REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXI · NR. 1 (694) · IANUARIE 2010

� �

� �

CK

O c a r t e - e v e n i m e n t î n d e z b a t e r eO c a r t e - e v e n i m e n t î n d e z b a t e r e

Nicolae Breban, Nicolae Breban, Trădarea criticiiTrădarea criticiiEditura Ideea Europeană, 2009Editura Ideea Europeană, 2009

Participă: PAUL ARETZU, SORIN BASANGEAC, NICOLAE BREBAN, MARIAN VICTOR BUCIU,

AURA CHRISTI, IRINA CIOBOTARU, DANIEL CRISTEA-ENACHE, BOGDAN MIHAI DASCĂLU, ION IANOŞI, FLORIN OPRESCU, MARA MAGDA MAFTEI,

IRONIM MUNTEAN, EUGEN NEGRICI, ADRIANA TEODORESCU, EUGEN SIMION,MAGDA URSACHE, RĂZVAN VONCU, ION ZUBAŞCU

2

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

SUMAR

BrefPREMIILE USR FILIALA IAŞI PENTRU ANUL 2008/ 2ModeleNICOLAE BREBAN � GRUPUL DE DIALOG SOCIAL. UN FALS RĂZBOI/ 3Cartea viselor (4) de IRINA PETRAŞ/ 4EseuNICOLAE BALOTĂ � LEWIS CARROLL, PRECURSOR AL ABSURDULUI/ 5EseuBASARAB NICOLESCU � EUGÈNE IONESCO ŞILOGICA CONTRADICŢIEI/ 6Cronica literarăŞTEFAN BORBÉLY � SUPLEANTUL/ 7Cronica literarăRĂZVAN VONCU �UN ROMAN FRUMOS ŞI TRIST DESPRE VIAŢĂ,IUBIRE ŞI MOARTE/ 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � GENIUL INIMII/ 9LecturiIRINA CIOBOTARU � VERBUL ŞI RANA MEMORIEI/ 10Vieţi de cărţariMAGDA URSACHE � PRINTRE CĂRŢILE JUNIMII/ 11Con(texte)MARIA-ANA TUPAN � CE ESTE ILUMINISMUL? DOUĂ SECOLE MAI TÂRZIU/ 12 LecturiSIMONA-GRAZIA DIMA � DESTINUL UNEI INSTITUŢII CULTURALE EMBLEMATICE/ 13 PoemeMARIANA FILIMON/ 14PolemiceMARIN RADU MOCANU � JURNALISMUL CULTURAL/ 15LecturiDOINA RUŞTI �UN ROMAN DE SUCCES/ 16Clubul Ideea EuropeanăO CARTE-EVENIMENT ÎN DEZBATERE �NICOLAE BREBAN, TRĂDAREA CRITICII/ 17Participă:NICOLAE BREBAN, BOGDAN MIHAI DASCĂLU, AURA CHRISTI, DANIEL CRISTEA-ENACHE, ION IANOŞI, EUGEN SIMION, RĂZVAN VONCU PAUL ARETZU � ISTORIE ŞI DESTIN/ 26 SORIN BASANGEAC � „TOTUL E... PRESQUE”/ 26MARIAN VICTOR BUCIU � CRITICA (IN)FIDELĂ/ 27AURA CHRISTI � RADICALISMUL LUI NICOLAE BREBAN/ 29IRINA CIOBOTARU � O CARTE-DIAGNOZĂ/ 31BOGDAN MIHAI DASCĂLU � TRĂDARE, TRĂDARE, DAR CEL PUŢINS-O ŞTIM ŞI NOI/ 31MARA MAGDA MAFTEI � RĂZBOIUL LUI BREBAN/ 32IRONIM MUNTEAN � POLIVALENŢA CREATOARE/ 32EUGEN NEGRICI � „ÎL IUBESC PE NICOLAE BREBAN”/ 33FLORIN OPRESCU � SODOMA ŞI GOMORA/ 34ADRIANA TEODORESCU �UN ESEU DESPRE TRĂDARE/ 35MAGDA URSACHE � PROZATORUL ÎŞI ÎNTOARCE ARMELE/ 36RĂZVAN VONCU � DOUĂ CĂRŢI ÎN OGLINDĂ: ILUZIILE LITERATURII ROMÂNE DE EUGEN NEGRICI ŞITRĂDAREA CRITICII DE NICOLAE BREBAN/ 36ION ZUBAŞCU � COMPLEMENTARITĂŢI RELANSATOARE/ 39

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVID

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, DOINA RUŞTI, MARIAN VICTOR BUCIU, PAUL ARETZU, MICHAEL SHAFIR, MIHAI RĂDULESCU, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULA

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂ

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60012 din 03.03.2004Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂeste înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60010 din 03.03.2004

Adresa: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: contemporanul@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de paginiAPARE JOI

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi -nutul fiecărui text, conform Art. 205-206Cod Penal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii reali zate de Aura CHRISTI

la Delphi (Grecia), 2007

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

Juriul format din scriitorii Adrian Alui Gheorghe (preşe-dinte), Gellu Dorian, Adi Cristi, Antonio Patraş şi DanielCorbu a decis acordarea următoarelor premii pentru cărţiapărute în anul editorial 2008:

Poezie:1. Lucian Alecsa, pentru cartea de poeme IluzionistaBabette (Editura Vinea).

Proză:1. Nichita Danilov, pentru volumul Locomotiva Noimann(Editura Polirom).

Critică, eseu, istorie literară:1. Mircea A. Diaconu, pentru cartea Cui îi e frică de EmilCioran (Editura Cartea Românească).

Teatru, publicistică, carte pentru copii:1. Oltiţa Cântec, pentru cartea Teatrografii (EdituraTimpul).

Traduceri, ediţii de specialitate:1. Emanoil Marcu, pentru traducerea romanului Peştelescorpion de Nicolas Bouvies (Editura Humanitas).

Debut:1. Aida Hancer – poezie, pentru volumul Amadiada(Editura Princeps Edit Iaşi)2. Adrian G. Romilă – eseu, volumul Imaginea Raiului încultura populară (Editura Timpul) – Premiul Fundaţiei„Traian Olteanu”.

Premii speciale:1. Premiul „Cezar Ivănescu” – Radu Florescu, pentru car-tea de poeme Probă de viaţă (Editura Conta).2. Premiul „Mihai Ursachi” – Angela Furtună, pentru car-tea de poeme Pelerinul din Aqualung (Editura Vinea).

Premiile USR filiala Iaşi pentru anul 2008

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

AAm insistat asupra grupului de laPăltiniş şi asupra emulului noician G.Liiceanu, deoarece el se află, la rândullui, de aproape două decenii, în frun-

tea unui grup. Literar? Politic? De... reprezentant, cao „voce” a societăţii civile? Vom vedea!

Afirmam mai sus că, dacă e adevărat că în lite-rele noastre, grupurile literare, între războaie, audeterminat mersul şi valorile literaturii şi căele – vorbim mereu de grupurile literare –chiar şi sub cenzura de fier a comunismuluiau continuat să existe şi să formeze indivizide talent şi chiar direcţii în literatură,atunci, prin acea lege simplă a inerţiei carefuncţionează nu numai în lumea fizică, ci şiîn cea a creaţiei şi a mentalităţilor, e firesc caşi azi, în libertate socială, să le întâlnim.

În primul rând, trebuie spus că tam-tam-ul pe care îl face – sau care se face! – înjurul aşa-zisei genberaţii optzeci mi se pareinventat – deci fals. O agitaţie orală şi scrip-tică ce durează vreo două decenii şi careascunde, cred eu, existenţa acelor grupurisau grupări literare care, conform tradiţiei şiaplecării, reflexului instinctiv a oricăruitânăr care-şi caută comilitoni, un maestru,un punct de rezistenţă sau de legitimare, vorexista mereu. Sigur, un grup literar formatpe afinităţi şi simpatii instinctive nu aremereu nevoie de un maestru. De altfel, azi,la mulţi tineri nu mai există moda unuimaestru, ei, cum spun ei înşişi, „îşi ajung lorînşile”!

Când resping realitatea unei generaţii – cum eaceea, de care vorbim, a optzeciştilor, să zicem – oresping şi pe cea din care, pasă-mi-te, aş face şi euparte. Nu, eu nu fac parte – şi nici cei câţiva prieteniai tinereţii mele, Nichita, Matei, Grigore, Cezar sauFănuş, Bănulescu şi alţii câţiva – dintr-o simplifica-toare şi abuzivă generaţie şaizeci. Deoarece, scriitoritalentaţi de vârsta mea au debutat înainte de dece-niul şapte, acei scriitori numiţi „în pantaloni scurţi”sau „copii ai lui Lenin”, din care apoi s-au remarcatLabiş, Mazilu, Cosaşu, Mugur. Apoi, odată cu noi,aşa-zişii şaizecişti, s-au afirmat editorial cei, deexemplu, care făceau parte din grupul de la Sibiu,fiind cu zece sau cincisprezece ani mai în vârstă, laun alt nivel al expresiei şi experienţei cărturăreşti –Negoiţescu, Doinaş, Ovidiu Cotruş, Nicolae Balotă,Cornel Regman, I.D. Sârbu, Ioaniche Olteanu. Şi-apoi, ca să închei, tot de noi este „lipită” o falangăfoarte tânără la vremea aceea, splendidă prin foa-mea ei de glorie şi de litere, profitând deja cu multnoroc de cvasiliberalizarea politică care începea,falangă ce cuprinde nume ca Ion Alexandru, AnaBlandiana, Constanţa Buzea şi Adrian Păunescu,fostul ei soţ, Gabriela Melinescu şi alţii câţiva. Totatâtea direcţii posibile, clare afinităţi de gust şiuneori chiar de mentalitate, de cultură sau de nivelintelectual. Scriitori autentici, toţi aceştia, şi, evi-dent, alţii, pe care, în grabă, acum şi aici – în SudulSpaniei, lângă Mediterana, într-un decembrie înso-rit, unde scriem aceste rânduri! – nu ni-i amintim!

Deci... să vorbim de grupuri, grupurile literare,se’nţelege, să revenim la această veche şi fertilăsursă a literaturii, a înnoirilor ei necesare, dar şi apăstrării acelui curent subteran, invizibil adesea,care tresare hotărâtor în cele mai neaşteptatemomente; vorbim bineînţeles de tradiţie – nu numaia valorilor sau temelor, motivelor, dar şi a reflexelorprofunde, specifice fiecărei culturi, care îi acordă pro-filul, dar şi o chezăşie a speranţei, necesară, nurareori, în învolburatul prezent cultural pe care-ltrăim.

Mai există oare, azi, grupuri literare? Cum săle deosebim din cercul inevitabil de amici şi de cola-boratori ai vreunei reviste, din capitală sau provin-cie? Altfel spus, mai are azi vreo revistă literarăambiţia şi justificarea de a pretinde că anunţă şisprijină o anume direcţie literară, nouă şi necesară,însumând în jurul ei pe cei de aceeaşi credinţă şi for-maţie? Cum făcuse, se ştie, Convorbiri literare, care,în jurul lui Alecsandri şi Maiorescu, în jurul unorboieri luminaţi şi darnici, înalt şcoliţi ei înşişi, pre-cum Negruzzi, Pogor sau Kogălniceanu, au adunatacele minţi febrile şi creatoare pe care azi le numimclasicitatea românească. Sau cei din jurul modesteifoi Sburătorul, unde, în jurul siluetei bonome a fals-blajinului Lovinescu, se adunau siluete de bărbaţi şifemei din care au rămas nume ce abia după război şiîncă târziu, după ce s-a „aşezat” valul noroios al vul-garului naturalism de sorginte maxim-gorkiană,s-au afirmat: H.P. Bengescu, Camil Petrescu, IonBarbu, G. Călinescu, Mihai Sebastian, pentru a nucita decât numele de primă mărime.

Nu, s-ar părea că azi, vorbind de cele douădecenii post-revoluţionare, nu putem vorbi de ceva„asemănător”. Poate, mai ştii, suntem prea aproapede fenomen, cum se spune, sau confundăm, în vâltoa-rea evenimentelor, un fapt, o stare, un proces, o orga-nizaţie sau o grupare cu alta; cu care seamănă sauare pretenţia de a fi astfel, asemănătoare, dar care,în fapt, e radical diferită, împrumutându-i doaraura.

Nu, e drept, nici o revistă literară după revolu-ţie şi nici măcar notabila şi citita, prestigioasa

Românie literară nu se poate lăuda că a anunţat onouă direcţie sau că a format şi lansat noi condeie cevor rămâne. În schimb, locul unei reviste ca un posi-bil nucleu de valori şi energii, l-a luat, imediat după‘89, o nouă „grupare” care s-a numit GDS, adicăGrupul de Dialog Social, „grupare” înfiinţată de câţi-va intelectuali de prestigiu: Mihai Şora, N.Manolescu, A. Blandiana, A. Pleşu, G. Liiceanu,având la dispoziţie o excelentă revistă, 22, condusăde tânărul, la acea vreme, romancier Stelian Tănase,susţinută cu fonduri apreciabile, venite şi din afară– de la Fundaţia Soros mi se pare, mai ales – acest„grup” sau „grupare” s-a voit, la începuturi, expresiaunei pături largi şi a unor voci ce fuseseră decenii la

rând impiedicate să se exprime şi să se afirme: socie-tatea civilă.

Din îndepărtatul Paris unde mă aflam,împreună cu câţiva prieteni scriitori, D. Ţepeneag,Ilie Constantin, Virgil Tănase, Matei Vişniec, ne-ambucurat şi am fost convinşi că intelectualitatealargă, dar nu numai ea, a ţării, va beneficia de o vocecare s-o reprezinte şi care, mai ştii, cum se întâmplăîn ţările apusene, va fi capabilă să reprezinte şi untip de opoziţie, dacă nu chiar de frână la unele abu-zuri politice viitoare care nu erau excluse. În sfârşit,gândeam, o unire a intelighenţiei româneşi, ani dezile risipită şi prinsă în false conflicte, în false inte-rese. Ei bine, ce să zic, ne-am înşelat. M-am înşelat.GDS-ul şi excelenta revistă pe care o susţinea, con-dusă, după Stelian Tănase, de GabrielaAdameşteanu au devenit, din păcate, destul de repe-de, doar vocea unei secte culturale, a unei „falseelite”, deşi ea se compunea din nume care făceauparte, cu adevărat, din elita intelectuală româneas-că, însă aroganţa şi suficienţa, autoritarismul şi unanume monopol al valorilor le făcea să pară astfel!Toate, credem noi, au pornit de la un fals război încare s-au înrolat corps et âmes – sau, cum se spune,cu arme şi bagaje – câteva nume de frunte ale inteli-ghenţiei naţionale, printre care au strălucit ani în şir– ba mi se pare că „strălucesc” şi astăzi! – mai ales

două: G. Liiceanu şi Ana Blandiana. Lor, în timp,sau, mai ştii, poate de la începuturi – sunt obligat săplutesc în vag deoarece în ce mă priveşte, nici eu şinici alte nume, să zicem, de aceeaşi rezonanţă, bapoate chiar mai marcată decât a celor de mai sus, nuam fost invitaţi, nici la constituirea acestei organiza-ţii, nici mai târziu, la multele şi foarte interesanteledezbateri care au avut loc la sediul revistei 22 în toţi

aceşti douăzeci de ani de când există! – lis-au mai adăugat şi alţii, nume e drept răsu-nătoare, dintre care unele au părăsit litere-le, cum este acela al poetului MirceaDinescu. Sau Andrei Pleşu care a părăsitcariera de remarcabil critic de artă plastică,cum părea că s-a configurat cu câteva volu-me înainte de revoluţie, preluând în vreodouă rânduri funcţii înalt oficiale.

Falsul război de care am vorbit şi cares-a dus cu surle şi trâmbiţe – sau, cum spu-nea ridicolul Mişa Novicov, tartor al stalinis-mului, „cu sobe şi turle” – mai bine de undeceniu, a fost cel contra revenirii comuniş-tilor la putere sau, pe scurt, contra „vechilorşi noilor comunişti”. Nimic de zis, am făcut-oşi eu în ţară şi în străinătate, după mijloace-le mele limitate, cele ale unui singur om.Numai că... înainte! Când exista acest comu-nism, când era acceptat de marile state alelumii şi ale Europei şi când încă acest regimtăia şi spânzura cu sârg. „A cărui împărăţienu va avea sfârşit!...” cum se cântă în biseri-că, cum credeau mulţi, mulţi intelectuali de

pe toate meridianele. Nu, nu vreau să spun prinexpresia fals război că nu trebuia luptat, să zicem,contra revenirii unor vechi politicieni compromişi, cănu trebuia protestat contra mineriadelor abuzive şicriminale, contra evacuării pieţei Universităţii etc.

Dar a face din această „luptă” contra comunis-mului – regim ce nu mai exista în Europa de Est –sau contra re-alegerii, prin vot secret şi universal, aunor foşti nomenclaturişti, aşa cum se întâmpla şi înstatele vecine, de la Nord, care au fost mereu cu unpas, chiar doi, ca să zic aşa, înaintea noastră în mate-rie de lupte civice şi de proteste anti-totalitare, eramai mult decât o naivitate: era o diversiune. Cu atâtmai pernicioasă, mai nocivă, cu cât a durat, şi la adă-postul căreia, printr-un paradox hilar, ca să zic aşa,s-au fofilat şi stabilizat, amplu, tocmai unii dintrevechii nomenclaturişti, chiar dacă din eşalonul doisau trei, unii dintre ei, ironia sorţii, inşi de bună for-maţie profesională, care conduc şi azi, de mulţi ani,instituţii cu greutate.

Mai gravă – dacă poate fi ceva mai grav! – afost scindarea brutală pe care această campanie sauluptă, cum vreţi să-i spuneţi, a creat-o în lumeanoastră, în micro-cosmosul nostru literar-artistic,pentru care într-adevăr noi, creatorii, am luptat şil-am apărat cu dinţii, împreună, sub ultima dictatu-ră. Noi, creatorii şi comentatorii de vârf ai literelornaţionale, verificaţi în decenii de un amplu public şide critica profesională de prestigiu.

Nu-nu, domnii mei, argumentele pe care le audpe ici şi colo, că fără această „rezistenţă şi luptă”comunismul şi comuniştii ar fi revenit, sunt din ce înce mai false, dacă nu ridicole. Niciunde în fostele ţăridin Est, deşi în guvernele lor, în libertate, ca efect alinstalării unei reale democraţii – care înseamnă votliber, secret şi universal, dreptul la expresie liberă,la călătorie, la liberă asociere, la credinţă. etc. – aufost, până azi, aleşi inşi din aşa-zisul eşalon doi alcomuniştilor, niciunde comunismul, ca atare, cuideologia, instituţiile şi abuzurile sale nu a mai reve-nit. Nici nu mai avea cum; aceste ţări mici sau mediiam fost mereu în istorie împinse spre sau atraseîntr-una din orbitele de influenţă ale imperiilor, iarazi, odată cu surparea imperiului moscovit, aproapefiresc – dar ce înseamnă firesc în istorie?! – acesteţări sunt, vedem bine şi ne felicităm pentru aceasta!,atrase în orbita occidentală. În plus, România este şimembră a organizaţiei militare NATO, de dominaţienord-americană clară, adversarul pe „viaţă şi moar-te” al celeilalte organizaţii, nu mai puţin armate şibelicoase, a tristului şi celebrului Pact de laVarşovia. Care comunism? Care aşa-zisă revenire? Şior să reuşească domnii de la GDS să ne convingă cădatorită revistei 22, a conferinţelor şi a zaiafetuluivorbăreţ, uneori interesant, alteori desfăşurându-seîn jurul aceloraşi false teme sau probleme, nurareori, periferice... comunismul şi „aprigii comu-nişti” n-au mai revenit? Aceasta e istoria contempo-rană pe care d-lor vor să ne-o predea, de la înălţimeaunor idei sau doctorate; sperăm că nu toate la fel defalse ca cel al prietenului dlor Pleşu şi Liiceanu,Sorin Antohi, el însuşi distins membru GDS, care areuşit o impostură universitară demnă de o intere-santă şi savuroasă comedie de bulevard?! �

fragment

3

Nicolae Breban. Foto: Aura Christi

NICOLAE BREBAN

Grupul de Dialog Social.

Un fals război

Plănuită de mult, ca o urgenţă introdusă în ritmurile scrisuluimeu de amănuntul că visez enorm, Cartea viselor porneşte de ladouă, pentru mine, adevăruri. Mai întâi, ceea ce vezi, simţi, înţe-legi, pe scurt, trăieşti în vis/prin intermediul viselor este o expe-rienţă de consistenţă şi însemnătate egale cu ale experienţeidiurne, în stare de veghe. Şi visele intră în definirea de sine, şiele lasă urme, şi ele te construiesc. Pe de altă parte, povestea-vieţii-în-stare-de-veghe şi povestea-viselor-nopţii (voi face aceas-tă distincţie între zi şi noapte fiindcă nu dorm niciodată în tim-pul zilei, iar Cartea e a viselor mele) sunt ambele interpretărisubiective şi larg condiţionate de contexte, sunt ficţiuni la dis-tanţă egală de Adevărul absolut, niciodată nouă la îndemână. Ledesparte, poate, o singură diferenţă: faptele şi ficţiunea vieţiitale diurne au sau pot avea martori, cele ale viselor tale, nu. Deaici şi circumspecţia – firească, de altfel – cu care sunt priviţipovestitorii de vise. Nimeni nu poate proba„adevărul” şi acurateţea relatărilor tale dedincolo! Nici măcar aparatura sofisticată apsihiatrilor şi neurologilor de azi caremăsoară, orbeşte, pe dibuite, impulsuri şicrispări ale trupului/creierului care visea-ză. Dar e de precizat imediat că nici lectu-ra vieţii diurne, nici a celei nocturne nusunt ultime şi definitive, în cazul amându-rora încap oricând remanieri, re-lecturi,funcţie de date noi, de o ştiinţă/înţelegeremai adâncă a detaliilor. Şi amândouă suntacte ale creierului tău. Cel puţin deocam-dată, însă, visul e o experienţă strict indi-viduală, o aventură singuratecă – nu tepoate însoţi nimeni, nici un om în carne,oase şi gând! – şi, de cele mai multe ori,neclară şi stranie chiar şi pentru visătorulînsuşi. Dar asta nu înseamnă nicidecum căvisul nu e parte din tine, din enciclopediata personală, cu voia ori fără voia ta. Nuştiu cum apar visele, spunea Jung, dar,„dacă meditezi destul asupra lor, totdeau-na iese ceva din ele…”

4

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

GGilbert Durand, în Structurile antropo-logice ale imaginarului: „Înţelegereaîn istorie nu provine oare din faptulcă pot întotdeauna să strecor gândi-

rea mea prezentă şi urzeala meditaţiei mele pe subfirul decadelor trecute?” Trimiterea e la memorie,dar visul, ca vistiernic complicat al fiinţei, poate fi şiel subsumat acestei descrieri. Ca şi memoria, visulîngăduie o dublare a clipelor şi o dedublare a prezen-tului; acordă o densitate neuzitată mohorâtei şi fata-lei scurgeri a devenirii. Şi el are ceva de spus înorânduirea estetică a amintirii şi poate organiza unîntreg pornind de la un fragment trăit. ÎnMemorialul de la Mafra al lui José Saramago, ames-tec de erudiţie şi magie, se construieşte o tulburătoa-re simultaneitate: „Tot ce a fost odată va mai fi când-va de nu este chiar în clipa prezentă.” Încărcăturabarocă a frazei înlesneşte, în jocul ambiguităţii, acce-sul prin realitate la irealitate: „Odată plăsmuite,istoriile ajung să fie mai adevărate decât întâmplări-le adevărate pe care le povestesc.” Visul este de douăori plăsmuire: o dată nu neapărat voită, căci se des-curcă în absenţa vigilenţei noastre întregi; încă odată, ceva mai voită, căci ţine de lectura la luminazilei a unor poveşti de noapte. Ţesătură de imagina-ţie şi rostire – fiindcă „pentru ca să existe lucrurilesunt necesare două condiţii, ca omul să le vadă şi caomul să le pună un nume”, viaţa este o lectură acti-vă şi valorizantă şi numai de oameni depinde dacăvor trăi astăzi continuând apatic ziua de ieri sau vorşti să înceapă „de la rădăcină şi de la leagăn ziua ceanouă.” Din întuneric se naşte dorinţa de lumină. „Ces-ar alege de noi toţi dacă n-ar veni poezia să neajute să înţelegem cât de puţină claritate au lucruri-le pe care noi le numim clare?”

Prin Mona Ozouf (Lieux de mémoire. LesFrance (sic!), enciclopedie coordonată împreună cuPierre Nora), memoria şi visul îşi împrumută iarăşiinstrumentarul, căci triază după bunul plac în mate-ria „istorică”, îşi acordă dreptul de a izola un anumeepisod revelator, de a întârzia asupra unor noduritemporale, de a ignora în schimb lungi secvenţe.Există totdeauna doi versanţi ai unui loc al memorieisau, spun eu, ai unui loc oniric: un trecut şi o exigen-ţă actuală care să-l fondeze.

Înclin să cred că eul meu adânc ţine de mires-me, unghere, sentimente ceţoase, mici experienţetulburi traduse cu limbajul atunci, cândva la înde-mână. Zbaterea ta te eliberează temporar din plasaînceputurilor, dar vei păstra toată viaţa aminti-rea/amprenta ei. Fiecare fiinţă umană are nevoie săfie situată într-un anume spaţiu şi timp. Spaţiulpoate fi o locaţie fizică: o încăpere, un teatru, obibliotecă, sau poate exista pur şi simplu doar conce-put de mintea omenească. El poate fi un vis. În vis.Nevoia situării, a amplasării ţine de nevoia de inte-racţionare, de relaţie creatoare cu lucrurile. Spaţiulfuncţionează în temeiul unor legături intrinseci, carene furnizează parametrii pentru activitatea noastră„semnificativă” în lume. Suntem născuţi într-unanume spaţiu şi timp şi creştem în interacţiunedeopotrivă cu ceilalţi oameni şi cu locaţiile în caresuntem plasaţi. În teritoriul visului, aceste condiţio-nări rămân active. Chiar urgenţa delimitării, dupămodelul stării de veghe, a locului „acţiunii” visate evinovată de eforturile derutante ale visului de a de-sena hărţi. Eforturi repetate şi de o inconsistenţăadesea alarmantă. Cu treceri dintr-un decor în altul,dintr-o lume în alta. Fernand Braudel observă călumile/civilizaţiile pot fi localizate pe hartă, o parteînsemnată a realităţii lor depinzând şi de constrân-gerile şi avantajele aşezării geografice. Starea şimişcarea au nevoie de loc, numai gândul are nevoie

de spaţiu. El, gândul, îl poate şi crea – în cea maimare strâmtorare aflându-te, poţi avea spaţii întin-se şi supuse în jurul tău dacă gândul, aflat în, cumar spune Blaga, slujbă demiurgică, ţi le construieşte.De unde s-ar putea deduce că locurile fizice/corporalesunt materializări ale spaţiului mental pe care eştiîn stare să-l concreşti. Cu prelungiri bogate în vis.

Deşi Timpul e unul şi încăpem cu toţii simul-tan în el fără nici o problemă – doar locul poate fi„ocupat” de un altul, nu şi timpul – nenumărateexpresii dau de gol dorinţa secretă de a ni-l apropria,de a-l lua în stăpânire personalizat. Spunem că„n-avem timp” să facem cutare sau cutare lucru, să-l facă ceilalţi, cei care „au timp.” Pretindem să ni seacorde o bucăţică din timpul altuia, vorbim de „ziua”mea, de ziua naşterii. Ironia Timpului nu întârzie săse arate: trecem an de an prin ziua morţii noastrefără a şti că e „a noastră”, tocmai fiindcă, iată, nicinu e! Unuia „i s-au terminat zilele”, altul „a murit cuzile”, nu şi-a consumat porţia hărăzită – dar ştim căstăpânirea noastră asupra zilelor e extrem de fragi-lă, iar ele curg nepăsător pe deasupra noastră,lăsând, de-a valma, urme ale trecerii. Lucrând dupăcomandamente mai puţin stresate de cerinţele zileisociale, familiale etc., visul selectează aceste urme şile dă alte înţelesuri. Interpretările sale sunt mereuambigue şi nu de puţine ori de neînţeles. Interpre-tarea viselor o înţeleg mai ales cu visele ca subiect:ele interpretează date acumulate de creier, nu cagenitiv care suportă, aşteaptă interpretări: ele tre-buie interpretate. Le descriu încercând să aflu carele e punctul de plecare, ce anume din trecut le-a stâr-nit povestea, nu le interpretez pe ele ca semne pre-monitorii. Apropo de interpretarea viselor, am cititundeva anecdota cu elefantul „văzut” de orbi.Fiecare pipăie un anume segment al imensei vieţui-toare, cel din imediata sa apropiere. Urmează deduc-ţii de genul: e o prelată (spune orbul care pipăie ure-chea), un şarpe (cel care pipăie trompa), o coloană detemplu (piciorul), un odgon (coada). Comentatorul,ironic la adresa psihanalizei, conchide: Freud i-apipăit, desigur, testiculele… Reţin, dincolo de toateastea, imensitatea visului şi greutatea de a-l prindeîntr-o imagine panoramică. Cu ajutorul viselor potaprofunda ştiinţa semnelor şi simbolurilor, nu înmanieră ocultă, ci ca exerciţiu hermeneutic. AlbertEinstein nota în autobiografie: „Pentru mine nu enicio îndoială că drumul gândirii noastre se împli-neşte în mare parte fără a utiliza semne, cuvinte, şică ea înaintează în mare măsură în manieră incon-ştientă”. De acord, atâta doar că, abia odată interpre-tate, memoria, visul, lumea devin ficţiuni, deci reali-tăţi. Iar interpretarea e chemată de muritudine.Nemuritori, nu ne-am mai bate capul cu întrebări, încăutarea unui sens. Nemurirea ar fi chiar absenţaabsolută a sensului.

Pornind de la două propoziţii (filosofice) inde-pendente, una aparţinând lui Nietzsche: „ceea cepoate fi gândit e, cu siguranţă, o ficţiune”, cealaltălui D.D. Roşca: „A trăi este cu necesitate a interpre-ta, a da lucrurilor un sens în raport cu noi înşine”, aşmai spune că moartea, de ne-gânditul, apare, para-doxal sau nu neapărat, drept singura „realitate”umană. Apoi, viaţa şi interpretarea, interşanjabile înperspectiva lui D.D. Roşca, se opresc/încetează,amândouă şi simultan, faţă în faţă cu moartea, carele este limită. Dar, experienţă de rangul al doilea,fatal intermediată, accesibilă exclusiv mental şi„trăită” de trup după retragerea gândului din uni-unea lucreţiană a eului (facultatea umană de a gândiveşnicia a dus la concluzia că trupul muritor e unaccident din care se poate, la o adică, ieşi, dar „înso-ţirea” trupului cu sufletul, asemănătoare unei vieţi

conjugale furtunoase – după Jankélévitch –, n-are laîndemână divorţul, căci, despărţite, cele două nu pottrăi şi nu există nici o singură dovadă că ar putea-oface), gând care ar fi putut fi martorul, moartea emarea ficţiune ori măcar maestrul de ceremonii alficţiunilor omeneşti. Toate interpretările sunt posibi-le tocmai fiindcă suntem muritori şi nu ştim (aproa-pe) nimic despre singura noastră certitudine.Suntem, oarecum, predestinaţi prin muritudineinterpretării neobosite şi imperfecte. Visului.Ficţiunea şi poezia sunt instrumentele noastrefireşti de gestionare a morţii ca referinţă de graduldoi şi ca unic, suprem valorizator al existenţei noas-tre limitate. Dacă am fi veşnici, ar fi obligatoriu săavem determinări clare şi posace în eternitatea lor.Numai imprevizibilul, mişcarea vie pot muri şi crea.Faţă în faţă cu timpul şi cu moartea, ambele ne-reale, adică de necuprins în formule/forme direct pal-pabile, dar, totodată, foarte „reale” consumatoare alefiinţei muritoare, omul are doar soluţia ficţiunilor înlanţ care să-i furnizeze surogate de adevăruri linişti-toare (vezi filosofia lui ca-şi-cum, vaihingeriană). Oficţiune e adoptată dacă răspunde unei nevoi perso-nale, dacă satisface o necesitate intelectuală, dacăpoate „calma o nelinişte a inteligenţei noastre”(Ortega y Gasset). Adevărul ei e mereu relativ şi pro-vizoriu, dar încăpător.

Interpretarea se petrece în seama trecutului(„enciclopedia personală”), acumulat ca un bulgărede zăpadă, cum ar zice Bergson, pe măsura înaintă-rii noastre spre moarte. Această acumulare de inter-pretări succesive şi remaniabile ne „îmbrânceşte”clipă de clipă spre limita morţii, a interpretării nule.O avarie în acest mecanism al eclipsei sistematice, oieşire din firescul uitării cotidiene şi cotinocturneaduc la suprafaţă gândul morţii. Nu întâmplător, ne-mişcarea e cea care aduce spaimele morţii în actua-litate. Mişcarea, fie ea şi doar interioară, naşte spa-ţiu şi oferă locuri de închiriat. Visul este un loc deînchiriat.

În spaţiu te poţi simţi liber şi stăpân pe sensurişi direcţii. Această senzaţie de libertate face ca spa-ţiul să fie resimţit ca prieten, ca ocrotitor, în vremece timpul e cel care consumă ameninţător din dura-ta limitată a vieţii omeneşti. De aceea, spaţiul e maidegrabă descris, iar timpul, interpretat, pentru a i seda o „realitate” pe care nu o are în mod evident şisecurizant. „Timpul pasă, locul stă”, observa HeliadeRădulescu. Trecerea sa e nepăsătoare faţă deoameni. Locul, în schimb, acceptă, aparent supus,„gândirea narantă” (Giampiero Comolli), cea carecontrolează prin poveste ori îşi dă iluzia că se întâm-plă aşa. Gândirea naratorie, cea exersată şi depovestitorii adunaţi la Hanu Ancuţei, de pildă, joacăpunerea între paranteze a timpului care macină,crescând „în urmă”, până la eliminarea oricărui „loc”trăibil. Omul, ca fiinţă-pentru-moarte, e destinatunei întinderi finite a vieţii; făcuturile sale sunt obli-gatoriu succesive, ubicuitatea îi e refuzată; nici omişcare în spaţiu, fie el şi oniric, nu se poate petreceîn afara timpului şi fără cheltuirea unei felii dindurata unicei vieţi la îndemână. Timpul visului are,însă, nesăbuinţa de a accepta comprimări şi modifi-cări ale spaţiului, ca pentru a ne arăta cum ar fiviaţa noastră, dacă, vorba lui C. Noica, n-am avea orin-ar trebui să avem hotare. �

IRINA PETRAŞ

Cartea viselor(4)

Irina PetraşFoto: Laura Poantă

„„TTeama teribilă” pe care GilbertK. Chesterton şi-o manifesta lagândul că Alice în Ţara Minuni-lor, delicata povestire absurd-

onirică a lui Lewis Carroll ar putea să cadă înmâinile neîndemânatic-pedante ale studioşilor,devenind „rece şi monumentală ca o piatră funera-ră clasică”, nu era întru totul nejustificată. MartinGardner a publicat o ediţie savantă adnotată afermecătoarei povestiri, socotind, pe drept cuvânt,că „absurdul la Carroll nu este nici pe departe atâtde întâmplător şi lipsit de finalitate” pe cât pare.Dar dacă o asemenea ediţie a ficţiunii celui dintâimare literat modern al absurdului îşi are justifica-rea – comentariile lui Gardner nefiind lipsite deumorul voluntar şi involuntar al pedanteriei – nutot astfel ni se par eforturile unor exegeţi, căutândsă dea explicaţii adeseori fantasmagorice textelorlui Carroll, să le descifreze, atribuindu-le cele maibizare şi ascunse semnificaţii alegorice şi simboli-ce. În „ţara minunilor”, unii din aceşti amatori decriptograme descoperă simboluri teologice. Depildă, Shane Leslie vede în păţaniile lui Alice oistorie secretă a controverselor religioase dinAnglia jumătăţii a doua a secolului trecut.Chiseaua cu gem de portocale ar fi un simbol alprotestantismului, regina albă ar fi cardinalulNewman etc., etc. Chei secrete caută şi psihana-liştii (A. M. E. Goldschmidt, Paul Schilder şi, maiales, Phyllis Greenacre) care interpretează simbo-listica absconsă a cărţilor lui Charles LutwigeDodgson, alias Lewis Carroll, în funcţie de com-plexele sale reale sau presupuse. Atunci cândaceste analize ne oferă date asupra excentriculuiprofesor de matematică de la Oxford, ele contribu-ie la cunoaşterea omului, şi mult mai puţin la tăl-măcirea operei. Toţi, sau aproape toţi scriitoriicare s-au aventurat în zona absurdului constituiecazuri privilegiate pentru psihanalişti. Cercetări-le analitice eşuează însă, atunci când încearcă săinterpreteze creaţia pornind exclusiv de la date ceţin de o psihé inconştientă a creatorului. Dramascriitorului absurd e numai în subsidiar psihologi-că. Esenţa ei este ontică.

Sciziunea interioară a eului, la autorul luiAlice’s Adventures in Wonderland (Aventurile luiAlice în Ţara Minunilor) este o asemenea dedubla-re existenţială, ireductibilă la o simplă tulburarea personalităţii psihice. Deşi, simptomele ei aparîn toate manifestările omului Lewis Carroll. Şi,înainte de toate, în pseudonimia pe care o adoptă,asemenea tuturor celor ce au suferit de pe urmaunei leziuni a identităţii. Ca şiKierkegaard care se ascunde şi serevelează sub masca diverselor salepseudonime, ca şi Fernando Pessoa,poetul multiplelor identităţi, diaconulconferenţiar de la Oxford recunoaşteprezenţa unui alter ego lăuntric, dândscriitorului dintr-însul un alt nume.Ambivalenţele sunt numeroase lastructurile a căror identitate intimă ealterată. Faptul că există un dubluCharles Lutwige Dodgson-LewisCarroll era evident celor care l-aucunoscut. Chiar şi copiilor. Una dinacele „prietene-copile” care au jucat unrol capital în viaţa lui, Isa Bowman, îşiaminteşte cum povestitorul încântătoral aventurilor lui Alice, cu care seplimba într-o zi, s-a schimbat la faţă,în atitudine şi cuvinte, în clipa în careli s-a ataşat un profesor, coleg al luiLewis Carroll, care redeveni bruscDodgson, conferenţiarul de matematicişi logică. Dar scriitorul însuşi urmăreacu pasiune, în jurul său şi – vom vedea– în ficţiunile sale, posibilele rupturi înunitatea Fiinţei. Vorbind o dată despreo „ciudată copilă” descoperă, cu amuzat interes, căaceasta pretinde despre sine că nu e una, ci doi.De unde provine această obsesie a dedublării?

Legea şi Jocul, ca două mari puteri, şi-au dis-putat persoana spirituală a lui Lewis Carroll. Fiularhidiaconului Dodgson, născut în 1832 laDaresbury, un sat din Lancashire, unde tatăl săuera pastor, creşte în ascultarea legii, având însă

totodată o timpurie patimă pentru jocul excentric.Casa parohială, izolată, în care trăieşte până la 11ani e, în acelaşi timp, templul puritan şi intrare în„ţara minunilor”. Preceptele severe (care îi vorface mai târziu pe toţi copiii pastorului refractarila căsătorie) sunt urmate fără împotrivire. Darnatura e prezentă, aproape, domestică în fermă,insolită în flora şi fauna din regiune. Copil,Charles Dodgson are o preferinţă pentru animali-cule îndeobşte evitate: râme, broaşte râioase,melci. Jocurile de toate felurile vor constitui, pen-tru el, o statornică pasiune. Talentat prestidigita-tor, croind labirinte complicate în zăpadă, mareamator de şah, crichet, biliard, inventând jocuri,el simte încă în copilărie atracţia unei lumi imagi-nare, supusă unor legi sui-generis, unor reguliproprii de comportament. În universul fictiv alJocului, copilul, şi mai târziu adultul (care va păs-tra întotdeauna o mare doză de copilărie) încearcăsă realizeze o ordine a Legii, alta decât cea a lumiiîn care trăieşte.

Căci toate jocurile pe care le născoceşte celcare, în viaţa „serioasă” a profesiunii, se dedicăjocului jocurilor – matematicii şi logicii matemati-ce – sunt roadele unui spirit legiferator inventiv.În genere, jocurile acestea îşi iau substanţa dindomeniul vast al cuvintelor şi cifrelor. LewisCarroll a fost, pare-se, cel care a introdus cuvinte-le încrucişate în Anglia. El e, în orice caz, inventa-torul unui mare număr de enigme matematice şilingvistice, sisteme mnemotehnice, jocuri de cifre.Lumea din cele două opere importante ale scriito-rului Alice’s Adventures in Wonderland şi Throughthe Looking-glass (Prin oglindă) este un asemeneaunivers ierarhizat, supus unor bizare legi proprii,univers al jocului – de cărţi în prima lucrare, deşah în a doua.

Dar nu numai jocul reglementat, supus legi-lor îl pasionează pe Lewis Carroll, ci şi jocul pre-tinzând schimbarea identităţii. Tot ce presupunemimare, travestire, mască, poză îl interesează. Încopilărie, organizează un teatru de casă. Cu operucă brună pe cap şi purtând o robă albă, dăspectacole. Ca şi Jarry, adoră marionetele. Bunpăpuşar, face o transcripţie a Tragediei RegeluiIoan, jucându-l pe Shakespeare pe o minusculăscenă de casă, cu păpuşi. Scrie el însuşi mici piesepentru repertoriul marionetelor sale. Adoră tea-trul pe care-l frecventează cu asiduitate, în pofidaconvenienţelor care interziceau unui clericpătrunderea într-o asemenea sală de perdiţie. Niciculisele nu-i sunt străine. E marele prieten al cele-

brei actriţe Ellen Terry. În sfârşit, tot de aceastăpasiune a spectacolului ţin şi îndeletnicirile saleperseverente în domeniul fotografiei.

Scrisul era, pentru Lewis Carroll, în acelaşitimp o încercare de păstrare a ingenium-ului, aingeniozităţii infantile, o tentativă de evadare dincorsetul raţional în libertatea nonsensului, o prac-tică igienică (scrie pentru sănătatea sa), şi o cale a

contestării, a revoltei. Toate aceste mobile semanifestă în acea capodoperă a absurdului, Alice’sAdventures in Wonderland. Cum arăta AndréBreton, vorbind în Antologia umorului negru, des-pre Lewis Carroll: „Spiritul, în confruntarea sa cuorice fel de dificultate, poate să găsească o ieşireideală în absurd. Acceptarea, complacerea înabsurd, redeschide omului regatul misterios încare locuiesc copiii”. Conform legendei, povesteaAventurilor lui Alice în Ţara Minunilor a apărut,sub forma unei povestiri improvizate, în „fericitazi de vară”, 4 iulie 1862. În realitate, prima partea dipticului Alice n-a apărut dintr-o dată ca atare,după întoarcerea lui Lewis Carroll din aceamemorabilă excursie pe care o face, probabil, înziua amintită, cu Alice Liddell şi surorile ei.Aventurile subterane ale lui Alice, devin, prelucra-te, Alice petrece o oră în Ţara Zânelor, apoi, într-oversiune finală, Aventurile lui Alice în ŢaraMinunilor.

Ce este Wonderland, Ţara Minunilor în carepătrunde Alice, alunecând în vis, căzând în vizui-na unui iepure? Un univers feeric, de basm? Unplan abisal, al inconştientului? Tărâmul ireal încare posibilul îşi lărgeşte sfera la nesfârşit?Spaţiul în care coboară Alice, se află aproape decentrul pământului (către care se îndreaptă şi alţieroi ce intră într-o altă lume, căzând în pământ,ca eroina ficţiunii lui Frank Baum: Dorothy andthe Wizard in Oz (Dorotea şi Vrăjitorul din Oz). Defapt „Ţara Minunilor” e alcătuită după topografialui Lewis Carroll doar din câteva încăperi şi o gră-dină. În ţinutul de dincolo de Oglindă, altă regiu-ne onirică în care pătrunde Alice (Through theLooking-glass), spaţiul care se deschide dincolo deo încăpere şi o grădină este un imens teren parce-

lat ca o tablă de şah. Tărâmul miracu-los îl repetă, în parte, pe acela al rea-lităţii cotidiene, dar într-o ordine, con-form unor reguli absurde. Miraculosule o repetiţie diformată a naturalului,supus în prealabil unei explozii inte-rioare.

Căzând în vizuina iepurelui,Alice alunecă printr-un tunel întune-cos, pe ai cărui pereţi laterali se vădtotuşi rafturi cu cărţi, picturi, hărţi,unele ustensile ale lumii şcolăreşti, caşi un borcan de marmeladă pe careeroina îl înhaţă în treacăt. Ajungândîntr-o încăpere închisă, vede, prin sin-gura uşiţă pe care o poate deschide,dar prin care nu poate trece, o grădinăcu flori şi fântâni, un Eden. Tot astfel,în Through the Looking-glass, vaobserva de la oarecare distanţă imen-sul teren de şah, pe care, după trece-rea anumitor piedici, va păşi. Viziuneparadisiacă: „E un joc uriaş de şah” –exclamă fetiţa excitată – „care se joacăîn lumea întreagă, dacă peste totaceasta e lumea... Oh, cât de amu-zant!” Paradisul copilului este acela al

lumii-joc. Spaţiul privilegiat este acela al terenu-lui de joc, iar timpul propriu este – ca în modelulcosmologic al lui De Sitter – o dimensiune etern-staţionară. „Ceaiul nebun” la care participă Alicese desfăşoară în permanenţă, căci mereu e oraşase după-masă când el se serveşte. �

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

NICOLAE BALOTĂ

Lewis Carroll, precursor al absurdului

Nicolae BalotăFoto: Aura Christi

6

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

BASARAB NICOLESCU

Eugène Ionesco şi logica contradicţiei

IIonesco şi Lupasco erau prieteni, se frec-ventau şi aveau îndelungi discuţii filosofi-ce. În mod evident, Ionesco a citit cu aten-ţie opera lui Lupasco şi a fost cu certitudi-

ne influenţat de filosofia sa. În cartea sa EugèneIonesco – mystique ou mal-croyant? (Eugène Ionesco– mistic sau necredincios?), Marguerite Jean-Blainsubliniază rolul major al lui Lupasco în itinerariulspiritual al lui Ionesco1, alături de Jakob Boehme şide Sfântul Ioan al Crucii, de Cartea morţilor tibeta-nă (Bardo-Thödol) şi de ritualul creştin ortodox.Ionesco a citit cu atenţie nu doar Logică şi contradic-ţie, ci şi Principiul antagonismului şi logica energiei,lucrarea fundamentală a lui Lupasco în ceea ce pri-veşte terţul inclus – acest terţ misterios între Bine şiRău, între Frumos şi Urât, între Adevăr şi Fals.

În Jurnal în fărâme, Ionesco scrie: „Tocmaipentru că grecii aveau simţul imuabilităţii arhetipa-le, trebuie să fi avut şi simţul non-imuabilităţii:Lupasco explică foarte bine acest lucru. Nimic nuexistă cu adevărat şi nimic nu este gândit decât prinopoziţie cu un contrariu care există de asemenea şipe care îl refulăm.”2

În chip firesc, numele şi ideile lui Lupasco figu-rează în piesa Victimele datoriei3, montată laThéâtre du Quartier Latin, în regia lui JacquesMauclair, şase ani după publicarea lucrării Logică şicontradicţie.

Personajele acestei „pseudo-drame” sunt:Choubert, Madeleine, Poliţistul, Nicolas d’Eu,Doamna şi Mallot cu „t” la urmă. Acţiunea se petre-ce într-un „interior mic-burghez”.

Numele de „Nicolas d’Eu” este interesant, dacăne gândim la semnificaţia lui „Eu” în limba română.Nicolas d’Eu „este înalt, are o barbă mare şi neagră,ochii umflaţi de somn, părul ciufulit, hainele şifona-te; arată ca cineva care tocmai s-a trezit, după ce adormit îmbrăcat.”4 Nicolas d’Eu îi dezvăluiePoliţistului ideile sale despre teatru: „Am reflectatmult la posibilitatea unei înnoiri a teatrului. Cumpoate exista ceva nou în teatru? Ce părere aveţi,Domnule Inspector şef?” Poliţistul îl întreabă: „Unteatru non aristotelic?”. „Exact” – îi răspundeIonesco, alias Nicolas d’Eu. Şi continuă: „E necesarînsă să ţinem cont de noua logică, de revelaţiile pecare le aduce o psihologie nouă… o psihologie a anta-gonismelor… […] Inspirându-mă dintr-o altă logicăşi dintr-o altă psihologie, aş introduce contradicţie înnon-contradicţie, non-contradicţie în ceea ce bunulsimţ consideră contradictoriu… Vom abandona prin-cipiul identităţii şi unităţii caracterelor în favoareamişcării, a unei psihologii dinamice… Nu suntem noiînşine… Personalitatea nu există. Nu există în noidecât forţe contradictorii sau non contradictorii… Dealtfel, v-ar fi de folos să citiţi Logică şi contradicţie,excelenta carte a lui Lupasco… […] Caracterele îşipierd forma în lipsa de formă a devenirii. Fiecarepersonaj este mai puţin el însuşi cât celălalt. […] Câtdespre acţiune şi cauzalitate, nici nu mai încapevorbă. Trebuie să le ignorăm complet, cel puţin învechea lor formă, prea grosieră, prea evidentă, falsă,ca tot ceea ce este evident… Nu mai există nicidramă, nici tragedie: tragicul devine comic, comiculeste tragic, viaţa devine veselă… viaţa devine vese-lă…”. Poliţistul reacţionează aşa cum trebuie: „Înceea ce mă priveşte, rămân aristotelic logic, fidel mieînsumi, fidel datoriei mele, respectuos cu şefii mei…Eu nu cred în absurd, totul e coerent, totul poate fiînţeles … […] datorită efortului gândirii umane şi alştiinţei.”5

Citarea numelui lui Lupasco în contextul pieseipoate părea o uşoară ironie a lui Ionesco la adresaprietenului său, ipoteză susţinută de Marie-FranceIonesco, fiica autorului. Dar această ipoteză e falsă.

Regizorul Victimelor datoriei, Jacques Mauclair,vedea corect atunci când spunea, pe 7 mai 1988, la aTreia Noapte a Premiilor Molière: „Domnule Ionesco,Maestre, dragul meu Eugène, ne-aţi promis că veniţi

în această seară şi aţi venit. Cu siguranţă, ne veţiuimi mereu. Discipol al lui Lupasco, al cărui numerimează în mod curios cu al dvs., conciliaţi logica şicontradicţia fără vreo dificultate aparentă. Astfel,fugiţi de mondenităţi, dar nu rataţi nici una; dispre-ţuiţi onorurile, dar le acceptaţi pe toate. Aveţi oredingotă verde foarte ochioasă, un bicorn, o sabie,dar mergeţi la întrunirile Academiei fără cravată.Insultaţi gramatica, martirizaţi vocabularul, darfotografia dvs. se află în dicţionarul Petit Larousseilustrat.”6

Într-o abordare mai serioasă, criticii au sesizatrolul filosofiei lupasciene în geneza şi dezvoltareateatrului absurdului.

Astfel, Emmanuel Jacquart scrie, în legăturăcu Lecţia: „Fără a fi ca Lewis Carroll, un profesionistal logicii, Ionesco este pasionat de ea ori de câte oriaceasta amuză şi surprinde. Forma cea mai simplă ademersului său constă în a contracara sau a anulaprincipiul identităţii şi al non-contradicţiei. În acestmod, înţelegerea intelectuală devine „un raţiona-ment matematic, inductiv şi deductiv totodată”.Latina, spaniola şi neo-spaniola se sprijină pe „ase-mănări identice”! În fine, se întâmplă ca un personajsă afirme şi să infirme propoziţia pe care o avansea-ză […] În această lume răsturnată, lucrul cel maisimplu şi lucrul cel mai complex devin la fel de pro-babile […] Atunci când logica îşi permite toate liber-tăţile, raportul cauzal face şi el la fel. […] La limită,Ionesco imaginează o logică fictivă care structureazălumea într-un mod ciudat.”7

Dar cel care a pus în evidenţă cu o mare perti-nenţă influenţa operei lupasciene asupra teatruluilui Ionesco este marele teoretician american al lite-raturii şi artei Wylie Sypher, în cartea sa Loss of theSelf (Pierderea Sinelui)8. Wylie Sypher ne spune fărănici o ambiguitate: „ […] Ionesco elimină legile cau-zei şi efectului pe care au fost clădite şi teatrul şi şti-inţa. În locul lor, Ionesco acceptă […] logica luiStéphane Lupasco, a cărui operă ne oferă cheia aceea ce face Ionesco în teatru.”9

Wylie Sypher pleacă de la observaţia căIonesco, ca şi Heidegger, a fost fascinat de abisulvidului care subîntinde existenţa noastră. Ionescovrea cu tot dinadinsul să capteze nesustenabilul.

În acelaşi timp, Wylie Sypher subliniază faptulcă ştiinţa a afectat natura literaturii. Orice limbajverbal devine un clişeu în raport cu adevărurile cap-tate de limbajul matematic. „Noile matematici şi pic-tura abstractă sau noua muzică nu mai pot fi expri-mate prin limbajul verbal – scrie Wylie Sypher.Matematica a penetratatât de adânc toate şti-inţele şi filosofia, încâtnu mai e posibil să ex-primi realitatea prin-tr-un limbaj verbal dinmoment ce lumea încare trăim seamănă cuun joc jucat în cadrultopologiei, care estecapabilă să erijeze struc-turi mult dincolo defrontierele vechii logici,structuri care nu maipot fi descrise printr-unvocabular, cu excepţiacelui non-verbal.”10

Vechea logică a ex-clus sentimentele. Sen-timentele, scrie WylieSypher, sunt „unice –nici un sentiment nueste exact acelaşi cu altsentiment. Deci senti-mentele noastre suntdiscontinui şi nu sesupun nici unei secvenţe

logice. Mai mult încă, sentimentele se află în afaragândirii – ele nu pot fi raţionalizate. Pe scurt, vechealogică a fost un mijloc de a exclude sau de a reduceexperienţa – ea nu a fost un mijloc de aprehensiunea experienţei.”11

Potrivit lui Lupasco, observă Wylie Sypher, tra-gedia a avut mereu capacitatea de a capta absurdita-tea vieţii, ceea ce logica este incapabilă să facă: tra-gedia descrie contradicţiile experienţei noastreumane. „În felul său – scrie Wylie Sypher, Lupascoţine seama cât se poate de serios de ceea ce am spusîntotdeauna despre caracterul tragic al vieţii; îl ia înconsiderare suficient pentru a încerca să îmbogă-ţească logica prin înţelegerea tragică a experienţeiumane […]”12. Există, adaugă Wylie Sypher, o dialec-tică a comicului, aşa cum există o dialectică a tragi-cului: „[…] Comedia îşi are propria perspectivă asu-pra absurdităţii fiinţei umane.”13

În opinia lui Wylie Sypher, „Lupasco caută ologică existenţială, o logică plină de «contradicţiicreative» şi priveşte absolutul ca pe un pericol. […]Lupasco invocă o logică a absurdităţii, o logică careare ceva în comun cu acele koans din buddhismulZen. […] Zen caută o percepţie directă a realităţii,fără vreo contaminare intelectuală.”14 Consideraţiilelui Wylie Sypher deschid o cale de cercetare nebănui-tă în explorarea realităţii graţie terţului inclus. �

1 Marguerite Jean-Blain, Eugene Ionesco – mystiqueou mal-croyant?, Lessius, Bruxelles, 2005, p. 63-64.

2 Eugène Ionesco, Journal en miettes, Mercure deFrance, Paris, 1967, p. 62.

3 Eugène Ionesco, Victimes du devoir, în Théâtre I,Gallimard, Paris, 1984 (prima ediţie datează din 1954),p. 159-213.

4 Idem, p. 200-201.5 Idem, p. 203-205.6 Eugène Ionesco, Théâtre complet, Bibliotheque de

la Pléiade, Gallimard, Paris, 1990, ediţie prezentată, sta-bilită şi adnotată de Emmanuel Jacquart, p. CI-CII.

7 Emmanuel Jacquart, Notice, în Eugène Ionesco,Théâtre complet, op. cit., p. 1500-1502.

8 Wylie Sypher, Loss of the Self – in ModernLiterature and Art, Random House, New York, 1962, capi-tolul 5 – Tropisms and Anti-Logic, p. 87-109.

9 Idem, p. 99.10 Idem, p. 97.11 Idem, p. 100.12 Ibid.13 Ibid.14 Idem, p.104-105.

PPetru Popescu este, incontestabil, unuldintre maeştri prozei româneşti contem-porane, prin scriitura directă, bărbăteas-că, nemanieristă pe care o practică,

expresie a unei lucidităţi compoziţionale ieşite dincomun. Romanele sale de dinaintea evadării dinRomânia, Prins şi Dulce ca mierea e glonţul patriei (maipuţin Sfârşitul bahic sau Să creşti într-un an cât alţiiîntr-o zi, mai neconcludente) au marcat profund sensi-bilitatea generaţiei contraculturale româneşti, pentrucare ceauşismul era o fundătură şi Zidul lui Pink Floydliturghia compensativă a ieşirii din impas. În anul1969, Petru Popescu a participat, alături de I.Negoiţescu şi Adrian Marino, la o faimoasă „bătăliepentru oraş”, purtată în presă, ce milita pentru reconsi-derarea citadinismului în literatura română, în daunacanonului rural pe care-l întreţineau Zaharia Stancu,Marin Preda şi alţii. Volumul său de versuri din 1969,Zeu printre blocuri, a funcţionat ca manifest de genera-ţie, tot ce întreprindea acest „romancier al tineretului”fiind socotit emblematic, stenic şi promiţător, prin nou-tatea formulei intelectuale pe care el o propunea, prininsurgenţă cosmopolită şi anvergură juvenilă protesta-tară, ce contrastau cu scrisul molcom al unei caste aicărei oameni fuseseră învăţaţi să îmbătrânească prearepede, resemnaţi în obedienţă şi prăfuiţi de confor-mism sau privilegii.

În consecinţă, atunci când Petru Popescu a fugitdin ţară, stabilindu-se în Statele Unite, gestul său afost interpretat de către mulţi ca o continuare fireascăa programului intelectual pe care-l promovase cât a statîn România. În mod paradoxal, Puterea trebuie să se fisimţit şi ea mai uşurată datorită plecării, din variimotive, familiale şi de sistem: dincolo de faptul că fami-lia Ceauşescu scăpa în acest fel de un „pretendent”incontrolabil la mâna metamaticienei Zoia, deja înver-şunată că părinţii îi dejucaseră idila cu medicul clujeanDan Vincze, dispărea din ţară şi stindardul simbolic alunei generaţii în jurul căruia se puteau coaliza insur-genţe, articula revolte, sedimenta nemulţumiri.

Zvonul legăturii amoroase dintre Petru Popescuşi Zoia Ceauşescu circula stăruitor în anii ‘70. Pentru ao menaja pe Zoia, autorul a păstrat ani de-a rândultăcere pe marginea acestui subiect, oferind detaliileaşteptate abia acum, prin romanul de mare succesSupleantul (Editurile Jurnalul şi Curtea Veche,Bucureşti, 2009), vândut la standurile de presă împreu-nă cu cotidianul Jurnalul Naţional. Romanul, foartebine scris, în ciuda unor pasaje (nu multe...) în careautorul cedează ispitei de a şarja pe marginea ruralită-ţii retardante a societăţii româneşti pe aceea a„Golgotei” româncuţelor strivite de parteneri falocraticişi abuzivi şi pe aceea a „dacismului” lui Ceauşescu,reprezintă, înainte de toate, expresia unei superioareprobităţi umane, figura Zoiei fiind memorabilă şi prinnimic grotescă sau dispreţuitoare, aşa cum ne-au obiş-nuit în ultimii ani comentatorii de televiziune şi presade investigaţie sau de scandal. Nici Ceauşescu-tatăl nuiese foarte rău din roman, în ciuda faptului că dictatu-ra lui e obiectiv circumscrisă, protagonistul nemena-jând-o pe Zoia atunci când îi arată excesele, suficienţadictatorială sau faraonismul. Supleantul e, pe ansam-blu, o bună analiză de sistem, făcută din interior, parti-cipativ, dar oarecum surescitat, fără eroisme inutile şifără excese groteşti, ceea ce înseamnă că romanul seaflă, prin formula redactării sale, în afara psihologieirevanşarde care domină, azi, viaţa noastră literară, pefondul vinei de a nu fi putut contabiliza decât puţinedisidenţe şi nu prea multe „scrieri de sertar”. E deaşteptat, aşadar, ca el să suporte atacuri înverşunate,dorinţa unui traseu de receptare lin, facilitat şi de tur-neul pe care scriitorul l-a întreprins în ţară, fiind nimicaltceva decât o iluzie.

Supleantul arată că autorul a colaborat circum-stanţial cu sistemul, avansându-i chiar „inovaţii” pen-tru care maşina de presă de atunci nu părea să fie pre-gătită. De pildă, însoţind familia Ceauşescu într-o vizi-tă „de lucru” în America Latină, el scrie reportaje îndevans, sporind impresia de „autenticitate” a participă-rii prezidenţiale la coregrafii protocolare care nu avuse-seră încă loc; spre finalul romanului, el continuă îndirect, la radio, o cuvântare sugrumată a lui Allende,îndreptând-o apocrif în direcţia „omului providenţial”care este Ceauşescu, „voce” a păcii mondiale – şi carenu mai ajunge în Chile, fiind primit crispat chiar şi înPeru, ţară temătoare de extinderea revoltei. La noi,asemenea „greşeli de tinereţe” nu se mărturisesc, sause escamotează prin prezumţia de „disidenţă” generali-zată, acreditată de cei pentru care ceauşismul n-a fostaltceva decât un pumn de fier băgat în gura unui poporunanim protestatar. Dimpotrivă, ceea ce Petru Popescuarată este că se poate scrie obiectiv şi despre o expe-rienţă în care ai fost, deopotrivă, atât părtaş la mistifi-care, cât şi victimă a acesteia. Integrat vremelnic în„sistem”, protagonistul nu se converteşte, dar interpre-tează totul ca pe o experienţă a lucidităţii în care „tabe-rele” sunt ferm circumscrise, dihotomia rămânând deneatins, inextricabilă. „Ca să scriu despre mine – medi-tează el pe marginea unei întrebări pe care i-o adresea-ză Zoia –, ar trebui să scriu despre zidul invizibil careînconjoară tot ce fac. Tot ce gândesc şi fiecare cuvânt pecare-l pun pe hârtie. Zidul invizibil... tu faci parte dinel, îi spun. Chiar dacă nu vrei, tot faci parte din zid,fiindcă zidul e el” – adică Ceauşescu-tatăl, pe care Zoiaîl venerează, privind înfiorată spre fereastra nocturnăîn spatele căreia el „lucrează” până dimineaţa, sauîncercând să îl atragă pe protagonist (influent în rândultineretului, pe care „El l-a pierdut”) înspre un „eveni-ment internaţional major, pornit de la tovarăşul, iniţiat

şi gândit de tovarăşul ” pe care, chipurile, România îlpregăteşte şi „care va schimba lumea”.

Incult, agramat şi centru al unei psihoze megalo-mane pe care „aparatul” o întreţine împreună cu Elena(diabolizată în roman mai ales de către Zoia, pe motivulunei copilării traumatizante), Nicolae Ceauşescu aparepreponderent ca actant al politicii internaţionale înroman, din parcursul unei vizite întreprinse în AmericaLatină, ceea ce nu îngăduie prea multe nuanţe. De bazărămâne impresia de simplitate ţărănească la amândoi,soţi şi soţie, obstinată, monolitică şi nesofisticată, con-vertită într-o suspiciune personală generalizată, carealimentează şi explică teroarea pe care o emană siste-mul: „Sunt pur şi simplu uluit de puţinătatea complexi-tăţii lor: cum pot ăştia doi să conducă o ţară? Adică omulţime întreagă de oameni, complecşi, contradictorii,şi vii?” Ajuns însă în Cuba, unde termenul de compara-ţie e, desigur, Fidel, protagonistul pare fascinat de omu-leţul „nostru” aparent banal şi insignifiant, care iradia-ză putere: „...Tocmai atunci, ca o planetă care se roteştefoarte încet pentru că orbita ei e imensă, nesfârşită,tovarăşul însuşi se desprinde de Castro şi vine spre noi.Când e la doi paşi, îmi dau seama că acum, pe loc, cevaîl face foarte viu, ceva care emană autenticitate.” Nu esingurul loc în care „supleantul” se simte magnetizat decei doi, dus cu valul în direcţia compromisului şi a ipo-criziei: „Ah, cât de român mă simt în această clipă,român iremediabil, român ne-eliberabil! Şi eu, ca toţidin naţia mea, utilizez din instinct minciuna sinceră...minţind lumea şi pe mine şi, fireşte, pe conducătorulcăruia nu-i spun că simplitatea lui afişată nu e intenţio-nată, ci în mod clar îi vine din limitare şi analfabetism.”

