesului într- o meserie este să te depăşeşti pe tine însuţi”

Majoritatea membrilor echipei ce alcătuiescClinica oftalmologică Ama Optimex este formată dedvs.

Da, eu am avut noroc, probabil şi pentru căaproape toţi medicii clinicii au făcut specializarea cumine în calitate de supervizor. Lucram în aceeaşi

manieră. Dar nu e vorba doar deechipă într- o clinică; oriunde esteimportantă formarea echipei.Aşa ceva se face greu şi nu sepoate să reuşeşti singur. Inves-tim mult aici, în clinică, înpacienţii noştri: profesionalism,eficienţă, căldură. Suntem şaseoftalmologi şi un anestezist. Fie-care îşi înţelege bine menirea,astfel că ne completăm. Avem oechipă de asistente medicale deelită, care ne uşurează foartemult activitatea. Colaborămfructuos cu departamentul deoptică şi aceasta se vede în apre-cierile pacienţilor.

La construirea şi formareaunui om, un rol hotărâtor îl aumentorii, dascălii, iar când ace-ştia lipsesc, există oameni careapar exact atunci când e nevoiede ei. Eu le spun oameni- îngericare îndrumă cu un gest, cu uncuvânt spre calea care ulterior se

va dovedi cea mai bună alegere a vieţii. Cine este celsau cea care v- a inspirat, modelat sau îndrumat?

Profesorul Mircea Olteanu este cel în a căruiechipă m- am format. Profesorul Olteanu activa înClinica de la Spitalul Militar Central Bucureşti – unloc în care se muncea mult, foarte mult şi bine, seînvăţa foarte mult, se cerceta foarte mult. Profesorulera formidabil, ne- a obligat să muncim ca la patronîn acea vreme, avea o calitate pe care am apreciat- oîn mod deosebit: te învăţa, te lăsa să faci ceea ce teînvăţa, nu ţinea nimic pentru dânsul. Asta nu seîntâmpla peste tot, nu se întâmplă nici azi, şi nu ebine. Cei intraţi în profesie, trebuie ajutaţi de educa-tori, de profesori, de personalităţi de înalt prestigiuşi profesionalism. Trebuie să te gândeşti cine te vatrata peste ani. Dacă nu investeşti, nu mai ai cuicere ajutor vreodată, nu neaparat tu, ci oricine arenevoie de ajutor.

De altfel, atunci, făceam parte dintr- o echipăfoarte puternică, împreună cu domnul doctor IoanBanacu, viitorii profesori Benone Carstocea şi MihailPop, doctoriţa Daniela Selaru, adică cei cu care amlucrat şi de la care am învăţat meserie înainte şidupă plecarea profesorului Olteanu. Contează foartemult să lucrezi într- o echipă valoroasă, te stimulea-

ză, fiecare foloseşte experienţa celuilalt! Performan -ţa celui de- alături te obligă să te depăşeşti. Cheiasuccesului într- o meserie este să te depăşeşti pe tineînsuţi. Ceea ce era, de asemenea, important e că amavut avut şansa să plec în clinici din alte ţări; astfel,aveam posibilitatea de a face schimb de experienţă.E adevărat, am făcut stagii în ţări socialiste, pentrucă nu aveam voie să merg în ţări capitaliste,deoarece o vară de- a mea s- a măritat cu un studentsud- american, şi securistul spitalului ştia acestlucru. Era ceva de necrezut atunci, nu se poate con-cepe de un tânăr de azi, care, precum orice cetăţean,poate pleca oricând şi oriunde. Noi trăiam şimunceam ca într- un lagăr. Cu toate acestea, medici-na românească este performantă – realitate recunos-cută inclusiv peste hotare.

Înainte de a pleca de la Spitalul Militar, mulţiani am lucrat sub îndrumarea profesorului BenoneCarstocea – un tip formidabil, un coleg formidabil,total dăruit oftalmologiei! D- sa m- a ajutat foartemult; a fost un coleg deosebit, de la care am învăţatcă a te dărui total vocaţiei este esenţial. Vorbesc latrecut, pentru că efortul mare, solicitarea l- au dobo-rât înainte de vreme. A avut o grijă deosebită şi deAndrei! Un om foarte mare! Oamenii mari sunt rariîn ziua de azi.

Toţi oamenii pe care îi vindecaţi vorbesc deLumina pe care nu au văzut- o vreodată şi aceastăbucurie enormă de a vedea Lumina Dumnezeiască îiaduce şi mai aproape de Dumnezeu. După aceastăminunată confesiune, trebuie să vă întreb desprerelaţia pe care o aveţi cu Dumnezeu. Unde se aflăDumnezeu în viaţa dvs., domnule doctor? Când asosit şi în ce fel L- aţi cunoscut?

Dumnezeu a venit târziu în viaţa mea, pentrucă atunci când eram copil şi trebuia să- i ştiu Locul şiRolul, nu era voie. Odată cu trecerea anilor, am înţe-les că nu se întâmplă nimic fără Dumnezeu. Credaceasta din ce în ce mai mult şi mai profund. Aşadar,Nihil sine deo. Este, de altfel, deviza Casei regaleRomâne.

Ce face domnul doctor Mircea Filip în afaraorelor când aduce Lumină acolo unde este beznă,ceaţă, umbre, forme neclare?

Citeşte mult, citeşte enorm, în special oftalmo-logie, ascultă muzică, merge la spectacole, călătoreş-te, se întâlneşte cu prietenii, activează în organiza-ţiile profesionale, se odihneşte. De toate, cu ocondiţie: să- mi facă plăcere! Îmi place când vinmusafiri din alte părţi, pentru că asta mă obligă săies din casă. Dar timpul este foarte puţin! Timpul eun mare prieten şi un mare dusman. Prieten pentrucă există, duşman pentru că e prea puţin!

Ce vă place să citiţi? Ce filme favorite aveţi? Îmi place să ascult muzică bună, nu contează

practic de care. Îmi plac Eminescu şi Topârceanu,îmi place Adrian Păunescu. Mi- au plăcut SergiuNicolaescu, Toma Caragiu, Amza Pelea. Îmi plac IonCaramitru, Horaţiu Mălăele, Draga Olteanu, MaiaMorgenstern, dar şi cei care nu mai sunt. I- am îndră-git pe Robert de Niro, Spencer Tracy, Sofia Loren,Alain Delon etc. Pe mulţi îi nedreptăţesc prin necita-re!

Există vreun spaţiu, vreo activitate care văumple de bucurie? Aveţi vreo pasiune secretă, vreunhobby?

Îmi place pictura. Îmi plac Toniţa, Grigorescu,Luchian, Pallady, Pacea, ca să mă refer doar la câte-va nume. Întotdeauna văd o expoziţie frumoasă cuplăcere. Dar profesia nu mă lasă să mă implic înfoarte multe lucruri care îmi plac, pentru că eu tre-buie să fiu la zi cu informaţiile, performanţele ce ţinde meseria mea, pentru care mă caută oamenii. Sănu uităm că ochii, vederea reprezintă 85 % din posi-bilitatea omului de a explora lumea. Aura Christispune că ochii sunt temelia a toate.

Vă mulţumesc foarte mult şi sper să nu vă fichinuit prea mult cu curiozităţile mele. �

Septembrie 2013

CONF. DR. MIRCEA FILIP ÎMPREUNĂ CU DELEGAŢIA ACADEMIEI AMERICANE DE OFTALMOLOGIE

21


NOIEMBRIE 2013

Aveam miopie forte, multiple operaţii laochi, făcute la clinici de stat sau priva-te din Chişinău, Moscova şi Paris. Pur-tam ochelari de când mă ştiu, mai

exact, de la vârsta de opt- nouă ani. Acum câţiva ani,la sugestia romancierului Nicolae Breban, am fostexaminată de doamna profesor Riri Manor. Diag -

nosticul pus de d- sa? Cataractă miopigenă în stadiuincipient. Riri Manor mi- a interzis să tratez catarac-ta prin implantul de cristalin. „Rişti o ablaţiune!Rişti să orbeşti” exclamase Riri. Între timp, mă viru-sase prietenul meu, profesorul Ion Ianoşi, căruiadomnul doctor Mircea Filip i- a făcut acum circa cinciani, cred, implant de cristalin la ambii ochi. Dupăcele două intervenţii făcute la Clinica privată deoftalmologie Ama Optimex, Domnul profesor Ianoşi– Ianoşi, îi spunem între prieteni –, ori de câte orivenea la redacţia revistei Contemporanul, exclamainvariabil: „Aura, ce colorată e lumea!”.

Mi- am luat inima în dinţi şi m- am adresat doc-torului Filip: „Vreau şi eu, ca Ianoşi, să văd cât decolorată e lumea”. După ce doctorul Filip mi- a făcutun examen oftalmologic ca la carte, a refuzat să măopereze; verdictul dat de d- sa coincidea cu cel dat dedoamna profesor Riri Manor. Din încăpăţânare –încăpăţânarea vine de la căpăţână, spune Ianoşi –,dar nu numai din acest motiv, am încercat să„negociez”, pentru a- l convinge pe doctorul Filip săfacă, totuşi, implantul. Fără succes. N- a ţinut niciargumentul meu – mi se părea decisiv – că oricumpeste câţiva ani mi se va face implantul. Cu acelaşisurâs apostolic, devenit între timp familiar, domnuldoctor Filip mi- a spus: „Peste câţiva ani le vom face,pentru că nu vom avea încotro”.

Cred că în 2008 sau 2009, în timpul unui altexamen medical, doctorul Filip mi- a spus, spre uimi-rea mea, anul în care voi fi operată: 2013. Odatăl- am întrebat bărbăteşte:

– Pot orbi oricând, nu- i aşa?Pierdut într- un surâs de o melancolie lumi -

noasă, medicul meu mi- a răspuns:– Cunoşti răspunsul la această întrebare. Cu

toate acestea, vei continua să faci ceea ce îţi place.În ultimele luni cataracta mea miopigenă se

agravase; tot ce ţine de vocaţia mea de scriitor – scri-sul, cititul – devenise un chin; miopia mea forterămânea aceeaşi, dar scădea alarmant vederea. Măsimţeam dezarmată; nu ştiu decât să scriu, să citescşi să ascult muzică. Atunci când nu scriu, viaţa îşipierde sensul, osia acesteia se clatină, iar calităţilemele, pierzându- şi relieful, lunecă într- o albieincertă. E ca şi când mi s- ar deregla busola interioa-ră.

* * *Operaţiile au decurs cu succes; sunt în recupe-

rare; picături de 4 ori pe zi, linişte, senzaţia de irea-litate. Ascult muzică; ascult până uit de mine, pânăuit de totul, mai ales, concertul pentru vioară şiorchestră de Beethoven, Brahms, Ceaikovsky, Pro-kofiev, Schostakovici… Ce dar să asculţi aceste capo-dopere una după alta.

Sper că toate riscurile au rămas în urmă.Citesc şi scriu fără ochelari. Să le dea Dumnezeudoctorilor Mircea Filip şi Miruna Nicolae lumina,împlinirea şi pacea dăruite mie prin mâinile lor.Doctorul Mircea Filip a făcut o minune. Cred că

minunea e la ea acasă la Clinica Ama Optimex.Dumnezeu este adesea invocat în incinta acestei cli-nici. Eram anesteziată deja, eram pregătită pentruuna din cele două intervenţii, când l- am auzit pe unpacient abia scos din sala de operaţii, adresându- i- sedoctorului Filip astfel:

– Domnule doctor, sunteţi Dumnezeu. Ce răspuns a urmat? Mircea Filip: – Nici chiar aşa. Sunt un instru-

ment în mâinile Lui.

* * *Miruna – Mircea. Mir în limba

rusă înseamnă, după cum se ştie, pace.Mirul este, totodată, „sacramentulinstituit de Iisus Christos”, taina princare, în urma unor ritualuri ale biseri-cii creştine, copilul botezat primeşteduhul sfânt. Taina este consfinţită înritualurile creştine prin miruire cu unamestec de ulei sfinţit şi substanţeodorante, folosit, după cum se ştie, deIisus Christos, amestec numit mir.Puterea vindecătoare a mirului ecunoscută; mirul face minuni: vindecăorbii, bolnavii… În timpul botezului,preotul catolic îşi punemâinile pe capul copiluluice urmează să primeascăDuhul Sfânt. Câteva frag-

mente din Evrei şi Fapte descriu cum„Duhul sfânt era dat prin punerea mâi-nilor apostolilor”. (Fapte 8, 14- 17; 19, 6;Evrei 6, 2)

Minunea şi taina sunt teme- satelitla care revine nu o dată Dostoievski, Fio-dor Mihailovici. Ce este minunea? Ceeste taina? Referindu- se la puterile carestăpânesc lumea, Ivan Karamazov susţi-ne, la un moment dat, că acestea sunttrei: minunea, taina şi autoritatea.„Omul – susţine anarhistul dostoiev-skian – îl caută nu atât pe Dumnezeu,cât minunile”. Nu ştiu în ce măsură aredreptate Ivan. „Cred, Doamne, şi mărtu-risesc că Tu eşti Christos, Fiul lui Dum-nezeu celui Viu, carele ai venit în lumeca să- i mântuieşti pe cei păcătoşi, dintrecare cel dintâi sunt eu”. Îl caut pe Dum-nezeu. Experienţele la limită, prin caream trecut în ultimii ani, mă readuc,uimitor, în raza lucrurilor incredibile, deci, ar fi spusMerejkovski, adevărate. Relaţia credinţă- Dumne -

zeu- mi nune este analizată din mai multe unghiuride uriaşul rus inclusiv în Poemul Marelui inchizitordin Fraţii Karamazov.

Am păşit pe terenul unei mari teme, readuse înactualitate de minunea care mi s- a întâmplat zilele

trecute. În urma implan-turilor de cristaline bifo-cale, făcute în zilele de 28şi 29 august, de TăiereaCapului Sfântului IoanBotezătorul, de la –9 şi,respectiv, –11, miopiamea forte de circa treizecide ani a scăzut, la 0,75.Scriind la acest text, amaflat un detaliu care m- apus pe gânduri. CapulÎnaintemergătorului IoanBotezătorul, de necrezut,se află într- un sicriaşdepus într- o capelă dinMoscheea Umay yad,mos chee vizitată acumdoisprezece ani de PapaIoan Paul al II- lea. Părin-tele Sofian Boghiu des-crie acea moschee ca peun fel de eden colorat, încare se roagă, mai ales,orbii: „Este acolo un mic

paraclis acoperit cu email verde şi cu pereţi de sticlă.Acolo înlăuntru este capul Sfântului Ioan Botezato-

Aura ChristiLumea Ta, Doamne? Un rai al culorilor!

Un poem de…

Psalmul luminii

Se dedică domnului doctor Mircea Filip

Cum să trăiesc, Doamne, cu lumina ta, lovind întreaga-mi fiinţă ca o secure?E ca şi cum lumea s-ar înmii deodatăşi-ai vedea ca delfinii sau ca albinele.Ca prinţul Mîşkin brusc ai vedea.Culorile astea nebune, nebune, cine ar avea suflet să le îndure?

Ca Mîşkin sublimul, am aflat brusc totul despre grădina ta. Dimineaţa ochii mi-i pârjolea, praf şi pulbere mă făcea... Culori, linii, sunete, roze, pleoape-ncinse, scurmând lutul unui tipar prea viu, renăscut. O lume de necrezut se-nvolbura. Abia respirând, din spaimele-mi vechi cineva pe vârful picioruşelor se ridica.

Cum să trăiesc, Doamne, cu lumina ta?

7 septembrie 2013

DOCTORUL FILIP ÎN TIMPUL UNEI CONSULTAŢII

DOAMNA DOCTOR MIRUNA NICOLAE

ECHIPA AMA OPTIMEX

22


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

rul. În jurul acestui paraclis stau foarte mulţi orbi,în genunchi sau turceşte, într- o tăcere care te uimeş-te. Stau şi nu văd nimic, dar ochii lor dinlăuntrusunt deschişi. Ei se roagă şi foarte mulţi se vindecă.Ce spun ei, numai Dumnezeu ştie, dar, în mod sigur,primesc foarte mult ajutor de la capul SfântuluiIoan. Se revarsă foarte multe minuni de acolo asupraacestor musulmani. Vin şi foarte multe femei musul-mane, cu copii în braţe, şi se sprijină de bara careînconjoară mormântul acelui sicriu. Îl înconjoară de

trei ori, apoi pleacă la treburile lor… pleacă cu faţaveselă… Pun şi un fel de pomelnice într- un locşoranume de lângă acel sicriaş. Sunt acolo grămezi derugăciuni către Sfântul Ioan Botezătorul, este unsemn de mare veneraţie pentru acest sfânt. […]Acolo vin mulţi bolnavi, mai ales, orbi. Te impresio-nează privirea lor, fixată undeva în gol… Am între-bat pe cineva: «Ce aşteaptă aceştia, de stau aici deatâta vreme?» Şi mi s- a răspuns: «Foarte mulţi din-tre ei se vindecă»”.

Sunt creştin ortodoxă. În zilele în care am fostoperată, iertare, nu m- am rugat Sfântului Ioan Bote-zătorul. Ţin minte că, în timpul rugăciunilor pentrumine, după ce a repetat de câteva ori numele meuliterar, apoi numele de botez (Aurelia), duhovniculmeu a pronunţat cuvântul aurora; lumina ochilormei era deja neclară, difuză, exact cum e luminacrescută din noaptea ajunsă în vârf – segment ceanunţă răsăritul soarelui. Când scriu aceste rânduri,da, ştiu, prin gura părintelui Dragoş pentru mineera vestit începutul unei vieţi noi. Înainte de a mi seface primul implant, am spus de câteva ori rugăciu-nile inimii mele, între care Tatăl nostru. L- am văzutpe domnul doctor Mircea Filip calm şi relaxat; glu-mea, era bine dispus. Şi în timp ce scriu acesterânduri regret că nu i- am văzut ochii catifelaţi, ceseamănă cu ochii tatălui meu, Semion; eram fărăochelari. Ţin minte că am intrat în sala de operaţiecu următoarea constatare ce mi- a trecut prin minte:În mâinile tale îmi încredinţez ochii, Doamne. La unmoment dat, mi s- a părut că aud vocea doctoruluiMiruna Nicolae, care m- a consultat, pregătindu- măpentru cele două intervenţii chirurgicale. Să fi fost lavreo doi metri distanţă de mine? Întrebând dacă estevocea ei, am auzit de îndată răspunsul: „Membru alechipei. Prezent aici, la datorie”. Cât au duratintervenţiile, mi- am imaginat că stau întinsă pe oplajă, vedeam nisipul, marea, iar mai târziuurmăream delfini. Apoi mi- am închipuit că sunt lamunte, am recitat în cap din Bacovia, versete dinPsalmi… Undeva, în fundal parcă, auzeam distinctindicaţiile medicului- chirurg, deşi mă simţeam atâtde departe de tot ce se întâmpla.

Mi- a fost teamă pentru ochii mei? Categoric da.Ştiam însă că sunt pe mâini bune, mâini în care amîncredere; de- atâtea ori am fixat acele mâini fine, nuprea mari, cu degete lungi… Ştiam că spaima trebu-ie ucisă, trupul trebuie să fie relaxat…

* * *De cum am părăsit planeta miopilor forte, am

început să văd lumea ca o cascadă de lumină, careeste atât de puternică, încât iniţial, e adevărat,loveşte. Da. În preajma zilei Sfântului Simeon (enumele tatălui meu) şi a mamei sale, Marta, pestemine s- a abătut un val uriaş de lumină. O luminăenormă, bubuitoare, incredibilă, ca şi lumea LuiDumnezeu. Trebuie să am răbdare cu această ava-lanşă de lumină, îmi repet zi de zi. Şi cu creierul meutrebuie să am răbdare; să respect ca la carte pres-cripţiile domnului doctor Filip şi ale întregii echipe,între membrii căreia sunt Andrei Filip, MonicaApostolescu, Miruna Nicolae, Cristina Antonescu,Anca Tomescu, Rodica Bălan ş.a. Să- mi dau timp săînvăţ să suport cantitatea enormă de informaţie ce- adat buzna în creierul meu, în ochii mei, în mine…

Numai la gândul că aş fi putut trece prin viaţăfără să am parte de această experienţă unică – tre-mur.

Abia acum realizez că niciodată nu m- am visatcu ochelari şi, straniu, tot timpul, în vise, vedeamperfect!

* * *Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu. Îi voi mul-

ţumi tot restul vieţii şi îl voi cânta în psalmi; îi mul-ţumesc Lui şi chirurgului oftalmolog Mircea Filip,preşedinte al Societăţii Române de Oftalmologie.

Cât de colorată, vie, minunată e lumea, lumeaTa, Doamne! Pretutindeni – un belşug de culori,forme, sunete! Este incredibil totul, deci, adevărat.Am parte de experienţe noi: otensiune enormă în creier, înochi, o bucurie explozivă,lunecată serile în uimire:becurile, licuricii frateluimeu, Andrei, din grădinanoastră, aştrii văzuţi fărăefort – toate lucrurile aproapeprind o aură stranie. Câteo-dată, îmi dă ghes spaima cătotul ar putea reveni la reali-tatea ochilor mei alarmant demiopi. Apoi revine speranţa.E la mijloc un amestec de sen-timente, senzaţii, culori,forme… Teascul luminii – caşi teascul destinului – esteatât de greu.

„Cum puteţi trăi voi,oamenii, cu o lumină atât deputernică?” am întrebat- o peLiubaşa, Mama mea, în dimi-neaţa zilei în care am văzutpentru prima dată lumea cualţi ochi.

* * *

Romancierul Breban mi- a povestit o istorie cutatăl d- sale, preot greco- catolic. Părintele VasileBreban le- a pus o întrebare copiilor:

– Pentru ce a creat Dumnezeu lumea?E o întrebare uriaşă, nu- i aşa? Şi tot părintele

Breban a răspuns:– Ca să- l slăvească la nesfârşit.Îl voi slăvi în psalmii mei. Îi voi urma semnele.

„Dumnezeu vorbeşte nestingherit, dă semne discretecă există”, spune un personaj din romanul meu Casadin întuneric…

Am 47 de ani. Printr- un bărbat frumos, plin deviaţă, extrem de viu, de o energie molipsitoare,printr- un bărbat înalt, subţire, cu ochi mari, catife-laţi, obraji traşi, frunte înaltă, boltită, printr- unînger ezitând la limita celei de- a doua tinereţi, carea construit de douăzeci şi doi de ani, în centrul capi-

talei, o instituţie oftalmologică numită Ama Opti-mex, prin Domnul doctor Mircea Filip, iată, mi s- adat un semn: în clipa în care scriu aceste rândurivederea mea este aproape ca în copilărie. Acest apos-tol în halat alb, acest aducător de lumină şi pace,mi- a dat totodată şansa de a învăţa să iubesc altfelaceastă lume fantastică, uriaşă, pe care o văd decâteva zile ca pe un rai al culorilor. �

2 septembrie 2013

Minunea şi taina sunt teme- satelit lacare revine nu o dată Dostoievski,

Fiodor Mihailovici. Ce este minunea?Ce este taina? Referindu- se la puterile

care stăpânesc lumea, IvanKaramazov susţine, la un moment dat,că acestea sunt trei: minunea, taina şi

autoritatea. „Omul – susţineanarhistul dostoievskian – îl caută nuatât pe Dumnezeu, cât minunile”. Nuştiu în ce măsură are dreptate Ivan.„Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu

eşti Christos, Fiul lui Dumnezeu celuiViu, carele ai venit în lume ca să- i

mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre carecel dintâi sunt eu”.

PREŞEDINTELE SOCIETĂŢII ROMÂNE DE OFTALMOLOGIE, CONF. DR.MIRCEA FILIP LA CONFERINŢA SOCIETĂŢII EUROPENE DE OFTAL-MOLOGIE, CE A AVUT LOC LA COPENHAGA ÎNTRE 8-11 IUNIE 2013

O ZI DIN VIAŢA DOCTORULUI FILIP LA CLINICA AMA OPTIMEX

23


NOIEMBRIE 2013

Dosar ■ Cazul Paul Goma (IV)

După căderea comunismului, cândmulţi eroi culturali, sociali, politici,morali etc. se vor (ră)scula, PaulGoma (1935) vede ce fel de schimbare

se petrece, nu revine în ţară şi arătă cu degetul;pune, adică, degetul pe cuvinte grele, despre foştiicompatrioţi, numindu- i laşi, fără curaj critic pentruadevăr, apărând legitimitatea ilegitimă. Goma dele-gitimează nume cu greutate. N. Manea, recunoscutca foarte bun scriitor, a complicitat cu cei care îl cen-zurau. Ana Blandiana a ajuns anticomunistă dupăpoeziile din tinereţe care slujeau comunismul.Dinescu prinde ultima oră a disidenţei. Goma e iri-tat la culme de minimalizarea sau ignorarea mişcă-rii studenţeşti din 1956, care a fost urmată de exma-triculări şi încarcerări. Dar şi de aderenţa la teza„toţi am fost vinovaţi”, „am colaborat”, a celor careau jucat mereu dublu şi continuă să o facă şi acum,apelând liniştea şi menţinerea stării la fel de ilegiti-me. Goma demască în trombă: amestecul metodic deţărănişti, securişti, colaboraţionişti; cooperareamilitanţilor anti- regim cu oameni- forte ai aparentnoului regim; putreziciunile morale, bestiiletotalitar- comuniste, cripto- comuniştii sau cripto- se-curiştii erijaţi în, sau recunoscuţi drept, reperemorale, religioase; pe cei care gândesc altfel, fără aexplica credibil schimbarea lor la faţă. Nu- i uită nicipe cei din exil, care l- au ajutat în lupta sa, încă înţară fiind, apoi la Paris: pe Cioran care îi da uninterviu unui ideolog comunist şi- l numea pe Gomareacţionar; frica lui Eliade de a nu se dezvălui calegionar; hotărârea Monicăi Lovinescu privindinoportunitatea incriminării prolegionarismului luiEliade.