Dincolo de aceste „contaminări” subite, dar inex-plicabile, pe care structura de revoltat a protagonistu-lui nu le anunţă prin nimic, rămâne atmosfera incon-fundabilă a romanelor lui Petru Popescu şi figuramemorabilă, de adolescentă stilată a Zoiei – răzbunatăepic pentru toate suferinţele pe care le-a suportat dupăRevoluţia din decembrie 1989, inclusiv detenţia. În pri-vinţa atmosferei, romanul reia, inclusiv prin decizia dea scrie direct în româneşte, un fir care s-a rupt odată cuplecarea autorului din ţară. El este, în primul rând, unroman al Bucureştiului, evocat nostalgic, cu dragoste şifervoare, aşa cum nu faci decât cu o iubită regăsită. Înal doilea rând, e o radiografie a microsocialului teribi-list, juvenil, propriu unei generaţii pentru care vulgari-tatea negregară şi „stilul scatologic” reprezintă o formă

de frondă antipolitică şi de libertate. Inginerul Marcel,corectorul Călin, fotograful Stejar – inclus şi el în dele-gaţia prezidenţială care pleacă spre America Latină –şi, nu în ultimul rând, crizata Luminiţa, care va şi muriîn urma unui avort nereuşit, arată – cum fusese înPrins sau în Dulce ca mierea... – că prietenia poatefuncţiona ca platoşă de apărare împotriva dictaturii,mai ales dacă liantul ei e dat de aversiunea faţă de sis-tem şi de dorinţa obsesivă de a fugi din ţară, înspre unOccident liber şi izbăvitor.

Protagonistul este, în termenii lui Milosz, un ket-man prins în angrenajul Puterii, detenţie provizorie pecare o raţionalizează erotic şi cinic: se lasă ales casupleant într-un Comitet Central, ţine referate politice(presărate cu „şopârle”, dar ţine...), îl slujeşte pe „piti-cul Carpaţilor” cu prilejul vizitei, în delegaţia căreia selasă inclus fără teama de a fi discreditat, însă – aşacum se întâmpla cu mulţi oameni ai generaţiei optzecis-te – îşi arată neaderenţa ideologică la regim printr-osimbolistică exterioară neechivocă: păr tuns scurt, ame-ricăneşte (într-o vreme în care toată lumea poartăplete), T-shirt cu logo-ul unei universităţi transoceanicepe piept, pasiunea pentru Led Zeppelin şi alte „delicii”de acest fel, „imperialiste”, cărora li se adaugă, la fel defiresc, priapismul. Nu s-a scris încă istoria protestuluiimplicit, practicat de tinerii din anii ‘70-’80 prin inter-mediul vestimentaţiei şi a iconografiei care exasperapartidul. Petru Popescu nu uită aceste detalii – motivîn plus ca romanul său să fie receptat şi ca document deepocă, unul incitant, stenic şi provocator – aşa cum afost simbolul întregii sale existenţe, cât timp a adăstatpe meleagurile noastre.

Însă, reuşita majoră a romanului o reprezintăportretul Zoiei: viu, pur, vibrant, al unei femei dotate cuo „uluitoare putere de seducţie”. Dacă e să căutămneapărat modele pentru scenariul erotic al Supleantu-lui, ajungem până la Daphnis şi Chloe, adică la com-plexul unei ieşiri din ingenuitate prin intermediulpasiunii şi al erosului. Dar lucrurile nu se opresc aici,fiindcă protagonistul e, în mod evident, fascinat defemeia „demnă şi cu stil” care i-a ieşit în cale într-unavion de Berlin, care-l poartă spre ţară. Portretul Zoieiemană, la tot pasul, prospeţime şi autenticitate, ca indi-ciu al faptului că actul scrierii romanului a reprezentat,pentru autor, o anamneză de o vigoare surescitată,seducătoare, dinamica existenţială a relaţiei rămânândextrem de vie şi de convingătoare, în ciuda anilor cares-au scurs de atunci – şi a schimbării de regim care facedin protagonistă o paria.

Excelentă e o intuiţie, pe care se clădeşte, de alt-fel, întreaga relaţie: născută, predestinat victimar, caparte a unui sistem care aneantizează, Zoia se salveazăconstruindu-şi o personalitate puternică, relativ inde-pendentă, conştientă însă şi de servituţile pe care i leimpune poziţia. Atunci când o zăreşte pentru primaoară, autorul e atras de „ochii [ei] în care străluceşte oforţă ciudată, plictisită, dezamăgită”, deşi nervozitateacu care aprinde ţigară după ţigară exprimă un erotismreprimat pe care identitatea ei nu are cum s-o cenzure-ze: „E captivantă o femeie delicată şi subţire care por-neşte la lupta vieţii ei de femeie cu armele pe care le are.Cu gracilitatea, cu timiditatea, cu deşteptăciunea, cugraba.” „Drăgălaşă şi aţâţătoare prin puritate”, e capa-bilă să erotizeze totul, inclusiv politicul, sfidat pe alo-curi – deşi veneraţia pentru Ceauşescu rămâne... –printr-o apariţie de „adolescentă isteaţă şi teribilistădintr-o bandă desenată americană”, care „emană oundă caldă”, prelungită în „frumuseţe”.

E aproape sigur că aceste licenţe de candoare („...efrumos. E o fată deosebită”) i se vor reproşa virulentautorului, fiindcă resentimentele retroactivează. Pe dealtă parte, să fim sinceri, opinia publică autohtonă nueste pregătită să accepte că familia pe care a urât-o aavut şi partea sa infimă de umanitate, în afara dozeiimense de grotesc, de mârlănie ipocrită şi de iraţional.Cartea lui Petru Popescu va avea un destin anevoios lareceptare, fiindcă ea desparte existenţialul de ideologic.Miza ei este însă adevărul – şi o autenticitatea umanăparticipativă, obiectivă, pentru care cititorul de acasă,în afara curiozităţii fireşti pe care i-o trezeşte subiectul,nu este încă antrenat. Personal, l-am citit pe nerăsufla-te şi l-am receptat, la relectură, ca pe o reuşită, cuexcepţia şarjelor „ataviste”, uşor deplasate, pe carele-am menţionat. �

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

Ştefan BorbélyFoto: Constantina Buleu

ŞTEFAN BORBÉLY

Supleantul

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

8

BBogdan-Mihai Dascălu este un scriitorgreu de clasificat după criteriile gene-raţioniste, atât de în vogă azi. Ca vâr-stă, ai fi tentat să îl arondezi „douămi-

iştilor”, întrucât e născut în 1977. Însă a debutatmult mai devreme, în 1995, are o educaţie literarăclasică şi este un eminent germanist, cu o carierăacademică solidă. Nu scrie numai poezie şi proză, cişi teatru, critică şi istorie literară, domenii în care„douămiiştii”, de regulă, nu se aventurează. Lui îiaparţine, de altfel, singura carte dedicată opereiHertei Müller scrisă de un român, pe vremea cândnimeni în ţară nu credea că scriitoarea germană valua Premiul Nobel (Held und Welt in Herta MüllersErzählungen, Hamburg, 2004). Nu în ultimul rând,este un iscusit traducător, căruia îi datorăm, întrealtele, transpunerea în româneşte a câtorva dintrecele mai dificile texte ale lui Rilke. În dezbaterile deidei, are opinii cumpănite, argumentate şi, mai ales,nu consideră că literatura începe cu el şi cu scriitoriide vârsta sa. Pe scurt, nu este un „douămiist”.

Nici un nouăzecist nu este, însă, căci, şcolit laTimişoara după 1990, nu a avut cum participa laCenaclul Universitas şi nu împărtăşeşte concepţiadespre literatură a membrilor acestuia, nici în ramu-ra lui pur nouăzecistă (de sub patronajul lui CristianPopescu), nici în cea a „Şcolii de la Braşov”. În gene-ral, nu împărtăşeşte o anume concepţie despre lite-ratură (şi numai una), fiind un spirit eclectic, care îşicaută o cale proprie între modele formative diverse.Este un scriitor independent şi polivalent, pe care numi-l pot reprezenta în siajul unei asocieri literarerestrictive. Chiar dacă nu este o prezenţă zgomotoa-să în lumea literară, trăieşte literatura cu un patoscumpătat, ca pe o bucurie a fiinţei. Îi urmăresc acti-vitatea literară de circa un deceniu şi constat cu ocolegială admiraţie că, încet şi temeinic, şi-a con-struit un profil de scriitor bine conturat, total diferitde colegii săi de vârstă.

Recentul roman Iarna îngerilor* vine după unfrumos exerciţiu de virtuozitate, şi anume romanulexperimental Era măritată şi se plictisea (2007), dinpăcate insuficient receptat de mereu grăbita noastrăcritică de întâmpinare. Mărturisesc că mă aşteptam,după acest experiment, la altceva, însă Bogdan-Mihai Dascălu m-a luat prin surprindere, iar surpri-za este una plăcută. Iarna îngerilor e un roman fru-mos şi trist, despre lucruri simple şi fundamentale:iubirea, viaţa şi moartea. Curajul estetic al scriitoru-lui este de apreciat, deoarece teritoriul pe care seavântă este unul minat, nu numai de nenumărateleromane clasice pe această temă, ci şi de magistralanaraţiune a lui Samuel Beckett, Malone murind. Cucare Iarna îngerilor poate fi comparată, dar numaipentru uzul discuţiei, căci prozatorul nostru nu îidatorează absolut nimic scriitorului irlandez.Dimpotrivă: se poate spune că, în punctele esenţiale,cartea sa este o replică la perspectiva asupra morţiipe care marele irlandez o configurează, în romanulsău atât de special. Căci, dacă Malone, personajul luiBeckett, este un muribund ce oscilează între semi-conştienţă şi inconştienţă, Barbu, personajul luiBogdan-Mihai Dascălu, îşi notează pe hârtie confe-siunea ultimă într-o stare de perfectă conştienţă, subimperiul voinţei explicite de a depune mărturie des-pre eşecul vieţii sale.

Diferenţa este evidentă, căci, în timp ce textulbeckettian transcrie alb oscilaţiile infra-conştiinţei,discursul tânărului nostru romancier se constituieîntr-o auto-analiză lucidă şi necomplezentă, întretă-iată când şi când de reverie. Barbu, ziarist şi soţeşuat, află că suferă de o boală incurabilă. Cu altecuvinte, în schimbul îngrozitoarei veşti că nu maipoate schimba nimic în viaţa sa, capătă un intervalsigur, în care poate reflecta, în scris, la tot ce-a fost.Confesiunea nu este un refugiu, nici un reflex cvasi-fiziologic, ci o datorie faţă de puţinul de viaţă care i-amai rămas.

Romanul are o structură circulară, care, în chipnatural, conferă epicului valori simbolice. El începeşi se termină într-o cameră de spital, pe al căreigeam se vede cum ninge. Ninge ca o ironie a sorţii,căci Barbu nu se mai poate bucura de fulgii de nea,dar ninge şi ca o promisiune a liniştii pe care litere-le aşternute, asemeni zăpezii, pe hârtie o aduc înconştiinţa celui care scrie. Între cele două ninsori, deînceput şi de sfârşit, se desfăşoară o întreagă dramătăcută. A suferinţei pe patul de spital şi, în acelaşitimp, a suferinţei în conştiinţă. Aici, iarăşi, Bogdan-Mihai Dascălu se desparte net de perspectiva becket-tiană: personajul său reuşeşte să se împace cu gân-dul morţii, dar nu şi cu condiţia de muribund şi culimitările acesteia. Scrisul său e, în fond, un act derevoltă şi de modificare a unui destin care, prin sen-tinţa morţii iminente, nu pare a mai putea fi modifi-cat. Barbu, însă, scrie împotriva destinului şi amediului spitalicesc în care îşi petrece ultimele zilede viaţă.

Trebuie spus că virtuozităţile narative etalateîn Era măritată şi se plictisea nu mai sunt atât deostentative aici. Semn că prozatorul este cu adevăratun virtuoz, care ştie să alterneze modalităţile şi să şile acordeze cu tonalitatea poveştii sale. Barbu nu aretimp de rafinamente narative, ceea ce nu înseamnăcă povestea pe care el o alcătuieşte, pe patul de sufe-rinţă, nu este rafinată. Rafinamentul vine, aici, dinaltă parte. Şi anume, din naturaleţea cu care auto-analiza şi reveria se întrepătrund, într-o naraţiunece echilibrează subtil tragicul şi elegiacul, notaţia

măruntă şi rememorarea rupturilor existenţiale.Barbu derulează firul amintirilor fără a căuta, îndestinul său nedrept, mari teorii despre existenţă.Vrea doar să afle de ce a eşuat alături de Andreea, dece s-a complăcut, ca ziarist, într-o existenţă lipsită demari aspiraţii şi, în general, de ce simte nevoia sărepare, prin text, ceva ce nu se mai poate repara.Frumuseţea romanului constă, aşadar, în firesculnaraţiunii muribundului Barbu, nu în meticulozita-tea unei introspecţii necruţătoare.

Naratorul Barbu, de altfel, cade, încet-încet, înmoarte, pe măsură ce sensibilitatea sa faţă de condi-

ţiile ostile din spital scade, iar naraţiunea îşi pierde,filă cu filă, asprimile. Barbu, trebuie spus, nu ajun-ge la o conluzie, ci la un armistiţiu cu sine, la oumană (şi tocmai de aceea înălţătoare) împăcare cuimplacabilul. De aceea şi ninsoarea are, la început şila sfârşit, înfăţişări diferite: mai întâi, cade tăios, capentru a marca precis contururile obiectelor şi per-sonajelor, apoi cade de-a valma, asemeni amintirilorcare se îngrămădesc în conştiinţa personajului, pen-tru a căpăta drept la prezenţă în pagină, iar în finalninsoarea acoperă molatic naraţiunea care, de fapt,se întrerupe fără a se încheia. Ninsoarea devenind,fireşte, ea însăşi, naraţiune...

Îmi place că Bogdan-Mihai Dascălu nu-şi hăi-tuieşte personajul, spre a stoarce din el cine ştie cetenebre ale conştiinţei. Nici soţia sa, Andreea, nueste şarjată. Soră a redactorului-şef al ziarului undelucrează Barbu, ea nu-şi umileşte soţul şi nu aruncăîn cârca lui eşecul comun. Romancierul insistă maimult asupra a ce se întâmplă într-un mariaj care sedestramă, nu asupra de ce-ului pe care suntem ten-taţi să îl adresăm, în literatură ca şi în viaţă, atuncicând suntem martorii unei asemenea rupturi. Suntde-a dreptul frumoase paginile în care personajulrememorează toate acele momente în care părea călucrurile se îndreaptă, în care părea că şansa le surâ-de celor doi. Ca şi paginile în care ruptura se adân-ceşte, cu tot cortegiul de mici gesturi domestice cesemnalează criza. Scriitorul nu are o teză de urmăritşi, în consecinţă, nici naratorul său nu face teorii saucrize de conştiinţă. Iminenţa morţii îl mână dinurmă şi îl îndeamnă să cuprindă cât de multe poate.Ştie că a intrat sub zodia „imposibilei întoarceri” şi,pe măsură ce scrie, începe să înţeleagă – şi din eşe-cul previzibil al relaţiei ultime, alături de Ioana – cănumai scrisul îi poate oferi certitudinea pe care ocaută: aceea că nu a trăit în zadar şi că textul poaterepara ceea ce viaţa nu mai poate.

Evident, este aici şi o subtilă notă de subtext,autoreferenţială. Căci convingerea în forţa mântui-toare a literaturii o are şi autorul romanului. Aexprimat-o în mai multe rânduri în textele sale criti-ce (a se vedea, bunăoară, amintitul eseu despreopera Hertei Müller). La o lectură atentă, distingi înreacţiile de conştiinţă ale personajului unele dinreflexele lui Bogdan-Mihai Dascălu însuşi. Nu aşduce, totuşi, mai departe lectura în cheie autorefe-renţială a romanului, căci ar fi o eroare. Spre deose-bire de personajul său, pentru autor literatura estecreaţie, ficţiune, nu mărturisire personală.

Foarte interesant este şi tratamentul semnelorpremonitorii. Orice om, confruntat cu o dramă, aretendinţa naturală de a căuta în trecutul recent (sauchiar în cel mai îndepărtat) semnele premonitorii aledezastrului. Barbu nu le caută, dar dă, ca să zic aşa,peste ele. Plecat să realizeze un reportaj, ziaristulîntâlneşte în tren o bătrână în doliu, ce se întorceade la înmormântarea fiului ei. Aceasta dispare înnoapte, lăsându-i călătorului necunoscut bagajele, caun soi de ştafetă spre moarte. Narând momentelepremonitorii, romancierul nu îngroaşă tuşele, caspre a ne atrage atenţia asupra lor (aşa cum fac şivor face întotdeauna scriitorii proşti), ci fractureazăfrazele, le dă un ritm sacadat. Care e tocmai ritmulfebril al conştiinţei naratorului, atunci când reali-zează că este victima inevitabilului şi că totul a fostscris de mult, de pe vremea când problema morţii nuexista.

De ce Iarna îngerilor? Poate pentru că Barbusimte, pe măsură ce scrie, o pace interioară similarăatingerii îngerilor. Sau poate pentru că ninsoareacurăţă sufletul celui care ni se confesează de pe patulde spital şi îl face să nu mai vadă în jur suferinţă,sânge şi eşec, ci îngeri. De ce nu?, pentru că mântui-tă prin text şi eliberată de spaima morţii, conştiinţalui Barbu se înalţă la Ceruri însoţită de îngeri. Albulacestora din urmă se reflectă ca un ecou în albul nin-sorii atotstăpânitoare.

Bogdan-Mihai Dascălu a scris un roman foartebun, deloc comod, despre trei teme la fel de vechi caliteratura: viaţa, moartea şi iubirea. Faptul că, dupăatâtea rafturi de cărţi pe aceste subiecte, el reuşeştesă creeze un univers propriu, găsind acea perspecti-vă asupra lor pe care, în literatura noastră cel puţin,nu a mai găsit-o altcineva, ne demonstrează că neaflăm în faţa unui scriitor adevărat. Unul în a căruipersonalitate se împletesc armonios talentul, dărui-rea şi inteligenţa literară. Iarna îngerilor nu e încăMarele Roman pe care, pe bună dreptate, îl aşteptămde la el, dar îl anunţă. �

* Bogdan-Mihai Dascălu, Iarna îngerilor, EdituraEuroPress, Bucureşti, 2009.

Răzvan VoncuFoto: Aura Christi

RĂZVAN VONCU

Un roman frumos şi trist despre viaţă, iubire şi moarte

NNietzsche glossează pe marginea crizei decare se lasă cuprinsă Europa. La înce-put de mileniu al III-lea, criza prorocităde iubitul de noi sihastru de la Sils-

Maria este din păcate în plină floare, ca să zic aşa.Scriitorii români – mai exact nu puţini dintre ei; şiaceastă judecată se extinde lesne şi la nivel macrosocial– îşi aleg drept modele vârfuri de mâna a doua spre atreia. Să elaborezi o cvasireligie dintr-un curent minor,cum este postmodernismul, demult apus, şters, ba chiarnu rareori denigrat în Vest, înseamnă – într-o culturătânără cum e cea română – să-i amputezi modernitateaîncă neconsumată, afirmându-ţi astfel spiritul reacţio-nar. Cred că avem nevoie de o Renaştere, da-da, de uncurent naţional puternic, folosit ca instrument pentru ane întoarce cu faţa spre modelele majore ale umanită-ţii, da, spre vârfurile acesteia de gradul zero, şi nu sprevârfuleţe de mâna a doua. Avem nevoie ca niciodată –pentru salvarea culturii naţionale – de o Renaştere întoată puterea cuvântului acesta, lansat, după cum seştie, târziu, la începutul secolului al XIX-lea, de istori-cul francez Jules Michelet şi preluat apoi de JacobsBurckhardt.

Să ne întoarcem spre Antichitate, reafirmândnevoia imperioasă de zei, recurgând la antropocentrismca la o formă… nu, nu de salvare. Ci de rezistenţă. Nevom trezi, la un moment dat, că revenim la rezistenţaprin cultură. Acesta, credem noi, este imperativul zilei.Imperativul timpului care ne locuieşte.

Să modelăm realitatea după gustul nostru. Dupămodelele noastre majore.

Cât patetism – atâta luciditate; şi exact atâtadramă.

Dimineţile mă trezesc cu ochii pironiţi în cerulmogoşoian. Îl ţin în braţe, îl cuprind, reinventându-l cuiuţeala şi punctualitatea frigurilor.

Am declarat greva televizorului; de trei luni… Ceeliberare din chingile unei realităţi din ce în ce maipalide, mai…

Ieri, ascultând începutul ştirilor la PRO TV: „Ah,nu, iar scandaluri de mâna a şaptea, violuri, bătăi, soa-cre care îşi strangulează ginerii, muncitorul care şi-abătut un cui în cap…” O ţară isterizată. Calomniată.Mă depăşeşte.

Fug în realitatea mea. În realitatea din capulmeu. Realitatea din jur? Nicolae (Breban) are dreptate.E o stafie. Eu trăiesc, respir, sunt în România din capulmeu.

Cineva apropiat îi spune, inventariindu-i eşecuri-le de ordin social din ultimii ani: „Potriveşte-ţi ritmuri-le după ritmurile lor. Altfel vei pieri”. Tonul este impe-rios. Este vizat instinctul ei social. Sunt vizaţi cei câţi-va inamici, de o inteligenţă casantă.

Cade pe gânduri. Nu, abia potrivindu-şi ritmuriledupă cele ale lor, va dispărea, trădându-se astfel.

Fidelitatea faţă de tine însuţi. Să rămâi tu însuţicând nu se poate. Limita are gustul unui nou început.

Prin geamul camerei mele asist zi de zi la specta-cole fascinante: cerul de august, înalt, subţire, schim-bându-şi faţa minut de minut. Ce activitate uriaşă sedesfăşoară acolo, sus, clipă de clipă, fără să se cunoas-că starea de saţietate, oboseală, lehamite! Cineva modi-fică peisajele celeste, cuprins de un soi de perpetuă hăr-nicie, indiferentă la tot ce mişcă în jur, la tot ce respiră.Uneori, în momente de pândă încordată, simt respira-ţia cuiva imens, care ţine totul în raza privirilor sale.De fapt, pândind cerul, eu pe mine mă pândesc, cuprin-să de acea stare specială de veghe şi de ceea ce Rainernumea puritatea vieţii, o tentativă de a defini candoa-rea: „Încep să înţeleg, treptat, această viaţă, carepătrunde, cu ochii mari, în veşnic aşteptândul suflet.Această atenţie zilnică, starea de veghe şi solicitareasimţurilor orientate spre exterior, acest a privi înmiit şipermanentul a privi în afara ta. Acest a-nu-ne-însoţi alpeisajului schimbător, acest a-fi-numai-ochi, fără sărealizezi pentru cine. Această puritate a vieţii, aceastăperpetuă stare de bucurie, fiindcă întotdeauna se petre-ce ceva, nu pentru că are vreo legătură cu propria per-sonalitate, ci pentru că e mişcare şi schimbare. Ce maridevin ochii aici. Vor să aibă mereu întregul cer”.

Lecturi: Proust, tot timpul Proust. NicolaeBreban, Trădarea criticii, căreia trebuie să-i dau bunulde tipar. O carte fascinantă. Crispantă. Enervantă. Deo inteligenţă ascuţită şi vie. Scandaloasă. Breban esteaspru, dar în analizele sale are dreptate. De fapt, e ocarte de un dramatism indeniabil: genial şi monoton,urmându-şi vocaţia de romancier, autorul Buneivestiripretinde ca şi ceilalţi scriitori de prim rang, criticii şiistoricii literari să procedeze la fel, adică să-şi urmezevocaţia. În percepţia celor atraşi de sirenele perverseale libertăţii (un taifun social, un şoc), acest imperativeste echivalent cu imposibilul. Pentru scriitorii de oreală vocaţie însă a-ţi urma vocaţia ţine de servitute. Şimai mult decât atât.

Să trăieşti cu senzaţia că eşti înconjurat de sufle-tul tău: „Dacă ai senzaţia că eşti întotdeauna înconju-rat de sufletul tău, nu simţi că eşti închis într-o închi-soare din care nu te poţi mişca; parcă eşti mai degrabătârât cu el într-un avânt veşnic, ca să-l depăşeşti, ca sănimereşti în afară, ca un soi de descurajare, auzindmereu în jurul tău acea sonoritate identică ce nu esteecoul din afară, ci răsunetul unei vibraţii lăuntrice.”

(s.n.) Iată unul din multele lucruri de reînvăţat de laProust.

Recitesc, silabisind aproape, elogiul făcut deNietzsche zeului său tutelar: „Geniul inimii, aşa cum îlare acel mare Ascuns, zeul ce ştie a ispiti, cel născut săatragă conştiinţele aşa cum legendarul flautist ştia săatragă şobolani, a cărui voce ştie să coboare până înlumea subterană a sufletului, care nu spune nici uncuvânt şi nu priveşte nici o privire în care să nu seascundă intenţia şi ştiinţa de a seduce, a cărui măies-trie constă în faptul că ştie să pară – şi nu ceea ce este,ci tocmai ceea ce îi va obliga o dată în plus pe cei ce-lurmează să se înghesuie tot mai aproape de el, spre a-lputea urma tot mai profund şi mai temeinic”. (s.n.) Şiiarăşi: „Geniul inimii, care ştie să facă să amuţească totceea ce este excesiv de zgomotos şi vanitos, învăţândsufletele să asculte, care netezeşte sufletele aspre şi ledă să guste dintr-o aspiraţie nouă – să stea nemişcateprecum o oglindă, astfel încât cerul cel adânc să sepoată oglindi în ele – geniul inimii, care învaţă mânacea grăbită din cale afară să ezite şi să apuce cu infini-tă grijă; care ghiceşte, sub gheaţa groasă şi tulbure,comoara ascunsă şi uitată, picătura de bunătate, şi careeste o baghetă magică pentru fiece grăunte de aur ce azăcut multă vreme îngropat în închisoarea stratuluigros de mâl sau de nisip”. Şi iarăşi, şi iarăşi: „Geniulinimii, de sub a cărui atingere oricine pleacă mai bogat,nu atins de har şi surprins, nu fericit ca de atingereaunui bun străin şi aşadar apăsat de el, ci bogat în sineînsuşi, mai nou sieşi decât înainte, dezmorţit, atins şiprins în capcana unei adieri primăvăratice, mai nesigurpoate, mai fragil, mai frânt, dar plin de speranţe ce nuau încă un nume, plin de o nouă voinţă şi de un avântnou, plin de o nouă voinţă şi de o nouă reţinere…” (s.n.)Geniul inimii fiind identic cu „acest enigmatic spirit şizeu care se vrea lăudat în felul acesta”, Dionysos, „acelmare zeu ambiguu şi ispititor”. (Dincolo de bine şi derău)

Ce anume vede eremitul de la Sils-Maria în pildalui Iisus? – „Unul dintre cazurile cele mai dureroase demartiriu datorat cunoaşterii asupra iubirii: martiriulinimii celei mai inocente şi mai avide, pe care nu o mul-ţumea iubirea nici unui om, care cerea să iubească, săfie iubită şi nimic altceva, o cerea cu asprime, cu nebu-nie, cu teribile accese de furie împotriva acelora care îirefuzau iubirea”. (s.n.) Nietzsche vede, apoi, în mitul luiIisus „istoria unei sărmane făpturi nemulţumite şiinsaţiabile în iubire, care a fost nevoită să inventezeiadul pentru a-i trimite acolo pe aceia care nu voiau săo iubească – şi care, ajungând în sfârşit la cunoaştereaasupra iubirii omeneşti, a fost nevoită să inventeze unzeu care să fie numai iubire, numai putere de a iubi –care să aibă îndurare faţă de iubirea omenească, atâtde săracă şi de neştiutoare! (s.a) Cel ce simte astfel –conchide într-un limbaj de o luciditate atroce filosofulgerman, fiu de preot – cel ce cunoaşte iubirea în felulacesta – caută moartea”. (s.a.) Numai un mare bărbatprofund rănit, cu inima macerată de harpiile solitudi-nii, un bărbat însetat monstruos de iubire şi neavândparte de ea, are forţa de a iubi astfel, deghizându-sedupă masca denigratoare a sentimentului; numai guri-le unei mari iubiri rănite, păstrată sub sigiliile secrete,pot striga astfel în ţara aspră a singurătăţii flămândede curăţenie, de depăşire de sine; altminteri cum sădecriptezi ultima aserţiune care urmează după citatulreprodus adineauri? „La ce bun însă să cercetezi astfelde lucruri dureroase? Presupunând că nu eşti obligat săo faci”. (s.n.) Nevoia de mască a omului superior e înru-dită – în percepţia autorului Ştiinţei vesele – cu nevoiade a te ascunde, din respect de sine a spiritului emina-mente artistocratic. De bună seamă, ne aflăm, aici, înpaginile acestea, în raza unor spirite superioare, mar-cate de un aristocratism funciar, profund. De un elitismindenegabil.

Familiară, mai ales în ultima vreme, acea frazăproustiană: „Simt tresărind în mine ceva care se mutădin loc, care ar vrea să urce, ceva căruia i s-a ridicatancora de la o mare adâncime; nu ştiu ce este, dar urcăîncet; simt rezistenţa şi aud zgomotul depărtărilor stră-bătute”. (s.n.) „Se zbate prea departe, prea confuz; abiadacă percep refluxul neutru în care se amestecă vârte-jul de necuprins al culorilor puse în mişcare; dar nu potsă deosebesc forma, să-i cer, ca singurului interpretposibil, să-mi tălmăcească mărturia contemporanei,tovarăşei sale nedespărţite, savoarea, să-i cer să-mispună de ce împrejurare deosebită, de ce epocă din tre-cut e vorba.” (s.n.)

Cerul în care ţi se pare că te pierzi, în realitateregăsindu-te…

Tu taci şi scrie. Taci şi scrie. Restul va trece. Se vatrece.

Senzaţia că ceva uruie acolo, în adâncuri, în sub-teranele eului. Ciuleşti urechile lăuntrice. Asculţi. Şiparcă stai aşa de secole, aşteptând ceva indistinct. Aşacum aştepţi, fără să ştii cu precizie ce anume, cândfixezi îndelung o roză de un roşu închis, ţipător, cărnos.

Mă uit în jurul meu şi am senzaţia obsesivă cătotul se năruie, se clatină, ca şi când aş înainta pe nisi-puri mişcătoare. E suficient însă să reintru în realitateamea, pentru ca totul dintr-odată să capete consistenţă,forţă şi un strop din aerul lucrurilor definitive, irevoca-bile, cioplite cu dalta din carnea stâncilor. Oho, mărecunosc.

Spaima de existenţă, de cotidianitatea strictă nurareori te paralizează pur şi simplu; a exista se trans-formă într-un efort teribil. Dificultatea de a ridica unbraţ, de a face câţiva paşi. De a trage aer în piept. Esuficient să te pierzi în acea spaimă, să te laşi – tu, copilal himerelor, prefigurare a unor lumi ce nu există, exis-tând în cealaltă realitate – devorat, ruminat de harpii-le, gorgonele ei, pentru ca brusc totul să apară într-olumină diferită care îţi renaşte dorinţa de a cuprindeîntregul cer, pierzându-te în apele-i mişcânde.

O sfârşeală căreia îi cauţi rădăcinile; le pipăi, leguşti, le ronţăi, pentru ca în cele din urmă să te regă-seşti în faţa aceluiaşi zid numele căruia este probabilzădărnicie.

Reînveţi numele lucrurilor. Le silabiseşti precumun arierat mintal, înseninându-te brusc când te gân-deşti la Orfeul brebanian, copilul genialoid care ţine unjurnal la doisprezece ani, stând în proximitatea unuinebun şi lăsându-se în cele din urmă halit de mamamoarte.

Să stai încolăcit în tine însuţi, aşteptând cevanedesluşit, căruia îi spui, surâzând, aşteptare.

Închis în tine însuţi, strâns lipit de lutul, da,înfrigurat. Înfrigurat.

Familiar acel susjossusjos, despre care scria doct-amar Virginia Woolf… Şi cerul de lapte aproape; sfâşie-tor de aproape.

De aburii corupători ai lumii, apără-l. Păstrea-ză-i sufletul curat, curat, curat.

Senzaţia răvăşitoare că acest poem este ultimul:

În iarba dulce – gând târziu al unui zeu somnos, pribeag –tu stai întins, lipit de lutul prea copt şi, da, înfrigurat.

Cu ochii-nchişi, clipind arar, când Apollo pleoapa îşi strânge şi o transformă într-o casă, visată înaintea ta de propriul tău sânge,

desfă un braţ. Şi încă unul.Şi restul braţelor desfă-le –ca şopârliţele la soare, repezi, crezând că s-au prelins din ele.

Şi lasă viaţa ta să curgădin trupul tău somnos, pribeag,spre locul unde paşte un mânzgonit din veacul celălalt…

Mogoşoaia. Sfârşit de august copt precum unfruct căzut din pomul uriaş al cerului. Anno Domini2009. Miroase a sfârşit; şi ce înaltă este marea amiază!

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

Foamea de a fi

AURA CHRISTIGeniul inimii

FOTO: NICOLAE BREBAN

10

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

pe ape doar sfinţii şi poeţii pot merge

ÎÎntr-o succintă prezentare a volumului depoezii miezonoptice. tradiţia rupturii(Editura Timpul, Iaşi, 2008), din numărul22/2008 al revistei Luceafărul, Horia

Gârbea îi recomanda poetului Alexandru OvidiuVintilă „reinventarea”, considerând că filonul poeticexploatat în acest volum şi-a epuizat resursele.Criticul se referea la drama poetului aflat într-o per-manentă şi dureros-cronicizată luciditate a reformeidevenite, prin obsesivă invocare şi căutare, tradiţie.Însă tocmai această cronicizare a rupturii şi incapa-citatea de a o depăşi reprezintă sursa tensiunii poe-tice la Alexandru Ovidiu Vintilă. Resursele unui ast-fel de filon sunt departe de a fi epuizate, cum depar-te este însăşi ieşirea din starea de chinuitoare, sufo-cantă, mutilantă împotmolire în duhul schimbării.Pornind de la conştiinţa dureroasă a stagnării înruptură, Alexandru Ovidiu Vintilă creează un uni-vers populat de figuri fantomatice, lipsite de vitalita-te, neputincioase în conflictul cu timpul şi moartea.Făpturile care îi înconjoară fiinţa s-au născut într-unanume dat istoric şi par educate în spiritul incapaci-tăţii de a se angrena în restauraţie sau în reformă.În asemenea condiţii, poetul devine vocea care strigăneputinţele acestei lumi. Violenţa viziunilor şi stri-denţa acestui strigăt sunt oneste, resimţite profund,ca într-o încercare dureroasă de smulgere fizică dinlume.

Alexandru Ovidiu Vintilă este capabil de ener-gii estetice combustive, aşa cum demonstrează şicartea lui koch. Acest volum, al treilea apărut subsemnătura sa, după caricatura de cretă din 2003 şimiezonoptice. tradiţia rupturii din 2008, configurea-ză o lume halucinantă, contorsionată în nuanţe stri-dente şi imagini coşmareşti, în dureroase cuvântăricare surprind tensiunile interne colosale ale celuineîmpăcat cu veacul. Poezia reprezintă o spectrosco-pie a realităţii care, prin halucinantele ei palieresuprapuse, generează anihilarea simţurilor, înţepe-nirea fiinţei în pseudo-fiinţare.

În cartea lui koch, Alexandru Ovidiu Vintilăvede, ca printr-un microscop, tocmai această maladi-vă anesteziere a emoţiilor. Carnea, sângele şi însăşiviaţa sunt măcinate latent de microbul veacului.Omul pare că a sărit, de pe marginea deloc conforta-bilă a credinţei în Dumnezeu, într-o prăpastie tape-tată cu utopii. Căderea îi pare evoluţie, rătăcirea îipare descoperire, emoţiile îi sunt disecate şi catalo-gate în culorile umorilor endocrine. Perpetuareacăderii este una dintre principalele surse ale viziuni-lor lui Alexandru Ovidiu Vintilă: „Într-o noapte caasta totul pare în zadar,/ speranţele îţi sunt deşarte,te scufunzi chiar/ în faţa ochilor tăi, pe umbra ta varăsări iarbă,/ va creşte bătătorită, incandescentă, peumeri/ şi braţe, pe ţâţe roşu va curge, ca un discurs”.Poetul pare cuprins iremediabil într-o reţea deimagini de coşmar specifice veacului. Cuvintelezămislesc o lume populată de imagini spectrale,decupate dintr-o sensibilitate încordată. Noaptea,pustiul copleşeşte străzile, în timp ce zidurile suntîncărcate de hore. În viziunea poetului, lumea esteţintuită într-o aparentă, falsă, nocivă dinamică.Născut în această lume, el nu se poate desprinde dinhora încarnată în zidul predestinării şi tot ceea cepoate face este să îşi strige neputinţa, în nuanţe şiverb violent. Canalele urbei generează „cai alburii caduhuri”, afară „curg viermii pustie şi umbră”, „toam-na plouă negru/ sângele e petrol erupe/ ca în poemullui geo bogza” şi „mâţe turbate cresc la sânul nostru”.Olfacţia şi auzul susţin şi dublează sentimentulrătăcirii într-un univers straniu şi străin, într-olume în care eul este aruncat fără voie şi din careaspiră, printr-o recuperare fragmentară a memoriei,la reîntoarcerea în pântecele matern, la faza embrio-nară.

Stridenţa nuanţelor aminteşte de Edvard Munch,de Max Ernst şi de viziunile coşmareşti asupralumii: „câmpia era de un portocaliu intens, pâlcuri-le/ de copaci cu cât înaintam se pierdeau, doar/răsuflarea li se ridica spre cer, densă, împrăştia/amirosuri de sânge”. Poetul descompune şi recompu-ne realitatea după legi ce relevă contorsiunea văzu-lui şi a celorlalte simţuri, în forme şi formaţiuniavangardiste: „o umbrelă şi apa ploii într-un pahar,/false minuni, un trandafir mare şi roşu/ ca o pisicăalbă privind imagini mereu/ în descompunere canatura de dimineaţă şi până/ seara, o sumă demonumente împietrite/ în aur coclit de timp”. Nu

sunt singurele asocieri pe care poetul AlexandruOvidiu Vintilă le face cu pictura. De altfel, un numemarcat, rarisim, de majuscule este cel al lui SalvadorDalí (de remarcat este faptul că doar numele luiDumnezeu şi al lui Iisus Hristos mai sunt iniţiate, înaceste poezii, cu majusculă). Invocarea pictorilorsuprarealişti şi a poeţilor avangardei poate fi unuldintre semnele discrete ale apartenenţei poetului laaceeaşi familie de creatori conştienţi de drama rup-turii, de tensiunea crescândă a căderii din sacru.

Asocierea cu mediul artelor plastice vine cuatât mai firesc cu cât cartea lui koch propune undublu imaginar artistic. Poeziile sunt însoţite de gra-fica strălucită, a curbelor şi a spiralelor de zbor (fieel şi de carusel), a lui Cătălin Alexandru Chifan. Ceidoi, poetul şi pictorul, se completează fericit, al doi-lea netezind, de fapt, unghiurile dure ale viziunilorprimului. La Alexandru Ovidiu Vintilă, moartea vineşi pentru cei cândva înviaţi: „lazăr/ se distrează şicântă, fără zgomot/ golit de tristeţe şi maţe, pe masă,aşteptând/ să iasă din casă!”. Efectele învierii par,deci, risipite. Cu toţii am fost înviaţi, prin Lazăr. Cutoţii murim, a doua oară, ca Lazăr, cu deosebirea cănoi am pierdut amintirea morţii. De aici, probabil,teama, neputinţa de a cânta în moarte, ca şi în viaţă.„o, doamne/ pământul tău e greu ca noaptea” excla-mă poetul, într-un moment în care, printre imaginisuprapuse de păsări, ruine şi zăpezi, întrezăreşterealitatea evidentă a amintirii morţii.

Revenind, însă, oamenii-ziduri, ca fiinţe-reper,se află în veche derivă şi, „adunaţi ca la mort,/supravieţuiesc”. Această stare constituie, de fapt,rădăcina strigătului surd al poetului. Supravieţuirea(victoria biologiei asupra conştiinţei) se învaţă prinexerciţiul aparentei mobilităţi. Figurile surprinse deAlexandru Ovidiu Vintilă călătoresc între reperefixe, dar au pierdut darul pelerinajului. Călătoria lornu mai este rezultatul unui act de voinţă, nu se maiface prin puterea minţii asupra tălpilor goale. Omulde după Hristos pare şi este purtat între zăbreleleaceleiaşi colivii, consimţind la fiasco-ul fracturii din-tre sine şi sens: „autobuzele se îngrămădesc, oameniitihnesc în ele,/ absenţi şi atenţi, covrigaţi în trupuri-le lor smirnă, brusturi/ peste pietre-n lumină, omulse depărtează tot mai mult/ de Dumnezeu, se credezeu, are ochelari de cal”. Sau, într-un alt poem, „sen-timentele celor din haită şerpuiesc la firul/ automo-bilelor, motocicletelor, bicicletelor, botinelor de totsoiul” în timp ce poetul „prepară culorile ceaiului învecinătatea trotuarului”. Cel care are ochi de văzut şivede are puterea de a se retrage la periferia iureşu-lui. Poetul cunoaşte şi conştientizează ruptura. El senaşte cu abilitatea de a-i vedea contururile, însă ştieşi faptul că s-a născut în ruptură, că acesta îi este

datul. Lucid, însă, el nu se alătură mulţimii. Căutân-du-şi vindecarea, mântuirea, salvarea, îşi adânceşterana, deschizând şi mai mult ochii, secţionândsuprafeţele pentru a desluşi sensurile. Poezia devineinstrumentul prin care rana poate fi adâncită. Înpoemul koch, se „recomandă”, între paranteze, o calede a trata experimental şi ştiinţific, „rana”: „(să fiegăsit în leziunea/ unei boli să fie izolat de/ la gazdainfectată şi crescut/ într-o cultură pură inocularea/unui asemenea agent într-o/ altă gazdă ar trebui săiniţieze/ boala să fie recuperat din nou/ de la a douagazdă)”. Descoperirea lui Robert Koch, privind, pânăla urmă, perisabilitatea cărnii prin contactul cu făp-turi de nevăzut, cu moartea-vie-invizibilă, este pre-luată de Alexandru Ovidiu Vintilă şi propusă ca„metodă” de disociere poetică între realităţile lumii.Scormonirea microscopică printre viziuni, imagini,sunete, mirosuri devine calea prin care poetul îşiexprimă refuzul de a se lăsa anesteziat de falsa dina-mică a lumii. Scobind cu verbul dur în carnea emoţii-lor, el se menţine viu şi treaz. „cu poemul nu poţitrage cum tragi cu arcul – afirmă el – însă poemul îţiţine de foame, de sete, de frig,/ de rană pe suflet şirană supurând pe trup”. Poezia nu este stare de bine,ci cui bătut în palmă şi în lemnul unei alte căi.Paradoxal, este o formă de căutare a mântuirii, descormonire după sens. Durerea-poezie este hrană şiapă, trup şi sânge.

Uneori, frumuseţea se lasă întrezărită, ca înmicul poem apoi: „era o pajişte plină/ cu flori/numai bănuţi de pus/ pe pleoape”. În simetrie,imaginea lumii promise, de apoi, este asociată cutrupul pregătit pentru cele veşnice, cu ochii obligato-riu acoperiţi de pleoape şi bănuţi. Aceeaşi linişte selasă ascultată în versurile ce invocă iubita: „…psal-mii încă tulbură/ noapte de noapte cu mare sfială tedezbraci/ bat tobele inimii tale pe tabla de şaharunci/ zaruri te întorci în timp mizezi pe memorie/atunci începi să păşeşti spre tine”. Iubirea este limansporadic, prilej de răgaz al poetului pentru a se lăsaîn voia căutărilor femeii, breşă luminoasă în noianulnonsensului.

Următoarele volume de poezii ale lui Alexan-dru Ovidiu Vintilă vor adânci, îndrăznesc să sper,căutarea prin acelaşi filon dureros deschis prin volu-mul de debut, nimic altceva decât firul memorieimorţii (şi al vieţii!). Poezia sa este căutarea delocconfortabilă a sensului, printre imagini care aglome-rează memoria şi care obturează amintirea a ceea cea fost şi va fi înainte de această realitate. �

Alexandru Ovidiu Vintilă, cartea lui koch, EdituraBrumar, Timişoara, 2009, 114 p.

Irina CiobotaruVerbul şi rana memoriei

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

11

CCu prilejul împlinirii a 40 de ani de la înfi-inţarea Editurii Junimea, am fost invi-tată să prezint, în cadrul unei sesiunifestive, o carte din culisele papirosferei;

scrisă, ca actant, de Mircea Radu Iacoban. Am asiguratasistenţa că n-aş fi vorbit dacă M.R.I. ar fi deţinut vreofuncţie politică de care să depind. Nu era cazul.

În tîrgul Ieşilor, dulcele, e încă dans le vent de-construcţia. Cu cît faci ceva, cu atît eşti mai tare bla-mat, ţi se de-construieşte munca pînă-n temelie.Planificat. I s-a întîmplat şi lui M.R.I. Postdecembrist,o gazetă vestea că Iacoban trăgea de pe acoperişul hote-lului Moldova cu o armă cu lunetă în revoluţionari, ca-nfilme horror. L-o fi confundat cu supermanul SergiuNicolaescu? N-a urmat nici o dezminţire. În ultimiiluştri, M.R.I. s-o fi gîndit de multe ori la Infamie de I.L.Caragiale, mai ales cînd bunul amic – generic spus – s-adovedit „un măgar şi jumătate”. Un astfel de amic –genus irritabile – şi-a amintit nu că a debutat laJunimea (cu o plachetă mediocră), ci că i-a fost cenzu-rat titlul. Îngăduiţi-mi să respir a fost înlocuit cuPunctul de sprijin, după mine, mult mai adecvat. DoarP.C.R. i-a dat oxigen mult. Şi reproşurile (neargumen-tate) au curs. La asta îi duce pe unii caracterul: după cete acuză grav şi greu, urmează telefonul de împăcare.Iar spălările de mîini şi de obraze se fac pe alese şineapărat pe socoteala celuilalt. „Dosariada” – nu se maiîndoieşte nimeni – are tehnica şi strategia ei: „docomen-tul” apare, dacă apare, la momentul oportun, ca să dis-trugă pe careva, vezi cazul Cezar Ivănescu. Tot pe alese.

Ca să clarificăm lucrurile, i-am pus lui M.R.I. oîntrebare: „Cît ai fost director la Junimea, ai topit vreocarte?” Mi-a răspuns, cam sotto voce, că nu. Nici cele6000 de coperte ale volumului Arca de Mihai Ursachi,cum a declarat autorul într-un interviu? Cică tehnore-dactorul desenase o mandală, luată de poet dintr-ocarte de Mircea Eliade, şi asta n-a plăcut. Nu, n-a fostaşa, a venit răspunsul.

M.R.I. e predilect urît tocmai de cei pe care i-asprijinit, de la Gh. Drăgan, luat în echipa Junimii de peun post de… dactilografă, la Ion Druţă, pus în scenă cudouă piese odată la Naţionalul ieşean şi sărbătorit, în‘88, cînd împlinea 60 de ani, la Chişinău de M.R.I., cutot cu Teatru. „Măi, Morăraşule, dacă tu crezi că eu voipleca în Europa cu pălăria lui Iacoban, greşeşti amar-nic”, se rostea, ritos, Druţă.

Cum n-a avut în dotare puşca aceea cu lunetă,M.R.I. n-are nici pălărie. Deţine, însă, un pix de treiş-pe, cum ai spune cheia de treişpe din trusa de sculeauto. Se apără cu el, la nevoie, de inşii cuprinşi devoluptatea delaţiunii la ziar, dar calomnia lasă urme:„Şi la urmă, vai, bîrfitul/ E ca mort nenorocitul/ Subopinia mulţimii/ E pe veci înmormîntat”. Eu cred, însă,că mai bine îl apără ce a tipărit bun şi bine; în existen-ţa editurii Junimea au fost două etape benefice: etapaM.R.I. şi etapa Cezar Ivănescu.

I se reproşează că tot ce-a construit a construitdin poziţia de privilegiat al regimului ceauşist. Nu-i denegat. M.R.I. a nesocotit proverbul mai bine cu deştep-tul la pagubă decît cu… paranoicul la cîştig. S-a aflat înstructurile superioare ale Puterii. S-a dat cu prostul(citiţi paranoicul) şi compromisul l-a marcat. Puteaaştepta căderea comunismului ca să înfiinţeze edituraJunimea ori secţia de la Suceava a Teatrului Naţional,să renoveze Casa cu absidă a sediului Filialei Iaşi aUSR? Nu. Iacoban n-a pierdut trenurile, dar a intrat îninexpugnabila rezervă de cadre PCR. Personal, cred căe o greşeală ca un om de cultură să se supună necondi-ţionat omului politic. Asta ruinează cariere.

În socialism, alegerea a fost între a fi intelectualpublic sau om liber; aveai misie, cu alte cuvinte eraiactiv(ist) versus privat. Te sustrăgeai maşinărieiPuterii, dar te blocau, nu te lăsau să faci nimic, te mar-ginalizau. Opţiunile mele politice sînt contrare (subli-nierea îmi aparţine). Îi uram pe politruci şi-i urăsc şiacum; am fost, de nevoie, mulţi ani free lance. Mi-a fostminată brutal profesiunea de critic de poezie, m-ambucurat de o cenzură şi stupidă şi contondentă, am lip-sit din presă şi din edituri, cunosc bine sistemul. „În sis-temul comunist, numai cine se tîrăşte nu se împiedică”(Pierrce du Bois).

M.R.I. a intrat în acţiunea tînăr, caut partid(ă) şia prins start profesional bun, ocaziuni fericite. A rămasîn plutonul fruntaşilor. La nici 30 de ani conduceaJunimea. A plătit postul cu aplauze la mitinguri deapreciere, cu cap plecat la plenare, a publicat „omagii”,cuvinte de stimă şi de preţuire pentru cei doi, a lăudatcam cu forţa „ideile-forţă” ale lui Ceauşescu, la fel caorice alt intelectual public al vremii. La el, indicaţiilen-au devenit convingeri comuniste, ca la CorneliuSturzu, căruia M.R.I. îi face un prea generos portret.Sturzu a fost oportunistul dichisit, distins şi destins al

realismului socialist. A avut oarece talent, dar de pri-sos. Talent de prisos. Alcoolizat, mergînd cu bastonulprin Iaşi, se lăuda c-a vrut să oprească rapidul cu picio-rul. În fapt, trenul îi retezase cîteva degete, parcă pen-tru a-i tempera zelul de-a fugi de colo-colo, de-a ajungede la nu’ş ce plenară la nu’ş ce congres. Şi-i atrag aten-ţia lui M.R.I. că a practica un soi de onestitate selecti-vă în portretizarea lui Aurel Leon duce tot la fals: Bădian-a fost un gazetar vertical.

Aceeaşi imagine o am, însă, asupra celui mai ver-tical profesor al Universităţii „Al.I. Cuza”, PetruCaraman. Marele slavist-şomer refuzase în ‘70 o meda-lie a lui Ceauşescu (vezi colecţia Documente a edituriiPaideia). Fusese anchetat sub arest 7 luni, fără hotărî-re judecătorească. Aşa că scrisese în memoriu: ori acu-zaţiile au fost nedrepte şi înseamnă că merit medaliaori sînt vinovat, deci n-o merit. Într-o societate captivăca şi gîndirea, e mai greu să ai şi coloană vertebrală, şioperă, ca Petru Caraman.

Spus limpede: pe M.R.I. n-au drept să-l atace nicicei care au stat la coadă pentru un carnet roşu, nici ceicare, din frică să nu-şi piardă biroul vast de şef, deveni-seră mai cenzori decît cenzorii. În unele cazuri, Iacobana contribuit la postarea imposturii. „Pe cine n-ai mailua în echipa Junimii?”, l-am chestionat cu acelaşi pri-lej. A mîrîit, tot sotto voce, că i-ar fi luat pe toţi. N-aminsistat, nu eram la anchetă, dar, în ce mă priveşte, ambeneficiat, din partea unui redactor de carte, de cel maiagramat referat posibil. Tovarăşul cu pricina nu citea,el „lectura”.

Dar să adunăm bunele cu bunele. După o perioa-dă de hiat, a fost tipărită la Iaşi, în sfîrşit, o carte: poe-ziile lui George Lesnea. Şi lista lui M.R.I. e lungă:Toader Hrib, I.D. Sârbu, Mihai Ursachi, TraianChelariu, cărturarul ajuns la ecarisaj, prototipul luiPetrini, cel mai iubit dintre pămînteni. Într-un plen,forurile l-au acuzat: care-cum iese de la închisoarepublică la Junimea.

M.R.I. a salvat cu inteligenţă cărţi prohibite. „ÎnRomânia, n-a funcţionat o cenzură, ci şaptezeci şi şaptede cenzuri adiacente, subsecvente, colaterale, superpu-se, juxtapuse, subînţelese ş.a.m.d.”, notează într-otabletă. A luptat cu cenzura (cum a făcut la „Cronica” şiCorneliu Ştefanache, în perioada „cutezătorii” a revis-tei) folosind toate mijloacele: de la… focuri de tabără lapublicarea instructorilor din sistem. Îi publicai pe cen-zori ca să nu te cenzureze. Au fost şi paşi greşiţi: a exe-cutat comenzi sociale (conform realismului socialist:gîndeşte ce vrei, dar scrie ce trebuie), a tocat hîrtie încolecţia Reporter Socialist, dar a semnalizat stînga şi avirat dreapta, cu folos. O secvenţă a volumului Printrecărţi se referă la istoria editurii, care n-a fost, pentruperioada directoratului său, instituţie personală. Casă-l tipăreşti pe Ilie Corfus, trebuia să ai nas de editor.Însemnări pe marginea anilor e modestă, totuşi, faţă deintimidanta lucrare Însemnări de pe manuscrise şi cărţivechi din Ţara Moldovei, corpus editat de I. Caproşu şiE. Chiaburu, ajuns la volumul IV.

M.R.I. se poate lăuda cu editarea superbelor volu-me de Nichita Stănescu. Epica magna, cu desenele luiSorin Dumitrescu, a cîştigat, la Dresda, concursul „Celemai frumoase cărţi”. A păcălit cenzura ca să aparăBunavestire de N. Breban. După, a fost făcut praf într-oplenară a CC. L-au săpunit chiar cei care-i dăduserăaprobarea.

Reuşita deplină: în ‘79, Un dicţionar al înţelepciu-nii de Teofil Simenschi, 6000 de cugetări, din 680 deopere fundamentale, din 14 limbi. După „Reformă”,sanscritologul fusese scos din Universitate şi trimiscontabil într-un GAC, să numere ouă. A fost anevoiereîncadrat, ca asistent. Cînd s-a dus la Bucureşti săobţină certificatul de traducător, Simenschi a scris înformular că ştie sanscrita, persana, greaca veche şineogreaca, latina, italiana, germana, franceza, spanio-la, engleza, daneza. Despre babiloniană, chineză, egip-teană, a mărturisit că le cunoaşte doar „mulţumitor”.Examenul n-a avut loc. Cine să-l fi chestionat?

În ‘76, la Junimea a apărut prima carte cu literălatină a unui scriitor basarabean: Steaua de Vineri deGrigore Vieru. M.R.I. a pitit-o, a camuflat-o în planîntre o carte despre OZN-uri şi cîteva SF-uri. Unde să-lfi plasat pe Vieru? La secţiunea traduceri (din românăîn română?) sau la literatură originală în limba româ-nă (pe un cetăţean sovietic)? Şi-i dau dreptate cu G.Călinescu, tînăr, care cerea ca, la o carte nou apărută,să se arboreze drapelul naţional. Vieru ar fi avut drep-tul ăsta. „Cînd va fi întreagă limba română va fi întrea-gă şi ţara”. Şi nu-i, cîtă vreme din Dicţionarul moldo-român al lui Vasia Stati lipsesc vocabulele Basarabia şibasarabean.

În ‘76 a lansat colecţia Eminesciana, coordonatăde Mihai Drăgan, cu Alain Guillermou, Geneza interioa-

ră a poeziilor lui Eminescu. Fără capitolul Doina, cen-zurat. Am reuşit, eu şi Petru Ursache, să edităm dosa-rul poemului la „Timpul” lui Cassian Maria Spiridon, în2000.

În fapt, volumul lui M.R.I. e carte de gazetărieculturală şi culturalizatoare. Şi-i invidiez titlul lui G.Liiceanu, Dansînd cu cărţile, parafrază după un filmcelebru care se chema Dansînd cu lupii. Generaţianoastră chiar asta a făcut: a dansat cum i-au cîntat căr-ţile.

Partea a doua a volumului e un „Jurnal de cărţi”.Econom cu minele de pix şi cu pixelii, M.R.I. se supuneprobei conciziei ca performeur al tabletei miezoase(lung scrie despre dosarul Al.I. Maican, regizorul învinsde cabala actoricească şi dat afară din Teatrul Naţional;cazul Maican i se pare şi al său).

Ar fi un excelent PR al oricărei edituri, pentru căştie să extragă esenţa unei cărţi şi s-o toarne într-o sti-clă mică: „esenţele tari se păstrează în sticluţe mici”.Decupajele sale incită să te duci la carte. Spune-mi ceciteşti ca să-ţi spun cine eşti. Documentele sînt partealeului, extrase din arhivele USR, ale Securităţii ori dincele de Stat. Trece de la o carte despre limba de lemn laElemente estetice în senologie de dr. Mihai Pricop (pen-tru necunoscători, ştiinţa sînului), apreciind…. mate-rialul ilustrativ. Cum eu şi P. U. sîntem prietenii carei-am împrumutat Manual de sinucidere de Radu Mareş,pot devoala faptul că facem troc de cărţi (şi de motani,ca pisicari convinşi), aşa că am citit aproape toate volu-mele la care se referă. Nu l-am urmat cînd a fost vorbade Mica enciclopedie a transporturilor (e îndrăgostitpînă la uitare de sine de locomotivele cu aburi) ori deBolile metabolice. Nu vreau să aflu dacă pot sau nu sămănînc pere.

M.R.I. vrea să ştie multe şi de toate: de laHasdeu, cum era nasul lui Ţepeş, cîţi descendenţi aavut Mao, cum a sfîrşit Beria (împuşcat cu 5-6 luniînainte de a-i fi pronunţată sentinţa, exact în stilul jus-tiţiei de el patronată, vezi Amy Knight, Beria – o mito-logie a crimei). Citeşte Jurnalul unei fete greu de mul-ţumit (Jeni Acterian) şi confesiunile amantei lui Stalin,Vera Davîdova, prim solistă la Balşoi Teatr; cele 564 depagini, format A4 ale Dicţionarului de cerebrologie deLeonard Gavriliu şi O istorie culturală a penisului deDavid Friedman, editată de Humanitas. Alte cărţi răs-foite? Rusia lui Putin (autoarea, Anna Politkovskaia, afost împuşcată în 2008 cu un Makarov, în lift; asasinul– neidentificat) ori Moartea unui idol comunist deLavinia Betea, ca şi monografia Cimitirul Eternitatea(Junimea, Iaşi, 2008). Citeşte în manuscris, în plumb,în pixeli; ştie ce să decupeze şi arta decupajului nu-iuşoară.

Cartea a fost firul Ariadnei şi-n labirint, şi dupăieşirea din el; o vreme, libertatea i-a fost mai multpovară decît şansă. Tîrgul nostru nu-i defel cum credeD. Anghel: „Iaşul ca o vastă familie în care toţi secunosc, se ajută şi se tolerează”. Poveste! O fi avut pute-re să-şi spună că numai în pomul cu roade se aruncăpietre? Poate. Refugiul i-a fost scris-cititul, pe urmamarilor modele. Borges a fost salvat de bibliotecă; deţi-nuţii politici Anania şi Steinhardt – la fel. S-or întîmplaminuni şi-n zilele noastre, cînd cititul a ajuns să irite?

Profesorul Constantin Ciopraga ne povestea că,în lagărul de ofiţeri de la Oranki „74”, suport i-a fost o„bibliotecă”, dosită în raniţele prizonierilor, din care nulipseau un Baudelaire integral, în „Pléiade”, sonetelelui Shakespeare, Memorialele lui Pârvan, Puşkin,Gogol şi Cehov, în franceză.

Istoria o scriu învingătorii, repetă M.R.I., în variiîmprejurări. O fi, dar literatura o scriu şi învingătorii şiînvinşii. Învinşii scriu mai bine chiar decît învingătorii.Cît despre istorie, ea ar trebui scrisă de istorici, nu deficţionari.

Bref, directorul fondator al Junimii a îmbogăţitGalaxia Gutenberg cu multe cărţi bune. Cum a făcut-oşi Cezar Ivănescu.

N.B. La a treia întrebare pe care i-am pus-o luiM.R.I. („Ai avut lector de carte?”), am obţinut alt nu.Dar mai există, în lumea editorială, profesiunea asta?Am pariat (deh, vieţi de cărţari!) că pot descoperi 50 desminteli tipografice în Printre cărţi. Cînd am atins cifra50, m-am plictisit să le mai număr. Şi asta pentru căam „aplicat”, din nevoi financiare, de rezolvat în „cîm-pul muncii”, pentru un post de corector la Junimea.„Cum să te angajez cînd ai comis o asemenea greşealăde tipar?”, mi-a răspuns, cu nesuferita infatuare tipicmasculină, directorul. M-am străduit să fiu obiectivă şidetaşată faţă cu acest răspuns. �

Magda UrsachePrintre cărţile Junimii

VViieeţţ ii ddee ccăărrţţaarrii

12

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

DDouă imagini sunt încă puternic impri-mate în memoria recentei mele călă-torii la Salzburg, eclipsând, prinpotenţialul lor simbolic, avalanşa de

cadre regizate ale unui oraş-muzeu. Când părăseştiDomul, a cărui strivitoare opulenţă şi grandoare îţiamintesc că te afli într-o fostă reşedinţă imperială, teîntâmpină două sculpturi pe care nu le-ar fi pututgândi aceeaşi minte. Mulajul unui rase de călugărîmbrăţişează vidul unui trup absent, purtând pesteglugă o coroană de lauri – răsplata vieţii sacrificialede ascet. Un mesaj monolitic ţi-a fost transmis, de lalespezile înalţilor slujitori ai lăcaşului adăpostite încriptele datând din perioada bazilicei romane, pecare poţi citi, resurgemus, la tensionatul trup figuralal monahului şi pelerinului. Este foarte dificil, aşa-dar, să-ţi adaptezi retina minţii suficient de rapidpentru a face loc, imediat, monumentului din vecină-tate. Un uriaş glob aurit preamăreşte, nu cerul, cătrecare te îndeamnă să-ţi ridici braţele şi privirea for-mele arhitectonice şi frescele murale ale catedralei,ci pământul, pe care păşeşte un ins insginifiant,mărunţel, cu ten măsliniu şi îmbrăcat ca un proletar,turnat în materialele derizorii ale artei kitch.

Ceva mai departe, pe una din străzile adăpos-tite de arcadele elegante ale magazinelor din oraşulvechi, o nouă apariţie îmi tulbură dispoziţia de turistobişnuit cu graniţe bine delimitate între muzeu şirestul spaţiului urban, între artă înaltă şi populară,ca şi între epoci separate prin stil asemeni straturi-lor de fosile din secţiunile geologilor. O armură stră-lucitoate străjuieşte intrarea într-un magazin deantichităţi, care îţi dă iniţial impresia că ai nimeritîn arena unui turnir medieval. În ovalul argintiu alcoifului însă zăreşti un chip rotund, cu ochi bulbucaţişi mustăţi lungi şi răsucite, un breslaş care priveştecu spaimă în afara carapacei sale metalice. Ipocritcavaler, pare să spună spiritul critic burghez, insi-nuat ca un cal troian, dacă erai cu adevărat viteaz,de ce îţi apărai viaţa cu atâta străşnicie? Nu un erouci un suflet de rând sălăşluia în interiorul trupuluiheraldic.

Spre deosebire de spiritul latin, cel germanicpare să fie înzestrat cu ceea ce englezii numesc com-mon sense, al cărui sens aproximativ este de bunsimţ comun. Permanenta veghe a conştiinţei criticetemperează excesele, restabileşte proporţii, evaluea-ză prin comparaţii şi interpretează mai curând decâtlegiuieşte. Spiritul critic, aşa cum l-a definitImmanuel Kant în „Ce este iluminismul?”, este sem-nul maturităţii unei societăţi, în care individul areposibilitatea şi capacitatea evaluării proprii, nefiindsilit să-şi abandoneze judecata unei autorităţi exte-rioare. Întrebarea fusese lansată de Academia dinBerlin, care invita intelectualitatea la dezbateripublice asupra unor noţiuni vagi şi ambigue vehicu-late în sfera discursului public. Departe de a repre-zenta un inflexibil for normativ, academia berlinezăse comporta mai curând ca un ferment al schimbuluide idei şi al expansiunii cunoaşterii în epoca afirmă-rii depline a modernităţii. Spre deosebire de coloni-zarea militară, colonizarea intelectuală prin publica-rea unor lucrări despre civilizaţii mai puţin cunoscu-te europenilor, precum tratatul despre religia musul-mană solicitat lui Dimitrie Cantemir, era de naturăsă creeze apropiere mai curând decât conflicte întrepopoare. Ajunşi la conştiinţa iluminiştilor parizieni,Dimitrie, marele învăţat din secolul erudiţiei, şiAntioh Cantemir, diplomat în secolul reorientăriiistoriografiei dinspre vieţi de regi şi campanii milita-re către moravuri şi politici instituţionale, racordauspaţiul nostru la centrul de cultură al vremii.Gravitând în cercul lui Petru cel Mare, preţuit înOccident pentru eforturile de modernizare şi europe-nizare a Rusiei, Cantemireştii au intrat ei înşişi înlegendă, devenind, nu doar capitol de istorie, ci şipersonaje literare, după cum, cu întârziere, poateafla şi publicul român din cartea slavistuluiGheorghe Barbă, Epopeea istorică a Cantemireştilor,apărută de curând la Editura Universităţii dinBucureşti. În studiul introductiv, autorul antologieiatrage atenţia asupra statutului cu totul nepotrivital domnitorului moldovean în conştiinţa românilor,care s-ar cuveni, cum scria Nicolae Iorga în prefaţacărţii lui Constantin Gane, Trecute vieţi de Doamneşi Domniţe, „să crească încrederea în noi”. PrecumRichelieu, care opunea Academia pe care voia s-oînfiinţeze „jargonului barbar” şi ignoranţei parla-mentarilor (Matthew Arnold despre Influenţa litera-ră a academiilor), Nicolae Iorga atribuia penumbraîn care erau aruncaţi Cantemireştii nemăsuratei

„ignoranţe a conducătorilor”. Dacă în 1933, când aapărut cartea, afirmaţia părea discutabilă, după răz-boi, ea s-a adeverit tragic, atât Gane, cât şi LuciaBorş, autoarea unui roman despre fiica lui DimitrieCantemir, Maria, pierzându-şi, unul libertatea, iarcealaltă, slujba.

Scriind în anii metaficţiunii istoriografice, eti-chetată de Linda Hutcheon drept genul specific alpostmodernităţii, Zapadov, Maikov, Pikul, Granin şiIon Druţă amestecă fapte documentate istoric şi fic-ţiunea, readucând în atenţie o familie princiară carecunoscuse deja o carieră în genul biografiei romanţa-te. Piesa lui Ion Druţă, Maria Cantemir, Ultima dra-goste a lui Petru cel Mare, în 11 tablouri cu epilog,este subintitulată „epopee istorică”, dar pare maicurând un eseu dramatizat în jurul unor idei ilumi-niste. Prima ediţie a apărut ca un veritabil eveni-ment academic, autorul fiind membru al Academiilordin România şi Moldova, iar piesa bucurându-se descrisori de acreditare semnate de D.R. Popescu şiDan Berindei.

Spre deosebire de biografia romanţată – şiorice biografie este invenţie – ficţiunea istoriograficărecuperează trecutul sub forma eşantionului cultu-ral. In măsura în care despre Petru cel Mare se poatespune că este „erou de epopee”, acest gen trebuieînţeles în sens rabelaisean, emulat de Swift sauLaurence Sterne, ca amestec de cultură enciclopedi-că şi spectacol al corporalităţii văzută, parcă,printr-o lentilă măritoare. Trupul ţarului se profilea-ză uriaş, străbătând scena încălţat în botfori careîmpuţinează... degetele partenerelor de dans, lăsândsă-i atârne, în somn, un braţ masiv ca al lui Gulliverperceput de lilliputani, ameninţând să sfarme patulpe care doarme şi umplând aerul de sforăituri şiplescăituri, sau ridicând fiinţe umane în braţe cuforţa lui Chronos devorându-şi copiii din desenul luiGoya. Omul eliberat cu trup şi minte din dogmatis-mul Evului Mediu este, în acelaşi timp, ctitorul noiiRusii, un Mecena al învăţaţilor şi un om de stat caresacrifică propriul fiu intereselor acestuia. Criticavechiului regim se mulează în ramele filosofiei ilumi-niste a instituţiilor: domnia liberului arbitru, fiecaregeneraţie aducând la putere un ţar şi trimiţândadministraţia anterioară în închisori şi în Siberia.Absenţa legilor sau a regulilor jocului generează per-petuă instabilitate, o alternanţă ameţinătoare întrepotentat şi victimă. În această Rusie încearcă Petrucel Mare să aplice preceptele lui Leibnitz, să cauteadevărul prin confruntarea punctelor de vedere înlocul supunerii orbeşti celui care deţine puterea.Dramaturgul priveşte însă către secolul al optspre-zecelea din poziţia unui critic din viitor, pentru careau devenit evidente schematizarea şi rigiditatea

generoaselor idei ale epocii toleranţei, raţionalismu-lui şi criticii autorităţii. Ideile revoluţionare înghea-ţă într-o nouă doctrină, un nou fundamentalism.Osterman, nu disipolul, ci umbra lui Leibnitz, refuzăconfruntarea cu Petru de teama repercusiunilor. Îndisputa vremii dintre antici şi moderni, el adoptă,evident, poziţia celor dintâi, provocându-l peCantemir, într-o şedinţă a Senatului, la un dialogplatonician în care el joacă rolul lui Socrate. Disputaliberă a lăsat locul conversaţiei cu poziţii hegemoni-ce şi subalterne. Rigiditatea raţionalismuluimodern, tendinţa maniheistă de a lucra cu opoziţiibinare absolutizate, fără degradeuri, precum graniţadintre raţional şi iraţional, viziunea mecanicistăasupra destinului istoric al unui popor şi politicaexpansiunii coloniale pe meridiane negociate întremarile puteri sunt simptome, fie ale degradării idei-lor mari în minţile mediocre, fie ale entropiei orică-rei faze culturale, în care ceea ce este iniţial creatorşi progresiv degenerează în forme osificate de dis-curs instituţional. Cantemir opune cantităţii o logicăa calităţii: popoarele cunosc o evoluţie spontană şiauto-organizare. Anticipând o teorie fizică de ultimăoră, informaţia are prioritate asupra energiei. Iatăcum inteligenţa guvernării a suplinit în cazulAngliei, dimensiunile teritoriale şi demograficemodeste. Ca şi în Călătoriile lui Gulliver, unde ora-şul învăţaţilor nu are nici măcar un perete drept,preceptele prezumţioase şi categorice nu-l împiedicăpe Osterman să poarte acelaşi fular vechi şi mur-dar... Piesa conţine multe dialoguri memorabile şireplici cu o întorsătură aforistică, precum următoa-rea, inspirată, poate, de Furtuna lui Shakespeare.Certat că se aruncase în apă pentru a salva nava,ţarul se justifică: Pe nave nu există împăraţi. Acolo,sau cu toţii navighează, sau se duc la fund cu toţii.

Istoria trăită de ţar şi de domnul moldovean arputea fi ea însăşi aşezată în ramă şi studiată înlumina codului de valori ale epocii. Gheorghe Brabăare simţul faptului semnificativ scriind într-o manie-ră economică, antrenantă prin densitatea materialu-lui de viaţă. Un exemplu e chiar momentul cândCantemir se vede silit să părăsească Moldova. Înfaţa cererii turcilor să-l predea, ţarul, care nu ezita-se să-şi sacrifice fiul pentru că se alăturase adversa-rilor conservatori, pune viaţa unui om cu care înche-iase un pact mai presus de soarta întregii armate, pemotiv că un pământ cedat poate fi recâştigat, învreme ce onoarea şi-ar pierde-o pentru totdeauna.Dacă vizirul l-a privit fără să înţeleagă, nu e vinaţarului că se crease o tipică situaţie comică: aceea încare personajul se adresează unui auditoriu incom-prenhensiv. Cantemir s-a văzut totuşi salvat de sim-ţul practic şi eficient al ţarinei, care a făcut, printredoamne, o chetă de bijuterii, înduplecându-l pemarele vizir.

Preţuit de iluminişti pentru că trecuse de par-tea ţarului reformator, Cantemir a trăit probabil, caîn piesa lui Druţă, în climatul de suspiciune ce-iînconjoară pe alogeni, indiferent de rang, şi nu scu-tit de tensiunile raporturilor cu o mare putere şi cudiversele fracţiuni politice. E posibil să fi pierdutdomnia, ca Prospero din Furtuna, pentru că se dedi-case mai mult unui principat de cărţi, ceea ce i-a des-chis porţile Academiei din Berlin, în vreme ce s-adovedit mai puţin dotat să supravieţuiască într-olume conflictuală care cerea subtilitate machiavelicăşi lipsă de scrupule. Periculos trăieşte cărturarul pepământ, s-ar putea deduce din destinul său. �

(CON)TEXTE

MARIA-ANA TUPANCe este iluminismul? Două secole mai târziu

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

ÎÎn anul 2007, Muzeul Naţional al Litera-turii Române a sărbătorit jumătate deveac de existenţă şi activitate. Cu deose-bită competenţă şi intensă devoţiune,

Corneliu Lupeş, şeful secţiei „Case memoriale”, ascris o lucrare monografică despre această instituţie,emblematică pentru istoria literaturii române –Corneliu Lupeş, „...flacără a verbului românesc”,Bucureşti, Editura Muzeul Naţional al LiteraturiiRomâne, 2007.

Avantajul de a fi fost vreme îndelungă parte aacesteia, de a cunoaşte faptele din interior este evi-dent. Autorul nu s-a mulţumit însă cu aceasta.Probitatea profesională i-a dictat să efectueze inves-tigaţii susţinute pe multiple planuri, spre a clarificatoate împrejurările semnificative, prin care muzeul,asemenea unei fiinţe vii, a trebuit să treacă până laa-şi configura un profil distinct şi de mare însemnă-tate pentru literele româneşti şi pentru culturaromână, în general. Corneliu Lupeş a cercetat docu-mente, a intervievat foşti şi actuali muzeografi, pre-cum şi personalităţi literare de marcă, implicate înproblematică, spre a înţelege textura unui traseucomplicat, de la perioada „romantică” a începuturi-lor, trecând prin cea clasică, până la profilul postmo-dern de astăzi, în care pluridisciplinaritatea, bazatăpe o solidă configuraţie informaţional-cibernetică,joacă un rol esenţial. Însuşi parfumul „vintage” altitlului este deliberat, ca o formă a respectului faţăde înaintaşi (ai căror continuatori este păgubitor săuităm că suntem), sintagma aparţinându-i lui D.Panaitescu-Perpessicius, acest imens spirit tutelar.Lucrarea oferă, deopotrivă, desigur doar lato senso şiîn chip indirect, o secţiune prin societatea româneas-că, deoarece destinul muzeului este, după cum lectu-ra o arată, în chip indestructibil legat de diferitelefaze şi evenimente definitorii pentru evoluţia social-politică a României (însuşi traseul căutării unuisediu potrivit, împreună cu profilurile muzeelor„intermediare”, adică acelea care au funcţionat untimp în acelaşi sediu, sunt, în mic, oglinda modalită-ţilor de gândire şi acţiune tipice unei anume societăţişi ne oferă informaţii interesante, despre realităţi demultă vreme uitate).

În prefaţă, regretatul Alexandru Condeescu,penultimul director al muzeului, reuşeşte să indicedificultatea de fond a edificării unei asemenea insti-tuţii literare: abstracţiunea scrisului însuşi, caracte-rul mental tipic demersului scriitoricesc sunt foartegreu de captat într-o modalitate vizuală, capabilă săreţină atenţia publicului. În primele capitole suntevocate momentele primordiale, de tatonare a posibi-lităţii de creare a unui muzeu al literaturii române,pentru care se gândea denumirea „Muzeul Emi-nescu”, odată cu înfiinţarea unui Comitet Naţionaljubiliar, în 1949, menit organizării festivităţilor decinstire a centenarului naşterii Poetului naţional.Între membrii acestui comitet, aflat sub preşedinţialui Sadoveanu, se numărau G. Călinescu şiPerpessicius (cel ce urma să devină primul directoral muzeului şi avea să-şi pună, în chip indelebil,amprenta asupra activităţii şi ţinutei acestuia). N. Condiescu, fostul preşedinte al S.S.R., îmbrăţişa-se ideea unui muzeu naţional de literatură, exista şiun proiect de edificiu. Prin decesul lui Condiescuînsă, planul în această formă a eşuat. Totuşi, ideea asupravieţuit. Pasionante sunt paginile ce descriucăutarea primelor sedii ale muzeului, ca şi tribulaţii-le ce au condus la schimbarea acestora. De la CasaToma Stelian, până la actualul sediu din Bd. Dacia,a fost un drum lung. Este impresionantă revelaţia căla temelia acestui muzeu a existat, dintru început, ouriaşă efervescenţă, o imensă zbatere, precum o dozăneobişnuită de clarviziune din partea unor spiritefondatoare, personalităţi remarcabile ale literaturiinoastre. Perpessicius, dar şi Tudor Arghezi, MihaiBeniuc, dar şi Teodor Vârgolici, au contribuit în modprovidenţial la naşterea şi supravieţuirea muzeuluica instituţie, după cum reiese din mărturiile prezen-tate cu obiectivitate de autor, unde nimeni nu estelăudat fără pricină, în mod gratuit.

Deoarece în actualul sediu din Bd. Dacia (fostStr. Fundaţiei) a funcţionat până în 1963 MuzeulRomâno-Rus, un profil bine documentat i se închinăfostului director al acestuia, Scarlat Callimachi,supranumit „Prinţul Roşu”, publicist, poet, avangar-dist şi bibliofil, descendent al unui familii de boierimoldavi ce a dat câţiva domnitori şi un mitropolit.

Lui Alexandru Oprea, directorul M.L.R. cu cea maiîndelungă activitate, i se rezervă un capitol, care-ireliefează rolul activ în definirea profilului specific alinstituţiei. El a fost iniţiatorul celebrelor „Rotonde13”, axate pe evocarea unor scriitori ori evenimenteliterare de seamă, dar şi alcătuirea expoziţiei perma-nente, restituirea unor texte inedite în revista„Manuscriptum” etc. Deoarece Muzeul este legat denumeroase fapte de cultură literară fundamentale,acestora li se închină capitole separate. Ne reamin-tim, aşadar, că ediţia critică a operelor eminescieneîşi datorează primele 6 tomuri întâiului director,Perpessicius, pentru ca Al. Oprea să fie eminentulsău continuator. Prin moartea-i timpurie, proiectulrămâne să fie desăvârşit de succesori, iar în 1993apare ultimul volum, al XV-lea. Nicolae Ciobanu esteamintit şi el pentru iniţiativele sale de valoare, deşinu a stat la cârma instituţiei decât doi ani, decesulprematur răpindu-i posibilitatea finalizării unor pro-iecte. Sunt menţionaţi, de asemenea, directorii post-revoluţionari, care s-au aflat fulgurant la cârmainstituţiei, înainte de perioada stabilă şi fructuoasăa lui Alexandru Condeescu.

O iniţiativă perenă a lui Perpessicius, care adat contur activităţii muzeistice, a fost revistaManuscriptum, care beneficiază de un substanţialcapitol. Aici, dar şi pretutindeni în corpul volumului,acribia autorului este remarcabilă. El se străduieştesă pună în lumină tot ce a contat, să nu omită nici unnume. Contemplăm modul în care muzeul devine,treptat, o instituţie polivalentă. Menirii sale de con-servare a textelor literare şi de restituire a lor înpaginile revistei Manuscriptum i se adaugă valorifi-carea textelor rămase necunoscute, prin lecturi dra-matizate în cadrul Teatrului „Manuscriptum” sau alunor spectacole, cu participarea unor actori demarcă. Dacă adaugăm la acestea şi biblioteca„Manuscriptum” şi „Rotondele 13”, atunci putem cuadevărat vorbi, aşa cum inspirat o face CorneliuLupeş, de un „cvartet memorialistic”. Ca argumentsunt prezentate, succint, cele 41 de Rotonde, serate-le literare, spectacolele interactive, care au reînviatmomente de elecţie din istoria literaturii române şifiguri memorabile de scriitori.

Cine doreşte să intre în problematica de adân-cime a activităţii muzeistice poate afla, în continua-re, ce colecţii adăposteşte acesta, ce este „Sanctuarulcărţii”, ce volume cuprinde şi cum au fost achiziţio-nate acestea, dar şi că există o bibliotecă zisă „curen-tă”, un patrimoniu epistolar european (semnatarifiind, între alţii: Saint-John Perse, Ezra Pound,Grazia Deledda, Eugenio Montale, Aldous Huxley,

Herman Hesse, Edmond Rostand, Thomas Mann,Stefan Zweig ori Marcel Proust), o colecţie vastă deperiodice, alta de obiecte memoriale (ce recheamă înamintire o atmosferă apusă: „tronul” lui Vinea, mobi-lierul lui Delavrancea, N. Iorga ori Macedonski şiHeliade Rădulescu, de pildă). Muzeul deţine şilucrări de artă plastică, ce întregesc, şi ele, o sceno-grafie a decorului literar.

Nu sunt uitate expoziţiile, activitate muzeisti-că fundamentală, nici numeroasele operaţiuni, ano-nime poate, dar esenţiale, de restaurare-conservare,care întreţin integritatea manuscriselor şi a publica-ţiilor literare, fără de care muzeul nu şi-ar justificaexistenţa. Colectivul de cercetare este, la rându-i,evidenţiat, prin numeroasele ediţii şi lucrări de isto-rie literară editate. Expoziţiei permanente i se con-sacră un capitol amplu, cu descrierea detaliată a fie-cărui exponat şi a semnificaţiei sale în definirea uneiepoci literare sau a laboratorului de creaţie al unuiscriitor. Beneficiază de un binemeritat portret şiAlexandru Condeescu, cel care a îngrijit numeroaseediţii din operele unor scriitori români şi căruia i sedatoresc „Clubul de lectură”, teatrul neconvenţional,„Serile muzicale ACUM”, activitatea editorială, cafe-neaua literară şi chioşcul de presă devenit librărie.Sub comenduirea sa, toate acestea au dobândit odimensiune aparte, inconfundabilă, în peisajul vieţiiliterare româneşti. Simezele puse la dispoziţia unorexpoziţii de artă plastică contemporană sunt, şi ele,amintite, precum şi casele memoriale, „sateliţi” ceîmbogăţesc zestrea muzeisticii capitalei, pentru caultimul capitol să cuprindă reperele „muzeului vir-tual”, adică informatizat, modalitate de comunicarecu publicul ce nu putea fi ocolită. Corneliu Lupeş,împătimit iubitor al culturii, a avut ideea salutarăde a anexa volumului nu doar o binevenită bibliogra-fie selectivă, ci şi o listă ce explică numeroasele ilus-traţii prezente în pagini, un corpus de note, precumşi listele scriitorilor înmormântaţi la cimitirele:Bellu, Cernica, Eternitatea (din Iaşi), Pasărea,Străuleşti, dar şi în alte localităţi din ţară şi dinlume. În final, dintr-un respect funciar faţă dedimensiunea culturală a capitalei, autorul a anexatlista muzeelor bucureştene, urmată de un indice denume.

Acribia greu de egalat a lui Corneliu Lupeş,unită cu un entuziasm pe măsură pentru faptul cul-tural luat în cele mai diverse accepţii, au generat unvolum monografic amplu, dens, captivant, ce trans-mite lectorului pasiunea şi veneraţia faţă de patri-moniul literelor române. �

Simona-Grazia DimaDestinul unei instituţii culturale emblematice

14

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Îngerul de pe copertăAlb te vedeamînscris pe cercuri de steleîngheţate

poposeai uneoripe o copertă de cartecu aripi tremurătoare

faptele nopţii se topeauacoloîntr-un vas de lumină

ştiam că vei da seamăpentru fiece literăreflectată în cerul tău auriu

pe mâini cerneala curgeaşi răni violetplăsmuiau hieroglife

cu degete subţiateştergeam umilinţa încercărilor

un nor de cuvintesfâşia aerul

Destinaţia zero Cum să spungările încremenesc sub zăpezie ca atunci când obosealase aşterne pe clipe

un om face semneşi tu simţi că-l cunoştio clipăapoi îi uiţi numele chipul

rece e mânacroşetând spaţii vagice se strâng se adaugă nopţilor

dacă abisul e în tinenu se cade să-l scurmi

trenul tău lunecăspre destinaţia zero

LigamenteDe departevocea îmi audstrecurată prin pânza subţiatăa nopţilor

ceva mai sus de vocalee vântul necruţătorsfâşiind somnul bufniţei

gândul ce doarestârneşte un nor uriaşîl face părtaş la duminicismulse din rădăciniîi stinge setea de nemurire

descărnatele orestrâng frigul în dinţi

Peisaj de câmpieCu convulsia seveiprin rădăcini invizibilesomnolează câmpia

scânteia verdeluminează în globurio adiere de mareadulmecă

numai câmpie şi cerpentru paşi abia auziţiabia scuturându-şi pulberea măruntelor zile

te sileşti să deprinzilimba nemărginiriipe care iarba ţi-a şoptit-ode multmai ales iarba

Nuanţele tăceriiSimţuri se ascutpregătite pentru inumane nuanţe

tăcerea rosteşte silabe

o pace luminată în sineca seara de varăca mâna ta prelungind universulcu noi tălmăcirimâna ta melancolică lebădăştiind şi ea înţelesul tăceriiderularea presimţitelor vieţi

palmele devin albastreşi movîntocmai ca necuprinsa zăpadăa norilor

O tresărireFragil e cuvântulpe care-l rostescîn mii de scântei se desface

cândva îl iubeammă iubea

o undă amară a trecutpeste elpiei de jeratec l-au ninsmai apoi

ace mi-l smulg de pe buze

e seară

memoria mea îl respinge

lumi dezmembratelacome îl cerpizmaşă lumina îl absoarbe

e searăşi mie mi-e frică

Copacul albLuminile din vispornesc dintr-o inexplicabilă blândă tristeţe

pe cealaltă parte a imaginiiscrumul îşi scuturălicenţioasele bărbi

iată copacul albzornăie metalice ramuriaşa cum atunci l-am zăritîn primăvara târzieîn parcul Floreasca

singurătatea luiera doar o pată adâncăo obsesie ca oricare altaveche iubirestrăpunsă de aripa milei

acum se strecoară prin somncu paşi măsuraţiritualul ţâşneşte în fiece noapteilizibile umbre se destăinuieinimii mele

sub coaja lui zace un trecutsomnolent

ca într-o vrajătrec apele somnului

cum să-mi mişc braţulcând el de lemn este

Mariana Filimon

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

Marin Radu MocanuJurnalismul cultural

DDorind să-şi conserve scriitura teoretic-analitică, revistele de cultură au ţinuto anumită distanţă faţă de Jurnalis-mul cotidian, care a acţionat aproape

de-unul-singur în câmpul socio-politic ani de-a rân-dul, aducând la cunoştinţa opiniei publice erorile şigreşelile (intenţionate ori nu) din viaţa cotidiană. Înultimii ani, însă, când clasa politică în întregul ei aînceput să patineze nerealist şi neprofesionist printrepilonii marasmului tranzitiv, publicaţiile culturalen-au mai suportat „defilarea” inconştientă şi dezordo-nată spre liberalismul european productiv a eşicheru-lui politic, fragmentat şi răzbunător, prin faţa societă-ţii invadată tot mai mult de neputinţa şi costurileguvernamentale, sărăcind-o de la un an la altul,făcând-o pradă uşoară în faţa crizei economico-finan-ciare mondiale. A fost necesară, prin urmare, ieşireala rampă a intelectualităţii creatoare pentru a radio-grafia distructivistul fenomen şi a-i depista cauzalita-tea, anormalitatea. Astfel, poetul Nicolae Coande apublicat în ultimul deceniu peste o mie de articole şieditoriale (în Cuvântul libertăţii, Calende, Cultura,Obs. cultural ş.a.), ce au alcătuit volumul Revanşachipurilor (Ed. Măiastra), care se constituie într-ooglindă alb-negru a societăţii româneşti, preocuparece presupune, în primul rând, o responsabilitatepublică; Revanşa chipurilor este o lecţie de Jurnalism(...) atât pentru cei care intenţionează să-şi facă omeserie din scrisul la ziar sau la revistă, cât şi pentrucei care, cu mai multă aplicaţie, îi interesează aceas-tă meserie” – este de părere Cornelia Maria Savu(Cultura, 20 aug. 2009); însuşi N. Coande vine înJurnalism având ca modele pe Petre Pandrea şi peI.D. Sârbu, neabătându-se de la cinci precepte: „cre-dinţa adâncă în ceea ce scrii, corp de principii cu careargumentezi, punct de vedere căruia îi dai „glas”publicul la care te adresezi, „duşmani” cu care te răz-boieşti.(Ibidem)

Tot d-sa este cel care a făcut o analiză de fond aistoriografiei comuniste în cele cinci decenii de totali-tarism delirant, comuniştii mergând până-ntra-coloîncât „să producă un discurs mobilizator în purălimbă de lemn a activiştilor de partid, cu o dexterita-te care face din aparatul de partid comunist o sectămesianică, iniţiatică, având rădăcini în ceţurile mito-logiei celei mai vechi (iar – n.n.) în ceea ce priveşteDacia, naţional-comuniştii s-au dovedit dinaşti con-vinşi” (N. Coande, Atllantida s-a scufundat abia în1989, Cultura, Idem)

Cunoscător şi al operei lui I.D. Sârbu, autorulne pune în faţă, spre exemplificare, personajele aces-tuia, unul dintre ei exprimându-se – într-un contextnarativ, astfel: „Când toţi vor fi – sau, mai bine-zis,vom deveni comunişti, atunci nici dracului nu are să-imai pese de ce a spus Marx, de ce scrie în acelManifest, uitat şi prăfuit”. Romancierul AugustinBuzura face şi el în editorialele sale o radiografie cau-zală a pasului pe loc, făcut de politicienii noştri, demai multă vreme: „Dacă e să vorbim despre viaţa poli-tică de la noi, nu cred că există ceva care să nu se maifi întâmplat; şi nu doar o dată. De vină e, desigur,memoria noastră scurtă şi superficialitatea cu caretrăim întâmplările din jurul nostru (...); adevărul estecă ne-am specializat în a descrie răul fără să-i cerce-tăm cauzele reale. Ne-am împăcat cu gândul că alţiisunt de vină: popoarele migratoare, imperiile vecine,turcii, ungurii, fasciştii, comuniştii, oricum, tristamoştenire (...). Sigur este că încă n-am ajuns la unadintre concluziile importante: că răul este în noi înşi-ne, iar în climatul de astăzi, el proliferează cu tenaci-tatea unei maladii incurabile (...) chiar şi preşedinte-le patriei are certitudinea că trăim într-o ţară muri-bundă” (Cultura, 20 aug. 2009, Preţul răbdării).

Literaturizând din vecinătatea filosoficului,Nicolae Breban, celălalt mare romancier, continuă deani buni să-şi expliciteze rolul în a ne face părtaşi laefortul unanim de a regla şi stimula mersul benefic alsocietăţii noastre: „Nu ştiu, nu ştim! E greu de dat ver-dicte, şi, de altfel, soarta unui scriitor este de a reflec-ta, cum se spune, nu de a judeca. E drept însă, aşa cumo face un bun doctor într-o anamneză, noi putemurmări faptele şi reflexele psihologice, individuale şi degrup, cu o asemenea acurateţe şi fineţe a detaliului şicu o anume perspicacitate, încât să putem străpungecoaja aparenţelor şi a clişeelor de gândire, încât înain-te de a da soluţii sau verdicte, adevărul – chiar şi ade-vărul unui ceas, al unui deceniu, al unui mod propriuşi obiectiv de a gândi – să poată fi uşor întrezărit, apro-ximat”. (Contemporanul, mai 2009)

Până să se trezească la realitate, Societateacivică, în întregul ei, s-a aflat şi ea în paginile preseiculturale, fără menajamente: „Societatea civilă româ-nească post-revoluţionară, cu reprezentare autoimpu-să, s-a transformat într-o cetate cu iz medieval (...)

N-o mai interesează de mult cine sunt umbrele ce dauocol zidurilor; n-are timp să se mai ocupe şi de felulîn care cresc copiii, cum sunt educaţi, ce vor face maitârziu (...) După două decenii de la căderea comunis-mului, ea încă se încăpăţânează să-l atace «la baione-tă». Curios este faptul că în afara societăţii civile ceicare încă îşi mai umflă piepturile, gata de luptă cutrecutul, sunt, în mare parte, clienţii obişnuiţi aiinstituţiilor juridice – aceia care ani în şir s-au simţitbine în confuzia dintre trecutul penal şi... dizidenţă.”(Lucian Paraschivescu, „Donchihotismul societăţiicivile”, Caligraf, nov.-dec.2008)

Trezită mai apoi din această stare somnambuli-că, Ciprian Ciucu observă faptul că „Societatea româ-nească începe să fie interesată şi că dezbate o temăprecum echitatea. Presa caută cu fervoare salariilemari de la stat şi prin alte locuri, demască privilegia-ţii zilei (...) şi găseşte prin munţii şi satele patrieioamenii cu pensii mici, invizibile”, în timp ce niştebelferi „se lăfăie în privilegii nemeritate, pe banii sta-tului”. (Obs. Cultural, 16-22 oct. 2008, „Privilegiivechi, privilegii noi”).

În acest context, apare în 2009, la Ed. M.N.L.,lucrarea România noastră, autori: Virgil Nemoianu şiSorin Antohi, în care respectivii dialoganţi vor să neinformeze „că tot ce s-a întâmplat în România (înperioada de tranziţie – n.n.) stă sub semnul diletan-tismului, improvizaţiilor, întâmplărilor...”, Româniafiind văduvită „de un proiect de dezvoltare, de o viziu-ne asupa a ceea ce trebuie făcut – de elaborare a uneistrategii de viitor într-un climat politic internaţional(...), ostilitatea faţă de elite şi barierele puse de sistemcirculaţiei acestora sunt elemente care au marcat fărăechivoc anii de tranziţie şi care au condus decisiv laimpasul economic, instituţional şi moral în care negăsim”. (Rom.lit., 4 aug. 2009, Tudorel Urian,Radiografia unui dezastru)

Jurnalismul cultural este preocupat, azi maiales, de comentarii şi analize asupra componentelor şiesenţei puterii, ceea ce şi face Al. Cistelecan comen-tând cartea teologului Romano Guardini, Il poteré(1951), în care autorul „nu priveşte puterea în sens(strict – n.n) politic decât ca pe o componentă a viziu-nii antologice a acesteia”, concluzionând: „Putereaomului a crescut în mod irezistibil de-a lungul secole-lor, ajungând după epoca modernă în faza sa critică,ca o caracteristică a epocii postmoderne, putere înplină creştere ce devine pentru omul nostru de pretu-tindeni «o ameninţare», ea trebuie administrată astfelîncât, făcând uz de ea, omul să rămână, totuşi, om.Nici sentimentele, nici ideile sau normele moralen-au, în sine, nicio putere”, puterea s-ar resemna, pescurt la „Capacitatea de a pune realitatea în mişcare”.(Cultura, 12.03.09)

Pericolul pericolului e reprezentat „de putereatot mai mare pe care omul o are asupra lui însuşi”, şicare devine o „violenţă exercitată asupra existenţeilui însuşi iar singura salvare este ca omul să-şi reu-

manizeze puterea şi să restabilească responsabilita-tea faţă de ea.

Criticul şi istoricul literar Mircea Iorgulescu nesare şi el în ajutor, de peste graniţă, făcând un „elo-giu” distrugător prostiei, urcată din nepăsarea noas-tră în culmea „valorilor morale” dar rămasă neatinsăla baza ei, atenţionându-ne: „Nimic, s-ar părea, nu ede făcut împotriva prostiei. Te copleşeşte dacă oignori, te distruge dacă o combaţi. Confruntarea cuprostia e dinainte pierdută (...) Clovneria obraznică eazi şi un semn incontestabil de parvenitism, cu cât unimbecil urcă mai sus pe scara socială, cu atât simte elmai mult nevoia să se arate neîncetat glumeţ, iute la«spirite» şi mereu hăhăitor” (Cultura, 15-26 aprilie2009, „Rugăciune împotriva prostiei”).

Ceea ce ni se cuvine, după toate cele, sunt spe-ranţa şi aportul la credinţa că ţara nu şi-a pierdutacea sursă volitivă, acel spirit de regăsire în faţa dez-nădejdei ce ne dă târcoale, sufletul ei de vieţuire şiregenerare, probat adeseori în trecut, revenindu-neaproape dumnezeieşte în ajutor prin regăsirea dru-mului drept şi netezit spre viitor. Marii oameni de cul-tură ne vin şi ei alături în acest efort provocat de lasine în normalizarea vieţii socio-economice şi cultura-le.

Acad. Dan Berindei îşi pune la temelia creză-mântului acea Românie veşnică (Cultura, 19 febr.2009), trecută prin mai multe epoci de mărire de-alungul istoriei ei zbuciumate, deculturalizată în vre-muri de totalitarism şi aplatizată social şi personal.Chiar dacă „pentru mulţi România veşnică nu maiexistă. Vor să fie orice, dar nu români. De ce franceziise simt francezi, iar americanii americani? De ce ei îşisărbătoresc cu entuziasm şi bucurie zilele naţiona-le?... – întrebări la care fiecare ar trebui să dea un răs-puns, nefiind vorba de interogaţii retorice, ci de cele lacare trebuie să fim găsiţi laolaltă. Toate acestea, înca-drându-ne într-o Cultură care „nu e ceva de explicatîn sensul suprapunerii izomorfe între aceasta şi socie-tatea indivizilor «multiplicaţi», sub raportul: societa-te-personalitate-cultură, iar factorii culturali demulte ori realităţi social (urbane) greu de explicat întermeni etologici, biologici, economici, politici ş.a.(...)Accepţiunile generale ale culturii sunt: cultură-iden-titate colectivă, cultură-civilizaţie, cultură-spirituali-tate, cultură de mase” (Teofil Mihăilescu, „De cultu-ră”, Astra, iulie 2008)

Cărturarul clujean Ştefan Berbély („Cartea deetnologie”, Contemporanul, mai 2009) simte o marebucurie la lecturarea acestui volum semnat deNicolae Bot, „mare şi autentic etnolog, cum nu maisunt astăzi”, dar şi un regret confratern explicitat ast-fel: „Paradoxul (...) este că acum, când putem cercetaşi scrie, fără constrângeri, chiar mitologia pe care amdorit-o dintotdeauna, abia de mai avem specialişticapabili să fructifice această libertate”. �

16

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ÎÎntre cărţile bine vândute (atât la TargulGaudeamus, cât şi în librării) se află şiromanul Danielei Zeca, Istoria romanţatăa unui safari (Editura Polirom, col. Ego.

Proză, 2009). Când vine vorba despre cărţi intrate întopul vânzărilor, de obicei lumea se gândeşte lapoveşti uşurele sau care au nu ştiu ce „ingrediente”comerciale. Deşi nu întotdeauna este aşa. Romanelede succes sunt de cele mai multe ori cărţi scrise bine,iar în cazul de faţă este vorba despre un roman de oreală noutate stilistică în peisajul literaturii române.Istoria romanţată a unui safari abordează o temăexotică despre o iubire care are de trecut bariereleculturale dintre două lumi – creştină şi musulmană.O tânără europeancă (Darrielle), sofisticată şi cu ocarieră de succes, se îndrăgosteşte de un tunisian,din Magreb, pe care îl cheamă Mehria. Derulareapoveştii de dragoste capătă forţă prin felul în caresunt povestite întâmplările, prin scriitura care îmbi-nă în mod strălucit enunţul scurt şi erudiţia lingvis-tică, prin ritmul desăvârşit, fără căderi sau abateride la o formulă care adoptă, compoziţional, cadenţacărţilor sacre.

Auzind că este vorba despre un roman scris înversete coranice, te-ai aştepta la un stil pedant, cueufonii obositoare. Însă nu este aşa. De altfel, amă-nuntul formal trece neobservat, pentru că frazelecurg fără ostentaţie, ca într-un reportaj modern:„Când l-a cunoscut pe Masoud, tocmai împlinise trei-zeci de ani. Era una dintre puţinele dimineţi fără norpe care le petrecea în Laval şi, în timp ce îşi scurtaunghiile cu un cleşte destul de neascuţit, se gândea:«O să treacă şi asta, ai să vezi…»

De fapt, se simţea mai singură ca oricând, deşiîşi cumpărase o tartă şi nişte crenguţe de bambus,care să-i aducă noroc.

Pe neaşteptate, şeful ei intră în birou şi îi spusecu o veselie forţată: «Eglantine, poţi să pleci, ştiu căe ziua ta. Nici eu n-aş mai avea multe de făcut azi.Mai târziu, aş putea să-ţi ofer o bere…»

Era scund şi burtos, cu cămăşile tocite laguler.”

Tehnica ritmului descinde din scrierile vechi,amintind nu doar Coranul, pe care l-a avut ca model,ci şi tonul de epopee, venit nu atât din modelulhomeric, cât din cel joycean. Istorioara de mai susare fast şi o oarecare ironie care evocă, de pildă, elo-giul lui O’Dignam din Ulise. Peste regularitateavocalică, minuţios urmărită, se suprapune informa-ţia banală, aşa încât tonul înalt şi existenţa mărun-tă a unei femei, pe care n-o curtează decât burtosulei şef, intră într-un conflict care parodiază „erois-mul” cotidian. În ritmul sacadat al poveştii intrătoată apatia femeii de 30 de ani şi nefericirea bova-rică a unui lung şir de romane-fluviu. Condensareanarativă n-ar rezolva mare lucru, dacă n-ar fi acestritm care dă măsura unui discurs auctorial, caracte-rizat de nonşalanţa cu care trece de la ironia îngă-duitoare la o emoţie vie şi participativă. Fraza curge,iar povestea capătă o desfăşurare subterană.

Alternarea paragrafelor lungi cu cele scurte,face şi ea parte din modelul coranic, însă surelor pro-fetice, de scurtă întindere le iau locul enunţurile deesenţializare a caracterelor (ca în încheierea frag-mentului citat) sau de punctare narativă, concentra-tă când într-o zonă de lirism accentuat, când într-una ironică. Pe aceasta se şi susţine stilul alert şivivacitatea povestirii. Daniela Zeca are forţă narati-vă, inteligenţă şi mult talent. De aceea şi treceaproape neobservată cadenţa atât de elaborată a fra-zei. Simplitatea epică se sprijină pe o versatilitate defilolog şi o sensibilitate probată şi de opera poetică ascriitoarei, calităţi traduse în stilul clădit pe oimagerie pe cât de simplă pe atât de percutantă.Peisajul exotic, portretele, atitudinile şi sceneleample poartă amprenta unor disponibilităţi lirice.Iată o secvenţă luată la întâmplare, care din douăenunţuri scurte, imprimă cu uşurinţă un portret şi oscenă de evidentă autenticitate, păstrând în acelaşitimp prozodia versetelor:

„Bicicleta avea între coarne un coş din plastic,în care arabul ducea o pâine şi un ton mărişor, neîm-pachetat.

Mehria se apropie şi bătrânul îşi ridică pălăriao clipă, lăsând în vânt coama unui păr ca de cânepă,apoi îi văzu pe amândoi îndreptându-se spre maşi-nă.”

Părul de cânepă, bicicleta, coşul de plastic nusunt doar repere, ci părţi ale unei secvenţe vizuali-zante, fără a rămâne la standardele descrierii.Într-un fragment scurt, ca acesta, ia naştere epic şiîntâlnirea dintre două personaje, adică promisiunea

unei întâmplări. După cum detaliile portretistice oride peisaj punctează fin linia nevăzută a conflictului:„Lui Mehria îi apăruse un rid la mijlocul frunţii. Erao fisură cât firul de păr.” Alteori cadrul pare să sederuleze în termeni tradiţionali, însă întotdeaunaperspectiva este personalizată. Cineva vede peisajulşi simte efectele lui:

„Îşi amintea cerul, stând deasupra Meditera-nei, ca o pojghiţă de opal. [...]

Printre casele andaluze, cu terase albastre.Printre cârdurile de pescăruşi.”

În consens cu tema romanului, latura descrip-tivă se dezvoltă pe un imaginar exotic, alimentat dearhitectura musulmană, de peisajul Africii de Nordşi mai ales de senzualitatea lumii mediteraneene.Dar, spre deosebire de modelele genului, DanielaZeca vine cu o observaţie foarte atentă, motivată psi-hologic, nepierzând nicio clipă din vedere conflictulmajor dintre cele două culturi, profilat cu discreţie îneconomia romanului. Povestea de dragoste dintreDarrielle şi Mehria se derulează sub fascinaţia unuipeisaj pitoresc, a unor personaje stranii, aproapeneexistând preocupare pentru valorile europene.Nici nu ştim din ce ţară vine Darrielle, iar puţineleinformaţii despre viaţa ei anterioară ne parvin prinintermediul unor e-mailuri trimise de o prietenă.Abia după ce este încălcat principiul fidelităţii, seconturează, deşi nici atunci în mod hotărât, o relaţieantinomică, surdă, tradusă prin evadarea luiDarrielle în deşert, dar evidenţiată abia în ultimapagină a romanului, printr-un gest care consfinţeşte

nu atât sfârşitul unui safari, cât deznodământulunei confruntări. Pe această linie conflictuală, încare seducţia presupune deopotrivă strălucire şiumilinţă, pasajele descriptive surprind cu fineţeexistenţa ambelor faţete. Însuşi spaţiul fastuos încare trăieşte Mehria este unul închis, în care sepetrec, cu discreţie, multe dintre lucrurile pe care ledetestă un european:

„Mehria deschise porţile mari, din lemn şi înzid se născu o breşă direct către treptele de ardezie.Vila avea cupole rotunde, ca nişte sâni de fosfor,bombaţi spre cer şi terase turcoaz, cu mouches ara-bies, era plină de leandri şi de glicină aproape veşte-dă, fiindcă anotimpul glicinei trecuse. Săbiile deyucca şi imortelele galbene, împreună cu iarba ploi-lor, adusă din oaze, dădeau conacului un aer sălbaticşi o splendoare din altă lume.”

Imaginea percutantă, nota exotică a descrieriise află în permanent acord cu mesajul intruziuniiîntr-o lume interzisă. Darrielle pătrunde într-un uni-vers despre care nu ştia nimic şi treptat realizeazăcă nu este decât trofeul unui vânător. Pe acest diege-sis erotic, romanul dezvoltă ceea ce îi dă de fapt

valoarea. Căci nu povestea constituie punctul forteal romanului, ci atmosfera. Amintind uneori deAlexandria lui Durrell, universul tunisian, foarteviu, aflat în permanentă relaţie cu personajele, nueste doar o geografie epatantă prin amestecul deesenţe tari, ci însuşi suflul romanului: „Africa era oboare uscată, vibrând în tulpinile de eucalipt şi încoamele cu iarbă înaltă”. Iar în această lume, stelelesunt „ca nişte lămpi cu ulei”, peste „focarul deschis aldunelor”. Senzualitatea, amestecul de mirosuri,mâncărurile exotice şi glasurile oamenilor, care pen-dulează între tonurile guturale, ale arabei, şi vocale-le lungi ale francezei, conferă nu doar credibilitate, ciun impuls de viaţă capabil să menţină lectura laaceeaşi intensitate. Chiar şi ameninţarea deşertuluise estompează sub tensiunea vieţii. Un drum prinSahara dezvăluie nu atât experienţele personajuluiprincipal, devenit un observator avid al lumii, câtlupta nevăzută a unei lumi prinsă în exerciţiulsupravieţuirii. Prin nisipul deşertului apare câte „uncătun cu o brutărie, în care ardea un bec chior” oricâte un „sat devastat, din care nisipul muşcase cadintr-un leş”, iar perseverenţa aceasta discretă con-tribuie în mod nevăzut la extazul morganatic al luiDarrielle.

La descrierea precisă şi cu încărcătură afecti-vă se adaugă şi atitudinile, portretele de mare fineţeşi aproape întotdeauna susţinute narativ, căci perso-najele romanului au fiecare câte o poveste plasată cuprecizie constructivă în arhitectura diegetică. Iatăun portret exemplar:

„La un moment dat, se făcu rumoare. Raoufanunţă că sosise unchiul după tată al lui Mehria. Îlrecunoscu după cicatrice. Venea din Maroc, însoţit dealţi trei bărbaţi foarte tineri. Apăru în lumină, cupărul lui sur, într-un şal ca laptele. Se-ngrăşase sauera doar efectul veşmintelor largi şi atât de albe. Erateatral şi impunător, dar tot ce părea ieşit din comunera şoimul de vânătoare. Îi stătea pe umăr, nemişcatca un bibelou şi doar ochii i se roteau ameninţător.”

Detaliile vestimentare, poza teatrala, şoimulde pe umăr – fac din această intrare în scenă un eve-niment epic, legat, bineînţeles, de un întreg episod.Căci portretele Danielei Zeca sunt urmate aproapeîntotdeauna de o micronaraţiune, care nu doar căsusţine aproape balzacian portretul, ci alcătuieştefragmentarist motivaţia poveştii principale. Lumeaîn care pătrunde Darrielle se află într-un raport decondiţionare cu momentele epice, de la intrigă la dez-nodământ, adăugându-se treptat câte o nouă „isto-rie” al cărei declarat rol este să romanţeze fapteledin prim-plan. Povestea fotografului Hassan, abătrânei servitoare, Zaouf, a lui Rhyme sau a luiSousse Anne, punctează progresiv, alcătuind un plande referinţă pentru experienţa lui Darrielle. Ea evo-luează de la mirajul golfului, ilustrat de personajepitoreşti, precum Okbi, la poveştile misterioase lega-te de casa lui Mehria ori la biografiile europencelorpripăşite la Magreb. Însă abia după ce vede dunelenesfârşite ale deşertului şi se confruntă cu mirajullui, vin în completare celelalte istorii, cu rădăcinimitice, ştirul completărilor referenţiale, închein-du-se oarecum apologetic cu o baladă. Pe ideeaaceasta, sugerată simbolic de o veche tapiserie, întâl-nirea dintre Darrielle şi Mehria se transformăîntr-un safari, într-o aventură în care fiecare vânătortrăieşte şi condiţia hăituitului. Însăşi scriitura esteun experiment sacramental, alcătuit din numeroasepovestiri ilustrative, care treptat desluşesc drumulprin deşert. Însă în lumea musulmană, detaliileacestei vânători generale nu pot fi zugrăvite. Ele serezumă la trăirea intensă şi necenzurată, lăsată apoisă se piardă în anonimat. O alegorie banală în EvulMediu creştin, pe ideea lui causa causarum, distur-bă lumea modernă a Africii. Tot astfel după cum fie-care experienţă a lui Darrielle nu adânceşte cunoaş-terea culturală a Tunisiei, ci a diferenţelor culturale.Cu fiecare personaj întâlnit, Darrielle descoperă uncod cultural care de fapt îi motivează tacit întoarce-rea acasă.

Dar toată această aventură ar rămâne un sim-plu subiect de roman exotic, dacă n-ar fi stilul elabo-rat, seducător, prin eufonie şi prin forţa de vizualiza-re. Valoarea cărţii este dată de cadenţa domoală, deversetele scurte, de numeroasele povestioare şi, maiales, de atmosfera lucrată în detalii compoziţionaleferme.

Romanul Istoria romanţată a unui safari aduceo poveste frumoasă, dar mai ales un univers seducă-tor, clădit pe o artă scriitoricească în care se armoni-zează paradoxal notaţia realistă şi fraza lirică,imageria memorabilă şi emoţia autentică. �

DOINA RUŞTI

Un roman de succes

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

Revista Contemporanul. Ideea Europeană a organizat, relativ recent, o dez-batere-eveniment pe marginea volumului Trădarea criticii de Nicolae Breban – uneseu atipic, de istorie a mentalităţilor, de istorie a culturii şi de istorie şi criticăliterară, un eseu interdisciplinar, un document al cultului prieteniei întru litera-tură – cult superior, goethean, care, în ziua de azi, există, există, da, tot mai rar –un document de înzidire în Vocaţie, cu miză critică originală, în care mareleromancier Nicolae Breban le face câte un portret criticilor de vârf ai aşa-zisei gene-raţii şaizeci: Ion Negoiţescu, Lucian Raicu, Matei Călinescu, Eugen Simion,Nicolae Manolescu, referindu-se, cu argumente greu de neglijat, şi la viaţa social-culturală – „o stafie a prezentului” – din ultimii douăzeci de ani, inclusiv la orga-nismul postdecembrist – Grupul de Dialog Social – transformat într-o sectă cultu-rală exclusivistă, condusă de comentatorii Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu,Horia Roman Patapievici, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca şi alţi intelectuali,care au semănat zâzanie, discordie în mediul scriitoricesc autohton, politizândabuziv lumea literară şi maginalizând creatori români de o reală valoare. În aceas-tă ordine de idei, în plină libertate, s-a procedat exact în felul în care se procedasub dictatura Dej-Stalin, când mari condeie de elită ale ţării – Blaga, Bacovia,Voiculescu – erau aruncate în marginalitate, denigrate, calomniate, ostracizate.Un instrument de „linşare publică” în anii postdecembrişti a fost şi mai este – dupăcum se ştie, puţini însă au curajul să o recunoască public! – CNSAS-ul, printre„victimele” căruia figurează scriitorii Cezar Ivănescu, Ştefan Augustin Doinaş,Eugen Uricaru, Lucian Vasiliu, Ion Caraion. Pentru a da exclusiv câteva exemple.

Trădarea criticii este o analiză critică concretă, acidulată uneori, de un pate-tism lucid a stării de fapt şi a psihologiei literelor azi. Şi, mai ales, o încercare dea înţelege spiritul şi reflexele noastre de adaptare sau de apărare în vremuri decriză, indiferent sub ce formă apare ea. Trădarea criticii este, spuneam, o carte-document, situată în simetrie cu un alt volum-eveniment, scris la Paris între anii’88-’89, Spiritul românesc în faţa unei dictaturi. Un spirit creator de prim rang –la Nicolae Breban ne referim – care, după ce a ajuns în structurile de vârf ale sis-temului, devenind membru supleant al C.C., după Tezele din Iulie 1971, îşi dădemisia în semn de protest faţă de dictatura personală a lui Ceauşescu din func-ţia de redactor-şef al României literare (post iute preluat de G. Ivaşcu – care deve-nise redactor şef la Contemporanul proletcultist, săptămânal al ConsiliuluiCulturii şi Educaţiei Socialiste, în 1957, exact la zece ani după alungarea RegeluiMihai I – şi de „ucenicul” său fidel, N. Manolescu, care au şi procedat rapid la„debrebanizarea” României literare!; apropo, Manolescu, fost prieten în anii dicta-turii al lui Breban, da, Manolescu cel transformat după ’89 într-un denigrator alautorului Buneivestiri, o „debrebanizează” şi azi cu un relativ succes social).Breban îţi dă, aşadar, demisia, într-un interviu publicat în Le monde, şi, aflându-se la Paris, se întoarce în România; în consecinţă, cărţile îi sunt, în anii următori,atacate constant, cu brutalitate, ca, de pildă, romanul Bunavestire. „După amâ-nări şi tracasări prelungite datorate cenzurii comuniste, la Editura Junimea dinIaşi apare Bunavestire, roman scris între anii 1972-1974. Cartea fusese refuzată,pe rând, de Editurile Cartea Românească şi Eminescu. Acest «roman excepţional»,cum fusese caracterizat cu promptitudine de către Nicolae Manolescu, «scris cuvervă, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil şi original», este încununat cuPremiul Uniunii Scriitorilor. După apariţie, romanul este incriminat cu vehemen-ţă în plenara CC al PCR din 28-29 iunie.”; în această ordine de idei, vezi un dosar

– conţinând un fragment din atacul brutal la adresa romanului şi a autorului, pro-ferat în Plenara CC al PCR de către Titus Popovici, după care de îndată au urmatatacuri în cele mai importante foi culturale şi de partid – al aceleiaşi capodoperebrebaniene, Bunavestire, dosar inserat în Ediţia a IV-a a romanului, cu un argu-ment al autorului, prefaţă, tabel cronologic şi note de Laura Pavel (EdituraParalela 45, 2002). Acelaşi roman – Bunavestire – figurează printre primele zeceromane ale secolului al XX-lea într-o anchetă iniţiată de revista Observatorul cul-tural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001). Breban este menţinut în marginalitate socia-lă până în 1989. După 1989 revine din exil, propunând megaproiecte. Astfel, publi-că în circa douăzeci ani, trilogia romanescă Amfitrion (1994), tetralogia epică Ziuaşi noaptea, tetralogia memorialistică Sensul vieţii. Din romanele publicate menţio-năm: Francisca (1965, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române), În absenţastăpânilor (1966), Animale bolnave (1968, „Romanul anului” şi premiul UniuniiScriitorilor), Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981),Drumul la zid (1984), Pândă şi seducţie (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralo-gia Ziua şi noaptea. Volume de eseuri: O utopie tangibilă (1994), Confesiuni vio-lente (1994), Riscul în cultură (1996), Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, Fr.Nietzsche. Maxime comentate, Vinovaţi fără vină, Trădarea criticii (2009) etc.Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II-a, 2006). Teatru: Teatru (ViaţaRomânească). Traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe,Elegiile romane (2009). Memorii: tetralogia Sensul vieţii. Romanele sale au fosttraduse în suedeză, franceză, rusă, engleză, bulgară etc. Publică trei romane laprestigioasa Editură Flammarion, Paris: În absenţa stăpânilor (1983),Bunavestire (1985), Don Juan (1991). Din ianuarie 2009, devine membru titular alAcademiei Române. Este director al revistei Contemporanul. Ideea Europeană.

Spre ruşinea literaturii române, spre ruşinea unora dintre iluştrii noştricolegi, Nicolae Breban este menţinut – şi după 1989 – în marginalitate socială.

Invitaţii la dezbaterea organizată de revista Contemporanul. IdeeaEuropeană – revistă condusă de circa douăzeci de ani de acad. N. Breban, vechepublicaţie de prestigiu, care riscă, spre ruşinea Uniunii Scriitorilor din România,mai exact, a actualei ei conduceri (Nicolae Manolescu, Varujan Vosganian, GabrielChifu, Irina Horea etc.), să dispară din peisajul literar actual – sunt NicolaeBreban, Bogdan Mihai Dascălu, Aura Christi, Daniel Cristea-Enache, Ion Ianoşi,Eugen Simion, Răzvan Voncu.

„Un producător neobosit de surprize – scria recent Gabriel Dimisianu înpaginile României literare, în cronica dedicată acestui eseu de o indubitabilă ori-ginalitate – în spaţiul nostru literar, este Nicolae Breban, autor acum al unei cărţidespre critică şi despre criticii din generaţia lui. Cine s-ar fi gândit? Şi-a intitulatcartea Trădarea criticii, un titlu despre care înclină să creadă că-i va şoca (irita)pe mulţi cititori: «Nu puţini vor fi, probabil, oarecum şocaţi, dacă nu chiar iritaţide titlul acestui eseu». Nu ştiu dacă va şoca (irita) acest titlu, dar nedumereşteîntrucâtva. Trădarea criticii este o exprimare echivocă şi nu poţi să nu te întrebi:în fond cine pe cine a trădat? Critica a trădat sau critica a fost trădată? Trecândde titlu, ne dăm totuşi seama repede cine a trădat pe cine…” (România literară,nr. 42, 2009)

Aura ChristiDecembrie 2009

dezbatere • eveniment • dezbatere • eveniment

NICOLAE BREBANNICOLAE BREBAN, , Trădarea criticiiTrădarea criticiiEditura Ideea Europeană, 2009Editura Ideea Europeană, 2009

18

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Cărţi ce vor da direcţia în literatura română

Aura Christi: Noi – cei din tribul Contem-poranul. Ideea Europeană – mergem împotriva valu-lui într-o ţară stranie, o ţară stăpânită de un fel de„stafie a prezentului” (ce parcurgem noi, ce trăim noinu este un prezent al României dorit, visat de mari-le spirite ale acestei naţiuni: un Maiorescu, unRebreanu, un Eminescu, de pildă), o ţară în careexistă o criză a receptării, o criză a modelelor. Dinmultiplele crize false invocate nu rareori – a litera-turii, romanului, poeziei etc., etc. – cred cu fermitatecă singurele crize reale sunt cea a modelelor şi cea areceptării. De douăzeci de ani apar cărţi foarte bune,majoritatea sunt trecute cu vederea de criticii impor-tanţi, de criticii care contează vreau să spun, scriito-rii, creatorii importanţi sunt marginalizaţi, modele-le reale sunt marginalizate, pe de o parte, iar pe dealtă parte, în prim-planul societăţii sunt aşezatemodele false: politicieni diletanţi, fotbalişti şi fete,hm…, fotomodele. Modelele reale sunt menţinute,spuneam, în marginea vieţii social-culturale, deparcă România ar avea la fiecare colţ de stradă unGorduz, un Breban, un Buzura, un Eugen Simion.Ba mai mult decât atât: modelele reale de prim rangsunt calomniate, denigrate; şi la acest aspect vomreveni, în mod cert, pe parcursul dezbaterii deastăzi. Volumul-eveniment Trădarea criticii, apărutrecent la Editura Ideea Europeană, tratează o partedin aspectele la care m-am referit. În Trădarea…,Breban aşează faţă în faţă două realităţi: cea dejis-to-stalinistă şi cea postdecembristă, asemănătoareîn următorul punct: modul în care sunt tratate per-sonalităţile majore ale culturii române, acestea fiindmarginalizate, după cum susţineam şi alte dăţi,denigrate, un rol important în această ordine de ideirevenindu-le Grupului de Dialog Social – un gruptransformat în sectă culturală ultraexclusivistă – şiCNSAS-ului. Trădarea… este, aşadar, o carte inco-modă, crispantă, provocatoare; un opus şocant pen-

tru unele spirite, unvolum polemic, care vaderanja nu puţine spi-rite, cu atât mai multcu cât patetismul bre-banian este de o lucidi-tate greu de contestat,atenţie, dacă spiritulnu-ţi este corupt. Esteo carte scrisă de unromancier important,care în trecut a fostmembru supleant înC.C., dar – o parte diniluştrii domniei salecolegi (şi e vorba denume greu de trecut cuvederea: Manolescu,Adameşteanu, DoinaUricaru, bunăoară;dar există şi altele, dinpăcate), se opresc, re-ferindu-se la acest seg-ment din cariera bre-baniană până la acestdar, calomniindu-l ast-fel; o jumătate de adevăreste egal calomnie –după Tezele din Iulie’71, Breban şi-a datdemisia, la Paris, în LeMonde, şi s-a întors înţară, devenind unuldintre cei mai impor-tanţi disidenţi dinEstul Europei. Margi-nalitatea în care atrăit şi a scris – fără aavea vreun venit – au-torul Buneivestiri subCeauşescu, iată, închip extrem de stra-niu, explicabil însă,continuă şi după ’89.

O altă carte căre-ia i-am dedicat – înContemporanul. IdeeaEuropeană – o dezba-tere în toamna anuluitrecut este Iluziile lite-raturii române, sem-nată de domnul profe-sor Eugen Negrici, şiaceasta o carte incomo-dă, scorţoasă, străluci-tă, uneori nedreaptă,de pildă, cu Blaga,„crepuscularul” Blaga.

Cred cu fermitate că aceste două cărţi vor da o direc-ţie în literatura română; sunt, ambele, o provocarepentru spiritul critic, şi nu numai. Reprezintă un

duş rece pentru critica română, dar nu mai puţinpentru societatea de azi, cu condiţia să aibă parte deo receptare adecvată, de o analiză critică lucidă, per-tinentă – ceea ce, să recunoaştem încă o dată, ne lip-seşte. Şi e un lucru de o gravitate extremă acesta. Şisusţin acest lucru, în pofida gesticulaţiei patetice –care mi se impută nu rareori de spirite care îşi tragsufletul în mediocritate, cu un calm imperturbabil –lucid.

Trădarea criticii are câteva portrete dedicatemarilor critici ai generaţiei şaizeci. E vorba deLucian Raicu, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu,Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, cărora, spuneam,li se dedică câte un portret – şi aici simţim ghearaleului, a marelui prozator...

Nicolae Breban: …Şi Negoiţescu.Aura Christi: ...Da. Lui Ion Negoiţescu îi revi-

ne primul portret de zile mari... Personalităţilor enu-merate li se dedică, aşadar, câte un portret înTrădarea… – o carte de istorie a mentalităţilor, defilosofie a culturii, de istorie şi critică literară, uneseu interdisciplinar, pe de o parte; pe de altă parte,Trădarea… este o incursiune în istoria propriu-zisăa României de mai bine de o jumătate de secol, înistoria postdecembristă, conţinând un capitol sepa-rat dedicat în special istoriei postdecembriste. Deci,cincizeci de ani de istorie postbelică şi un capitolseparat dedicat istoriei postdecembriste, capitol inti-tulat, provocator, metaforic, sugestiv: Stafia prezen-tului.

Nicolae Breban: Stafia realităţii.Aura Christi: Stafia prezentului, Nicolae.

Metafora ta, da, vizează realitatea, mai exact, reali-tatea postdecembristă. E vorba de un capitol extremde incomod, întrucât sunt aşezate faţă în faţă – cumaximă onestitate – de un spirit necorupt de „sire-nele” zilei, de interesele imediatităţii, două aşa-ziserealităţi: realitatea înconjurătoare, inclusiv cea cul-turală, în care de douăzeci de ani dictează şi ne daunote comentatorii, cu GDS-ul în frunte – transformatîntr-o sectă culturală elitistă, exclusivistă; domnii dela GDS vorbesc ca şi când ei, singurii, ar reprezentaelita acestei naţiuni, ceea ce este de bună seamă fals,fals – semănând zâzanie, discordie în lumea literară,culturală, folosindu-se ca instrument de maximă efi-cienţă CNSAS-ul, şi… cealaltă realitate, majoră, ceavisată, concepută de Maiorescu, Eminescu, Breban,Stănescu, Preda. Sunt oarecum martorul scrieriiacestui volum de o originalitate indubitabilă; suntunul dintre puţinii care au citit printre primii aceas-tă carte, e drept, fără a reacţiona cu promptitudine;pe de altă parte, sunt martorul realităţii înconjură-toare, a aşa-zisei realităţi – cea care funcţioneazăprin mecanismele-i urmărite zi de zi răstimp de circadouăzeci de ani – realitate pe care o refuz. Am făcut,pe întinderea anilor, zeci, sute, mii de analize alelucrurilor incredibile care se întâmplă, care ni seîntâmplă, împreună cu autorul Buneivestiri. O sămai intervin pe parcurs; nu vreau să monopolizezspaţiul. O să-i ofer, pentru început, cuvântul domnu-lui Răzvan Voncu.

Nicolae Breban

Nicolae Breban, Eugen Negrici, Gabriel Dimisianu

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

O carte constructivă

Răzvan Voncu: S-ar putea să vă surprindătitlul. Trădarea criticii sună dur, sună evocator, tri-mite la titlul celebrei cărţi Trădarea intelectualilor.Nicolae Breban a vrut, evident, să ne zgâlţâie puţin,să ne trezească din confortul unor certitudini care sedovedesc a fi, la o analiză mai atentă, nişte spectre,nişte iluzii. Trădarea criticii nu este o carte care îipune la zid pe critici. Este în primul rând o carte con-structivă; este o carte care ne oferă câteva modelecritice care s-au construit pe sine, construind şi lite-ratura română într-o perioadă foarte dificilă. Chiardacă anii ’60 au fost o epocă de relativă liberalizarea regimului comunist, regimul rămânea comunist,exigenţele erau cele cunoscute şi nu o dată s-a folosittermenul de „miracol” pentru a defini ceea ce s-aîntâmplat cu criticii generaţiei ’60, care, repet, s-auconstruit pe sine concomitent cu construcţia uneiliteraturi.

Portretele pe care Nicolae Breban le face criti-cilor exponenţiali ai generaţiei ’60 – şi, dacă-l adău-găm pe Negoiţescu, ai momentului literar ’60-’70 –nu sunt numai portrete de prozator. Sigur că proza-torul, romancierul Breban are pătrundere psihologi-că, ştie să mişte personajele într-o epocă, într-unspaţiu de idei, în raport cu nişte valori şi în raport cupersoana celui care scrie, care este unul dintre ceimai mari scriitori români contemporani. Dar NicolaeBreban nu este numai un scriitor: este şi un marecititor de literatură, este un amator de dezbateri deidei, un cititor şi un comentator profesionist, aşspune, de filosofie; Breban este preocupat, totodată,şi de critica literară. De aceea, portretele acestea nusunt nişte portrete doar literare. Literatura, talentulde romancier însufleţesc un portret, care este un por-tret în primul rând critic, fixând, zic eu, cu multăprecizie şi cu un spirit de dreptate remarcabil,tabloul acestei generaţii critice de excepţie. DarTrădarea criticii nu este numai despre critica gene-raţiei ’60, pentru că – pentru Nicolae Breban nu e unsecret – literatura este viaţă, literatura înseamnăviaţă, viaţa înseamnă literatură. Deci, ea nu seopreşte la un moment istoric, nu cunoaşte acesteborne artificiale pe care timpul sau evoluţiile social-politice le ridică în calea actului de creaţie. Actul decreaţie biruie totul, iar literatura este un fenomencontinuu. Pentru Nicolae Breban, anul 1989 nu afost o bornă literară; a fost un moment de eliberare,un moment în care a încetat tirania asupra spiritu-lui. Dar, ca să zic aşa, bătălia de-abia începea în anul1989. Modelul personal pe care îl reprezintă Brebane o dovadă în acest sens: după ’89 a scris o serieîntreagă de cărţi de eseuri şi două – îndrăznesc săfolosesc termenul – două capodopere romaneşti, tri-logia Amfitrion şi tetralogia Voinţa de putere, care aureconfigurat complet profilul literar al lui NicolaeBreban. O eventuală monografie Nicolae Breban nuse mai poate sprijini doar pe Animale bolnave, peÎngerul de gips, pe Bunavestire, ci trebuie să meargăla aceste opere de senectute care sunt, de fapt, ope-rele unei a doua tinereţi.