Nici Goma nu are doar admiratori. Cu timpul,aceştia s- au lepădat de el. Goma a fost şi el acuzat,fie în comunism, fie după comunism. I s- a reproşatantisemitismul. Cioran l- a învinuit de reacţiona -rism. I- a fost diagnosticat delirul de grandoaremorală. I- a fost demascat cultul personal alpersonalităţii. I s- a spus că este lipsit de nuanţare înjudecăţile morale. Iar aici i s- au opus echilibrul şimăsura lui Havel. Intransigentul ar fi uninconsecvent. I s- a comparat mândria sau vanitateamemoriei neadormite de disident cu uitatul eroismal tuturor anonimilor şi cu închisorile unor creatoride opere considerabile. Disidentul nu venea de pepoziţia eficientă a vreunei funcţii, ci de pe aceea desimplu membru PCR, aderent în august 1968, cândCeauşescu a îndrăznit să refuze participarea alături

de trupele pactului prosovietic împotriva liniei socia-liste a guvernului ceh. Sau de pe poziţia de elev alfostei Şcoli de literatură proletcultiste „M. Emines-cu”. Ori de pe poziţia celui intrat în familia unuinomenklaturist. I- au fost publicate declaraţiile dateîn genunchi, mulţumirile adresate dictatoruluiCeauşescu, „care, pe de o parte, mi- a dovedit că nus- a schimbat, pe de alta mi- a arătat înţelegere, gene-rozitate şi încredere în mine, cel care voi mai fi”.Goma a mai fost acuzat de inadaptare la nonbelige-ranţă. Până la urmă totul se închide în faptul că acu-zatorul laşilor ajunge şi el să fie declarat un laş.Monica Lovinescu spunea în 1971 că Goma a fostoprit să publice de Ivasiuc. Acesta a lansat zvonul căElena Ceauşescu apare într- un personaj al său. Iva-siuc declară poliţiei politice că Goma este patologicde ambiţios şi invidios, „simte că trăieşte numaicând este în opoziţie cu cineva”. După căderea comu-nismului, M. Lovinescu constată cam acelaşi lucru.Aceea care îi consemnase lui Goma multe din mişcă-rile nu doar literare, notează ruptura scurt: „Îmipare rău că l- am cunoscut pe Paul Goma” (Oprecizare la Jurnal- ul lui Paul Goma, „22”, nr. 7,1997). D. Ţepeneag, unul dintre sprijinitorii esen-

ţiali ai lui Goma, crede că e vorba despre un tip dealianţă devenit anacronic: „Toţi neam folosit deGoma şi Goma s- a folosit de noi toţi.” (Clepsidra răs-turnată, 2003, p. 87). El numeşte cele două aripi des-prinse din fosta alianţă comună. Una rămâne con-secventă, în continuarea Europei libere, proamerica-nă. Alta devine inconsecventă. Aici se află Goma.Nici procomunist, deşi fost membru PCR, nici proa-merican, alături de postul de radio amintit, pion petabla de şah a americanilor, care îi cenzurau textelela radio, iar el doar se plângea, fără să se separe. ÎnJurnalul său, M. Lovinescu recunoaşte că america-nii cenzurau. O făceau şi prin ea. Ţepeneag îl numeş-te pe Goma, cel de după căderea comunismului,după ce a fost părăsit şi s- a însingurat, oportunistcare are doar o linie a sa, care nu mai întâlneşte oalta. Goma n- a fost, cum apare în Larousse, „dechude la nationalité roumaine”, fapt acceptat de el tacit,din impostură, de care acum îl acuză D. Ţepeneag,acesta într- adevăr cu cetăţenia română ridicată prindecret prezidenţial de Ceauşescu.

Proza lui Goma urmează un realism politic şietic radicalizat, desfrânat, fără (auto)cenzură. Pro-zatorul este slujit de ştiinţă şi intuiţie literară, aşacum alţi prozatori de indiscutabilă vocaţie nu şi- auputut, nici n- au voit, adesea, să- şi permită, limitaţide lumea inconştient de irealistă şi inuman de idea-listă. Goma nu umblă cu „şoptele şi momele”. Elscrie răspicat, într- un mod natural, autentic. Pareinconştient de curajos, într- un mediu totalitarsupraconştient de laş.

Confuzia, deliberată şi continuu vinovată,între morală şi artă, privind natura şi raporturiledintre ele, au făcut ca şi „noul” context literar să nu- lrecepteze pe prozatorul P. Goma într- un orizontsenin şi obiectiv. A contribuit la această (im)posibilăsituaţie şi miza justiţiară şi etică a transformărilorpost- totalitare, scriitorul făcând o intensă şi abun-dentă publicistică demascatoare, din poziţia unui„obiectiv” absolut, radical, incomod, iritant, de carepuţini se pot apropia cu obrazul nemurdărit. Eticul,biograficul, au subminat profund esteticul. Ce fel deoameni sunt scriitorii şi nu ce fel de scriitori suntunii oameni ieşiţi din seria comună, iată ceea ce afăcut preocuparea tuturor, inclusiv a lui Goma, caretrebuie să fie conştient că statutul său artistic (loculîn canonul estetic) s- a amânat. Poate nici nu esteinteresat să fie omologat de contemporaneitatealaşă? Poate nu crede în posibilitatea ca laşitatea săproducă dreptate critică în literatură?

Puţini se arată interesaţi de valoarea artisticăa lui Goma, fără a se lăsa provocaţi, subiectiv sauobiectiv, de judecata sa morală. Pe care el şi- o arogăcel mult de pe poziţia prozatorului, nu şi a criticului.Şi aici se află în fond o mare inadecvare, rătăcire,neîntâlnire dintre Goma şi critică: la etic, i se replicăestetic sau estetic. Cetăţeanul Goma şi scriitorulGoma, unul şi acelaşi, trebuie abordaţi separat, dinsensuri adecvate: scriitorul dinspre estetic, cetăţea-nul dinspre etic. Abia apoi cei doi vor fi restituiţiintegral. Altfel, vor fi îmbucătăţiţi şi etichetaţi gre-

Marian Victor BuciuPaul Goma

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

24


şit. Cum se întâmplă, din păcate, în mod curent,acum.

Puţini cred, aşa s- ar părea după cum spun, căGoma devine un seism în canonul literar actual, urcăşi se stabileşte cu siguranţă la vârf, îşi dezvăluietuturor neasemănarea, importanţa, excelenţa, sau(termenul foarte aşteptat frisonează) măreţia. Maimulţi îi contestă chiar talentul literar. Receptarealui Goma este extremistă. Cu totul singulare aparpoziţiile de interval, relativizante, nuanţate, carevăd în Goma personalitatea literară şi cetăţeneascănelipsită de excese. Cele morale vin în prelungireacelor artistice. Pentru că orice artist aparţine genu-lui iritabil, iar când artistul este personal, el aparţi-ne „geniului” hiperiritabil.

Goma şi- a întrerupt uneori talentul literar,niciodată pierdut, doar pentru a- l susţine pe acelapublicistic. Nu ca scriitor, în primul rând, ci cacetăţean, şi- a desfăşurat rechizitoriile, fireşte că dis-cutabile. Nu ca scriitor, ci ca cetăţean se voia elrecunoscut în ţara în care nu s- a reîntors. El credemai mult în siguranţa etică a biografiei, decât înaceea estetică a operei. Ştie că certitudinile au şi elelimite. Numai că peste unele dintre ele, el, unul,crede că nu se cade să se treacă. Goma poate să punăstăvilar la imaginaţie, nu şi la realitate sau adevăr.Ştie şi el că cei rău angajaţi politic, sau cei neanga-jaţi în vreun fel, au devenit şi continuă să rămânămari artişti. Dar nu cu exegeţii discută Goma, ci cubiografii. Nu biografia operei, ci opera biografiei estediscutată de el. Goma nu vrea să treacă din posturaprozatorului în aceea a criticului şi istoricului lite-rar.

El este prozatorul unei lumi îmbolnăvitepolitic, iraţională, anti- idilică şi anti- sentimentală,de o senzualitate şi de o mentalitate bestială. Realis-mul său pare dur pentru că este produs şi reproducela rândul său o realitate dură. Goma este autobio-grafic, diaristic, din perspectiva accentuată (pe cât sepoate deduce din texte) a unui eu intimist şi sufe-rind, şi nu a unuia memorialist şi mistificat.Realismul nud, moralist, anti- ideologic trece printr- oconştiinţă estetică vie, dinamică, atrasă de vitalitateşi adecvare. Obscenul, urâtul, maladivul, fanatis-mul, bestialul, atât în senzualitatea cât şi în gândi-rea lor, nu sunt exprimate în ele însele. Şi nici înexclusivă relaţie cu morala. Dar în strânsă legăturăcu realitatea stăpânită, confiscată de iluzia ideologi-că comunistă, a unei lumi închise, mortificatoare. Şiîntr- un mod adecvat imperativelor literare, artistice.Esteticul moral, nu moralul exclusiv ori moralulestetic, iată ce- l atrage şi ce- l îndepărtează pe el.

Traumatismul autobiografic, ultragiat, resenti-mentar este punctul său de plecare. Acesta ajunge săfie depăşit în salvarea literară. Goma scrie prozăexclusiv în norma creditabilului. Revolta sau justi-ţiarismul ajung necesare pentru (re)echilibrareafiinţei. Ele nu exprimă nici măcar o opţiune sau oatitudine, ci o adeverire a existenţei, care rămâneprea supusă mistificării, injustiţiei, morţii. Ca întoate cazurile, şi la Goma memoria aspiră spre rea-lism. Dar ea reţine spiritul şi nu litera realităţii, diri-jată de funcţia imaginativă. Memoria aceasta estetot una (re)formalizată literar. Adevărul biograficgenerează autenticul ficţional. Romanele lui Gomasunt romane ale eului şi prin eu, o expresie a dubleisale experienţe, de viaţă şi de literatură. Un eu ame-ninţat, mutilat, traumatizat se (re)constituie decis şitotodată incert între spiritul şi litera textului nara-tiv. O memorie explozivă se etalează pe ambele feţe,

existenţială şi literară, într- un echilibru incert, ade-sea ţinut sub un salutar control artistic. Nimic nu seexprimă la el în afara memoriei, nici simţirea şi niciinteligenţa.

Apropierea de „onirici” a fost nu atât estetică,cât biografică, etică şi politică. Ea a rodit în progra-mul narativ interesat de mijloacele şi efectele retori-cii prozei, adaptării şi sincronizării ei, adoptării unorforme care să o înscrie într- un elementar principiu alvaselor comunicante, în plan literar. Prozatorulpreia de la „onirici” anumite mărci stilistice, reajus-tări minime ale unor categorii narative, fără a afec-ta substanţa realistă a referinţei biografice şi istori-ce. Realitatea retrăită este cea a veghii, ca şi cea avisului, care îi dublează coşmarul şi, mult mai puţin,îi substituie dorinţele. Complexitatea discursului luiGoma vine din voinţa adecvării la referinţă. Stiluleste omul, dar omul este expresia realităţii. Iar totuleste, în cazul său, o violenţă obstinată, dar şi demo-nic de inventivă, chiar obositor de inovatoare lingvis-tic. O lingvistă venită şi pe domeniul criticii literare,desigur prin stilistică, Tatiana Slama- Cazacu, obser-va – pe lângă natura dificilă a unui limbaj adecvatunei realităţi, preponderent interioare, dificile, scrii-tura ca suflu vital, creaţia nu doar compoziţională,dar şi stilistică, densă, aglomerată, „super- barocă” –şi „copilărirea” cu care Goma uzează de expresie,numindu- l „cel mai mare copil- creator de limbăromână”. Sigur, unul constrâns la maturitate.

Nuvelele din Camera de alături, 1968, suntreprezentative pentru momentul de simulată libera-lizare ceauşistă din deceniul 7, dar mai puţin repre-zentative pentru ceea ce era de fapt şi avea să devi-nă P. Goma. Există în aceste proze o autocenzurăliterară, menţinută în limitele epicii de vocaţie artis-tică şi nu ideologică. Cartea este o încercare deregăsire într- un univers realist contemporan, coti-dian, marcat de istorie. Problematica ei morală sediferenţiază pe mai multe criterii, biologic, psiholo-gic şi sociologic. Apare aici o lume de jos, de inadap-tabili totuşi adaptaţi la umilinţe morale şi materia-le. Lipsesc îndrăznelile politice, dar şi conformisme-le, care ar atesta demisia conştiinţei literare şi civi-

ce. Stilul este adecvat unorconştiinţe vii, agitate, chiardacă fără complexitate şi nu -mai cu unele complexe repri-mate.

Goma publică în Occi-dent cărţi care atrag nu atâtestetic, cât etic şi politic. Osti-nato, 1971, este primul săuroman, unul dintre cele maiizbutite literar, datorită arti-culării structurale (densă,logică, lucidă) şi stilistice aesteticii narative, în formulamodernă a psihologiei politi-cului extrem. Problematica,subiectul, personajele converg

spre ceea ce este esenţial şi acut. Ilie Langa este unpuşcăriaş de drept comun şi nu politic, condamnatpentru că a uşurat suferinţele mamei sale bolnave decancer cu o injecţie, preocupat de etica memorieilucide şi nu pedepsitoare. Pitorescul ţigan frizerGuliman este în roman un model de omenie sacră.Marian Cusa, fiu de comunist ilegalist, dar trecutprin închisoare şi domiciliu obligatoriu în Bărăgan,se află aici în rolul scriitorului din noul regim, „con-ştient” de obligaţia autocenzurii, aşadar a mistifică-rii. Faptul îi este reproşat de un personaj feminin. Elajunge, într- adevăr, să fie într- un fel abuziv creditatca rezoneur de autorul lui Ostinato. În Germania,unde s- a publicat după interdicţia apariţiei în ţară,Ostinato a fost criticat de „noua stângă”, expresiapolitică extenuată a democraţiei occidentale.Printr- o scrisoare, Goma ceruse editorului germaneliminarea unor fragmente. Romanul are succes depublic, se vinde în mii de exemplare, dar şi succes decritică, se scriu despre el zeci de articole, până înAmerica de Sud. Goma este primit ca un Soljeniţânromân. Ostinato rămâne primul succes al realismu-lui său politic. El este un roman politic emancipat, încomparaţie cu cele publicate în ţară, în care ficţiuneadespre societatea închisă în Gulag simulează docu-mentul. Un asemenea model de roman referenţial caOstinato, cu tehnici narative moderne, ar fi ajuns săschimbe cursul prozei în literatura română contem-porană. Cartea era consolatoare pentru cititorii con-damnaţi de falsul generalizat şi deturnarea unorîntregi domenii, de la istoriografie la massmedia.

Tot în Germania i se publică Uşa, 1972, carteaflată sub anvergura lui Ostinato. Deşi, sau tocmaipentru că, apăruse în Occidentul democratic, ea ar fiputut genera un context mai favorabil creaţiei litera-re şi evaluării ei. Dar a pierdut şansa emancipării,intimidându- l, din punct de vedere literar, într- unmod surprinzător, chiar pe Goma însuşi. După şirulobişnuit de lecturi şi referate, denunţate mai târziuca falsuri de către prozator, Cenzura blochează şiUşa. Ivasiuc colportase ştirea că într- un personajfeminin putea fi identificată chiar Elena Ceauşescu.

Gherla, 1976, apărut întâi în franceză, pleacăde la numele unei închisori emblematice a regimuluicomunist din România, în care a stat şi el vreme dedoi ani, după arestarea consecutivă revoluţieimaghiare din 1956. Goma scrie acum primul romanal experienţei direct autobiografice, fără mijloacelede transfigurare literară posibile în lumea comunis-tă, care îşi falsifica, grosolan sau rafinat- pervers,imaginea realităţii. Totul rămâne necamuflat, darchiar ostentativ exhibat, prin instinctul şi conştiinţareacţiei la mecanicizarea şi bestializarea omuluiaşa- zis nou: temă, subiect, intrigă, personaje, discursepic şi reflexiv. Naratorul este şi personaj, aflat înadversitate violentă cu universul tragic, angoasant,fără ieşire, al lumii închise, care mutilează omul cuo consecvenţă demonică. El explică unei jurnalistedin Occidentul culpabil şi indiferent ce înseamnă defapt comunismul. Devine observator, analist, pam-fletar, cronicar al unei lumi şi al unei conştiinţe pro-duse, fără voia ei, de această lume. Face totul înnumele unui ideal etic şi filosofic umanist.

Romane nonfictive sunt şi În cerc, 1977, şiGarda inversă, 1979, publicate în Franţa, unde auto-rul îşi începuse exilul. Realismul lor este dur şidevastator. Observaţia şi analiza sunt ale unuiromancier cu o excelentă memorie lingvistică,remodelată artistic într- o manieră care îi conferăidentitate.

Culoarea curcubeului, 1979, apărută tot înFranţa, este o carte de memorii foarte recente, ple-când de la un jurnal al autorului. Cartea trecutuluifoarte apropiat conţine situaţii autobiografice legatede aderenţa sa la Charta ’77, mişcarea sindicalăcehă, urmată de arestare şi expulzare. Volumul devi-ne unul ofensiv în disputa cu puterea politică şi scrii-torii care acceptaseră contractual pactul definit ca„cine nu e împotriva noastră e cu noi”, cu speranţa cănu va fi tocmai astfel. Dar scriitorii nu- l urmaseră peGoma, cu excepţia criticului I. Negoiţescu. Ei accep-taseră ideea, manipulată politic, că Goma nu aretalent. Acum, autorul exilat la Paris se răzbuna,arătându- le că el e prezent, civic şi literar, într- unOccident care se trezea, în vreme ce puterea şi scrii-torii din România fraternizau întru adormire. Car-tea nu e doar a unui resentiment, dar şi a unei

Esenţială, în dreptatea şi nedreptateaei, este mărturia sa literară şi

jurnalistică, pentru că Goma este unscriitor pe măsura justă a lumii pe

care o reprimă şi o exprimă. Nedrept,mistificator, din exces şi exasperare aopţiunii lui pentru dreptate şi adevăr,el nu se arată a fi de rea credinţă. Aredoar bune intenţii, lovite de neatenţiadestinatarilor, şi ei prizonieri şi liberiîn propriile lor destine. Strategia aut

Goma aut nihil rămâne consecinţanerecunoaşterii sale pe măsuraangajării civice şi literare. Ea

generează acum un justiţiarism orb,dar nu poate falsifica, ci numaiamâna, verdictele cumpănite.

Strategia se va epuiza, dar cărţile luiGoma vor fi recitite.

■ semnal editorial ■ EuroPress Group

► Dan Perşa, Viaţa continuă

► Frank Wedekind, Teatru

► Mircea Ioan Casimcea, Misterul cărţii

25


NOIEMBRIE 2013

solidarităţi cu cei care l- au urmat pe autorul ei, oameni dinsocietatea mulţimii anonimilor. Volumul a fost lansat cu o bunăsusţinere de presă. Se spun cuvinte memorabile, excesive, lite-rar şi civic, pentru impunerea unei cauze democratice, în favoa-rea drepturilor omului. De pildă, că Paul Goma este „un Joyceal experienţei penitenciare” (Francoise Wagener), „un Soljeni-ţân român” şi un „profesor de libertate” (E. Ionesco), „un foartemare poet” (F. Arrabal). Reeditată după 1990, Culoarea curcu-beului poate primi replicile unor „personaje” atacate.

Amestec de factual şi ficţional, Patimile după Piteşti,1981, este o carte a trecutului din anii ’50- ’60, despre infernulconcentraţionar comunist din România. Ficţionalul oferă suportde autentificare artistică documentului despre diversitatea şiadâncimea răului unei realităţi negative, precis localizate, careumileşte imaginaţia. E prezent în ea acelaşi patos tragic şidemistificator. Volumul reuşeşte un decupaj epic substanţial şisemnificativ, problematizant, analitic. Retorica narativă esteaici actualizată, într- o formulă a polifoniei şi focalizării multi-ple. Universul ororii devine comunicant într- o expresie de o vieproprietate.

Chassé- croisé, 1983, continuă consemnarea prezentuluiautorului, a disidentului exilat. Noua carte este una a confrun-tării cu mâna lungă a poliţiei politice comuniste. Goma areşansa de a nu fi otrăvit, graţie defectării virtualului asasin,după ce fusese avertizat printr- un colet- explozibil sub formaunei cărţi.

Cu Bonifacia, 1986, Goma revine la trecutul îndepărtat, alprimelor vârste, la erosul dramatic şi creaţia unui personajfeminin memorabil.

În copilăria sa basarabeană îşi are originea Din Calidor,1987. Cali- dor semnifică frumuseţe şi iubire clocotită- n regret.Satul natal, Mana, nu se arată nici pe departe ca o mană cereas-că, ci mai curând ca o portiţă a iadului. P. Goma pare şi nu pare,aici, sentimental. Cu un colţ de gură se arată tandru, mângâie-tor, cu celălalt devine mânios şi muşcător. În descendenţapovestitorului Ion Creangă, Goma ne dă şi el o istorie tipică a„copilului universal”, dar pe, adică sub, o altă treaptă a istoriei.Goma rămâne un chiriaş al istoriei, străină şi stăpână. Carteasa pare mai curând o istorie infamă a copilului generic. Ca şiCreangă, Goma scrie şi el ţinându- se strâns de vorbire. Nu- i lip-seşte umorul, cu toate că vremurile „apucate” sunt mai mult defior decât de râs. El recunoaşte: „am un umor turbat… devasta-tor”. Rememorarea sa se încarcă de o autentică combustie afec-tivă, familiară şi familială. Desigur, ea devine nu mai puţin cri-tică, sarcastică. Derivă din înclinaţia naturală spre spectacolul,dramatic reconstituit, al omenescului, fie el uman, fie el dezu-manizant. Şi aici, Goma pune stăvilar la oceanul imaginarului.Nu vrea să inventeze, dimpotrivă, ci să păstreze o lume. Lumeaeste a lui, îi vine ca turnată, cum ar spune croitorii, numai căeste o lume pe care şi- o toarnă singur, pe hârtie. Nu ascund cău-tarea unor pagini mai pregnante literar şi faptul că ele, adesea,îmi scapă. Din contra, scap greu de alte pagini, „tăiate”, şi totuşi„legate”, pe muchie de cuţit. „Păsărica”, „puţulica” rămân preamult în atenţia copiilor. Ah, fetele! este titrat un capitol. Suntmulte şi ştiu şi chiar arată multe. Peste ochii copilului sunt aşe-zaţi, din când în când, ochelarii unei vârste mai coapte. Frazaunui prozator care- l combină pe Faulkner cu Z. Stancu devineobsedant- posedantă pentru cititor. Din Calidor este o carte „vor-bită”, a învăţării pătimirii solitare şi solidare, afective şi lucide,într- o lume a farsei tragice, produsă de extrema politică.

După 1990, Goma continuă să scrie romane nonfictive,care vor fi având şi o dimensiune fatalmente ficţională. Artarefugii, 1991, urmează dezvoltarea matură a ciclului autobio-grafic. Ca structură epică, este o mimare în cheie realistă a prin-cipiilor muzicale din romanul oniric Arpièges (Zadarnică e artafugii) al lui D. Ţepeneag. Astra, 1991, se întoarce la adolescen-ţă, la anii liceului de la Sibiu şi ai expansiunii senzoriale. ÎnJusta, 1995, Goma îşi continuă autobiografia auctorială, politi-că şi morală, cu anii studenţiei, după revoluţia din Ungaria anu-lui 1956. „Justa” ascunde un memorabil personaj feminin, subcognomenul care împrumută paratextul şi pretextul romanuluiautobiografic. Este aproape o martiră care suportă chinurilebestialului penitenciar comunist. Soldatul câinelui, 1991, Sabi-na, 1991, Altina – grădina scufundată, 1998, Roman intim,1999, trec ca şi neobservate.

Dar Goma devine incomod mai ales prin jurnale, memoriişi scrisori. Rechizitoriale, pamfletare, ele sunt volume care îlaruncă în război cu aproape toată lumea. Dar mai ales cea„bună”, a literaturii şi politicii româneşti. Devine suspectat şichiar acuzat de ficţiune în nonficţiune, tot aşa cum era bănuitde nonficţiune, mereu în exces, în ficţiune. Combinaţia de ade-văr adevărat şi adevăr artistic, de artă artistică şi de artă ade-vărată rămâne întemeiată pe o experienţă a suferinţei morale şiliterare, de comunicare pură şi simplă sau intenţionat expresi-vă cu semenii. Autorul a ales o cale extremă, tipică unui insaflat în faţa celorlalţi, (in)dispuşi la penitenţă şi supunere.Calea aceasta nu poate să ducă decât ori la admiraţie, ori lareprobare. Dar câţi sunt dispuşi să admire un acuzator inconti-nent, când lumea pretinde că se schimbă? Goma, disidentul, nupoate fi pus în context ceh, polonez, maghiar, fără riscul falsifi-cării tuturor părţilor angajate în istorie, ci privit doar în contextromânesc. Dacă nu azi, sigur mâine, va primi, dar simbolic şiesenţial, ce- i al lui. Esenţială, în dreptatea şi nedreptatea ei,este mărturia sa literară şi jurnalistică, pentru că Goma este unscriitor pe măsura justă a lumii pe care o reprimă şi o exprimă.Nedrept, mistificator, din exces şi exasperare a opţiunii lui pen-tru dreptate şi adevăr, el nu se arată a fi de rea credinţă. Aredoar bune intenţii, lovite de neatenţia destinatarilor, şi ei prizo-nieri şi liberi în propriile lor destine. Strategia aut Goma autnihil rămâne consecinţa nerecunoaşterii sale pe măsura angajă-rii civice şi literare. Ea generează acum un justiţiarism orb, darnu poate falsifica, ci numai amâna, verdictele cumpănite. Stra-tegia se va epuiza, dar cărţile lui Goma vor fi recitite. �

Dar şi filosofii sociale mai bune şi proiec-te de societate preferabile se promovează prinnoi legi şi nu prin aplicarea legilor existente(exceptând situaţia în care chiar legile existen-te prevăd depăşirea lor spre legi noi). Domnialegii se sprijină pe legile existente şi presupuneevoluţia societăţii prin legi noi.

Domnia legii presupune decizii care suntluate de cineva imparţial, căci legea însăşi este,în intenţie, mai presus de interese particulare,iar aplicarea legii rămâne legată de aceeaşiintenţie. Independenţa justiţiei este o consecin-ţă inerentă domniei legii. În ce constă aceastăindependenţă? Montesquieu o echivala cu pre-venirea oricărei interferenţe a puterii executiveîn soluţionarea litigiilor, iar jurişti din vremurirecente o identifică cu libertate în raport cu„orice fel de interferenţă externă” (p. 89).Astăzi, „independenţa juridică” este identifica-tă cu două proprietăţi: a) „imparţialitatea” – ceconstă în aceea că „judecătorii asigură un «altreilea neutru», detaşat de cei implicaţi înlitigiu şi capabili să- i lase pe toţi ceilalţi pepicior de egalitate în faţa legii” (p. 89- 90); b)„insularitatea” – ce constă în aceea că „judicia-rul trebuie să fie liber de interferenţa politiciiîn compunerea curţilor, promovarea judecători-lor, metodele de desemnare a acestora şi remu-nerarea lor” (p. 90). Independenţa justiţieiînseamnă, în mod evident, că justiţia se facefără vreo interferenţă a politicii şi a politicieni-lor. Dar instaurarea şi respectarea indepen-denţei justiţiei sunt dependente de politică şide acţiunea politicienilor. Numai politica poateasigura existenţa instituţiilor care se bucură deindependenţă faţă de politica ce se promoveazăîn fapt.