Venind din nord, cum îi place adesea să spună,Nicolae Breban are însă şi o anume frumoasă naivi-tate romantică: aceea de a crede că literatura existăpentru toţi la fel de intens, cum există pentru elînsuşi. Din acest punct de vedere, Trădarea criticiieste o carte care se nutreşte dintr-o amărăciune:amărăciunea pe care i-a provocat-o evoluţia literatu-rii, evoluţia criticii literare şi a dezbaterilor care auavut loc în perioada de după ’89 – evoluţie care sesfârşeşte cu situaţia de astăzi, în care literatura nuşi-a găsit locul în societate, în care scriitorul şi-apierdut statutul social: el nu mai este perceput ca unactor social de sine-stătător, e adesea confundat cuziaristul, câteodată cu teleintelectualul, uneori şi cupoliticianul; sau, în orice caz, mulţi politicieni vor săfie consideraţi scriitori. Se citeşte puţin, cărţile aparîn tiraje ridicole şi, ceea ce este mai grav, nu ajungaproape niciodată la cititorii cărora le sunt destina-te. De ce s-a produs această ruptură? Ce s-a întâm-plat cu mecanismul care contribuie la afirmareavalorii? Ce s-a întâmplat cu criticii care, într-operioadă foarte grea, au dat autoritate literaturii?Acestea sunt întrebările pe care le dezbate Trădareacriticii de fapt, după ce face acel splendid portret degrup al generaţiei critice ’60. Într-un anume sens,Trădarea criticii este şi un răspuns pozitiv, construc-tiv, în stilul lui Nicolae Breban, la eşecul, previzibilpentru unii, al epopeii revizuirilor. Revizuirile aueşuat nu pentru că au fost efectuate de critici fărăfoarte multă autoritate, nici pentru că adesea auochit ţinte false, cărţi şi autori care nu meritau să fiesubiectul acestei campanii; au eşuat pentru că s-aulimitat la nume, la momente, şi nu au pus în discu-ţie conceptul de istorie literară, nu au pus în discu-ţie conceptul de valoare literară şi nu au pus în dis-cuţie felul în care citim astăzi textul literar. Dinacest punct de vedere, Trădarea criticii are un punctde referinţă îndepărtat în Istoria literaturii româ-ne… a lui G. Călinescu, are un partener de dialog încartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române,cu observaţia că Nicolae Breban îşi pune acut proble-ma prezentului – şi, de asemenea, este într-unanume sens un răspuns, sau poate un început de răs-puns, dacă discuţia critică pe marginea cărţii va con-tinua, la Istoria critică a literaturii române a luiNicolae Manolescu.

Nicolae Breban, ca să închei, ne îndeamnă defapt să ne trezim, ne îndeamnă să ne regăsim spiri-tul critic şi ne îndeamnă să facem ceea ce face şidomnia sa: să continuăm să scriem, să continuăm săafirmăm valorile în care credem, să ne regăsim bucu-ria creaţiei şi să ne regăsim spiritul de breaslă. Nuspiritul de gaşcă, nu spiritul de partid politic, ci soli-daritatea de breaslă a scriitorilor, care este o solida-ritate în jurul valorilor comune. Cărţile noastre tre-buie să fie o bucurie, trebuie să ne bucurăm de cărţi-le colegilor noştri – de cărţile lor reuşite, fireşte – şitrebuie, într-un mod dezinteresat şi nepartizan, săcontribuim la afirmarea lor. Critica literară, dinpăcate, după ’89, nu a prea făcut asta, sau a făcut-oîntr-un mod insuficient. Ea s-a retras, fie într-un dis-curs universitar absolut ilizibil care a produs tone demaculatură şi nici o carte remarcabilă, fie într-un

spirit de grup, fie în zone foarte puţin vizibile, social-mente vorbind.

Nu ştiu dacă – şi, personal, nu sunt sigur că evorba de o trădare în sensul propriu al termenului –cred că, mai degrabă, criticii de după ’89 au avut unmoment de suspendare a simţului responsabilităţii,al responsabilităţii faţă de literatură şi faţă de onaţiune care s-a construit pe sine prin literatură.Mulţumesc.

Aura Christi: Noi îţi mulţumim pentru aceas-tă intervenţie, Răzvan. Da. Cartea lui Breban aduceîn lumina actualităţii câteva importante probleme,autorului nelipsindu-i câteva calităţi deja cunoscute,şi anume francheţea, un soi de sinceritate dezarman-tă pentru unii, radicalismul de sorginte nietzschea-nă, caracteristic, insist, sihastrului de la Sils-Maria– cum ne place să-i spunem autorului capodopereiDincolo de bine şi rău – şi probabil că nu în ultimulrând forţa. Şi această carte, precum altele, inclusivcele citate de colegul nostru Răzvan Voncu, emană oforţă rară, incredibilă. Şi cum să nu mă gândesc înacest context la iubitul de noi Rilke, la acel pasaj dinJurnalul florentin – tradus splendid de BogdanMihai Dascălu şi publicat sub semnul IdeeaEuropeană – care trimite direct la năucitoarea forţăde a te exprima sub semnul urgenţei, caracteristicălui Breban: „Mă simt de parcă ar trebui să vorbescacum, în clipe de forţă şi claritate, când din minevorbeşte mai mult decât eu însumi: sufletul meu. Măsimt de parcă ar trebui să-i convertesc pe toţi cei careezită şi care se îndoiesc; căci am mai multă putere înmine decât pot reţine în cuvinte şi vreau să o folosescpentru a elibera oamenii.”

Trădarea… se citeşteca un roman

Bogdan Dascălu: Am remarcat şi eu aceasta.Trecând la cartea în sine, la Trădarea…, este foartegreu de a o trata dintr-o singură perspectivă, pentrucă ea are mai multe dimensiuni: ea este, pe de oparte, o falsă istorie literară, deşi vorbeşte foartemult despre ceea ce s-a întâmplat mai demult înaceastă perioadă, din anii ’50 până astăzi. Ea este ofalsă istorie literară pentru că include şi memorialis-tică; ea include şi critică literară, critică a culturii,mult mai multe lucruri decât cele pe care le includeo simplă şi – cu teama de rigoare, aflându-mă lamasă cu critici, aş spune – o aridă istorie literară.

Nicolae Breban reuşeşte să vorbească despreceea ce nu este de la sine înţeles. Vocea lui se ridicăşi astăzi, cum s-a ridicat mai demult, s-a ridicatîmpotriva certitudinilor, împotriva lucrurilor carepăreau clare, s-a ridicat de multe ori în vremurile încare lumea nu se ridica, în care practica melcilor eraun lucru de la sine înţeles. Ei bine, practica melciloreste şi astăzi, din păcate, la fel de prezentă, şi vocealui Nicolae Breban este una care sparge aceste cochi-lii, uneori mai dure. Este o carte care – şi aici estemarele paradox al acestei cărţi – vorbeşte din sinepentru sine. Vocea autorului, care este şi un memo-rialist, care apare în carte şi ca personaj, este la un

Aura Christi, Bogdan Mihai Dascalu, Daniel Cristea Enache, Eugen Simion, Nicolae Breban, Ion Ianoşi

Nicolae Breban

20

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

moment dat o simplă voce. Cartea transcende acestlucru, cartea devine şi se argumentează pe sine.Paradoxal, pentru că însuşi Nicolae Breban, la unmoment dat, răspunzând unui alt critic care îl acuzade megalomanie, este un om care vorbeşte foartemult despre el, dar o face nu pentru că ar vrea săvorbească despre el, ci pentru că simte nevoia de apune lucrurile la punct. Şi dacă nu o faci tu, dacănu-ţi aduci tu singur ordine în viaţă, mă întreb: oarecine este nimerit să o facă?

Cartea vorbeşte prin sine şi, cu atât mai mult,la un moment dat, ea se transformă într-un roman,se citeşte ca un roman; apropo, foarte puţine cărţi decritică literară se citesc aidoma unui roman. Este ocarte plăcută la lectură, o carte în care autorul îşiaduce marca brebaniană în ea, şi anume, diversiu-nea. Toate portretele care sunt prezente sunt plinede aceste diversiuni. Orice cititor care îl cunoaşte peBreban – care, de altfel, la rândul lui a reuşit săuimească critica literară ani de-a rândul, pentru cănici o carte a lui nu seamănă cu cea precedentă – eibine, cititorul care-l caută pe Breban romancierul, îlregăseşte aici prin diversiuni, îl regăseşte mai multprintr-o oralitate, printr-un stil perfect.

Nu vreau să lungesc discuţia, însă totuşi credcă ar trebui menţionate trei elemente constitutiveale acestei cărţi: o dată, se pune accentul pe aceastăsimetrie din anii ’50 şi ’89, cele două rupturi şi cezuricategorice în cultura naţională a României, pe de oparte. Pe de altă parte, cartea se transformă şi devi-ne mult mai umană, autorul însuşi devine personajşi aflăm etapele din viaţa lui – mă rog, nu vreau săintru în detalii – sunt anii uceniciei, anii afirmării,exilul, anii în care a fost trădat, anii cei mai cumpliţi.Aici aş face o mică paranteză spunând că aceastătrădare a criticii, de fapt, se poate vedea şi altfel.Dacă stăm să citim cu atenţie, aceşti critici care suntmai mult sau mai puţin invocaţi, sunt prietenii luiNicolae Breban. Toţi aceşti critici de prim rang, caresunt portretizaţi în carte sunt, insist, prieteni. Eucred că este vorba, mai mult, şi de o trădare a priete-niei. Cunoscându-l pe Nicolae Breban, trebuie sămărturisesc că d-sa este un om care pune foarte multsuflet în relaţiile interumane. Şi este un om careacum, după ani şi ani de prietenie, ani în care a datfoarte mult, încearcă să-şi definească propria persoa-nă prin ceilalţi. Pentru că, la urma urmei, niciodatănu ne definim singuri, prin noi înşine îl definim pecelălalt. De altminteri, pentru a ne cunoaşte, avemmereu nevoie de oglindă. Ei bine, aceşti ceilalţi, prie-tenii, sunt probabil cei care l-au trădat pe parcursulvieţii, aceşti oameni pe care el i-a simţit mereuaproape, aceşti oameni despre care spune că i-a iubitşi despre care a crezut că a avut cândva, la rândullui, parte de iubirea lor. Mai mult decât atât, tot înaceastă mică paranteză vreau să mai vorbesc şi des-pre prozatorul Nicolae Breban, care se simte trădatde prieteni, de critici; sau… poate că nu se simte,poate că este doar un simplu joc. Ei bine, el se aflămomentan, dacă stăm să ne gândim, într-un punctcare îi conferă tonului cărţii o postură de a fi foartedeparte, de a fi ajuns pe un pisc, iar această posturăoferă tonului cărţii nu neapărat o nuanţă plină deresentimente, ci un registru al povestirii, un ton sim-plu, al aducerii-aminte, un ton care adesea iaamploare, un ton care pare să fie violent, dar nu estenici pe departe aşa. Este un ton, pur şi simplu, alpovestitorului, care îl face – ceea ce spune el însuşi –să caute să-şi pună viaţa în ordine.

Ei, paradoxul este că Nicolae Breban a rămasîn clipa de faţă fără contracandidat. Din păcate, pen-tru cei care scriau, mai mult sau mai puţin, înaceeaşi manieră (repet, mai mult sau mai puţin; pen-tru a nu fi prost înţeles, Marin Preda şi PetruDumitriu nu mai sunt), rivalitatea devine unaaproape inexistentă, iar cea existentă s-a transfor-mat adesea într-o ridicolă ură. Nicolae Breban rămâ-ne fără aceşti doi confraţi, care îi erau aproape. Dacăvreţi, îl adaug şi pe Nichita Stănescu, ca prieten, darnu are legătură cu romancierul Breban, care rămânesingur şi încearcă să facă, să creeze aceeaşi lumefără a avea nici un pol opus. Întotdeauna este nevo-ie de un pol opus. Nicolae Breban iese din acest para-dox, opunându-se pe el însuşi, opunându-şi amintiri-le, opunându-şi lumea în care a fost, drept pol opus.Repet ceea ce am spus mai devreme: Nicolae Brebanse identifică şi se defineşte prin ceilalţi. Rivalitateamai există, şi nu este nimic mai frumos în artă decâtrivalitatea care, într-adevăr, creează ceva nou.Rivalitatea stupidă, care degradează în ură, estede-a dreptul condamnabilă.

Înainte de a încheia, aş vrea să citesc un micpasaj din capitolul dedicat lui Matei Călinescu. Laun moment dat, într-o discuţie, Matei Călinescuspune următoarele: „Ei, ce tot batem atâta apa înpiuă despre valoare? Valoarea este aceea pe care euo hotărăsc. Dacă mă scol prost dispus într-o diminea-ţă şi îmi daţi un volum de versuri, pun pariu că amsă-l găsesc ilizibil. A, e altceva dacă mă aştern într-olectură a unui manuscris într-o calmă după-amiază,

după o siestă acceptabilă, aflat într-o bună dispoziţiegastrică şi sentimentală. Cu totul altceva!” Ei bine,vreau să vă spun că, deşi m-am sculat prost dispusazi-dimineaţă, eu găsesc că Trăadarea… e o cartemare.

Aura Christi: Îi mulţumesc lui Bogdan şi măbucur că a vorbit despre un aspect extrem de impor-tant. Acestei cărţi putem să-i atribuim multe califi-cative mari, pentru că evident le merită, deşi este,repet, extrem de crispantă şi incomodă. Îi mulţu-mesc lui Bogdan pentru că a vorbit despre cultulprieteniei, rar, tot mai rar întâlnit în ziua de azi. Seîntâmplă ceva aici. Tot timpul, când se aduce în dis-cuţie conceptul de „generaţie ’60” – care nu-i placeromancierului Breban; Nicolae mizează pe grupuri şinu pe generaţii – se vorbeşte foarte mult în aceastăcarte despre cultul prieteniei, despre cultul vocaţiei.Nu ştiu cum se întâmplă că exista atunci, sub dicta-tură, o admiraţie formidabilă, uneori cvasicretină,faţă de un Prieten, exista cultul prieteniei, chit căafară era dictatură, o dictatură neagră, era o atmos-feră imposibilă, sub Stalin se aresta, pentru o repli-că putea fi închis un scriitor, un critic literar; ei bine,în acele circumstanţe imposibile, în anumite cercuri– de pildă, în cel al lui Nichita şi Breban – domnea oatmosferă aproape renascentistă, cu ateliere de crea-ţie, cu un fel de cluburi de dialog. Matei, Nichita,Nicolae, Cezar Baltag… erau înghesuiţi unii în alţii,unii lângă alţii, ca puii sub cloşcă, ca sacerdoţii dedi-caţi literelor, trăiau pentru literatură, respirau prinliteratură, făceau schimb de idei, se certau, se împă-cau pe terenul literaturii, se înzideau în operă, îşifăceau scene de gelozie; bucuria de a scrie era aproa-pe un virus care era răspândit între membrii acestuitrib de tineri care este aşa-zisa „generaţie ’60”. Suntnişte pagini splendide în Trădarea… în acest sens.Pagini emoţionante. O să vă citesc, apropo de portre-te, un portret – eu l-am citit extrem de impresionată– o parte din el, foarte scurt, portretul lui LucianRaicu... Scurt, scurt, puţin...

Nicolae Breban: La sfârşit, la sfârşit.Aura Christi: La sfârşit?Nicolae Breban: Da, te rog. Aura Christi: OK, popor de zei. Atunci o să-i

ofer cuvântul domnului profesor Ion Ianoşi.

Breban e un literaturocentric

Ion Ianoşi: Scurta mea intervenţie aş subsu-ma-o formulei „mobilitate şi consecvenţă”. NicolaeBreban dă dovadă de o mare mobilitate; s-au referitla acest aspect şi antevorbitorii mei. În ultimii ani ascris romane, pentru că e în primul rând romancier;a scris nuvele, gen nou abordat de dânsul; poeme,memorii, traduceri de poezie universală, mai alesdin limba germană; a scris istorie politică; a discutatdestinul culturii, a făcut rememorări... Poeziile –revin – au fost în principal elegii, ceea ce deconspirăo latură tainică a lui Nicolae Breban pe care, perso-nal, o cunosc bine. El e un sentimental şi în sensulmarilor dihotomii culturale: Schiller – naiv-senti-

mental, Nietzsche – apolinic-dionisiac, Spengler –apolinic-faustic. Dar şi în sensul cel mai simplu: e unsentimental faţă de cei cu care a fost împreună, faţăde prieteni, faţă de întreg parcursul său literar. Areo mare vioiciune, o mare deschidere, un interesvariat faţă de oameni, faţă de aspecte, faţă de dome-nii, faţă de istorii. Dar are şi o mare consecvenţă. Înal doilea rând, un soi de unitate a întregii diversităţi.Enumăr, pur şi simplu: e un literaturocentric într-olume care a abandonat această centrare pe literatu-ră; face elogiul romanului amplu şi construit, întot-deauna; este implicat în destinele ţării şi ale istorieiei; este un nordic, cum spune întotdeauna, un nordictransilvănean, având ca obârşie un tată şi toată filia-ţia paternă preoţi greco-catolici, o mamă care vine pefilieră germană, şvabă, el fiind foarte mândru căuneşte aceste două provenienţe, anume literaturaromână şi cultura germană. Marii lui învăţători suntDostoievski, Nietzsche şi Thomas Mann – cum spunedeseori, obstinat, că aceşti mari autori şi alţii ca eisunt oarecum uitaţi. Întotdeauna se orientează spreautori mari, gravi, cutezători, constructori, temei-nici. Această temeinicie este, aş zice, consecvenţacare îl caracterizează.

Trădarea criticii este un titlu jucăuş şi ambi-guu. Nu se ştie cine pe cine trădează; nu se ştie dacăcritica e trădată, dacă critica trădează, pe cineanume trădează, dacă se referă la situarea criticiisau la extrateritorialitatea ei, respectiv, la părăsireaei de către atâţia foşti mânuitori ai condeiului. S-aspus că Breban are ataşamente; da, el e foarte ata-şat, în toate ultimele cărţi se vede acest lucru, deechipa cu care a cucerit cultura: poeţi, în frunte cuNichita Stănescu; romancieri, printre care se situea-ză pe drept cuvânt, în această echipă, pe primul loc;şi critici, un număr impresionant de critici. Nu o săvorbesc de „şaizecişti”, pentru că într-adevăr e oidentificare cam sumară, dar o să vă atrag atenţiaasupra anilor de naştere: trei dintre ei – NicolaeBreban, Lucian Raicu, Matei Călinescu – sunt năs-cuţi în 1934; Eugen Simion e mai mare cu un an;Dimisianu este mai mic cu un an; Nicolae Manolescue mai tânăr, e născut în 1939; Mircea Martin, în1940. Singurul mai vârstnic, Negoiţescu, căruia dealtfel îi consacră primul capitol în bună măsură, estenăscut în 1921 şi este o altă prezenţă; o prezenţăimpresionantă. Şapte autori principali, dintre careşase sunt născuţi în anii ’30 sau un pic după, inclu-siv Breban este prin excelenţă un produs al anilor’30. Breban nu uită echipa, nu-i uită pe cei cu carepornise, nu-şi uită în nici un fel rădăcinile, nici scrii-torii afini lui, sau pe care i-a considerat, în orice caz,ca atare. Îl enervează dacă vreunul dintre aceşticolegi de grup literar dezertează, parţial măcar, dincâmpul comun, dacă cumva uită trecutul care i-aimpus în cultura română. Toate „uitările”, între ghi-limele, i se par vinovate. În ochii lui nu poate fi, defapt, uitat nimic: nici trecutul naţional, nici trecutulpersonal, nici lumea cu care a participat în literatu-ră, nici momentele mari de cezură, cum s-a spus.

Nicolae Breban e generos şi e pătimaş. Estesubiectiv precum romanticii îndeobşte; el e un neoro-

Nicolae Breban, Eugen Simion, Alex Ştefănescu, Daniel Cristea Enache. Gaudeamus, 2009

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

mantic, clar e un neoromantic; am spus că e senti-mental, în sens schillerian. E un neoromantic,bineînţeles, care îşi asumă, de altfel, această mate-rie de care e impregnat. Vorbeşte ca un romantic des-pre sine, des. Adică, vorbeşte despre alţii pornind dela sine, revenind la sine, centrându-se în bună măsu-ră pe sine – asta e tipologia din care provine şi pecare o continuă. Mereu se referă la cărţile sale, lafelul în care criticii le-au sau nu le-au comentat, sauiniţial le-au comentat iar după aceea le-au uitat... Elimpede că-i pătimaş. Un pătimaş asumat şi generostotodată. Are un unghi foarte amplu de discuţie; s-aamintit şi asta. Discută emigraţia; discută, pentru anu-ştiu-câta oară, Tezele din ’71, şi are dreptate,având în vedere poziţionarea lui cu totul ieşită dincomun în raport cu aceste teze; discută Parisul,Bucureştiul şi varii alte situaţii: ce s-a întâmplat înanii de după ’44-’45, ce s-a întâmplat în anii de după1989. Îl preocupă, îl interesează contextul. Foartemult. Îl interesează avatarurile pe care le-a parcursţara şi literatura, cultura, inclusiv critica literară înultimii douăzeci de ani. Se delimitează, permanentse delimitează. Polemizează, continuu polemizează.Se raportează partizan la varii partizanate; dacăacest partizanat al lui e opus partizanatelor pe carele consideră minore sau vinovate – rămâne de discu-tat. Este un autor în bună tradiţie clasică, care dis-cută totul pro şi contra. În spatele încrucişării despadă e, cum am spus, un sentimental şi un împăti-mit de cultură. Îl interesează cum a fost şi cum esteRomânia, literatura română, cum se aşază, se reaşa-ză, cum se va integra în Europa, fals şi corect. Oamplă discutare a contextelor şi a propriei noastretexturi. Este un neopaşoptist totodată, clar. Pentrucă – cu asta o să închei – după seria de romane, denuvele, de memorii, de bilanţuri mişcătoare ale isto-riei şi ale culturii, ne putem întreba ce va urma. Ştiuun singur lucru: că va urma. Vor urma cărţi noi, înlumina programului heliadesc pe care şi-l asumă,potrivit căruia calitatea, care e decisivă, pretindetotuşi şi cantitate, adică o muncă asiduă, permanen-tă, o nedezertare nici o clipă din domeniul care îţieste propriu şi pentru care ai fost hărăzit. El e adep-tul unei bune ritmicităţi. Numai prin această ritmi-citate bună poate fi clădită şi permanent reclădită ocultură. Aceasta este ideea căreia îi consacră nenu-mărate ore de creaţie, în continuare.

Aura Christi: Breban asta susţine nu o dată:ritmul e totul. Ţine minte, ritmul.

Nicolae Breban vorbeşte de la vârfulgeneraţiei şaizeci

Daniel Cristea-Enache: Eu trebuie să vor-besc din picioare, mi-e foarte greu să vorbesc dupăprofesorul Ianoşi, care a vorbit nemaipomenit, şiînaintea profesorului Simion, care va vorbi nemaipo-menit. Voi încerca să fiu cât mai plastic, cât maivizual, ca să spun aşa, pentru că discuţia de pânăacum a mers spre sistematizare şi abstractizare. S-aremarcat deja titlul, s-a spus „jucăuş”, al acesteicărţi. Eu aş vrea să remarc, în primul rând, felul încare ea a apărut – admirabil – şi să o felicit pe edi-tor, Aura Christi, pentru că publică cărţi admirabilela această editură mică dar distinctă, care şi-a câşti-gat deja un loc pe piaţa noastră editorială, şi ştie săverifice rezistenţa şi proeminenţa acestui lucru înfiecare an. Este important să existe edituri, cât maimulte edituri care să publice scriitori şi gânditoriromâni.

Titlul Trădarea criticii ascunde o capcană: estediferenţa dintre dativ şi genitiv, „trădarea criticii” lagenitiv, adică făcută de către critică în ansamblul ei– trădare a criticii – sau trădarea cui? – la dativ –„trădarea criticii” de către cine? De către unii dintrecriticii care ar trebui să configureze acest ansamblu.Este o carte care se citeşte într-o lectură pasionantă,o lectură implicată, pentru că Nicolae Breban vor-beşte, scrie aici despre lucruri, personaje, figuri,situaţii pe care le cunoaştem cu toţii, sau ar trebui săle cunoaştem cu toţii, dar rareori se întâmplă să şivorbim, să le şi analizăm cu abilitatea şi cu sinceri-tatea pe care le pune la bătaie Nicolae Breban.Aparent este cartea unui prozator, a unui romanciernemulţumit, orgolios, vanitos, un prozator nemulţu-mit de retragerea, fuga din câmpul literaturii a cri-ticii literare de întâmpinare, critica generaţiei ’60 –eu continui să cred că există o generaţie ’60, o stră-lucită generaţie ’60, nu grupuri şi grupuscule care arsparge această generaţie, ci această generaţie estechiar un operator foarte bun, foarte valid de istorieliterară, un operator pe care astăzi l-am pierdut şinu putem vorbi decât cu aproximaţie de o generaţie’90 sau de o generaţie 2000 – ei bine, Nicolae Brebanvorbeşte din interiorul acestei generaţii, de la vârfulacestei generaţii, practic, despre celelalte vârfuri, depe celelalte segmente, cu aplecare şi cu aplicaţiepentru criticii şi istoricii literari care, spuneam, suntcumva pedepsiţi, sunt cumva muştruluiţi pentrufaptul de a nu fi ţinut pasul cu productivitatea, cuprolificitatea formidabile ale colegului lor de genera-ţie, Nicolae Breban. Am citit o cronică foarte bună alui Gabriel Dimisianu, care se încheia cu formula

şugubeaţă: „Ei, criticiişaizecişti l-au trădat des-tul pe Nicolae Breban,acuma mai e rândul şi alcriticilor tineri să-l tră-deze”. Ca să trădezi pecineva trebuie mai întâisă-l cunoşti, trebuieîntâi să-l aprofundezi casă te poţi despărţi de elîn cunoştinţă de cauză.Şi, ca o mică paranteză,am citit cu hohote de râs,dar la sfârşit cu o anumi-tă îngândurare, un in-terviu pe care NicolaeBreban l-a acordat acumvreo două săptămâniunui coleg al meu degeneraţie biologică, penume Costi Rogozanu,care a şi postat apoiinterviul acesta peInternet. De ce am râs şide ce, după aceea, amfost îngândurat? Pentrucă Costi Rogozanu erafoarte şocat, era foarteimpresionat de inteli-genţa şi de farmecul luiNicolae Breban; de sub-stanţa replicilor lui, dereferinţele lui. Şi măîntrebam: oare de ce, înanul de graţie 2009, săfii atât de surprins deaceste lucruri? Tu fiindcomentator literar, criticliterar care te închipuiprofesionist… De ce, to-tuşi, să descoperi atât detârziu că un prozator alecărui cărţi sunt disponi-bile în biblioteci, înlibrării, ale cărui apariţiieditoriale ne înconjoa-ră... ne farmecă, e deş-tept etc.?! Mi se parepuţin cam târzie, dacă nuchiar tardivă, aceastărevelaţie.

Am încheiat paranteza şi mă întorc la structu-ra sistematică, în acelaşi timp intens personalizată,dar la un nivel de profunzime, nu la un nivel degoală vanitate de autor nemulţumit de tratamentulsau de rezerva cu care sunt întâmpinate noile salecărţi. Această vanitate o avem cu toţii. Orgoliul luiNicolae Breban este, totodată, orgoliul generaţieistrălucite din care face parte. Şi într-un mod foartesubtil şi într-un mod foarte interesant, cearta aceas-ta pe care o aplică Nicolae Breban colegilor lui degeneraţie, criticilor şi istoricilor literari, este o formăde a-i omagia; este o formă de a le sublinia platfor-ma pe care ei s-au situat, platforma de valoare, deconsistenţă, de expresivitate, de Operă – cu majus-culă – pe care s-au situat în acei ani grei, şi diferite-le platforme pe care – făcând abstracţie de cei careau murit – platformele diferite pe care ei se situeazăastăzi. Acesta este reproşul mai adânc al lui NicolaeBreban adresat criticilor din aceste capitole, şianume că după 1989, când aveau datoria morală şiprofesională să continue, să ducă mai departe ceeace făcuseră în anii grei ai comunismului din punct devedere cultural, literar, critic, deci, după ’89, când auavut libertatea la îndemână, n-au ştiut ce să facă cuea, şi-au bătut joc de ea, au folosit-o pentru a intra –am spus eu, eufemistic, platforme diferite – pentru aintra în politică, pentru a intra în publicistică, îngazetărie, în tot felul de funcţii şi angajamente caresunt extraordinare, în sine. Nimeni n-ar putea sărefuze o funcţie onorantă, cu o condiţie, spune înclar, sau printre rânduri, Nicolae Breban: nu îndetrimentul operei pe care în acel timp istoric trebu-ie s-o scrii.

Nicolae Breban are un cult al operei; nu al pro-priei opere, ci al operei ideale şi al operelor care,într-o cultură, sunt datoare să facă sistem. Deci, nual operei ca excepţie de la regulă, ca operă excepţio-nală ivită în neant, aşa cum se întâmpla pe vremealui Eminescu, cu poezia lui Eminescu, ci al uneiopere care să creeze în jur, să se integreze, să se rein-tegreze apoi într-un câmp al creaţiei excepţionale,într-un orizont de aşteptare şi la un nivel de recepta-re publică pe care să-l merite. Este o fină intercondi-ţionare aici, sistemică, pe care – acesta este parado-xul – tocmai aşa-zisul individualist feroce Breban osubliniază în această carte.

Omagiul pe care, spuneam, indirect autorul îladuce criticilor din generaţia lui pe care îi probozeş-te, pe care îi ceartă cu dragoste, este că în anii ’60, înanii ’70, în anii ’80, deci, înainte de 1989, împreunăreuşiseră să facă acest sistem. Iar după ’89 acestlucru s-a pierdut, s-a fărâmiţat, acest sistem a dispă-rut.

Arhipelaguri de literaturăşi de cultură înaltă

Cu asta mă apropii de final: cred că este şi olege, până la urmă, de evoluţie, o procesualitate isto-rică inevitabilă. Nu cred că, în exclusivitate, criticiisau autorii care n-au mai putut crea în ritmul şi lanivelul la care o făcuseră sunt de vină. E vorba,totuşi, de o schimbare de lumi, o schimbare de sis-tem, nu numai o schimbare de regim politic. Estevorba de – acum poate ne dăm seama mai bine, la 20de ani de la revoluţie – e vorba de o schimbare şi deo reconfigurare din temelii a rolului literaturii însocietatea românească. Aura Christi vorbea la înce-put despre diferitele crize care ne înconjoară şi defaptul că literatura nu este privită cu consideraţia pecare o merită. Dar poate că noi, când ne gândim laaceastă consideraţie, avem în minte acele epoci încare literatura şi cultura în întregul ei se aflau înprim-planul ocupaţiilor şi preocupărilor noastre,când nu aveam altceva mai bun de făcut decât săcitim cărţi, să vedem filme mari, să urmărim specta-cole de teatru extraordinare... Eu folosesc pluralul,deşi eu n-am prea apucat epoca aia, am apucatnumai câţiva ani; dar din auzite, din citite, din celeconspectate am reuşit să recompun acea atmosferă.Acea atmosferă în care totul în jur totul era îngheţatşi mortificat şi cenuşiu şi mizerabil şi sărăcăcios şicomunist, iar în interiorul acestui cerc scârbos exis-tau insule şi arhipelaguri de literatură şi de culturăînaltă. Acum, ce-i în jurul nostru, al scriitorilor şi alcriticilor, nu mai este cenuşiu, sărăcăcios şi scârbos:este colorat, dizgraţios-scârbos, este o polifonie, ocacofonie de voci şi de preocupări în care literaturanu mai reprezintă experienţa cea mai intensă, ceamai înaltă, şi nu mai are puritatea pe care o aveamai înainte.

Reiau aici ceea ce spunea mai demult NicolaeBreban şi m-a marcat – dovadă că ţin minte şiastăzi, la 15 ani de la acea şedinţă a Contemporanu-lui – Breban, aşadar, spunea: „Dragii mei, poatesunt mai importanţi cei 500 de cititori de astăzi aiContemporanului decât cei 30.000 de cititori dinain-te de ’89 ai României literare.” Pentru că aceşti 500de cititori de astăzi, aceşti 30 de oameni care sunteţiastăzi în Sala Oglinzilor, sunt cititorii cu adevăratinteresaţi de literatură, sunt cititorii care iubesc cuadevărat literatura şi care nu au venit spre ea dinlipsa de libertate a societăţii în care trăiesc. Aşspune că la 20 de ani de la revoluţia din ’89 putemcuantifica, putem măsura, putem decela, putemdisocia între adevăraţii cititori şi falşii cititori, ca şiîntre adevăraţii scriitori şi critici şi falşii scriitori şicritici.

Ion Ianoşi

22

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Aura Christi: Mulţumesc, Daniel. La câtevaminute după ce intrase în sală, domnul profesorEugen Simion a spus un lucru care m-a pus pe gân-duri, ca să nu zic că m-a şocat. Spuneaţi, domnuleprofesor, că sunteţi pentru a treia oară răstimp de 20de ani în această sală...

Daniel Cristea Enache: De două ori a fost laNicolae Breban.

Aura Christi: Exact, de două ori a fost laNicolae Breban, la vechiul său prieten NicolaeBreban. Şi m-am gândit la următorul lucru: că unuldintre cei mai mari critici, care este Eugen Simion,care a construit foarte multe lucruri importante nunumai în calitatea sa de critic de prim rang, ci şi încalitate de preşedinte al Academiei în două mandate,după ’89, a fost unul dintre cei mai atacaţi scriitori.În ultimii 20 de ani, unul dintre cei mai atacaţi scrii-tori este şi romancierul Breban. N-a scăpat de aces-te atacuri nici profesorul Ion Ianoşi.

Nicolae Breban, în Trădarea criticii, face, spu-neam mai devreme, o paralelă – vorbind despre eami se face frig la propriu, dar e un altfel de frig decâtcel care mă cuprinde atunci când citesc poezie mare– între modul în care au fost tratate vârfurile litera-turii române în perioada postbelică, deci, sub dicta-tură, în perioada Dej-Stalin: Blaga, Voiculescu,Barbu, Arghezi, Bacovia, care erau împroşcaţi cunoroi, denigraţi, tăiaţi din manuale, marginalizaţi, şimodul în care sunt tratate vârfurile literaturii româ-ne astăzi. S-a ajuns până acolo încât C.T. Popescu,acum câţiva ani, în ziarul Adevărul – voi spune exactce număr: este vorba de Adevărul literar şi artistic,decembrie 2003 – cere, nici mai mult, nici mai puţindecât arderea operei lui Nichita Stănescu. Şi faceacest lucru după ce îi atacă pe Simion, Breban,Preda, Vianu, Călinescu, de parcă literatura românăar avea nume de asemenea importanţă – atenţie,nume care fac parte din patrimoniul acestei ţări! – lafiecare colţ de stradă. Acest „nepot al lui Goebbels”,CTP, vă spuneam, cere arderea operei lui NichitaStănescu. Aici urmează două puncte şi deschid ghili-melele, citat din CTP:

„Din miile de pagini [ale lui Nichita Stănescu –n. n.], ar trebui strânsă în mod onest o cărticicăpoate cu nu mai multe pagini decât buletinul deidentitate al poetului – iar restul ar trebui pur şisimplu arse, şterse din faţa ochilor.” (C.T.Popescu, Nichita Stănescu – o rudă a lui AdrianPăunescu I-II, Adevărul literar şi artistic, decembrie2003).

Neavând cultură poetică, CTP, săracul de el, casă-şi argumenteze enormitatea de sorginte fascistoi-dă, dă – şi se face de râs de bună seamă – nişte cita-te splendide, absolut slendide, după aceea, din texte-le lui Nichita, un imens poet care şi-a construitopera, metaforele pe un sistem de esenţă hegeliană,surpând astfel sistemul restrictiv ceauşist la rădăci-

nă. Uimitor e că CTP a fost pri-mit după aceea la Cluj aşa cumn-a fost primit Blaga, pe vre-muri. A conferenţiat la Univer-sitatea clujeană, dna Petreu afăcut un reportaj în paginilerevistei Apostrof – o excelentăpublicaţie sprijinită puternic deBreban, pe vremuri – comparân-du-l, atenţie, o bună poetă şieseistă, care a scris o monografieinteresantă despre Cioran… cuEminescu şi Cioran. De astă datăvoi cita din dna Petreu: „Întrebă-rile din public au curs una dupăalta, iar Cristian Tudor Popescua răspuns cu o vervă şi cu oexpresivitate cioraniene. Elimpede, face parte din fami-lia temperamental-stilistică alui Eminescu-Cioran. Se vedeşi-n scris, şi în vorbit: apoca-lipsul expresiv” (s.n.). La fineleacestui text – descalificant atâtpentru Apostrof, am susţinutasta şi altădată, cât şi pentruMarta Petreu, dar nu mai puţinpentru Universitatea clujeană,condusă de dl Andrei Marga, rec-torul acesteia – ni se promite că„Data viitoare [când va veni dinnou CTP-ul la Cluj – n.n.] va fi şimai bine!”

Breban spune în Trădareacriticii – care e şi un exerciţiu deadmiraţie – următorul lucru: „Sănu uităm – scrie, cu vie amără-ciune calmă, Nicolae Breban înTrădarea criticii – că nume sono-re ale literaturii române subcomunism, sub stalinism, dar şidupă, uneori au aruncat cu pie-tre în marii ctitori ai clasicismu-lui şi modernităţii noastre, de laMaiorescu la Blaga, Voiculescu,

I. Barbu sau Rebreanu etc., nume azi ţinute la mareprestigiu”. Mă întreb ce se va întâmpla, în aceastăordine de idei, peste treizeci de ani. Brusc ne vomtrezi, da, noi, românii, sau unii dintre români, şi vomspune: „Ah! Ce mare critic a fost Simion! Şi Ianoşi…,capodopera aia despre Dostoievski este unică înlume! Şi Valeriu Cristea, în care s-a dat cât şapte... –numai cu bâta nu s-a dat – a scris singurul dicţionaral personajelor dostoievskiene din întreaga lume. ŞiBreban? Breban – peste capodopera Bunavestire,peste Drumul la zid nu se poate trece, da, peste aces-te cărţi. Cum de aceşti şi alţi câţiva scriitori impor-tanţi au fost menţinuţi într-o marginalitate crasă?Simion a pledat, imediat după ’89, pentru literatură;şi a fost pedepsit pentru asta. Nicolae susţine că abiaacum se vede că Simion a avut dreptate.

M-am întrebat, la alte câteva lansări, aproapepatetic – patetismul, zic eu, este uneori o formă aexactităţii, dacă nu un mesager al adevărului – măîntrebam, aşadar, dacă suntem bolnavi. Eu vă pro-pun să răspundem la această întrebare, de azi înain-

te: „Nu. Nu suntem bolnavi.”, şi să ne bucurăm deprezenţa marilor scriitori, a marilor critici. Să-icitim, să-i recitim. Să ne bucurăm de faptul că eisunt nu rareori mai vii şi mai tineri ca noi. În faţanoastră se află trei modele de vârf ale literaturiiromâne. Cred că în bătrâna şi obosita Europă de azi– care trece printr-o vale destinală, la care are drep-tul, având un enorm trecut, spre deosebire de noi,românii – nu există un alt Breban, un alt Simion…

Domnul profesor Eugen Simion.

„Sunt unicul «trădător»care a mai rămas aici”

Eugen Simion: Mă ridic în picioare. Reflex deprofesor. Nici nu mai predau, dar totuşi am acestreflex... Doamnelor şi domnilor, întâi şi întâi constatcu oareşcare tristeţe că sunt unicul „trădător” care amai rămas pe aici! Am venit. Sigur, Nicolae Brebanm-a invitat. Titlul a fost bine decriptat, e provocatorşi e foarte bine pentru o carte, pentru că cine vede ocarte cu titlul acesta, se grăbeşte să o cumpere. Dacăar fi fost niţel mai binevoitor autorul, ştiu eu ce ar fizis cititorul? În al doilea rând, nu ştiu ce aş maiputea spune, decât dacă aş spune ceva de rău despreNicolae Breban, ca să mă diferenţiez de cei care auvorbit, oameni tineri, cu excepţia noastră, domnuleIanoşi, care, nu-i aşa, avem un spor de ani pe carei-am petrecut împreună. Am citit cartea asta, amcitit-o într-o noapte, intrigat puţin, fireşte, şi de ceanunţa să fie. Şi, ceea ce nu fac niciodată, i-am datun telefon lui Nicolae Breban. El m-a întrebat: „Te-aisupărat?” „Nici vorbă, nu m-am supărat! Mi-a plă-cut, am citit-o cu interes”. Deşi, evident, îmi veneacam la fiecare pagină să „divorţez” de el de câtevaori! Dar are un merit cartea, şi asta vreau să spunfoarte clar: are un merit enorm, încât nu mai contea-ză micile ironii sau injustiţii care apar în aceastăcarte. Meritul ei este că, pentru prima dată dupădouăzeci de ani, Breban începe să vorbească despreceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în lumea româ-nească, în viaţa literară.

Daniel Cristea spunea aici ce s-a întâmplat cucriticii şaizecişti: unii au dispărut, unii au rămas înstrăinătate, alţii au părăsit critica literară, unii, prinvoia destinului, s-au ocupat de altceva. Dar asta sespune mereu şi poate că ar trebui odată să avemtimp – nu să vorbim – să scriem toate chestiunileastea. Niciodată nu se spune, nu s-a vorbit, de pildă,ce reprezintă grupul GDS în lumea literară deastăzi. Este pentru prima dată când văd şi eu unscriitor că vorbeşte, scrie cinstit despre toate acestelucruri: ce este cu emigraţia românească, cu exilulromânesc şi aşa mai departe. Toată lumea are un felde complex: să nu zică asta, să nu se supere – dacăse supără cineva care e foarte puternic, îl taie de petoate listele – şi aşa mai departe. Ceea ce se întâm-plă, s-a întâmplat.

Aura Christi: De 20 de ani, domnule profesor,suntem tăiaţi de pe toate listele… E o informaţie şinimic altcev.

Eugen Simion: Vă miraţi că nu am fost dedouăzeci de ani în această lume? Nu am fost, pentrucă am fost marginalizaţi! Foarte dur şi fără preamulte comentarii... Am ieşit toţi în decembrie ’89, am

Eugen Simion şi Nicolae Breban

Nicolae Breban

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

ieşit într-o euforie generală… Ne cunoşteam, neştiam, ne apăraserăm. Nu am întâlnit, nu am auzitca din seria noastră... să avem… Unul singur se parecă era „ciripitor”. Ne-am iubit, ne-am respectat. Astaînseamnă, în fond, o generaţie: nu să ne ţinem tottimpul de gât, dar în primul rând să ne respectăm şisă ne urmărim opera. În fond, Nicolae Breban aredreptate aici: această generaţie a fost o generaţie decreaţie, în sensul pe care îl dă Vianu acestui termen,pentru că oamenii ăştia au ţinut omeneşte unii laalţii. Aproape toţi eram prieteni; şi chiar când nueram prieteni... Eu nu eram prieten, de pildă, cuIvasiuc; el era prieten cu Nicolae Breban şi cuManolescu, şi îl ura de moarte pe Preda, pe care euîl stimam enorm şi îl stimez în continuare. Dar amscris aproape despre toate cărţile lui Ivasiuc, pentrucă mă interesau. Chiar dacă el nu avea talent epic,dar venea cu un tip de conflict care nu mai existasepână atunci în proza românească.

GDS-ul conducede douăzeci de ani cultura

În primul rând, asta vreau să spun: meritulenorm al acestei cărţi este că desface puţin cuvertu-ra, o dă la o parte şi începe să vorbească despre ceeace se întâmplă, despre aceste grupuri literare care,unele dintre ele, sunt grupuri literare, dar cele maimulte sunt grupuri de interese. Nimeni nu maiascunde astăzi faptul că GDS-ul, de pildă, este celcare conduce de douăzeci de ani cultura. Ministereleculturii, miniştrii culturii sunt nişte ficţiuni. Suntalte grupuri care au acces la mijloacele media, auacces la burse, au acces la subvenţii şi aşa maideparte.

Daniel Cristea, care vine din altă generaţie –mă rog, e momentul lor acum – spunea aici ce s-aîntâmplat, de ce am părăsit critica literară de întâm-pinare, de ce nu am încercat să fim utili, în fond, maimult decât am putut face. Nu am putut, domnuleDaniel Cristea, nu ne-a lăsat nimeni! Nu m-a lăsatnimeni. Eu m-am găsit, de pildă, la un moment dat,că nu pot să scriu într-o revistă, că nu am unde săscriu, să public. Pur şi simplu. M-am adresat direc-torului unei reviste, România literară, unde publica-sem timp de 35 de ani săptămână de săptămână, şiam fost refuzat. A pus la vot în redacţie şi redacţia,cu nişte doamne intelectuale frumoase, au votat şiau spus: „Domnule, dacă vine ăsta aici, noi ne dămdemisia”. Cel puţin aşa mi-a relatat domnul NicolaeManolescu, directorul revistei. Nu mi-a căzut bine,dar nu m-am spânzurat. Am căutat şi eu unde săpublic, şi aşa am făcut o oareşcare vreme publicisti-că. Dar a trebuit să mă retrag şi de acolo în ultimultimp, pentru că mi s-a refuzat un articol fără să mise spună de ce, şi asta nu am mai putut să suport.Adică libertate, libertate, dar... Pe urmă am aflat ochestie, că era vorba de o prietenă de acolo a redac-torului şef, care se simţea... mă rog, chestiuni dinastea.

Daniel Cristea Enache: De înţeles, omeneşti.Eugen Simion: De înţeles, dar cinstit era să

îmi dea un răspuns: domnule, vezi că asta e prietenamea, nu ştiu ce... Nici măcar nu a făcut-o.

Doamnelor şi domnilor, acum ce să spun eudespre Nicolae Breban... Sigur ca sunt multe pe carei le-aş putea reproşa. Şi am să scriu despre carte,promit. Sunt unele lucruri care trebuie rediscutate,evident, începând chiar cu generaţia ’60. NicolaeBreban face un fel de ego-critică – există o disciplinăîn istorie, ego-istoria, care este o mare şcoală, în spe-cial în Franţa – sigur că el discută din punctul lui devedere şi, cu o vorbă puţin mai academică, tragespuza pe turta lui. Ei, generaţia ’60 e mult mai com-plicată, erau mai multe nuclee, mai multe grupuri.Tu te vedeai cu Matei, cu Nichita, cu Cezar; eu măvedeam aproape zilnic cu Valeriu Cristea şi cu Raicuşi cu alţii... Aproposito, nu ştiu de ce nu l-ai inclusaici pe Valeriu Cristea. Valeriu Cristea este un criticeminent, un mare critic; el a jucat un rol extraordi-nar.

Nicolae Breban: Regret, regret că nu amfăcut-o.

Eugen Simion: El a jucat un rol nemaipome-nit în...

Nicolae Breban: Dar îl apăr de grupul luiManolescu, îl apăr!

„Cristea a fost cel mai curatdintre noi toţi”

Eugen Simion: Da, da, este adevărat. Darmerita Valeriu Cristea, pentru că a fost şi un perso-naj. După ’90, când Uniunea Scriitorilor s-a politizatfoarte tare, eu împreună cu el şi cu Sorescu ne-amretras – povesteşti, de fapt, asta, Nicolae. ValeriuCristea a fost exclus din viaţa literară şi aproape căa murit şomer, ca să o spunem de-adevăratelea, iarcolegii lui de la România literară, îmi amintesc, auscris odată... În fine. Fac o paranteză: Cristea a fostcel mai curat dintre noi toţi. Spun acest lucru nu casă mă culpabilizez pe mine sau pe ceilalţi, dar prin

natura lui era o fiinţă cu totuldeosebită; era un creştin, maicreştin decât noi toţi, şi un omde o corectitudine care eraenervantă într-un anume sens.Noi mai minţeam, mai întâr-ziam, mai făceam... El – nu.Avea drumul lui acasă şiînapoi, citea. Ei, colegii lui de laRomânia literară, după ce alucrat acolo vreo douăzeci deani cu o jumătate de normă...Poate Daniel Cristea să măconfirme – sigur mă confirmă –avea o jumătate de normă,Valeriu făcuse un împrumut casă plătească rate la apartamen-tul lui de undeva de la margi-nea lumii, şi nu îi ajungeaubanii din salariu, şi tatăl lui îidădea ceva din pensie ca săpoată să îşi plătească rata laapartament. Ăsta era omul. Ei,colegii lui au găsit să spună –îmi amintesc de această formu-lă, nu ştiu cine a lansat-o –„Valeriu Cristea, care este plinde zoaiele comunismului”. Dom-nule, dacă era o vorbă care nuse potrivea şi o vorbă mainedreaptă, păi, asta era, faţă deomul respectiv!

Doamnelor şi domnilor,nu vreau să vorbesc prea mult.Aşa este, cum s-a spus: aceastăcarte ne trage de urechi. Unmare prozator ne trage deurechi. Dar o face – nu zic ca unpărinte, că suntem cam de ace-laşi leat – ca un prieten apro-piat care mai vede şi ce nu tre-buie, mai şi exagerează, uneorinu este suficient de informat.De pildă – şi asta ţi-am spus şila telefon – îi iei apărarea luiManolescu şi bine faci, care,zice el, a stat la facultate lectordouăzeci de ani, în timp ceEugen Simion a fost profesor. Îmipare rău, aş fi vrut foarte mult săfiu profesor, dar n-am fost.

Nicolae Breban: Nu, conferenţiar. Eugen Simion: Am stat 25 de ani aşa. Aveam

cu câţiva ani mai mult decât Manolescu. Am apucatşi eu un post 25 de ani, când trebuia să fiu profesor,pentru că un profesor trebuie să-l faci la 35 de ani, săfie până la 60 profesor, numai atunci e puternic. Nu.Doi profesori au fost la facultate, atât, în aceşti 25 deani. Doi profesori au fost făcuţi la Facultatea deFilologie. Doi! Nu spun, ca să nu...

Voce din sală: Pentru ediţia a doua.Eugen Simion: Aşa, pentru ediţia a doua.Aura Christi: Punem un subsol la ediţia a

doua.Eugen Simion: Nu ştiu de ce asta m-a enervat

cel mai tare, deşi era un fleac, ca să zic aşa. Dar la57 de ani, în 1990, atunci în fine am putut şi noi săaccedem...

Nicolae Breban: Dodu Bălan era unul.Eugen Simion: Cum zice Christos: „Tu ai zis!”

Mai îndrăzneşti să mai spui, mai departe?... Da.Doamnelor şi domnilor, acum care e, de pildă, vinamea cea mai mare? Şi aici eu spun de la bun începutcă are dreptate Breban. Vina generaţiei mele, ageneraţiei acesteia de critici este că, într-adevăr, laun moment dat n-am mai făcut critică de întâmpina-re, cum ziceam, şi n-am scris nici despre cărţile luiNicolae Breban.

Nicolae Breban: Nu, ţie ţi-am reproşat că nuţi-ai terminat Istoria literară, cele patru volume.Spune asta!

Eugen Simion: Da, domnul profesor, aşa este.Şi asta este adevărat.

Nicolae Breban: Simion a fost primul care afăcut o sinteză, şi iată că i-au luat-o alţii înainteacum.

Eugen Simion: N-au luat-o înainte, nu...Nicolae Breban: Din punct de vedere edito-

rial.Eugen Simion: Tocmai astăzi am scris un

articol în care polemizez cu un critic pe care îl apre-ciez foarte mult – e vorba de Nicolae Manolescu –care face o mică glumă, destul de strepezită, aşa... înnuştiuce interviu, îmi reproşează mie că eu aştep-tam să văd ce scriu alţii şi după aceea veneam şi eucu cronica. Problema e că se întâmpla şi aşa.

Nicolae Breban: Eugen, i s-a reproşat şi luiLovinescu asta, să ştii.

Eugen Simion: E un reproş şi mai teribil,când i s-a reproşat lui Călinescu că n-a descoperit penimeni, şi eu am zis odată că a descoperit Istoria lite-raturii române de la origini până în prezent. Dar nuasta este problema, problema nu e cine se grăbeştesă scrie. Problema e cine scrie mai bine şi cine dă ojudecată mai dreaptă. Dar nici măcar aşa nu este. De

aceea o critică este puternică. În primul rând că eunu cred că trebuie să existe un singur critic într-oliteratură, un singur mare prozator, un singur marepoet. Poate că norocul acestei generaţii – dacă e s-onumim, generaţia ’60 – este că are foarte mulţi bunipoeţi, excepţionali poeţi. Nichita n-a fost singur, n-avenit singur. El a ieşit dintr-un grup, şi a fost înceafă cu alţii, cum să spun... cu suflarea altora, a luiSorescu, au apărut toţi ceilalţi...

Nicolae Breban: Dimov, da...

„Unii confraţi văd întotdeaunapetele din tabloul unui geniu”

Eugen Simion: Dimov, care venea cu întârzie-re, şi aşa mai departe. A fost o generaţie coagulantă.Apropo de Dimov. Dimov în mod normal trebuia sădebuteze după război, în generaţia lui GeoDumitrescu, Doinaş, şi aşa mai departe. A publicatdupă Nichita Stănescu, în ’66. Deci, e un rătăcit. Dargeneraţia l-a absorbit ca un burete şi, într-un fel, ela colorat enorm tabloul acestei generaţii prin poezialui de un barochism oniric, cum şi-a zis chiar el şicum este şi corect.

N-am mai făcut critică de întâmpinare dindiverse motive. În primul rând este şi un motiv bio-logic, ca să spunem aşa, ca să vorbim mai curat, maicinstit. Critica literară este o meserie de om tânăr, înprimul rând. Şi o duci, o duci, e nevoie să scrii în fie-care săptămână, să citeşti tot, să nu frunzăreşti, şiaşa mai departe. Asta cere un efort extraordinar. Ei,nu poţi s-o ţii toată viaţa aşa. Nu poţi să fii Sainte-Beuve, să scrii în fiecare luni şi lumea să aştepte cusufletul la gură ce-ai spus despre o carte. Este ovreme în care încerci să te mai gândeşti, mai faci şialte lucruri... Dar sigur, asta este o explicaţie, nueste o scuză.

În ce mă priveşte, ţi-am promis de o mie de ori– şi acum chiar mă ţin de cuvânt, ca să zic aşa – căvoi relua cele patru volume care însumează 2.000 depagini, vreau să spun, din Scriitori români de azi, şivreau să o duc la capăt, şi dacă Dumnezeu mă ajută,chiar o s-o şi duc. Dar mai este ceva, de ce am aştep-tat. Nu poţi face – şi spun un lucru de ordinul evi-denţei, dar uneori evidenţa este ignorată – nu poţi săfaci o reală istorie a literaturii postbelice fără să facio istorie a vieţii literare, care este o istorie de natu-ră politică, în primul rând. Geaba vorbim noi de tră-dările, de compromisul, de oportunismul cuiva, al luiCălinescu, că numai el a fost oportunist, ăilalţi toţiau fost nişte îngeri! Şi de-aia sunt eu enervat, ca săspunem aşa, pe unii confraţi de-ai noştri, că vădîntotdeauna petele din tabloul unui geniu, dar nu-ivăd pe ceilalţi, care au practicat zilnic acest lucru.

Eugen Simion

24

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Deci, nu se poate face o istorie reală a literaturii pos-tbelice fără să faci această istorie a vieţii literare, avieţii care este de natură politică. De-abia acumputem face. Avem un dicţionar general al literaturiiîn şapte volume, mă iertaţi că trebuie să spun, darcare face cât zece istorii literare, pentru că tot ce estevaloros se găseşte acolo şi se găseşte, în genere, bineilustrat. Iar tot noi, la Institutul Călinescu, cu câţivacolegi care sunt aici, pregătim o bombă. Mi-e şi fricăs-o spun, dar o spun: pregătim să publicăm, suntdeja trei volume gata, de 1.200 de pagini, Cronologiavieţii literare româneşti din 1944... Vrem s-o facempână în anul 2000. Deocamdată am ajuns la 1948.Este de neînchipuit, ce material extraordinar! Unnumăr de cercetători au despuiat toate publicaţiile,au scos de acolo toate evenimentele, dau un mic frag-ment, o mică explicaţie; acolo unde este vorba de unarticol, o decizie care au influenţat viaţa culturalăromânească, publicăm în anexe. Asta este adevărataistorie, şi vor veni...

Nicolae Breban: O veste minunată, zic eu. Eugen Simion: Este gata; acum numai să

găsim nişte bani s-o publicăm. Dar... găsim, să ştiţi.Asta trebuie făcut, în primul rând. Degeaba îl înju-răm noi pe nuştiucine, pe un scriitor...

Voce din sală: Pe Sadoveanu.

„E o nebunie ce se întâmplă,e o nebunie!”

Eugen Simion: Pe Sadoveanu. Cu Sadoveanu,lucrurile... am putut să spunem chiar noi, atunci.Adică, toată revizuirea am făcut-o chiar noi. Noi amputut să scriem, în anii ’70 şi-n anii ’80, am putut săscriem despre Mitrea Cocor, Păuna mică şi aşa maideparte – nişte cărţi regretabile. Ce este regretabil,că se vorbeşte numai despre aceste eşecuri –Sadoveanu fiind un uriaş scriitor, un continent, tre-buie să înveţi limba ca să intri în universul lui şi săînţelegi. Nimeni nu mai vorbeşte... de faptul că l-auscos din manualele şcolare, e o nebunie ce se întâm-plă, e o nebunie! Dumneavoastră vedeţi numaisuprafaţa din revistele literare. Dar cum a lucrat înaceşti 20 de ani Ministerul Educaţiei cu programeleşcolare, cum au scos scriitorii, cum au inclus doar 17modele şi pe ceilalţi i-au eliminat şi aşa mai depar-te... Da, domnule Nicolae Breban, chestiunile suntmai complicate. Or, trebuie să reconstituim. Ce faceGrigurcu de 20 de ani în România literară, mă rog,este aşa, o mârâială totală. Nu asta este revizuireaadevărată. Nu asta este revizuirea.

Apropo, fac o mică paranteză. Nu ştiu, cred căRăzvan Voncu a spus, sau dumneata, Aura Christi,că această carte are ca partener cartea lui EugenNegrici, Iluziile literaturii române... Dumneata aispus, Aura Christi. Îl denigraţi foarte tare pe NicolaeBreban; eu n-aş accepta asta, dacă aş fi în locul lui.Nu, nici vorbă. Nicolae Breban iubeşte literatura,respectă literatura română. Negrici ce a făcut? Afăcut un exerciţiu negaţionist, destul de neinspirat,după părerea mea. Spune despre Eminescu, într-ojumătate de pagină spune ce are de spus. Asta e revi-zuirea, într-o jumătate de pagină să spună că este unpoet defazat? Spune despre Arghezi că devenisemaestru în şantaj. Asta e literatura română? Scu-zaţi!

Aura Christi: …Negrici provoacă, trezeştespiritul critic.

Eugen Simion: …Că George Călinescu este devină, că toate relele vin de la el şi aşa mai departe.Că apropo de toată literatura veche – pe care el opredă, trăieşte de-o viaţă, o predă – cică, e citat ceeace urmează: „Ce să faci cu literatura veche, cu treitexte pricăjite?” Nu e un partener demn de NicolaeBreban, deşi el, mă rog, îl apără. Nicolae Brebaniubeşte literatura română, o respectă. El însuşi se iaîn serios. Îl iubeşte pe greoiul Slavici, pe toţi ceilalţi,pe Rebreanu… Cum îi zice el, Livucă? Sau cum?...

Nicolae Breban: Liviucă, Liviucă.Eugen Simion: Liviucă, da. Asta este. Deci,

Negrici nu poate fi un partener. Recurge la exerciţiinegaţioniste care vin de la Eugen Ionescu... EugenIonescu avea un haz extraordinar, şi este cu totulaltceva. Să vii acum şi să spui că toată literaturaromână este un fleac şi să-l înjuri pe Eminescu pen-tru că sunt, cum ziceam noi, nişte „zbierători”, adicănişte tipi care ne asasinează de 15 ianuarie şi de 15iunie cu frazele lor pompoase despre Eminescu? Darnu asta este Eminescu, şi nu toţi criticii români suntnişte zelatori şi nişte zbierători! Călinescu este unzbierător în cartea lui extraordinară din anii ’30, încărţile lui despre Eminescu? Şi aşa mai departe.Acestea sunt, mai degrabă, cum zicea un clasic almarxismului, „bolile copilăriei”, care seamănă foartemult cu ceea ce a fost proletcultismul în anii ’40 şiînceputul anilor ’50. Exact aceleaşi chestii, numai căîntoarcem foaia: unii sunt cu bibliografie occidentalăşi alţii sunt cu altele... orientale. Asta este singuradiferenţă.

Doamnelor şi domnilor, dacă tot am venit însala asta, nu vreau să confisc mai mult atenţia...Vreau doar să-i spun lui Nicolae Breban că îl felicitla modul foarte sincer, am citit cu interes cartea, şi,

încă o dată, Breban are acest merit nemaipomenit,că putem să vorbim, în fine, niţel mai uşuraţi despregrupurile literare, grupurile de interese, despregeneraţii, ce au făcut scriitorii... Apăr punctul lui devedere, şi anume că un scriitor care a trecut prinlumea comunistă n-a putut rămâne nepăsător... Eusunt foarte atent la acest lucru, domnule coleg, dom-nule Ion Ianoşi, foarte atent. Apropo că l-am cunos-cut împreună, pe mine mă tulbură extraordinar demult, de pildă, destinul lui Ion Caraion, ce s-a întâm-plat cu Ion Caraion.

Nicolae Breban: Pe drept cuvânt. Aura Christi: Dosarul celebrisim din

România literară. Să-l laşi pe dl Pelin să-i ţină lecţiide morală unui poet condamnat de două ori la moar-te, un poet care a făcut puşcărie…

Eugen Simion: Dosarul... S-au publicat încădouă cărţi. Destinul lui mă tulbură: a intrat în puş-cărie la 25 de ani, a stat 15 ani în puşcărie...

Aura Christi: A fost de două ori condamnat lamoarte!

Eugen Simion: A semnat acolo pactul cu dia-volul; a ieşit de acolo şi un timp, până a fugit înOccident, a continuat să facă delaţiuni. La primavedere este un caz – nu ştiu cum să-l numesc – uncaz fără precedent într-un anume sens.Condamnabil ce scrie el despre Preda. Preda nu neîntâlnea o dată pe noi, criticii, să nu ne spună:„Dom’le, scrieţi despre bietul Caraion, săracul, asuferit.” Tot timpul asta spunea.

Nicolae Breban: L-a şi ajutat la editură.Eugen Simion: L-a şi ajutat. Ei, cum îl articu-

lează, cum îl abţiguieşte în carte. Eu am rămasuimit.

Nicolae Breban: Era şi rău. Eugen Simion: Sigur că da. Îl detesta pe

Nichita, pe Sorescu, pe toţi, pe Ioan Alexandru, pen-tru că n-au intrat în puşcărie! Dar n-a fost vina noas-tră, ne-am născut puţin aşa, am avut noroc să nenaştem...

Nicolae Breban: S-a lansat ca critic, Eugen.Eugen Simion: Cine?Nicolae Breban: Caraion. Era rău. Eugen Simion: Era rău. Dar ştii ce m-a

impresionat cel mai mult în chestiile astea, în dela-ţiunile lui? Dom’le, extraordinara compoziţie a dis-cursului delator. Este nemaipomenit! Sunt paginiliterare, pur şi simplu.

Nicolae Breban: Scrie ca Arghezi, da. Eugen Simion: Asta mi-o amintesc. Aura Christi: Are o carte foarte bună, o mono-

grafie despre Bacovia, pe care o ştiţi în mod cert:Bacovia. Sfârşitul continuu. E foarte bună. E la felde bună ca volumul lui Daniel Dimitriu, Bacovia.

Eugen Simion: Bun, aia mai discutăm. Darasta îmi aminteşte de o chestiune. Mă iertaţi că dauun exemplu personal. În 1957, după revoluţia dinUngaria, a fost o represiune extraordinară în rândulstudenţimii. Pentru că studenţimea se mişcaseatunci, se agitase. Atunci au intrat la închisoaremulţi tineri, au murit colegi ai mei în închisoare. Eum-am ales, mai uşor, cu o excludere şi am fost cinciani şomer din această cauză. Şi când a fost să măexcludă, a venit un profesor, un mare profesor de alt-fel, un lingvist; nu-i mai spun numele. Pentru călucrurile nu mergeau chiar aşa uşor: aveam şi eu

prieteni pe-acolo, mai voiau să mă sprijine... Şi avenit el, lingvistul. Era şi decan, şi secretar de par-tid. Şi a început să vorbească el. Dom’le, vorbea atâtde frumos, deşi vorbea despre mine şi mă rădea, casă zic aşa, încât eu stăteam, ca şi ceilalţi, stăteam cugura căscată şi ziceam: „Dom’le, extraordinar, cebine vorbeşte! Extraordinar, ce frumos!” Şi bineînţe-les că a reuşit. Repet, am fost cinci ani de zile şomerîn urma acestei chestiuni. Dar – am mai povestitacest lucru – cercul s-a închis când, în ’91, cel carem-a propus în Academia Română a fost el, lingvistul.Şi m-am dus la el şi i-am spus, domnule profesor, e-n regulă, s-a închis această chestiune.

Asta e cu generaţia noastră, domnule profesor.Eu zic că şi dumneavoastră aţi fost fericit, fiindcă aţiavut, totuşi, critica de partea dumneavoastră. Mi-amintesc ce bucurie a fost pentru noi când ai publi-cat În absenţa stăpânilor. A fost o sărbătoare, real-mente; şi, te-i fi supărând pe mine sau nu, e cea maibună carte a ta în continuare. Era o carte cu totulieşită din comun, anunţa cu totul altceva. Şi am să terog să nu mai vorbeşti de rău, vorbeşti prea mult derău despre Petru Dumitriu. E scriitorul care-ţi sea-mănă, scriitorul cu care te vei confrunta în istorialiteraturii de aici înainte el este. Trebuie să fim niţelmai atenţi cu acest prozator. Era o revelaţie. Dupăpărerea mea, marea lui prostie este că a plecatatunci, în ’60. N-a mai putut să facă în Occident ceeace ar fi putut să facă talentul lui aici, în ţară. A lăsataici o carte care n-a putut intra în conştiinţa publi-cului pentru că n-a fost tipărită decât pe jumătate: secheamă Proprietatea şi posesiunea, un titlu nefiresc,dar e, probabil, cea mai frumoasă carte a lui. O carteexcepţională care anunţa, în 1959, când a scris-o, cutotul şi cu totul altceva în proza românească. Erasincronic, deja, cu spiritul european.

Doamnelor şi domnilor, vă rog să mă scuzaţi.Aura Christi: Vă mulţumim pentru acest dis-

curs cald, prietenesc. Nicolae Breban.

„Cei plecaţi în străinătate,făcând cariere spectaculoase,uită de geniile rămase în ţară”

Nicolae Breban: Prietenul meu, EugenSimion, marele critic, de fiecare dată când vorbeştedespre una din cărţile mele, termină lăudându-l pePetru Dumitriu. Iată o rivalitate care continuă, riva-litate, care n-a existat niciodată, pentru că peDumitriu l-am cunoscut în treacăt acum câţiva ani,înainte de a vorbi la Ambasada Română de la Paris.Nu părea că-mi ştie cărţile. E un maestru indiscuta-bil al prozei de după război. Supărarea mea pe elvine din faptul că, fugind el, în ’60, a făcut nişteerori, din punctul nostru de vedere: a fost angajat laEditura Fischer Verlag; şi eu, în prima mea călătorieîn RFG, am mers la Fischer Verlag, unde era o doam-nă, Annelore, soţia lui Dieter Schlesak. Ea m-a între-bat dacă îl cunosc pe Petru Dumitriu şi i-am spus căda, e un mare prozator. Şi zice doamna Schlesak,familia Fischer, încă bătrânii Fischer – care l-au lan-sat pe Thomas Mann, nu uitaţi! – bătrânii soţiFischer, aşadar, erau dezamăgiţi de Petru Dumitriu,care se pare că nu prea avea caracter. Marele talent

Eugen Negrici, Livius Ciocârlie, Nicolae Breban

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

25

nu se îmbină întotdeauna cu caracterul; vedem astaşi la Céline şi la alţii. Pentru că familia Fischer i-acomandat un volum de nuvele şi Annelore m-a între-bat dacă eu cred că sumarul pe care l-a vrut PetruDumitriu este reprezentativ. Acolo era FranciscMunteanu, erau tot felul de lepădături staliniste, întimp ce în ţară deja existau Ştefan Bănulescu,Nicolae Velea, Fănuş Neagu. Exista deja un învelişcare încerca să spargă dogmatismul şi să arate cămişcă ceva în naţiunea şi în cultura română. M-aenervat că omul ăsta calomniază începuturile. Dealtfel, într-o discuţie – nu ştiu dacă făcută cu tine [ise adresează lui Eugen Simion – n. ed] sau cu altci-neva – el, Dumitriu, nivelează în mod ticălos,momentul stalinist cu ce a urmat după stalinism, deparcă ar fi fost totul o apă şi un pământ. E fals.Dumitriu e pus mereu alături de Ion Barbu, nu ştiude ce e pus alături. Mă rog... Ei, aceşti scriitori, autrăit o vreme penibilă, în care n-au putut existadecât câteva puncte, câteva insule de literatură, careau purtat aceste nume şi au publicat câteva cărţi, caBietul Ioanide, care a fost atacat. Iar după ce a fugitPetru Dumitriu, a început cu adevărat mişcarea lite-rară românească enormă, s-a lansat generaţia noas-tră: în poezie, în proză şi în critică. Or, PetruDumitriu, toată viaţa lui, şi în Occident, şi dupăaceea, s-a prefăcut că nu a existat această mişcare,că n-au existat aceste mari personalităţi, aceşti maricreatori. Îi reproşez şi lui Mircea Eliade, că el, careera atât de obsedat toată viaţa lui, el care a practi-cat, ca să zic aşa, proza parabolică, proza fantastică,nu vorbea niciodată, nici la Paris, nici la Chicago,despre Ştefan Bănulescu, un mare creator al prozeialegorice şi fantastice, un om de geniu. Da, ŞtefanBănulescu. De aceea eu nu sunt un mare partizan alprozei sale, sunt un mare admirator al operei salesintetice, ştiinţifice…

Eugen Simion: Vorbeşte în Jurnalul...

„Nimeni nu ştie că am avut un geniucomparabil cu Brâncuşi: Paciurea”

Nicolae Breban: Dar nu vorbea cu editoruldin străinătate, nu vorbea cu revistele străine, nu-lafirma pe acest om, Bănulescu – unul dintre mariletalente ale Europei. Eu n-am fost prieten cuBănulescu, am fost cam rivali. La un moment dattrebuia eu cu M.R. Paraschivescu să conducemLuceafărul. Şi cei de la partid s-au speriat, bineînţe-les, de mine şi l-au chemat repede pe Bănulescu –era în Italia atunci, şi l-au numit pe el şefulLuceafărului. Eu am fost foarte de acord şi bineînţe-les că după aceea am luat revista mea mare,România literară. Deci, nu am fost prieten cuBănulescu, însă pentru mine Bănulescu este unuldin marile spirite în proza europeană. E ciudat căoamenii noştri – şi asta spun şi în carte, înTrădarea… – plecaţi în străinătate, făcând carierespectaculoase acolo, uită de geniile rămase în ţară.

Vorbesc de aceste dublete ciudate de inşi carese nasc aproape în acelaşi timp, creează la acelaşinivel, unul este fiul procopsit şi hărăzit de noroc, iarcelălalt rămâne necunoscut. Dau un exemplu de unasemenea dublet: Brâncuşi şi Paciurea. Paciurea areo artă fantastic de modernă, mai modernă decât a luiBrâncuşi la început, după 1900, dar, rămânând înţară, Paciurea este necunoscut la Paris şi necunos-cut şi în România. Nimeni nu ştie că am avut ungeniu comparabil cu Brâncuşi: Paciurea. Toatălumea îl cunoaşte pe Brâncuşi, toată lumea se repe-

de şi linge tălpile statuilor sale, e adevărat că pemerit: Brâncuşi a fost un înnoitor enorm al sculptu-rii mondiale. Spre surpriza mea, de câte ori merg şivizitez atelierul său de la Beaubourg, sunt uimit cumdin acest copil de ţărani din Hobiţa a apărut acestexcurs spre abstract, spre simbolicul dus până laabstract. Ca şi la unii dintre poeţii noştri mari, laEminescu, la Blaga şi la Nichita, apare la acestemari vârfuri o tendinţă dincolo de transfigurare, din-colo de mimesis. Apare încercarea – domnul profesorIanoşi va accepta – de a atinge conceptul, ajungândîn sfârşit în acele sfere înalte ale marilor nemţi, alemarilor franţuji, ale marilor italieni.

Un fals titlu, e un fals atac

Iată, aşadar, de ce sunt supărat pe PetruDumitriu, pe aroganţa lui boierească... penibil boie-rească, în realitate nu e boierească. Boieri în culturaromânească au fost foarte puţini după război.Singurul boier pe care l-am cunoscut eu a fostNichita Stănescu, el, da, era boier, era boier!

Vă mulţumesc că aţi venit pentru această căr-ţulie; e o cărţulie, eu nu îi dau mare importanţă, amscris-o în preajma Mediteranei în iarna aceasta, întrei săptămâni, într-un acces de furie interesantă...După ce am scris-o, mi-am zis: ce mi-a venit mie săscriu chestia asta? Dar este adevărat că aceastăcarte este, de fapt, un omagiu. Daniel Cristea-Enache a zis bine că e un fals titlu, e un fals atac.Este un omagiu adus literaturii române. Eu suntsupărat pe cei care uită. Şi să ştiţi că marea boală anoastră şi a oricărei naţiuni primitive, semnul primi-tivismului este uitarea. Oricâte genii ne va daDumnezeu – şi El ne-a aruncat cu o mână risipitoa-re şi darnică atâtea fiinţe ciudate pe pământul ăstasplendid românesc – dacă noi le vom uita, dacă noivom crede că totul începe iarăşi cu noi, noi, fiinţemici şi… vai de capul nostru, noi, „simţiri reci, harfedeşarte”, cum zice Eminescu... Cel mai frumos şisplendid exemplu îl dă Eminescu în Epigonii când el,această statură luminoasă, gigantă, romantică,laudă pe cei dinaintea lui, care sigur că nu îi stau pepotrivă, dar e un exemplu al faptului că naţiunea nuse poate încropi, nu se poate structura fără aceastăcontinuitate a spiritului şi a efortului de a fi ceea cesuntem şi ceea ce trebuie să fim.

Mulţumesc celor trei tineri care au vorbit aici,domnul Răzvan Voncu, domnul Bogdan MihaiDascălu şi domnul Cristea-Enache. Îi mulţumescprofesorului Ianoşi, cu care m-am împrietenit în ulti-mii ani. Şi este un dar al bătrâneţii mele, al bătrâne-ţii noastre. E fals cine spune că numai în tinereţepoţi să-ţi faci prieteni, adevărate prietenii. De profe-sorul Ianoşi mă leagă şi acest profil de Mitteleuropa,specific unor anumiţi oameni care au trăit în zonaasta pe care amicii noştri din sud nu o înţeleguneori...

Voce din sală: Miticii!Nicolae Breban: Nu, eu nu zic cuvântul

„Mitică”. Eu vorbesc de sudici şi de nordici. Noi sun-tem impregnaţi, am trăit sub o mare cultură, ceaaustriacă, germană, şi suntem impregnaţi de unanumit tip de istorie, chiar de istorie, o istorie nuluptătoare sau neluptătoare, o luptătoare alt fel.Scriu asta în Spiritul românesc în faţa unei dicta-turi.

Îi mulţumesc lui Eugen Simion şi pentru că s-alansat în confesiuni. O face rar, şi şi-a scos pe jumă-tate basca sa de spirit cald şi rece. Într-adevăr, încarte, în Trădarea…, îi reproşez că el a fost singurul,

singurul în patruzeci de ani de critică şi exegeză lite-rară, care a încercat o sinteză – cele patru volumeScriitori români de azi – şi i-am reproşat în carte căezită să continue. Am făcut-o de multe ori verbal,oral, i-am reproşat şi după Revoluţie, deşi, într-ade-văr, are o scuză excelentă, că a revigorat AcademiaRomână şi a adus o parte din patrimoniu, a condus-oexemplar. Deşi tot felul de băieţi spun că nu se maipoartă azi istorii literare, sinteze, totuşi, noi, româ-nii, avem nevoie de sinteze. Noi nu le avem ca nem-ţii şi ca englezii şi ca francezii. În plus, douăzeci deani am fost potopiţi, am fost obosiţi, dezorientaţi şiscârbiţi de discuţii enorme despre valorile reale saufalse care au existat sau nu sub dictatură. Şi maiales m-a supărat faptul că indivizi, precum Popescu,acest jurnalist care are în spate ziare şi televiziuniromâneşti, pe care nu a îndrăznit nimeni să îl con-trazică, nu este pus la punct. O doamnă de laRomânia literară declară că toate premiile UniuniiScriitorilor, timp de cincizeci de ani au fost false…

Voce din sală: Ioana Pârvulescu…Nicolae Breban: Eu spun atunci că membrii

juriului Uniunii Scriitorilor timp de jumătate desecol, în care au fost cele mai înalte spirite, inclusivManolescu, au fost sau… imbecili, sau oportunişti,dacă au dat premii fără valoare, atenţie, timp de cin-cizeci de ani. Dar, ceea ce e şi mai grav, e faptul cădomnia sa şi alţii – cei de la grupul GDS – constatăcu o agresivitate calomnioasă, fără margini, cu untupeu fără margini – pe care este grav că nu îi con-trazice nimeni, nici Academia, nici UniuneaScriitorilor – domniile lor constată că ţările comunis-te de lângă noi, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia,Rusia, au creat în cei cincizeci sau optzeci de ani decomunism opere şi personalităţi nemaipomenite, deneatins astăzi, în libertate, numai noi, românii, amfost nevolnici, sterili, penibili, nu am creat nimic.Iată calomniile care se aduc la adresa nu numai aculturii acestui popor. De aceea am scris aceastăcarte. Şi vă mulţumesc că aţi venit.

Aura Christi: Mulţumim tuturor. La Ideea Europeană a văzut lumina tiparului

volumul Elegiile romane de J.W. Goethe, elegii tra-duse de Nicolae Breban. Vă recomand cu căldurăaceastă carte ce conţine şi un CD, un recital din ele-giile acestui neamţ de neegalat, recital susţinut deromancierul Breban şi subsemnata. O să vă recit, lafinele acestei dezbateri, un scurt poem semnat deBlaga, crepuscularul Blaga.

Greu e totul, timpul, pasul.Grea-i purcederea, popasul.Grele-s pulberea şi duhul, greu pe umeri chiar văzduhul.Greul cel mai greu, mai marefi-va capătul de cale.Să mă-mpace cu sfârşitulcântă-n vatră greieruşa:Mai uşoară ca viaţae cenuşa, e cenuşa.

Noiembrie 2009

Parteneri: Primăria sector 2 Bucureşti,Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor dinRomânia, Federaţia Editorilor şi Distribuitorilor deCarte din România

Parteneri media: Convorbiri literare, RadioRomânia Actualităţi, Radio România Cultural, TVRCultural

Gabriel Dimisianu, H. Simionescu, Nicolae Breban, Lucian Pintilie, Nicolae Manolescu

Bogdan Mihai Dascălu

26

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

PAUL ARETZUIstorie şi destin

Cartea lui Nicolae Breban, Trădarea criticii, are unsubtitlu care avertizează în legătură cu scopul şi conţinu-tul ei, o încercare de a-mi înţelege timpul, cultura din careprovin şi spiritul ei, în actualitate. Face parte, deci, dinseria scrierilor de mărturisire şi de restaurare contextua-lă, dar şi de radiografiere a mecanismelor socio-culturale,implicând autoritatea unuia dintre cei mai reputaţi pro-zatori contemporani. Pe un fond moralist dominant, seremarcă efortul istoriografic, de imparţialitate, dar şiamestecul cald de memorialistică şi spirit analitic. Fiindchiar eroul evenimentelor evocate, autorul le poate tratadin interior, subiectiv şi polemic, dar şi evaluativ, dinafară. Este vizată nu atât starea criticii actuale cât spiri-tul ei, adică înţelegerea motivaţiilor şi criteriilor axiologi-ce, onestitatea lor. Cartea se raportează şi la apariţiarecentă a unor mari sinteze, istoriile lui Ion Negoiţescu,Marian Popa, Alex Ştefănescu, Nicolae Manolescu, pre-cum şi a lucrării revizioniste a lui Eugen Negrici (Iluziileliteraturii române), întrebându-se în ce măsură putemavea încredere în valorile/valorizările culturii româneşti(mai ales în cele din perioada comunistă). Autorul crede înenergia şi în manifestarea geniului creator al oricăruipopor, chiar şi sub cele mai inflexibile stăpâniri. În afaracelor care, din strategii politice, au făcut concesii, susţi-nând o totală ruptură cu tradiţia (retrogradă şi reacţiona-ră) ori exaltarea naţionalismului, au existat şi artiştiautentici prin care s-au manifestat criteriile esteticului.Confuzia de valori prin intruziunea politicului a existatnu numai în totalitarismul comunist, dar a afectat şi cer-curi intelectualiste din Occident. Concluzia este deconcer-tantă: „Da, în secolul abia trecut, nu militarii, ci mai alesideea a făcut crime, a dizlocat şi distrus milioane şimilioane de familii, de vieţi şi destine” (p. 23). Scriitorulcrede că singura rezistenţă care s-a manifestat cu perse-verenţă în România comunistă a fost cea culturală. S-asimţit mereu o solidaritate de breaslă care a făcut litera-tura să funcţioneze. Un rol important l-au avut criticii. Caurmare a exigenţelor de valoare, ieşirea din marasmulstalinist s-a făcut mai firesc, odată cu generaţia şaizecis-tă, fără a lipsi însă impedimentele uzuale, acuzaţii şidemascări. Un rol favorabil l-a avut uneori Gazeta litera-ră.

Disidenţa se manifesta tacit şi cu precauţie în ţară,unde Breban era înconjurat de câţiva prieteni, Doinaş,Negoiţescu, Manolescu, Ivasiuc, pe când, în străinătate,grupul din jurul lui Eugen Ionescu şi al MonicăiLovinescu „făcea tot mai mult din campania contra luiCeauşescu o campanie de răzbunare personală” (p. 33).Noël Bernard, şeful departamentului românesc de laEuropa Liberă, îi este apropiat, provocându-i admiraţieprin corectitudine şi echilibru, pe când Paul Goma şiDorin Tudoran, pe care îi protejase pe vremea când erademnitar, după expatriere, îi devin ostili.

Având perspective diverse, din ţară şi din afară,Nicolae Breban dă imaginea vie, mobilizată de interesediferite, a lumii literare. În 1990, primeşte de la ministrulAndrei Pleşu conducerea revistei Contemporanul, căreiaîi adaugă subtitlul Ideea europeană, evidenţiind o orienta-re de dreapta. Îl concediază pe Adrian Păunescu, pentrucă s-a apropiat prea insistent de cuplul prezidenţial şi deputerea centrală. Inadaptabil, Ion Negoiţescu rămâne înexil şi după căderea comunismului, ignorat pe nedrept denoua putere politică şi de administraţia culturală de laBucureşti: „Nego, din păcate, urma până în ultima clipăsă profeseze şi să clameze opiniile grupului de la Paris,condus de M. Lovinescu şi de Marie-France Ionescu, caretratau tot ceea ce se întâmpla în ţară cu violente parti-pri-uri şi cu opinii aproape dictatoriale [...]” (p. 42). Portretullui Negoiţescu, elegiac, denotă admiraţie şi cordialitate.Autorul nu este însă comod, sancţionând toate formele decolaboraţionism ale congenerilor, necomplexat de impor-tanţa lor. Egocentrice, subiective, însemnările lui NicolaeBreban sunt, incontestabil, autentice, directe, creând unfilm al realităţii, din perspectiva sa de protagonist, dândcurs memoriei, uneori cu voluptăţi narative. Recunoaş-terea incompatibilităţilor dintre istorie şi literatură sededuce din definiţia cinică pe care Paul Georgescu o dătalentului: capacitatea de a te exprima într-o condiţiedată.

Romancierul contestă conceptul de generaţie litera-ră, care nu are decât un criteriu cronologic, susţinându-lpe cel de grup literar, care presupune o comuniune de ideiculturale, afinităţi programatice, metodice. Exempleledate sunt Cercul de la Sibiu, grupul oniric, grupul de larevista Steaua, Cenaclul de luni, grupul de la Păltiniş.Este deplânsă lipsa de orizont european a valorilor româ-neşti, faptul că faimoşii Eliade, Cioran, Ionescu, dar şi ceiplecaţi mai recent, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu,Toma Pavel nu au făcut mai nimic pentru conaţionalii lor.Nici după 1990, în România, lucrurile nu s-au limpezit,prejudiciate fiind de criza de autoritate morală. Mulţi din-tre tinerii promiţători în perioada comunistă şi-au găsitîndeletniciri mai profitabile. Unii s-au îndreptat spretexte memorialistice sau jurnale filosofice, ceea ce-l deter-mină pe autor să clarifice: „Or, ştie orice începător, prozareală, obiectivă, creatoare, cu atât mai mult romanul, caree înainte de toate construcţie, o amplă creare de persona-je memorabile, începe atunci când se termină amintirile,notele biografice sau pur şi simplu diversele şi vioaiele,interesantele adesea, observaţii despre cultură, politică,mentalităţi, istorie, matematică, logică etc.” (p. 77-78).

Grupului de Dialog Social (GDS), inspirat de grupa-rea de la Paris, i se reproşează eclectismul, lipsa de direc-ţie, inconsecvenţa atitudinilor. El va fi asociat consecventcu imaginea, pe care nu o agreează, a lui GabrielLiiceanu.

Partea a doua este un fel de carte a foştilor prietenicritici (presărată cu digresiuni): Lucian Raicu, MateiCălinescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, GabrielDimisianu, Mircea Martin. Un prilej, cu siguranţă, pentrua crea ceea ce-i reproşa că îi lipseşte lui Ion Negoiţescu,mai multe portrete de scriitori.

Lucian Raicu (Bernard Leibovici) era „potrivit destatură, cu o calviţie avansată care îi înnobila şi, într-unfel, eterniza figura, degete fine vitriolate de nicotină”, „eraşi dificil deoarece era puţin cam afon şi trebuia să fiimereu atent la ce spune” (p. 109), „era într-adevăr un cri-tic ieşit dintr-un lector pasionat” (p. 111). Evocarea priete-nilor este de fapt un pretext pentru romancier de a-şirecompune propria biografie, cu numeroase extensiuni înlumea ideilor, cu atmosfera anilor ’60-’70, în care se ames-tecau paradoxal efuziunea tinereţii şi a începuturilor lite-rare cu asprimile societăţii totalitare, adăugându-se şiaviditatea intelectualităţii pentru o cultură prohibită laacea vreme.

Matei Călinescu este mintea lucidă, ideologul şi teo-reticianul generaţiei sale, intransigentul, crezându-sechemat să-şi judece timpul prin care a trecut. Afară de con-firmarea ideii de grup literar, pe care o susţinuse anterior,amintirile provoacă digresiuni despre solidaritate, adevăr,deficienţele democraţiei dar şi ale autoritarismului, des-pre exil. Sunt analizate psihologii proprii diferitelor etapeale istoriei, ale celor care au ales calea exilului, ale celorrămaşi în ţară, se studiază relaţiile umane în perioadacomunistă ori după 1990. Fără îndoială, autorul însuşieste cel mai interesant material de investigat, întrucât areprezentat cazul rar al unuia plecat şi întors, implicândtoată varietatea de comentarii ale celor din jur. Sunt pri-lejuri care schimbă oamenii, putându-se ajunge cu uşurin-ţă până la trădarea prieteniei de odinioară. Iar NicolaeBreban se simte, pe nedrept, nejustificat, abandonat, oco-lit. Mai mult, crede că valorile româneşti autentice aufost, pur şi simplu, uitate de scriitorii stabiliţi în străină-tate şi acomodaţi la o nouă existenţă. Despărţirea demediul familiar al ţării schimbă destine, produce noi iden-tităţi, declanşează un întreg joc de recontextualizări. Cuperplexitate este privită şi fluctuaţia nejustificată a valo-rilor, asociată simplei schimbări de perspectivă politică.

Nicolae Manolescu este cel care, alături de GeorgeIvaşcu, a ocupat locul vacant în redacţia revistei Românialiterară după plecarea lui Nicolae Breban în Franţa, deunde şi-a prezentat demisia. Critic serios, preocupat demunca sa, puţin comunicativ, Manolescu s-a înscris pedirecţia estetică Maiorescu, E. Lovinescu, GeorgeCălinescu. Importantă a fost implicarea şi contribuţia sala formarea generaţiei optzeciste, direcţionată cu ajutorulCenaclului de luni. Speculaţiile însoţitoare sunt desprerelaţia dintre scriitori şi politică, despre libertate. Istorianu este liniară şi în echilibru decât pe hârtie, în realitatenefiind decât o ciocnire necontenită între antite-ze/extremisme, o convulsivă agitaţie, o luptă pentru pute-re. Făcând un bilanţ existenţial, de conştiinţă, autoruleste, alternativ, când martor, când mărturisitor. Imagineasa despre lume este una interconexionată, întreţesută,funcţionând ca un singur organism. De aceea, între aspec-tele sociale, politice, culturale, morale, psihologice nuexistă separaţii, alcătuind un tot unitar.

Cu Eugen Simion relaţiile au fost mai puţin familia-re decât cu ceilalţi din grup. Îl socoteşte „un spirit conser-vator în cel mai bun, mai nobil sens al cuvântului”, având„o încredere fermă în valorile româneşti” (p. 210).

Pe Gabriel Dimisianu îl numeşte un real şi discretmucenic al scrisului viu, paznic al acurateţii valorii litera-re. Mircea Martin este un spirit fin şi extrem pudic, men-tor şi el al scriitorilor tineri.

Lipsit de vehemenţa radicală a lui Paul Goma, păs-trând o eleganţă şi o curtoazie datorate respectului faţăde congeneri, recurgând rareori la ironie, la răfuieli şiacuzaţii acide, Nicolae Breban realizează, de fapt, o radio-grafie sugestivă, cu mărci epice, a unei lungi şi controver-sate etape literare. Problema care interesează este predo-minant morală, a vinovăţiei sau nevinovăţiei scriitoruluiîn epoci de cumpănă şi a prieteniei adevărate sau circum-stanţiale. Atacurile pe care le lansează, apărându-se sauacuzând, sunt făcute cu menajamente, mai mult ca o con-statare a trădării celorlalţi. Adevărata miză a cărţii o con-stituie susţinerea moralităţii creatorului, indiferent desinuozităţile istoriei. Este o elegie. Marcând inevitabila

conotaţie profetică a cărţii, autorul are şi viziunea uniriispiritualităţii româneşti într-o dimensiune constructivă,într-o plenaritate valorică.

Stafiile care mai cutreieră România sunt reminis-cenţe de memorie, conştiinţă, mentalitate ale unui trecutdefectuos, care lasă urme, „vini, erori trecute, ascunse cu«pudoare», cu jumătate de gură, dacă nu răstălmăcite şiaruncate pe umerii altora, vii sau morţi, false fascinaţiisau speranţe, laşităţi trucate sub haina uzată a bunuluisimţ” (p. 261-262).

Întotdeauna scriitorii ratează şi criticii trădează. Înfond, Nicolae Breban vorbeşte despre drama lui, care estecu siguranţă şi a altora. Pe lângă identificarea unei cauzede perturbare a valorilor în ingerinţa altor valori decâtcea estetică, volumul conţine şi un protest contra dezinte-resului pentru literatură, contra pragmatismului la careapelează tot mai mulţi, cu riscul sărăcirii sufleteşti, chiarşi contra lipsei de manifestare a atitudinii critice. Deşipolemic, doritor să dea o lecţie feloniei, Breban este ungeneros: „Această carte o scriu însă nu ca să mă răzbun –se ştie, nimeni nu se poate apăra pe sine şi apoi, poatespre amuzamentul unor tineri sarcastici, eu am încredereîn opera pe care o las! – ci pentru a-mi elucida mie însumi,poate şi unora care-şi pun aceleaşi întrebări, situaţiapuţin cam nedreaptă, ciudată, puţin spus ingrată, de careare parte o literatură şi slujitorii ei devotaţi, ai cărormodele şi învăţători, împreună cu unii boieri luminaţi, auconstruit România de azi” (p. 201).

SORIN BASANGEAC„Totul e... presque”

Înainte de a citi „o încercare de a-mi înţelege timpul,cultura din care provin şi spiritul ei, în actualitate”, adicăversiunea tipărită a volumul lui Nicolae Breban Trădareacriticii, am găsit titlul cărţii pus sub semnul întrebării înpagina... Actualitatea din nr. 42/2009 al României Literare(Gabriel Dimisianu, Trădarea criticii?). „Cine s-ar fi gân-dit?” – exclamă, în ciuda semnului de întrebare, GabrielDimisianu, constatând – pentru a câta oară? – că NicolaeBreban este „un producător neobosit de surprize”. Şitotuşi, surpriza nu e una totală, cel puţin pentru cei careau citit amplul interviu cu Nicolae Breban „În năvala astaa tinerilor, unii de bună credinţă, alţii oportunişti, absen-ţa sintezelor făcute de criticii cu prestigiu important afavorizat discuţiile enorme şi penibile privind valabilita-tea valorilor”, publicat în revista Astra (nr. 25/312, decem-brie 2008, pag. 16-19) şi inclus în volumul 33 pentru tot-deauna – Interviurile Astrei (Editura Astra, Braşov, 2009,pag. 17-40). Titlul acestui interviu, elocvent şi la locul săuîntre copertele unei cărţi, dar nepotrivit, din cauza dimen-siunilor, pe o copertă, nu mai lasă loc de dubii, sub sem-nul întrebării nefiind pusă trădarea, ci făptuitorii sau vic-timele („cine pe cine a trădat?”). E drept că, fiind realiza-torul interviului evocat, până ce mi-a atras atenţia dom-nul director (adjunct? – pun şi eu, la fel de justificat, unsemn de întrebare) al României literare, n-am sesizat„exprimarea echivocă” din titlul cărţii lui Nicolae Breban,dar, abia după ce Gabriel Dimisianu se dumireşte, dinconţinutul cărţii, că, evident, nu critica a fost trădată, ciea a trădat (literatura), eu îmi pun întrebarea dacă nucumva echivocul din titlu a fost unul voit: da, criticii i-autrădat pe „prietenii” lor, scriitorii, dar, în acelaşi timp,s-au trădat pe ei înşişi, unii şi ceilalţi, nefiind obligatoriuprieteni, dar, fără îndoială, fiind „vieţuitoare” în acelaşi„biotop”, ale căror existenţă şi caracteristici depind deansamblul organismelor din „habitat”, în cazul nostruliteratura română, nu tocmai una şi aceeaşi cu cea pano-ramată în unele istorii literare.

Citind Trădarea criticii, şi datorită faptului că auto-rul nu l-a trădat pe prozator (nici n-avea cum, atâta timpcât Nicolae Breban, printre altele, le reproşează criticilorcă nu sunt, asemenea lui George Călinescu, şi beletrişti,chiar fără a se rata în poezie sau în proză), am avut sen-zaţia că retrăiesc memorabilele ceasuri petrecute în

Nicolae Breban şi Nicolae Manolescu

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

octombrie 2008 în „casa de creaţie” a familei Breban de laFundata. Dialogul de atunci – precedat de un altul, prile-juit de reuniunea din Poiana Braşov a făcătorilor de revis-te de cultură, şi urmat, la scurt timp, de regăsirea într-unluminiş al aceluiaşi habitat, Satu Mare – a fost suficientpentru ca eu nu numai să nu fiu surprins de apariţiaTrădării criticii, ci chiar să o aştept, ba chiar să şi antici-pez momentul în care va „şoca” şi/sau „irita”. Nu insinuez– Doamne, fereşte! – că interviul meu ar fi stimulatîntr-un fel geneza acestui eseu (studiu? – însuşi autorulezită, deşi în acest domeniu, nu cunosc lucrare care epui-zează tematica, încadrându-se astfel în definiţiile din lexi-coane). Dimpotrivă, ascultând răspunsurile la întrebărilemele (nu cine ştie ce, ele, întrebările sau, mai degrabă,seminţele de vorbă, de taifas), am avut impresia că repli-cile sunt citate dintr-o carte, e drept, inedită, pe care oavea deja în „ordinateur” (propriul cap) şi că era nevoiedoar de o imprimantă şi de mult mai multă hârtie decâtam folosit eu pentru „rezumat” (un rezumat, constat,fidel, meritul fiiind, desigur al celui care nu-şi... trădeazăpropriile idei) pentru ca această carte să fie transpusă pehârtie. Dacă e să numim provocatori ai acestui evenimentcare este apariţia Trădării criticii, atunci l-aş numi peEugen Negrici (fostul asistent m-ar putea certa, văzândcă-mi dau cu presupusul despre ce ar fi în mintea luiNicolae Breban şi constatând astfel că fostul său studentar fi uitat câtă bucurie a produs învăţăceilor publicând ocarte care demonstra cât de absurde pot fi asemeneademersuri), cu ale sale Iluzii... lucide (cartea Iluziile lite-raturii române) şi, mai ales, aş lua în calcul reacţiile (orităcerile), pe la colţuri sau în reviste, „şmechereşti” sauneutre. Nicolae Breban, care nu fusese un apropiat al luiEugen Negrici, era uimit că acei „critici importanţi” nus-au arătat „şocaţi” de cartea acestuia şi şi-a propus săfacă nu o carte, ci o dezbatere a Iluziilor... În cele dinurmă, iată că am avut parte de o altă carte în dezbatere,Trădarea criticii, dezbatere de la care nu putea lipsi – şinici n-a lipsit – Eugen Negrici!

Trebuie să revin cu precizări asupra afirmaţiei căanticipam momentul lansării acestei cărţi, pentru a nulăsa să se înţeleagă că aş fi intuit şi decizia de a-şi depu-ne candidatura la preşedinţia Uniunii Scriitorilor dinRomânia (Breban rămâne „un producător neobosit de sur-prize”!). Propunându-şi să şi irite (nu cu răutate, ci, dincontră, precum un tratament care are şi nedorite efectesecundare înainte de a te scăpa de o maladie), aceastăcarte nu putea constitui o armă în competiţia electorală.Eu n-am făcut decât un simplu calcul aritmetic, luând înconsiderare proiectele anunţate, numărul minim, obliga-toriu, de pagini scrise zilnic de „neamţul” Nicolae Brebanşi lecturile, la fel, obligatoriu, adăugate talentului nativde scriitorul... occidental (eu am citit o primă variantă„bună de tipar” a Trădării criticii, cu numeroase trimiterila subsol, aşa cum îi stă bine unui studiu, dar am apreciatşi eliminarea acestora din varianta finală pentru a trans-forma studiul într-o carte care se citeşte pe nerăsuflate decătre cei care nu numai că văd, dar mai şi pricep).

În ceea ce priveşte oportunitea unei dezbateri (dedata aceasta mă refer doar la problematica propusă luăriiaminte de Trădarea criticii, dezbarea nefiind încheiatădupă bifarea în calendar a unei mese rotunde) pe temaînaltei trădări (adică de la înălţimea turnului din care cri-ticii şi istoricii literari privesc „câmpul alb, oile negre...”)la mai bine de o jumătate de an de la apariţia Istoriei cri-tice... a „contracandidatului” Nicolae Manolescu (cine apierdut, cine a câştigat?; cel devenit „nemuritor”, membrutitular al Academiei Române, sau cel reales la congres?),am aflat răspunsul imediat după lansarea îndelung aştep-tatei sinteze. Aceasta constituia în octombrie anul trecutdoar o „ameninţare”, iar în decembrie, când era planifica-tă apariţia interviului, „vine lupul!” nu mai era filă depoveste. Am considerat nu numai că publicarea interviu-lui rămâne la fel de oportună, ci chiar că nu e cazul să eli-min referirile directe la aşteptările de la unul dintre acei„critici importanţi” nominalizaţi (mi-am permis să iaudecizia fără a-l mai consulta pe Nicolae Breban, e drept,având şi scuza că se afla pe o îndepărtată coastă însorităa Spaniei – fireşte, la lucru, ca mulţi... români! – şi deco-nectat de la internet). N-am greşit...

Revenind la imaginea „producătorului neobosit desurprize”, am avut prilejul să constat că formula luiGabriel Dimisianu este chiar mai adevărată decât îşipoate închipui cititorul. Cu un an înainte, doamnaCristina Breban m-a impresionat realmente evocând unepisod domestic care ilustra afirmaţia că, după deceniipetrecute împreună, „domnul” continuă să o surprindăprin neputinţa de a fi banal, indiferent de moment. Într-odimineaţă tihnită, după micul dejun, ajunşi la cafeluţapreparată de maestru, acesta o chestionează: „Eşti mulţu-mită?”. Doamna răspunde: „Presque”. Replica promptă afost: „Totul e presque”! (Evident, nu am fost impresionatdoar de această replică, ci şi de modul în care a fost recep-tată de cea căreia i-a fost adresată...)

Este Trădarea criticii o trădare a... prozatorului (decătre prozator, ca să evităm echivocul), o demonstraţie,similară (deşi cu polii inversaţi) celei a criticului şi roman-cierului George Călinescu, că „trădarea” nu conduce obli-gatoriu la ratare? Era necesară şi utilă această demons-traţie după ce numeroşi poeţi, cu sau fără ghilimele, seratează, cu sau fără ghilimele, în postura de cronicari aicomesenilor (mă refer, desigur, la masa de scris)? EsteTrădarea criticii doar un demers în apărarea „literaturiivii” sau şi în apărarea celei pe care unii, în găşculiţe sauîn haite, se străduiesc s-o omoare („Arză-o-ar focul!”)? Maisunt critici care încă n-au trădat, iar cei care au făcut-o semai pot pocăi şi, mai ales, mântui? Când apar sute depagini de cronici şi recenzii elogioase, e obligatoriu casutele de pagini ale sintezelor să păstreze acelaşi ton şidacă nu-i vizează exclusiv pe tovarăşii de luptă... politică?E obligatoriu ca istoricul şi criticul să fie prieten cu scrii-torul? E obligatorie feminitatea „excepţiei” Irina Petraşpentru fidelitate? Este Trădarea criticii un eseu rece sauo fierbinte invocare, exprimând atât deznădejde, cât şisperanţă? Totul e presque...

MARIAN VICTOR BUCIUCritica (in)fidelă

1. Realitatea dintr-o gândire

Motoul din M. Proust, ales de autorul volumuluiTrădarea criticii, aşa cum îl înţeleg, şi ca cheie de lecturăa cărţii, vrea să spună cam aşa: stăpâneşti atâta realitatecâtă gândire îţi vine în ajutor. Creaţia literară, spiritulcritic au fost profund afectate de polarizarea etică şi poli-tică, după sfârşitul comunismului românesc. Etica şi poli-tica şi-au depăşit limitele, chiar fără ca ele să ajungă la oreală putere şi autonomie. Publicul literar, subţiat denoile interese, proprii unei lumi deschise, s-a risipit şiasistând la luptele fratricide ale scriitorilor şi criticilorcare, sub tiranie, fraternizaseră în numele impunerii saucel puţin a menţinerii criteriilor de artă şi valoare. Aurmat un război intern, mai ales paraliterar, sau cu pre-text literar, care continuă. Cele câteva corectări necesare,numite revizuiri, au fost înlocuite de atacuri excomunica-toare. Falsa comunicare, (auto)triumfală, a produs unbine aparent şi un rău esenţial. Răul vine din „casă”.Breban îl constată şi asumă: „Vina, orbirea, a fost şi estea noastră, într-un fel ne merităm subclasarea…”.

Trădarea criticii este deopotrivă şi o trădare a lite-raturii. O aservire, în loc de servire a ei. „Literatura” aajuns ofensivă şi a ofensat literatura. S-au produs şi câş-tiguri, dar ele sunt, aş spune, colaterale. Ţin de transfor-mările produse de eliberarea spiritului critic şi creator. Segăsesc mai cu seamă în tagma celor neimplicaţi în trecu-tul literar, derulat în contextul constrângător al textului.Mă grăbesc să adaug: constrângător la modul rău sau bunşi interesant. Titlul cărţii, Trădarea criticii, n-ar trebui săpară provocator, ci mai degrabă evocator. Breban îl res-trânge sau mai curând îl ambiguizează şi „bagatelizează”la modul carnavalesc – în conformitate cu gândirea, curealitatea, proprii romancierului – mutând accentele înpartea aproape opusă. Titlul, ne spune autorul în carteasa, e „mai degrabă ironic decât agresiv, mai mult pateticdecât grav”. Dacă ironia e preferabilă agresiunii (tentaţiaprimă a sensului trădării), gravitatea clasică se impune,cred, patetismului romantic.

Romancierul restrânge tranşeea gândirii şi realiză-rii a ceea ce s-a întâmplat la „trădare sau fugă a criticilorimportanţi”. Dar cum concepe romancierul critica? Elcrede în critica portretistică şi „ficţională”. Breban, umilul(„bietul autor care sunt”), dar şi sigurul ego-scriitor, decla-ră că face critica criticii sau – substitutiv – ficţionalizareacriticii. Mefient cu postmodernismul, credincios gândiriişi adevărului (ori gândirii adevărului), produce, iată, cri-tifiction involuntar! Gândul îi e tranşant. Sapă tranşanttranşeea realităţii. Generator de „discursuri inflamate”, elîşi arogă „directeţea ardeleanului”. Îşi (şi ne) propune săfacă aici „exerciţii de adevăr” sau „de gândire”. Gândireaapare sinonimă cu adevărul, aşa cum absenţa gândiriirămâne sinonimă cu eroarea. Dar este adevărul cuivaAdevărul? Tot gândirea – pasăre sau floare rară – decide.Premisa că el, romancierul, apără mai bine decât oricineadevărul, adevărul său, dar şi Adevărul, nu e oţioasă. Eonestă. Şi promiţătoare. Ştim însă că gândirea nimănuinu e mereu prezentă. Gândim, dacă o facem, intermitent.Golurile din gândirea unora le umple gândirea altora,prin spiritul critic şi creator.

O altă premisă a facerii cărţii (poetologică saumetodologică), pe care autorul o comunică în cartea sa,este aceea a analogiei lămuritoare. Breban ne spune că elcompară ca să înţeleagă. E. Ionescu şi Matei Călinescu,adaugă (prin analogie), nu compară şi nu înţeleg, ei abso-lutizează răul. Comparaţia, pentru Breban (aflat dincolode bine şi de rău, nu între bine şi rău, cum vom vedea), numai e o sursă a nefericirii, ca pentru Kierkegaard.Dimpotrivă, e una a fericirii sau, cel puţin, a mulţumirii.Analogia relativizantă dă egalitatea de şanse a părţilor şia termenilor. Dă, apoi, un timp gândirii adevărului şi rea-lităţii. Asigură o decizie cumpănită, îndoită, dar, parado-xal, mai sigură, chiar dacă nu infailibilă.

Scriitorul îşi problematizează, autocritic, personali-tatea. Se descoperă „poate un sentimental incorigibil”,anacronic pre-romantic, credincios vechilor idealuri dintinereţe, inadaptat la actualitatea superficială, grăbită. Şinu e aceasta o realitate care se trădează pe ea însăşi? Casă reiau expresia lui… G. Liiceanu: Breban e chiar „încre-menit în proiect”; în propriul său proiect, care e şi unul înmare măsură realizat. El se compară (nu se aseamănă ceicare se adună?), aici, cu „uriaşul poet european” N.Stănescu, adept al schimbării ambigue şi ironice (au, iată,o „poetică” sinonimă), al schimbării fără schimbare.Fidelitate, nu doar, sentimentală! Se descoperă chiar „ire-mediabil ridicol”, dar într-un sens semnificativ, nobil,„mitic”-livresc, încredinţat că artistul are puterea lui DonQuijote. Slăbiciunea ajunge la el putere: nu vrea să seschimbe.

În fond, autorevizuitoare sui generis, gândirea şirealitatea sunt cele care se schimbă, nu cel care gândeşteşi realizează. N. Breban recunoaşte că a greşit între 1969-71 intrând în politică, în cei trei ani cât a fost membruPCR şi în cei doi ani în C.C. Dar se compară cu greşelilealtora, dintr-o altă ordine politică şi instituţională, şiobservă că, după 1990, N. Manolescu, Şt. A. Doinaş, A.Pleşu n-au făcut nimic pentru scriitori şi tot Păunescule-a obţinut indemnizaţii. Că unii explică faptul prin con-tinuitate şi complicitate între vechea şi noua ordine? Darpe Breban îl interesează adevărul, realitatea, ca finalita-te fără cauzalitate. Vom vedea că el nu admite nici deter-minismul textului de context. Contextul îl intereseazăprin şi pentru el însuşi.

Cel care este sau cel puţin se vrea a fi de partea ade-vărului şi realităţii, prin gândire şi comparaţie înţelegă-toare, afirmă, dar şi confirmă, că nu scrie din răzbunare,ci din luciditate. Mai puţin sigur în alte secvenţe ale con-fesiunilor sale, el ne asigură acum, printr-un act raţional,logic şi nu psihologic: „Eu am încredere în opera pe care olas!”. Inflamându-şi discursul, voinţa de putere întrecelimitele. Dar nu e lipsit de noimă (adică de spirit critic)când aşează peste naturalismul lui Rebreanu, idilismul şi

cronicărismul lui Sadoveanu, „naturalismul sui generis”al lui M. Preda. Comparaţia îl împacă. Şi nici nu simplifi-că realitatea prin subiectivitate. Comparaţia îl delectea-ză, când Breban pare a complica faptele, apropiindu-se demodele potrivite, apropriate din scriitorii mari ai lumii.Nu o face din snobism artistic, ci într-un fel temeinic.Naţionalist, în sens nonideologic, estetic, el crede funda-mental în „geniul omului acestor locuri”.

Nu se vrea un arbitru, ori vreun supra-critic, rămâ-ne ceea ce este, un autor epic. Se dezvăluie îngrijorat destarea spiritului critic, mai mult decât de situaţia criticii.Distincţia ar fi, în acest caz, aceea că instituţia rămânemai importantă decât slujitorii ei. Ea ar însemna poate şică viitorul rămâne de îndreptat mai ales în ceea ce pre-zentul a stricat. Armele sale de prim ordin, expuse lavedere, sunt intuiţia şi memoria. Cu ajutorul lor între-prinde o repetată înţelegere şi apărare a literaturii româ-ne. Breban girează cu convingere, critic, nu doar istorialiteraturii române, dar istoria românească în general.Crede în literatura română, în opoziţie cu neîncrezători caE. Ionesco, Matei Călinescu şi chiar – un nume mai recentpentru el – E. Negrici. Opoziţia sa nu devine nicidecumdivorţ. Breban face o opoziţie esenţial retorică, persuasi-vă, idealist şi totodată realist constructivă. E un polemistprietenos.

Breban este un spirit înţelegător, calm, răbdător –până la urmă – deloc pripit ca cei care – între ei, IonNegoiţescu şi Matei Călinescu – înclinau spre un antico-munism radical, „dictatorial”. Forma i s-a părut mereudecisivă. Termenul folosit de el este sistemul. Oameniirămân secundari. În plin comunism, ca şi disidenţiimaghiari, el a luptat nu împotriva conducătorilor, ci a sis-temului. E aici o intuiţie personală: reformând sistemul,indirect acţionezi şi asupra capetelor sale. În postcomu-nism, a rămas consecvent principiului, acela de a vedeaîntreaga pădure şi nu doar copacii izolaţi, fie ei arboriimpunători într-o formă sau alta… El nu a atacat, dimpo-trivă, a fost atacat de emigraţia unită în a personaliza sis-temul. În opoziţia sau disidenţa unite (şi contra sa) erauşi oameni (Goma, Tudoran) pe care-i susţinuse, cu caremersese un anumit parcurs din drumul spre expugnareaintra muros a vechii ordini.

Breban pledează pentru gândirea nuanţată a isto-riei comuniste în România. Gândirea omogenizantă i separe necritică. Urmările privesc chiar literatura. Ea n-afost mereu la fel de oprimată. Probabil din teama de a nupierde esenţa, mulţi neagă fără distincţie şi chiar în tota-litate autori, opere, premii. Sigur, cei care au afirmat ast-fel, au vreme să retracteze. Să-şi asume vina şi chiar să sejustifice. A greşi e omenesc. Vechile neînţelegeri pot fiaplanate. Din păcate, nu e resimţită acum această urgen-ţă. Poziţiile rămân rigide, amorţite, dacă nu chiar moarte.Pentru cei vii, ocazia doar se amână. Nu la fel se întâm-plă cu cei care au părăsit scena publică, lumea cu totul.Un caz etic (estetic lucrurile stau altfel) este acela, amin-tit aici, al lui Şt.A. Doinaş, care în comunism distribuiabanii Fondului USR, jucând la două capete, ca „opozant”şi delator la Securitate.

2. Pentru grupurile literare

În carte apar multe nume şi momente, gândite şiapreciate cu o implicare vie, de cunoscător. Primul numeadus în memorie şi reflecţie este al criticului IonNegoiţescu. El apare într-o lungă şi spectrală (e metodaautorului) Introducere. Nu apare şi la Portrete, partea atreia a cărţii, după cea despre grupurile literare; aici nu euitat, cu Istoria… sa „ratată”. Este, însă, şi el portretizatşi nu devine nicidecum marele „trădător” al criticii. Va fievocat şi în capitolul despre grupurile literare, în perspec-tivă romantică, drept „geniu”… Romantic e portretul luiîn totul. Dacă nu toate portretele din volum, făcute dinlinii extreme, întâlnite, sunt romantice cu tentă barocă.Ion Negoiţescu este un critic „splendid” şi totodată„eşuat”. Perspectiva portretistică e impusă de model.Literar, menţionează Breban, Doinaş şi Balotă, deşistrânşi în acelaşi „Cerc” (de la Sibiu), n-au eşuat. Mareleeşec al lui Negoiţescu (şi aici Breban adoptă, degrabă şi îngrabă, rolul de critic) este Istoria literaturii române. Uneşec „superior”, pentru că ratarea rămâne, totuşi, privile-giul vocaţiei înalte, dar neatente cu sine. „Criticul”Breban crede în modelul „călinescian” de istorie literară,unul fără alternativă. Două defecte îi sunt remarcateIstoriei lui Negoiţescu: nu produce portrete literare mari-lor scriitori şi rămâne „sumară”, adică nu destul decuprinzătoare cu scriitorii şi operele. Apoi, ca şi pe ceilalţicritici care l-au comentat, prozatorul îl judecă pe criticdupă cum a fost citit. Dar Breban nu încalcă propriu-zisinterdicţia impusă – la noi, prin Maiorescu – a scriitoru-lui criticat. El dezvăluie o neînţelegere a criticului, carel-a acuzat de eclectism al influenţelor străine. Şi acuză oatitudine morală: s-a sustras şi n-a scris despre Îngerul degips, pretextând că şi-a încheiat cariera foiletonistică.După căderea comunismului, Negoiţescu, împreună cualţii, s-a lăsat „manipulat” de Monica Lovinescu...

Din concepţia de istoric literar a prozatorului faceparte şi reabilitarea vechiului concept de grup literar, maitemeinic artistic şi mai justificat istoric, decât acela degeneraţie literară. Cred că Breban are dreptate mai alescontextual, istoric. Comunismul nu admitea „partidele”,nici pe acelea literare, dar n-a putut stârpi prietenia. Iatăde ce grupul literar prindea viaţă (până la o limită), dargeneraţia de creaţie literară era lipsită de realul ei temei,care era societatea liberă. Breban vede importanţa semni-ficativă a grupurilor prin gândirea sau „ideologia” şiînfăptuirea ei. Grupurile amintite cronologic au relaţiidiferenţiate cu politicul şi esteticul. Breban a cunoscutdirect grupul „evreilor”, incluzându-l şi pe românul PaulGeorgescu, de la Gazeta literară, din perioada comunis-mului internaţionalist, impus prin Dej. E grupul care l-aprecedat pe al său, al lui N. Stănescu, Cezar Baltag,Grigore Hagiu şi Matei Călinescu, care l-a „trădat”. Aurmat grupul „oniricilor”, al cărui program estetic, con-stat, îi este foarte sumar cunoscut. Îi amintinteşte un sin-gur principiu, de altfel general, neindividualizant, antimi-

28

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

mesisul. Meritul politic, secundar în grup, impus de Ţepe-neag împotriva lui Dimov, devine acum chiar mai impor-tant. E un mod „subtil” de minimalizare estetică. Oniriciiar fi făcut singura opoziţie – din interiorul literaturii, evi-dent – politică timp de două decenii. Exact e ce spuneBreban despre Ţepeneag, care a plătit pentru „îndrăzneli-le” sale din ţară şi străinătate, fiind singurul scriitor căru-ia Ceauşescu i-a ridicat cetăţenia română, iar după 1990fiind şi el pedepsit, resentimentar, cu marginalizarea.Cazul lui Ţepeneag e, cred, mai complex, de fapt, dacă-lanalizăm pe îndelete, de la cauze până la scopuri.

Breban nu pierde ocazia nici acum să discute rezis-tenţa estetică, politică sau estetico-politică, în perioadacomunismului naţionalist impus prin Ceauşescu. Primulrezistent a fost A.E. Baconsky, însă Breban nu pare aobserva că el părăsise grupul de la revista Steaua din Clujşi că, în general, rezistenţa în raport cu oficialitatea estemai mult personală decât de grup; chiar şi la „onirici”. Dinrezistenţă e selectat şi criticul (într-o vreme a încercărilor:prietenul) N. Manolescu. El a fost îndrumătorul unuicenaclu frecventat de tinerii „optzecişti”, văzuţi acum îngrupuri şi nu ca generaţie omogenă. Constatarea s-a maifăcut. E vorba de grupuri regionale, dar şi estetice.Breban adaugă, ca şi în cazul aşa-zisei generaţii ’60, unsingur element, mult mai marcat aici, datorită împrejură-rilor istorice, în definitiv – uneori – şi creatoare: vârstelediferite ale membrilor.

Breban a fost apropiat, iar după 1990 a fost înde-părtat, izolat, şi de grupul, redus înainte, extins apoi şibine situat, al lui Gabriel Liiceanu. E Grupul pentruDialog Social. Nu filosofic, politic, artistic, literar…Comunicarea a fost posibilă în vremea gândirii stăpânitede un „marxism” straniu, străin de Marx, care trăda,deopotrivă oficial şi tacit, cu adevărat, critica marxismu-lui. În cazul lui Liiceanu, prozatorul psihologismului abi-sal mărturiseşte că a fost atras de el ca de un personaj„Întunecat şi violent, cum mă vedeam eu, în tinereţe…”Breban, practicianul, dar şi teoreticianul rupturii tipologi-ce şi psihologice, ar trebui să fie şi mulţumit, întrucât sevede confirmat, de aceste personaje ale vieţii reale, careîşi revelează, printr-un moment nodal, natura profundtransformată. În mod curios, el observă, uimit (critic, nufilosofic) grava scindare, cu urmări malefice: diversiuni,confuzii, imposturi. GDS-ul este, cum spune Breban înapărare şi revanşă, grupul care n-a construit ce a promisîn libertate şi a distrus ceea ce fusese edificat sub presiu-ne. E un grup antigrup(uri), „sectar”, provocator de dezbi-nare între scriitori, cu pretext social şi ascuns mobil poli-tic: falsa luptă anticomunistă de după „revoluţia calom-niată”.

Convins cândva, circumstanţial, de Jurnalul de laPăltiniş (considerat de unii, observă cu uimire critică,chiar roman!), prozatorul e dezamăgit acum de autorul(„filosoful”) unor jurnale, care maschează o vocaţie, cucomplicitatea necritică a unora. Breban nu crede în cen-trarea literaturii, a prozei, pe diarism, el continuă să vadăîn specia aceasta una marginală, de acceptat doar cândautorul este deja un mare scriitor. O anumită „trădare” (însensul de radicalizare) de sine, o dispunere de a da totulpe faţă, ca la o confesiune finală, se observă aici laBreban. Aflăm acum mult mai clar unele lucruri. Deexemplu, faptul că M. Preda a respins romanulBunavestire ca nemarxist. Despre acest roman şi E.Simion (care n-a negat până acum, deşi avea ocazia să ofacă) a spus că nu poate să apară în socialism. Iar faptulcă romanul a apărut, cu cele două mii de observaţii necen-zurate (Postfaţa, cu un detaliu, esenţial, de compromis,trebuia menţionată!) a apărut, prin activistul comunist derang înalt Cornel Burtică, spune ceva destul de neplăcutdespre cei doi exponenţi ai scrisului literar din timpulcomunismului.

Inacceptabilă, în planul creaţiei (şi gândirii aceste-ia) îi apare lui Breban, în postcomunism, „dihonia politi-că”. Altfel, ea ar putea fi considerată firească, filosofic –dialectic, în spiritul eternei reîntoarceri. Critica înseam-nă, însă, opţiune autofundamentată. Ce s-a petrecut a fostexterior criticii, o trădare a acesteia: campanii în stil poli-ticianist contra unor nume „eminente” (E. Simion, M.Sorescu, F. Neagu, V. Cristea), concertate din trei direcţii,toate trei personalizate: M. Lovinescu, G. Liiceanu, N.Manolescu. Instrumentele campaniei apar prin ei.

3. Portrete critice

Portretele, din partea a treia a volumului – greudefinibil ca specie literară, amestec de memorii, eseu cutentă de studiu, în discurs epic, analitic, poetic (odă, ele-gie…) – nu sunt nişte exerciţii noi. Cele mai multe suntreluări şi fixări în contextul temei criticii (in)fidele.Atitudinea cuprinzătoare (afect şi gândire) promite şi rea-lizează figuri umane şi creatoare depline.

N. Breban e „bucuros” că l-a cunoscut pe LucianRaicu, lui descoperindu-i, cu ochiul poetului romantic(pastişat aparent anacronic), „praf de geniu pe epoleţiiinvizibili ai mantiei sale literare”. Criticul e un tempera-ment (element, şi el, creator) calm. Foarte inteligent, nuare erudiţia lui Matei Călinescu. Dar amândoi sunt niştearistocraţi ai spiritului, clasic, sceptic. Rămân fideli prin-cipiului nil admirari. Cred că se pot descoperi la ei şi odoză considerabilă de admiraţie, în general, evident, criti-că. Criticul Raicu nu apare aici impecabil. Admirator alliteraturii ruse din secolul XIX, dar neştiutor de limbărusă, are (metodice) expansiuni apăsate de confuzie şivisare. Calmul îi include şi prudenţa „critică” (şi ea oformă de denaturare, dacă nu de trădare): articolele saledespre cărţi sunt deliberat inofensive, atunci când autoriiacestora au funcţii înalte în statul monopartidist. Breban,susţinător al riscului cultural, i-l contrapune aici pe „căli-nescianul” N. Manolescu, un critic care, în foileton, mai şisare la atac. Dar acesta apare ca privilegiat: scutul critice la el spatele tare, asigurat de G. Ivaşcu, bine aranjat cunomenklatura de vârf. Şi de aceea „parvenit” el însuşidrept critic-protector. Funcţiona în comunismul „monoli-tic” o adevărată piramidă protectoare. Iată un fapt uimi-

tor. Dacă nu chiar… piramidal. Calmul psiho-creator allui Raicu, în raporturile cu prozatorul, a coborât până lateamă. E evitat cuvântul laşitate, portretistul devenind,uneori, el însuşi protector. După 1971 (anul restrângeriişurubului ideologic şi anticultural), intimidat de nouadirecţie dictată de Partid, Raicu nu l-a mai comentat, nicicitat, pe Breban, vreme de un deceniu şi jumătate.Criticul avea să se explice într-o revedere de la Paris.Motivul e, totuşi, profesional, deşi aparent sentimental:Breban l-ar fi preferat pe Manolescu. Probabil pentru căera mai greu de intimidat.

Despre Matei Călinescu aflăm, înainte de portreti-zare, că ar fi vrut postul de adjunct la România literară,condusă de Breban, postură admisă numai membrilorPCR, unicul partid, prin excelenţă conducător. O derogareva obţine G. Ivaşcu pentru N. Manolescu, singular nomen-klaturist (până în 1974) exclusiv prin funcţie redacţiona-lă.

Matei Călinescu este „unul dintre cei mai splendizi,mai liberi, mai lucizi critici şi cunoscători ai literaturiiromâne”. O literatură pe care avea să o „trădeze”, prinexil, dar şi prin reorientare profesională. Şi-a negat astfeltinereţea literară, când comparatistul susţinea creativita-tea literară românească. În ceea ce a scris în SUA, el auitat (printr-o, să spun aşa, liberă spălare culturală a cre-ierului) scriitorii români, pe poetul N. Stănescu, minima-lizat în discursul critic oral, pe prozatorul N. Breban. Atrecut definitiv la J. Updike şi S. Below. Primul e citit deBreban ca un bun „naturalist” (realist, nonimaginativ, înînţelegerea sa), dar nu mai mult decât atât. Al doilea esteînsă un scriitor, notează Breban, „cu care accept să fiucomparat”. Tot acum, el reaminteşte că i-a ales dreptmodele pe Dostoievski şi Proust, prozatori nerealişti, cumnu vor şi nu pot să fie americanii. Stadiul american a păs-trat criticului această consecvenţă insuficientă, astfelexplică Breban faptul că M. Călinescu, revenind acciden-tal, după schimbarea cursului politic în ţara natală, laproza românească, l-a ales pe pitorescul stilist Mateiu I.Caragiale. Interesant e că, chiar în felul prieteniei „crai-lor” mateini, Breban îl numeşte pe M. Călinescu „parte”din el însuşi; o parte desprinsă dureros.

Forţa criticului, recunoscut ca eminent, s-ar înte-meia pe o mare inteligenţă şi erudiţie. Sunt note, observ,pozitiviste. Slăbiciunea sa e morală: criticul avea o fire„nesigură şi capabilă de mici şi iuţi răzbunări”, exprimatămai cu seamă printr-un cinism verbal. Aflându-se amân-doi împreună cu prozatorul american W. Saroyan, adusatunci la Bucureşti, M. Călinescu („fostul meu prieten”)s-a prezentat, el, drept scriitor (şi nu critic), ignorând cutotul statutul prozatorului român real. Începutul cunoaş-terii lor fusese anevoios. În primii trei ani, M. Călinescul-a privit cu neîncredere, dar, uimit de primul său roman,Francisca, în care a văzut, cel dintâi, orientarea spre psi-hologia profunzimilor, i-a întrevăzut cariera de mare scrii-tor.

Breban nu-l evită nici pe scriitorul propriu-zis. Îiapreciază micul roman; el, care optează pentru prozaamplă. Asemănarea cu romanele lui U. Eco mi se pare dis-cutabilă chiar structural, tipologic, nu doar ca amplitudi-ne. Versurile, însă, i le (des)califică. Le descoperă ca pur şisimplu „plate”. Ireproşabil i se pare M. Călinescu ideolo-gic, adică politic, prin anticomunism. Breban trece cuvederea unele părţi, unele articole „critice”, dintr-o culege-re de început. S-a întâmplat în fond tuturor la momentulacela. Grupul lor avea, de acasă, o bază ideologică amplăşi complexă. Era, în esenţă, burghez, fără legătură cumuncitorimea şi ţărănimea. Ceauşescu însuşi s-ar fi ară-tat nemulţumit că tocmai cei din acest grup, teoretic fărăşansă, dominau prezentul literar. Ceauşescu este invocataici pentru a înţelege că, până şi el, care prin totul ar fitrebuit să nu-i înţeleagă, admira geniul lui N. Stănescu şicreativitatea epică înnoitoare a lui Breban. Perspectivăabandonată, iată, în timp, de M. Călinescu, „ideologul şiteoreticianul nostru”. Părăsind România, el îl (re)marcape N. Stănescu doar bun pentru România, deşi poetulavea admiratori admirabili şi îşi făcuse un anumit renu-me până în SUA.

Fisura morală (cu, desigur, urmări artistice) s-a lăr-git în timp. După 1990, M. Călinescu, constată autorulTrădării…, ascunde sau ocoleşte unele „adevăruri”. L-aevitat pe Breban (şi revista condusă acum, Contempora-nul, dublat programatic cu Ideea europeană), fapt care,notează jumătatea sa rănită, „m-a frapat – m-a întristat epuţin spus”. S-a dus spre GDS, Monica Lovinescu, Marie-France Ionesco, uitându-i pe Nichita Stănescu, LeonidDimov, Nicolae Breban, Eugen Simion, Marin Sorescu,Valeriu Cristea, declaraţi, de ceilalţi, „compromişi” sau„nefrecventabili”. S-a asemănat şi s-a adunat în parteacelor care – unii dintre ei – în exil, cereau scriitorilor săboicoteze chiar sistemul editorial din România comunistă,repetând teza că tot ce se făcea aici era doar „cu voie de lapoliţie”. Teza a fost preluată şi de Matei Călinescu, iarBreban nu ezită să noteze că, susţinând-o, el nu făceadecât să se amestece, incredibil, cu (mai scapă şi scapărăşi câte o vorbă tare) „imbecilii”.

Recunoscut drept critic important, dar şi norocos,N. Manolescu este şi el un fost prieten, „un protector”după 1972 (momentul major a fost cronica la romanulBunavestire), de care a fost abandonat, până la a-l discre-dita, îndeosebi ca memorialist, în recenta Istorie...Complicitatea lor anticeauşistă n-a rezistat. Criticulaştepta de la el, crede prozatorul, gesturi tot mai curajoa-se, dar acesta, cum a mărturisit, ataca sistemul, nu lide-rul… Criticul, recunoaşte el, a dus o curajoasă şi lucidăcampanie antidictatorială, o politică literară de succes,până la legendă, prin Cenaclul de Luni şi foiletoanele cri-tice de susţinere a „optzeciştilor”. Dezamăgirea le este,prin urmare, comună, datorată unor scopuri şi mijloacenecomune de luptă (politico-)literară.

După 1990, influentul critic l-a etichetat şi stigma-tizat pe prozator ca oportunist. Gestul a fost evaluat deBreban ca exterminator. La finalul portretului, autorulTrădării… devine patetic, rugându-l pe fostul prieten şisusţinător literar (care, fireşte, nu l-a „înţeles” întotdeau-na mulţumitor, ba chiar i-a ignorat un roman, Îngerul degips, înainte de 1990, pentru că apoi s-a ignorat curând peel însuşi în postura de foiletonist) să aibă puţintică răbda-re, pentru că va „dispărea curând”. De altfel, e citat unde-va Bacovia, cu versurile sale, rimând aspect cu suspect.Breban îl aseamănă pe Manolescu, la prima vedere nepo-trivit, cu Nae Ionescu, dar în fond motivat, ca „un altdemon al culturii, fiinţă magnetică”. Ce-i reproşează după22 decembrie 1989? În afară de minimalizarea scrisuluipostdecembrist în Istorie…, faptul că a politizat Românialiterară, revista unde a primit degrabă, de la şi împreunăcu G. Ivaşcu, în toamna anului 1971, să-i ia locul, dupădisidenţa, critica Tezelor din iulie şi demisia sa de la con-ducerea revistei. Breban ieşea din nomenklatură,Manolescu, „cel mai curat şi mai talentat tânăr criticromân”, tocmai intra în ea. Lui G. Ivaşcu, şi nu lui N.Manolescu, îi impută, surprinzător, Breban, a doua croni-că, reparatoare, la romanul Cordovanii al ceauşistului IonLăncrănjan. Ivaşcu e învinuit că n-a suportat „perdaful”şefilor politruci. Într-un caz similar, Breban, înfruntândierarhia superioară de partid însărcinată cu opresiunileculturale, nu l-a obligat pe M. Iorgulescu să refacă foileto-nul la o carte a scriitorului-activist Valeriu Râpeanu.