Astăzi, interesul pentru domnia legii estemare din motive multiple. Domnia legii condi-ţionează democraţia, iar aceasta sub trei aspec-te: a) domnia legii este „protecţie indispensabi-lă contra arbitrariului guvernării”; b) ea ajutăla „stabilirea unei societăţi ordonate în careprincipiile democraţiei pot fi respectate”; c)domnia legii „contribuie la consolidarea demo-cratică, pretinzând oficialilor statului să deaseama de deciziile lor şi de comportamentul lorpersonal” (p. 81). Apoi, domnia legii condiţio-nează dezvoltarea economică, ştiindu- se binenu numai că nonintervenţia puterii politice îndrepturile de proprietate este condiţia unei eco-nomii dinamice, ci şi că „abuzul puterii de stateste în mod aparte dăunător în termeni econo-mici, atunci când politicile economice suntschimbate în lege (manipulând sau ignorândtribunalele), când este o nesiguranţă în ceea cepriveşte drepturile de proprietate, când minori-tăţile antreprenoriale suferă, hărţuite de cătrestat şi când sunt schimbări frecvente şi arbitra-re în impozitare, reglementare şi alte politicieconomice şi fiscale” (p. 81). În sfârşit, domnialegii condiţionează înlăturarea sărăciei. „Ceisăraci sunt într- o nevoie particulară de a le fiprotejate viaţa, securitatea personală şi drep-turile umane, pe care o poate presta domnialegii. Nelegiuirea contribuie, de asemenea, lasărăcie atunci când oficialii încalcă legea şi nusunt traşi la răspundere pentru acţiunile lor.Pentru săraci, domnia legii poate ajuta la apreveni violenţa oficială care îi lasă incapabilisă- şi câştige viaţa sau sunt forţaţi să suportecheltuieli neproductive pentru autoprotecţie.Fără domnia legii, săracii sunt astfel vulnera-bili la corupţie, la pierdere a proprietăţii faţăde oficialii guvernamentali şi insecuritate. Ser-viciile publice şi procesul juridic devin lucrurice trebuie evitate” (p. 86). Domnia legii esteastfel soluţia în toate direcţiile, atunci cândeste vorba de democratizări, de modernizări şi,în fond, de dezvoltare.

Am evocat pe larg ce înseamnă domnialegii pentru a putea pune în evidenţă cu întrea-ga greutate un fapt. Anume, că nu s- a pututindica vreun act, vreun moment de încălcare înRomânia verii lui 2012, a domniei legii. Măsu-rile luate de Parlament în vara anului 2012 aufost în respectul Constituţiei, al legii sub toateaspectele menţionate mai sus. La orice exami-nare, sugestii precum „lovitură de stat”, încăl-carea statului de drept, „dictatura majorităţii”se dovedesc lipsite de suport factual. Româniaa tradus în forme legale şi democratice un pro-test extins în societate şi aspiraţia schimbăriiunui regim larg respins.

IV

România a intrat insuficient pregătită înepoca dominaţiei neoliberale. După destulereticenţe în a aplica „terapia de şoc” pentru agrăbi tranziţia de la socialismul răsăritean lasocietatea deschisă, ţara a trecut lamarketizare, fără a- şi consolida instituţiileregulatoare ale statului. Orice intervenţie astatului a fost asimilată eronat cu o ieşire dinsocietatea deschisă. Au proliferat imediat înviaţa culturală teme greşit rezolvate, precumdisoluţia statului naţional, privatizarea nelimi-tată a economiei, caracterul anacronic al inter-venţiei regulatoare a statului, suficienţa com-petiţiei pentru a avea o societate liberă.România oferă în 2004- 2012 exemplul unei iro-siri a şanselor de dezvoltare prin viziuni şi deci-zii eronate.

Pentru „reconstrucţie”, România arenevoie de o altă viziune şi de decizii competen-te. Este vorba de o viziune care complementea-ză economia de piaţă cu o democraţie ce s- a des-părţit de simplificările „democraţiei aritmeti-ce”. Este vorba de o democraţie instituţionali-zată recuplată cu „interesul general”, în careactorii sunt cetăţenii şi reprezentanţii lor, încare dezbaterea publică are loc, iar reflexivita-tea publică este încurajată. Îmbrăţişarea demo-craţiei ca formă de viaţă este marele pas defăcut în România.

În unele ţări din Europa Centrală şiRăsăriteană, dogmele de dinainte de 1989 –suficienţa dezvoltării economice pentru a aveao societate liberă, rolul determinant al statuluiîn economie – au fost înlocuite treptat, în fapt,pe fondul aplicării „terapiei de şoc”, cu dogmaneoliberală a suficienţei competiţiei pentru a seajunge la democraţie. Un dogmatism a fostînlocuit tot cu un dogmatism. Îmi amintescacum ceea ce s- a spus într- una dintre cele maiprofunde scrieri consacrate tranziţiei spredemocraţie (Guillermo O’Donnell, Philippe C.Schnitter, Tentative Conclusions about Uncer-tain Democracies, 1986), care a anticipat celmai precis tranziţia central- europeană. Estevorba de două idei: a) trebuie acceptată „inde-terminarea schimbării sociale, a transformări-lor pe scară mare”, în cazul cărora nu suntidentificaţi parametri suficienţi pentru aorienta rezultatul şi a- l prognoza; b) trebuieînţeleasă diferenţa dintre demantelarea unuisistem autoritar şi consolidarea democraţiei şitrebuie acceptat că „factori care au fost nece-sari şi suficienţi pentru a provoca colapsul sauautotransformarea unui regim autoritar pot sănu fie nici necesari, nici suficienţi să asigureinstaurarea unui alt regim – şi cel puţin a uneidemocraţii politice”. România – o spun pentru alumina şi din alt unghi ceea ce este de făcut înreconstrucţia de care vorbeam – prelungeştemijloacele demantelării sistemului totalitar însituaţia în care este nevoie primordială de con-strucţie instituţională. Nu dau rezultate dura-bile noile „terapii de şoc”, chiar dacă liberaliză-rile sunt, în continuare, indispensabile. Nurezolvă probleme abandonarea „statuluisocial”, cu toate că o nouă politică a prelevări-lor, pentru a stopa fuga profiturilor şi ezitărilecapitalurilor, va trebui promovată.

Ca să mă exprim sintetic, în termenialternativelor cuprinzătoare de astăzi (vezi AliKazancigil, La gouvernance. Pour ou contre lapolitique, Armand Calin, Paris, 2010), Româ-nia are nevoie de expansiunea „guvernanţei” înpoliticile ei publice şi în corporaţii, dar mai alesde o „guvernare” ce asigură democratizareafuncţională şi serveşte „interesul public”. Alter-nativa în faţa căreia România este pusă nu esteîntre o „guvernanţă” neoliberală şi regimulexistent, căci există şi o altă posibilitate: alter-nativa democratizării consecvente. În acestmoment, nu trebuie mizat doar pe trendul elec-toral, ci şi pe soluţii elaborate. Un nou fel de aface politică este indispensabil. Nici pentruţara noastră nu este adevărat că dezvoltarea şi,mai concret, creşterea economică presupun oconducere autoritară. Mai curând, Româniaconfirmă că „acele condiţii care sunt presupusede succesul economic – înalt nivel al economisi-rii domestice, întreprinderi mici sau mijlociiprofitabile, investiţii în capitalul fizic, folosireaefectivă a tehnologiei şi a muncii şi un « stat aldezvoltării » – nu sunt riscate de democraţie”.(B.C. Smith, op. cit., p. 273). Democraţia nuintră, nici în cazul României, în coliziune curespectivele condiţii. Pe de altă parte, democra-ţia permite acea „dezvoltare umană (humandevelopment)” care este, de fapt, precondiţiaoricărei performanţe din societate. Democraţiaeste solul fertil de pe care poate lua startul oefectivă dezvoltare în cele patru dimensiunimenţionate – economică, instituţională, politi-că şi culturală. �

Andrei MargaReconstrucţia României(urmare din pagina 16)

26


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Fascinat de succesul şi rafinarea formu-lei confesive din perimetrul literarromânesc interbelic, mai ales graţieromancierilor Hortensia Papadat- Ben-

gescu, Camil Petrescu, Garabet Ibrăileanu, AntonHolban, Mircea Eliade, Mihail Sebastian sau MaxBlecher, Tibor Hergyán (trăitor la Budapesta, cudoctorat la UBB Cluj) investighează, în volumul săuapărut în 2012 la editura Tracus Arte din Bucureşti,palierul motivaţional şi specificitatea mecanismuluiconfesiv în creaţia acestora, într- un studiu minuţiosşi nuanţat, puternic ancorat în ambiţia de a prezen-ta întreaga producţie confesivă a scriitorilor avuţi învedere, şi atent la orice indiciu exegetic sau extrali-terar capabil să susţină organicitatea sau forţaopţiunii stilistice. Altfel spus, dincolo de rigoareacercetării academice şi de acuitatea hermeneuticăelevată a exegetului, Confesiunea în romanul româ-nesc interbelic înseamnă şi o obstinată căutare alegăturilor subtile dintre textele teoretice şi romane,a transferului ideatic dintre acestea din urmă şiopera ştiinţifică sau creaţia lirică.

Detaşat şi obiectiv, autorul sancţioneazăparti- pris- urile personale şi ideologice ale epocii, con-trariază de multe ori teze consacrate şi reconfigurea-ză evoluţia conceptuală şi practică a confesiuniiromaneşti interbelice. Arheologia critică din Intro-ducere: romanul confesiv în viziunea romancierilorinterbelici sintetizează istoria exploziei fenomenuluişi izolează factorii lui determinanţi – „efectul opereiproustiene, pregătirea teoretică a prozatorilor «auten-ticişti», receptivitatea la inovaţii a criticii literare atimpului, prietenia prozatorilor […] sau protecţiasprituală a unor mentori ca Ibrăileanu şi Lovinescu[…] sau a lui Nae Ionescu…” –, dar analizează şi con-tradicţiile exegetice şi dezechilibrele de receptare dinepocă. Această perspectivă permite subliniereaimportanţei canonice a romanului lui Camil Petres-cu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de răz-boi, în economia succesului formulei confesive, dar şipreeminenţa acesteia în proza scurtă a mai puţinaccesibilei Hortensia Papadat- Bengescu, victimă –apreciază Tibor Hergyán – a gustului public strepe-zit, a propriei prudenţe şi a unui „complex feminin”specific criticii literare falocentrice.

Criticul vede însă în Hortensia Papadat- Ben -gescu mai mult decât un „autor- precursor” şi consi-deră că spiritul ei de frondă, perfect secondat de ovocaţie teoretică diseminată în corespondenţa cuGarabet Ibrăileanu, în interviurile prozatoarei şi înAutobiografie, a contribuit fundamental la desprin-derea ei de validitatea exclusivistă a romanuluiobiectiv. „Cazul” Hortensia Papadat- Bengescu aglu-tinează inevitabil şi avatarurile critice ale romanu-lui confesiv, fie că este vorba despre mefienţa faţă devaloarea unui roman „feminin” (Topârceanu, Ibrăi-leanu) sau de prudenţa teoretică manifestă în dis-cursul lui Lovinescu. Tendinţei teoretizării romanu-lui confesiv i se subsumează, în carte, spectrul con-tradicţiilor din poetica romanului lui Ibrăileanu, coa-gularea ideilor poeticii camilpetresciene, fluid infu-zate filosofic şi psihologic, precum şi ancorarea ideo-logiei experienţei din teoria confesiunii la MirceaEliade. Li se adaugă militantismul confesiv al luiAnton Holban (compromis subtil – consideră criticul– de recomandările metodologice ale Testamentulliterar) sau opţiunile literare şi teoretice generate de„conştiinţa oximoronică” a lui Mihail Sebastian, sin-gurul romancier total străin de impulsul teoretizări-lor fiind – constată Tibor Hergyán – Max Blecher.

Focalizarea comparativă de tip teoretizant aprimului capitol îşi dezvoltă apoi sugestiile herme-neutice în şapte capitole aplicative ulterioare, în caremeticulozitatea cercetării şi atitudinea decomplexa-tă, deseori marcată de obsesia contradicţiilor, propriilui Hergyán, generează analize originale, orientateînspre specificitatea confesivă a fiecărui romancier.În Confesiunea ca mod de construire a sufletului.Hortensia Papadat- Bengescu, criticul înregistrează„polifonia bogată a comentariilor” consacrate crea-ţiei bengesciene şi optează pentru o reconstituire apoeticii în perimetrul discursului personal al autoa-rei. Hergyán tratează nuvelele confesive aleHortensiei Papadat- Bengescu (din Ape adânci şiDesenuri tragice) drept un preambul al romanelorsale, un întreg a cărui miză este materializarea cor-pului sufletesc feminin (ipoteză confirmată de altfel

de Autobiografia şi de interviurile scriitoarei), şivede în rafinata coregrafie din scrisorile ei cătreIbrăileanu o savuroasă negociere a libertăţii artisti-ce, opţiune subiectivă, confesivă, asocială, cripticasumată în formularea „genulmeu”. Inventarierea motivelorşi tehnicilor narative prin careautoarea încearcă să capteze„simţirea autentică în vedereascopului superior al construiriisufletului” echivalează cu con-strucţie hermeneutică secven-ţială, fiecare bucată literarăreliefând un nou strat al imagi-nii femeii şi a trupului sufle-tesc.

Morbul contradicţiei func-ţionează şi în Momentul esteticşi momentul fizic. GarabetIbrăileanu, lectura atentă a luiTibor Hergyán descoperindincongruenţa dintre teoretiză-rile din Creaţie şi analiză şifizionomia romanului Adela,care „împrumută mai multstructura psihologică a autoru-lui/naratorului, decât a con-cepţiilor sale estetice, iar efortulscriitorului se concentrează a -su pra utilizării unor procedeestilistice adecvate disimulăriisuportului psihologic dat”, disi-mularea fiind, de altfel, resor-tul psihologic şi narativ esenţial, care conferă savoa-re romanului.

O depăşire a entităţii romancier- teoreti -cian- adept al confesivităţii este ilustrată – demons-trează impecabil Tibor Hergyán – de către CamilPetrescu, în creaţia căruia romanele confesive şi teo-retizările referitoare la ea (precum cele din Nouastructură şi opera lui Marcel Proust) au şi un ecouliric, în Versuri. Exigenţa şi intuiţia hermeneutuluidescoperă şi limitele acestei triple ipostazieri camil-petresciene, sintetic formulate în capitolul prim alvolumului: „În practica literaturii extrem de sigur pesine, în proză ca un spirit de formaţie clasică, teoriascriitorului, indiferent ce date cronologice poartă,pare întotdeauna ulterioară scrisului artistic. Maipuţin un atelier de creaţie sau de poetică preventivăşi mai mult o apologie şi o publicitate ulterioară,ascunsă în «concept»”. Însă o disecare atentă a măr-cilor confesive din creaţia „liderului familiei de scrii-tori «autenticişti»” este operată în Destinul ideii saurecuperarea devenirii. Camil Petrescu, miza ei primă

fiind sofisticata mutaţie a ideilor de la absolut larelativ, pe un vector originat în revelaţie şi orientatînspre fantasme literare, piesele de teatru şi roma-nele scriitorului reprezentând câmpul de bătălie din-tre idei şi realitate.

În cazul lui Mircea Eliade, liniile confesivităţiiliterare din prima perioadă a scrisului (Isabel şi

apele diavolului, Maitreyi, Şantier) se prelungesc întextele programatice adunate mai ales în Oceanogra-fie şi Solilocvii. Analiza acestor texte, în De la o expe-rienţă la alte experienţe. Mircea Eliade, subliniază de

la bun început relativizarea ceguvernează programatic dis-cursul literar eliadesc, „valabi-litatea provizorie” alocată deautor propriei sale creaţii,menită să dezarmeze „spiritulcritic” al cititorului şi să justifi-ce virtuala recurenţă a lepădă-rii de propriile idei. Cu toateacestea, unul dintre punctelefixe ale acestei variabilităţi dis-cursive din această fază a crea-ţiei lui Mircea Eliade îl repre-zintă cultul experienţelor, alecărui implicaţii conceptualesunt analizate cu perspicacita-te de Tibor Hergyán, atent laracordurile literatură- gândire,la diferenţele de idei şi de ati-tudini din interiorul generaţieilui Eliade şi la tiparul condui-tei sale rectificatoare. „Dă degândit – reflectează criticul –obiceiul scriitorului de a nu- şi«corecta» decât acele scrieri«vechi», care îl implică subiec-tiv, iar nu şi textele de tip«obiectiv», în care personalita-tea individuală este relativ

absentă. Textele autorului seamănă cu experienţelenaratorului; nefiind niciodată duse până la capăt,pot fi reluate oricând, «revizuite» la nesfârşit. Identi-tatea autorului/naratorului este imposibil de a fisurprinsă, modificân duse şi retroactiv”.

Transformarea autenticităţii în criteriu exis-tenţial primordial şi febrilitatea cu care viaţaimpregnează discursul configurează rama exerciţiu-lui hermeneutic din Iluzia şi deziluzia comunicării.Anton Holban. În siajul acestei autenticităţi obsesi-ve îşi face loc „nevoia comunicării nemediate”, motivesenţial în tripticul romanesc holbanian – O moartecare nu dovedeşte nimic, Ioana, Jocurile Daniei – cuecouri în Testamentul literar şi în corespondenţaromancierului.

Confruntat cu variabilitatea ierarhiilor în carecritica literară a plasat creaţia lui Mihail Sebastian,Tibor Hergyán constată (în Tentativa de salvare asingurătăţii. Mihail Sebastian) că imposibilitateaconsensului exegetic se datorează unei coerenţe dis-cursive generate de o sinceritate rarisimă. Înainte dea detalia mecanismele confesivităţii din Jocul de- avacanţa, De două mii de ani sau Jurnal, criticul dez-voltă, pe o structură comparativă, mărcile confesiveale scrisului lui Mihail Sebastian şi observă că, spredeosebire de Eliade, acesta refuză „experimentalis-mul egotist”, după cum respinge şi „psihologismulfeminin al analiştilor” (Ibrăileanu, Holban, CamilPetrescu). Simetric, creaţia acestuia nu îmbrăţişea-ză „neliniştea metafizică” acută la Camil Petrescu,Holban şi Mircea Eliade, ci, mai aproape de creaţiabengesciană, îşi formulează încrederea în facultateade echilibrare miraculoasă a lumii.

„Nevoia de detaşare şi de aşezare a tot ce e trăitşi receptat din lumea exterioară, integrareaexperienţelor într- o anumită ordine” reprezintă, înviziunea autorului, punctul de întâlnire dintreMihail Sebastian şi Max Blecher – în Capcane (onto-logice) reale, ieşiri imaginare. M. Blecher –, diferenţaînregistrându- se la palierul metodologiei contempla-te: „efort intelectual în care armonia rezultă dintr- oraţiune transparentă a moralităţii” la cel dintâi, res-pectiv, realizarea armoniei „printr- o structură orga-nizată a imaginarului”, la cel de- al doilea.

Parcursul analitic în creaţia celor şapte roman-cieri îi permite lui Tibor Hergyán (în Încheiere: Drep-tul la individual) să constate că introducerea şiavântul formulei confesive din romanul românescinterbelic au mai degrabă o motivaţie existenţialădecât estetică, romancierii încercând constant săconstruiască cu instrumentele ficţiunii, „fie o strate-gie existenţială virtuală, fie o personalitate ideală, totvirtuală, fie pe amândouă…”, poetica ilustrând oviziune existenţială, nu invers. �

Constantina Raveca Buleu

Un exeget al confesiunii

Detaşat şi obiectiv, autorulsancţionează parti- pris- urile

personale şi ideologice ale epocii,contrariază de multe ori teze

consacrate şi reconfigurează evoluţiaconceptuală şi practică a confesiunii

romaneşti interbelice.

27


NOIEMBRIE 2013

Nu cred să existe un lucru mai tristdecât acela de a asista neputincios latriumful urii, prostiei şi imposturii, laumilirea unui popor care, deşi cu

două decenii şi ceva în urmă a fost capabil să seelibereze de comunism, s- a lăsat învins de lichelele şiimpostorii pentru care Revoluţia a creat climatulpotrivit. Cu bogăţiile mai mult furate decât vândute,fugăriţi de mizerie din propria lor ţară, românilorle- a mai rămas istoria, dar asta până când regionali-zarea, făcută ca toate celelalte reforme postrevolu-ţionare în stil pompieristic şi fără logică, ne va scăpaşi de memorie. Adică de obliga-ţia de a şti că pe acest pământau existat şi bărbaţi adevăraţicare au făcut o ţară şi o naţiunedemnă. Ne risipim iarăşi încnezate şi voievodate „europe-ne“ cu inconştienţă, când, dupăaproape un secol de la MareaUnire, diferenţele şi particula-rităţile fostelor principate încăn- au dispărut. Spun toate aces-tea, însă, incapabil să răspundla o statornică şi dureroasănedumerire: unde sunt intelec-tualii, cei întotdeauna răspun-zători de istoria, tradiţiile şidemnitatea unui popor? Nuştiu. Sau ştiu, dar mi- e ruşinesă spun. Sigur este că un obiceimoştenit de la strămoşii noştridaci a fost păstrat cu sfinţenie.În momente de restrişte sau înîmprejurari în care răspunsul îlputea da numai Zalmoxe, daciiîi trimiteau solie – adică, îiaruncau în suliţe pe cei maibuni şi mai curajoşi dintre ei. La noi, se poate lesneobserva că obiceiul se practică în toate domeniile şila toate etajele societăţii, atâta doar că răspunsurilelui Zalmoxe nu sunt descifrate sau nu sunt luate înseamă. Dar e acelaşi lucru. Trăind într- un climat deumilinţă, dar şi de incultură agresivă, cei mai bunifug sau cad pradă suliţelor prostimii şi veleitarilor.Din păcate, îi urmăresc şi suliţele otrăvite ale celorcare ar trebui să- şi apere breasla, nu să o târască înmocirlă. Spun asta, gândindu- mă, fireşte, la scrii-tori. Cum să fie respectat, cum să i se acorde ceea cemerită un creator adevărat, când unii dintre ai săi,din breaslă, coboară la nivelul activiştilor de doibani, al ignoranţilor ale căror maniere le şi împru-mută. Cum să te respecte alţii, când tu însuţi n- aiurmă de respect pentru propria ta meserie?

Scriitorul despre care s- a scris – de patrunumere încoace în revista Cultura –, vreau să spunscriitorul aruncat de vreo doi ani în suliţe se numeş-te Nicolae Breban. Este un mare scriitor, un numegreu al literaturii române contemporane. Din ferici-re, cum a putut vedea oricine citind motivele acuză-rii, suliţele şi purtătorii lor s- au frânt sub greutateacelui propus pentru sacrificare, semn că, la una din-tre cele două extremităţi, ceva le lipseşte vitejilor.Poate la ambele, dar ei nu renunţă. Cu nu prea multtimp în urmă, un confrate de la un post deteleviziune m- a întrebat, stăpânit de o bucurie sus-pectă, ce cred despre faptul că, în sfârsit, „justiţiaromâna s- a pronunţat” şi, ca urmare, Nicolae Brebana fost declarat „colaborator al Securităţii“. I- am răs-puns că, dacă tot vorbim de turnători, celor ce îlcunosc într- adevăr pe autorul Buneivestiri, mult mailogic li se pare ca Pleşiţă să fi turnat la Breban. Nul- am întrebat dacă ştie cine a fost Pleşiţă sau măcarun singur titlu dintre cele patruzeci ale cărţilor scri-se de marele romancier. Sigur, pe plan naţional,lumea ştie că pentru toate câte se întâmplă, ba chiar

şi pentru inundaţii, tornade, secetă şi, să nu trecemtotuşi cu vederea inclusiv mizeria de fiecare zi, pen-tru dispariţia a zeci de spitale şi a două mii de şcoli,vinovat este, se subîntelege, Adrian Năstase. Bapână şi pentru faptul că românii, dacii şi agatârşiiau exploatat aurul din Apuseni, lăsând prea puţinpentru Gold Corporation. Din păcate, despre Securi-tate, PCR, cenzură au scris mai ales cei ce nu le- aucunoscut, dând piept cu ele, adică, după ce acesteaau fost desfiinţate. Iar cu comuniştii s- au luptat celmai mult şi mai mult chiar fiii celor ce au venitîmpreună cu Armata Roşie sau imediat după ea.

Revoluţia a scos la suprafaţămai ales gunoaiele care, penesimţite, au ajuns să ocupeaproape întreaga scenă publi-că. Nici o idee, nici un proiectde ţară oricât de modest, doarscandaluri, şantaj şi minciună,astfel că, în momentul de faţă,am ajuns o ţară de băsescologi:ce mai zice „şeful statului“, pecine mai vrea să distrugă dupăce şi- a rezolvat până şi propriulpartid cu care a reuşit o perfor-manţă unică în vremurilenoastre: să- l treacă, fără ca nicimăcar un ins să se opună, dinstânga în dreapta?! Nici chiarţările bananiere n- au cunoscuto asemenea realizare! Şi, înaceeaşi ordine de idei, obsesiaunică a presei întreţinute: serupe sau nu se rupe useleul, învreme ce cultura nu se mai aflanici măcar pe… listele deaşteptare!

Am publicat „DosarulNicolae Breban“, precum şi opiniile unor confraţi dea căror valoare literară şi morală este greu, dacă nuchiar imposibil, să te îndoieşti, nu spre a dezvăluiuna dintre feţele cele mai jalnice ale justiţiei, cipentru că nu- mi dă nicicum pace gândul că MarinSorescu şi Valeriu Cristea au fost linşaţi: pur şi sim-plu linşaţi de o haită de ticaloşi din aceeaşi breaslăcu ei. Cât despre Mircea Iorgulescu, care în timpulprocesului se afla în faza terminală a unei boli cum-plite, el nici măcar nu a avut şansa să ducă luptapână la capăt, să se apere de urgia dezlănţuităasupra- i. Au rămas în urma lui recursul şi documen-tele justificative pentru ca oamenii de bună credinţăcare vor ajunge la ele să tragă concluziile cuvenite.Repet: Nicolae Breban este un mare scriitor ale căruiromane pot sta la loc de cinste în orice literaturăimportantă, scrisă în deceniile de după ultimul răz-boi. Nietzsche – al său! – spusese undeva că vulturiinu trăiesc în cârduri. Prin urmare, avem şi noi con-vingerea că denigratorii nu vor putea ajunge până lael, ei având un „plafon de zbor“ mult mai modest.Vrăbiile şi porumbeii pot doar să murdărească, şi nunumai monumentele, aşa cum s- a mai întâmplat, citot ce a mai rămas curat. Asistăm la reîmprospăta-rea obsesiilor proletcultiştilor, pentru care literaturanu avea mare importanţă, ci numai orientarea poli-tică. Aşa au reapărut colaboraţioniştii şi tot soiul deantioccidentali, antiamericani etc. Ba chiar şi vârstaa căpătat culoare politică. S- au făcut liste cu aşa- zişiexpiraţi, dataţi, nefrecventabili etc. Dar cine- lcunoaşte pe Breban ştie că partenerii lui de dialog,cei alături de care- şi trăieşte eternitatea, sunt Feo-dor Mihailovici, Thomas Mann şi, desigur, Nietzs-che. Nici chiar cu Rebreanu, cât o fi el de deschizătorde drumuri în romanul românesc, pare- se că nu aravea prea multe de împarţit. Generalul Pleşiţă nucred să fi scris ceva, iar cei care au scris şi nu fac

parte dintre marii autori pomeniţi îşi pierd vremeaîncercând să se bage în seamă.