La ce bun antagonismul lor, ca şi acela al publicisti-cii polemice care a aprins grupurile literare? Gândirea,înţelegerea descriu realităţi atât de opuse? În cazulimportantului şi norocosului critic, în postcomunism,eroarea din politică ar fi comună celei din critică, prindezorientare şi ineficienţă. Grupul principal, GDS, la carecriticul a fost un aderent şi nu un maestru de ceremonii –„sociale” – exagerând pericolul neocomunist, are, alăturide o vină morală şi creatoare, tradusă în discordie şi deru-tă axiologică, şi o vină mai comună, de ordin economic:pierderea relaţiilor comerciale cu Rusia şi China, de careau profitat puternicele economii americană şi germană.

E. Simion, recunoscut ca mare critic, a început cuun fel de prudenţă oportunistă, impusă de moment, fiind„atent” să nu-i deranjeze, dimpotrivă, să-i flateze, pe scrii-torii susţinuţi de Partid, ca M. Beniuc şi alţii. El vine dinclasa ţărănească, alături de muncitorime, cu mare şansă

Nicolae Breban şi Matei Călinescu

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

de reuşită în noul regim, faţă de burghezia supusă „des-compunerii”. Breban nu face nici o aluzie la viclenia ţără-nească, îi reproşează doar fixarea rigidă în admiraţie faţăde M. Preda, recunoscut acum drept „ultimul mare scrii-tor al ţărănimii europene”. Breban îi impută, implicit, cri-ticului, care nu-l preferă, aprecierea faţă de o estetică„naturalistă”, realistă, antiimaginativă, a prozei. Rigids-ar fi dovedit şi ca preşedinte al Academiei nereformate.Reticent cu primele lui romane, dar admirator plenar allui Petru Dumitriu, criticul n-a mai scris despre Brebande la Îngerul de ghips, şi romancierul găseşte iar ocaziasă-şi expună înnoirile estetice, îndeosebi privitoare la per-sonaj. Simion n-a scris nici despre romanele de după1990, dar cei doi s-au aflat în bătaia panicatei insurgenţeneocomuniste… Criticul este apreciat ca bun diarist.Încrezător, ca şi Breban, în valorile româneşti, el esteadmirat, în genere, ca spirit „conservator”. Ucenicul luiDostoievski şi Proust mai înţeapă o dată, şi aici, noulroman francez, de altfel prea hulit de critica româneascăinfluentă sau canonizatoare. E. Simion apare înţeles pen-tru „sarcinile importante” asumate şi, de la el, romancie-rul aşteaptă actualizarea celor patru volume din Scriitoriromâni de azi. Şi să fie mai ferm cu P. Dumitriu, care, înconvorbiri, minte, exagerează suferinţa exilului, judecă(aspru) în bloc literatura română din comunism…

4. Alte prezenţe critice

Aşa arată portretele respectivilor critici. În afaraacestui careu de aşi, care jucară cum văzurăm, Breban semai referă şi la alţii. Despre Valeriu Cristea spune că arfi trebuit să fie portretizat şi el. Bănuiesc că a contat lipsalor de contact uman şi literar, evidentă din comentariile,câte şi cum au fost, ale criticului. Erudit, stilist „splen-did”, dar nedreptăţit, Gh. Grigurcu, care a făcut o vremeparte din redacţia revistei Contemporanul. Ideea europea-nă, în absenţa lui Breban, i-a atacat pe Preda, Stănescu,Simion. G. Dimisianu, având „un excesiv simţ al mode-stiei”, şi M. Martin, trecând la estetică, rămân cu portre-tele în memoria autorului, nescrise. Primul, prin „mareaşi puternica sa aplicaţie şi devoţiune pentru litereleautohtone”, ar putea obţine din tot ce a scris o sinteză des-pre proză, pandant la Arca lui Noe de N. Manolescu, „sti-listic originală, superior didactică”. Al doilea, bănăţeandin Reşiţa, „prieten din tinereţe”, posedă un „stil unic, ele-gant, pur-sânge occidental”. Ieşeanul Al. Călinescu e „rafi-nat, pertinent”. Timişoreanul C. Ungureanu a scris o„pasionantă sinteză” de „geografie literară”. Foiletonistulclujean Petru Poantă este un „incisiv şi talentat cronicarliterar”. Nu ştiu ce prelungi amabilităţi îi sunt adresate şiIrinei Petraş.

N. Breban recunoaşte în literatura română o mareliteratură întârziată, manifestată ca atare cu un secol maitârziu decât altele, dar care îşi are epoca ei. Ori şi-o vaavea? Îl citează pe M. Eliade, cu teza unei salvări cultura-le pornită din Est. Deloc surprinzător, Breban opuneneopaşoptismul (ca Marino, totuşi necitat!) postmodernis-mului. Reproşează şi lui M. Eliade admiraţia pentru H.Stamatu şi nu pentru L. Dimov ori neacordarea sprijinu-lui de a fi publicat în Occident lui Şt. Bănulescu, prozatorde recunoscută afinitate. Polemic cu un tânăr, nenumitdar recognoscibil, care-l consideră obsolet, califică postmo-dernismul drept şarlatanie (ceea ce aminteşte de Iorga –de altfel un reper naţional pentru Breban – şi respingereapoeziei simboliste), „creaţie în colaj”, iar pe postmoder-nişti „puşlamalele îndrăzneţe, abile, truculente”. Nu preamai există şi alte accente pamfletare, grăbite şi riscate.Breban se lansează aici în ideea de specific sau identitatenaţională sau etnică. „Identitatea naţională nu poate fifolosită ca ideologie sau credinţă.” El nu ocoleşte un anu-mit protocronism decent. „Ba uneori, noi am fi la origineamodelelor mari ale Apusului.” Aş fi fost curios să-i cunoscşi exemplele, în afară de cele de bun simţ, pentru că num-am aşteptat la reluarea acelora (pseudo)patriotice.Autorul Trădării… trage un semnal de alarmă şi repetăvestirea globalizării, într-un moment istoric când ţărileromâne nu sunt încă pe deplin unite, iar regionalismuloccidental oferă exemple ofensive ca cel al bretonilor dinFranţa, renăscuţi prin limbă şi cutume. În fond, optimist,naţionalist, ca Eminescu, Iorga, Blaga, Călinescu –numiţi de el – Breban crede (lovinescian, totuşi!) că „iată,în sfârşit, după o iute, poate convulsivă evoluţie şi sincro-nizare, să producem reale valori – naţionale şi universa-le”.

5. „Ultima speranţă”

Ultimul capitol, Stafia prezentului, oferă o radio-grafie a istoriei generale şi a celei literare, printr-o para-doxală metaforă a comunismului întors, ca prezent spec-tral, bântuind naţiunea română. Criticii generaţiei sale –rectifică, resemantizează autorul cărţii – n-au trădat, lorle-a fost, de fapt, frică de „stafia prezentului”. Breban con-sideră că, dincolo de orice dedesubturi, în decembrie 1989,în România s-a produs o revoluţie. Cei care au crezut înlovitura de stat sau revoluţia confiscată de al doilea eşa-lon al nomenklaturii, acuzatori şi judecători (din nou:Liiceanu, Manolescu), urmând o linie a excesului – „Carelichele?…”, voiau „tribunale populare”? – erau nepregă-tiţi. Iar cei din exil erau necunoscători ai situaţiei dinţară. Astfel, utopia s-a înfiinţat. Ea ori o adevărată ficţiu-ne, dezvăluind o identitate socială, naţională, nesigură.

În literatură, criticul N. Manolescu păstrează un„canon al prozei naturaliste româneşti”. În „splendida,solida, originala” Istorie…, „pe care o citesc aproape ca pecea a lui Călinescu, ca pe un roman”, unde există şi „micinerozii”, el îi „face praf în trei rânduri nu mai puţin depatru volume de memorialistică”. De aceea afirmă preve-nitor că „mă va acuza din nou că îmi fac o bună imaginedespre mine”. Criticul-publicist greşeşte că Breban a fostdemis, când, de fapt, el şi-a dat demisia de la Românialiterară, unde Ivaşcu şi Manolescu au acceptat imediatînlocuirea, acoperind disidenţa. O „nerozie” sau o „adula-ţie prostească” (altă inflamare stilistică! se poartă bine în

libertate…) ar fi să spună că M. Lovinescu şi V. Ieruncaerau cunoscuţi şi puteau publica în Franţa, în realitateRadio Europa Liberă neinteresându-i pe francezi. Brebancrede, cum am mai notat aici, că în literatură contextul,epoca, societatea n-au nici un rol. Ideea de context e „oremanenţă a unui fel de estetism marxizant”. În Franţa,o ţară liberă, chiar într-un regim de stânga apăreau şiscrieri de dreapta. În România postcomunistă, eliberată,politicul a opresat într-un mod straniu creaţia, aşa încât„dnii Liiceanu şi Manolescu – în libertate, au întors, receşi inelegant, încruntaţi inutil! – spatele creatorului caresunt, întregii mele creaţii”. Breban, memorialistul, devinerevendicativ. Monica Lovinescu i-a reproşat că n-a merspână la capăt şi, ca pedeapsă, a pus pe cineva (delator allui Breban, care nu-l numeşte, spune că e filosof, fost prie-ten în tinereţe cu Liiceanu şi Pleşu) să desfiinţeze roma-nul Bunavestire la Radio Europa Liberă. Jocurile „politi-ce”, imorale, au condus la compromiterea generală. Aşaau pierdut scriitorii respectul cititorilor şi „Totul a deve-nit o farsă…” Vina, care chiar există, e a scriitorilor. Înprimul rând, ei nu şi-au (re)cunoscut condiţia şi nici con-diţionarea. Un exemplu de neînţelegere problematică dinpartea criticii este chiar romanul lui Breban, Îngerul degips, unde s-a descoperit o imaginară „seducţie a amorfu-lui” în loc de o reală „adaptare prin dezadaptare”. Pentrudependenţa şi măreţia artistului, e readus în discuţie per-sonajul homeric Femios.

Breban scrie şi dintr-un orgoliu lucid al creatoruluilipsit de complexe, care nu „acceptă” să fie aşezat la„coada scriitorilor europeni”. Mergând pe linia tot maiîntărită a unui naţionalism estetic, el ajunge să considere– dând cu o mână ce luase cu alta – că „naturalistul”Rebreanu este un scriitor român sanctificabil, care arputea fi pictat în biserică, aşa cum s-a întâmplat într-unlocaş de cult din Ardeal cu G. Coşbuc. Iar aceasta pentrusimplul motiv că geniile, crede Breban, sunt sfinte.Probabil numai în sens estetic… Performanţa creatoarenu are a se sfii de cuvinte mari. Scriitorul din imaginaţieomologhează şi performanţa criticii, uneori şi în anumitemoduri, „trădătoare”: în această carte, admiratorul luiIorga şi Călinescu (fără limite şi distincţii de program şimetodă) notează neted că E. Lovinescu e un sfânt şi unmartir literar. E drept că tot el constată că un contempo-ran, apreciat şi apreciabil, E. Simion, şi-a luat şi menţinutdrept maestru pe un prozator „naturalist”, M. Preda.

Peste tot (auto)critic (în limitele gândirii, realităţii,subiectivităţii şi creativităţii), lucid, neconcesiv, liric de laelegie la odă, cu totul la dispoziţia literaturii române, N.Breban se „deghizează” la sfârşit într-un narator analist,modest şi sfătos (se identifică cu Moş Ion Roată!), „cân-tând” o vitalistă horă a (re)unirii spiritelor artistice, stă-pânite de „zeul” creaţiei. Refacerea spiritului creatordeplin rămâne „ultima speranţă”. Prozatorul scrie o cartede cunoscător, gândită cu o înţelegere vie, o carte necesa-ră realităţii noastre literare, de ultimă oră, dar şi pentruun timp foarte larg, despre o literatură şi o critică „trăda-te” şi mai puţin traduse. Pentru că „trădare” a fost, o ştimbine, doar nu e vreun secret fer(m)ecat…

AURA CHRISTIRadicalismul lui Nicolae Breban

Darul şi pericolul libertăţii – „o formă goală”

Alumn rasat al sihastrului de la Sils-Maria, hrănin-du-se benefic, începând cu prima-i tinereţe, din arbores-centa venatură de litere a autorului capodoperei Dincolode bine şi de rău, de un aristocratism ideatic fără reproş,Nicolae Breban, cu o perseverenţă rară, cu o „încrederetehnoidă” (Robert Musil) în sine însuşi, îşi asumă maeş-trii, prieteniile literare, Vocaţia de Romancier (da, aşa, cumajuscule!) – urmată la modul maniacal, superior mania-cal – radicalismul funciar, de sorginte nietzscheană; reîn-torcându-se nietzschean la sine însuşi, acest scriitor ati-pic îşi asumă, iarăşi şi iarăşi, destinul literar – cu vârfu-rile şi ezitările sale – şi, nu mai puţin, incomoditatea, nurareori crispantă, manifestată în topografia epicului pur,în cea a eseisticii sale; îşi asumă stilul, precum şi, firesc,existenţa propriu-zisă, departe de a se înregimenta înoportunismele cotidianităţii, departe de a fi îngrădită deinterese, calcule de tot soiul. Locuit fiind de o excepţiona-lă foame de a fi, crescând mirabil în intensitate odată cuînaintarea în vârste, inclusiv în cele scriptice, Brebaneste, în chip evident – şi acest adevăr a fost spus nu odată, mai mult sau mai puţin apăsat – un mare scriitoratipic, un om de litere care probabil în ciuda sa în primulrând, în ciuda ciudei sale, e con-dus în luptele pentruroman de un zeu năstruşnic, înalt, viu, aspru şi câteodatărăutăcios, care l-a făcut să aleagă teme majore, abordatecu o susţinută constanţă, l-a făcut să scrie romane abisa-le, de sute şi sute de pagini, cu fraza lungă, încărcată, alu-vionară, savant construită (fraza labirintică oarecum,fraza-melc, după cum a fost numită inspirat de cineva),mergând astfel împotriva curentului dominant în întrea-ga Europă, care se arată, în ultima jumătate de secol, dince în ce mai distrată, din ce în ce mai obosită, în vreme cenoi, scriitorii români – unii dintre noi mai exact; şi nupuţini! – adesea ne grăbim să o imităm la modul stupid,da – îmi cântăresc bine cuvintele! – stângaci, fiind dincale afară de prost inspiraţi, ca să nu spun că suntem înrealitate mânaţi de un soi ciudat de instinct sinucigaş,dacă nu de mediocritate, imităm, aşadar, nu atât calităţi-le, vârfurile de altădată (oh, cât de greu este, cât de greuar fi, dacă…) – vârfuri de neatins! – ci oboseala ei, leha-mitea (sau probabil că rapacea mediocritate suficientăsieşi), nedorinţa de a accede din nou la salvatoarele tememajore, răsturnate laolaltă, încet, treptat, lin într-unînceput de decadenţă; trecutul uriaş al ţărilor europenede vârf – la Franţa, Spania şi Germania mă refer înaintede toate – le dă, le conferă acest drept cu asupra de măsu-ră (spre deosebire de trecutul nostru însă!). Or, Breban nuvrea, d-sale nici nu-i stă în fire să accepte o asemeneastare de fapt; aşa încât, neabătut, cu o înverşunare genia-lă, rară, el îşi continuă drumul, îşi urmează vocaţia alea-

să; ba mai mult decât atât, încearcă – după cum susţineaGabriel Dimisianu relativ recent, într-un discurs splen-did, absolut splendid – „să ne tragă pe noi toţi după el”!,adică să ne îndemne, cu mijloacele-i specifice, prin pro-priul exemplu, să ne urmăm, noi înşine, fiecare – „Înlucrurile mari rămâi singur” scria Rilke în Scrisori cătreun tânăr poet – vocaţia; astfel, romancierii, evident, indi-ferent de regimul social, de scuzele circumstanţiale, demigrene etc., trebuie, fireşte, să scrie romane, poeţii – da,previzibil, poeme, eseiştii – fără îndoială, studii incitante,comentarii, criticii – obligatoriu, critică literară, sinteze,monografii, lansând, propagând, susţinând cu o ritmicita-te susţinută, cu unghiile şi dinţii, cu geniu, cu răbdare:Valoarea – aşa cum au făcut, unii dintre ei, la criticii devârf mă refer, se înţelege, decenii de-a rândul, metodic,curajos, aidoma unor luptători de rasă, sub dictatură; deastă dată, în contextul postrevoluţionar adică, fiind con-ştienţi clipă de clipă de faptul că libertatea, o formă goală(Thomas Mann) – un taifun social; Breban susţine călibertatea este literalmente un şoc – este şi un imens peri-col, dacă nu ai o vocaţie puternică: dictatura de ieri a fostînlocuită cu un alt tip de regim restrictiv, biciuitor, cvasi-catastrofic pentru Artele vii, ca să nu spunem reacţionarîn esenţă, întrucât este fondat la modul pernicios, vătă-mător, infam pe criteriul vandabilităţii, ucigător, mai alespentru cultura vie, în condiţiile în care un stat – la statulromân ne referim şi la toate guvernele, fără excepţie, cares-au perindat pe scena social-politică, de un amatorismsfidător, de un diletantism suficient sieşi, după revoluţiadin 1989; apropo, puţini, foarte puţini dintre politicieniinoştri ştiu meserie, sunt specialişti – ceea ce nu este grav,ci aproape firesc după ieşirea din ţinuturile unei atrocedictaturi de o perversitate amar-indeniabilă întinsă pe ojumătate de secol; de o gravitate extremă însă e faptul căpoliticienii, mulţi, foarte mulţi dintre aceştia, fiind nepri-cepuţi, neinformaţi, neşcoliţi, nu rareori, inculţi, împot-moliţi în instincte ce denotă un fond primitiv, în interesecantonate în cotidianitatea măruntă, jalnic de măruntă,nici nu vor să înveţe! – statul român, aşadar, a începutliberalizarea cu domeniul culturii vii, un domeniul fragil,neprotejat, tratat cu dispreţ în condiţiile în care nu s-aadoptat până în ziua de azi o lege a sponsorizării dupămodelul celei occidentale (sumele menite sprijinuluifinanciar al actului cultural se deduc din impozit), nuexistă fundaţii de secole, cu tradiţie, dornice să investeas-că în cultură fără a sconta pe un profit imediat, substan-ţial; statul român e lipsit de tradiţii limpezi, temeinic asi-milate în ceea ce priveşte şcoala democraţiei (cea interbe-lică, idealizată fără temei cu asupra de măsură, fuseseiute sugrumată!), statul român e rapace şi favorizeazăfuncţionarea după principiul legilor caracteristice unuicapitalism de junglă, unui capitalism sălbatic (aşa sespune?). Şi atunci când este cazul, să intervină – de bunăseamă ei, criticii noştri iluştri; ţine de datoria lor, evident– prin acel decis, indeniabil, maiorescian: „În lături!” (Nise va reproşa că reiterăm iarăşi banalităţi, lucruri, adevă-ruri arhicunoscute, repetate câteodată până la saţiu;dar… în vremuri tulburi, în vremuri confuze, ca cele tra-versate în ultimele două decenii de România, lucrurileîncolţite de lacoma banalitate trebuie repetate, acesteatransformându-se în circumstanţele date în cu totul altce-va: conform unui personaj brebanian, în cadru strict dincare se iscă excepţionalul; în această ordine de idei, nesprijinim un pic, previzibil pentru lectorul care ne urmă-reşte, şi de Marina Ţvetaieva, care susţinea în stilu-icaracteristic – sincopat, frânt, rupt, autoritar – că „nimicnu e banal”.)

Abandonarea terenului literaturii române vii

Autorul Buneivestiri, al unor megaproiecte impre-sionante, ca să nu spun strivitoare în contextul balcanic(unde domină tot mai sufocant, dacă mai e nevoie săamintim şi în aceste rânduri, cultul lenei, al lucrului lăsatla jumătate, cultul sterilităţii, ca să pomenim exclusiv treimetehne caracteristice românilor din deloc paupera jerbăcontemplată, analizată amar de un Drăghicescu sau de unRalea, de pildă) – şi e suficient, credem noi, în aceastăordine de idei, să ne referim la ciclul epic Don Juan, alcă-tuit din romanul cu acelaşi titlu, Don Juan, precum şi dinaltul, de sertar, Pândă şi seducţie, în aceeaşi serie temati-că înscriindu-se şi trilogia postrevoluţionară, Amfitrion;apoi, cum să trecem cu vederea cele două tetralogii (altedouă megaproiecte!): una strict epică, Ziua şi noaptea, iarcealaltă, circumscrisă memorialisticii pure, Sensul vieţii –Breban nu o dată, mai ales după 1990, şi-a desfăcut largpaleta în favoarea eseisticii interdisciplinare, situate lahotarul câteodată gracil dintre istoria mentalităţilor, filo-sofie, filosofia culturii, istoria culturii, istoria şi criticaliterară, rodul acestei deschideri fiind, între altele,Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, Stricte amintiriliterare, Vinovaţi fără vină. Şi, iată, încă o nouă cartepolemică, incomodă, de un patetism lucid, asumat, nurareori, fierbinte. O carte de scandal, da, de scandal, deşinu învolburarea apelor literare stă printre ţelurile ei, cicu totul altceva: un scop înalt, bine definit, la care vomreveni în mod cert. O carte splendidă, o carte-eveniment,dedicată criticilor generaţiei şaizeci, mai exact vârfuriloracestora: Ion Negoiţescu, Lucian Raicu, Matei Călinescu,Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu,Mircea Martin, Al. Călinescu, Cornel Ungureanu, PetruPoantă, Irina Petraş. O carte prin intermediul căreia,iată, un mare prozator european – poate unul dintreromancierii de vârf ai ultimei jumătăţi de secol al litere-lor bătrânului şi nu rareori obositului, spuneam, conti-nent european – inversează rolurile, criticându-şi, iar,câteodată, admonestându-şi criticii; nota bene: pe uniidintre ei. Reproşurile sunt făcute cu maximă… cum săspun?… responsabilitate inspirat patetică; de fapt e vorbade un amestec de strigăt şi suferinţă, de stupoare şi soli-tudine. Unii dintre cei mai de seamă comentatori ai actu-lui creator românesc (N. Manolescu bunăoară) sunt traşila răspundere pentru păcatul grav, extrem de grav de a fiscindat, fracturat lumea literelor române în segmentulpostdecembrist. Instrumentul în acest sens fiind, în opinia

30

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

lui Breban, GDS-ul (Grupul de Dialog Social), înfiinţatimediat după revoluţia din ’89 – transformat, între timp,într-un soi de sectă culturală exclusivistă, susţine autoruleseului Spiritul românesc în faţa unei dictaturi – grupcondus, direct, de Gabriel Liiceanu şi – oarecum dinumbră, asiduu, constant însă – de Nicolae Manolescu,aceşti cărturari fiind secondaţi, susţinuţi de doi presti-gioşi, harnici oameni de radio, colaboratori în vremea dic-taturii la Radio Europa Liberă, dispăruţi între timp înlumea umbrelor: Monica Lovinescu, fiica marelui critic, şiVirgil Ierunca. Un alt instrument de o eficienţă maximă afost şi mai este CNSAS-ul – condus un timp de Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu şi Mircea Dinescu –instrument prin intermediul căruia era – şi mai este! –manipulată opinia publică, aşa încât prin filele, fragmen-tele de dosar extrase din arhive, prin acuze nu totdeaunatemeinic fondate, erau puşi la stâlpul infamiei scriitoriimportanţi cum sunt bunăoară Eugen Uricaru sau CezarIvănescu, Ştefan Augustin Doinaş sau Ion Caraion, deve-niţi peste noapte victime, unii dintre ei nemaiputând să seapere, fiindcă… au plecat în lumea umbrelor!! Un altpăcat de o gravitate sporindă este abandonarea de cătrecriticii literari de prim rang a terenului literaturii româ-ne vii, inclusiv a numelor ei de primă mărime, care au datcosmosului literar românesc predecembrist opere de oreală valoare, verificate în timp, neegalate nici astăzi,nume între care autorul incomodei uneori-adeseori, scan-daloasei până la crispare lucrări, intitulate Trădarea cri-ticii, îi citează adesea pe prietenii săi apropiaţi, NichitaStănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, pe Marin Preda,Eugen Simion, Valeriu Cristea ş.a., unele dintre acesteadevenind – în segmentul postdecembrist – prohibite, înaltele aruncându-se copios cu noroi, cu injurii, false legen-de, colportaje adunate din anumite culoare ale vieţii lite-rare, iar celelalte… dacă nu sunt supuse unor campaniibine regizate de calomniere joasă, denotând un spirit pri-mitiv, îngust, nu rareori, sunt pur şi simplu aruncate pemuchia uitării, în marginalitate, deşi – absurdul se simteacasă la Porţile Orientului! – fac parte din patrimoniulspiritual al acestei ţări. Ca şi când literatura românăabundă – tânără cum e, de nici două secole (Eugen Negricieste aspru, dar are nu rareori dreptate!) – în opere denivelul celor date de un Nichita Stănescu, de un MarinPreda, de un Eugen Simion, de un Valeriu Cristea, de unTudor Vianu, de un G. Călinescu, de un Breban şi de altespirite superioare, de care ar fi onorată oricare dintre lite-raturile europene majore.

Realitatea dictaturii dejiste şi realitatea postdecembristă

Pe vremea lui Stalin şi Dej, în plină ciumă roşie,când puşcăriile gemeau, arhipline, de reprezentanţi deelită ai ţării, deveniţi peste noapte duşmani ai poporului,erau interzise, supuse blasfemiei, marginalizate spiriteînalte ca bunăoară – citează asumându-şi iar şi iar radi-calismul, spuneam, de sorginte nietzscheană, autorulBuneivestiri – Voiculescu, Blaga, Bacovia; „Să nu uităm –scrie, cu vie amărăciune calmă, Nicolae Breban – că numesonore ale literaturii române sub comunism, sub stali-nism, dar şi după, uneori au aruncat cu pietre în marii cti-tori ai clasicismului şi modernităţii noastre, de laMaiorescu la Blaga, Voiculescu, I. Barbu sau Rebreanuetc., nume azi ţinute la mare prestigiu”. (s.n.) Aşezate ală-turi, în simetrie mai exact, cele două realităţi – realitateadictaturii dejiste şi realitatea postdecembristă – dacă nueşti pervertit, nu ai cum să nu remarci câteva similitudiniincredibile, ţinând de modul în care au fost şi sunt trata-te valorile de gradul zero care fac parte din patrimoniulnaţiunii române. Astfel, dacă pe vremuri, sub Dej, searunca cu pietre în Maiorescu, Blaga, Voiculescu, IonBarbu sau Rebreanu, astăzi – brrrr, azi, insist, în plinădemocraţie! – se aruncă cu bolovani în Nichita Stănescu,Marin Preda, Eugen Simion, Valeriu Cristea, TudorVianu, G. Călinescu. Ba chiar se ajunge până acolo, încâtîncruntatul ziarist ubicuu C.T. Popescu, după ce îi atacăincalificabil, ignobil, într-un stil suburban, mizând pe tru-cul ticălos şi abil, josnic abil al dictatorului, care a inven-tat instinctul de a instiga mahalaua contra elitelor, răsco-lind astfel fondul primitiv, mizerabil al suburbiilor onticeale anumitor indivizi, atenţie, nu puţini la număr, îiatacă, aşadar, având la dispoziţie, în spate, un ziar demare tiraj – Adevărul – pe Tudor Vianu, Călinescu, Preda,Breban şi alte nume care, insist, fac parte din patrimoniulţării, şi, apoi, ca şi când n-ar fi de-ajuns, îşi afirmă voinţade strănepot al lui Goebbels, instigând la arderea – aţi cititbine, cu atenţie?, arderea… – operei lui Nichita Stănescu:

„Din miile de pagini [ale lui Nichita Stănescu – n.n.], ar trebui strânsă în mod onest o cărticică poate cu numai multe pagini decât buletinul de identitate al poetului– iar restul ar trebui pur şi simplu arse, şterse dinfaţa ochilor.” (C.T. Popescu, Nichita Stănescu – o rudă alui Adrian Păunescu I-II, Adevărul literar şi artistic,decembrie 2003).

„Din păcate, nimeni dintre cei care conduceau cor-pus-urile culturii române – scrie acad. Nicolae Breban înTrădarea… – nici Academia şi nici Uniunea Scriitorilor,nu au reacţionat; se pare că azi, frica de un jurnalist saualtul, de un post de televiziune sau altul sunt cu mult maiteribile decât le aveam noi, pe vremuri, sub dictator şi subdictatură. Sau e... «corectitudinea politică» la mijloc sau,mai ştii, pur şi simplu obişnuitul oportunism, care acumşi-a pierdut culoarea politică, dar a dobândit-o în schimb– şi într-o măsură redutabilă, jenantă, uneori, pe ceapecuniară! – pe cea lucrativă.” La câţiva ani după publica-rea de către CTP – cel ultraadmirat, multiplu premiat,prezent pe nu puţine canale TV, prezent până la saţietate,cel care dă, fără să clipească din ochi, lecţii de moralitate,de corectitudine şi verticalitate – a acelor texte fascistoi-de, ţineţi-vă bine, CTP e primit cu onoruri la Cluj, aştep-tat la aeroport de Marta Petreu pare-se, care îl fotografia-ză, ca şi când ar fi venit… Prim Ministrul în capitala

Ardealului; sala în care a conferenţiat – personajul cuindeniabile impulsuri fascistoide – este arhiplină etc. etc.Prestigoasa revistă Apostrof îi dedică o pagină într-unnumăr dedicat anchetei Scriitorul şi trupul său (nr. 5-6/2006): un număr de altfel splendid, absolut splendid, încare semnează nume de prim rang, ca de pildă IrinaPetraş, George Bălăiţă, Nicolae Breban, Nichita Danilov,Ruxandra Cesereanu, Andrei Şerban, Gabriela Melinescu,Gelu Ionescu, Ion Vianu, Basarab Nicolescu, Ion Pop,Adrian Popescu ş.a. „Lume bună. Nume importante.Apostroful e de citit din scoarţă în scoarţă! Ceea ce şifacem fără amânare, tema fiind kafkiană, thomasmannia-nă. Şi nu numai. La începutul revistei, chiar pe pagina dedeschidere, a doua – stu-pe-fi-ant! – un grupaj de ştiri,poze cât cuprinde, avându-l ca protagonist pe nimenialtcineva decât pe dl Cristian Tudor Popescu” – scriamacum câţiva ani în Contemporanul. Ideea Europeană,nereuşind – nici astăzi! – să-mi revin din profunda stupe-facţie amară încercată atunci, la lectura grupajului dedi-cat de Marta Petreu lui CTP: „Să recapitulăm – conti-nuam în acelaşi comentariu amar, amar – Un ziarist dinBucureşti, mediatizat cu o crasă lipsă de măsură înperioada post-decembristă, instigă – aidoma luiGoebbels!! – la arderea cărţilor unui poet naţional.Nimeni – nici Academia Română, nici UniuneaScriitorilor – la timpul respectiv – în 2003 – n-a reacţio-nat. În schimb, peste doi-trei ani, CTP e primit laUniversitatea din Cluj (UBB) cum rareori au fost primitemarile personalităţi ale culturii române. Ba mai mult:Marta Petreu, redactor-şef al acestei prestigioase revistesprijinite de noi, o excelentă poetă şi eseistă, care a scrisreportajul despre CTP… îl compară pe acesta – nici maimult, nici mai puţin! – cu Eminescu şi cu Cioran: «Între-bările din public au curs una după alta, iar Cristian TudorPopescu a răspuns cu o vervă şi cu o expresivitate ciora-niene. E limpede, face parte din familia temperamental-stilistică a lui Eminescu-Cioran. Se vede şi-n scris, şi învorbit: apocalipsul expresiv» (s.n.). La finele acestui text –descalificant atât pentru Apostrof, cât şi pentru MartaPetreu, dar nu mai puţin pentru Universitatea clujeană,condusă de dl Andrei Marga, rectorul acesteia – ni se pro-mite că «Data viitoare [când va veni din nou CTP-ul laCluj – n.n.] va fi şi mai bine!»

Pentru comparaţie. În acelaşi număr al revisteiApostrof, e semnalată prezenţa la Cluj a domnului profe-sor Mircea Martin, care a organizat o ConferinţăCuvântul, fiind abordată de astă dată tema balcanismu-lui. Prezenţa la Cluj a unuia dintre cei mai importanţi cri-tici ai perioadei postbelice – la Mircea Martin ne referim,desigur – este semnalată în 13 rânduri.”

Nu, Lucian Blaga n-a fost primit la Cluj cu onoruri-le de care s-a bucurat CTP (nici cu Eminescu, după ştiin-ţa mea, n-a fost comparat!); din contră, românii l-au datafară de la universitatea clujeană (unde în anul 2006,CTP a ţinut o conferinţă intitulată Omul-abţibild, acestae titlul de o amuzantă stupiditate plină de haz, dacă numă trage pe sfoară memoria). M. Beniuc, unul dintre ceimai ticăloşi oameni de litere ai literaturii române, a refu-zat să-l sprijine pe marele poet – singurul care a dat unsistem filosofic unitar, coerent, de sorginte neokantiană –în demersurile de a i se semna contractul pentru traduce-rea lui Faust, demers deblocat, în fine, de Tudor Vianu(susţine, în jurnalul său, I.D. Sîrbu); nu uităm nici infa-mul roman, Pe muchie de cuţit, în care Beniuc îl denigrea-ză pe tatăl poetului, preotul Isidor Blaga, denunţândautorul uneia dintre cele mai valoroase opere poetice şifilosofice din spaţiul românesc, şi nu numai: „Blaga, careavea atunci 64 de ani, îşi presimţea deja sfârşitul şi, la lec-tura acelui text mai mult decât tendenţios, a suferit amar-nic, a plâns fără lacrimi şi fără cuvinte. De aici şi titlulinterviului – Eu l-am văzut pe Blaga plângând – dar IonD. Sîrbu face referire la o situaţie reală, anterioară, care,crede el, trebuie să se fi repetat în 1959: «Eu l-am văzutpe Blaga plângând. Fără lacrimi, fără cuvinte, rezemat decontrafortul bisericii reformate». «Toţi mă veţi uita, operamea va pieri, voi muri singur, ca un câine! – îmi spunea înziua de 28 aprilie 1956, ultima oară când l-am văzut.» Subapăsarea tăvălugului terorii staliniste, chiar şi un spirittutelar al culturii române a secolului XX, precum LucianBlaga, s-a îndoit în sinea lui. […] Ion D. Sîrbu îl numeşte«zeul protector al singurătăţii mele»; ce ar fi putut spuneel mai mult despre un asemenea magistru?” (Ioan Laşcu)

Un „strănepot al lui Goebbels”?

Din 2006, de când am publicat textul din care amcitat ceva mai sus în paginile revistei Contemporanul.Ideea Europeană (nr. 9, 2006, dacă nu greşesc; e o infor-maţie ceea ce va urma, nu o justificare: mai devreme nu-lputeam publica, întrucât făcusem două numere odată –Marta, Marta cea dragă mie, nouă, altădată – erau apăru-te, tipărite deja, ca să avem posibilitatea – eu şi colabora-torii mei, ai noştri! – să beneficiem de o scurtă vacanţă;acesta este realul motiv pentru care replica mea n-a apă-rut de îndată în Conte, şi nu cel insinuat, într-un altnumăr al Apostrof-ului, la modul penibil, repet, penibil, detine: interesul meu de a vedea publicat în Apostrof dialo-gul Dorei Pavel realizat cu mine, dialog care a văzut lumi-na tiparului în formă integrală, netrunchiată, în aceeaşitoamnă, în paginile revistei Saeculum. Te-ai rătăcit înpropriile laşităţi şi oportunisme mărunte, din păcate pen-tru… marea promisiune aşezată în tine… pe vremuri, ah,ce vremuri, Doamne!), excelenta poetă şi fina eseistăMarta Petreu… nu-mi mai răspunde la salut. Relativrecent câţiva prieteni mi-au comunicat că numele meu –la Apostrof-ul condus de Marta Petreu, revista aşezată demine de circa două decenii sub catapeteasmaMitteleuropa – numele meu, aşadar, stă… sub semnulinterdicţiei. Motivul? Nu ştiu ce să zic. L-am apărat – de„un strănepot al lui Goebbels” – pe un mare poet, NichitaStănescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi români şieuropeni, egal al lui Arghezi, Blaga, Bacovia. În timpuriconfuze, marcate de o mediocritate agresivă, când vezi căeste atacat în esenţă patrimoniul spiritual al naţiunii

tale, din care face parte şi autorul celor 11 elegii, acestatrebuie apărat: cu toate instrumentele care îţi stau la dis-poziţie, chiar dacă eşti conştient de faptul că NichitaStănescu în esenţă se apără fără reproş prin Opera-imajoră. (…Uneori, urmărind, contemplând la rece ceea cese întâmplă în jurul meu, mi se pare că… visez urât; decirca douăzeci de ani asist… la un cvasicoşmar social şi…fug de labirinturile acestuia, preferând, favorizând fugaîn cealaltă realitate, de litere, mai reală decât tot ce neînconjoară.)

Dar… să nu grăbim lucrurile. Il faut avoir dupatience. Sau, cu vorbele lui Auguste Rodin, citat în inspi-rata-i monografie splendidă despre acest titan de cătreRainer Maria Rilke, „răbdarea e totul”.

Trădarea criticii se anunţă, din capul locului, drept„o încercare de a[-mi] înţelege timpul, cultura din careprovin şi spiritul ei, în actualitate”. O încercare, e adevă-rat, care va deranja nu puţine spirite; căci aici – şi aici! –în aceste rânduri, autorul, Nicolae Breban, îşi afirmănezăgăzuit spiritul eminamente incomod, imprevizibil dinanumite puncte de vedere (social, comportamental etc.) decare se arată pe deplin conştient; în portretul amplu,generos şi exact, pe care i-l face criticului şi istoriculuiliterar, de un real prestigiu, Nicolae Manolescu, la unmoment dat, adresându-i-se direct, autorul Elegiilor pari-siene susţine pe bună dreptate – ca răspuns la postrevolu-ţionara acuză manolesciană, nedreaptă, de oportunism,făcută în scris la adresa lui Breban – afirmă aşadar că„eram oportunist, poate, ha, ha, pentru simplul motiv căexistam, dragă Nicolae [Manolescu – n.n.], şi, în aceasta,ai perfectă dreptate! Un «oportunism» de care, iată, încănu m-am dezvăţat, dar... aşteaptă un pic! Încă un pic,poate nu prea mult! Şi literatura română contemporană,scena, uneori turbulentă, a vieţii literare va fi în sfârşit«uşurată» de unul din actorii ei cei mai... incomozi, atipici,imprevizibili… nu ştiu! Alege tot tu, epitetul potrivit!”,promiţându-i că, după cum îi stă în tabieturi, nu va reac-ţiona imediat: „Îţi las, iată, această alegere; şi promit,cum am făcut şi în ultimele două decenii, să nu reacţionezimediat, indiferent de opinia ta. Oricât de ciudată, dedureroasă, de scandaloasă ar fi, cel puţin din punctul meude vedere. Al unui om cu o vocaţie certă – acest lucru separe că nu-l conteşti – care a înţeles, târziu poate, însă aînţeles bine, că libertatea unui creator nu are nimic de-aface şi nu se confundă în nici un caz cu libertatea genera-lă, largă a mulţimilor (influenţă nietzscheană! – n.n.).Care, pentru acesta, nu poate fi decât o capcană, pe care oplăteşte scump. Şi nu numai el, dar şi cei care cred în el,ţi cei pe care i-a atras după sine în climatul social, profe-sional în care el se mişcă ca un magnet uriaş şi benefic.Adesea!” (s.n.)

Exerciţii de înţelegere

N. Breban susţine de la bun început că nu puţinicolegi vor fi şocaţi, dacă nu iritaţi de-a dreptul de aceastăcarte, Trădarea criticii, cu atât mai mult cu cât autorulromanului Pândă şi seducţie a fost, da, a fost unul dintrescriitorii, să spunem… cei mai răsfăţaţi, ba chiar iubiţi decriticii de vârf ai vremii (nu de cuplul Ceauşescu, cum sus-ţine N. Manolescu în Istoria critică a literaturii române…,publicată recent, calomniindu-l astfel pe unul dintre ceimai importanţi prozatori din perioada postbelică şi, întrealtele fie spus, pe unul dintre foştii săi prieteni cvasiin-timi!); cărţile domniei sale s-au bucurat de o susţinerelargă, de o receptare adecvată – până în 1971 când, dupăTezele din Iulie, N. Breban îşi dă demisia din funcţia deredactor-şef al României literare, făcând-o publică prinintermediul unor importante ziare pariziene, şi, sprenedumerirea, spre stupoarea unor colegi, a forurilor departid… se întoarce în România; segment după care auto-rul Buneivestiri, unul dintre dizidenţii cei mai importanţidin estul Europei, se transformă într-un marginal, într-unlepros social, iar cărţile îi sunt, după cum se ştie, atacate,injuriate la comandă nu numai în presa de partid, ci şi înfoile de cultură; marginalitatea de atunci a autoruluiBuneivestiri este continuată, stupefiant, spre ruşinea lite-raturii române, şi după 1989 – cărţile sale fiind aşadarsupuse judecăţii criticilor, a publicului larg şi a Timpului,iată, pe întinderea a peste patru decenii şi rezistând cubrio acestor examene, rezistenţă care le exprimă, evident,valoarea: „Nu puţini vor fi, probabil, oarecum şocaţi dacănu chiar iritaţi de titlul acestui eseu, cu atât mai mult cucât autorul, romancierul care sunt, a avut, încă de la înce-puturile sale literare, critica – falanga ei cea mai tânără,mai prestigioasă – de partea sa”. Tocmai din acest motiv,Breban – în acest opus, insist, incendiar, scorţos, aspru,sângerând el, taman el, care ştie să suporte, de decenii, şimarginalitatea şi nedreptatea – va recurge nu o dată laarma nuanţelor, menţionând că nu e vorba, în aceste rân-duri fierbinţi, de o luciditate amară, ale Trădării…, exclu-siv de domnia sa ori de cărţile sale, scrise, publicate, lan-sate şi susţine răstimp de câteva decenii: „Nu va fi vorbadoar de subsemnatul şi de opera sa în acest studiu şi, caşi în eseul scris la Paris în anii ‘88 şi ‘89 (ani extrem dedificili, aş zice jenanţi pentru spiritul civic românesc încomparaţie cu intelectualitatea cu mult mai decisă a veci-nilor noştri de la nord), Spiritul românesc în faţa unei dic-taturi, voi încerca încă o dată, cum am făcut şi cu douădecenii în urmă, fiind în depărtare, să înţeleg, dar să şiapăr literele române, spiritul lor, aflate într-o grea încer-care”. Breban recurge, iarăşi şi iarăşi, aşadar, la scris – însiajul incredibilului, iubitului Ignaţiu de Loyola – ca la unexerciţiu de înţelegere, miza cărţii fiind înţelegerea, nurăzbunarea, chiar dacă cea din urmă e considerată şi pro-babil că este câteodată sfântă. Scrii, deci, exişti; scrii, deci,înţelegi – aşa ar putea fi parafrazată, în acest caz, celebraaserţiune gnomică cartesiană, fiind mereu conştient de„marele paradox” familiar unui Marcel Proust bunăoară,care „îl ştia prea bine şi ni-l oferea în sute şi sute de exem-ple şi istorii!”: „Cel care explică sau descrie este, de fapt,ultimul care înţelege!” Ba mai mult decât atât: „Nu numaică o face spre a înţelege el însuşi, deşi omul de rând cadeîn capcana pedagogică eternă crezând că dacă cineva îi

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

explică un fapt sau un fenomen, un proces, neapărat cel ceexplică naivului sau ignorantului trebuie el însuşi să-lpriceapă, să-l înţeleagă”; „cel care ne învaţă se aude pesine altfel şi vorbind, vocea sa ca şi ţinuta, ritualul orică-rei învăţături sau real act pedagogic îl convinge pe elînsuşi; ba îl şi «luminează» de-a dreptul!” Îl luminează.Iar atunci când privim lucrurile în profunzime, avemşansa de a realiza, de a pricepe încă o dată faptul că înrealitate, „dacă avem o câtime de modestie genială,scriem, nu atât ca să «aflăm» – lucru imposibil, ştim, maiales dacă atacăm cu adevărat teme mari, tratate şi răma-se, în felul lor, insolubile de secole! – ci ca să cădem, cuadevărat pe gânduri! Sau să vedem «problema» sub ununghi nou. O, nu, nu pentru a o elucida în fine, nu pentrua tăia nodul gordian odată pentru totdeauna, ci, ca unposibil înţelept, pentru... exerciţiu!”

Ce vrea să înţeleagă, aşadar, Breban? El însuşi ospune în subtilul Trădării…: Timpul, cultura din care pro-vine şi spiritul ei, în actualitate. Iată o temă dificilă, cva-siimposibilă! Cum arată timpul românesc în ultimeledouă decenii, după răsturnarea unui regim de o brutalita-te unică? În ce fel este tratată cultura română, din careprovine, alături de alte spirite auguste, şi Breban? În cemod se manifestă spiritul ei în actualitate? Iată doar câte-va întrebări la care încearcă, scriind, să răspundă N.Breban, conştient clipă de clipă de faptul că şi-a propusimposibilul, pe de o parte, iar pe de alta, că Trădarea…este un exerciţiu de înţelegere, care odată încheiat, nu-şiarogă nici pe departe deţinerea adevărului ultim, ci pre-tinde, are în intenţie să pună lectorul pe gânduri, dacă nusă-l lumineze.

Fragment dintr-un studiu

IRINA CIOBOTARUO carte-diagnoză

„De ce, la urma-urmei,să se nască la noi, pe acest pământ, geniile, ca într-o

închisoare?Fără gratii vizibile, e drept, dar cu atât mai oarbă,

mai închisă, mai pecetluită?!”Nicolae Breban

Nicolae Breban este un scriitor lucid şi, în consecin-ţă, orgolios, un intelectual orgolios, conştient de valoareaideilor sale, de perenitatea şi de forţa operei sale. Nu apracticat nicicând falsa modestie, această atitudine con-stituind şi prima verigă dintr-o complexă structură carac-terială şi intelectuală, fundamentală pentru un om de cul-tură – consecvenţa. Cărţile sale, începând cu romanulFrancisca şi continuând cu pasiune constantă, inepuizabi-lă, până la nuvelele din Orfeu în infern, apariţiile salepublice şi orientarea culturală pe care o propune prinprestigioasa Contemporanul. Ideea Europeană, toate rele-vă consecvenţa raportării la aceiaşi maeştri spirituali(F.W. Nietzsche, F.M. Dostoievski, Rainer Maria Rilke), laaceleaşi valori ale scrisului românesc ante, inter sau pos-tbelic, la credinţa constantă în puterea spiritului româ-nesc de a crea literatură.

Am preferat să citesc şi să înţeleg Trădarea criticiipornind de la portretul lui Nicolae Breban, aşa cum s-aconfigurat acesta în operă şi în timp, prin Bunavestire şial său Traian Liviu Grobei, prin Drumul la zid şi al săuCastor Ionescu sau prin Contemporanul. În toate caracte-rele pe care le construieşte Nicolae Breban, cu geniul stă-pânirii tipologiilor, în ideile pe care le valorifică în memo-rialistică şi în publicistică, se întrevede o altă constantă a„firii” sale – ura (şi nu teama!) faţă de irosire, faţă de rata-re sau, în cuvintele lui Nicolae Steinhardt, faţă de „neiz-bândă”. Creaţia devine, într-un astfel de context, conse-cinţa nevoii combustive de a fi şi de a izbândi. Din acestpunct porneşte şi incursiunea prin galeria de portrete(subiective, dar nonficţionale) ale marilor critici contem-porani cu autorul Trădării criticii: Ion Negoiţescu, MateiCălinescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, GabrielDimisianu, Mircea Martin, Al. Călinescu, CornelUngureanu, Petru Poantă şi Irina Petraş. Cea mai consis-tentă parte din substanţa cărţii lui Nicolae Breban se con-centrează asupra modului în care a evoluat, în şi întreepoci, percepţia acestor critici importanţi asupra scriitori-lor postbelici, congeneri, asupra cărţilor lor importante,premiate sau nu. „Sunt prea obişnuit – şi tentat! –, măr-turiseşte Nicolae Breban, să fac portrete, caractere în căr-ţile mele de ficţiune, ca să rezist de această dată, aflat înfaţa umbrelor calde ale celor care mi-au fost amici, mie şiartei mele, timp de decenii, criticii şi apoi istoricii lite-rari…”. Astfel, cu discrete tuşe călinesciene, din memoria(şi afectivă) a scriitorului Nicolae Breban se nasc portre-tele criticilor, ferite de false (im)pudori şi de sterilitateacorectitudinii politice, capabile să genereze imaginea pen-tru mulţi surprinzătoare a universului intelectualilor subpovara istoriei.

Fidel coordonatelor estetice pe care şi le-a trasatîncă din perioada formării sale scriitoriceşti, în Trădareacriticii Nicolae Breban sintetizează o serie de concluzii şidiagnoze privind statutul actual al literaturii şi al cultu-rii române vii. Deşi deschide frecvente incursiuni în cer-curile scriitoriceşti ale deceniilor şapte, opt şi nouă, saumai departe, în efervescentele decenii interbelice, deşi îiinvocă entuziast pe paşoptişti şi pe junimişti, autorul aredrept miză centrală revelarea configuraţiei prezentuluicultural românesc şi a deloc neglijabilei crize de identita-te din care, se pare, nu există ieşire proximă. Din posturascriitorului, sunt reperate sursele receptării actuale defi-citare a literaturii din perioada comunistă sau din epocileistorice anterioare acesteia. În esenţă, Nicolae Breban îşidoreşte revelarea unei certe, incontestabile continuităţivalorice în tânăra literatură română, întemeiată subzodia entuziasmului paşoptist. Fără să ignore „complexe-le” sau „iluziile” zonei culturale în care s-a născut, scriito-rul demonstrează evoluţia şi continuitatea firească, orga-nică, a literaturii române în cadrul mai larg al marilorliteraturi europene. Deceniile dictaturilor dejistă şi ceau-

şistă, cu mutaţiile complexe şi profunde pe care le produc(şi) în lumea culturală românească, nu reuşesc să creeze oruptură decisivă în evoluţia valorilor reale. NicolaeBreban nu se sfieşte să numească scriitori şi critici careşi-au înţeles destinul spiritual independent faţă de regi-mul politic, sfidând împărăţia cezarului. Privilegiată, înacest sens, este prezenţa vie, energică şi liberă a luiNichita Stănescu, în deceniile şapte şi opt. Căci „liberta-tea unui creator – scrie Nicolae Breban – nu are nimic dea face şi nu se confundă în nici un caz cu libertatea gene-rală, largă, a mulţimilor”. Libertatea creatorului, în modparadoxal, este obligaţia autoimpusă prin geniu, de acrea. De aici provin şi exigenţele scriitorului faţă de crea-torii de canon literar sau didactic. Criticii, despre ei fiindvorba în mod prioritar în această carte, au ca menire înţe-legerea libertăţii ca posibilitate şi ca datorie de a valorifi-ca spiritul neamului, de a evalua, decanta şi decide asu-pra trudei scriitoriceşti, fără a da uitării bazele formăriilor intelectuale, fără a se lăsa atinşi de ingerinţele vremu-rilor de acum, de pretenţiile generaţiilor ale căror rădă-cini biologice nu coboară până în aprigele decenii de poli-tică dictatorială şi ale căror rădăcini spirituale sunt inca-pabile să atingă solul fertil, generator de identitate, altradiţiei.

Contrar „prejudecăţilor” privind antinomiile dintrevârstele culturale, Nicolae Breban este un modern con-ştient de valoarea originilor, de importanţa tradiţiei şi atemeliilor identitare în formarea unui scriitor în moderni-tate. Pornind de la ideea cunoaşterii, asumării şi preluă-rii organice a tradiţiei, scriitorul identifică sursa mutaţii-lor valorice nocive din deceniile comuniste tocmai în anu-larea acesteia. „Noutatea formidabilă a acestor dictaturi –afirmă Nicolae Breban – a fost instaurarea unei alteforme ideologice şi instituţionale, negatoare a tradiţiei,chiar şi a bunului simţ, a istoriei naţionale şi a demnită-ţii individului. Şi forţa lor de atracţie, poate ciudată azicând privim în urmă, a fost tocmai această negare a valo-rilor tradiţiei, această afirmare cu orice preţ a noului.”Totuşi, se nasc în deceniile dictaturii comuniste scriitoricare îşi construiesc valoarea pe geniul individual şi peasumarea de maeştri din marile literaturi europene şicare conduc, prin operă, la perpetuarea tradiţiei literelorromâne, la victoria, prin cultură, asupra ironiilor obtuzeale istoriei.

Revenind, Nicolae Breban îşi conştientizează dato-ria de a reproşa criticilor dezertarea de la valorile asuma-te şi declarate în epoca formării şi a debutului, alunecareaîn capcana îndatoririlor politice şi instituţionale, trecereaîn planul secund al preocupărilor intelectuale proiectelecritice şi istorice importante. Mult mai gravă pare a fi ten-dinţa unei părţi din critica literară tânără de a condamnanediscriminatoriu perioada postbelică, fără a face atât denecesarul efort al evaluării estetice pentru scriitori pre-cum Nichita Stănescu, Ştefan Augustin Doinaş, CezarBaltag sau Ştefan Bănulescu. În Trădarea criticii, NicolaeBreban remarcă tendinţa opiniei publice şi a criticii „tine-re” de a oscila între extreme. Una dintre atitudini este dea elogia capacitatea spiritului românesc de a genera scrii-tori şi opere de valoare europeană şi universală, fără aaştepta o confirmare firească dinspre spaţiul culturaleuropean sau ignorându-i pe acei scriitori care au dobân-dit confirmarea valorii prin traduceri şi editări bine recep-tate. O anumită grabă a judecăţii de valoare, dublată defebra „fantomatică” a prezentului şi de slăbiciunea croni-cizată a proiectelor, face ca identitatea culturii române încontext european să rămână, în continuare, o formă dis-cursivă, fără conţinut. Cealaltă tendinţă, aflată la polulopus, caută să certifice valoarea literaturii române, maivechi sau mai noi, numai prin opinii şi apostile de „dinco-lo”, generând în acest fel auto-calomnia, sentimentul com-plexului şi al iluziei. Nicolae Breban constată că aceastăcăutare a identităţii continuă, fără ca ultimii douăzeci deani să îi atenueze stridenţele. Libertatea câştigată prinRevoluţia din 1989 nu fereşte judecata liberă de clişee şide stereotipii: „De fapt, se ştie, totul sau aproape totul înlumea reprezentării e un clişeu, unul monstruos! Totulsau aproape totul, se ştie, este kitsch! Iar marile genii nufac altceva decât să ne arate curajul simplu de a vedea saude a auzi lucrurile, pe care noi, satisfăcuţi şi subtil-sufi-cienţi, le vedem şi le auzim printr-o apă a clişeelor varia-te, dominante, printr-o lentilă a opiniilor prestigioase şimoarte, printr-o gură ce ne mestecă la nesfârşit adevăru-rile, pentru care, se zice, nu suntem destul de copţi, deadulţi sau de tari ca să le privim. Să le auzim. Să le înţe-legem”.

În aceeaşi zonă de înţelegere, grupurile literare for-mate după 1990 par a fi afectate de transformarea pro-priului adevăr, care le asigură coerenţă şi unitate, înobiect de cult. O tiranie a unicului adevăr se naşte în acestfel, iar procesul pare să nu difere substanţial de tiraniaideologică şi politică. Asemănarea păguboasă dintre cultulgrupurilor literare pentru un anume adevăr şi tiraniile deorice fel este amplificată de incapacitatea de a acceptaadevărul celuilalt. Intelectualitatea românească ante- şipost revoluţionară se polarizează şi polemizează într-omanieră generatoare de riscuri, atât pe termen scurt, câtmai ales pe termen lung. Este aceasta o proastă utilizarea libertăţii? se întreabă Nicolae Breban. Oricum, dispute-le actuale nu îşi află energiile în lumea ideilor, a spiritu-lui generator de cultură, ci mai degrabă în orgolii perso-nale, diseminate cel mult la nivel de grup. „Şi, dacă exis-tă numai unele adevăruri, noi, ceştilalţi, în ce adevăr săcredem? – se întreabă autorul –. Înţelegând repede lecţiape care ne-au dat-o marii tirani, că nu există decât adevă-rul care a învins, ca şi lecţia dată aproape zilnic de distin-şii noştri universitari, de simpaticii noştri intelectuali,care – unii dintre ei – nu ezită să «înveţe a certa norodul!»,va trebui, vai, încă o dată să alegem şi să acceptăm nuadevărul (care, ştim, se naşte greu, diform, uneori dincomparaţii mai mult sau mai puţin izbutite, un adevăr cetrebuie privit uneori ca un fel de microb sau virus, adicăcu o doză de circumspecţie), ci… adevărul «lor». Care emusai să fie adevărul-adevărat…”. Comuniunea cultura-lă, generatoare de identitate şi de sens istoric poate apă-rea doar în condiţia în care aceste grupuri şi-ar acceptareciproc adevărurile. Mai mult, în contextul libertăţii poli-

tice postdecembriste, aceste adevăruri ar trebui să vină înprimul rând din sfera esteticului şi mai puţin din zonapoliticului.

Trădarea criticii este cartea incomodă a unui scrii-tor care nu acceptă să renunţe la ideile sale, la modeleleculturale pe care le-a cultivat, consecvent, la statutul demaestru literar de care se bucură, conştient şi fără falsepudori. Mai mult, cartea aceasta, cu titlu atât de contra-riant, îl arată pe Nicolae Breban preţuindu-şi maeştriispirituali şi literari, iubind literatura română şi pe mariiscriitori plămădiţi din duhul românesc, nădăjduind căideile neamului vor avea un destin. Este o confesiune-diagnoză despre scriitori şi critici. O carte a unui moderncare preţuieşte tradiţia. O carte despre critici, dar care nule este, în mod direct, adresată. O carte prin care se doreş-te a fi înţeles prezentul, cu toate riscurile ascunse subceaţa libertăţii asociate cu criza de identitate. O carte încare suntem avertizaţi că „nu totdeauna şi în toate cazu-rile, mult râvnita libertate ne rezolvă toate problemele!” Ocarte care, în loc de concluzii, prezintă, în paginile finale„speranţa ultimă” a lui Nicolae Breban, ardelean şi „veş-nic provincial”: „Aceea de re-unire, în sfârşit, a tuturorspiritelor creatoare ale acestui loc, în acest moment, unulde criză, e drept. Dar criza, de ce nu, poate – şi trebuie! –să aibă şi un sens pozitiv, cel al ieşirii din mersul în cercal unei fiinţe, al unui organism, al unei comunităţi ce-şiagravează astfel nu numai relele, dar şi credinţa în pro-priile-i puteri!”

BOGDAN MIHAI DASCĂLUTrădare, trădare, dar cel puţin s-o ştim şi noi

Înainte de toate, înainte de a mă apuca să scriuorice altceva, simt nevoia unei confesiuni, care, departe dea fi gratuită, va rezuma, poate, într-un chip mai larg, celece vor urma. Este vorba despre un anumit sentiment,care, ca cititor, m-a încercat pe întreg parcursul lecturii, aunei lecturi intense, anume acela de a fi mereu captiv întext, acela de a fi nevoit să urmezi firul roşu, de fapt sin-gurul fir roşu, călăuzitor înspre exteriorul labirintului, pecare autorul ţi-l dezvăluie mereu într-atât de mult, încâtsă nu te rătăceşti, dar niciodată îndeajuns pentru a-ţiîngădui să te debarasezi de el, pentru a-ţi da şansa de a oporni, pe cont propriu, în căutarea ieşirii. Ce vreau săspun cu aceasta e că cititorul nu se află doar înaintea uneicărţi bine scrise (ea, fiind semnată de Nicolae Breban,condiţionează aceasta dintru bun început; e vorba deTrădarea criticii), ci, mai mult, el are de-a face cu o desă-vârşită tehnică scriitoricească, ce imprimă cărţii forţaunui roman. De această dată, Breban se foloseşte deinstrumentele romancierului, pe care le transpune încâmpul criticii; el devine, dintr-o dată, autorul omniscientpe care, de altminteri, nu-l găseşti decât în romane, adu-când astfel cu sine un suflu nou, transformând astfel tărâ-mul adeseori arid al criticii literare într-unul fertil, plăcutlecturii. Însă aici este momentul în care se impune între-barea: ce este, cu adevărat, cartea? Este critică literară?Este eseu? Este memorialistică? Este roman? Pentru căea conţine elemente din toate aceste genuri, fără să poatăfi încadrată în vreunul. Ea reuşeşte mereu să scape, cusucces, vederii înguste a celui ce ar vrea să o includă uneicategorii sau alteia, căci ea este deopotrivă critică şi anti-critică, ea este roman prin tehnică şi alcătuirea persona-jelor, dar este, în acelaşi timp, şi pură memorialistică, eaeste un evident eseu, însă îi depăşeşte cu mult graniţele.Astfel că nu rămâne decât o singură variantă, aceea aunei istorii literare, dar a uneia subiective, a unei istoriiliterare trăite şi mărturisite, a istoriei unei vieţi trăiteprin intermediul literaturii şi întru literatură.

Poate că premisa autorului este şi unghiul cel maipotrivit pentru a înţelege ceea ce ni se dezvăluie privirilor,pentru că, atunci când el mărturiseşte că „nimic nu e maigreu decât să vorbeşti despre o parte din tine”, el are învedere nu partea, ci tocmai întregul. Iar greutatea constăîn a desprinde din acesta, cu îndemânarea unui chirurg şicu supleţea unui sculptor, părţile, pentru ca, apoi, să ledea, fiecăreia, senzaţia de întreg. Pentru că este vorbadespre o lungă perioadă trăită, pentru că este vorba des-pre viaţa în sine, dar şi despre viaţa literară, este vorbadespre romancieri şi despre critici, despre comunişti şidespre oameni aparţinând altor civilizaţii, mai libere şi,poate, mai neîncrâncenate, dar care, în contact cu mize-ria, riscă să devină şi ei, la rândul lor, una cu ea. Aproapepe fiecare pagină îl găsim pe omul Breban, în special peprietenul Breban, cel care se destăinuie cititorului, celcare vorbeşte despre felul în care ştie să-şi trăiască mari-le prietenii, atunci dar şi acum, despre părăsiri, dar maiales despre trădări. Toate acestea se regăsesc şi revinmereu, însă întregul, anume romancierul Breban, lipseş-te.

Lipseşte doar aparent, adică nu este prezent ca per-sonaj, el fiind omniprezent, iar personalitatea lui cople-şeşte, transformând plumbul în literatură. Cartea înain-tează constant printr-un ton neutru al povestirii, fărăresentimente, chiar şi atunci când personajele sunt pusela punct. Fiindcă este tonul unuia care are conştiinţa pro-priei valori, al unuia care ştie unde se situează în litera-tura română şi care ştie, la fel de bine, unde le este loculcelor despre care, dar, în acelaşi timp, cu care vorbeşte.

Şi totuşi, dacă nu ar fi fost suficient, ne aflăm înain-tea unui alt novum literar. Romancierul se întoarce cătrecritic, el devine cel care portretizează criticul, el se scin-dează, rămânând, pe de-o parte, romancier, pe de altadevenind critic... al criticii. Astfel, importanţi criticiactuali prind viaţă, devin personaje, sunt puşi într-o lumi-nă nu rareori incomodă. Însă Breban nu face decât ceea ceîi este sortit unui critic să facă: să disece precis şi impar-ţial autorul comentat. Fireşte, această atitudine relevă, lao lectură atentă, două surse. Pe de-o parte, NicolaeBreban îşi face realmente datoria de critic, repunând închestiune critica actuală din interiorul ei. Unul dintregravele neajunsuri ale acesteia fiind lipsa lucrărilor desinteză: „Părerea mea este că nu au apărut reale sinteze

32

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ale literaturii noastre vreo cinci decenii nu numai din pri-cina cenzurii de partid, dar şi pentru că marea carte a luiCălinescu continua să impresioneze disproporţionat, săsufoce aproape orice iniţiativă [...]”, singurul critic care,totuşi, a făcut-o, Eugen Simion, neglijându-şi proiectuldupă publicarea celor patru volume din Scriitori românide azi. Însă nu atât starea criticii îl nelinişteşte pe autor,cât spiritul acesteia, problema devenind dintr-o dată cumult mai profundă decât s-ar fi bănuit la început, fiindcă,şi întrebarea este cât se poate de întemeiată, „să fie aceas-ta doar rodul unei patimi sau un semn de primitivism, dealeatorie şi conjuncturală viziune asupra prezentului saua trecutului recent, faptul că ne uităm cam iute trecutul,chiar dacă l-am trăit noi înşine, aşa cum alte naţii, maiorgolioase decât a noastră, germanii, după catastrofa mili-tară, umană şi ideologică pe care au provocat-o pe mapa-mond, ani la rând au preferat să n-o discute”?

De altminteri, întreaga parte întâi este o extraordi-nară plimbare prin pădurea celor pe care critica le-aschimbat, dar şi le-ar fi putut schimba. Iar tonul, adeseaimperativ şi tăios, este al unui om care a schimbat multe.Este tonul celui care de la nimic a ajuns în numai câţivaani totul, dar care, fiind prea demn şi prea orgolios, a datcu piciorul la bunăstare în favoarea libertăţii, pentru caapoi, după ce a devenit om liber, să revină printre ocnaşi,asumându-şi din nou soarta lor, fiind evitat şi hulit demulţi, dar urât de majoritate. Pentru că nimeni nu puteaînţelege de unde atâta orgoliu, atâta nebunie şi atâtacaracter, întrucât nimeni nu ar fi îndrăznit să facă ce afăcut el. Pentru că ceilalţi, în frica lor mizeră, au preferato altă cale. Pentru că prea puţini au conştiinţa valorii lor.Căci numai ea le dictează marilor spirite calea.