De fapt, Nicolae Breban nici nu pare să înţelea-gă prea bine ce înseamnă a fi altceva decât NicolaeBreban, după cum nici indivizii care au organizataceastă mizerie nu par capabili să îşi imagineze cumse trăieste şi cum se gândeşte la o altă altitudinevalorică. Mai mult: Nicolae Breban crede cu fana-tism în scrisul său, în meseria pe care o slujeşte cuatâta îndârjire şi pasiune, în istoria ţării sale. Cumsă- l ierte europenii de cotitură? Un celebru confratesusţine, pe bună dreptate, că un disident se faceîntr- o lună, pe când un scriitor într- o viaţă. De fapt,cine are o idee oricât de aproximativă despre mese-ria de scriitor ştie că acesta este propriul său cerce-tător şi cobai, că nimic nu este interzis cunoaşterii:el vorbeşte cu oricine, studiază pe oricine, cautănoul, nespusul în cele mai neaşteptate locuri şimedii. De ce să nu fi vorbit Breban cu Ceauşescu saucu Pleşiţă? Sigur, altele erau formulele de adresare,altele obiceiurile. Şi e bine să nu ignorăm faptul cănimeni, nici cele mai mari autorităţi în materie decomunism, nu bănuiau că acesta va cădea pe parcur-sul vieţii noastre. Am fost şi eu printre cei ce au par-ticipat la una dintre întâlnirile cu Ceauşescu şi, cudocumentele pe masă, i- am spus că, în timpulImperiului Austro- Ungar, un singur oraş, Sibiul,avea 26 sau 28 de publicaţii, adică mai multe decâtRomânia la ora respectivă. Buni sau răi, când toţi setemeau să vorbească, scriitorii de atunci au spusceea ce credeau. Şi cu mijloacele lor, în felul lor, multhuliţii mineri din Valea Jiului şi muncitorii din Bra-şov. Eroicii anticomunişti de astăzi nu erau peatunci nicăieri. Toate drepturile şi victoriiledobândite în acei ani nu s- au obţinut fugind de dia-log, de confruntare. Nu are importanţă cum şi undeşlefuieşte marmura, important este, pentru un crea-tor adevărat, produsul finit. Faulkner, de exemplu,era de părere că cel mai bine se poate scrie într- unbordel, deoarece dimineaţa pensionarele instituţieidorm buştean după munca epuizantă din timpulnopţii, astfel că liniştea necesară creaţiei este depli-nă.

În sfârsit, pentru a întelege că Nicolae Brebannu putea să fie altceva decât un scriitor liber şidemn, merită subliniat faptul că, la Paris, nefiind deacord cu măsurile luate în timpul minirevoluţieiculturale, şi- a dat demisia din Comitetul Central alPartidului Comunist Român, poziţie politică extremde importantă, după care s- a întors în ţară – extra-ordinar act de curaj şi demnitate după declaraţiile cumare ecou în presa internaţională. Să nu uităm că,în momentul respectiv, Ceauşescu avea un foartebun renume pentru că refuzase să participe la înăbu-şirea Primăverii de la Praga. „Lucrătorii“ de laCNSAS au descoperit patru transcrieri ale unor dis-cuţii cu generalul Pleşiţă, dar nu au găsit nici măcaro virgulă scrisă cu mâna lui Breban. Ofiţeriirespectivi puteau inventa orice, dar mai alesceea ce ştiau că i- ar conveni generalului. Şi,

Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (V)

Continuăm dezbaterea pe marginea cazului Nicolae Breban, publicândtexte semnate de Augustin Buzura, Magda Ursache şi Ioan Buduca.

În numerele trecute ale revistei Contemporanul (nr. 7, 8, 9 şi 10/2013), ampublicat Sentinţa civilă nr. 4430, dată în şedinţa publică de la 02.07.2012, înDosarul nr. 3084/2/2012, în care CNSAS cerea Curţii de Apel Bucureşti să con-state calitatea de „colaborator al Securităţii” în cazul Nicolae Breban, pledoariade recurs a lui Sergiu Andon, avocatul acad. Nicolae Breban, declaraţia lui PaulGoma – Dacă Nicolae Breban va fi judecat după acele probe se va comite o

nedreptate flagrantă, textul Aurei Christi, Decimarea elitelor creatoare aleRomâniei, reproduse din revista Cultura nr. 16- 18/ 2013. Am publicat, de ase-meni, epistolarul Nicolae Breban – Aura Christi – Paul Goma şi texte semnatede Gabriel Andreescu, Magda Ursache, Virgil Tănase, Theodor Codreanu, Nico-leta Sălcudeanu, Virgil Nemoianu, Magda Ursache şi Basarab Nicolescu.

Invităm specialiştii în domeniu, colegii de breaslă, membri ai AcademieiRomâne şi ai USR, să se pronunţe pe marginea acestui caz.

Augustin BuzuraTăcerea lui Zalmoxe

Scriitorul aruncat de vreo doi ani însuliţe se numeşte Nicolae Breban.

Este un mare scriitor, un nume greual literaturii române contemporane.

Din fericire, cum a putut vedeaoricine citind motivele acuzării,

suliţele şi purtătorii lor s- au frânt subgreutatea celui propus pentru

sacrificare, semn că, la una dintrecele două extremităţi, ceva le lipseşte

vitejilor.

�

28


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

În ciuda „stigmatului” originii burgheze (euo numesc steaua galbenă a obsedantuluideceniu, pe care am purtat- o şi eu), Bre-ban a încercat din interiorul (da!) al

PCR- lui să facă tot ce putea atunci pentru cultură,transformându- i pe proletcultiştii care se simţeaudetronaţi din rang „şi care deveniseră mai «vigilenţi»decât cei plătiţi pentru asta” (lucr. cit., vol. IV, p.105) în duşmani pe viaţă şi pe moarte.

Fiul de preot unit, taxat „duşman al democra-ţiei populare” încă din adolescenţă, a fost propus laCongresul X, august ’69, membru supleant C.C., ală-turi de Jebeleanu şi de D.R.P., dar şi de EugenBarbu. „Plini” erau deja Zaharia Stancu şi TitusPopovici. A ajuns în staff- ul lui Ceauşescu, dar nus- a lăsat supus dresurii politice, aşa cum au făcut- oatâţia slujnicari fideli. A rămas aceeaşi personalita-te independentă faţă de partidul- cenzor, care trimi-tea instrucţiuni de nepublicare a textelor „necores-punzătoare” liniei. Personalităţile independente plă-tesc; mereu, cele dependente sunt plătite. Şi ce vre-muri am trăit, Doamne! Pentru Crohmălniceanu (în’62, vă rog!), Cioran mai era „promotor al fascismu-lui”, iar Blaga „exponent al păcătoşeniei dragosteitrupeşti” (v. Conferinţa scriitorilor din acel an). Deprecizat că Blaga, scos din universitate şi exilat laBiblioteca din Cluj a fost obligat să- şi scoată proprii-le cărţi din circuit şi să le treacă la Fond S(ecret).Din păcate, o nouă dictatură a nonvalorii ne pândeş-te, iar cenzura cunoaşte noi modalităţi de a respingecărţi şi idei. O carte bună într- o editură mică areşanse zero faţă de o carte bună mediatizată masiv.Vrea Humanitas, om te face, chiar dacă nu tot cepublică e valoare certă. Inegalităţi de şansă? Da.Atunci, de origine socială, acum, de castă; atunci,politică, acum corect- politică. Şi cum să nu le fie fricăde cuvântul eseistului N. Breban criticilor de întâm-pinare, deveniţi agenţi de vânzări şi derutând citito-rul cumpărător prin trişerie piaristică?

De ce a ajuns Contemporanul. Ideea Europea-nă pe lista neagră a tăierilor de subvenţii? De ce n- aplăcut? Pentru că echipa redacţională sub directoratBreban s- a opus sabotajului cultural, adică detractă-rilor, confuziei de valori, minimalizărilor incorecte,trădării „criticii”. Aşadar, cui i- e frică de N. Breban?Celor care vor să fie distruse valorile de patrimoniupe care le apără N.B. cu un acut simţ al valorii. Iareseistul ne- a avertizat în repetate rânduri: dacăetnia e dispreţuită, pictată cu negru istoric din lipsăde empatie cu subiectul, şi scriitorimea ei e dispre-ţuită. Scriitorul român e invizibil acum în ţară, darşi în străinătate. Trebuie să i se restabilească presti-giul, cota valorică, punct înscris în programul decandidat la preşedinţia USR.

Cum lumea scriitoricească e ficţionară, eimportant, după mine, să ştim exact cum şi ce- a fost,ca istoria literară să judece în cunoştinţă de cauză.Întâi, în toamna ’68, N. Breban a fost redactor- şefadjunct la România literară a lui Geo Dumitrescu,ceilalţi doi adjuncţi fiind Ion Horea şi G. Dimisianu.

Moment: Popescu- Dumnezeu zburătăcise din scaunepe Ion Bănuţă- ESPLA, pe Băieşu de la Amfiteatru şipe Nicolae Dragoş de la Scînteia Tineretului, iarantologia de poezie a lui N. Manolescu fusese desfi-inţată chiar sub ochii lui Ivaşcu. Mizil i- a spus lui N.Breban, înainte cu câteva zile de Congresul scriitori-lor din toamna lui ’68, că partidul a fost obligat sătopească antologia la cererea scriitorilor Boureanu,Jebeleanu, Cicerone Teodorescu şi asta pentru că arfi inclus în sumar „fascişti notorii” ca Nichifor Crai-nic şi Ştefan Baciu. Atunci, chiar în acea şedinţă deexcludere, N. Breban a propus curajos ca editoriale-le („anoste şi conformiste”, scrise de Cicerone Teodo-rescu sau Baranga) să apere în fine valoarea esteticăşi l- a propus pe Matei Călinescu, anti- dogmaticul.„Dumnezeu” l- a aprobat: l- a numit pe Matei Călines-cu editorialist. De subliniat: cât timp a condusRomânia literară, Breban a rezistat presiunilor(dinspre partid, dar şi dinspre scriitori) să- i scoatădin redacţie pe Dimov şi pe Goma.

A fost dez- articulat social după protestul con-tra Tezelor şi demisia de la România literară, trimi-să lui Z. Stancu de la Paris. Adrian Păunescu, fostulfidel, i- a spus la întoarcere, în’ 72: „Cred că- ţi daiseama, Nicolae, că… ai devenit un lepros social”.Solidaritate între scriitori? Zero. Nu s- au solidarizat,cum nu s- au solidarizat nici cu Paul Goma. Lipsacoeziunii e una dintre maladiile breslei, acutizatăpostsocialist, ca şi lipsa respectului reciproc. Coti-zanţii adoră cheta pe flegmă (titlu de debut al luiDan Lungu).

Breban venise cu risc major în ţară cu gândsă- şi spună cuvântul în plen, la Conferinţa Scriitori-lor. A fost şters de pe lista delegaţilor, împreună cuGoma şi Ţepeneag. A protestat careva? Că nu ştiu.De ce să- şi piardă privilegiile? Mai comod era să seîmpotrivească pe la colţuri, să se vaite pe la madam’Candrea ori sa rămână cinic- pasivi. Erau deranjaţiîn habitudini de disidenţa enormă a lui Breban.

Cu toate astea, oriunde, de la Paris la Funda-ta, N. Breban face elogiul prieteniei, sentiment prio-ritar: „Prietenia, aceea, cu majusculă, m- a asistat şiajutat în ceasurile mele cele mai grele, mainăucitoare”. E o tărie şi- n a trece peste animozităţi.Scrie Breban în Memorii despre cei care i- au întorsspatele după protestul contra Tezelor: prietenulRaicu n- a mai scris despre Breban- „proscrisul”, deşipublicase Îngerul de gips, Bunavestire, Don Juan şiDrumul la zid. Nici Negoiţescu, preferându- l pePopescu- junior. Alt Popescu, cel supranumitDumnezeu, i- a spus că a comandat cronici negative,4 (patru), la Îngerul de gips, lui Crohmălniceanu, luiRâpeanu, lui Aurel Martin, lui Ion Ianoşi. Solidari îndenigrare confraţii! Da, dar incapacitatea breslei dea fi unită cât de cât îi reţine mai puţin atenţia decâtgestul lui N. Manolescu: când Breban nu mai aveapoziţie socială, criticul a spart bariera marginalizăriişi i- a oferit prietenia sa. Iar Bunavestire, în ciudaincriminării în Plenară de Titus Popovici, a primitpremiul USR în ’78, datorită lui Geo Dumitrescu şi

lui N. Manolescu. Deci s- a putut. Acum, însă, deşi înStatut e trecută, lângă primatul valorii, solidarita-tea profesională, iar USR trebuie să apere – prin Sta-tut – „interesele profesionale, economice, sociale şimorale” ale scriitorilor din România, atentatele lademnitate produse pe surse CNSAS nu sunt amen-date cum ar trebui, ca să nu pomenesc decât cazulCezar Ivănescu, împins în moarte de indiferenţacolegilor de condei. Mai rele sunt cele indiferente –zic eu – decât cele rele.

În anii ’80, lui Noica i s- a propus să publice olucrare a sa în cinci limbi de circulaţie. A renunţat înfavoarea lui Blaga: îl vedea mai reprezentativ decâtel pentru filosofia română. Acum, în perioada ceamai lamentabilă din istorie pe care o traversăm,nulocraţia înregistrează izbânzi după izbânzi înlupta cu meritocraţia. Arca lui N. Manolescu e mică,nu încap în ea toţi cei care merită; în schimb, pe por-ţile vraişte ale USR intră oricine. Se mai poate vorbide o castă profesională a scriitorilor? Cât sunt descriitori eseiştii copy- paste ori epigramiştii vinului?Avem peste 2400 de scriitori cu carnet. Şi- mi amin-tesc de un articol semnat în faza sa maoistă, de unistoric literar de pe Bahlui, extaziat de politica luiMao de a cultiva poeţi- propagandişti în orice cătun:zeci de mii.

Cui i- e frică de N. Breban? Şi detractorilor, şiimnologilor. Altfel, nu se explică de ce, la candidatu-ra sa din 2009 pentru preşedinţia USR, s- a răspunscu voturi puţine, deşi cel mai important dezideratdin program era „reabilitarea imaginii scriitorului”.

Să înţeleg că, nevotându- l pe N. Breban, scri -itorul român n- a dorit „să- şi redobândească impor-tanţa şi prestigiul pierdut în ultimele decenii”? Oaren- a vrut să- i testeze integritatea şi eficienţa sau s- atemut de ele? �

Magda Ursache

Aşadar, cui i-e frică de Nicolae Breban? (II)

De ce a ajuns Contemporanul. IdeeaEuropeană pe lista neagră a tăierilor

de subvenţii? De ce n- a plăcut? Pentrucă echipa redacţională sub directoratBreban s- a opus sabotajului cultural,

adică detractărilor, confuziei devalori, minimalizărilor incorecte,

trădării „criticii”.

după cum s- a putut observa din numeroase-le interviuri date unor televiziuni postde-cembriste, generalului îi plăcea să se laudecu faptele sale „în slujba patriei“ şi cu diver-

sele personalităţi care au fost obligate să- i treacăpragul.

La urma urmei, ce discuta Breban? Înainte deorice, îşi apăra romanul Bunavestire, o capodoperă aprozei româneşti, pe care şi- l dorea tipărit, căci fuse-se criticat cu brutalitate într- o Plenară a Comitetu-lui Central. A fost o eroare că şi- a apărat cărţile cumijloacele de atunci? Ce i- a mai cerut Brebangeneralului? Să- l elibereze din închisoare pe IonNegoiţescu, reţinut pentru opţiunile sale sexuale.Mai are rost să continui? Un avocat de mare forţă şiprofesionalism, Sergiu Andon, împreună cu colabo-ratorul său, Claudiu Neamţu, au demontat cu argu-mente solide ridicolul „făcăturii“ de dosare şi totalaincompetenţă a celor ce au dat sentinţa. Nicolae Bre-ban a suferit sub comunişti. Faptul că este agresatcu şi o mai multă violenţă de anticomunişti pare aţine şi de specificul locului, mai ales că asemeneaprocese penibile se petrec la 23 de ani după Revolu-ţie. Ziaristul care îmi comunicase sentinţa Tribuna-lului pare şi el un produs tipic postrevoluţionar: nuera obişnuit să întrebe, să se intereseze, să caute,

dar ştia să transmită ura pe care o primise de pestedouă decenii de la aceiaşi profesori.

În ceea ce mă priveşte, recunosc imediat căverdictul justiţiei nu m- a mirat, deoarece, având ooarecare vechime pe acest pământ, am ajuns săcunosc foarte bine societatea românească cu toatenăravurile ei, justiţia, confraţii de breaslă şi, fireşte,gunoaiele pe care apele tulburi ale Revoluţiei le- auridicat la suprafaţă, de unde, 23 de ani, nu s- au maimişcat decât aparent. Din cauza acestor nulităţimorale şi intelectuale, am fost obligaţi să ne între-băm cu spaimă ce se întâmplă cu noi, dacă aceastăţară va mai exista. Căci este la îndemâna oricui săobserve că nu te poţi aştepta la nimic bun, câtăvreme unei clase politice iresponsabile, dominate denişte găşti de şmecheri şi de golani, i se dictează dinafară cum să- şi distrugă ţara şi ea acceptă fără să- şipună vreo întrebare. Oricât i- ar fi de greu, oricât demari îi sunt dificultăţile, o conducere responsabilănu distruge spiritul, viitorul ţării, dimpotrivă, punefrână elanului distructiv al nulităţilor. Mi se pareciudat, de exemplu, că turnătorilor unanim cunos-cuţi de la Securitate ori de la DIE nu li se găsescdosarele, în schimb, unui vârf al literaturii române ise inventează unul, pentru a fi apoi repartizat unuiTribunal care dă sentinţa anticipată de inventatori.Am scris acest text conştient că mai bine decât o pot

face eu sau orice tribunal cinstit, pe Breban îl apărăOpera, o operă cu un O foarte mare. Cei ce i- au făcutmizeriile despre care vorbeam au foarte multe moti-ve să se teamă de viitor şi de ridicolul care îi vaurmări neîncetat. În altă ordine de idei, am aflat căsunt 270.000 de copii abandonaţi. Aproape jumătatedin cât numără populaţia aşa- zisului ţinut Secuiesc.Mulţi fără acte şi mulţi prin canale. Cred că o singu-ră utilitate benefică ar putea avea dosarele Secu -rităţii: să- i încălzească în toiul iernii pe micii vieţui-tori subterani. Căci pentru fabricile de ciment avemla dispoziţie gunoaiele Europei. Ar fi un singur semnreal, şi anume că Securitatea a dispărut în sfârşit, cănoii securişti, mai brutali şi mai inculţi decât prede-cesorii lor, pot merge la şcolile de recalificare aleUniunii Europene. Este mare nevoie de linişte şi deun început credibil. Nu cu propagandişti, ci cu profe-sionişti adevăraţi.

Încă o precizare, în loc de post scriptum: mi s- amai spus că sunt prea sceptic, prea sumbru, dar nucer nimănui să mă creadă fără să se uite mai întâi înjur la toate televiziunile patriei pe care nu o pot iubicu ochii legaţi. „Patria poate să- mi ceară să morpentru ea, dar nu are dreptul să- mi pretindă sămint.“ Adevăr rostit mai de mult de însuşi Montes-quieu. �

Cultura, 13 iunie 2013

�

29


NOIEMBRIE 2013

Iată, în opinia mea, paragraful (argumen-tul) din motivaţia sentinţei prin care Cur-tea de Apel Bucureşti admite calitatea decolaborator al Securităţii în dosarul Nico-

lae Breban: „Este foarte adevărat, şi în opinia prezentei

instanţe, că dacă într- o discuţie purtată de pârât cudiverse persoane (Paul Goma ori Monica Lovinescu)acesta se adresează lor opinând că «nu procedeazăbine când fac declaraţii ostile ţării», o astfel de discu-ţie nu se încadrează în disp. Art. 2 lit. B din OUG nr.24/2008 referitoare la furnizarea de informaţii princare se denunţau activităţile sau atitudinile potriv-nice regimului totalitar comunist şi care au vizatîngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentaleale omului. Însă când respectiva discuţie este relata-tă de pârât unui lucrător al Securităţii, sunt pedeplin incidente dispoziţiile legale menţionate”.

Acest limbaj lemnos trebuie transformat într- osecvenţă epică – dacă vrem să- l înţelegem.

Aşadar, scriitorul Nicolae Breban se află laParis, într- o perioadă anterioară anului 1982 (cândun ofiţer al Securităţii, la Bucureşti, face un raportdespre discuţiile lui Nicolae Breban cu Paul Goma şiMonica Lovinescu pe baza relatărilor orale ale scrii-torului însuşi). În discuţiile de la Paris, Nicolae Bre-ban opinează (s. m. I. B.) – şi instanţa acceptă căavem de a face cu opinii – că Paul Goma şi MonicaLovinescu „nu procedează bine când fac declaraţiiostile ţării”. Da, zice instanţa, avem de a face cu opi-nii, asta e foarte adevărat, numai că din clipa cândaceste opinii personale au fost comunicate Secu -rităţii, ele, opiniile acelea, s- au transformat în infor-maţii, şi anume în acel fel deinformaţii despre care legea deazi spune că denunţă activităţisau atitudini potrivnice regimu-lui totalitar comunist şi, princhiar denunţarea lor, ele, infor-maţiile acelea, vizează îngrădi-rea unor drepturi şi libertăţi alelui Paul Goma şi Monica Lovi-nescu.

Altfel spus, instanţa româ-nească a anului 2012 interpre-tează acest episod în felul urmă-tor: la Paris, în faţa lui PaulGoma şi a Monicăi Lovinescu,Nicolae Breban susţine că nu ebine să ai atitudini ostile ţării,iar la Bucureşti, în faţa unui ofi-ţer de Securitate, Nicolae Bre-ban ar susţine (indirect) că PaulGoma şi Monica Lovinescu artrebui sancţionaţi în drepturileşi libertăţile lor din pricina ace-lor atitudini ostile.

În felul acesta, relatându- şi opiniile unui ofiţerde Securitate, Nicolae Breban s- ar fi transformat încolaborator al Securităţii, adică într- o persoană acărei calitate devine aceea de furnizor de informaţiicu anume urmări asupra drepturilor şi libertăţiloraltor persoane.

Unde este ascuns sofismul?Instanţa poate considera că opinia lui Nicolae

Breban s- a transformat în informaţie numai neluândîn seamă că informaţia aceea era deja publică demultă vreme şi că, prin „Europa liberă”, beneficia deo mare notorietate. Care informaţie? Faptul că PaulGoma şi Monica Lovinescu au atitudini ostile regi-mului comunist de la Bucureşti. Această informaţien- avea cum să parvină la Bucureşti prin NicolaeBreban câtă vreme, de mulţi ani, milioane de românifuseseră înştiinţaţi, prin massmedia, că Paul Gomaşi Monica Lovinescu au atitudini ostile regimuluicomunist. Nicolae Breban însuşi aflase prin „Europaliberă” ce fel de atitudini au Paul Goma şi MonicaLovinescu.

Instanţa presupune că, în condiţiile în caremilioane de români deţineau acea informaţie, numaiSecuritatea nu o deţinea şi l- a aşteptat pe NicolaeBreban ca să o înregistreze din gura lui.

Dovada că instanţa românească a anului 2012a deliberat asupra acestei absurdităţi se află, de ase-menea, în motivaţia sentinţei Curţii de Apel Bucu-reşti:

„Astfel, se remarcă din discuţiile pârâtului cugeneralul Pleşiţă informaţiile furnizate acestuia dinconvorbirile purtate de pârâtcu numitul P. G., inclusiv afir-maţiile făcute de acesta dinurmă, dar şi de numitul E. I.în cadrul unui interviu decare generalul Pleşiţă nu aveacunoştinţă”.

Despre ce este vorba?În tr- o convorbire telefonică cugeneralul Pleşiţă, în februarie1977, Nicolae Breban îl în -treabă dacă a ascultat inter-viul dat, recent, de EugenIonescu la „Europa liberă”.Instanţa interpretează căgeneralul Pleşiţă n- ar fi avutcunoştinţă despre acel inter-viu şi, prin urmare, NicolaeBreban i- ar fi furnizat aceastăinformaţie preţioasă pentrulupta Securităţii cu atitudini-le ostile regimului comunist.

Conjectura instanţei din2012 cum că generalul n- ar fiavut cunoştinţă despre aceas-tă informaţie este o enormăabsurditate. Dacă n- ar fi avutcunoştinţă, generalul s- ar fi aflat în flagrant deincompetenţă, dat fiind că, în fiecare dimineaţă, ser-viciul de monitorizare a emisiunilor „Europei libere”era dator să- i prezinte raportul cu astfel de informa-ţii.

Nicolae Breban nu putea fi atât de rupt de rea-litate, încât să nu ştie ceea ce mii de români ştiau,

anume că acel serviciu de monitorizare a emisiunilor„Europei libere” îşi făcea datoria şi, prin urmare, nuel, Nicolae Breban, era în poziţia de a- l informa pegeneral cu astfel de informaţii, care aveau, de altfel,un caracter deschis (public) din clipa când au fostemise de „Europa liberă”.

Ce dorea Nicolae Breban – se vede clar întranscrierea acelei convorbiri telefonice – nu era să- linformeze pe general, ci să- i comunice o opinie perso-nală despre opiniile lui Eugen Ionescu.

Acesta este locul din motivaţie în care se vedeclar că instanţa din 2012 era conştientă de faptul căopiniile nu sunt informaţii, cu atât mai puţin opinii-le neostile regimului comunist – cum erau, în aceaconvorbire, opiniile lui Nicolae Breban. Tot acolo, înacel paragraf, mai sus citat, se vede clar că pentru aputea utiliza sofismul potrivit căruia o opinie sepoate transforma în informaţie, instanţa româneas-că din 2012 a trebuit să facă ipoteza că generalul Ple-şiţă nu avea cunoştinţă de o anume informaţie nese-cretă în legătură cu care era obligat, prin jurământ,să fie la curent.

* * *Mai rea decât corupţia nu poate fi, în Justiţie,

decât incompetenţa.Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti în dosarul

Nicolae Breban face dovada flagrantă a modului încare incompetenţa unor judecători face praf şi pulbe-

re prestigiul simbolic al ideii dedrep tate în România de azi.

Iar incompetenţa asociată cureaua- credinţă, cum este cazul însentinţa pronunţată în acest dosarde Curtea de Apel Bucureşti, facevorbire despre mentalitatea care afost cultivată ani de zile în societa-tea românească cum că orice fel decontacte cu Securitatea ar fi fost denatură să compromită moral. N- amavut niciodată o dezbatere realistădespre miile de contacte ale cetăţe-nilor români cu Securitatea în ur -ma cărora conştiinţa morală a aces-tor cetăţeni a rămas intactă. Acestaar fi trebuit să fie rolul Justiţiei –dacă n- a putut fi rolul onestităţiinoastre intelectuale. �

Cultura, 13 iunie 2012

Ioan Buduca

Sofism judecătoresc

Instanţa poate considera că opinia luiNicolae Breban s- a transformat în

informaţie numai neluând în seamă căinformaţia aceea era deja publică de

multă vreme şi că, prin „Europaliberă”, beneficia de o mare

notorietate. Care informaţie? Faptulcă Paul Goma şi Monica Lovinescu auatitudini ostile regimului comunist de

la Bucureşti. Această informaţien- avea cum să parvină la Bucureştiprin Nicolae Breban câtă vreme, de

mulţi ani, milioane de români fuseserăînştiinţaţi, prin massmedia, că Paul

Goma şi Monica Lovinescu auatitudini ostile regimului comunist.

D.R. POPESCU, ADRIAN ALUI GHEORGHE ŞI NICOLAE BREBAN

MATEI CĂLINESCU, NICOLAE BREBAN, ION IANOŞI, JANINA IANOŞI

30


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Şcoala de feteEram la şcoala de fetetimp cu prefaceri rapidedar şcoala era suspendatăpe un muşuroi de furniciunde se stinge luminade câte ori ne aude un ţipăt

dă năvală sângele subţiat de zeama urzicilorşi de scornelipe coridorul cu un singur becunde stafiile plâng iar în fundalprin placente de sticlăca într-un furnalclocotesc sâmburi de visecu gustul stricatprecum anemonele rupte cu mânamurdară de sânge

Nopţile sunt mai lungişi au gust de exiliar zilele în uniformăaruncă priviri furişateprin plasa de sârmă cu trandafiri

În acel timp cu prefacere lentăpe trupul fetelor crescbuburuze pictate cu mânaşcoala creşte pe aripa lorară norii cu picioarele udeca nişte petale

se desfac şi se strângiar armonia sculpteazăcu dalta cea ascuţitătimp de prefacere lentăuscă buzele şi ne sleieştede toată puterea

în furnalul de lacrimi sleiteprintre care se plimbăfete robuste

ispitele cărniiincendiază trandafiriidin plasa de sârmă ghimpată

Păduri prietenepădurile nordului se întemeiază pe piatrăvieţile noastre cresc pădurileşi le udă

pădurile norduluicresc lumina şi desfrunziţi rămânemcând se-ndepartă

drumul cel scurtduce pădurea departeleagă copacii cu braţele crengitoamna tocmai trecu

copilăria cu faţa înspre pădureeliberează rădăcinilenişte păsări cu zborulla joasă înălţimene caută

Poeta cu chibrituriMotto: De-ai fi lume de hârtie Te-aş aprinde-ntr-o mânie

a scrie este ca şi cum ai aprinde chibrituri pe piele

acelaşi poem te urmăreşteîn visele îndepărtateşi-n patul cu dragoste

a scrie este ca şi cum ai aprinde chibrituricuvinte scrise cu fosfor aprins pe carnea poemului, galbenă ard mocnit şi se sting de la sine

când laşi drumul pe seama cărărilor de hârtie

ce bine, ce bine strigă mulţimea-n delirpăstrăm pentru viitoarele focurialte cuvinte limba incendiază în carneordinea haosuluine vom juca împreună cu elepe tălpi vom aprindechibritele udeproprietatea e sfântăchiar şi mirosul cuvintelor arseexcită

mâna straşină ochilor arădicmâna-i tăciune sângele stinsmocneşte în degetele ca nişte chibriturisfârâie carnea hârtieişi cred că suntem muritori

Asigurarea de viaţăpe firul aceleiaşi întâmplăriîncolonaţi ca în mina de sarecurgem de la izvor la vărsareignorând cât de departebate un glonte care despartetraseul găsit prin cătarede la izvor la vărsare

pe firul aceluiaşi râuîncolonaţi la întâmplarestăm pe flăcări de vorbă cu foculşi focul se face tăciuneignorând cât de aproapepulsează când vrea să îngroapeveşnicia celui ce uităcă funia este prea scurtă

pe firul aceluiaşi drumignorând relieful de afarămirările cresc se face searăîn ferestre ce nu se deschidpaşii îngerului ignoră semnalulşi se prind în cursele puse acolo

nu sunt opreliştici numai pietre cu amintirile-ntregicele pierdute de tine când nu mai alegiforma visului ce te viseazăscuturi prafuldrumul migreazăpe harta trupului tău trecut de amiază

pe firul aceleiaşi vieţicu bornele puse la întâmplaretrece un râu care spune că-i toamna

Coridorulca şi podul îl treci vitejeştecând îţi iese în calede aceea alergăm care-ncotrocu iluziile la purtătorbine ascunse-n batistapierdută de văduvă

la întoarcere găseam înfloritepe coridorurme de paşinumărate pe ritmul franjurilor de la perdea

timpul a ieşit pe fereastra de la capătul coridoruluidar nimeni nu vorbea despre captivitatepe acel coridorpe care paşii anunţă moartea şoaptelor

Părea fără sfârşitpentru cele din clasele miciparfumul fecioriei pierdute aduna muştele pe coridor până când un glas scorburosstingea lumina şi cerea

resuscitarea solstiţiului

Toate suntem frumoase şi singurefacem repetiţii pentru alte coridoarepe unde repetenţiimultiplică sminteala de-a ficontrabandişti ai luminii

suntem cele care vor coborîcu spatelescara de incendiu

Bumbii de piatră sfărmaţi cu privireaori buburuze cu aripi legate de gardaprind la capătul dinspre ziuă căpestreînnegresc piepţii bluzeişi pietrele plângminunea se întâmplă la vreme de searăcântă cocoşii şi pietrele curg

ora nesigură ca o sârmă ghimpatăora nesigură – pasăre vieştampilează ferestrele umbraori înţepăturile de venin ale cărnii

aşteptarea ia startul greşitaşteptarea ia forma viuluiîmpătimiţi în muşcătura de piatrăasfinţitul aşteaptă să ne trezim

banalul ascunde în viu cel mai adesocheadele crude ale somnuluide acolo trădarea bumbilorşi ochii de piatrăscrutând depărtareaîn ermetice bluze mai la valevisul, pe turnanta a douafură startul se înveleşteîn piele şi cârpeîn cârpe de pielemare minune sub aceste mărgele

golul de sârmă ghimpatăori rana deschisă a bumbilorsfărâmaţi de privirea celor ce-ţi poartă în spatepovara visuluica un trofeu pentru nemernici

Pereţi vorbitoripereţii casei mele se plâng de mirosul penelor arsepe care-l ridicăcuvintele când învăluie golulşi sleiesc pe tavande unde lasă picuri subţiride ploaie acidă

păsări trec şerpuind printre eleşi se aşează cuminţila masa de scrisunde nu mai găsesc nici urmăde sânge

ciugulesc podeaua şi fac vizuiniforţează uşa de la intrareşi cât ai clipiîn somn îşi fac cuibul

somnul în patul meu esteo vietate copilăroasă şi dependentă de vis în el curg pereţii altor cuvinteîn el secvenţele se repetăgeană pe geană în cerctrec păsări la înălţimea visării

văruiesc după fiecare poemnumai aşa împiedic pereţiisă zboare viclenii râzând

Poeme de Ioana Ileana Şteţco


NOIEMBRIE 2013

31

Cititorul care străbate universul liricdin volumul Şcoala de fete al poeteiIoana Ileana Şteţco, al treilea tipărit,optează pentru o aventură pe cât de

inedită şi interesantă, pe atât de încifrată şi delocfacilă. Una din trăsăturile ce definesc lirica autoareieste dificultatea de a găsi codul poetic. Spun aceasta,deoarece a traversa un univers poetic echivaleazăpentru oricine, poet, cititor de poezie sau critic lite-rar, nu numai cu o aventură, ci cu proba labirintului,pe care o prilejuieşte un imaginar închegat şi consis-tent precum cel din volumul de faţă. Lumea poeteieste un teritoriu cristalizat în datele lui specifice, cumateria şi elementele care- l alcătuiesc, cu orizonturişi puncte cardinale mai mult sau mai puţin lămuri-te, cu nordul său, cu fluviile şi adâncurile, cu înălţi-mile ori cu himerele lui. De altfel, poezia dintotdeau-na şi o dată mai mult cea din postmo-dernitate este mai mult decât un jocal imaginarului, poezia reprezintă înesenţa ei o experienţă dedalică, odes- cifrare şi o în- cifrare a realului,atins, privit, trăit, experimentat închip cu totul specific de poetul aflatîntr- o temerară căutare de sine şi desens în lume. Actor al unui astfel deexcurs, poetul îşi tălmăceşte maiîntâi sieşi propria aventură. Rezultatal unui mod aparte de- a înfrunta rea-lul, lirica Ioanei Ileana Şteţco îmiapare ca o formă de cunoaştere ce îlinvită ori chiar îl provoacă la totpasul pe cititor, şi cu atât mai multpe critic, la o destul de incomodădes- cifrare. În egală măsură ea sea-mănă unui joc grav ori unui ritual încare poeta îşi supune interlocutorulunei criptice celebrări în care doar easingură cunoaşte limbajul lucrurilor,ciudăţenia ori misterul lor, pe care ledeclanşează sau le resuscitează înpoeme. Excursul poetic în acest caz eo ecuaţie bivalentă, el revine nu doarautoarei, ci în egală măsură criticu-lui, vizitator al acestui univers ţesutabil şi încifrat pe cât e cu putinţă.

Structurat trinitar, în capitolecu titluri atipice şi aparent nepoetice dar extrem desemnificative – I – Timpul sub acoperire, II – Corido-rul şi III – Cuvântul dezvăluit, volumul Şcoala defete acoperă o problematică parcursă cumva integral,pe toate feţele şi muchiile realităţii şi ale sufletuluipoetic feminin, de la A la Z. Poemele vorbesc de vul-nerabilităţile specifice unui eu feminin extrem desensibil, aflat în post- modernitatea începutului demileniu. Tridimensională în accepţiunea poetică dinvolum este existenţa însăşi, desenată în/pe trei coor-donate esenţiale: timpul, fenomenalitatea existenţeişi cuvântul. Această trinitate sesizabilă la nivelultitrării lirice se regăseşte plenar în substanţa lirică avolumului. Timpul ce afluează permanent între sol-stiţii şi echinocţii este asumat, trăit la vedere ori„sub acoperire”, iscat şi augmentat de opţiunile şi degesticulaţia eului, provocat poetic adică, pe cândexistenţa – prilej de cunoaştere şi de tălmăcire per-petuă, e un coridor, un pasaj de trecere mai mult saumai puţin liber. Principiul funcţionării lucrurilorpare a fi cel al absorbţiei particularului în general, alparticulei în ansamblu, precum „ora celuieşte secun-dele”. Fenomenalitatea, experimentată direct, la per-soana I – cu formele, lucrurile, stările, sensurile din

ea – se prezintă ba încorsetată în tipare rigide,sârme ghimpate, ziduri şi pereţi, bumbi şi peceţifelurite, ba fluidă şi misterioasă în adâncurile ei, orisurprinzătoare şi suplicioasă deseori. Cuvântul înaccepţiunea poetei Ioana Ileana Şteţco nu este celprofan şi oarecare, ci unul căutat anume, dezvăluit şiutilizat ca instrumentar de tălmăcire poetică în inte-racţiunile eului cu realul. Iată aventura poetică aIoanei Ileana Şteţco desenată tridimensional.

Titlu de volum şi de poem, Şcoala de fete este ometaforă esenţială şi totodată o pecete lirică, proba-bil a unei atitudini auctoriale definitorii, insinuând oipostază feminină perpetuu creatoare aflată într- untimp efervescent, cu prefaceri rapide. Această clipă ajocului al lui „ca şi cum”, „arsă” de nerăbdarea deve-nirii germinează în fiinţă prefaceri bănuite, năzuite,visate. Şcoala de fete este emblema şi obsesia unui

timp arhetipal perpetuu, specific feminin, în carefiinţa in nuce (feminitatea prin excelenţă) – „parc- arfi peun muşuroi de furnici” – îndură nespuse supli-cii, tristeţi neînţelese, nutrind tainic speranţa uneicondiţii care se exceptează pe sine de la linia comu-nă a existenţei. În accepţiunea poetei, aceasta arputea fi vârsta perpetuă a feminităţii creatoare, înorice sens am privi condiţia ei: „timp/ de scorneli/ pecoridorul cu un singur bec/ unde stafiile plâng / iar înfundal/ prin placente de sticlă,/ ca într- un furnal/clocotesc sâmburi de vise…” (Şcoala de fete) Citităprin grilă psihanalitică şi hermeneutică, metaforadefineşte însuşi visul proteic al devenirii feminine înlume. Semnele ei poetice mai mult încorsetează eul,decât îl eliberează ori îl ocrotesc – „coridorul cu unsingur bec”, „un fundal cu placente de sticlă”, „clo-cot”, „sâmburi de vise”, „uniforma”, „plasa de sârmăcu trandafiri” – indicând o cale îngustă şi neclară adevenirii, transparenţa inocenţei, efervescenţa fiin-ţei în clocot etc. Sintagma Şcoala de fete codificăfeminitatea însăşi aflată în condiţia ei originară caîntr- o captivitate perpetuă. Toată această hermeti-zare poetică include destulă suferinţă – „stafii careplâng pereţi care plâng” – şi o încarcerare a fiinţei în

rigide tipare existenţiale. Căci „Nopţilesunt mai lungi/ şi au gust de exil/ iarzilele în uniformă/ aruncă priviri furi-şate/ prin plasa de sârmă cu tranda-firi…” (Idem) Placenta de sticlă, o figurăpoetică recurentă în câteva dintrepoeme, este cu certitudine simbolul poe-tic al unei altfel de germinări, transpa-rente, de tip spiritual, ce, în loc să onutrească, încremeneşte viaţa, o gestarenu la nivel biologic, ci… poetic.

Imaginarul volumului prezintă ununivers liric de o factură aparte, rele-vantă pentru personalitatea poetică aautoarei. Ioana Ileana Şteţco interferea-ză ori mixează cu o îndrăzneală puţinprezentă în lirica feminină, elemente

din cele mai disparate ca semantică şi funcţie exis-tenţială întreţesând un imaginar liric de tip neo- şipost- modernist. Procedând astfel poeta încifreazăpână la derută mesajul, greu accesibil criticului carese- ncumetă a des- face nodurile gordiene ale unuiasemenea excurs existenţial şi poetic. Codurileimaginare ale discursului liric seamană cu o ţesătu-ră ori cu o urzeală tipic feminină, de semne şi de ele-mente, de gesticulaţii şi de simboluri, de tentaţii oride refuzuri, cu un anumit grad de ermetizare, ceindică dificultatea poetei înseşi în aventura ei deexperimentare şi descifrare a realului. Aceasta şi e,de altfel, sursa poeziei dintotdeauna în raport cufenomenalitatea cu timpul şi cuvântul. Ca într- omeşteşugită ţesătură cu motive mai stilizate sau maisubtile, mai mult ori mai puţin simbolizante, uneletrasate la repezeală în tuşă netă, inspirate – slovă de

foc – altele elaborate, făurite, poeta„ţese” poezia încifrându- şi, precumo Penelopă, universul ei ce ascundeîn profunzimile lui, tensiuni greu debănuit. Executat astfel, ritualic şicriptic, gestul poetic este, pe de oparte, dezavuare şi eliberare, iar pede altă parte, încifrare în metaforeşi formule surprinzătoare în faţacărora criticul ori hermeneutul a -das tă îndelung întrezărirea sensu-lui.

Amestec de şine de tren, depăduri prietene, de gări cu un călă-tor singuratic, de mesteceni albi ce„ard cu flacără albăstrie”, de zâm -bete şi priviri aruncate- n fugă, aripisau „pene arse”, îngeri ciudaţi, „cuaripi multiple”, poduri, coridoare,goluri şi ferestre apărute unde nu teaştepţi, în râu, bunăoară, dar şirâuri şi ape descătuşate, ce curgnăvalnic, undeva în adânc, visateori reale spaţii silvestre sau incerteorizonturi nordice vag desenate,păsări în zbor jos, şerpuit, şi caiîngenuncheaţi întreţes imaginarsuprafaţa poeziei şi nutresc tensiu-nile din adâncurile ei. În acest joc,temerile şi bucuriile, elanurile şi

supliciile fiinţei răzbat totuşi până la suprafaţacuvintelor şi a imaginii poetice.

Recurenţa unor semne obsesive ce populeazăuniversul imaginar al Ioanei Ileana Şteţco, cum ar fibunoară, coridorul, podul, fereastra, aripa sau pene-le aviare, casa cu pereţi vorbitori sau plângători,îngerul, iarba, frunza, ramurile, caii, râul, indicăabilitatea imaginativă a poetei şi tentează statut desimboluri. Ele traduc un fundal existenţial – tărâ-mul subiectiv al poetei, ca pe un substrat proteic,profund şi grav al subconştientului liric, din care sealimentează la nesfârşit reveria şi orice alte elanurice se concretizeată în plan real sau imaginar. Ani-mat de tensiuni şi de speranţe ori blocat de temeri şitristeţi, acest substrat defineşte natura intimă, poe-tică şi creatoare, din care Ioana Ileana Şteţco urzeş-te, înnădeşte ori împleteşte sensuri, tergiversând pecât cu putinţă, cu o voluptate şi o abilitate de Pene-lopă, comunicarea lor. Ea îşi provoacă necontenitcititorul la decriptarea ocurenţelor textului şi alecelor din realul pe care ea îl traversează în chip spe-cific, bănuind şi insinuând sensuri unde e puţin pro-babilă existenţa lor ori investindu- le ea însăşi acolounde ar părea inexistente. Mai mult obturând şi înci-frând ce părea a fi limpede, dar limpezind fugar ceeace pare misterios, poeta îşi „ţese” astfel, tenace şisubtil, universul liric. Decodificarea lui? – e treabahermeneuţilor.

Atât cât descifrez aici, acum, din suita desemne, obiecte şi gesticulaţii, de elemente şi desig-nuri invocate şi întreţesute liric, teritoriul imaginaral poetei Ioana Ileana Şteţco se prezintă ca un cod alfiinţei, însă nicidecum liniştit, ferice şi cu atât maipuţin edenic. Proteic şi derutant, în stilul liriciineomoderniste, universul ei poematic este iscat deun spirit sensibil, interogativ, curios, ce se uimeştenecontenit şi se- ntristează neaşteptat, tentândlămuriri necăpătate definitiv niciodată de vreun poet– despre eternitate şi moarte, despre libertate şiiubire, despre tristeţe şi cunoaştere. �

Terezia Filip

Ţesând poezia, precum o Penelopă

Titlu de volum şi de poem, Şcoala defete este o metaforă esenţială şi

totodată o pecete lirică, probabil aunei atitudini auctoriale definitorii,

insinuând o ipostază femininăperpetuu creatoare aflată într- un

timp efervescent, cu prefaceri rapide.

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► Florin Logreşteanu,Puzzle

► Dorin Popescu, Noica. Bătălia continuă

Ediţia a opta a celui mai popular festivaldin Bucureşti, Anim’est, iniţiat deMihai Mitrică şi Laurenţiu Brătan, afost din nou o sărbatoare pentru fanii

acestei zone a cinemaului unde imaginaţia dă pedinafară şi unde era digitală nu a aplatizat, ci a sti-mulat creativitatea. Programul dens, divers şi ambi-ţios, a confirmat că asistăm la „evoluţii radicale pecare imaginile de sinteză le antrenează în domeniulanimaţiei1”. De la lungmetrajele populare prezenta-te în afara competiţiei (Stă să plouă cu chiftele), lalungmetrajul de autor (Congresul de Ari Folman), dela scurmetraje de Oscar (din selecţia Think Oscar) lavideoclipuri, de la scurtmetrajele foarte profesionis-te ale studioului Pixar, la creaţiile studenţeşti,Anim’est 2013 a oferit o panoramă semnificativă amutaţiilor spectaculoase din domeniul animaţiei,provenind atât din sectorul industrial, cât şi din celde artă.

Ca şi la ediţiile precedente, Anim’est şi- a pro -bat vocaţia de festival- şcoală, oferind tinerilor ocaziasă ia parte la master class- uri sau la ateliere unde aufost iniţiaţi în tehnici şi procedee de realizare. LaUNATC, Frédéric şi Samuel Guillaume au susţinutun masterclass despre scrierea unui scenariu de ani-maţie. Nouă dintre absolveţii stagiilor de formareorganizate de Anim’est în anii precedenţi la Anima-tion Worksheep au participat la realizarea unui nouprodus animat, în zilele festivalului, împreună cutrainerii Dan Panaitescu, Sergiu Negulici şi DragoşŞtefan. Iar grija pentru formarea viitorilor anima-tori încă din primii ani ai vieţii a dus la organizareaatelierului pentru copii Mini Worksheep care a avutloc la Centrul Cultural Maghiar, unde micii cursanţiau învăţat să realizeze un scurtmetraj folosindplastilina.

Cei dornici să- şi aducă la zi informaţia despretendinţe şi şcoli cu profil distinct din istoria anima-ţiei au putut cunoaşte mai bine creaţiile studiouluibritanic Aaardman, specializat în tehnica clayma-tion, sau în secţiunea, Elveţia animată, titluri mar-cante din opera animatorilor elveţieni.

Unul dintre marii creatori în domeniu, france-zul Michel Ocelot, a susţinut un master class şi aprezentat patru lung- metraje din filmografia sa:Kirikou şi vrăjitoarea, Azur et Asmar, Kirikou şi ani-malele sălbatice şi Prinţi şi prinţese.

Programul Think Oscar! a inclus o selecţie descurt- metraje câştigătoare ale Oscarului şi una cuanimaţii nominalizate la premiile Academiei Ameri-cane de Film. Proiecţille au fost prezentate de RonDiamond, membru în comitetul executiv al Acade-miei Americane de Film şi fondator şi producătorexecutiv al Acme Filmworks, care a explicat tinerilorrealizatori cum pot ajunge în cursa pentru invidiate-le statuete aurite. Un foarte interesant program descurt- metrajede Anja /vs/ Joni a prezentat creaţiisemnate de membri ai juriului, Anja Struck (Germa-nia) şi Joni Männistö (Finlanda), completat de pro-iecţia dedicată colegului lor lui Theodore Ushev, ani-mator bulgar stabilit la Montreal, premiat cu pre-miul FIPRESCI la Annecy 2013.

Competiţia lungmetrajelor a oferit o mostră adiversităţii temelor şi tehnicilor abordate pe diversemeridiane ale globului prin noua adaptare italiană alui Pinocchio (regia Renzo d’Alo), Rio 2096, povesteaunei iubiri de 600 de ani în regia brazilianului Luiz

Bolognesi, Copiii lupului, un animéalegoric în care o tânără seîndrăgosteşte de omul- lup şi apoiluptă să- şi apere copiii hibrizi, sem-nat de japonezul Mamoru Hosoda,drama spaniolă cu inserţii fantasti-ce Apostolul, premiată la Annecy2013 şi nominalizată la PremiileGoya, şi Ziua ciorilor/ Le jour descorneilles, o poveste despre iniţiereaîn viaţă a unui adolescent trăindîntr- un loc izolat care i- a adusfrancezului Jean- Christophe Des-saint premiul categoriei. Juriul amotivat alegerea sa astfel: „Pentruatmosfera superbă care conferă sub-tilitate povestirii”.

Trofeul „Anim’est” a revenit,anul acesta, coproducţiei germa -no- slo vene Boles, un scurt metraj deŠpela Cadež, în care este tratată, cu

un umor şi fantezie, povestea unui scriitor în criză deinspiraţie care îşi imaginează lucruri bizare despre ovecină ciudată. Filmul abordează cu strălucire tehni-ca animaţiei stop motion, ca şi premiatul pentru Celmai bun Film de Scurtmetraj, Scrisori de dragoste /Lettres des femmes (semnat de francezul AugustoZanovello), o poveste cinematografică complexă, pla-sată în zilele primului război mondial. Dovedind deasemenea o admirabilă adecvare a mijloacelor ani-maţiei tridimensionale la subiect a impresionat un

scurtmetraj din competiţia studenţească, sensibilulfilm Bunicul meu cel ciudat, regizat de rusoaica DinaVelikovskaya, cucerind o menţiune. Oricum, peliculae superioară câştigătorului acestei secţiuni, produc-ţia japoneză Regele labirintului/ Maze King (r. Hak-hyun Kim). Juriul a mai acordat o menţiune specia-lă pentru scurtmetraj filmului Prin tine / ThroughYou (regia Lucette Braune, Olanda, 2013).

Secţiunea românească a reunit anul acestascurtmetraje diverse, mai bine articulate narativ şitehnic decât în anii precedenţi, dovedind că distrusulsector al animaţiei se reface, încetul cu încetul şigraţie Anim’est. Şi la această secţiune alegereajuriului a creat controverse, acordând Premiul pen-tru Cel mai bun film românesc micii coproducţiiromâno- franceze Somn (r. Mathilde Boiton), o reuşi-tă mai degrabă formală, juriul fiind impresionat de„modul în care, folosind animaţia tradiţională, filmulîşi conduce privitorii într- o lume imaginară”. O men-ţiune a revenit unui alt film studenţesc, 2 de IlincaSeda, cu o grafică remarcabilă, premiat „pentrumodul degajat şi amuzant cu care tratează unsubiect serios”.

Adevărul este că cele mai multe filme din com-petiţia studenţească sunt realizate în cadrul progra-melor de animaţie de la UNATC I.L. Caragiale, subîndrumarea generoasă a lui Radu Igazsag care a for-mat deja câteva generaţii de tineri contaminaţi devirusul animaţiei. Printre studenţii de la unatc sau

de la Universitatea de Arte îndrumaţi de el s- au maiaflat, în competiţia de anul acesta, Cristiana Voinea(Bonds), Ştefan Morozan (Hope Mountain) Alexan-dru Bădeliţă (Jos), Ela Duca (Pretty Fly) GabrielaMateescu (La vie en rose ), Sancta simpilicitas (Bog-dan Mihăilescu). Şi tot dintre absolvenţii de laUNATC a fost ales câştigătorul celui mai bun pro-iect, Ana Cătălina Dobrescu, în secţiunea ProjectAnim’est.

Se face reţinut, prin originalitatea desenului şidozajul efectului umoristic, şi filmul turcesc Mătu -şica de Fulya Tokaoğlu, premiantul secţiunii Balka-nimest. Dezvoltarea an de an a acestei secţiuni pro-bează că festivalul îşi îndeplineşte admirabil misiu-nea de reanimare a animaţiei, acest sector al cine-matografiei noastre care, după colapsul total, aajuns acum în faza artizanatului electronic. O şi maicoerentă politică de susţinere a creaţiilor realizateprin tehnica animaţiei se impune, în ţara care a datpersonalităţi de prim rang în domeniu, precum IonPopescu Gopo.