Pe de altă parte (şi spre aceasta trimite chiar titlul,în care trădare conotează „conflict”, un conflict posibil),este dimensiunea personală, sunt bucuriile şi eşecurileîntru celălalt ale unuia care a legat prietenii, care a cre-zut că spiritul uman poate învinge prin frumuseţea luiabsolută răul, ale unuia care a dat totul prietenilor, care aîmpărţit cu ei totul. De altminteri, cuvintele lui Brebansunt, încă dintru început, provocatoare: „Nu puţini vor fi,probabil, oarecum şocaţi dacă nu chiar iritaţi de titlulacestui eseu, cu atât mai mult cu cât autorul, romancierulcare sunt, a avut, încă de la începuturile sale literare, cri-tica – falanga ei cea mai tânără, mai prestigioasă – departea sa”. Pentru că, da, el a fost un răsfăţat al criticii.Pentru că da, el a fost un răsfăţat al sorţii. Pentru că nu,nimeni nu vede preţul pe care el a trebuit să-l plăteascăpentru aceasta. Pentru că, da, i se reproşează mereu, cuîndărătnicie, că este un ins care vorbeşte numai despre el.Dar, întorc eu întrebarea, dacă ceilalţi nu o fac, cine altuldecât el să o facă?

Poate că dacă nu ar urma portretele criticilor, car-tea ar fi doar un document de epocă, scris admirabil, cuhar. Însă dimensiunea umană începe atunci când istoriase termină. Şi astfel i se dezvăluie cititorului strânse prie-tenii între romancier şi criticii săi. Astfel se clădesc subochii noştri adevărate temple ale prieteniei, dar care seprăbuşesc, majoritatea, unele după altele, după revenireascriitorului în ţară. Cartea se naşte, astfel, din nevoiaautorului de a-şi înţelege epoca, de a se înţelege pe sine,de a înţelege literatura în care şi-a câştigat un loc în pri-mul rând. Însă ea vorbeşte, în afară de trădarea persona-lă, a prietenilor (care coincideau cu străluciţi critici) şi decele două mari rupturi ale spiritului nostru naţional,petrecute în secolul abia încheiat: pe de o parte, cea dedupă primul război mondial, care s-a sudat oarecum abiadupă două decenii de trist proletcultism, şi ce-a de-a doua,în mijlocul (sau, sper, spre finalul, dacă e să luăm patter-nul celei anterioare) căreia suntem, cea de după ’89.

Şi, în ciuda trădărilor, în ciuda celor trăite, cartea seridică, odată cu autorul, împotriva lui de la sine înţeles.Căci noi, românii, dacă nu ni se aminteşte întruna, avemdarul de a uita mereu. Pentru noi, cei care au o atitudinecontra sunt cel puţin suspecţi. Şi, dacă aceştia cumva reu-şesc, ei bine, atunci devin demni de dispreţ. E nevoie deschimbarea unei mentalităţi, iar aceasta nu se întâmplădintr-o dată. E nevoie să ne auzim trecutul şi să îi admi-răm pe cei care au rezistat în el, cu adevărat, prin cultu-ră. În ce mă priveşte, eu am citit cartea ca pe un omagiu.Unul adus fiecăruia dintre cei amintiţi în ea. Indiferentdacă în bine sau nu, ea cuprinde universul lui NicolaeBreban, în care oricine se regăseşte are îndreptăţite moti-ve de mândrie. Căci amintirea, indiferent de încărcăturaei, este întotdeauna mai presus decât orice altceva!

Şi nu pot decât să fiu alături de autor atunci cândafirmă: „Da, recunosc, sunt poate un sentimental incorigi-bil”, ceea ce nu îl împiedică, nici pe el, nici pe noi să vedemlumea aşa cum este şi să sperăm într-o redresare a criti-cii, a întregii noastre culturi. Ceea ce nu se poate facedecât prin „credinţa în scris, în publicarea foilor noastre,în promisiunea fermă a lui Femios: «Dar deasupra cânte-celor mele stă un Zeu / Şi de aceea, te voi putea cânta şipe tine, ca pe un zeu!»”

Iar, odată cu ele, să nu ne pierdem speranţa în om,în prietenie şi niciodată în adevărata valoare!

MARA MAGDA MAFTEIRăzboiul lui Breban

Nicolae Breban luptă în Trădarea criticii cu fenome-nul de convertire a colegilor săi de generaţie. După răs-coala populară din 1989, care, precum orice învolburare,amestecă apele şi aduce la suprafaţă straturi ce pânăatunci zăceau în adâncuri, o nouă generaţie de critici searată. Pentru a se afirma această generaţie are nevoie, caîn orice cultură măruntă, de poleială politică. Aşadar,pasul imediat următor al acestor oameni este înregimen-tarea politică. Deodată se regăsesc în faţa unor misiuni,care pentru a respecta o tradiţie românească, trebuieîndeplinite în numele poporului român. Deci, de dragulacestui popor român se încununează unii de succes.Pentru că românii suferă de blestemul culturilor mici, aufost mereu nevoiţi să accepte în fruntea lor oameni care se

autoaleg, iar dacă sunt literaţi trebuie să facă parte dinpolitică pentru a cuceri publicul. Spre râsul Occidentuluişi disperarea românilor, în faţa tututor se afişează, aşa-dar, clase din ce în ce mai spoite, care nu numai că nuvalorează nimic pe scena internaţională, dar mai frizeazăşi ridicolul! Volumul lui Breban reprezintă lupta roman-cierului cu această lume cameleonică, cu vechii săi prie-teni care l-au uitat, i-au întors spatele după ce au ajunsceea ce şi-au dorit. Cred că numai românii sunt capabili săse duşmănească atât de mult între ei; românii plecaţi dinţară îi urăsc pe confraţii lor veniţi şi ei în căutarea unuiloc mai bun. Ură, invidie maximă, totală amnezie a trecu-tului şi a limbii. Arătaţi cu degetul de celelalte minorităţidin exil, de către popoarele gazdă, românii se fac repederemarcaţi. Nu mai este de mirare că personalităţi actualeau uitat de unde au plecat. Cu siguranţă, comunismul adistorsionat societatea românească, iar un Maiorescuministru, care nu se jena să-i primească în casa lui impu-nătoare pe Creangă sau Eminescu e greu de imaginat înzilele noastre. Din păcate, noua clasă de intelectuali secomportă precum noii îmbogăţiţi, se cred geniali, se pre-miază între ei până la ridicol. Ocupaţi să se tot laude uniipe alţii, nu îşi dau seama că au îmbătrânit şi dacă tot nuvor să lase locul altora de bună voie, în orice caz iremedia-bilul se va produce şi doamna cea urâtă va poposi şi lacasa lor. Detronaţi, vor suporta furia celor pe care i-auţinut în umbră.

Românul s-a născut la sat, adică e ţăran şi, dacă asuferit în tinereţe, trebuie să producă la rândul lui aceeaşidurere în jur, cu alte cuvinte, să se răzbune. Mai suferă deo maladie societatea românească: totul se orânduieşte înfuncţie de politic. Astăzi, lumea românească, se împarte însusţinătorii lui Iliescu, cel desemnat personalitatea politi-că cea mai importantă de după 1989, şi apărătorii unuiaşa zis liberalism economic. Şi câte săgeţi îşi aruncă celedouă tabere, deşi ştiu cu toţii că între ei nu există nici odiferenţă fundamentală, cu toţii fiind crescuţi la şcoalacomunistă de care fireşte nu se vor putea dezice nicioda-tă.

O naţiune tânără, deja obosită, românii nu suntcapabili să se revolte împotriva sistemului, precum ungu-rii, cehoslovacii, ucrainienii şi mulţi alţii. O naţiune mola-tică are dreptul la un viitor pe măsură!

Breban nu crede atât în forţa unei generaţii, cât înaceea a unui grup literar; eu nu cred decât în forţa indivi-dului venit dintr-o cultură atât de egoistă precum cearomână! Prozatorul pare totodată convins de adeziunilecreate în jurul unui regim politic sau împotriva lui, pre-cum ura personală a lui Eugen Ionescu, MonicaLovinescu, Goma faţă de Ceauşescu, spre deosebire de unCioran moqueur, interesat doar să învingă în Occident, unCioran care odată plecat din ţară nu mai are nici o dato-rie faţă de ai săi sau faţă de obnubilaţiile sale trecute.

După război, Europa veche deschide braţele tuturorrefugiaţilor din Europa de Est. Era vorba de o primire apotenţialului intelectual, creator al acestor oameni.Astăzi, aceeaşi Europă îşi deschide porţile integrării poli-tice a aceloraşi refugiaţi, dar se întreabă Breban: „Acum,după căderea imperiului comunist, sunt curios dacă mesa-gerii unor literaturi minore din Estul Europei vor fi la felde susţinuţi!” Oricum, întreaga Europă, fie ea veche saunouă, suferă de o stare de oboseală şi plictiseală avansa-tă.

Ieşite, măcar temporar, de sub orbita Rusiei, ţărileEuropei Mediane se apropie de Occident. Oare pentrucâtă vreme? Ne place sau nu, suntem lângă imperiul rus,lângă modelul său autoritarist, iar istoria noastră estelegată de acest popor obişnuit cu dictatura. Dacă şi româ-nii sunt deprinşi cu un regim opresiv, cum se face că nu aureuşit să dea o literatură atât de profundă şi originalăprecum ruşii, se întreabă Breban? De statură politicămică, cu slabe ambiţii de cuceritori, fără mari pretenţiiuniversale, românii s-au mulţumit să fie sub vremuri. Înplus, noi facem literatură pe marginea literaturii. În locde personaje şi teme universale, ne agităm patetic la limi-ta adevăratei literaturi... şi scriem... jurnale precumLiiceanu, exemplul dat de Breban în aceast volum – un„proces” pe care îl intentează el literaturii române con-temporane. Liiceanu a rămas fidel „jurnalului filosoficsau aide-mémoire ce punctează travaliul obositor şi adeseaingrat al unui traducător de filosofie germană”. În plus,notează Breban, „jurnalul – afirmăm încă o banalitate! –chiar şi unul contra-făcut e interesant când se adaugăunei opere majore, valide, acceptate de opinia publică şi decritica de autoritate”. Are dreptate Breban atunci cândcere o operă consistentă înaintea jurnalului. Ce îi maireproşează Breban lui Liiceanu? Uitarea originilor, darmai ales uitarea prietenilor care i-au fost alături în vre-murile în care nu conducea Editura Humanitas, mândrialui nejustificată, ura care nu-l diferenţiază de masă, îireproşează alianţa cu Manolescu împotriva lui EugenSimion, Marin Sorescu, Fănuş Neagu, Valeriu Cristea,aversiune motivată probabil prin situarea lor de aşa zisacealaltă parte a baricadei politice, uitând că suferă cu toţiide aceeaşi înregimentare pe care inconştient o poartă însânge.

Un alt prieten de tinereţe al prozatorului NicolaeBreban, prieten al cărui portret îl regăsim în volumulTrădarea criticii, este Matei Călinescu, cel care neagăastăzi relaţia de amiciţie care l-a apropiat de Breban.Ambii cu origini burgheze, nevoiţi să trăiască în exil,Breban fidel încă lui Nichita Stănescu, Matei Călinescunu. Spune ceva oare această fidelitate? Da, în măsura încare originile, prieteniile, tinereţea nu se trădează. Darmajoritatea românilor, în Occident sau la ei acasă, auacest impuls imperios de a dovedi inconsecvenţă faţă detrecut şi vechile alianţe. Au făcut-o Cioran şi Eliade, iar peplan local şi păstrând evident proporţiile, generaţia cucare Breban „intră în război”, şi anume Liiceanu,Manolescu etc. Nu numai că românul trebuie să îşi trăde-ze trecutul, dar trebuie să nege şi şcoala care l-a format; ase vedea Cioran care neagă influenţa majoră a lui NaeIonescu, sau Liiceanu – şcoala filosofică a lui Noica.Evident, Noica şi Cioran au reprezentat pentru Liiceanudouă nume care l-au ajutat în carieră, apropierea de ace-

ştia ar fi putut prevesti multe, dar păcatele româneşti l-auîmpins în braţele unui orgoliu nemăsurat, care îl împiedi-că să îşi conştientizeze limitele. Oameni inteligenţi, culecturi grele şi capacităţi scriitoriceşti neobişnuite, se lasăseduşi de... uman, prea uman!

Suferind la propriu de pe urma regimului stalinist,la început, Manolescu s-a arătat prietenos, dar vigilent.Maturizându-se, a început să iubească exact arma cu carei s-a dat în cap, şi anume dispreţul. Breban îi reproşeazădistanţa pe care a impus-o faţă de el, dar şi alterarea preo-cupărilor sale literare prin intrarea în politică. Dupămodelul maiorescian, Manolescu şi-a făcut prieteni prin-tre tineri, pe care i-a sprijinit la un moment dat, dezicân-du-se apoi de cei incomozi, tot precum Maiorescu. Nu ştiudacă Breban este conştient că în acest volum de răfuialăcu câţiva dintre colegii săi de generaţie, reproşându-leacestora câteva tare, el identifică de fapt nişte metehne lanivel naţional, pe care nici un regim politic sau ocupaţienu le mai poate altera. Sunt câteva trăsături care ne facnepieritor români, o afurisenie cu care vrem să persistămde-a lungul secolelor. Cred că răul este unul colectiv şiadevărata problemă depăşeşte caracterul personal şi seregăseşte la nivelul unei naţiuni. Morbul invidiei, al răz-bunării, cultul personalităţii, cultul geniului transformăun popor până la a-l reduce la zero. Intriga acestui volumnu este dată neapărat de războiul lui Breban cu foştii săiprieteni, ci semnalarea unor probleme de fond ale acestuipopor român, care nu merită să poarte numele de naţiu-ne, după cum scria Cioran. Şi cred că are dreptate.

IRONIM MUNTEANPolivalenţa creatoare

După 20 de ani de la redactarea la Paris a eseuluiSpiritul românesc în faţa unei dictaturi, Nicolae Brebanrevine cu Trădarea criticii, carte despre critică şi desprecriticii generaţiei lui, dorind „să înţeleg, dar şi să apărliterele române, spiritul lor, aflate într-o grea încercare”.(p. 9) Romancierul îşi justifică, întâi, demersul critic, con-statând că în acest deceniu prim al mileniului al treileasintezele literaturii române sunt puţine: Marian Popa,Alex Ştefănescu, Eugen Negrici, Eugen Simion, IonNegoiţescu şi, recent, Nicolae Manolescu nu supun plenaranalizei literatura, ştiinţele umaniste, impunându-se noijudecăţi de valoare, revizuirea reală, în spirit critic şi isto-ric, ţinându-se cont că destule opere literare ivite în aceas-tă jumătate de veac au fost „reale (şi aceasta a fost victo-ria şi nu rezistenţa prin cultură, atât de discutată şi per-siflată), dar şi să readucă criteriile, numele prestigioase şivalorile de dinainte”. (p. 19) Nicolae Breban ne îndreaptăprin titlu spre eseistul francez Julien Benda, care în anii’30 ai secolului trecut, în faimoasa lui carte La trahisondes clercs, „deplângea faptul că unii clercs, în spiritul căr-ţii, în loc să se ocupe de principiile artei lor, de litera şi spi-ritul etern al imperiului cultural, «coboară» în arena tutu-ror patimilor şi stratagemelor politice.” (p. 29)

Legătura dintre les clercs (intelectualii, cărturarii) –de stânga şi de dreapta, francezi angajaţi violent în dispu-te politice şi sociale – şi oamenii scrisului de la noi, după1989, este mai mult decât evidentă, politicul absorbindintegral atenţia şi energiile, literatura, cultura sunt arun-cate în derizoriu, nemaiavând importanţă pentru mulţiscriitori, deci, şi pentru numeroşi critici. Succesul neaş-teptat al cărţii lui J. Benda în epocă este urmat de reveni-rea ideilor ei „şi azi, în forme schimbate, în actualitateaeuropeană. Şi în cea românească”. (p. 21) În acest contextNicolae Breban se simte, just, îndreptăţit prin aceastăîncercare: „Să comentăm, evident din unghiul creatoruluide pânze epice interesat, pentru odată să se exprime şifără ajutorul metaforei şi al fabulei epice” (p. 22), dindatorie faţă de „lectoratul şi publicul românesc”, vorbeşteîn numele generaţiei sale care „am crezut că vom fi capa-bili nu numai de a prezerva valorile şi trecutele creşteri şiprestigii, dar poate naivi şi idealişti încă o dată, precumtinerii şi mult ridiculizaţii paşoptişti, am crezut şi amvisat că, în ciuda asprelor şi absurdelor oprelişti, vom ficapabili de o artă cu adevărat… mare”. Are viziunea per-sonalităţilor culturale româneşti de tip renascentist, pre-cum I. Heliade, B.P. Haşdeu, G. Călinescu, Mircea Eliade,Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, L. Blaga prin care s-a afir-mat „genul naţional în plenitudinea sa, cum visa unCantemir sau Eminescu”. (p. 24)

Titlul volumului are conotaţii multiple fiind „maidegrabă ironic decât agresiv, mai mult patetic decât grav”(p. 217), aşa-zisa trădare nefiind fugă, abandon, dezinte-res, părăsire definitivă, renunţare, lipsă de solidaritate,ci, poate, o canalizare, pentru moment, în alte direcţiicreatoare sau existenţiale. Este mai degrabă un pretextpentru romancier de a-şi exercita el însuşi „mijloaceleintuitive” bazate „mai ales pe empirii”, spre a înţelege„cum reacţionăm noi, crema gânditoare şi expresivă aunei comunităţi de limbă, de teritoriu, de istorie etc., încazul unei dictaturi”. (p.13) De aceea, până a ajunge să serefere la criticii grupării pe care o ilustrează, romancierulNicolae Breban face o incursiune în evoluţia literaturiiromâne, punctând concis rolul celor două grupuri forma-toare din jurul unor reviste: clasicimul românesc în jurulrevistei Convorbiri literare şi a mişcării junimiste, al căreimentor a fost Titu Maiorescu, şi modernismul – în jurulefemerei reviste Sburătorul, cu Eugen Lovinescu, teoreti-cian al sincronismului.

Amândoi sunt adepţi ai autonomiei esteticului, darMaiorescu separa sever actul creaţiei de actul critic (veziPoeţi şi critici), formându-se în zarea culturii germane (ca,mai apoi, Eminescu ori L. Blaga) şi resimţind forţa catali-tică a spiritului riguros, nemţesc, făcându-l să afirme:„Sigur, oricărui popor îi este îngăduit să nutrească senti-mente de mândrie naţională, dar nu se cuvine ca aseme-nea sentimente să încalce sau să întreacă limitele adevă-rului”. (Titu Maiorescu, Critice) E. Lovinescu este modelatde spiritul galic şi teoretizează sincronismul, pledeazăpentru roman citadin şi este adept al impresionismuluicritic. Incursiunea critică a lui Nicolae Breban stă sub

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

pecetea lui George Călinescu, care crede că: „Un scriitorpoate să creeze în toate genurile”. „Criticul este un crea-tor, în esenţă. Critica nu înseamnă absenţa însuşirilorliterare, ba, dimpotrivă, le implică”.

Transferul metaforei din spaţiul creaţiei în cel alcriticii a făcut miracole şi ea nu trebuie ironizată, căci„metafora, e drept, a făcut posibilă nu numai rezistenţa,dar şi lupta”. (p. 25) În această luptă s-a plămădit o „artăşi literatură adevărată, autentică care să reziste timpuluişi criteriilor celor mai aspre, mai înalte”, datorită şi cola-borării fructuoase între tinerii scriitori, la începuturi, înanii ’60, cu Nichita Stănescu în frunte şi cu N. Breban,Grigore Hagiu, Cezar Baltag alături, mobilizaţi de dorin-ţa de a ieşi de sub zodia ideologiei opresive, având solida-ritate cu „falanga critică splendidă din jurul Gazetei şiapoi a României literare de atunci, de la sfârşitul deceniu-lui şapte, ne-a sprijinit, a crezut în talentul şi în capacita-tea noastră de a învinge sistemul în punctul său nevral-gic”. (p. 25)

Cu note poematice, acut emoţionale, Nicolae Brebansubliniază raportul de reciprocitate firesc între artistulcreator şi critic, primul prilejuind substanţa artistică pen-tru intuiţia şi bunul-gust spre a-şi proba autoritatea criti-că şi valabilitatea judecăţilor sale de valoare, iar criticulsprijinind promovarea şi ascensiunea literaturii de valoa-re: „Prietenii noştri, tinerii critici şi comentatori, ne-ausimţit şi ni s-au aliat şi, e drept să spunem, numai cu aju-torul lor a fost posibilă renaşterea literaturii şi artelor,sfâşierea, chiar şi parţială, a vălului de fum şi pâclă densăideologică…”. (p. 24) La promovarea tinerilor scriitori deatunci, la renaşterea literelor au contribuit MateiCălinescu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea,Mircea Martin, Gabriel Dimisianu (Gazeta, apoi Românialiterară), Nicolae Manolescu (Contemporanul) şi mai vâr-stnicii: Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruş, Cornel Regman,Ioanichie Olteanu şi mai ales Ion Negoiţescu, formaţi înCercul Literar de la Sibiu sub tutela generoasă a luiLucian Blaga, calomniat şi marginalizat, iar majoritatea„cerchiştilor” suportând detenţii până la revenirea înviaţa literară (revistele: Familia, Tribuna ori R.L.). Un locaparte ocupă în Introducere Ion Negoiţescu, liderulCercului Literar de la Sibiu, autorul Manifestului grupu-lui trimis lui E. Lovinescu (publicat în Viaţa, 1943) şi ple-dând pentru autonomia esteticului şi cu Radu Stanca pen-tru „Resurecţia baladei”. Ion Negoiţescu. Un destin dra-matic, cunoaşte detenţia; la Familia proiectează Istorialiteraturii române, lucrată în exil, la München, unde şiNicolae Breban era „în exil politic şi estetic”, prilej debogate informaţii pentru istoria literară românească şiviaţa diasporei româneşti atât de divizate la Paris,München, Londra, Madrid sau în Americi. Nicolae Brebanregretă că omul de o rară cultură n-a încheiat istoria saliterară, lipsesc „schiţele biografice” de felul celor ale luiCălinescu din Istoria… sa, „iar concizia extremă, mai binezis lacunaritatea, insuficienţa şi lapidaritatea deconcer-tantă” (p. 31) se pot datora depărtării de ţară, de bibliotecişi surse documentare, dar şi lipsei de comunicare, înţele-gere şi de solidaritate dintre Nego şi grupul de la Europaliberă sau chiar cu unele grupuri din ţară.

De altfel Cap. II – Grupurile literare – surprindeexistenţa grupurilor literare diverse în USR, în ciuda efor-turilor organizaţiei comuniste de a asigura unitate prinautoritatea ideologiei, N. Breban socotind că grupurilesunt mai importante decât generaţiile şi că apartenenţa laele nu este semnificativă, contestând atât existenţa pro-priei generaţii, ’60-’70, cât şi a celei optzeciste. În schimb,Breban vede grupuri bine individualizate prin programeestetice şi pivotând în jurul unor reviste: „cerchiştii” –grupaţi în jurul Revistei Cercului Literar de la Sibiu şi din1946 pe lângă Euphorion (Caiet de critică şi poezie editatde Cercul Literar) – propunând sincronism cu Europaarhetipală; grupul de evrei din jurul Gazetei literare – con-duse de Paul Georgescu şi avându-i ca ideologi peCrohmălniceanu, Tertulian, Savin Bratu – conducând ata-cul contra lui Maiorescu, Lovinescu, Blaga, Arghezi, înnumele teoriei revoluţionare a clasei muncitoare; grupulce gravitează în jurul lui Nichita Stănescu, în care seinclud N. Breban şi alţi poeţi, prozatori ori critici (MateiCălinescu, L. Raicu, Virgil Nemoianu, Toma Pavel, care,din păcate, după emigrarea în SUA „au uitat de litereledin care purced” (p. 66); oniricii lui D. Ţepeneag: LeonidDimov, Sorin Titel, Virgil Tănase, Paul Goma, IulianNeacşu, Vintilă Ivănceanu; grupul lui Marin Preda, apro-piat iniţial de Paul Georgescu, apoi de Crohmălniceanu,Mihai Gafiţa şi Eugen Simion, grupul lui Eugen Barbu dela Luceafărul, apropiat de tinerii Beldeanu, Vadim Tudor,dar şi de Fănuş Neagu, D. Deşliu; grupul prof. G. Ivaşcula Contemporanul, cu discipolul său N. Manolescu.

În provincie, la Cluj, grupul lui A.E. Baconsky de pelângă Steaua şi apoi, după sosirea lui la Bucureşti, îirămân fideli Petre Stoica şi Modest Morariu, dar nemaia-vând revista, trimite spre „exterior” texte nepublicabile înţară; la Iaşi, Timişoara grupurile se confruntau cu aspri-mea cenzurii; N. Manolescu conducea la BucureştiCenaclul de Luni, la care participau tineri ce vor publicala Editura Litera placheta de versuri Aer cu diamante,semnată de „patru tineri muşchetari ai poeziei: Traian T.Coşovei, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan”,grup din care după Revoluţie s-a iscat generaţia optzeci;grupul de la Păltiniş, avându-l ca mentor pe C. Noica şi camembri: Andrei Pleşu, G. Liiceanu, Sorin Vieru. Jurnalulde la Păltiniş şi Epistolarul au avut succes şi rezonanţăîncât „eu însumi entuziasmat, am trimis de la Paris, undemă aflam, un studiu de susţinere […], publicat deIoanichie Olteanu în Viaţa românească […] fiind bucurossă pun umărul la ceea ce se putea numi, măcar cu o jumă-tate de gură, rezistenţa prin cultură”. (p. 75)

Nicolae Breban însuşi în vizitele regulate în ţarămărturiseşte că „am visat la o şcoală a romanului româ-nesc” (p. 76), a primit în apartamentul său tineri candi-daţi la gloria epicii: Mircea Săndulescu, Stelian Tănase,Florin Sicoie, Ion Groşan, Ion Buduca, dar după Revoluţieispitele revolute au făcut „iute caduce speranţele şi con-strucţia noastră, tehnică şi tematică”. (p. 76)

Succesul jurnalului (după cel de la Păltiniş) ca spe-cie hibridă îi prilejuieşte lui Nicolae Breban o tranşantă

diferenţiere de autorii acestui tip de text – jurnal şi falsememorii numite arogant roman – şi romanul autentic carepresupune construcţie, amplă creare de personaje memo-rabile, creare de viaţă, de tipuri, de caractere, de fiinţe vii,în sensul crezului artistic al lui L. Rebreanu, etalonulromanului românesc modern.

Revenind la rolul grupurilor literare şi nu al gene-raţiilor, Breban nu poate să nu-şi exprime dezamăgireaprofundă pentru eşecul GDS, înfiinţat de către intelec-tuali prestigioşi: Mihai Şora, N. Manolescu, A. Blandiana,A. Pleşu, G. Liiceanu, grupaţi în jurul revistei 22, condu-să de către Stelian Tănase – grup de afirmare a societăţiicivile, ajuns sectă culturală a unei „false elite” căzute înpartizanatul de idei. Pline de amărăciune sunt notele des-pre evoluţia relaţiei cu Gabriel Liiceanu, din prieten pre-ţuit ajuns să protesteze „contra unor nume eminente aleliterelor”. (p. 93)

Ca şi G. Călinescu, pentru care „istoria literară este«ştiinţă inefabilă şi sinteză epică»”, fiind concepută ca sce-nariu de intrări şi ieşiri, ca „o epopee cu eroi şi forme dinsuccesiunea lor necauzală, putând determina capacitateade creaţie a poporului român şi trăsăturile caracteruluinaţional” (Alexandru Piru, G. Călinescu în „D.S.R.”, vol.A-C, p. 512), Nicolae Breban încearcă în cap. Portrete ocritică a criticii propulsând în „ficţiune – aşa cum suntpropulsate navele la apă în marile şantiere – unele fiinţevii, de o puternică şi complexă personalitate”. (p. 103)Animat de cultul prieteniei, N. Breban compune o galeriede portrete, cu mijloacele epicului din cărţile sale de ficţiu-ne, exersându-şi talentul superior de portretist şi pictândpe cei analizaţi, păstrându-i ca fiinţe vii, redactându-le„schiţe biografice” şi definindu-i tipologic, caracterologiccu luminile şi umbrele lor de persoane publice, dar„supuşi vrând-nevrând acestui risc: de a fi ei înşişi perce-puţi şi într-o analiză critică”. (p. 104) Rând pe rând, sesucced ca într-o panoramă criticii generaţiei sale puşi sublupa sensibilă a analizei romancierului, dornic să-şi „înţe-leagă timpul, cultura din care provin şi spiritul ei înactualitate” – cum afirmă în subtitlul volumului.Portretele sunt exerciţii de admiraţie şi iubire, izvorâtedintr-o existenţă comună în evoluţia vieţii literare româ-neşti de o jumătate de veac, cu năzuinţe, idealuri, dar şicu atâtea dezamăgiri şi frustrări, pe care romancierul-cri-tic nu le poate trece cu vederea. Cu Lucian Raicu secunoaşte în casa logodnicei şi viitoarei soţii a lui Nichita –Doina Ciurea – unde se dezvolta „cu un aplomb firesc, uni-versal, proiectele de operă” (p. 107), visul de a face artămare ce duce la împrietenire. Portretul fizic, moral esteţesut din admitaţia pentru cel ce „ştia multe” fără a fi eru-dit (despre Gogol şi Rebreanu), lector pasionat, „cu seni-nătate culturală şi ironie vagă, dar persistentă”, alimen-tând o prietenie de două decenii, „întreruptă brusc, camtot atâta timp” (p. 123) şi lăsându-i bucuria „intimităţii cuun spirit atât de diferit de al meu, cu instincte literareatât de sigure, de vizionare…” (p. 125) şi cu regretul căliteratura română nu a beneficiat de un „tezaur de idei şiviziuni” pe care cu mai multă ambiţie L. Raicu le-ar fi pusîn pagina scrisă.

Lui Matei Călinescu îi dedică o veritabilă micromo-nografie critică, fiindcă „vorbind de Matei Călinescu e caşi cum aş vorbi despre o parte din mine, a piece of him,cum se desemna Horaţiu, prietenul prinţului Hamlet”. (p.126) Portretul făcut lui Matei Călinescu devine reprezen-tativ pentru întreaga generaţie, prinsă în „mari suferinţeşi zvârcoliri interioare”, alcătuit prin acumulări succesiveîn mişcarea în plan moral, intelectual şi fizic, „bărbatulfrumos”, calm, degajat în gesturi, cu eleganţă, febră inte-rioară, lecturi bine orientate, dar şi cu „prejudecăţile pro-priei firi, nesigură şi capabilă uneori de mici şi iuţi răzbu-nări”. (p. 127) Matei Călinescu a fost asistentul lui T.Vianu, a debutat cu Titanismul în opera lui MihaiEminescu, şi-a dat doctoratul la Cluj cu Liviu Rusu şi„făcea parte de voie – de nevoie din acelaşi grup de aspi-ranţi la glorie şi litere”. Trei ani a durat această „tatona-re sau ce-o fi fost!”, şi cu atât mai dureros este resimţitătrădarea, când după 10 ani şi mai bine (1961-1973), MateiCălinescu emigrează în SUA, uitându-l pe N. Breban şipropria „tinereţe românească”, uitându-l pe NichitaStănescu. Breban îi reproşează că a uitat literatura româ-nă, el, unul dintre „cei mai lucizi critici şi cunoscători” aiei, dar, cu durere reţinută, încearcă să îşi suprime fireas-ca amărăciune: „Nu, nu-i reproşez fostului meu prieten căm-a trădat. E prea fin, prea nobil pentru un act de felulacesta. Nici că m-a uitat”. (p. 162)

Şi portretul lui Nicolae Manolescu este construit petehnica acumulării de elemente surprinse în mişcare,prietenia începând nu ca la Matei Călinescu, la „primatinereţe, cea formatoare, lansatoare, ci într-un momentcând aveam o altă mare nevoie de… asistenţă, încurajareşi legitimare, la urma urmei nu numai a propriei melearte, ci şi a poziţiei mele în societatea românească”. (p.176) Portretul fizic şi moral se ţese într-o pendulare conti-nuă între admiraţie, recunoaşterea calităţii de mentor alunei promoţii creatoare, a lucidităţii critice, a cărţilor saleexemplare (Contradicţia lui Maiorescu, Arca lui Noe), darşi din amărăciune şi acuzaţii vehemente în clipe tensiona-te. Reproşul principal vizează anii petrecuţi în implicareapolitică „mereu în poziţie marginală”, contribuind prinabsenţa din viaţa literară la „dezorientarea” şi haosulacesteia, dar şi înscrierea, fără reţineri, în „cercul de influ-enţă al d-nei Lovinescu, care ridică pretenţii de a faceordine în literatură şi, poate, şi în politică, definindu-se caun aprig grup de luptă”. (p. 192)

Deşi cu Eugen Simion n-a fost în relaţii de prietenieapropiată precum cu Raicu, Manolescu, M. Călinescu,Breban îl recunoaşte drept unul dintre marii critici aigeneraţiei, deşi fără protector, ca alţii, şi-a urmat singura-tic drumul, ca un „spirit conservator în cel mai bun, mainobil sens al cuvântului”, dedicat studiului „cu gravăseriozitate şi cu acribie documentară” (p. 208), într-ocarieră universitară de circa 40 de ani. I-a avut ca maeştripe Maiorescu, E. Lovinescu (căruia îi dedică monografiaEugen Lovinescu, un sceptic mântuit), Jean Ricardou. Aniipetrecuţi la Paris ca visiting profesor, cele două legislaturila Preşedinţia Academiei Române, când a imprimat „unanumit model de continuitate spiritului naţional, o încre-

dere fermă în valorile româneşti” (p. 210), cele 4 volumeScriitori români de azi confirmă valoarea indiscutabilă acriticului, chiar dacă „după Îngerul de gips, despre care ascris mai târziu, [...] nu mi-a mai făcut onoarea unui textexegetic” (p. 210) şi reproşându-i că nu şi-a adus la zi căr-ţile consacrate scriitorilor români de azi.

Concise, esenţializate sunt portretele schiţate luiGabriel Dimisianu, „un real şi discret mucenic al scrisuluiviu”, „paznic al acurateţii valorii literare” (p. 230), care„din zecile de cronici, studii ar putea face o sinteză extremde interesantă, cel puţin a prozei unei jumătăţi de secol decreaţie” (p. 235); Gheorghe Grigurcu îşi cheltuieşte ener-giile în atacuri repetate la adresa lui Marin Preda şiNichita Stănescu, în locul „monografiilor ample, dedicateliteraturii actuale”.

Mircea Martin a abandonat critica de întâmpinareşi s-a retras în cercetarea sociologiei culturale, a filosofieiculturii, esteticii ori desfăşurând o activitate de editordupă Revoluţie. Pertinent şi rafinat, „cu autoritate profe-sională indubitabilă”, Al. Călinescu s-a retras în lumeascriitorilor interbelici, Cornel Ungureanu, la Timişoara,„un fanatic, conştient de necesitatea preţuirii şi serbăriifenomenului literar românesc” este pasionat de proiectulunei impresionante sinteze de geografie literară autohto-nă. La Cluj, Petru Poantă „se preocupă doar de istoriarevistei locale Echinox”, dar creaţia vie este slujită, dinfericire, de Irina Petraş, care în afara colecţiei de eseuri, apublicat recent o impresionantă Panoramă a literaturiiromâne contemporane la Editura Ideea Europeană.

N. Breban încheie seria portretelor critice cu oincursiune în evoluţia conceptului de specificitate naţio-nală, dimensiunea identităţii noastre literare şi culturale,mărturisindu-şi aderenţa la „tabăra celor care – ca şiînaintaşii şi modelele noastre, un Eminescu, un Iorga, unBlaga sau un Călinescu! – cred că noi, românii, suntemapţi, iată, în sfrârşit, după o iute, poate convulsivă evolu-ţie şi sincronizare, să producem reale valori – naţionale şiuniversale”. (p. 242)

În locul Stafiei prezentului (secvenţa finală a eseu-lui) să se instaleze „un nou spirit, viguros şi avântat – dece nu utopic?! – paşoptist care să reaprindă entuziasmulpentru literatură asemenea apelului heliadesc romanticdefinit de radicalizare ideologică, coerenţă vizionară,intensitate pasională, iar prietenii critici: «Sper să măînţeleagă, sper să înţeleagă şi titlul acestui amplu text, căprin fugă, trădare, vrea să spună, să strige, aproape:

– Veniţi înapoi, spirite alese, în ograda atâtor splen-dide şi reuşite lupte, vise, da, ale tinereţii noastre...»”(p. 223)

EUGEN NEGRICI„Îl iubesc pe Nicolae Breban”

Spiritul critic e gata să se radicalizeze

Am venit astăzi, aici [Festivalul Carte şi Arte – lan-sarea vol. Trădarea criticii – desfăşurat în toamna anului2009, în incinta Palatului Şuţu – n. ed.], în primul rând,pentru că îl iubesc pe Nicolae Breban – model de tenacita-te intelectuală şi de credinţă în literatură. Dar am venit şipentru că m-am simţit onorat să-l aud spunând că impul-sul pentru scrierea volumului Trădării criticii a venitdinspre Iluziile literaturii române – o carte care ar fi tre-buit, într-adevăr, să se numească Iluzionările criticilorliterari români. E, într-adevăr, ceva ce apropie cele douăcărţi, în pofida scepticismului uneia, recte cartea mea, şia optimismului celeilalte, aceea a lui Breban. Şi anume, evorba de dorinţa de a spune lucrurilor pe nume, de tonuldecis care anunţă despărţirea apelor, ruptura de epocasentimentelor cuvenite şi a prieteniilor false, ieşirea dinnarcoza bunăvoinţei, renunţarea la ce mensonge bienveil-lant. S-ar zice că abia acum, la aproape douăzeci de ani dela Revoluţie – un răstimp în care am rătăcit în lumea devată a îngăduinţei, a respectului faţă de convenienţe şi dereputaţii, reputaţii bine instalate şi bine consolidate deprimejdiile care au venit mereu peste ţara aceasta – abiaacum, ziceam, spiritul critic dă semne că se trezeşte şi egata să se radicalizeze. Şi să se radicalizeze – iată parado-xul – chiar împotriva spiritului criticilor noştri.

Cartea lui Breban e una puternică, neconcesivă,sulfuroasă, emoţionantă prin miza ei optimistă, prin mili-tantismul ei paşoptist şi prin dorinţa autorului de aînfrunta prejudecăţile şi ridicolul în numele idealuluitinereţii lui, care era idealul autonomiei esteticului, înnumele marii creaţii – spre care a aspirat continuu – şi înnumele naţiunii române, de care nu îi e ruşine să vorbeas-că. Dar e o carte greu de clasat. Surprinzătoare prin ora-litatea ei debordantă, prin colocvialitatea ei dezlănţuită.Mă urmăriţi? O nu, nu e fraza mea, este fraza-cheie a luiBreban, care, pe tot parcursul cărţii sale, se adresează nuunui cititor anume, ci unui public – cum este cel de faţă –abordându-l în aparté-uri sau direct. Cum ziceam, este ocarte greu de clasat, datorită colocvialităţii ei dezlănţuite.E pur şi simplu o carte „vorbită”, e printre puţinele cărţivorbite din literatura noastră, un caz rarisim. Este vorbi-tă criticilor vii şi morţi. Senzaţia e uneori stranie: repro-şurile adresate lui Matei Călinescu vin după moartea lui[Nicolae Breban: – Era viu când am scris...]. Da, v-amînţeles postura. Şi eu despre opiniile lui Horia Mazilu amscris când trăia... Adică suntem în aceeaşi situaţie. Numaică Dumneavoastră vorbiţi despre vii şi despre morţi înacelaşi fel. Pentru că, de fapt, ideile lor contează. [NicolaeBreban: – Pentru că ei sunt vii!]. Şi pentru că sunt vii; sauar trebui să fie, cel puţin în conştiinţa noastră. Dar să neîntoarcem la acest produs brebanian.

Mult timp m-am gândit unde să-l aşez, cu ce să-lasemăn. Nu este un nou J’accuse, un manifest vitriolant,cu alunecări profetice şi înflăcărare vaticinară. Nu e niciun discurs de amvon, o „certare” din amvon a enoriaşilorcu mari şi mici slăbiciuni, supuşi păcatului. Mai curând,mi-am zis, seamănă cu un aeropag al destinelor trădate,preschimbat în pledoarie şi discurs de îmbărbătare. Şi,totuşi, ceva, în ţinuta de condotier a autorului, mă

34

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

îndeamnă să asociez discursul acestei cărţi cu acela alunui general roman după o bătălie pierdută sau indecisă,undeva în Nordul germanic, sau în faţa altei bătălii carear trebui cu orice preţ câştigată. Este plină istoriografiaimperială romană, Tacit, în primul rând, de asemenealungi discursuri de îmbărbătare. Care cuprind aceleaşisituări retorice, acelaşi soi de exortaţii, aceleaşi micidigresiuni şi aceleaşi invocări de figuri tutelare, de eroi şide fapte măreţe. Întregul discurs se adresează criticilor,ca şi cum aceştia ar fi centurionii cohortelor şi legiunilorcare s-ar cuveni să înveţe ceva din înţelepciunea vechiuluiluptător. Întregul discurs se întemeiază pe ideea de decă-dere a spiritului ofensiv, pe ideea de pierdere a vechilorvirtuţi; şi aserţiunile par a veni din partea celui care acunoscut în tinereţe o glorie şi o măreţie greu de egalat.

Un discurs marcat de furie, de candoare, de deznădejde şi de speranţă

Ce e interesant e că enunţul patetic, învolburat, aldiscursului lui Breban – marcat de furie, de candoare, dedeznădejde şi de speranţă – este capabil să absoarbă por-trete, minunatele lui portrete, însoţite de celebrele jerbede epitete brebaniene. În aparteu sunt limpezite situaţiiliterare (de exemplu, rolul Europei Libere şi al grupuluiGDS sunt foarte atent şi nemilos analizate); ne sunt oferi-te amintiri nepreţuite pentru istoria literară, cu nu puţi-ne idei. Pe unele dintre ele le-am adoptat deja, pentru căm-au convins. De pildă, Nicolae Breban consideră că nugeneraţiile sunt importante în istoria literaturii noastre,ci grupurile literare. Mi s-a părut că este o idee la care cri-ticii şi istoricii literari ar trebui să mediteze. Mai sunt şialtele, dar despre ele vom vorbi altădată. Ce mai duce cuel fluviul oratoric brebanian? Mici teorii politice ad-hoc,aparté-uri truculente, meditaţii asupra trecutului apro-piat, dezvăluiri, reabilitări. De exemplu, amintirile proza-torului despre Ţepeneag şi „oniricii” lui, pe care eu i-amtratat fără simpatie, vorbind despre un grup de mansar-dă, mă obligă să mă revizuiesc. Şi, în sfârşit, reproşuri,reproşuri, nesfârşite reproşuri. Toate sunt interesante şica informaţie şi ca putere de revelare a unei psihologiiscriitoriceşti extraordinare cum este aceea a lui Breban.

Interesează însă poziţionarea prozatorului în faţacriticilor săi, a conducătorilor de cohorte, cum ziceam, delegiuni prăfuite în lupte, împăcate cu înfrângerea. Ce lereproşează Breban? Le reproşează trădarea destinului descriitor (sau de filosof, în cazul lui Liiceanu) şi a misiuniilui, a misiunii lui creatoare în general, pierderea idealuri-lor tinereţii, sub şocul libertăţii regăsite, dezamăgirea,neîncrederea în forţele proprii (insinuată şi imprimată deteleviziune, de presă, de falşii intelectuali, de falsa elită acomentatorilor politici etc. etc.) Le reproşează frica, fricavechilor critici de noua realitate pe care Breban o numeş-te „stafia prezentului”, pierderea candorii (atribut alfecioarelor şi al poeţilor), pierderea candorii în faţa actu-lui creator, neîncrederea în puterea literaturii române dea trece pragul marii literaturi şi, în sfârşit, pierderea purşi simplu a apetitului lecturii. Extraordinarii soldaţi deodinioară nu mai vor să înfrunte adversarul şi şi-au pier-dut plăcerea de a lupta. Breban le aminteşte de înfruntă-rile cu un regim totalitar oribil, de vechile izbânzi, derezistenţa extraordinară pe care au probat-o tinerii debu-taţi în jurul anilor ’60, de spiritul bărbătesc cu care auluptat. De fiecare dată este evocat mai ales exemplulpaşoptiştilor, căci de aici pleacă şi aici se opreşte demons-traţia lui Breban. Breban este, de fapt, un alt Heliade careînfruntă ridicolul şi scepticismul generalizat pentru a sus-ţine cauza paşoptiştilor şi atingerea idealurilor lor.

Octombrie 2009Subtitlurile aparţin redacţiei

FLORIN OPRESCUSodoma şi Gomora

„…sunt poate un sentimental incorigibil şi evidentcă nu semăn în aceste notaţii cu romancierul care a imagi-nat şi descris, uneori cu atâta claritate şi duritate, fiinţeleumane prinse în turbionul destinelor lor”, afirmă sincerNicolae Breban, iar tonalitatea confesivă este cea caremarchează eseul surprinzător al acestuia, apărut în 2009la Ideea Europeană, provocator chiar şi prin titlul său,Trădarea criticii.

La începutul acestui ceţos decembrie, bântuit deconvulsii contradictorii, de reacţii publice instinctualeiscate din delirul subconştient al formaţiei noastre dinultimii şaizeci de ani, un decembrie trist şi posomorât,fără prea multe opţiuni optimiste, gândurile lui NicolaeBreban, despre trădările criticilor par cu atât mai straniicu cât, hélas, cu toţii părea că am pierdut de mult, dacăl-am şi avut vreodată, exerciţiul onestităţii. Stupefacţiacelui care priveşte la rece, adică detaşat, contemplând dela distanţă ceea ce s-a întâmplat înainte de ’89 şi ceea cese întâmplă în România acestui început de decembrie2009, este stârnită şi întreţinută de obsesia generalizatăa unui comunism spectral care ne bântuie agresiv somnullevantin. Distanţarea minimală de spectacolul public şi deactanţii principali permite oricărei persoane, fără a dispu-ne neapărat de abilităţi inductive excepţionale, să consta-te efectele dramatice ale comunismului care a operatmalign, distrugând iremediabil la nivel genetic,siluindu-ne şi sluţindu-ne libertatea de azi, marcându-neprezentul prin obsesivitatea spectrală, cea invocată şi deNicolae Breban în finalul eseului său. Iată că momentuldescris aici nu face decât să amplifice semnificaţia acesteiaprige confesiuni a cunoscutului constructor de ample şicomplexe pânze epice.

Vituperând imaginile complicate ale intelectualilorcare au populat şi au marcat definitoriu spaţiul public alultimilor douăzeci de ani, demersul brebanian poatepărea, la o primă vedere, încărcat de porniri umorale,generat de profundele complexe şi frustrări lăuntrice alecreatorului care nu se mai regăseşte pe sine, nemaigăsin-

du-i pe ceilalţi aşa cum erau. Cred însă că acestea suntriscuri pe care şi le-a asumat, căci firul complicat şi plinde noduri al Ariadnei postdecembriste nu poate fi urmăritcu acurateţe fără astfel de asumări. Dincolo de epidermarinocerizată care i-ar putea crea deserviciile enunţate,cele de reprezentare sumară, prea puţin importante şi pecare nici Breban nu mizează aici, ceea ce alimentează,într-o primă etapă, lectura pasionată a acestor confesiunisunt tocmai „inflexiunile emoţionale”, invocate şi de cătreGabriel Dimisianu. (Gabriel Dimisianu în România litera-ră, nr. 42/ 2009)

Dincolo de exerciţiul colajului şi al reciclărilor –aceste trăsături sunt de altfel generice în Istoria manoles-ciană – nicidecum al recitirilor, opiniile concluzive ale luiNicolae Manolescu din studiul asupra operei lui NicolaeBreban din recenta, editorial bineînţeles, Istorie critică aliteraturii române trădează, la rândul lor, literatura, fie şinumai prin faptul strategic, că imaginea ultimă este esen-ţială, fapt injust, speculat de către Manolescu. Afirmândpe marginea textelor din ultimul timp ale lui Breban că arfi dominate „de frustrări şi de inexactităţi factuale”, ceeace i-ar diminua, „drastic valoarea de document”, el nu facedecât să excludă intransigent şi injust dreptul unuiimportant prozator român de a se agăţa cu disperare cio-raniană de un prezent literar castrat, după cum ar spuneşi astăzi Ion Barbu, a unui prezent perpetuu în care inte-lectualii marcanţi, prinşi de euforia libertăţii turbionareşi-au părăsit avanposturile, lăsându-se vrăjiţi de mirajulunor roluri care nu i-au prins. Este şi cazul lui NicolaeManolescu, pierdut definitiv în braţele voluptoase aleacestei Circe oportuniste, în mrejele spaţiului public. Dealtfel, dacă ar fi să fim corecţi până la capăt, probă de focdetonatoare şi în cazul confesiunii brebaniene, ar trebuisă admitem că printre puţinele pre-faceri ale opiniilorvechi despre Breban, autorul Istoriei… îşi temperează pri-mele entuziasme, cele din 1968 sau cele din 1977 (înContemporanul, nr. 51/ 1968, unde scrie despre Animalebolnave şi în România literară, nr. 24/ 1977, analizândromanul Bunavestire, Nicolae Manolescu foloseşte inva-riabil aceeaşi apreciere entuziastă asupra celor douăromane, numindu-le „excepţionale”.), recurgând la alteleîn finalul comentariilor sale. Citindu-le, deducem că, pier-zându-se în scrieri „minore”, spiritul polemic al acestuiBreban confesiv ar fi determinat de dorinţa de a-şi grava„o imagine avantajoasă” în ochii posterităţii. Orice obser-vator onest, analizând spiritul literelor postdecembristeva afirma fără dubiu că între confesiunea literară, cu asu-marea evidentă a subiectivului şi spectacolul, grotescuneori, al agorei sau al funcţiilor diverse care te îndepăr-tează de literatură este în orice condiţii de preferat primaopţiune, cea brebaniană, cea care ne aminteşte că litera-tura cere fidelitate necondiţionată. Altfel, oricine încearcăsă o păstreze doar „de imagine bună” va sfârşi prin a pro-iecta asupra ei diformităţile dizgraţioase ale imediatului.Meditaţiile şi precizările lui Nicolae Breban despre trăda-rea criticilor au la bază aceeaşi tristeţe a eşecului acesto-ra în perioada postdecembristă, cu rare excepţii ei evo-luând dezamăgitor în două direcţii reprobabile: fie renun-ţând definitiv la rolul lor esenţial de a forma, de a discer-ne valoric, de a contracara agresiunea urâtului şi superfi-cialului, fie alegând o existenţă hibridă, a frontului social,a strigătului hâd în spaţiul public unde au identificatmereu şi fără discernământ delatori comunişti, anacro-nişti culturali, trădând literele prin isterizare şi oportu-nisme degradante.

În fond, confesiunea intransigentă brebaniană,emoţia pe care o resimţim permanent între paginileTrădării criticii se explică tocmai prin conştientizareapoziţiei sale izolate, prin înţelegerea unei singurătăţi, pecare, printr-o privire retrospectivă, încearcă să şi-o expli-ce. Gestul confesiv până la hipertrofierea realului, repre-zentativ pentru marii creatori, pe care Nicolae Manolescunu vrea să-l admită, deşi îl înţelege, este unul în primulrând auto-comprehensiv şi, în al doilea rând, din păcate,un gest iluzoriu, de depăşire a izolării într-un peisaj româ-nesc arid, golit de idei autentice şi sincere. Trăim acestetimpuri pe care creatorul Breban refuză cu obstinaţia saadmirabilă, aproape romantică, să le accepte, acest faptfiind permanent recunoscut ca atare. Mai mult decât atât,finalul acestor scrisori de exilat în propria sa ţară, încăr-cat de vehemenţă şi de un optimism etnicist (confesiuneaultimă brebaniană enunţă o speranţă: „Ultima mea spe-ranţă de ardelean, de veşnic provincial este aceea de re-unire, în sfârşit, a tuturor spiritelor creatoare ale acestuiloc, în acest moment, unul de criză, e drept.”), mascândtotuşi dezamăgirea şi eşecul oricărui proiect de resurecţieculturală, cel puţin pe moment, ne reaminteşte că, hélas,din perioada postbelică până acum nu avem trecut cultu-ral unitar, evaluat şi aşezat, nu avem tradiţie, da, tradi-ţie, adică suntem bătrâni fără să fi fost vreodată tineri.Nu este nicidecum vorba despre necesitatea unei tradiţiiîn sensul canonic, evitând ferm protocronismele mausolei-ce, cum ar spune puritanii optzecişti, acest lucru blazândcu siguranţă uniformele prea apretate ale aşa-zişilor pos-tmoderni ci, din contră, de necesitatea unei defrişăriferme chiar în interiorul postmodernismului românesc,despre o aşezare a valorilor. În acest fel, trebuie să admi-tem dinamismul, fermitatea şi obiectivitatea lui EugenNegrici care radiografiază admirabil, fapt recunoscut şi decătre Nicolae Breban, Iluziile literaturii române, recunos-când că „În vremea recuperării, grabnice, a întârzierilor,spiritul critic se află sub anestezie, contribuind la atenua-rea sentimentului vacuităţii şi al frustrării.”

Cheia meditaţiilor din Trădarea criticii, formulatăclar în capitolul ultim, Stafia realităţii, este aceea că„şocul libertăţii” a adus cu sine mutaţii stridente în rân-durile celor care, prin atributele recunoscute ale autorită-ţii lor intelectuale, erau obligaţi să-şi cultive şi să promo-veze libertatea în şi prin cultură. În acest fel, cei care ar fitrebuit să-şi manifeste autoritatea în zona vocaţiilor con-structive, atât de necesare spiritului nostru ulcerat decomunism, s-au metamorfozat în autorităţi morale, auînceput să ocupe poziţii care le-au făcut şi ne-au făcut maimult rău decât bine, clamându-şi dreptul moral [sic!] de avâna stafii şi de a le condamna pe veci în negura conştiin-

ţei noastre. Pe bună dreptate, Breban comentează poziţii-le lui Nicolae Manolescu şi trădarea literaturii, a criticiide întâmpinare mai ales, în favoarea oportunismelor ofi-ciale, trădarea lui Noica şi a filosofiei de către GabrielLiiceanu şi Andrei Pleşu, aceştia preferând, în daunavocaţiei indiscutabile, un aprig, zbuciumat şi uneori inchi-zitorial militantism social şi politic. Breban evaluează şiunele derapaje de acest gen ale Grupului pentru DialogSocial „care ar fi trebuit să fie vocea şi organismul societă-ţii civile, dar a devenit iute un glas sectar”.

În Trădarea criticii identificăm de altfel două cauzeale dezamăgirilor autorului: fie renunţările reprobabileale unor personalităţi, fie eşecurile altora în aşezareavalorilor, în afirmarea şi susţinerea unui canon esteticvalid, ferm, argumentat, echidistant. Regretând fie eşeculIstoriei… lui Negoiţescu, fie faptul că Matei Călinescu„excelentul critic şi teoretician literar român, exilându-seîn SUA, s-a adaptat pur şi simplu, a devenit şi el pragma-tic, cum se zice că sunt americanii! Şi-a uitat nu numaitinereţea românească şi ideile sale, puţin romantice, deatunci, dar… nu ştiu cum să zic, dar... am impresia că auitat, că a «trădat» puţin şi Europa!”, sau că EugenSimion nu şi-a continuat sau şi-a neglijat proiectulScriitorilor români de azi, Nicolae Breban admite şi insu-ficienţa travaliului celor care au rămas în avanposturi darcare s-au izolat dramatic. Este şi aceasta o formă de rata-re? Probabil că retragerea olimpiană a lui Eugen Simionşi aerul său mereu prea academic şi dispreţuitor i-au adusmai multe deservicii decât o receptare pozitivă în ochiitinerei generaţii care, pentru a nu cădea în plasa radica-lismului excesiv, ar trebui să-i recunoască măcar meritulde a fi stimulat şi coordonat ediţia de tip Pléiade şi de a sefi întors la editarea lui Eminescu, ambele proiecte fiindatât de necesare unei literaturi fragmentare şi fragmenta-te de prea multe vanităţi. Însă, din dorinţa de a duce pânăla capăt exerciţiul echidistanţei, dar şi făcând apel lanecesarul „spirit original şi puternic” care este obligat să„contrarieze”, după cum afirmă obiectiv Breban, sau dacăvreţi la o lectură originală, unele dintre analizele sale tre-buie sa primească nuanţări necesare. În primul rând, înprivinţa Istoriei… lui Negoiţescu Breban vorbeşte despreabsenţa portretelor care ar fi „unul din motivele lipsei eide audienţă, de prestigiu”, fapt discutabil deoarece, dacăar fi să analizăm „insuccesul” acestei lucrări, ar trebuimai degrabă să observăm lipsa mediatizării, stigmatiza-rea şi uitarea criticului de către critică şi, nu în ultimulrând, reticenţa noastră veche la instrumentele careschimbă ceva în interiorul disciplinei. Acest lucru poate fisusţinut şi de faptul că astăzi, la mai mult de 60 de ani dela apariţia Istoriei… lui George Călinescu, par a avea suc-ces, din nefericire, doar istoriile prea călinesciene, bântui-te de stafia modelatoare a marelui înaintaş. Animat şi despiritul prieteniei ingenue care se afirma şi se confirmauneori şi prin lecturi reciproce, concretizate în cronici lite-rare, fapt observabil pe tot parcursul eseului, Breban seîntreabă dacă a fost Negoiţescu un om fericit? Presupusane-fericire este pusă însă în legătură cu timpurile şi cunatura sa poate prea entuziastă şi, paradoxal, liberă, amspune noi, care l-au împiedicat „să-şi înfăptuiască mareasa lucrare, pe care, puţin imprudent şi pueril, a anunţat-ocu tam-tam toată viaţa”, căci, conchide Breban, „Operelesau, mai bine zis Opera se face şi se construieşte în tăcere,ea se anunţă eventual doar atunci când vede lumina tipa-rului!” Însă atunci când Opera nu este o veşnică pândăsau un proiect superstiţios, proiectat atent pentru specta-colul imediat, un construct rece şi distant, ci o fierbereconvulsivă, plutonică, iscată din fascinaţia întâlnirii culiteratura, dar mai ales din dorinţa de a te comunica şicumineca, atunci împărtăşirea este explicabilă, căci doaratunci actul lecturii, oricât de ne-ştiinţific ar părea, seconfundă cu actul trăirii. Da, în acest context, al actuali-tăţii noastre rudimentare, în timp ce unii au triumfat şitriumfă, prin istorii călinesciene sau prin jurnale noicie-ne, Negoiţescu a eşuat.

Alte ratări ale acestor douăzeci de ani, sugerate decătre Breban, ar fi întreţinerea frecventă în spaţiul publica conflictului neprincipial şi contraproductiv pentrulumea literelor de către grupurile literare, la rândul lor,acestea, sub conducerea, mai mult sau mai puţin vizibilăa reperelor publice marcante, manifestându-şi spiritul decastă, de psihologie sectară, lăsând astfel impresia mani-pulărilor diverse. De altfel, conflictualitatea sterilă a fostîntreţinută şi prin lupta dintre Nicolae Manolescu şiEugen Simion, o adversitate renumită chiar şi în provin-cia literară. În ceea ce priveşte capacitatea provinciei de adepăşi aporiile centrului, Breban este poate prea optimist,în spiritul său nobil, temperamental, declarat. Exceptândcâteva dintre figurile emblematice amintite, cum ar fiIrina Petraş şi Petru Poantă, dar şi altele, neamintite aici,ceea ce se numeşte provincie literară, nu reuşeşte şi nu vareuşi probabil în viitorul imediat să se desprindă de subdominaţia centrului, mai mult chiar, reacţiile de rezisten-ţă ale acesteia prin resurecţia disperată a unor autoriminori, provinciali, trădează complexe vechi, ratări sem-nificative, energii consumate fără rezultate notabile.Discursul stereotip şi prăfuit este cel care domină de celemai multe ori intenţiile, nobile de altfel, ale marginii. Maimult decât atât, războaiele centrului au avut o emergenţăciudată şi în provincie, căci universul literar de aici a fostşi este, de cele mai multe ori, polarizat după patriarhalulmodel al centralităţii.

Pe de altă parte, conflictul tineri-bătrâni, de careaminteşte Nicolae Breban, vine şi de aici, adică din faptulcă în prim plan, de la autorităţile critice menţionate, afost promovată divergenţa sterilă şi de la faptul că, în locsă existe un interes pentru susţinerea unui canon estetic,modelele fie s-au pierdut în marasmul luptei publice, fieau refuzat să revină la evaluarea literelor. În acest peisajbelicos, în spiritul dublu determinat al negaţiei tinereşti,după reperele centrale, spaţiul literar românesc a fost dinpăcate de prea multe ori secţionat de vanităţi şi reacţiireprobabile, astfel încât, declaraţia fermă a tinerilor a fostaceea că nu mai au nevoie de tradiţie. Un nou spirit deavangardă, într-un peisaj socio-cultural uimitor de ase-mănător cu cel din primele decenii ale secolului trecut, a

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

bântuit spiritul cultural românesc postdecembrist.Revenirea spiritului avangardei trădează vidul şi prinexcesele retorice zgomotoase, căci nu de puţine ori auzimîn jurul nostru, resurecţionată din colbul veacului trecut,formula absurdă a „Manifestului activist către tinerime”,„Să ne ucidem morţii!”

Lupta lui Nicolae Breban, nobilă, de sorginte maio-resciană, cu excesul de morală comandată a timpurilor pecare le trecem, cu ofuscările, încrâncenările, ratările şirenunţările treptate ale criticilor nu este oare prea opti-mistă? Nu putem încheia decât în registru retoric. Altfel,orice deconstrucţie poate părea, nejustificat, prea vanitosdeterminată. Dar acest lucru şi pentru că nu putem sănu-i adresăm autorului întrebarea noastră deschisă, isca-tă din aceeaşi tristeţe, poate mai provincială decât aDomniei Sale: Câţi drepţi au mai rămas în Sodoma şiGomora, domnule Breban?

ADRIANA TEODORESCUUn eseu despre trădare

Am început lectura acestei cărţi sub semnul apre-hensiunii. Căci, îmi spuneam, care vor fi puterile ei asu-pra mea, cititor neinteresat de culisele celor care fac saureflectă literatura, simţindu-mă tot mai înstrăinat deposibilităţile interpretative la răsfoirea paginilor pline denume care păreau a anunţa instaurarea unui referenţialgreoi, opacizat în el însuşi. Ca cititor şi critic mi se maiîntâmplă păcate în zona subterană a demersului criticcare este lectura, păcate pe care le răscumpăr apoi, celpuţin asta sper, în spaţiul critic propriu-zis. Motivul dato-rită căruia am ales, aici, mărturisirea ţine de ceea ce amaflat la sfârşitul lecturii: limitele criticului. În fapt, aces-ta este, după cum vom vedea, doar unul dintre aspectelepe care cartea le aduce în discuţie. La terminarea ei, cuorizontul de aşteptare trădat, călcat în picioare, am deciscă trebuie să dau seamă de această carte. Care nu doar căe ocrotită, girată de maestrul Breban şi de ceea ce elînseamnă pentru cultura românească, dar îl confirmă.Încă o dată, în caz că mai era nevoie.

Scrierea lui Nicolae Breban este mult mai complexădecât ar putea părea. Departe de a fi o aşternere imedia-tă, nefiltrată pe foaie a unor gânduri şi aprecieri desprecritica românească, avem de-a face cu un construct verita-bil. Nici n-ar putea fi altfel pentru cel care concepe reali-tatea ca un conţinut problematic, care dacă este este puţinla îndemână, înşelător mimetic. „Dintre numeroaselevariante de existenţă, de «realitate», realitatea însăşi, cumştim şi de la alţi foarte mari scriitori, putând fi de o com-plexitate mai mult decât paradoxală: discordantă faţă deea însăşi şi, în felul acesta abia, devenind reală!” (p. 129).Chiar motto-ul din Proust, care deschide eseul brebanianaduce în lumină aceeaşi prăpastie dintre realitate şi sem-nificarea ei: „La réalité n’existe pas pour nous tant qu’ellen’a pas été recrée par notre pensée”. Realitatea, naturasunt altfel nude semantic şi carenţiale din punct de vede-re al ordinii. Se impune aşadar o reprezentare a realităţiicare să fie purtătoare de sens. Până şi în cazul unei reali-tăţi a criticii. Căci despre critică este vorba în eseul bre-banian. Subintitulat: „O încercare de a-mi înţelege timpul,cultura din care provin şi spiritul ei, în actualitate”. Faptcare introduce, justifică coordonata de eseu, de filon per-sonal asumat. Punctul de vedere este al scriitoruluiBreban, al omului de cultură Breban, nicidecât al uneiinstanţe impersonale în jurul căreia ar gravita pretenţiacompletitudinii şi a infailibilului interpretativ. „În ce măpriveşte, nu aş vrea prin studiul de faţă să mă erijez într-opostură care nu-mi convine şi nu mi se potriveşte, aceea dearbitru al receptării. Sunt prea vechi şi decis profesionistal romanului ca să ambiţionez la alte titluri. Dar, ceea cemă îngrijorează în studiul de faţă, cum se va vedea maijos, nu e atât starea criticii actuale cât spiritul ei” (p.11).Acesta este unul dintre factorii care opresc analiza de faţăsă se apropie de miez cu scopul de a-l descâlci apofantic,în termeni de adevărat şi fals. Există, de asemenea, o altădimensiune a miezului eseului, o dimensiune structuralăşi conceptuală care probează, în adevăr, originalitate şiviziune culturală de anvergură. În plus, o operă literară,orice operă, este destul de generoasă cu cititorii săi, admi-ţând variate interpretări. În acest punct, analiza de faţăîşi recunoaşte parţialitatea voită, asumată.