Premiul pentru Cel mai Bun Videoclip a fostacordat clipului Let’s Go (r. Alexis Beaumont, RemiGodin, Franţa, 2012), pentru o poveste clasică rein-terpretată original şi executată absolut surprinzător,iar Premiul pentru Cel mai bun Clip Publicitar amers tot în Germania, ca şi în 2012 (Rollin’ Safari, r.Kyra Buschor, Anna Habermehl, Constantin Pae-plow, Germania, 2012).

După cum spuneam, festivalul se preocupă şide descoperirea talentelor din generaţia de mâine,

căreia i s- a dedicat o secţiune specială. Premiul pen-tru Cel mai Bun Film de Scurtmetraj din secţiuneaMinimest, a fost acordat filmului Băiatul blond şioaia lui albă/ Le petit blond avec un mouton blanc(regia Eloi Henriod, Franţa).

Palmaresul mai cuprinde şi Premiul pentruCel mai bun Clip Publicitar, care a ajuns din nou înGermania, ca şi în 2012, la Rollin’ Safari de KyraBuschor, Anna Habermehl, Constantin Paeplow,Germania, 2012). Sălile pline (mai ales la CreepyNight Animation) şi participarea entuziastă la wor-kshopuri, demonstraţii şi discuţii cu realizatorii pro-bează o dată în plus setea de spectacol de animaţie atânărului public de la noi, cât şi atracţia domeniuluica orientare profesională. Cei cu putere de decizie îndomeniul programelor educaţionale ar trebui săreflecteze la acest lucru. �

1 Gilles Lipovetskz şi Jean Serroy în „Ecranulglobal”, Ed. Polirom, 2008

32


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Dana DumaANIMEST 2013: Farmecul artizanatului electronic

Se face reţinut, prin originalitateadesenului şi dozajul efectului

umoristic, şi filmul turcesc Mătuşicade Fulya Tokaoğlu, premiantul

secţiunii Balkanimest. Dezvoltarea ande an a acestei secţiuni probează căfestivalul îşi îndeplineşte admirabilmisiunea de reanimare a animaţiei,

acest sector al cinematografieinoastre care, după colapsul total, a

ajuns acum în faza artizanatuluielectronic.

33


NOIEMBRIE 2013

Iniţiat în 1993, şi susţinut cu devotamentşi pricepere de un pasionat al documenta-rului turistic, profesorul Nicolae Luca, fes-tivalul „Document.Art” (cunoscut iniţial

drept „Tour Film”) a împlinit, iată, două decenii deexistenţă, crescând an de an şi dobândind o bineme-ritată recunoaştere şi platformă naţională şi inter-naţională. Consacrat ca un festival „călător”, itine-rant (trecând de vreo cinci ori prin Câmpulung Mus-cel, cam tot de atâtea ori prin Târgovişte, poposind odată sau de două ori în alte oraşe ale ţării precumPucioasa, Călimăneşti, Băile Govora, Predeal,Piteşti sau Otopeni), şi cuprinzând, azi, trei secţiuniimportante (consacrate documentarului turistic, eco-logic şi de artă), festivalul a ajuns, în toamna lui2013, la…Bucureşti, fiind găzduit cu ospitalitate şidăruire de Muzeul Naţional de Istorie Naturală„Grigore Antipa”, cuprinzând zeci şi zeci de filme(peste optzeci în faza de preselecţie, peste patruzeciincluse în competiţia oficială şi peste douăzeci nomi-nalizate pentru premii) din zeci de ţări ale lumii. Dincapul locului s- o spunem, ediţia 2013 a fost o„ediţie- apogeu”, centrul de greutate constituindu- lcâteva filme spaniole, dintre care vreo două superbe,cu valoare de excepţie. Cel mai impresionant film,trist şi tragic deopotrivă, a fost filmul „Dinozauri pe3 D” de Juan Beiro Martinez, o „rimă” perfectă lascheletul uriaş care întâmpină spectatorii la intra-rea în Muzeul „Antipa”. Numai că specia pe cale dedispariţie din filmul spaniol nu este nicidecum o spe-cie animalieră, „dinozaurii pe 3 D” sunt, de fapt, săli-le de cinema din Madrid, care au murit, una dupăalta, în ultimii ani, din animatele case ale filmuluide odinioară (cu „ecouri” de filme celebre şi de maristaruri internaţionale şi cu amintiri nemuritoare înmintea şi sufletul spectatorilor) n- au rămas decâtnişte ziduri părăsite sau nişte vitrine înlănţuite,nişte lacăte care închid spaţii dezafectate, nişte aglo-merări de gunoaie pe teritorii virane. Moartea săli-lor de cinema (care nu este, vai, doar o problemămadrilenă, este o problemă universală, bucureşteniiînşişi ştiu prea bine ce a rămas din „bulevardul cine-matografelor” care străjuia centrul Capitalei) devi-ne, în filmul spaniol, un subiect tulburător şi emoţio-nant. Cu directorul de imagine al filmului, JoseArana, oaspete al Festivalului, am avut prilejul săschimb două vorbe, i- am mărturisit faptul că, în ceeace mă priveşte, chiar dacă, de- a lungul anilor, amvăzut la „Document.Art”o suită întreagă de filmevaloroase – îndeosebi italiene, austriece, chineze sauchiliene –, eu aşez în fruntea palmareselor din celedouă decenii de existenţă ale Festivalului, filmulDinozauri pe 3 D, care m- a impresionat profund,atât prin subiectul abordat cât şi prin modul de tra-tare al acestui subiect dureros. Printre numeroşiioaspeţi ai Festivalului bucureştean s- a numărat şiregizorul spaniol Ramon Tort Montsserat, autorulunui alt documentar de artă valoros, Sant AndreuJazz Band, inclus, deasemenea, pe poziţii fruntaşeîn palmareului din ediţia 2013, de către juriul dincare am avut onoarea să fac parte, alături de cineas-

tul american Jor Van Kline,de criticul de film prof.dr.Dana Duma, de producăto-rul Mihai Orăşanu şi depublicistul Răzvan Adam.Cum spuneam, filmele spa-niole au dominat valoric edi-ţia 2013 a Festivalului„Document.Art”, ele au ofe-rit spectatorilor şi o „galăspecială” la Institutul bucu-reştean „Cervantes”, darmulte alte ţări ale lumii auprezentat la Bucureşti valo-roase filme de artă, turisticesau ecologice. Dintre acesteas- a distins în mod, deaseme-nea, special documentarulitalian I Love Rome de LuigiGiuliano Ceccarelli (conside-rat de juriu „cel mai bunfilm turistic”), un impresio-nant omagiu de suflet adusCapitalei italiene, cu sur-prinzătoare descoperiri ar -hi tec tonice şi cu detaliipasionante de istorie cultu-

rală. Printre oaspeţii italieni cu care am avut prile-jul să „socializăm” în zilele Festivalului a fost şipublicista Selvaggia Castelli de la R.A.I., o bunăcunoscătoare a festivalurilor turistice de pretutin-deni, care a apreciat nivelul calitativ superior al fes-tivalului românesc. Incluse în palmares, pe diferitepoziţii, au fost şi alte filme turistice de calitate, pre-cum Dunărea, Amazonul Europei (în care cineaştiiaustrieci Rita & Michael Schlamberger urmărescfluviul european de la Pădurea Neagră la MareaNeagră, cu un notabil simţ de observaţie,surprinzând detalii de- a dreptul pasionante), filmulitalian Laikipia de Giuseppe Bucciarelli, filmul Defi-nitely Dubai de Amini Babak. Printre filmele turisti-ce importante ale Festivalului s- a numărat şi Mocă-niţa de Cristian Tabără din ciclul „Exclusiv în Româ-nia”, un film de mare sensibilitate şi înzestrat cu

informaţii de real interes istoric, cultural, turistic şi– în general – omenesc privitoare la locurile princare trece mocăniţa de pe Valea Vaserului.

Ajunşi aici, este cazul să consemnăm un„punct forte” al ediţiei „Document.Art” 2013: compe-titiva prezenţă românească. Pe lângă admirabilulfilm „turistic” al lui Cristian Tabără au existat înfestival (şi implicit în palmares) alte câteva produc-ţii autohtone de reală valoare artistică şi civică.Printre acestea, unul dintre cel mai valoroase filmeecologice ale festivalului, Paradisul discordiei, reali-zat de echipa realizatoarei Carmen Avram, cu micu-ţa dar atât de talentata cineastă de origine ucrainea-nă Evghenia Kironaki în fruntea genericului, unfilm care îşi propune să vorbească, explicit şi cât mairealist cu putinţă, despre un important tezaur ecolo-gic din miezul Capitalei, aşa numita „groapă Văcă-reşti”, care ar putea deveni o „zonă protejată” deinteres mondial, date fiind caracteristicile actuale

ale faunei şi florei din respectivul perimetru. Şi lacategoria documentarelor de artă s- a impus un filmromânesc, Insula de Laurenţiu Damian, în care regi-zorul îşi propune să vorbească, nu pentru primadată, despre ilustrul regizor de teatru Silviu Purcă-rete, în acest nou film referindu- se cu precădere larepetiţiile acestuia pentru spectacolul shakespea-rean cu „Furtuna”. Ajuns aici, mi- aş îngădui oparanteză care nu are nimic în comun cu festivalul„Document.Art”, dar are o legătură cu revista carepublică acest comentariu al meu. Filmul regizoruluiLaurenţiu Damian mi- a întors gândul spre un bun„prieten de tinereţe” (de la plecarea căruia dintre nois- au împlinit anul acesta 28 de ani), criticul de tea-tru şi film Aurel Bădescu. De ce? Pentru că AurelBădescu, la vremea lui, a participat, săptămâni larând, la repetiţiile regizorului Liviu Ciulei la „Furtu-na”, publicând reportaje palpitante în „Contempora-nul”, iar participarea sa la repetiţiile cu „Furtuna” aintrat chiar în folclor, pentru ca, peste ani, când ReluBădescu lipsea din cu totul alte motive din redacţie,toţi să spună „este la repetiţii la Furtuna”. În aceas-tă ordine de idei, cred că un tânăr teatrolog contem-poran (ştiu, sunt mai mult teatroloage decâtteatrologi!) ar fi foarte bine să- şi consacre lucrareade licenţă, de pildă, cronicarului pe nedrept uitatAurel Bădescu, pentru realizarea şi publicarea unuivolum postum de cronici (teatrale şicinematografice) ale acestuia. „Efortul” n- ar fi preamare, este suficientă consultarea colecţiilor „Con-temporanul” şi „Cinema” din anii ’70 şi din primiiani ’80 (Relu a plecat dintre noi, încă foarte tânăr, în31 martie 1985, de ziua de naştere a lui Nichita Stă-nescu). Ştiu că o fostă redactoare a revistei „Contem-poranul”, cronicarul muzical Luminiţa Vartolomei, aavut şi are o asemenea iniţiativă, dar sunt convinscă „forţe tinere” pot să- i faciliteze acest proiect pecare îl consider necesar, pentru că – n- o spun numaieu! – Relu Bădescu rămâne unul dintre cei maiînzestraţi critici de teatru şi film ai perioadei în carea activat.

Revenind la Festivalul „Document.Art”, aş con-semna faptul că în ediţia 2013 s- a bucurat de parti-ciparea a 12 invitaţi de peste hotare. Printre oaspeţia fost şi realizatoarea sârbă Ranka Velimirovic (oprezenţă tradiţională la „Document. Art”, împreunăcu întreaga sa familie, atât soţul său – astăzi dece-dat – cât şi copiii lor, fiul şi fiica, participând, cufilme premiate, la ediţii anterioare ale festivalului).Ranka a fost inclusă şi în palmaresul ediţiei 2013,datorită filmului său turistic dedicat MânăstiriiStudenica. În anii trecuţi, mi- am făcut şi prieteniprintre oaspeţii festivalului. Cu ani în urmă, depildă, m- am împrietenit cu realizatorul italianGianni Fachin, care, sunt vreo şase- şapte anide- atunci, m- a impresionat cu un documentar filmat– asemeni lui Flaherty, în Nanuk, eschimosul – înspaţiul de taină al gheţurilor arctice. Anul trecut, laPiteşti, m- am împrietenit, deasemenea, cu cineastulrus Nikolai Yachimciuk (care se mândrea cu faptulcă la Sant Petrograd a locuit pe Strada Bucureşti!),reprezentat anul acesta la „Document.Art” prin fil-mul Adelaide, Ulyana Skifova, The Artist, inclus şi elîn palmares. Anul acesta m- am ataşat sufleteşte dedirectorul de imagine spaniol Jose Arana şi ţin s- ospun încă o dată, filmul la care a colaborat,Dinosauri pe 3 D, mi s- a părut unul dintre cele maiperformante filme ale unui festival performant cumeste „Document.Art”. În încheierea acestui comenta-riu, aş vrea să subliniez încă o dată faptul că ediţia2013 a acestui festival a fost o ediţie- apogeu: festiva-lul a crescut an de an în cele două decenii de existen-ţă, de la o competiţie dedicată doar filmelor turisticea devenit un festival complex, consacrat, deopotrivă,filmelor turistice, ecologice şi de artă, iar filmul dis-tins cu Marele Premiu poate fi plasat, cum spuneam,în fruntea tuturor palmareselor de până acum.Îndeosebi reprezentativ mi se pare şi faptul că parti-ciparea românească, la această ediţie, a fost, real-mente, competitivă, un fapt deosebit pentru înseşidestinele documentarului românesc, în condiţiileunei absenţe îndelungate din frontul creator a uni-cului studio specializat. �

Călin CălimanUn festival de două decenii

Ediţia 2013 a acestui festival a fost oediţie- apogeu: festivalul a crescut an

de an în cele două decenii deexistenţă, de la o competiţie dedicatădoar filmelor turistice a devenit un

festival complex.

34


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Confruntat cu drama existenţei, Cehov,raţionalistul implacabil, care ne- arevelat, cu metafora unui mare poet,că în fiecare casă de pe pământ există

o uşă care duce în Salonul nr. 6, lăsa să vorbeascăfapta prin ea însăşi şi nu admitea nici un fel de zgo-mot menit să atragă atenţia asupra lui. Portretul pecare i- l face Henri Troyat în biografia pe care i- o con-sacră este memorabil. Grija pentru imaginea proprieşi cu atât mai mult emfaza îi erau cu totul străine.Le considera indecente şi socialmente nocive. Mode-stia, teama de publicitate şi de ridicol îl caracterizaudeopotrivă pe scriitorul ajuns celebru la o vârstăcând alţii abia îşi caută drumul. Evenimentul ani-versar din seara de 17 ianuarie 1904, când Cehovîmplinea 44 de ani, este pe deplin elocvent şi dinacest punct de vedere. Cei de la Teatrul de Artă dinMoscova, în frunte cu Stanislavski programară pre-miera cu Livada de vişini pentru a- l sărbători peautor, marcând astfel şi un jubileu: 25 de ani deactivitate literară. Cehov şi- a dat seama că se puse-se la cale o manifestare omagială „şi pentru că îi eragroază de asemenea manifestări, a hotărât ca în aceaseară să stea acasă”. După ce s- au jucat primeledouă acte ale piesei – „Stanislavski şi Nemiro -vici- Dan cenko i- au trimis un bilet în care îi scriau căspectatorii şi interpreţii îl aşteaptă în picioare. Asosit la teatru, la sfârşitul actului trei, iar regizorii şiinterpreţii l- au târât practic pe scenă, unde îl aştep-tau actorii şi delegaţii principalelor societăţi literaredin Moscova”. Au urmat luări de cuvânt, elogii, unmunte de buchete de flori pe scenă, cadouri etc. Însală, stăpânite de emoţie, se aflau soţia, Olga Knip-per, actriţă a Teatrului de Artă, şi devotata lui soră– Maria. Vorbind în numele prestigioasei instituţiiartistice, Nemirovici Dancenko i s- a adresat: „Poatecă felicitările noastre teau obosit… dar un lucru artrebui să te reconforteze: gândul că ceea ce vezi aicinu este decât o mică dovadă a afecţiunii nemărginitepe care ţi- o poartă societatea rusă cultivată. Teatrulnostru îţi datorează atât de mult ţie, talentului tău,blândeţii inimii tale şi sufletului tău curat încât pebună dreptate poţi spune: acesta este teatrul meu”.După „panegiricul pe mai multe voci” care a duratmai mult de o oră, timp în care spectatorii au stat înpicioare aplaudând şi ovaţionând, „Cehov s- a retrasextenuat, fără să fi pronunţat nici un cuvânt de mul-ţumire”. Fusese pentru el un adevărat chin. Stani-slavski avea să observe: „Se simţea parcă în aer uniz de înmormântare. Aveam cu toţii inima grea”. Dealtfel, grav bolnav, Cehov se va stinge peste maipuţin de şase luni, într- un hotel dintr- o staţiune deodihnă din Germania, sub privirile doctorului curantşi al frumoasei sale soţii, care îi va supravieţui numai puţin de 53 de ani (a murit în 1957). Simţind căse apropie clipa marii treceri, la ora 3 din noapte,medicul a trimis să fie adusă o sticlă de şampanie:„Cehov a luat paharul care i se oferea şi întor -cându- se spre Olga, i- a spus cu un zâmbet amar: «Demult n- am mai băut şampanie». Şi- a golit paharul şis- a întors pe partea stângă. După câteva clipe numai respira. Trecuse din viaţă în moarte cusimplitatea- i obişnuită. Era 2 iulie 1904. Pendulaarăta ora trei”. Ziua a venit „cu ciripit de păsărele şifreamăt de frunze. Olga, fascinată, nu- şi putea luaochii de la soţul ei (…) «nu se auzea nici o voce, vascrie ea, lipsea agitaţia vieţii zilnice, nu era decâtfrumuseţea, pacea şi măreţia morţii»”.

A repovesti biografia lui Cehov, înseamnă,implicit şi explicit, a vorbi despre lumea în care a

trăit şi a scris, despre relaţiile cucontemporanii săi. Primele succeseşi primele eşecuri literare ale luiCehov se produc în anii ’80 aisecolului al XIX- lea, într- o epocă,într- o ţară şi într- o literatură „plinede genii”, cum scria AlexandruPaleologu. În martie 1886, cândîncă, nesigur pe el, semna cu pseu-donimul Cehonte, primea botezul cascriitor din partea unei personali-tăţi cu o autoritate incontestabilă:academicianul Grigorevici, cel ce„cu patruzeci de ani în urmă saluta-se şi naşterea geniului lui Dosto-ievski”, notează Henri Troyat, careevocă acel moment crucial pentruCehov, în cartea sa. Din Petersburg,

Grigorevici îi scria: „Am citit tot ce poartă semnătu-ra CEHONTE, cu toate că în sinea mea eram iritatsă văd că cineva are o părere atât de proastă despresine încât să considere necesar să folosească unpseudonim… Aveţi un real talent, un talent care văaşează mult deasupra scriitorilor din noua genera-ţie…” Impactul epistolei experimentatului descope-ritor de valori este atât de puternic, încât pentruprima dată, de nu cumva şi pentru ultima, Cehovnu- şi stăpâneşte efuziunea: „Scrisoarea dumnea-voastră, preabunul şi mult iubitul meu de binevestitor, mi- a căzut ca un trăsnet din senin. Puţin alipsit să nu izbucnesc în lacrimi…”, încheind apoi cuobişnuitul său optimism moderat: „Nu am decât 26de ani. Poate voi reuşi să fac ceva, deşi timpul treceatât de repede”. Şi, într- adevăr, puţini sunt mariicreatori care s- au aflat într- o întrecere atât de durăcu timpul scurt ce le- a fost hărăzit, ca AntonPavlovici Cehov.

Născut într- un veac al titanilor ruşi, Cehovvine cu o nouă concepţie despre literatură şi desprecondiţia scriitorului. Este convins că arta şi politicatrebuie separate. Îi admiră pe marii scriitori ruşi,dar se şi desparte de ei în multe privinţe. Este criticcu decenţă, dar ferm, inclusiv faţă de Tolstoi sau faţăde Dostoievski, acesta din urmă – spune el – „scriebine, dar prea multă vorbărie şi prea ostentativă”.Îşi perfecţionează mereu stilul pe care „îl doreasobru, rapid, lipsit de afectare”. Unei aspirante lagloria literaturii, Lidia Avilova – frumoasa şi bogatamondenă din Petersburg, în casa căreia s- a aflat demai multe ori şi care l- a iubit enorm, iar în amintiri-le ei avea să pretindă că şi Cehov ar fi iubit- o – îicomunica, după lectura unui manuscris, ce i- l trimi-sese la Moscova: „Eroii dumitale plâng, iar dumnea-ta suspini alături de ei. Ei bine, trebuie să fii rece”.Autorul poate să plângă, să sufere, atunci când scrie,dar stările, sentimentele nu trebuie să transpară înstilul său ori în comportamentul personajelor. Este,în esenţă, tocmai ce va constata, privindu- l pe Cehov,un alt mare scriitor, dar din cealaltă extremitate aEuropei – John Golsworthy: „Stilul lui seamănă custepele monotone ale patriei sale. Izbânda lui stă înaceea că a făcut monotonia tulburătoare, aşa cum seînfăţişează preria ori deşertul celui ce le calcă întâiaoară… Cehov are o însuşire excepţională; el ne aratăsufletul unui mare popor, şi îl arată fără a recurge lapatos şi la efecte false” (subl.mea).

Pe Tolstoi- profetul nu- l aprobă, fiindcă seopune progresului, deşi este impresionat de forţa samorală: „N- am să fiu niciodată un tolstoian”. Proza-torul însă îi apare ca fiind un uriaş. În timp ce des-pre el, am văzut, prezicea că nu- l va mai citi nimenidupă 7 ani de la moarte, despre Tolstoi crede că „nuva îmbătrâni niciodată”. Ceea ce nu înseamnă că nuare rezerve privind unele aspecte ale opereitolstoiene. „Cunoaşterea medicinei m- a scutit demulte greşeli, pe care nu le- a putut evita nici Tolstoiînsuşi, de pildă, în Sonata Kreutzer” – constată el.Apreciindu- i sinceritatea, consecvenţa, amabilitateaşi acea ars poetica (a cărei modernitate va deveni dince în ce mai vizibilă şi mai fecundă, odată cu trece-rea vremii, până astăzi), Tolstoi, la rândul său, estede o severitate excesivă cu Cehov: „Să ştii că îl detestpe Shakespeare, dar piesele dumitale sunt încă şimai proaste decât ale lui”. Declaraţia venea chiar „înmijlocul corului de laude”, generat de piesa UnchiulVanea. Era, scrie Henri Troyat, singura notă falsă:„Unde este drama? În ce constă? – întreba Tolstoi.

Acţiunea stă pe loc”. Evocând, într- o conversaţie cuun scriitor, comparaţia cu marele Will, „Cehov a râscu poftă încât i- a alunecat lornionul de pe nas”. Oreacţie cu totul neobişnuită la el. În proză, însă, crea-torul Annei Karenina descoperea la Cehov „formenoi”, recunoscând că „în ceea ce priveşte tehnica, el,Cehov, îmi este mult superior”. Orice comentator albiografiei scrise de Henri Troyat nu poate să nuremarce un memorabil episod al istoriei literare ruseşi universale: prima întâlnire dintre cei doi mariscriitori, la Iasnaia Poliana. Dacă cu Dostoievski,Tolstoi nu s- a întâlnit şi nu a vorbit niciodată, deşis- au aflat, la un moment dat, în aceeaşi sală (vezi IonIanoşi: „Dostoievski şi Tolstoi, poveste cu doi necu-noscuţi”, Ed. Ideea Europeană, 2004), cu Cehovlucrurile s- au petrecut altfel: „De îndată ce a sosit, pe8 august, 1895, l- a întâlnit pe bătrânul scriitor pealeea de mesteceni ce ducea către casă. Tolstoi purtao cămaşă de pânză albă. Cu un ştergar pe umăr, sepregătea să se scalde în râu. L- a invitat pe Cehovsă- l însoţească. Amândoi s- au dezbrăcat şi s- auaruncat în apă până la gât. Şi bălăcindu- se aşa,într- o goliciune biblică, au schimbat primele idei. Dela început, simplitatea aceasta l- a încântat pe Cehov.Aproape că uita că se află în faţa unui monument alliteraturii ruse. Apoi s- au dus să se plimbe pe dru-mul spre Tula, Tolstoi lăudând avantajele mersuluipe bicicletă, pe care îl practica în ciuda celor şaizecişi şapte de ani ai săi. Seara, Gorbunov a citit cu vocetare, pentru familie şi musafiri, fragmente din Învie-rea, pe care Tolstoi tocmai o terminase, în prima eivariantă. Dobândind încredere în sine datorită pri-mirii călduroase a gazdei, Cehov a îndrăznit să- ispună că, deşi îi plăcea scena procesului, consideracă este puţin probabil ca eroina, Katia Maslova, săfie condamnată numai la doi ani de muncă silnică,pentru că tribunalele ruseşti nu dădeau asemeneasentinţe de scurtă durată. Tolstoi a acceptat criticaîndreptând greşeala”. Cei doi se vor fi studiat foarteatent. După această primă întrevedere, Tolstoi îşi vaîmpărtăşi impresiile fiului său: „Este plin de talent,are fără îndoială o inimă bună, dar, în prezent, nupare să aibă un punct de vedere conturat asupra vie-ţii”. Mai degrabă era vorba de un alt punct de vede-re asupra vieţii! Cehov însă, care regreta că în roma-nul Învierea, a cărui lectură o ascultase în neuitataseară, personajele sunt purtătoarele de cuvânt aleautorului, remarca statura morală a celebrului scrii-tor: „Când stai de vorbă cu Lev Nicolaevici, te afli cutotul în stăpânirea lui. N- am întâlnit niciodată o fiin-ţă mai seducătoare şi, ca să zic aşa, mai armoniosconstruită. Este un om aproape perfect”. Şi pentru ane da seama mai bine de importanţa covârşitoare pecare o acordă marele scriitor unei asemeneaprezenţe, într- o literatură, într- o cultură, în lume,voi cita dintr- o scrisoare a lui Cehov către Menşicov,din 28 ianuarie 1900, după ce află primul că Tolstoieste bolnav: „Boala lui m- a speriat şi m- a ţinut într- ostare de tensiune maximă. Mi- e teamă de moartea luiTolstoi. Dacă ar muri, s- ar produce un gol imens înviaţa mea. În primul rând, nu am iubit pe nimenicum l- am iubit pe el… În al doilea rând, atâta vremecât în literatură există un Tolstoi, e uşor să fii scrii-tor. Şi, chiar dacă eşti conştient că n- ai făcut nimic întrecut şi că nici nu faci nimic nici în prezent, nu esteatât de îngrozitor, pentru că Tolstoi creează pentrutoţi. Ceea ce înfăptuieşte el este o justificare pentru totce oamenii speră şi aşteaptă de la literatură. În altreilea rând, Tolstoi deţine o poziţie fermă, are oautoritate imensă şi, atât timp cât va trăi, prostulgust în literatură, vulgaritatea, fie ea insolentă saulacrimogenă, vor fi alungate şi ţinute în umbră”.

Henri Troyat dialoghează peste timp şi sesituează la acelaşi nivel cu eroul său. De altfel, o con-fesiune a marelui romancier şi biograf francez deorigine rusă, dintr- un volum de dialoguri, apărut laParis, în 1987, mi se pare pe deplin relevantă: „Cândîl citesc pe Cehov, am impresia că un prieten foartedrag îmi vorbeşte în şoaptă. Tot timpul cât am lucratla biografia lui, mi se părea că mă aflu într- o foartestrânsă comuniune cu el. Cred că nu am simţit nicio-dată faţă de un scriitor un acord atât de profund cuconcepţia sa despre artă şi viaţă”.

Din acordul şi comuniunea lui Henri Troyat cuAnton Pavlovici Cehov a rezultat o biografie dintrecele care reîntemeiază şi luminează marile mituri. �

Constantin Coroiu

O capodoperă a genului biografic: „Cehov” de Henri Troyat (II)

Henri Troyat dialoghează peste timpşi se situează la acelaşi nivel cu eroulsău. De altfel, o confesiune a marelui

romancier şi biograf francez deorigine rusă, dintr- un volum de

dialoguri, apărut la Paris, în 1987, mise pare pe deplin relevantă.

35


NOIEMBRIE 2013

Născut la Adjud, la 15 septembrie 1911,Emil Botta a murit de inimă la 66 deani, în 1977 (e înmormântat la Cimi-tirul Bellu din Bucureşti, „figura

121”; în Bucureşti îi poartă numele o alee centrală,paralelă cu Bulevardul Unirii; la Adjud îi poartănumele un liceu). La 15 ani a fugit de acasă, dinAdjud (dintr- o familie de intelectuali, tatăl eramedic) şi a mers pe mâna lui, descoperindu- şi voca-ţia de actor de teatru şi film (a fost o celebritate ori-ginală, inconfundabilă, a fost „artist emerit” şi a pri-mit Ordinul Muncii, în 1953, şi Ordinul Meritul Cul-tural, în 1967). A debutat cu un volum de poezie,Întunecatul April la 26 de ani, în 1937, în seria „Ope-rele premiate ale scriitorilor tineri români”, la Fun-daţia pentru literatură şi artă Regele Carol II (83 depoeme, 97 de pagini). George Călinescu îl reţine peEmil Botta în „Istoria literaturii române” publicatăîn 1941, la capitolul intitulat „Dadaişti. Suprarea-lişti. Hermetici. Momentul 1928” (e împreună cu fra-tele lui, Dan Botta, „corsican prin mamă, nobil tran-silvan”; apoi, e pus alături de Tristan Tzara, Urmuz,Geo Bogza, Ion Barbu, Ion Vinea, Mateiu I. Caragia-le, Virgil Gheorghiu, Vladimir Streinu, să mă refernumai la nume neuitate azi), scriind despre prima sacarte: „Mari halucinaţii romantice, trecere bruscă dela solemn la burlesc, ton sentenţios şi familiaritate,afectare a absurdităţii” (curios, G. Călinescu greşeş-te data naşterii la Emil Botta, trecând 12 noiembrie1912). În timp ce Nicolae Manolescu, în „Istoria cri-tică a literaturii române”, apărută în 2008 (iată oreabilitare extraordinară în timp a lui Emil Botta), îlreţine pe Emil Botta la capitolul „A doua bătăliecanonică. Noi forme de lirism. Poezie pură” (alăturide Vasile Voiculescu, B. Fundoianu, în principal, şiîn secundar alături de Dan Botta, Simion Stolnicu,Horia Stamatu, Adrian Maniu sau Dimitrie Stelaru):„Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acestsens s- a vorbit despre teatralitate la el. Joacă un sin-gur rol (pe al lui însuşi), dar travestindu- se mereu,punându- şi o mască, declamând monologic”. EmilBotta a primit Premiul Academiei Române pentrupoezie în 1967. S- a tot făcut caz de „spectacolul dam-nării” la Emil Botta. În 1984 a apărut monografia„Emil Botta – despre frontierele inocenţei” de RaduCălin Cristea. Au urmat cărţile Doinei Uricariu des-pre Emil Botta: „Interpretat de…”, în 1986, şi „Apo-crife despre Emil Botta”, în 2001. E un adevăratnoroc pentru un scriitor să aibă parte de monografiişi de studii editoriale după moarte. Astfel, EmilBotta e recunoscut ca poet important, păcat că eţinut în penumbră, azi, pe raftul din spate al biblio-tecii (raftul din faţă fiind ocupat cu cărţi ale autori-lor în viaţă, care ştiţi că se cred geniali, mai alesdacă au o funcţie publică). La Adjud, din 2011 e orga-nizat Festivalul naţional de poezie „Emil Botta”, cuconcurs pentru debutanţi (prin Casa de cultură,

director Ion Catană, pe banii primăriei din Adjud,primar Constantin Armencea; poetul Paul Spirescu,ajutat de poetul Adrian Botez, profesori amândoi înAdjud, face invitaţiile, programul şi modereazămanifestarea; cât pot, îmi aduc şi eu, cel ce scrieaceste rânduri, contribuţia; festivalul are colocvii,recitaluri, lansări de cărţi, împarte premii; în teribi-lul an 2012 al alegerilor locale şi parlamentare şi alreferendumului de demitere a preşedintelui TraianBăsescu, festivalul adjudean n- a mai putut să aibăloc; de ediţia a II- a a festivalului, din 2013, în ziua denaştere a lui Emil Botta, sper să scriu separat).

Scrie Emil Botta (citez din poemul „Priveşteînapoi cu emoţie!”, din volumul „Un dor fără saţiu”,din 1976, cu prelungire de tiraj şi poeme noi „alemitologiei morţii şi neputinţei”, în 1978):

Pe calea ferată, pe Calea Lactee, în fugă,în fugă să spun un cuvântacestei păduri, acestui Trotuş, acestor livede.Şi tac împietrit,palid ca moartea, se vede.Uite Adjud,uite- l pe tata, uite- i şi cârjele,inima- mi bate năvalnic.Atunci când se năştea Emil Botta, Adjudul

(Nou) avea titulatură de „comună urbană” şi erareşedinţă a plasei Trotuş din judeţul Putna (cu capi-tala la Focşani). Emil Botta avea conştiinţa că evrâncean- putnean? Întreb, fiindcă Emil Botta a apu-cat şi perioada când Adjudul a devenit reşedinţă deraion, în 1950, în cadrul regiunii Putna, apoi reşe-dinţă de raion în cadrul regiunii Bârlad, în 1952, şiapoi Adjudul a devenit reşedinţă de raion în cadrulregiunii Bacău. Eu, de exemplu, ca fapt divers, m- ameducat în cultul regiunii Bacău până să termin liceul(în 1966 raionul Adjud a trecut la judeţul Vrancea),nici o clipă nu m- am considerat vrâncean… Că totveni vorba, e interesant să fac, în treacăt, o paralelăîntre doi poeţi vrânceni care au fost contemporani, întinereţea lor intersectându- se la Bucureşti, fie şinumai prin apariţiile literare: Virgil Huzum (stabilitla maturitate la Focşani) şi Emil Botta (stabilit lamaturitate la Bucureşti). Aţi reţinut, Emil Botta adebutat editorial în 1937 la Bucureşti (pentru care aprimit premiu), după ce a absolvit Conservatorul deArtă Dramatică (în 1932). Ei bine, în 1935, tot laBucureşti, Virgil Huzum (născut în 1905, cu cinci animai mare ca vârstă decât Emil Botta) a publicat pla-cheta „Zenit”, pentru care a fost distins în 1936 cuPremiul Societăţii Scriitorilor Români, acordat celeimai bune cărţi de versuri a anului – după ce obţineîn 1929 licenţa în farmacie, iar în 1931, cu menţiu-nea magna cum laude, licenţa în litere şi filosofie!Mai mult, destinul lor se aseamănă neobişnuit şiprin tăcerea literară şi editorială, întinsă pe zeci deani (sigur, datorită instalării comunismului în

România): Emil Botta revine cu o carte pe piaţă abiaîn 1971 (ciclul „Vineri” e original, din volumul „Ver-suri”; în 1966 Emil Botta a publicat o antologie inti-tulată „Poezii”), după 28 de la a doua lui carte,publicată în 1943, intitulată „Pe- o gură de rai”. IarVirgil Huzum revine pe piaţă cu o carte abia în 1973(intitulată „Mirajul sunetelor”), după… 38 de ani detăcere! Nu e greu de înţeles că amândoi poeţii aucochetat cu avangarda, că au făcut parte din grupăriliterare ale vremii: Emil Botta din „Corabia cu ra -taţi” (era poetul preferat al generaţiei Criterion, înfrunte cu Emil Cioran şi Mircea Eliade sau N. Stein-hardt), iar Virgil Huzum din Gruparea GeneraţieiTinere (un Virgil Huzum care în 1929 anunţa eseul„Poezia structurală”, fiind adeptul unei lirici des-prinse de concret; în 1929 el a debutat editorial, laBucureşti, cu volumul „Bolta bizantină”)… N- am deunde să ştiu dacă Emil Botta l- a cunoscut în particu-lar pe Virgil Huzum (rămas poet provincial, „mi -nor”), nici dacă Virgil Huzum l- a citit pe Emil Botta(devenit un „monstru sacru” nu numai pe scenă sauîn film, ci şi în lumea literară, în timpul vieţii). Poateau fost doi poeţi „vrânceni” care se ignorau cordial.Virgil Huzum a trăit până în 7 iulie 1987, e îngropatla Focşani.

O paranteză de final. Un cuvânt- două şi desprecea care avea să- i fie soţie o perioadă de timp mare-lui actor Emil Botta – anume, superba actriţă MariaBotta (de care a fost îndrăgostit toată viaţa şi CamilPetrescu; de altfel, la căsătoria lui din 1943 cu actri-ţa Eugenia Marian, el o va avea martoră şi pe MariaBotta), „stinsă în plină maturitate”, care i- a mărit luiEmil Botta singurătatea până la cer. Soţiile avândun rol determinant în viaţa scriitorilor, în general:iar dacă scriitorii n- au nici noroc în dragoste… Amă-nunte din viaţa particulară a poeţilor le poţi recu-noaşte şi din conţinutul poemelor lor (chiar dacă eitrăiesc mai mult în ficţiune – în cazul lui Emil Botta,cum s- a tot subliniat, s- a ales „între dor şi nelinişte”),când nu „repauzează estetic”, sau din „semeţia sin-gurătăţii”. Maria Botta a fost prietenă cu MonicaLovinescu (Maria Botta a asistat la arestareaEcaterinei Bălăcioiu- Lovinescu, la 71 de ani, mamaMonicăi, în 1958), la un moment dat şi- a părăsitsoţul şi ţara. Monica Lovinescu scria într- unul dinjurnalele ei din exil la Paris – redau din curiozitateun pasaj: Actriţa Maria Botta, excentrică,don- quijotesca ex- soţie a poetului Emil Botta, nu iesedin limbul incert dintre bine şi rău: bolnavă şi ea ire-mediabil, parazitează cu farmec şi nonşalanţă gru-pul de români de la Paris, în speranţa unei cariere pescenele franceze (la peste cincizeci de ani!). Va semnatotuşi târgul cu Bucureştiul comunist, nu fărăremuşcări mărturisite. În 1971, în ciclul „Vineri”,Emil Botta publica un poem intitulat „Ultima noap-te. Maria Botta. In Memoriam” (apărut iniţial în 30noiembrie 1968 în revista Luceafărul), un dialog dedespărţire între ei, Emil şi Maria, actori „în mareleteatru al lumii”:

De ce fluieri?Nu- ţi plac,aceste multicolore accente, această policromie,spectacolul nostruîn marele teatru al lumii?– Eu iubesc această policromieşi înscenarea voastrăşi această vastitateîn această lume devastată.Şi Bastadul şi Vampiru şi Pantalonesunteţi foarte, foarte buni,felicitările mele.Şi acea fetişcană, revelaţia Maria,strălucind rătăcită pe cerurile voastre. Şi încă ceva:nu eu am fluierat,ci mierla… �

� Pe cont propriu

Liviu Ioan StoiciuSemeţia singurătăţii la Emil Botta

„De ce fluieri?Nu- ţi plac,

aceste multicolore accente,această policromie,spectacolul nostru

în marele teatru al lumii?– Eu iubesc această policromie

şi înscenarea voastrăşi această vastitate

în această lume devastată.”

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRATIS!

Alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi doar două!Oferta se aplică tuturor titlurilor din catalog,

inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existente!Oferta este limitată!

Fiţi printre primii care beneficiază de ea! www.ideeaeuropeana.ro

36


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Luam avionul noaptea. Fiindcă bileteleerau mai ieftine pe rutele internaţiona-le. Aşa că el mă conducea la aeroport cuun taxi. Pe vremea aceea aeroportul era

în Glifada, pe malul mării. Plecam din centru de cumse lăsa seara. Ne opream pe ţărm la vreo tavernă.Mâncam fructe de mare. Beam uzo. Stăteam devorbă câteva ore şi parcă şi gândurile se umpleau defrumuseţea momentului.

Din acele nopţi păstrez imaginea lunii cu raze-le răsfirate fascicol pe val până hăt, departe, cât lecuprindea ochiul. În acele seri cred că mi s- a umplutsufletul pentru totdeauna de frumuseţea muziciigreceşti, interpretată la buzuki în fiecare tavernă.Nu eram totdeauna singuri. Câteodată veneau şi alţiprieteni cu noi. Erau serile de despărţire, după celecâteva zile, câteva săptămâni, petrecute- n Atena.Stăteam la masa de la malul mării şi vorbeam peşoptite. Despre literatură.

Din când în când ne mai bâzâia, ca un bondar,gândul cel rău. Ştiam că peste o oră, două, ne vomridica, vom traversa şoseaua, ne vom îndrepta spreclădirea aeroportului.

Eu voi pleca. Ei vor rămâne pe malul mării,sub luna imensă şi în sunetul înfundat al valurilorizbite de stâncă.

Eu voi pleca. Ei vor rămâne să mă aştepte.Peste o lună. Peste un an.

Aşa mi- a rămas în minte. Când a plecat de pelumea asta eram pe celălalt mal al Mediteranei,într- o ţară din Orientul Mijlociu. Ieşisem dimineaţadevreme din casă. Mă- ndreptasem spre mare. Ajun-să pe ţărm, am simţit nevoia să privesc în larg. Amurmărit un val cât am putut de departe. Valul ăsta,mi- am spus, traversează acum toată Mediterana. Şiajunge pe celălalt mal, la Atena.

Dintr- odată mi s- a aşternut în suflet o tristeţesfâşietoare. M- am îndreptat spre prima cabinătelefonică. Am sunat.

„S- a sfârşit îm urmă cu vreo jumătate de oră”,mi- a spus soţia lui.

Nu- l cunoşteam din România, decât din cărţi.Dar aveam un prieten comun. Pe elegantul, în spiri-tul lui, Iannis Veakis.

Pe domnul Veakis îl cunoşteam din teatru. Nelegase o seară petrecută în holul Naţionalului la unpahar de vin, după o pemieră, la Timişoara. Oţineam minte din aceea seară şi pe Elena Pătrăşca-nu, soţia lui, marea scenografă. Care, ieşită dinînchisoare aproape oarbă, ne învăţa cum să neîmbrăcăm. Pipăia cu atenţie materialele vesmintelornoastre. Fusta asta, spunea, nu se potriveşte cu tex-tura bluzei. Lâna cu mătasea nu se asociază.

Mai târziu, când am început să vin des înAtena, am aflat istoria domnului Iannis Veakis.Tatăl lui, poate cel mai mare tragediean al Grecieimoderne, avea statuie în faţa Teatrului din Pireu.De câte ori treceam prin faţa lui, îi dădeam bineţe:Bună ziua, domnule Emanuel Veakis, eu sunt prie-tenă cu băiatul dumneavoastră, emigrat în Româniadupă războiul civil”.

Familia bărbatului meu era şi ea din Pireu.Cartea de versuri pe care am scris- o la pierderea luia fost probabil o exorcizare. Iannis Veakis mi- atradus- o în România. Şi m- a trimis cu ea la o editu-ră grecească. Îl cauţi la Atena pe Rendis, mi- a spus.O să ţi- o publice.

Aşa am ajuns să- l cunosc pe Rendis nu înRomânia, unde petrecuse câteva decenii, ci la Atena,unde se repatriase. Un omuleţ mărunţel şi slăbuţ, cuprivirea aprinsă şi faţa mobilă până la neastâmpăr.Tot sufletul îi era scris pe faţă. Îl ştia pe Veakis dinanii în care fuseseră amândoi emigranţi greci în ţarade la gurile Dunării. M- a surprins că- l ştia şi pe soţulmeu, din poveştile altora despre anii dictaturii de laAtena. Nu mai avea editură. Mi- a citit manuscrisul.„Cartea asta trebuie publicată”, mi- a spus. Şi a înce-put să bată alături de mine pe la uşile editurilor dinAtena.

Nu ştiu dacă ne- a legat doar acea carte, saupoezia, în general. Serile pe care le- am petrecut maiapoi ani de zile în tavernele de la malul mării (înain-te de întoarcerile mele în Olanda, unde emigrasemdin România şi unde încă mai locuiam), serile acelea

dinainte de despărţirile la aeroportul din Glifada,poate c- au fost decisive în hotărârile vieţii mele.

Stăteam sub lună la o masă cu câţiva prieteni.Mâncam calamari şi beam uzo. Ascultam marea.Ascultam cântece greceşti. Discutam în şoaptă. Şi neera bine.

Apoi, la vremea potrivită, ne ridicam deznădăj-duiţi şi traversam drumul. Intram în clădirea aero-portului, sfredeliţi deodată de frigul aeruluicondiţionat, care ne îngheţa sângele- n vine. Dădeamgeamantanele la ghişeu. Reveneam în sala deaşteptare, să- mi iau rămas bun de la cei lăsaţi acolo.Mă conduceau până la punctul terminus, spre care leera permis să înainteze.

„Vino, fată, la Atena, să scriem poezie”, îmispunea Rendis. Şi pentru că nu aveam replică, ridi-ca din umeri. Îşi boţea faţa subţire şi ridată, de mai-muţică, şi cu o imensă şi dezaprobatoare uimire înochi, rostea doar un cuvânt:

„Maastricht!”….Erau anii când la Maastricht se semnau decre-

te hotărâtoare pentru viitorul statelor europene. Şiacea uimire a lui avea o mulţime de înţelesuri.Cuprindea zeci de întrebări. Şi parcă, şi o imensăneîncredere. Pe un plan mai direct, el lansa însă şiinterogaţia căreia până în ziua de astăzi îmi e greu

să- i răspund: adică, ce naiba căuta una ca mine laMaastricht?

Când m- am stabilit în Atena, Rendis nu maitrăia, să scriem poezie.

Unul dintre ultimele lui poeme, în care spuneacă „înaintează cu spatele spre uşă”, că e înainte demarea plecare, a rămas la mine în manuscris. Eum- am aşezat într- o Atenă care, doar în câţiva ani,n- a mai fost cea a lui Rendis.

„Maastricht!” îi mai aud parcă din când în cândglasul, în timp ce mă privea uimit şi dezaprobator dela uşa aeroportului. Şi- mi vine să râd şi să plâng.

Rendis era grec din Atena. Şi Veakis era grecdin Atena. Bărbatul meu era grec din Pireu. Iar euam crezut totdeauna că aşa sunt toţi grecii, ca ei.Unde sunt grecii ca ei acuma? Cine îţi mai spuneastăzi, dacă eşti străin, să vii la Atena. să scrii poe-zie?

În urmă cu câteva zile am primit un pachet cucărţi din România. Îmi sosiseră prin agenţiile detransport care fac curse regulate între Bucureşti şiAtena. Agenţiile sunt situate într- o zonă a oraşuluisuprasaturată de străini, un ghetou.

Am ridicat pachetul. Era greu şi mi- am datseama că n- o să- l pot duce, prin autobuze, pânăacasă. Soluţia ar fi fost să- l deschid şi să impart căr-ţile în două pungi de plastic. Am găsit la o băcănie aunui albanez pungile. Îmi trebuia şi o foarfecă, să taipereţii groşi ai cutiei de carton. Am intrat la unmagazin, am intrat la altul, foarfece nu aveau. Pânăla urmă am dat de o frizerie. Băiatul care lucra acolo,un afgan, a venit să mă ajute.

„Ce ai în cutie?” m- a întrebat.

„Nişte cărţi”, i- am răspuns. A rămas pironitlocului, cu ochii umbriţi de o ciudată nostalgie. M- aajutat să deschid cutia. S- a uitat pierdut la primeleexemplare.

„Nu- mi dai şi mie o carte?” m- a întrebat. „Ce să faci cu ea, e în limba română”. A lăsat ochii în pământ. „Doar aşa… să am şi

eu o carte în casă”.Mi- a povestit că- n Kabul terminase o

universitate. Îşi pierduse într- un bombardamenttoată familia. Fugise de frica războiului, de povaraamintirilor pe care nu o mai putea suporta. Până săajungă în Grecia văzuse de câteva ori moartea cuochii. Acum era aici, în cartierul cel rău famat,Acharnon. Deschisese cu alţi emigranţi o frizerie. Îşiduceau existenţa de pe o zi pe alta. Nu- i mai cădeaubombe în cap. De bine, de rău, aveau ce mânca. Darcărţi… cărţi nu mai spera că ar mai putea să- şi maicumpere vreodată, aşa cum avusese în casa părinţi-lor lui, aşa cum îi trecuseră cu sutele prin mână încei cinci ani la universitate.

Am revenit în Acharnon peste vreo săptămână.Îmi sosiseră alte cărţi din România. Şi vroiam săintru pe la frizerie să- i mai las băiatului din Afganis-tan o carte. Frizeria nu mai exista. Oamenii de lamagazinele alăturate mi- au povestit, cu spaima înochi, că descinsese într- o seară în cartier o echipă dela „Zorile aurii”, partidul neo- nazist, cel de- al treileaca număr de locuri în Parlament. Le spărseseră gea-murile câtorva magazine, printre care şi frizerieiprofesorului afgan de literatură comparată. Pevânzători îi scoseseră afară. Şi- i bătuseră la sânge înplină stradă, ca să bage spaima în toţi străinii.

De la o zi la alta aflăm şi vedem lucruri din ceîn ce mai înfricoşătoare. La tavernele de la malulmării, tavernele unde mâncam altădată cu Rendisfructe de mare înainte de- a lua drumul spre Maas-tricht, nu mai sunt primiţi să lucreze străinii. Pebulevardul din dreptul vechiului aeroport a fost

prins un egiptean, legat de- o maşină şitârâit câţiva metri, până a reuşit să soseas-că, la apelul cuiva, o unitate de poliţie. Ocampanie medicală pentru colectat sângelea primit ordin, sub ameninţare, să între-buinţeze sângele în spitale numai pentrusalvarea grecilor (chiar dacă ginerele meu,grecul, de meserie anestezist, face spume lagură blestemând de la mic la mare tot siste-mul sanitar din Ellada, care permite una caasta). Ba până şi cerşetorii de care s- auumplut bulevardele, văd că fâlfâie în ultimavreme deasupra capului o carte de identita-te grecească. Adică, vezi doamne, ei merităun bănuţ de pomană, fiindcă sunt greci!

Şi, în sfârşit, aşa cum era de aşteptat,s- a ajuns şi la moartea de om. Întâmplareaface ca de data asta victima să nu fie nicimăcar un străin, ci… un grec. Unreprezentant al „Zorilor Aurii” i- a băgatcuţitu- n prăsele unui cântăreţ de rapp, cuvederi de stânga. Care spusese ceva împotri-va politicii naţionaliste de ultimă oră.

Presa internaţională a dat în clocot.Guvernul din Ellada a luat măsuri. Pentruprima dată de la căderea dictaturii un mem-bru al Parlamentului, şeful partidului „Zorii

Aurii”, este dus cu cătuşe la mâini la puşcăria Korry-dalos. Toată lumea despre asta vorbeşte. Obsesianoastră de ultimă oră. Întregul glob arată spre noi.Grecii, vezi doamne, naţionaliştii dornici de sânge,sunt ţinuţi în frâu de- o politică înţeleaptă…

Stăm şi noi mâhniţi cu ochii la televizor. Ne- amadunat un grup de prieteni, care trăim în aceastăţară de zeci de ani.

„Ei, câţi dintre grecii pe care- i cunoaşteţi voigândesc ca cei din Zorile aurii?”, ne întreabă unuldintre noi. Câţi dintre greci sunt bolnavi de şovi-nism, aşa cum se spune pe toate posturile, la toateorele? Cum de nu se prea mai vorbeşte în ultimelezile de capul de partid socialist care a furat milioane,despre listele doamnei Lagarde, în care se făceaevidenţa marilor hoţii careau dus ţara de râpă, des-pre ziaristul arestat pentru că ar fi făcut„ilegalitatea” de- a face publice aceste liste ale doam-nei Lagarde, despre cei 60% de şomeri intelectualidintre tinerii locuitori ai Elladei? Cine şi cum a pusla cale această întorsătură?

Aseară s- a reluat minunata emisiune de televi-ziune „În sănătatea noastră, prieteni”. Este realiza-tă de ani de zile de un actor, prezentator pe miculecran. Canalul pe care s- a reluat nu mai este însăacelaşi. Televiziune de stat nu mai avem. Oameniide artă au făcut compromisul. Cea mai audiată emi-siune de sâmbătă seara, cea mai grecească emisiune,se transmite acum de la un post de televiziune pri-vat. Nu ştiu dacă e mai important că se transmite,decât dacă protestul s- ar fi perpetuat. Cert este însăcă în final sunt prezentate fragmente de pe toate sce-nele lumii pe care se cântă şi se dansează dansulnostru de rezistenţă, celebrul Sirtaki.

Stăm în faţa ecranului şi ne ştergem ochii. �

Monica Săvulescu Voudouri„Vino în Atena, să scriem poezie”

� Scrisori din Balkania

37


NOIEMBRIE 2013

Cu puţin timp înain-te ca cetăţile Sodo-ma şi Gomora săfie distruse, Lot

este anunţat să plece din zonaprimejdioasă, fiind apărat şi defuria mulţimii doritoare să- i facărău, astfel încât biblicul peregrinprin Canaan şi Sodoma va fi sal-vat, împreună cu familia sa.Numai nesăbuita lui soţie încalcărecomandarea categorică de a nuprivi înapoi şi, îndreptându- şiprivirea spre oraşul blestemat,este prefăcută pe loc într- unstâlp de sare. De aici porneşte,cel puţin ca pretext narativ, însămai cu seamă ca imagine simbo-lică, Fadia Faqir în romanulStâlpi de sare, combinând, însă,consacratul sens biblic cu unulmai comun, dar mai puţin cunos-cut, legat de lumea beduinilor din deşerturile Iorda-niei, a căror existenţă este condiţionată, printre altele,şi de sare – deci, de altfel de stâlpi de sare! – transpor-tată de caravane şi vândută întotdeauna la preţ bun.Pe lângă aceste tradiţii, pe care le are permanent învedere, autoarea se raportează, încă din primelepagini ale cărţii sale, la modelul din O mie şi una denopţi, dacă ţinem seama că romanul începe printr- uncapitol intitulat Povestaşul, implicând prezenţa în text

a unei voci narative ce încearcă să aducă aerul fabulosal celei mai celebre culegeri de povestiri din culturauniversală. În plus, pentru ca situarea temporală săfie clară de la bun început, Stâlpi de sare cuprinde şiun Index istoric, din care cititorul, poate mai puţinfamiliarizat cu situaţia politică a lumii iordaniene,află detalii importante pentru povestea pe careautoarea a construit- o.

Fiind, în mare, istoria vieţii a două femei, Mahaşi Um Saad, ajunse într- un spital de boli mintale dinIordania, romanul este structurat pe capitole carepoartă numele celor două protagoniste, în felul acesta,istoria personală a fiecăreia fiind intercalată, penesimţite, în a celeilalte (şi întreţesută cu istoriaRegatului Haşemit), iar momenteleesenţiale ale relatării fiind punctatede intervenţia Povestaşului, indicată,de fiecare dată, printr- un capitol cepoartă tocmai această denumire. Ceadintâi eroină, Maha, face partedintr- un trib de beduini şi, după o căs-nicie fericită dar scurtă alături demult iubitul său Harb, îşi vede soţulmurind ca urmare a violenţelor izbuc-nite din cauza impozitelor retroactiveimpuse triburilor nomade şi ajunge,după o serie de neaşteptate întâm-plări, sub tutela brutalului său frate,iar apoi, la ospiciu. Pe de altă parte,Um Saad, cea care a trăit mult timp laAmman, se confruntă cu o situaţiediferită: după ani de căsnicie, soţuladuce acasă o a doua soţie, mai tână-ră, astfel că umilita Um Saad suferăîngrozitor, aproape că cedează psihic

şi va fi adusă cu forţa la spital,ajungând să împartă camera cuMaha, iar, după o primă reacţiede respingere, să găsească în eaprietena în faţa căreia să- şipoată spune povestea vieţii,încercând, în felul acesta, să seîmpace, atât cât se poate, cu tre-cutul şi cu ea însăşi. Rezultat alunui doctorat în „Creative Wri-ting” – primul de acest gen dinMarea Britanie –, după cummărturiseşte autoarea, Stâlpi desare mizează mult, după cum sepoate observa, pe evidenţierealiniei tradiţiei, fie ea culturalăsau naţională, dar şi pe reluareacelebrului model din O mie şiuna de nopţi, pentru a construiun discurs menit, după părereamultor critici, să susţină energicdrepturile femeilor din ţările

arabe, să denunţe violenţa domestică şi lipsa de liber-tate cu care se confruntă populaţia feminină dinaceastă parte a lumii. Într- un asemenea context,întrebarea care s- a ridicat adesea în faţa prozei autoa-rei de faţă, fie că a fost vorba despre romanele Nisanit,Mă numesc Salma sau despre The Cry of the Dove toc-mai aceasta a fost: în ce măsură rezistă aceste creaţiiatunci când sunt citite exclusiv la nivel estetic, decidincolo de latura lor ideologic feministă ori (parţial)experimentală, aşa cum e cazul Stâlpilor de sare?

Despre Fadia Faqir şi despre creaţiile sale s- auspus şi s- au scris, mai ales în ultimii ani, foarte multelucruri, din păcate, majoritatea nedepăşind cadrulgeneral şi lecturile de suprafaţă, grăbite fie să îmbră-ţişeze cu un entuziasm exagerat mesajul din textele ei,fie să pună la zid această proză, pe temeiul lipsei desubstanţă, al schematismului acuzat de a fi mult preaevident ori al mizelor prea accentuat militant- ideologi-ce. Rezervele formulate la adresa prozei Fadiei Faqirsunt, la o analiză atentă, îndreptăţite în mare măsură,fapt evident mai cu seamă în romanul Stâlpi de sare,mai experimental decât altele, în sensul că toate date-le esenţiale sunt expuse în primele maxim cincizeci depagini ale cărţii, fie că e vorba de amănuntele istoricelegate de perioada Mandatului Britanic, fie de evoluţiavieţii celor două eroine, Maha şi Um Saad, ale cărorpoveşti, deşi diferite, se dovedesc a fi complementare.Astfel, eşecul mariajelor celor două, determinat fie demoartea violentă, în cazul lui Harb, soţul Mahei, fie dedispreţul afişat la adresa vârstei (totuşi, apropiată dea lui însuşi!) de către soţul lui Um Saad este punctulcentral al existenţei acestora, dar şi factorul le va ducela osipiciu. Fără îndoială, perspectiva autoarei estepartizană, iar protestul său în faţa multor aspecte alelumii arabe, o lume a bărbaţilor, prin excelenţă, estemai mult decât evident. Ce rămâne, atunci, la nivelstrict estetic, din această carte, căci trebuie să recu-noaştem că, în ciuda oricăror neajunsuri, Stâlpi desare se citeşte cu plăcere? Desigur, în primul rând notade suspans pe care autoarea ştie perfect cum s- omenţină – şi în ce doză s- o administreze cititorului, iarapoi amănuntele cât se poate de exacte referitoare lalumea arabă şi la viaţa beduinilor, multe dintre ele

fiind cunoscute autoarei în mod direct,căci ea însăşi provine, pe linie paternă,dintr- o familie beduină. Pe de altăparte, tehnica, deşi, pe alocuri, multprea legată de modelul celor O mie şiuna de nopţi – relatarea făcută subameninţarea morţii sau a anihilăriitotale de către sistemul opresiv al ospi-ciului – rezistă analizei, căci interven-ţiile Povestaşului şi, implicit, capitole-le ce adoptă această perspectivă, dife-rită de cea a protagonistelor, aduc înprim plan un alt punct de vedere,Fadia Faqir ştiind perfect cum să jon-gleze cu această subtilă tehnică a per-spectivelor, ca şi cu jocul cu cronologia,autoarea construind, practic, totul,dinspre final, dând senzaţia clară căştie reperele de bază ale bio-grafiei celor două femei, ră -

Rodica GrigoreCaptive în ţara bărbaţilor

� Cartea străină ►SemnalPunctul critic ■ Nr. 3 (9) 2013

Social-democraţia, încotro?Trăim înconjuraţi de fantasme. Fantasmele

trecutului, ale viitorului imaginat şi ale prezen-tului închipuit. Revista trimestrială de diagnozăsocială, politică şi culturală Punctul critic priveş-te prezentul fără intermediari şi cosmetizări.Dacă diavolul se ascunde în amănunte, răul seaflă în realitate. Pentru a- l înlătura, trebuie maiîntâi identificat, iar pentru asta trebuie să avemcurajul să privim realitatea în faţă. RevistaPunctul critic este una dintre cele mai prestigioa-se publicaţii româneşti cu o periodicitate trimes-trială, o publicaţie de diagnoză socială, politică şiculturală de tip academic, apăruta în urma ini-ţiativei unui grup de scriitori şi universitari,preocupaţi de stabilirea corectă a caracteristici-lor societaţii româneşti postrevoluţionare, cât şide identificarea căilor şi metodelor de alegere a„drumului bun” pentru această societate. Fiecareediţie beneficiază de contribuţii ştiinţifice saueseistice ale unor autori cunoscuţi, experţi îndomeniu sau tineri care se dedică studiului temeianunţate. De asemenea, publicaţia se bucură departiciparea unor autori, în majoritate universi-tari, din străinatate care tratează teme indepen-dente dar de mare interes şi semnificaţie pentrupublicul românesc.

Fondată de romancierul Eugen Uricaru,Punctul critic are o circulaţie naţională şi inter-naţională, având printre semnatari mari perso-nalităţi româneşti, ca prof. Andrei Marga, IoanEs. Pop, Iacob Florea, Radu Baltasiu, MihaiMilca, un Consiliu ştiinţific alcătuit din persona-litaţi naţionale şi internaţionale (Bernard Cas-telli, Institutul de Cercetare pentru Dezvoltare,IRD, din Paris, Septimiu Chelcea, Universitateadin Bucureşti, Raffaela Gherardi, Universitateadin Bologna, Marco Lucchesi, Universitatea fede-rală din Rio de Janeiro, Andrei Marga,Universitatea Babeş- Bolyai din Cluj- Napoca,Giacomo Marramo, Universitatea Roma III,Vasile Puşcaş, Universitatea Babes- Bolyai dinCluj- Napoca, Gheorgh Lencan Stoica, Universi-tatea din Bucureşti. Colaboratorii de calitate,precum şi Consiliul Ştiinţific al publicaţiei noas-tre trimestriale, sunt o garanţie calitativă asupraconţinutului cât şi a obiectivitaţii analizelor şistudiilor publicate.

Din sumarul nr. 3 (9) 2013:

● Mihai Milca, Mitul stângii● Cătălin Bordeianu, Decenii dominante alesocial democraţiei în Occident● Ioan C. Popa, Social democraţia sub presiuneatotalitarismelor în prima jumătate a secolului XX● Bogdan Fartuşnic, Social democraţia europea-nă: între criza economică şi criza guvernării● Sebastian Simion, Tribulaţiile socialdemocraţiei în epoca globalizării● Andrei Nicolea, Social democraţia românească– paşii spre „a treia cale”● Andrei Marga, După criză● Liviu Mădălin Necaşu, Rivalii Americii● Silvia Branea, Transporturile culturale clasiceşi digitale între favorizarea individualismuluişi extinderea globalizării● Andrei Alexandru, Democraţia reprezentativă,o formulă alterată de natura umană● Paula Monica Dănălache, Reflexii asuprasocietăţii civile româneşti● Anastasia Vinetti, Bianca Mitu, Mass media şisocietatea civilă

Despre Fadia Faqir şi desprecreaţiile sale s- au spus şi s- au scris,mai ales în ultimii ani, foarte multe

lucruri, din păcate, majoritateanedepăşind cadrul general şi

lecturile de suprafaţă, grăbite fie săîmbrăţişeze cu un entuziasm

exagerat mesajul din textele ei, fie săpună la zid această proză, pe temeiul

lipsei de substanţă, alschematismului acuzat de a fi mult

prea evident ori al mizelor preaaccentuat militant- ideologice.

�

Nu ştiu cum se face la noi – tocmai cândnu te aştepţi, când toate problemeleeconomico- socio- culturale par a fi re -zol vabile pentru noi toţi, prestatori de

servicii comunitare de către majoriratea cetăţenilor –că treburile se fragmentează de sus până jos şi începcerturile, imobilizările, atacurile la baionetă, criticilegălăgioase, acuzatoare, mai ales cele de la palatulCotroceni, ministeriabile, parlamentare, cu protestede stradă inocente, de- ai crede că ţara asta nu mai arenimic bun de făcut sub soare, de gândit şi de acţionatbenefic pentru toţi şi pentru toate speranţele ce ni sesubţiază pe zi ce trece. Ai zice că de câteva săptămânişi luni neam pierdut busola, şi- aşa aburită, în a ajun-ge să credem că, în sfârşit, atingem terenul speranţe-lor, al înţelegerilor şi prospectărilor, astfel încât să nedăm mână- cu- mână, crez- cu- crez, speranţă- cu- spe -ranţă, gând- cu- gând, inimă- cu- inimă, de la mic lamare şi de la învăţat de la producător de bunuri mate-riale la cele spirituale.

Ajungem să ne întrebăm de ce ne pierdem în„Cochetării ideologice”, precum cele suportate şi deintelectualii noştri din străinătăţuri, ca C. Stoiciu(Cultura, 13 sept. 2013), care afirmă că „după tradi-ţionalul obicei al intelectualului român, care intră

într- o discuţie publică”, „polemica şi textele au învâr-tit chestiunea stângii şi a pertinenţei în Româniacapitalistă pe toate feţele: Gherea, Marx, Lenin, Mao,Heidegger, Lukacs”. „Cum majoritatea polemiştilor şicomentatorilor sunt literaţi sau pe cale să devină,n- au lipsit din aceste cochetării preţioase şi inutile înideologie şi estetică, nici Maiorescu, nici Lovinescu”;„Până nu de mult timp, nişte gălăgioşi, greţoşi şicategoric anti- comunişti de paradă” „au adus o înaltăinsultă victoriilor reale ale fostului regim”. Autorulcrede cu convingere că „ofensiva violentă a discursu-rilor şi a practicilor ideologice de dreapta au instalatun climat de stigmatizare, suspiciune, ridiculizare,bagatelizare, marginalizare a celor care se mai reven-dicau de stânga. Realităţile catastrofale ale Românieicapitaliste le conferă tinerilor de stânga nu numaicredibilitate, ci şi meritul de a fi reînviat o opţiunepolitică şi ideologică considerată infantilă şi păgubi-toare de către corifeii şi profitorii dreptei autohtone”.

S- a lămurit şi cel mai neinteresat cetăţean depolitică, de demagogia ei „spirituală”, căci, altfel,presa culturală nu s- ar mai interesa de minciunile şimetodele de propagare a acestora. Analistul TeodorTiţă de la Dilema (25 sept.) invocă în articolul său

Alchimia indeciziei faptul că „are dreptate TraianBăsescu să vorbească despre laşitate. (…) Sigur, pre-şedintele nu apără exploatări miniere, el nu decidesoarta investiţiilor, nu ia decizii referitoare la riscuri

geologice. Dar, la fel de bine, nuîşi asumă decizii privind tăieri desalarii şi totuşi, a făcut- o, când adispus de o majoritate a -«peştilorde aur»”. Cu toate străduinţeleactualei guvernări de a normali-za şi activa treburile statului şide a rezolva nevoile existenţialeale omului de rând, rezultatelesunt firave, împuţinate din cauzasacilor ce ni s- au pus în spinare.

Analistul Bedros Harasan-gian, prezent curent în revisteleculturale, are multă dreptatecând ne vorbeşte în scris desprecorupţie, care „este un punct sen-

sibil şi nevralgic. (…) Discursurile despre democraţieprin război verbal nu mai au credibilitate. (…) Mosco-va a avansat o propunere care a luat prin surprinde-re lumea: punerea sub control internaţional a arsena-lului chimic al Siriei şi distrugerea acestuia. Preşe-dintele Obama a salutat ideea (…) pentru a curmarecurgerea la arma chimică în Siria”. Iar la noi, acasă,ar trebui, în ceea ce ne priveşte, luate măsuri stricte,asemănătoare, pentru a distruge flagelul corupţiei şial altor metehne.

O analiză de conţinut asupra societăţiinoastre capitaliste actuale, face şi analistulEmanuel Copilaş (Cultura, idem), o analizăcomparativă cu capitalismul secular occidental:„Cu cât este mai mare avuţia naţională, spuneanalistul, capitalul în funcţiune, volumul şienergia creşterii sale, deci şi mărimea absolutăa proletariatului şi forţa productivă a munciisale, cu atât este mai mare armata industrialăde rezervă. Mărimea relativă a acestei armatecreşte deci odată cu armata muncitorească acti-vă”, „aceasta este legea absolută, generală aacumulării capitaliste”.

Într- un asemenea context, România poate ficonsiderată astăzi într- o astfel de conjunctură pro-fund nefericită în care capitalul bicefal este, nu înciuda crizei economice globale, la apogeu. (…) Putereacorporaţiilor multinaţionale a corupt iremediabil, separe, clasa politică a României. Revenind tot la spu-sele lui Marx, „avuţia socială” a ţării, monopolizată de„capitalul în funcţiune, bicefal spus, creşte direct pro-porţional numărul şomerilor specializaţi, „o armatăde rezervă” în terminologia lui Marx.

Aducând în discuţie trecător problema RoşiaMontană, Gold Corporation, analistul Cătălin Sturza(Cultura, ibidem) spune cu tărie că „dacă parlamentulrespinge proiectul, vom merge mai departe cu notifi-carea de litigiu comercial pentru multiple încălcăriale tratatelor internaţionale de investiţii pentru osumă până la patru miliarde de dolari. Cazul nostrueste foarte puternic şi vom aduce în atenţia opinieipublice, astfel încât eforturile României de a atrageinvestiţii străine vor suferi foarte mult. Spun bizarădeoarece firma respectivă e, de fapt, o firmă de apar-tament, fără nici o activitate în afara viitoarei ipote-tice exploatări din Munţii Apuseni. (…) Asadar ofirmă ameninţată de o ţară a Uniunii europene care îiva bloca investiţiile.”

Starea actuală a naţiunii este comentată săptă-mânal în presa culturală. „Problema agrară, în clipade faţă este lipsa unui proiect de ţară”, crede analis-tul Bedros Harasangian (Observator Cultural, 25sept.): „Actualitatea poli-tică românească începesă devină plictisitoare.Aceleaşi manevre săptă-mânale ale preşedinteluiBăsescu de a ţine cap deafiş, cu presupuneri detot felul şi cu băgat fitile.Aceleaşi tertipuri retori-ce pe diverse teme, pen-tru a arăta cine are grijăcu adevărat de probleme-le românilor”, în timp ce„problema gravă a româ-nilor, în clipa de faţă, este lipsa unui proiect de ţară.Nu de tribulaţii zilnice cu cine mai e chemat la DNAşi cărui ministru i se mai deschide dosar penal (…)

are nevoie România în clipa de faţă. (…) Corupţia esteun punct sensibil şi nevralgic al societăţii româneşti.Dar pentru ca această corupţie să fie eradicată dintemelii, ea trebuie să fie asociată cu modificări desubstanţă în etosul unei naţiuni”.

Interviul Marianei Gorczyca (Observator cultu-ral, ibidem) cu directorul ICR Stockholm, Dan Sha-fran, ne informează în detaliu, asupra activităţii aces-tui ICR în plan cultural, încât ne asigură că „culturaeste cel mai important produs de export pe care îl areRomânia azi”. Tot persoana sa este de părere că „Lite-ratura română este departe de a fi necunoscută înSuedia. În sprijinul afirmaţiei mele voi aduce câtevacifre. În Colecţia Bibliotecii municipale din Stockholmse găsesc 86 de titluri de cărţi de beletristică, tradusedin limba română. (…) Anul trecut cifra totală deîmprumuturi de carte românească la această bibliote-că a fost de 266”, „trebuie să mărturisesc că alegereaRomâniei ca ţară invitată de onoare la ediţia din acestan a Târgului de carte de la Goteborg a venit după ceICR a reuşit – prin programele sale literare – să con-vingă conducerea Târgului şi pe criticii literari şi edi-torii suedezi că literatura română merită să fie pre-zentă pe marile scene literare ale lumii. (…) Fărăabsolut nici un sprijin financiar venit din România,

editurile suedeze publicândanul acesta nu mai puţin de 11titluri din literatura română,acoperind integral toate cheltu-ielile pentru apariţie”.

Revista 22 (17 sept.) neonorează de câtva timp cu arti-cole şi interviuri din spaţiul cul-tural de un interes folositor pen-tru cei interesaţi de cultură. Îninterviul luat dlui Nicolae Ma -no lescu, preşedintele USR, co -există numeroase întrebări refe-ritoare atât la perioada antere-

voluţionară, cât mai ales la cea post, şi respectiv, acelor două mandate din ultimii ani de preşedinţie.Una dintre acestea se referă direct la „deficienţelemajore în funcţionarea Uniunii Scriitorilor din Româ-nia”. Răspunsul preşedintelui a fost: „Deficienţemajore nu există. Problema a fost şi mai este lipsabanilor. (…) Statutul amendat aflat în vigoare încear-că să amelioreze funcţionarea USR tocmai sub aspectfinanciar, reducând formatul unor organisme de con-ducere şi nu numai, eliminând unele dintre indemni-zaţiile de conducere, printre care şi a mea, suprimândConferinţa Naţională şi mutând alegerile la toatenivelurile în filiale etc. (…) Asta ca aviz neprietenilorUSR, care nu se gândesc la ce s- ar întâmpla, dacă, dincauza crizei şi a altor dificultăţi, precum a celor dinurmă, USR ar trage obloanele. Asociaţie profesională,USR are şi această latură sindicală, obligatorie, câtăvreme legea exclude literatura din patrimoniulnaţional şi n- o subvenţionează sistematic, cum se pro-cedează cu alte domenii ale artei şi culturii.

O altă componentă a interviului o constituieCriteriile mai severe pentru intrarea în USR. „Comi-sia de validare nu mai e aleasă la întâmplarea votu-lui din Consiliu, ci votată la propunerea preşedinteluiîn Comitetul Director şi compusă, în majoritate, dincritici literari.”

Întrebat de ce, când există atâtea greutăţi alevieţii de preşedinte al USR, domnul Nicolae Manoles-cu mai concluzionează şi răspunde: „N- o luaţi ca o

lipsă de modestie, ci ca pe una de sinceritate,fiindcă vreau să termin ce am început şi datefiind tocmai greutăţile întâmpinate, mai maridecât în întreaga istorie anterioară de 60 deani a USR, nu văd, cu tot respectul pentrucandidaţii înscrişi, pe nimeni altcineva s- ofacă”.

Tot în acest 22 găsim şi „ProgramulRomâniei la Târgul de carte de la Goteborg(26- 29 sept.)” la care România este ţară invita-tă de onoare. Programul participării româ-neşti în cadrul acestui eveniment de mareamploare a fost alcătuit de ICR Stockholm.„Suntem mândri că vom juca rolul principal pe

cea mai importantă scenă literară a Suediei”, declarădirectorul ICR, Dan Shafran. �

38


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Marin Radu MocanuSperanţa ce ne-a rămas

� Revista revistelor

mâ nându- i doar să umple golurile – şi reu-şeşte să facă acest lucru.

Relatarea Povestaşului ce se autode-numenşte, fără modestie, „cel mai bun

povestitor al lumii arabe”, are darul de a pune într- olumină diferită fapte şi întâmplări care tocmai au fostrelatate de Maha care, la fel ca şi Um Saad, are ghi-nionul de a deţine sau de a fi pe punctul de a obţineexact ceea ce un bărbat din neamul său îşi doreşte larândul lui, amănuntul acesta determinând, practic,alungarea celor două femei la spitalul de boli psihice.Dar Povestaşul, în ciuda afirmaţiilor sale că doar eleste cel care poate oferi o imagine exactă asupra celorpetrecute, nu face decât să privească de sus toateîncercările Mahei de a depăşi nenumăratele provocăridure pe care existenţa în mijlocul beduinilor i le scoa-te în faţă. Plus convingerea repetată la tot pasul – şila fiecare pagină – că o femeie, în lumea arabă, nu ealtceva decât diavolul încarnat... În felul acesta, ceea

ce părea, la început, a se transforma într- un soi dereplică în cheie arabă ori feministă la Zbor deasupraunui cuib de cuci nu devine nicidecum un studiu al şiasupra spitalelor de boli mintale din Iordania şi niciasupra psihozelor sau angoaselor iordaniene în gene-ral, ci o demonstraţie – e drept, nu o dată cam eviden-tă, stridentă pe alocuri – a ceea ce înseamnă să fiifemeie într- o societate prea puţin sau deloc dispusă săaccepte că fiinţele umane nu sunt la fel.

Şi chiar dacă marea miză a cărţii este cuprinsăpoate cam apăsat în sugestiile implicite ale autoarei,romanul rezistă, chiar dacă parţial, şi în faţa celormai lucide lecturi. Căci, deşi Maha şi Um Saad auavut parte de o soartă atât de crudă într- o lume mar-cată atâta vreme de violenţă, de suferinţă şi de moar-te, totuşi, povestind, ele pot să se împace, finalmente,cu ele însele, iar în acest fel, cine ştie, poate într- obună zi, o generaţie viitoare va realiza că lucrurile potfi şi altfel şi că, măcar prin intermediul păcii aduse de

poveşti, ceva s- ar putea schimba chiar şi în conserva-toarea lume arabă, că oamenii ar putea să devinămăcar puţin mai buni şi mai iertători. Pentru cafemeile să nu mai fie transformate, pentru greşeliimaginare ori din simpla dorinţă a celor care se pre-supune că ar trebui să le protejeze, în stâlpi de saresau în locatare ale ospiciilor de cine ştie unde, câtăvreme timpurile lui Lot au trecut de mult. �

■ Fadia Faqir, Stâlpi de sare. Traducere deIoana Văcărescu, Bucureşti, Editura Leda, 2011.

�


NOIEMBRIE 2013

39

Citeşte carte de calitate!

■ Comunicat

Fundaţia Culturală Ideea Europeană lansează douăcategorii noi în Biblioteca Culturală Multimedia -www.bibliotecaeuropeana.ro:

● În Sala de lectură virtuală lectorii pot citi cărţi,reviste, albume de artă, disponibile gratuit pentru lecturăîn format digital.

● Galeria Artiștilor promovează personalități de valoare,inclusiv romancieri, prozatori, poeţi, critici şi istoriciliterari, oameni de ştiinţă, pictori, sculptori, graficieni,actori, regizori ş.a. Între numele promovate figurează: Ana Blandiana, Ştefan Borbély, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Augustin Buzura, Aura Christi, Diana Cozma, Mircia Dumitrescu, Vasile Gorduz, Ileana Mălăncioiu, Virgil Nemoianu, Basarab Nicolescu,Lucian Pintilie, Ioan Es. Pop, Dumitru Radu Popescu,Doina Ruşti, Eugen Simion, Nichita Stănescu, Virgil Tănase, Eugen Uricaru, Monica SăvulescuVoudouri, Vladimir Zamfirescu ş.a.

www.bibliotecaeuropeana.ro este un portal culturalonline, o bibliotecă cu un portofoliu impresionant decărţi, e-Books, reviste, publicaţii și o galerie foto cupersonalități de valoare.

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul

ABONAMENT ROMÂNIA: 60 LEI/ANABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/ANTaxele de expediere sunt incluse în această sumă. Asociaţia CONTEMPORANULAdresa: OP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Contemporanul nr. 8, 9, 10, 11/2013 au fost finanţate de AFCN

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: [email protected];

[email protected] se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Acta LegisSRL, Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.Revista este distribuită de Editura Regală SRL (tel.:021 317 90 81), Press Point Distribution SRL şi poate ficumpărată din magazinele InMedio, Relay, Octagon.www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

R de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXIV · NR. 11 (740 ... · augustin buzura tĂcerea...

Documents

Transcript of R de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXIV · NR. 11 (740 ... · augustin buzura tĂcerea...