Complexitatea eseului brebanian se realizează atâtla nivel de conţinut pur: discutarea unor chestiuni – lite-rare, culturale, sociale, politice şi istorice – foarte spinoa-se (precum raportul dintre literatură şi istorie, preemi-nenţa uneia sau a alteia, identitatea culturală româneas-că), mergând până la detabuizarea unor concepţii (postco-munismul superior pe toată linia epocii comuniste) saudeconstrucţia imaginii unor scriitori ori oameni de cultu-ră, purificaţi în mintea unui public numeros până la eti-chetă, emblemă (cazurile Liiceanu şi Manolescu spreexemplu). Cât şi la nivel de arhitectură. În fapt, împărţi-rea în două nivele este oarecum forţată, mai degrabădemonstrativă, şi funcţionează la autopsierea operei bre-baniene, nu la fiinţarea ei în timpul lecturii, unde ele secontopesc şi respiră simultan, conţinutul fiind în/al arhi-tecturalului. Aşadar, la nivel arhitectural reprezentareacriticii se articulează pe mai multe paliere. Din nou, cufuncţionare relativ concomitentă. Există un palier pe carel-am numi al literaturii criticii. Sau o literatură cu criticăşi critici. De care autorul însuşi este conştient, vorbinddespre „o propulsare în ficţiune – aşa cum sunt propulsa-te navele la apă în marile şantiere – a unor fiinţe vii, de oputernică şi complexă personalitate. Dar, spre deosebire deromancierul G. Călinescu care şi-a «convocat» prietenii,sub măşti diferite şi uneori uşor caricaturale, într-unsplendid roman, unul din puţinele viabile ale stalinismu-lui, Bietul Ioanide, eu, mai franc – sau, poate, cu aceadirecteţe a ardeleanului neobosit ironizată de amicii meimunteni! – îi voi aborda direct” (p. 82). Observăm că auto-rul aduce în acest text doi termeni: acela de ficţiune şiacela de mod direct, de francheţe. Termeni ce se excludnumai în aparenţă, căci, în fapt, ambii îşi găsesc perfect

sensul în eseul brebanian, francheţea aparţinând mediu-lui de refracţie a realităţii în scriere, acel mediu care esteşi ştie că este Nicolae Breban. De această literatură a cri-ticii se leagă excepţionalele portrete ale criticilor prezen-taţi, portretizare care converteşte persoanele în persona-je. Savuroase, profunde, compuse din nuanţe. Niciodatădeplina alocare a răului sau binelui unui singur personaj-critic, niciodată schematizare, previzibilitate sau tuşegroase. Chiar în ruptură completă cu orice tentaţie de aafla valoarea de adevăr a acuzaţiilor de trădare aplicateacestora (trădarea e tema coagulantă a eseului), persona-jele captează atenţia şi strârnesc interesul, abandonân-du-şi firele referenţiale şi intrând într-un soi de ficţiuneintelectualistă, culturală. Şi în ceea ce priveşte acestaspect, autorul este în totală cunoştinţă de cauză, într-oasemenea măsură încât în eseu îşi fac apariţia, se inse-rează elemente de artă poetică: „Sunt prea obişnuit – şitentat! – să fac portrete, caractere în cărţile mele de ficţiu-ne, ca să rezist de această dată, aflat în faţa umbrelorcalde ale celor care mi-au fost amici, mie şi artei mele,timp de decenii, criticii şi apoi istoricii literari” (p. 22). Totde palierul pe care l-am numit literar ar aparţine şi aceledigresiuni, acele volute discursive la care autorul recurgeadesea pentru a întări, completa sau a se avânta pur şisimplu pe o cale întredeschisă în direcţia principală dediscurs. Şi nu puţine sunt digresiunile, ele conferind eseu-lui un aer de povestire, de naraţiune care curge când lin,când cotind. Chiar dacă focalizarea narativă se face prinintermediul personajelor, se obţin, prin acumulări şiînchegări treptate, tablouri sau doar frânturi de tablouriale lumii pre şi post revoluţionare. Cel de-al doilea palieral nivelului arhitectural al scrierii este cel autobiografic.Aflăm în Trădarea criticii un Nicolae Breban care pelângă şi în raport cu portretele criticilor îl realizează şi peal său. Un Nicolae Breban istoric, care se ştie confirmat,validat de timp („Eu am încredere în opera pe care o las!”p. 159), dar şi un Nicolae Breban cu îndoieli şi tresăriricare nu ezită să utilizeze, referitor la sine, cuvinte – dove-dind şi o auto-ficţionalizare, sau cel puţin o construcţieartistică de sine – ca preţios şi ridicol. „Cum am fost ade-sea, deoarece una din puterile de ne-dispreţuit ale artistu-lui adevărat este un fel de don-quijotism înnăscut care nunumai că nu se teme, instinctiv, ca orice mic-burghez, deridicol, ci îl provoacă” (p. 137). Dar, orişicum, extrem deimportant, un Nicolae Breban viu, de o forţă uimitoare degândire şi re-gândire a sinelui şi a lumii. Practic, una din-tre valenţele cărţii este şi aceasta: de repunere în chestiu-ne a sinelui şi de re-alegere, re-asumare – nelesnicioasă,căci, până la urmă, paşi spre asumare au fost constituiţi(şi) de acest eseu – a destinului literar personal. O asuma-re care implică transcenderea condiţiei locale, naţionaleîn sens de restrângere a literaturii la un fel de provincia-lism cultural, înspre un statut superior. „Nu, recunosc,aici, la sfârşitul acestui eseu, la sfârşitul carierei, nuaccept să fiu tratat aşa, aruncat sau înghesuit undeva, lacoada marii armate a scriitorilor europeni, laolaltă cubucătarii ei, căruţaşii, vivandierele, trişeurii cartofori,convinşi ei înşişi că raniţa lor inexistentă conţine un bas-ton străveziu de mareşal, laolaltă cu negustorii de grânesau confesorii, copiii pierduţi, care trebuie, la un momentdat, să răpăie tobele, răniţii la care se strigă să nu maigeamă deoarece ne asurzesc! Nu, vreau, naiv cum sunt, sămi se accepte un fel de egalitate în pretenţii, sau, dacă nuse poate, o egalitate în speranţe, în... promisiuni! Să mi sespună, cu o anume convingere, că s-ar putea să scriu la felde bine, de convingător, de sugestiv sau de reflexiv ca oriceneamţ, piemontez, parizian sau luxemburghez!” (p. 224).În acest statut superior trebuie să vedem nu un Brebanîntr-o auto-contemplaţie fericită, căci nu vorbim de unBreban închis, valorificat, ci de un Nicolae Breban al posi-bilităţilor de interpretare şi al drepturilor de existenţăîntr-un spaţiu cultural-literar extins, unde geografia nueste din start purtătoare de o valoare care să limiteze.Mai mult, această declaraţie este un act de militare pen-tru insubordonarea generală a literaturii la determinărigeo-politice.

Al treilea palier pe care se construieşte reprezenta-rea, după cel numit literar şi cel autobiografic, este celeseistic. Un eseu al criticii de critici şi de critică. „Un pro-zator îndrăzneşte să «întoarcă armele» şi să încerce un felde critică a criticii” (p. 82). În fond, un tip de critică.Piesele criticate nu sunt direct opere, scrieri, ci oamenii,criticii care au marcat literatura română, de cele maimulte ori din perioada comunistă până în cea post-revolu-ţionară. Poate părea oarecum derizoriu să critici oameni,dar ei sunt criticaţi în termeni de valori (morale, deonto-logice, sociale, literare) şi raporturi cu literatura şi cultu-ra românească. Critica(rea) nu trebuie înţeleasă ca exa-cerbare a aspectelor negative, ca inflamare voită, demons-trativă, a punctelor nevralgice constitutive personalităţi-lor acestora. Să nu uităm că Breban realizează portrete,ceea ce presupune o compoziţie echilibrată, o dozare stra-tegică a culorilor. Dimpotrivă, toţi cei pe care NicolaeBreban îi include în cartea sa pornesc de la pragul exce-lenţei culturale posibile (împlinite în grade diferite, nicio-dată total, tocmai de aici decurgând critica). Cei care dinstart se găsesc sub acest prag (incompetenţi ori falşi ocu-panţi ai unor poziţii socio-culturale) nu sunt luaţi în con-siderare. Numele puse în joc (în critică, am spune) suntfără doar şi poate mari, semnificative cultural: Negoi-ţescu, Lucian Raicu, Matei Călinescu, Nicolae Manolescusau Mircea Martin. Există descrieri tandru-nostalgice aleacestora, re-situări moderat-ironice. Tonurile de adresaredirectă determină apariţia unei oralităţi ce acţionează caalimentator de vitalitate al scrierii, potenţând-o în litera-ritatea ei, dar şi în direcţia criticii responsabile, directe,fără eschive („De ce, domnule Manolescu, treci mata atâtde uşor...”, p. 210 etc.). Între expunerea liniilor de forţăale criticilor, a prezentării relevanţei operelor lor pentrucultură şi între o anumită neîmplinire a rolului lor seaşterne trădarea („trădare sau fugă a criticilor importanţicare au marcat, binefăcător, perioada nu dificilă, ci de-adreptul extraordinară, în sensul unui perfect absurdsocial, cultural, a comunismului românesc”, p. 174).

Este momentul să detaliem puţin formele pe caretrădarea le îmbracă în scrierea brebaniană. Vom vedea că,

în toate cazurile, trădarea desemnează o discontinuitate(de aşteptări, realizări, realităţi etc.) şi, de cele mai multeori, ea reclamă o structură morală pierdută. Punctul deplecare al acestui eseu despre trădare, recunoscut decătre autor, l-a constituit cartea lui Eugen Negrici, Iluziileliteraturii române, încărcate de un „scepticism devastatorşi crud”. În primul rând, cea dintâi trădare, pornind de lasuprafaţa textului înspre adâncime, iar nu invers, o comi-te Nicolae Breban însuşi. În fapt, este o pseudo-trădare,căci e trădare în raport cu o certă obişnuinţă de a concepediscursul despre critică ca discurs tare (adică ori gratifica-tor, ori pur şi simplu ocolitor al problemelor pe care criti-ca – discurs tare asupra literaturii – le poate pune).Trădarea lui Nicolae Breban este astfel dez-văluire, de-mistificare, slăbire a imaginii criticii, care se relaxeazădin unitatea şi compactul în care ea se îmbracă mai alespentru publicul ne-scriitor. Un tip de public pe careNicolae Breban îl are în vedere prin această carte, simţin-du-se „dator faţă de publicul cărţilor sale, ca şi faţă deîntreg lectoratul şi publicul românesc, cel care ne-a spriji-nit înfocat, uneori şi fără rezerve” (p. 18). Apoi urmeazătrădarea criticilor de către critici. A literaţilor de cătreliteraţi. A artişitilor de către artişti. O trădare internămanifestată în multiple moduri. Prin retragerea unuisprijin firesc sau chiar neacordarea lui (spre exempluMircea Eliade ignorându-l în străinătate pe ŞtefanBănulescu sau Brâncuşi pe Paciurea), prin dezicere(Matei Călinescu punând la îndoială talentul lui NichitaStănescu; critica post-ceauşiscă livrând colţului infamieioperele valoroase apărute în comunism; prietenia şi încre-derea literară părăsite pentru raţiuni politice) şi multealtele. Exemplele sunt numeroase, dar nu dorim untablou extins al lor, întrucât prezenta analiză se simteincapabilă vis-a-vis de valoarea lor de adevăr. Ceea cecontează este efectul lor cumulat, care justifică, clădeşte oviziune brebaniană asupra culturii. Dar, ceea ce funda-mentează trădarea, vertebra intimă, resort al oricărui tipreal de trădare este trădarea în critic. Sau trădarea desine a criticului. Care ades ia forma ratării, la unii pre-zentă (sau prezentată!) mai mult decât la alţii (cazulLiiceanu, un exemplu). De menţionat că ratarea nu seproduce total, nu este funcţie de un minim al posibilităţi-lor, ci de maximul lor. Aşa că, ratarea nu implică părăsi-rea definitivă a spaţiului cultural, el rămâne în continua-re locuit de cei ce nu se împlinesc pe măsură, fără a fi însăconstruit, fasonat, reinventat prea puternic de către ace-iaşi.

Trădarea, precum aminteam mai sus, se producemereu în raport cu un reper care este integrat în supra-reperul valoric. Astfel, a vorbi despre trădare este şi avorbi despre valori. Lucru ce, da, în lumea de disoluţievalorică în care trăim, poate părea vetust. Dar nu modeleîl vor opri pe Nicolae Breban. Care nu îşi concepe publiculcantonat într-o stabilitate confirmatoare, ba chiar dincontră. El, publicul „intelectual, destul de larg la noi, carea fost mereu interesat de soarta literaturii autohtone şicare, după revoluţie mai ales, zăpăcit şi inundat de aflu-enţa enormă de titluri şi de presiunea mass-mediei, seregăseşte greu, îşi caută el însuşi criteriile valorii şi ne dănouă, creatorilor şi comentatorilor de azi de literatură,senzaţia de... a ne fi părăsit!” (p. 8). Deci, discutarea unorprincipii valorice nu ar putea duce mai departe decâtacest abandon al lectorului. Valoarea în sine, drept con-cept general, este bulversată, relativizată, devenită difici-lă şi în mod indirect, prin însăşi portretizarea criticilor îna căror reuşită şi traseu literar se împletesc şansa, noro-cul propriu şi neşansa altora. În acest sens, cuvintele luiMatei Călinescu, drept e că spuse într-un moment aproxi-mativ explicabil, intim şi neîncadrabil într-o vizibilitateefectiv culturală sunt rememorate ca ultragiante: „Ei, cetot batem atâta apa în piuă despre valoare? Valoarea esteaceea pe care eu o hotăresc! Dacă mă scol prost dispusîntr-o dimineaţă şi-mi daţi un volum de versuri, pun pariucă am să-l găsesc ilizibil! A, altceva e dacă mă aştern la olectură a unui manuscris într-o calmă după-amiază, dupăo siestă acceptabilă, aflat într-o bună dispoziţie gastrică şisentimentală! Cu totul altceva!...” (p. 125). Dar existămulte pasaje în care problema valorii este pusă direct.Nicolae Breban apreciază că sintezele sunt necesare pen-tru o literatură care doreşte să evite o criză valorică.Precum de o necesitate stringentă este, de asemenea, res-ponsabilitatea faţă de propriul destin (literar şi nu doar)şi gândirea lui ca mai puţin redevabil istoriei, politicii,non-literarului. „E la mijloc un adevăr simplu, psihologic:rezultatul unei lupte, chiar şi inegale, cu un individ sauun sistem nu depinde numai de forţa sistemului, de orga-nizarea sa, dar şi de forţa şi capacitatea individului, ainsului care vrea şi trebuie să-şi afirme personalitatea”. (p.14) sau „Pulsiunea creaţiei – a scrisului, a exprimării sine-lui, a unicei experienţe personale, biografice, psihologice –nu are o directă legătură cu ambientul, familia, istoria,sistemele administraţiei, morala” (p. 216). Această ultimăafirmaţie are legături cu concepţia brebaniană a autono-miei esteticului. Într-o societate cu tendinţe de de-culpa-bilizare a individului afirmaţiile de mai sus – care postu-lează implicit existenţa unei doze de libertate în cel maiopresiv sistem – produc cel puţin consternare. Astfel sepun în lumină şi funcţiile de compensaţie şi rezistenţăîndeplinite de literatură în perioadă comunistă. De aceaparte din literatură care nu s-a lăsat modelată de sistem,ci i-a fost, subtil, disidenţă. Multe sunt de spus desprefelul în care autorul înţelege libertatea, despre critica pecare o face automatismelor de gândire a acesteia. Dar celmai important rămâne definirea libertăţii ca un soi dedar. Avem „privilegiile reale ale libertăţii sociale: votulliber, secret şi universal, drepturile de asociere liberă, deexpresie şi de călătorie, pe scurt: dreptul la fericirea şinorocul omenesc!” (p. 219). Un dar care nu devine instan-taneu realitate, el trebuind să fie înţeles, apreciat, trecutdintr-o stare latentă într-una activă, plină: „Ce facem noicu acestea ţine, bineînţeles, de voinţa, luciditatea trează,de leaderii pe care îi alegem şi de reflexele noastre civice şimentale, dobândite sub era comuniştilor” (p. 219).

S-ar putea ca Nicolae Breban să nu aibă dreptate cutot. Ori cel puţin nu tipul de dreptate pe care o epocă pos-tmodernă (că e sau doar se numeşte astfel) îl poate

36

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

asuma. Pentru că ele, epocile, au propriile lor conţinuturişi idei privilegiate. Care nu dobândesc mereu oficial sta-tutul de valori, dar se comportă ca atare. Cu toate acestea,dacă Trădarea criticii nu poate asigura o bună digestieculturii şi literaturii actuale prin problemele ridicate şiprin felul ei inedit de a se configura ca un discurs complexdespre lume, doar o preconcepţie ne-ar determina să dămdreptate obişnuinţelor contemporane în dauna celei din-tâi. La urma urmei, Dostoievski şi depăşirea lui sunt doarun iluzoriu efect de perspectivă. O chestiune de reprezen-tare. Care am văzut câte capcane ascunde. Credem însăcă Trădarea criticii va prilejui benefice seisme şi re-inte-rogări.

MAGDA URSACHEProzatorul îşi întoarce armele

S-a afirmat că Nicolae Breban îşi surprinde, cândnu-şi şochează de-a dreptul, cititorii. Corectez: pe ceineavizaţi. Cine îl urmăreşte atent, ştie la ce să se aştepte.După Sensul vieţii (care nu-i altul decât Opera, să nu netemem de majusculă), nu putea urma decât „tema morţii”,abordată în eseul (ad)mirabil Profeţii despre prezent. Cuorgoliul creatorului, Nicolae Breban face un „elogiu almorţii”, riscat şi riscant pentru minţile cuminţi.Paradoxal, moartea timpurie a tatălui înseamnă, într-unfel, viaţa care îi rămâne fiului, e „o cârjă a existenţei”, îisprijină impulsul să fie scriitor. Pentru că moartea e văzu-tă ca o oglindă cu două feţe: una nimicitoare, cealaltă sal-vatoare. Şi trebuie spus că modul cum priveşte moarteascriitorul e luminos şi foarte coerent. Bravură? Bravadă?Nu. Destinul, de la Heraclit cetire, e propriul caracter.Când sensul vieţii e al creaţiei, poţi întîmpina sfârşitulcare se apropie încet, din carte-n carte; o faci „împăcat şitare”, formula sadoveniană venită de departe, de la blân-dul şi bunul, multironizatul păstor mioritic.

Există, crede cu tărie Nicolae Breban, un prezent„mic”, oarecare şi un prezent magic, al zeilor. Iar acestprezent zeiesc poate fi pronunţat altfel, accentuat pe sila-ba primă, ca-n dulcele grai bănăţean: prézent = dar. Ca săte bucuri de dar/ har, trebuie să fii convins că „taina exis-tenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce tră-ieşti”. E motoul decupat de Nicolae Breban din maestrulsău, Dostoievski, Fraţii Karamazov.

Aşa cum după tetralogia memorialistică Sensul vie-ţii Nicolae Breban a exersat motivul extincţiei, la fel eseulTrădarea criticii completează alte două, Spiritul românescîn faţa unei dictaturi şi Vinovaţi fără vină. După tema laConştiinţă (Nicolae Breban îşi asumă „vina trecutului”, deunde dreptul de a-i judeca pe cei care se închipuie exem-plari intelectual şi moral, non-lichele, linşi-prelinşi ca-nbasme) urmează, firesc, tema la Conştiinţa Critică.Fiindcă literatura e soluţia sa de existenţă, în numele eiprozatorul acuză curajos trădarea criticii.

M-am întrebat de ce un eseu ca Spiritul românesc înfaţa unei dictaturi a fost respins de onorabila editurăHumanitas şi am găsit răspunsul: Nicolae Breban vedetradiţia în cheie pozitivă, constructivă, ceea ce ar ţine, înnumele unui păgubos conformism, de secolele trecute.Noua voce critică declară că n-are nevoie de tradiţie, nicide direcţie, tăindu-şi criteriul de sub picioare. Or, NicolaeBreban a ales, à rebours, să scrie despre „specific naţionalcu accentul pus mai ales pe cultură” şi Gabriel Liiceanu arefuzat asta. Fără să-i justifice defectele, Nicolae Brebanşi-a slujit comunitatea etno-umană. În acea vară care n-afost vară, la Paris, chiar în anul căderii dictaturii n-aputut scrie altfel despre năpăstuitul popor, aflat în pericolsă devină populaţie: fără repere istorice, fără scară clarăde valori, vorbind o limbă pocită, lemnoasă. Din păcate,acum, pericolul e acelaşi.

Laşitatea românilor? Mai degrabă pasivitatea caaltă formă a luptei. Cum o vede Blaga, care a descifrattăria satului de a boicota istoria, în secole nenorocoase:„Boicotul instinctiv se ridica împotriva istoriei ce se făceadin partea străinilor în preajma noastră (...) Satul nu s-alăsat ispitit şi atras de istoria făcută de alţii peste capulnostru”. Cum o vede şi Mircea Eliade în nuvela Şanţurile,unde ideea boicotului istoriei e valorificată în ficţiune:ultimii supravieţuitori ai unui sat, în ajunul unei luptecatastrofale, săpau după comoara visată de Bătrânul locu-lui: comoara camufla teroarea prezentului care trebuia,cumva, boicotată. Cu siguranţă, dacă Nicolae Breban ar fisusţinut, ca Sanda Stolojan, ideea „pustiului spiritual dinEst” sau cealaltă, dragă elitei recente – „cultură secondhand”, „scrisă într-o limbă de slugi” dacă ar fi repudiat„vechiturile” conservatoare, adică pe înaintaşi, ar fi fosttipărit cu grăbire de Humanitas şi i s-ar fi făcut şi lobby.La fel, dacă nu şi-ar fi părtinit goethean poporul şi ar fivenit cu alt tip de abordare: să dea note proaste românu-lui generic „canalie de facto” după H.-R. Patapievici, săgloseze pe tema etniei ca arhaitate, a sfârşitului statului,ţării, limbii. Numai că Nicolae Breban nu nesocoteşteviziunea profesoarei de excepţie care a fost Alice Voinescu:„Am întrevăzut azi – cu inima, dar şi cu spiritul critic –rolul pe care-l are de preluat neamul nostru în lume (...)de a umaniza un Occident prea abstractizat” (Jurnal,caiet XXX, 7 februarie ‘55). Altfel spus, ca Eminescu: „Agândi european, dar româneşte”.

Revenind la Trădarea criticii, pot afirma limpede cătitlul eseului nu m-a şocat, ba chiar l-aş fi intitulat maiapăsat, Trădarea criticilor, ca să se ştie din capul loculuicine pe cine a trădat: criticii pe scriitori ori criticii pe eiînşişi. Şi, da, critica a trădat, dar a fost la rândul ei trăda-tă de critici. Cum momentul e greu, prozatorul îşi întoar-ce armele: scrie despre critici, se ocupă de critică atuncicând criticii fac altele (scriitorul e superior omului politic,de ce s-ar vrea coborît în politichie?), exerciţiile sale deadevăr constituindu-se nu într-o minima, ci într-o maxi-ma moralia. Şi, pentru că ştie de la mentorul T. Maiorescuadevărul că „înţelegerea răului e o parte a îndreptării”,Nicolae Breban demontează – programatic – mecanismulfalsului. Citez de la p. 117: „o scară de valori într-o litera-tură se construieşte, se demonstrează uneori mai bine,

mai intuitiv prin flagelarea exemplelor negative. Ca şiprin explicarea mecanismului, falsului, al răului, al noci-vului”.

Exemple negative, de „trădare”, deţine destule.N-am citit un document de epocă atât de temerar. Cine l-atrădat pe Manolescu (v. episodul antologiei Poezia românămodernă de la G. Bacovia la Emil Botta, retrasă şi topităpentru că ar fi conţinut „fascişti”), dacă nu cobreslaşiiStancu-Jebeleanu-Bogza-Cicerone Theodorescu? Şi cine l-a trădat pe Nicolae Breban însuşi, după protestul publicatîn Le Monde, contra Tezelor din iulie ‘71, care doreau res-taurarea literaturii de comandă socială, dacă nu biroulUniunii Scriitorilor? În 16 februarie ‘72, a înaintat unRaport, cerînd lui Ceauşescu scoaterea prozatorului dinC.C. Erau, între cei douăzeci şi ceva de membri, şi treibuni prieteni: Matei Călinescu, Nichita Stănescu şi CezarBaltag. Nu l-au apărat nici Preda, nici Jebeleanu. Au sem-nat cumincior ce le dăduse Z. Stancu să semneze. G.Ivaşcu şi-a propus să debrebanizeze România literară,ocupând cât mai grabnic scaunul gol, tocmai ca să estom-peze protestul. Această demisie anunţată în Le Monde afost ca o moarte anunţată: scriitorul s-a ales cu un fel destea galbenă, a ostracizării: s-a văzut repudiat de critici,ocolit de prieteni, izolat de cititori. Un nemembru PCR (N.Manolescu) i-a luat locul, cu Ivaşcu la cârma revistei, unuimembru PCR cu vechime totală de 3 ani: un an membruordinar, doi – supleant CC/ PCR. Nicolae Breban recu-noaşte că nu avea ce căuta în politică. Narează episodulsine ira şi-i de subliniat calmul creatorului, în condiţiacăruia, de creştin tolerant, nu intră ranchiuna.

Memoria e „mai necesară unora decît pâinea şi feri-cirea omului, a familiei”, iar adevărul trebuie repetat, nuspus când şi când. Nicolae Breban trece în revistă tot soiulde trădări... amicale, deschis, fără fereală.

Pentru că arcul său deţine nu una, ci mai multecorzi, le utilizează pe toate. Foloseşte coarda ironiei („Eee,cum mai trec vremurile şi ideile!”), vorbind despre „revi-zuirea” lui Matei Călinescu în ce-l priveşte pe NichitaStănescu. Un critic bun e capabil să apere valorile litera-turii lui cu eficienţa unei armate. Matei Călinescu ar fiputut s-o facă pentru prietenul Nini. N-a fost aşa, n-a fostaşa. Şi-i reconfortantă viziunea unui scriitor care seopune încăpăţânat, îndărătnic (tautologic spus, dar lasaşa), terfelirii valorilor, luptând pentru restaurarea dem-nităţii scriitorului, şifonată urât postdecembrist.

Biografemul propriu e mereu bine plasat: dosarulBunavestire, de pildă. Marin Preda l-a respins când auto-rul romanului ajunsese cam la fundul literaturii, cu ver-dictul „nu e marxist”; cenzura i-a făcut pe manuscris 2000de observaţii; o plenară CC a desfiinţat cartea, după ce„Junimea” ieşeană a tipărit-o. A doua zi după acea plena-ră care condamnase virulent cartea, prin vocea „amicului”Titus Popovici, Mircea Iorgulescu „s-a grăbit”, printre pri-mii, să arunce piatra”. Unde? „În aceeaşi revistă undel-am angajat şi i-am dat spaţiul critic cel mai prestigios”(Memorii II, p. 108-109).

Contra altui roman, Îngerul de ghips, Popescu-Dumnezeu a comandat patru atacuri. Punct ochit, punctlovit. De altfel, războiul scriitorului român contra scriito-rului român s-a purtat de la origini (cu tăieri de capete)până-n zilele noastre, fără armistiţii. Iar în acest războiîncap trădări destule, schimbări neaşteptate de tabere.S-a luptat „cu ghiarii şi dinţile” (spusa lui Chişinevschi,care voia să reformeze cultura românească fără a ştiromâneşte). Cei care dădeau verdictele au fost şi judecă-tori, şi procurori, şi executori ai celor pedepsiţi pentru căînfruntaseră acel sinistru sistem ideologic.

Grupul literar, constată Nicolae Breban, poate fifertil; nu şi gaşca veleitarilor. Ca să iasă din „stalinism”(definit exact ca „tunel al suferinţei şi al confuziei valori-lor, al numelor, al calomnierii tradiţiei”), poeţii şi prozato-rii şaizecişti au simţit sprijinul criticii. Tinerii critici s-aualiat tinerilor creatori care doreau să facă artă, păcălindpoliţia ideologică. Breban, cu energia sa extraordinară, deberbece narativ, cum îmi place să-l numesc, a avut, atunci,susţinere. Chit că Tudor Vianu nu i-a recunoscut griffa(aptitudinea, vocaţia – nimic) şi l-a sfătuit să se apuce dealtceva. Marile proiecte marca Breban au fost înfăptuite,critica profesionistă, echilibrat-severă a funcţionat subdictatură. Cât despre cititor, el era mai greu de mulţumitori de înşelat decât acela de azi.

Trădarea s-a întâmplat postdecembrist. S-a simţitlipsa, din critica de întâmpinare, curentă, a celor douămari condeie: N. Manolescu şi Eugen Simion. Zîzania pecriterii de partide a făcut ravagii. Opţiunile politice con-trare au dus la atacuri violente: „banda celor 4” – Simion– Sorescu – Fănuş Neagu – Valeriu Cristea – a fost pusăla zidul infamiei. La Iaşi, eminescologul Mihai Drăgan aşi murit din cauza unui oprobiu „colegial” concertat.

Moda Ulici, a generaţiilor literare discutate înexces, venite pluton după pluton, a augmentat confuzia.„Bisericuţa” GDS a inseminat aroganţă, suficienţă, auto-ritarism, falsa elită fiind convinsă că deţine monopoluladevărului. „Comedie de bulevard”, pune diagnosticulprozatorul, trecându-i în revistă pe noii ciocoi: pe profeto-logul Brucan, pe „doctorul” Antohi, pe fondatorul de grup,Pavel Câmpeanu, proful de marxism-stalinism de laPolitehnică. Printre ghedesişti s-au descoperit 4-5 infor-matori Secu. Nu-s mulţi, cum susţine un fan? Ba destuicât să compromită grupul.

A pornit de la GDS o viziune de-constructoare,negativistă a tot ce s-a scris în comunism. Râca urâtă din-tre „babalâci” şi imberbi, convinşi că succesoratul înseam-nă – automat – că ar fi mai bun decât predecesorii, neapă-rat învechiţi, a dus la un „fracturism” neţărmurit, dar şideşănţat. S-au unit, în schimb, impostori din toate zările,încercând să pătrundă în „arca” istoriei literare. Numai că„arca”-i mică, nu încap toţi în ea.

S-a ignorat – cu programă – un adevăr simplu:„talentul (după Paul Georgescu, susţinătorul lui NichitaStănescu) e capacitatea de a te exprima într-o condiţiedată” (sublinierea îi aparţine lui Nicolae Breban). Or, încondiţia dată, dictatura, s-a produs salvarea prin „metafo-ră”, cum accentuează eseistul. Şi, mai subtil: „pentru aîncastra excepţionalul, expresivul, gîndul. Poate viziu-

nea!”; „una dintre regulile creaţiei este (...) re-facerea locu-lui comun, a banalului, a ştiutului”. Iar puterea „de ne-dispreţuit a artistului adevărat” este un fel de „don-quijo-tism înnăscut care nu numai că nu se teme, instinctiv, caorice mic burghez, de ridicol, ci îl provoacă”. Şi N. Brebanprovoacă frază după frază, prin observaţii despre cultură,politică, istoria mentalităţilor, dar şi prin portrete necon-venţionale.

Duşman declarat al „naturalismului, de sorgintemaxim-gorkiană, al mimesis-ului de formulă naturalist-istoricistă”, Nicolae Breban face ce ştie mai bine: portreteliterare (de recunoscut modelul: Bietul Ioanide, dar fărăcheie de lectură); nu exerciţii de admiraţie, ci ce-i maigreu: inventează ceea ce este. Paradox? Ba ficţiocritică.Unul dintre aceste portrete în apă tare mi se pare a fi celal lui Lucian Raicu, „grand gourmet al marilor ruşi desecol XIX”. Intens expresiv e ticul verbal al criticului („ei,n-o fi foc”), aplicat la... moarte: „ei, n-o fi foc nici moarteaasta”.

Spuneam că diagnosticul e dur, pe măsura maladii-lor spiritului critic: „dezordinea şi agitaţia fără nume,încărcată de false răzbunări, de confuze resentimente, deoportunisme anapoda şi graba de a fi, iute, fără nume,cineva în literele de azi” (am citat de la p. 221-222). Dacămai era nevoie de o confirmare a acestei disecţii a corpu-lui scriitoricesc intrat în septicemie, ea s-a produs laşedinţa ultimă a USR. Punerea în scenă, maestru delumini şi frîne – Horia Gârbea, semănând izbitor cu„Benicucu”, aşa cum era poreclit de confraţi „poetul bar-dei”. Ce contează ce spun „ăia”? Totu-i să nu vorbeascămai mult de 3 minute. Cinica indiferenţă faţă de opiniaalteră, lipsa de respect, batjocura au fost de tot clare.

Punctele nevralgice le ştim cu toţii: scriitorul românrămîne invizibil în străinătate, dar e invizibil şi în ţară.Preţul cărţii – uriaş – îl izolează de public. Piaţa e liberă,cartea e marfă? Vrem să vindem poezie cum vindem brân-ză şi proză cum vindem carne? Numai că „marfa” asta nu-iperisabilă ca paharul ori batista de unică folosinţă.Critica pare să fi ajuns şi ea de tejghea: te laud dacă măpublici în editura ta şi te cînt dacă oferi vreun avantaj-ser-viciu. De ce n-am recunoaşte criza criticii de întâmpinare?Jurnaliştii culturali cu o spoială de cultură, fără regulistricte, pot fi capricioşi cât poftesc în laudatio. Conştiinţade sine a criticaştrilor? Poveste! S-a ivit un fel de criticăîmpotriva naturii, adică a literaturii, cum ai zice anuscontra naturii, cenzura actuală fiind „reţeaua”, „filiera”,ca papirofagii să ia meterez după meterez, conform drep-tului democrat de-a toca hârtie. Critica literară e şi eamarfă pe piaţa liberă: se fac prezentări plătite, ca manele-le la nunţi. Cine are bani are şi cotă literară pe măsură, iaşi premii USR, cu parale aduse de-acasă. Orice uşă sprevîrf funcţionează în montaj: push/pull: exagerări de valo-rizare (cu adaos) ori subevaluare.

Totu-i să ai nu ceva de spus, ci ceva de tipărit, cujind după succes literar facil. La babilonicul târg de carteGaudeamus, Nicolae Breban n-a avut acces la scena cen-trală pentru a-şi lansa cărţile. Microfonul era adjudecatde zîna cu gropiţe Andreea Marin şi de zînul Mircea Radu.Cine ocupă vitrinele librăriilor ştim: Răduleştile.Maculatura se dă drept literatură; se confundă simplita-tea cu simplismul; tehnica seducţiei facile e aplaudată de„înlocuitorii” de critici, câtă frunză şi iarbă, întreţinîndbruiajul de cultură. Soluţia a dat-o autorul Trădării criti-cii. Şi-n orînduirea care făcea caz de dialectică, deşi n-oavea, e una singură, ca şi acum: solidarizarea „ca la răz-boi” sub oriflama personalităţilor reale. Pentru că leavem. Încă.

RĂZVAN VONCUDouă cărţi în oglindă: Iluziile literaturii române de Eugen Negricişi Trădarea criticii de Nicolae Breban

Au apărut la distanţă de un an una de cealaltă.Amândouă îşi asumă o miză polemică. Au fost deja dezbă-tute, comentate, adulate şi contestate. Iluziile literaturiiromâne de Eugen Negrici şi Trădarea criticii de NicolaeBreban, sunt primele cărţi de după 1989 care, evaluândinfluenţa regimului comunist asupra literaturii, nu maipun în discuţie cărţile şi scriitorii, ci modul în care îi citim.În locul revizuirilor, aşadar, cei doi autori propun o reciti-re şi, în acelaşi timp, o întoarcere la literatura vie şi la lec-tura estetică, singura care, în opinia lor, poate fi cu adevă-rat creatoare.

În rândurile care urmează, îmi propun să le comen-tez „în oglindă”, reliefând asemănările şi deosebirile din-tre ele, cu convingerea că apariţia lor şi, mai ales, discuţii-le stârnite în urma acestei apariţii vor marca un (nou)moment de reflecţie asupra spiritului critic românesc.

Puţine cărţi contemporane de critică au fost atât decomentate ca Iluziile literaturii române a profesoruluiEugen Negrici. Adulată, premiată, dezbătută, dar şi severcontestată, ea nu a lăsat indiferent pe cel care a citit-o.Ceea ce, să recunoaştem, constituie, în sine, o performan-ţă, având în vedere mediul nostru critic inert şi blazat.După cum spunea chiar autorul, într-o intervenţie, aceas-ta a şi fost una dintre mizele cărţii: să zgâlţăie conştiinţe-le critice, trezindu-le din somnul lor comod şi egoist, sprea le face să reflecteze mai serios la literatură şi la felul încare citim literatura. În spatele deconstrucţiei, se află decişi o construcţie şi e o probă de inteligenţă critică să cău-tăm această construcţie ascunsă şi să o decelăm. Dupăcum, în spatele asprimii profilactice prin care EugenNegrici se raportează la valorile consacrate, nu se află dis-preţul faţă de aceste valori, ci o mare iubire faţă de litera-tură, ce se vrea şi ea descoperită. O iubire dezamăgită demodul leneş, conformist şi adesea necreator în care neraportăm la valorile consacrate. Nu este, deci, vorba de ocontestaţie a literaturii române, cum s-a spus de către

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

unii critici, ci de o deconstrucţie a conceptului de istorieliterară cu care operăm azi.

De la bun început, Eugen Negrici se confruntă cuautoritatea unui mare model, care este G. Călinescu. A şifost, de fapt, acuzat că îl contestă pe Călinescu, că este ire-verenţios faţă de Istoria literaturii române de la originipână în prezent şi că, de fapt, nu recunoaşte şi nu înţele-ge geniul călinescian. Cred că, în aceste reproşuri, evorba, mai degrabă, de o confuzie de planuri: EugenNegrici nu-l contestă pe G. Călinescu şi nici nu îl face res-ponsabil de mitologia literară parazită, ce submineazăconceptul de istorie literară cu care operăm. Pur şi sim-plu, criticul constată că, prin însuşi faptul excepţional alapariţiei Istoriei... călinesciene, istoriografia literarăromânească a intrat într-o altă epocă, structural diferităde cea pre-călinesciană. În 1941, cu o apreciabilă întârzie-re faţă de alte culturi, Istoria... trebuia ca, din texte dis-parate, să inventeze o literatură (şi a făcut-o, aş zice, închip genial). Noi, astăzi, suntem obligaţi de mersul litere-lor şi de progresele disciplinelor auxiliare, să o reinven-tăm. Distincţie de structură, nu de detaliu. Tocmai carac-terul întemeietor al perspectivei călinesciene deschide înfaţa istoricilor literari de astăzi un câmp larg de posibili-tăţi, îndemnându-i la edificarea unui concept pluralist deistorie literară, de esenţă liberală.

De aceea, modelul istoric al evoluţiei literaturiiromâne la care aderă Eugen Negrici, sugerându-l în spa-tele sarcasticei sale deconstrucţii, se bazează pe criteriidiametral opuse modelului călinescian. Autorul Istorieiliteraturii române de la origini până în prezent, căutând,cum spuneam, să inventeze o literatură, a plasat-o înrama istoriei literaturilor europene, spre a-i reliefa uni-versalitatea conţinută (şi, până atunci, bine ascunsă).Perspectiva călinesciană este, prin urmare, una a conti-nuităţii fenomenului literar autohton, împrumutată dinistoriile literaturilor occidentale şi constituită prin analo-gie cu acestea.

Astfel, G. Călinescu a căutat semnele unor „mituriîntemeietoare”, convins fiind că la temelia unei literaturieuropene trebuie să stea o tradiţie de esenţă clasică.Tradiţie pe care, la noi, în absenţa unei Antichităţi scrip-turale bine reprezentate, o va cauta în folclor şi în „apro-pierea de Elada” a substratului traco-dacic. Apoi a trecutprin Evul Mediu, semnalând cronicile slavone şi Învăţătu-rile lui Neagoe Basarab, şi a poposit în secolul al XVII-lea,încercând să identifice aici semnele unei Renaşteri târziisau, în orice caz, ale umanismului. Le va găsi în cronicarişi în Dimitrie Cantemir şi va aplica literaturii vechi un tipde lectură pe care, mai târziu, o va teoretiza, în spiritstructuralist, chiar Eugen Negrici: şi anume, făcând apella operatorul expresivităţii involuntare a textelor vechi.Mergând pe firul continuu al acestei istorii – împrumutat,probabil, din De Sanctis – Călinescu va aronda secolul alXVIII-lea iluminismului, prin Şcoala Ardeleană şi prinfanarioţi, va plasa la 1830 începutul literaturii moderne şiprimele manifestări romantice şi va descrie epoca„Junimii” ca pe un „nou clasicism” (în sens valoric). Lasfârşitul secolului al XIX-lea, va constata relativa sincro-nizare dintre simbolismul românesc şi cel francez şi vadiscuta perioada 1890-1918 ca pe o epocă de tranziţie şi dedispute între tradiţionalişti şi moderni. Epoca interbelică

va aparţine modernismului, avangardei şi puterniculuifenomen tradiţionalist, Istoria... consemnând, la final,afirmarea generaţiei lui Mircea Eliade şi, în compendiuldin 1945, apariţia unora dintre componenţii generaţieialbatrosiste.

Pentru Eugen Negrici, spre deosebire de G.Călinescu, nu analogia cu perspectiva istorică occidentală– câteodată, obţinută printr-o creatoare interpretare criti-că a faptelor de literatură – ci tocmai sublinierea diferen-ţelor, a rupturilor şi discontinuităţilor, a combinaţiei nău-citoare de întârzieri şi revolte avangardiste, ar trebui săconstituie miza unei noi istorii a literaturii noastre.Specificul evoluţiei ei istorice constă, mai degrabă, înaceastă neîncetată luptă pentru revenirea în actualitate,în – vorba Stolnicului – creşteri şi descreşteri nu odatădeconcertante, decât în mersul lin al unui fond de esenţăclasică, de regăsit într-un fel sau altul în toate marileepoci literare.

Deconstrucţia perspectivei istorice continue, consa-crată de G. Călinescu (şi urmată de toţi ceilalţi autori deistorii integrale, de la Nicolae Manolescu la DumitruMicu), se face în numele unor metode critice mai noi şi, îngeneral, al unor schimbări de perspectivă asupra epocilorşi curentelor, pe care le-au adus cercetările din ultimeletrei decenii.

În viziunea lui Eugen Negrici, deci, literaturii vechiîi este refuzată, pe bună dreptate, valorizarea estetică,întrucât concepte ca literatură sau valoare estetică suntde dată recentă şi nu au fost cunoscute de autorii textelordin secolele al XV-lea – al XVIII-lea, nici măcar în litera-turile occidentale. Mai departe, contrazicându-i dur peprotocronişti şi amendându-l cordial pe E. Lovinescu (încapitolul final, intitulat Câteva reflecţii asupra literaturiiromâne, pornind de la Lovinescu), Eugen Negrici arată cănici anticiparea, nici sincronizarea nu constituie caracte-risticile eminente ale literaturii noastre, a cărei vitalitatese manifestă mai degrabă la sfârşit de ciclu. Scriitoriiromâni îngroapă strălucit curente şi mişcări: Cantemirepuizează resursele enciclopedismului, I. Budai-Deleanuscrie ultima mare epopee europeană, Eminescu stoarce desevă cele din urmă tulpini ale romantismului, Caragialeomoară vodevilul, transformându-l în parodie, simboliştiiromâni trec curentul din sfera ezoterică în cea populară,generaţia lui Nichita Stănescu şi Marin Sorescu creează onouă poetică din rămăşiţele modernismului ş.a.m.d.Departe de a vedea în deconstrucţia operată în Iluziileliteraturii române un semn al complexelor şi umorilornegre ale criticului, eu văd în ea o atitudine detaşată,încrezătoare în forţa creatoare a acestei literaturi atât despeciale. Numai un critic care are desăvârşită încredereîn valoarea literaturii sale poate opera o atât de radicalăde-tabuizare şi demitizare.

De altfel, cartea nu se nutreşte numai din nemulţu-mirea faţă de perspectiva clasică, mitizantă şi triumfalis-tă, a istoriografiei literare româneşti. Ci şi din 1) nemul-ţumirea faţă de statutul inferior al literaturii, în actualasocietate românească, şi 2) constatarea eşecului campa-niei de revizuiri declanşate după ’89, campanie care avizat numai opere şi scriitori, iar nu conceptele cu careoperăm în critica şi istoria literară. Iluziile literaturiiromâne este un semnal de alarmă faţă de abordarea lite-

raturii, în condiţiile unei societăţi neculturale, cum estecea de azi, şi, în acelaşi timp, faţă de riscurile spargeriilecturii estetice în tot soiul de lecturi specializate, care numai consideră textul literar decât un pretext pentru con-sideraţii sociologice, imagologice, antropologice, mentalis-te etc. Perspectiva istorico-literară pe care o sugereazăEugen Negrici nu se distanţează, în consecinţă, numai decea călinesciană, ci şi de tendinţele dominante astăzi înmediul academic. În faţa asaltului destructurant al lectu-rilor specializate, care fac abstracţie de specificul textuluiliterar – care este şi va rămâne mereu esteticul – profeso-rul Eugen Negrici se întoarce la „degetul de lumină” maio-rescian şi la pledoaria lui E. Lovinescu în favoarea istorieide valori.

Desigur, Iluziile literaturii române nu e o carte per-fectă şi în nici un caz nu şi-a propus să fie una exhausti-vă. Eugen Negrici generalizează, câteodată, pentru uzuldiscuţiei, sacrificând nuanţele şi simplificând nepermisanumite chestiuni delicate. De asemenea, discursul săuprovoacă, pe alocuri, mai mult decât este necesar.Amărăciunea îşi face loc prea des în pagină. Nu întot-deauna criticul are dreptate, pentru că nu dreptatea estemiza cărţii sale. De pildă, nu Călinescu este responsabil

Răzvan Voncu

Nicolae Breban, Trădarea criticii, Editura Ideea Europeană, 2009 Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Editura Cartea Românească, 2008

38

ANUL XXI Nr. 1 (694)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

de toate relele perspectivei tradiţionale: în primul rând,să nu uităm că el însuşi a subliniat necesitatea subiectivi-tăţii în istoria literară şi nu a pretins niciodată să fieurmat orbeşte. Se ştie că obişnuia să îi avertizeze pe dis-cipolii săi, spunându-le: „Cine mă iubeşte, se desparte demine!”. Edificând construcţii ideatice de genul celor dinDomina bona ori Aproape de Elada (incriminate, ici-colo,fără a fi explicit numite, în Iluziile literaturii române),obişnuia să le ceară asistenţilor săi Alexandru Piru,Adrian Marino şi Dinu Pillat să elaboreze în scris opiniidiferite de ale sale, care erau publicate, alături de eseulsău, în Jurnalul literar. Înclin să văd în asta un avertis-ment al criticului cu privire la riscurile fetişizării viziuniisale.

Necesitatea unei noi istorii a literaturii române aresimţit-o, de altfel, cel dintâi, chiar G. Călinescu.Publicarea articolelor sale, în ediţie completă (în colecţia„Opere fundamentale” a Academiei Române), atestă că G.Călinescu pregătea această nouă istorie, care – dacă neputem baza pe fragmentele păstrate – nu mai semănadeloc, în intenţie, cu cea din 1941.

Însă, dincolo de asperităţile asumate, Iluziile litera-turii române reprezintă un exerciţiu de sănătate a spiritu-lui critic românesc şi de încredere în soliditatea literaturiinoastre. Ba chiar, aş spune eu, de soliditate a tradiţiei cri-tice şi istorico-literare de la care ne revendicăm.Amândouă ies întărite din această deconstrucţie incomo-dă, dar necesară, în momentul de faţă.

Spre deosebire de cartea profesorului EugenNegrici, cea a lui Nicolae Breban nu vizează întreaga isto-rie a literaturii noastre, ci este focalizată asupra actuali-tăţii. Nu redefinirea conceptului de istorie literară îl preo-cupă pe romancier, ci lectura (sau non-lectura) la care estesupusă literatura care se scrie în momentul de faţă şi, îngeneral, care s-a scris în cei douăzeci de ani post-comu-nişti. Distingem aici o puternică notă personală, asumatăde la bun început de autor: dintotdeauna, Nicolae Brebana militat pentru literatura vie şi pentru valorile moderne.Însă, dincolo de această deosebire, există şi un substanţialelement comun, care uneşte cartea sa cu cea a lui EugenNegrici, într-o pledoarie în favoarea spiritului critic. Şiunul, şi celălalt deplâng abandonul lecturii estetice. Careeste înlocuită, în istoria literară, de lecturi parţiale, tehni-cizate (sociologică, imagologică, psihanalitică, fenomeno-logică, antropologică ş.a.), iar în practica de zi cu zi a cri-ticii de întâmpinare, de criteriile politicii literare: criticade omisiune, solidaritatea grupului de influenţă, indife-renţa faţă de valoare.

În asta şi constă, după Nicolae Breban, trădareacriticii: după ce a întreţinut în cititori şi în scriitori, timpde trei decenii, iluzia că susţine autonomia esteticului şiafirmarea unei literaturi moderne de valoare, critica aabandonat, după căderea comunismului, această bătălie.Înainte de a vedea în titlul cărţii, aşa cum face EugenSimion, sensul metaforic contrar, al unei declaraţii de dra-goste a scriitorului faţă de marea critică a generaţiei ’60,eu aş sublinia tocmai sensul lui propriu: acela al uneidezamăgiri provocate de abandonul unei credinţe. Care afost, în perioada 1960-1990, credinţa în putinţa şi necesi-tatea unei literaturi contemporane desprinse de contextulnivelator, primitiv, al concepţiilor comuniste. I se pot găsifisuri acestui reproş, după cum, la nevoie, se pot găsi jus-tificări şi pentru abandonul criticii. Însă reproşul breba-nian nu poate fi respins de plano: e clar că, dacă literatu-ra actuală a dispărut din preocupările omului obişnuit, devină nu este numai extinderea fără margini a mass-media, interesul pentru politică sau asaltul publicităţii.Oricare critic în activitate, de pildă, poate furniza o listăcu zece cărţi mari despre care, în cele două decenii post-comuniste, s-a tăcut în chip inexplicabil, nu în mass-media, ci chiar în sânul breslei. Însumarea acestor listene-ar putea sugera dimensiunile îngrijorătoare ale uneiadevărate demisii critice, pe care deceniile ’60-’90, cu totcortegiul lor de traume şi interdicţii, nu au cunoscut-o.

Nicolae Breban, parcă spre a contrazice aşteptăriledetractorilor săi, nu alcătuieşte, în Trădarea criticii, uneseu liber, de factură memorialistică. Volumul este limpe-de structurat, atât cronologic, cât şi ideatic. El se sprijinăpe o schiţă de grup a criticii româneşti, pornind de lamomentul crucial al anilor ’60, când, sub impulsul relati-vei liberalizări dejiste şi ceauşiste, disciplina se desprindede schemele şi poncifele realismului socialist şi revine lastatutul ei liberal. Autorul alcătuieşte, deci, într-o suită deportrete bine executate, cu mână de romancier şi cu mintelucidă de critic, un tablou al personalităţilor momentului.

Primul capitol îi revine lui I. Negoiţescu, critic apar-ţinând „generaţiei pierdute”, şi a cărui reapariţie în lite-

ratură, după ani de recluziune şi interdicţie, se produce înatmosfera de relativ dezgheţ ideologic a anilor ’60.Neaparţinând generaţiei şaizeciste, Negoiţescu este soli-dar cu ea tocmai prin criteriul absolut al autonomiei este-ticului, pe care criticul îl afirmase încă din 1942, dinManifestul Cercului Literar de la Sibiu, explicit dedicatlui E. Lovinescu. Negoiţescu este configurat de NicolaeBreban în toate etapele devenirii sale, în opţiunile esteti-ce şi istorico-literare, până la momentul exilului.Romancierul nu-i reproşează, Doamne fereşte, exilul, darse întreabă de ce Negoiţescu s-a îndepărtat treptat şi deliteratura română contemporană, refugiindu-se într-o fan-tasmă a literaturii clasice, în plină modernitate, şi într-unproiect de istorie a literaturii române predestinat la eşec,din cauza şarjării prea evidente şi nesusţinute estetic.

Apoi urmează un capitol aparent fără legătură cumiza cărţii, dedicat grupurilor literare. În realitate, aces-ta este capitolul esenţial pentru înţelegerea întreguluidemers. Nicolae Breban operează o modificare de substan-ţă a terminologiei cu care operăm în istoria literaturii pos-tbelice, înlocuind conceptul de generaţie, de sorginte poli-tică (atâta timp cât şi generaţia ’60, şi generaţia ’80 îşidatorează existenţa literară unui moment politic: începu-tul relativei liberalizări dejiste şi, respectiv, începutul osi-ficării regimului Ceauşescu). Doar în înţelesul de genera-ţie de creaţie, dat de Vianu, poate fi acceptat acest concept.În locul lui, romancierul ne propune conceptul, mai flexi-bil şi mai dinamic, de esenţă liberală, de grup literar, tra-sând totodată şi o hartă a principalelor grupuri active înperioada 1960-1990. Meritul acestui tablou al grupurilorliterare este că nu ocoleşte chestiunile spinoase şi nici rea-litatea grupurilor de influenţă din literatura contempora-nă.

Este important de subliniat că, pentru NicolaeBreban, o literatură are forţă şi prestigiu dacă are grupuriliterare puternice. Romancierul – acuzat de atâtea ori deegoism sau megalomanie – nu se concepe pe sine în afaraprietenilor săi literari. Uneori, aceştia sunt şi prietenipersonali, alteori este vorba doar de o prietenie de valori.Căci în literatură valoarea transcende totul şi e bine,după cum recomanda Lovinescu, să ştim să ne resemnămîn faţa ei.

Capitolul dedicat grupurilor literare – viu şi plin deculoare, pasionant ca o secvenţă de roman – creeazăcadrul în care se integrează firesc cele patru mari portre-te de critici literari: Lucian Raicu, Matei Călinescu,Nicolae Manolescu şi Eugen Simion. Aceştia sunt, în opi-nia lui Nicolae Breban, criticii esenţiali ai literaturii pos-tbelice, cu un rol cheie în impunerea generaţiei ’60, în ieşi-rea din marasmul realist socialist şi în regăsirea moderni-tăţii. Portretele lor sunt realizate „în mişcare”, inserate îndevenirea literaturii române, în momentul foarte dificil dela sfârşitul deceniului al cincilea şi începutul celui de-alşaselea. Tentaţia romancierului de a-i grupa, oarecum, petipologii, de a crea în rama personajului real, e recognos-cibilă, însă nu alterează autenticitatea reconstituirii isto-rico-literare a contextului ultimelor patru decenii. Astfel,Lucian Raicu este înţeleptul şi sentimentalul disimulat,Matei Călinescu (al cărui portret apare şi în romanulPândă şi seducţie) este liderul căruia îi place să patinezepe gheaţa subţire a ideilor, Nicolae Manolescu are autori-tatea greu de contestat a arhitectului principal al ierar-hiei cu care operăm azi, în timp ce Eugen Simion este celcare are vocaţia sintezei, fiind primul creator al unuicadru istoric, în care integrează literatura postbelică. Nutoţi sunt urmăriţi în amploarea preocupărilor lor critice,căci pe Nicolae Breban îl interesează, înainte de toate, săreliefeze solidaritatea lor estetică în susţinerea literaturiicontemporane, dincolo de diferenţele fireşti, în fond, întrepersonalităţi atât de bine conturate. Sensul pe careromancierul îl conferă demersurilor lor critice este cel alafirmării esteticului ca valoare esenţială, nu numai înliteratură, ci şi în societate. Există, desigur, în cultivareatenace a esteticului, a valorii, şi un sens politic, căci a pro-duce valoare şi a te individua, într-un sistem ce practicanivelarea valorilor şi scufundarea individului în colectivi-tate, este un act de rezistenţă implicită. Însă pentruNicolae Breban altceva e mai important decât politicul:opera. În opinia sa, nimic nu îl scuză pe scriitor pentruabsenţa operei. De aceea şi duce mai departe analiza, din-colo de anul 1989, şi vorbeşte despre „trădarea criticii”.

Sintagma, în paranteză fie spus, poate fi înţeleasăîn două feluri: ca trădare a literaturii de către critică,după marea descătuşare din ’89, şi ca trădare a criticii decătre reprezentanţii ei de vază, care au ales alte drumuridupă eliberarea de comunism. Romancierul nu privilegia-

ză făţiş un sens sau altul. Ambele pot fi susţinute cu argu-mente, în textul său.

Am vorbit despre valoarea extra-literară a esteticu-lui. Nicolae Breban iese din sfera criticii şi, pătrunzând încea a sociologiei literare, constată în repertate rânduri căde-abia cultivarea orgolioasă a valorilor literare autenticea creat acea legătură, ce părea indestructibilă la unmoment dat, dintre scriitori şi cititori. Esteticul a asigu-rat prestigiul literaturii şi, totodată, autoritatea socială acriticii. De aici provine şi dezamăgirea de acum a scriito-rului, care se aştepta ca, odată regăsită libertatea, aspira-ţiile creatoare ale scriitorilor să crească, iar publicul săvină, şi mai mult decât înainte, în întâmpinarea lor. S-apetrecut exact pe dos, din păcate, iar Breban acuză în pri-mul rând critica pentru această surprinzătoare involuţie.„Trădarea criticii” înseamnă, în această accepţie, trădareaidealului estetic urmărit până în 1989, de către principa-lii reprezentanţi ai criticii curente: Lucian Raicu şi MateiCălinescu se pierd, ca şi Ion Negoiţescu, într-un exil încare se îndepărtează brusc şi definitiv de literatura româ-nă, Nicolae Manolescu se dedică, fără mare succes, politi-cii, iar Eugen Simion se lasă acaparat de gestiuneaAcademiei Române. Toţi patru abandonează critica deîntâmpinare şi chiar proiectele de sinteze dedicate litera-turii contemporane. Lucian Raicu, pur şi simplu, refuză sămai revină în literatura română (fără a deveni scriitor încea franceză), Matei Călinescu începe să o privească oare-cum de sus (deşi de pe poziţiile unor valori occidentalerelative), Nicolae Manolescu va publica o istorie critică încare literatura contemporană este reprezentată de uncolaj din vechile sale cronici, în timp ce Eugen Simion seva dedica studiului literaturii confesive sau monografiilor„marilor parizieni” (Eliade, Ionescu), abandonând pur şisimplu sinteza Scriitori români de azi.

Desigur, tabloul brebanian este, la acest capitol,oarecum şarjat, cel puţin Nicolae Manolescu şi EugenSimion continuând să practice critica actualităţii literare,chiar dacă nu neapărat sub forma cronicii de întâmpina-re. Mulţi dintre tinerii scriitori de azi au trecut prin mânalor şi, deşi nu mai scriu sistematic despre noua literatură,cei doi nu au dispărut cu totul din actualitate. Nu suntconvins că lipsa de autoritate a literaturii se datorează înprimul rând demisiei lor critice, dar sunt de acord cuNicolae Breban că atât Nicolae Manolescu, cât şi EugenSimion ar fi avut mai mult de câştigat, ca scriitori, dacănu s-ar fi ocupat de politică şi, respectiv, de Academie.

Breban introduce, inspirat, în acest tablou de grup,şi alte schiţe de portrete, în continuarea celor patru.Gabriel Dimisianu, Mircea Martin, Petru Poantă, IrinaPetraş, Al. Călinescu şi Cornel Ungureanu sunt aleşi deromancier pentru a ilustra, cel puţin ca sugestie, diversi-tatea fenomenului critic în perioada postbelică. Eu aş fiadăugat şi alte nume: Valeriu Cristea, Mircea Zaciu, IonPop. Dar chiar şi aşa, tabloul de grup „în mişcare” capătăadâncime şi varietate, ca pentru a sublinia contrastul faţăde peisajul cenuşiu, dezolant, din capitolul următor, inti-tulat Stafia prezentului.

Acesta reia unele dintre sugestiile lansate înGrupurile literare, extinzând discuţia asupra condiţieiactuale a literaturii române, într-o societate a-culturală şichiar anti-culturală. Romancierul creionează, pasionat, cuacurateţe, tabloul actual de forţe de pe scena literară,dominată de grupurile de influenţă din jurul GDS şi, res-pectiv, al lui Nicolae Manolescu. În fapt, este prima pune-re serioasă în discuţie a legitimităţii structurilor de pute-re, vizibile şi invizibile, din lumea literară. Curajul de aataca hegemonia Grupului pentru Dialog Social estedublată de constanţa cu care romancierul urmăreşteraportarea liderilor de opinie actuali la valoarea funda-mentală a literaturii, care este esteticul. Concluziile salenu au nimic improvizat sau subiectiv: actualul pol deputere literară nu urmăreşte un ideal estetic, ci unul deesenţă politică şi de interese personale.

Tot pentru prima dată, Breban afirmă limpede şi căopţiunea din 1990 a grupului „apoliticilor” (MarinSorescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Fănuş Neagu),de a se rezuma la literatură, refuzând sirenele politicului,a fost cea corectă, pe care, dacă ar fi acceptat-o, întreagaliteratură română şi breasla scriitoricească ar fi ieşit maiîntărite, decât după un deceniu şi ceva de conflicte şi preo-cupări mărunte, în ordinea spiritului.

De o particulară atenţie se bucură, în acest capitol,reflectarea literaturii contemporane în Istoria critică...manolesciană, Breban subliniind cu fineţe inconsecvenţe-le şi inadvertenţele criticului. Şi el aştepta o altfel de isto-rie a literaturii, decât cea pe care ne-a furnizat-o NicolaeManolescu, şi trebuie să recunoaştem că multe din repro-

��� CĂTRE CITITORII DIN STRĂINĂTATE

Pentru anul 2010 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeană, trimiţând pe adresa noastră, prin poştă,în plic, un cec în valoare de 70 euro(sunt incluse taxele poştale).Fundaţia Culturală Ideea Europeanăcont: RO60RNCB0072049676950002 BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Preţul abonamentului pentru Republica Moldova este de 60 euro (sunt incluse taxele poştale). Vă invităm să trimiteţi pe adresa redacţiei adresa dvs. completă.

Adresa: FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Piaţa Amzei nr. 13, sect. 1, Bucureşti.tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 212 99 39E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

��� CĂTRE CITITORII DIN ŢARĂ

Pentru anul 2010 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeanăla sediul redacţiei (sau expediind prin mandat poştalsuma corespunzătoare, pe numele dlui Andrei Potlog,notând adresa dvs. exactă), precum şi la orice oficiu poş-tal din ţară. În catalogul Companiei Naţionale „Poşta Română” S.A.revista are Codul 19139; în catalogul Rodipet S.A.: 2017/Cap. 7

Preţul abonamentului pe un an: 36 lei

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Cititorii care se abonează pe un an vor primi revista fărămajorările de preţ provocate de inflaţie.

FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂcont: RO87RNCB0072049676950001 – BCR Filiala Sector 1, Bucureşti

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IANUARIE 2010

39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editura Ideea Europeană · EuroPress GroupComenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Editura Ideea Europeană suportă cheltuielile de expediţie. Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 1-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurii Ideea Europeană. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A : RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREAGENŢIA AMOS NEWSPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂAPLER

PA R T E N E R I :SC ERC PRESS SRLEUROPRESS MEDIA

şurile sale – vizând, în general, omisiunile şi minimaliză-rile nejustificate pe care le operează istoricul – sunt înte-meiate. O istorie în care lui Ion Mureşan i se acordă ojumătate de pagină, iar lui Ion Horea o pagină şi jumăta-te, are o problemă reală la nivelul scării de valori. Maiales atunci când este scrisă de cel mai important cronicarliterar de după cel de-al doilea război mondial.

Dincolo de titlul provocator (mai provocator decâtcel al cărţii lui Eugen Negrici), Trădarea criticii se consti-tuie într-o pledoarie pentru literatura vie şi pentru întoar-cerea tuturor, critici, poeţi şi prozatori deopotrivă, la unel-tele lor. Abandonarea fantasmelor politice şi a sterilelorjocuri de putere literară şi întoarcerea la creaţia majorăpot fi, în opinia lui Nicolae Breban, premisele unei noiepoci culturale în istoria românilor. Autorul nu priveşterolul literaturii din unghiul îngust al scriitorului, ci dincel larg, al naţiunii întregi, a cărei construcţie ca naţiunemodernă a început şi s-a bazat pe literatura ei. Prezentul,din păcate, e un spectru, nu are consistenţă şi nici direc-ţie. Nici naţională, nici europeană. În acest haos axiologic,Breban propune ca reper dominant, tiranic chiar, buna şibătrâna valoare estetică.

E un pariu pentru care stă chezaşă însăşi opera bre-baniană post-comunistă, cel puţin la fel de importantă caaceea de dinainte de 1989.

***

Ne aflăm, cred, prin aceste două cărţi, într-unmoment fast al spiritului critic contemporan. Un momentde trezire, de întoarcere la certitudinea, de sorginte maio-resciană şi lovinesciană, a preeminenţei esteticului, dar şide privire în viitor, către un nou concept de istorie litera-ră. Ambele eseuri ne îndeamnă la luciditate şi la respon-sabilitate, căci situaţia literaturii, în noul context culturalşi social românesc, e în cumpănă. Deconstrucţia miturilorsau a tabuurilor literare, istorice şi contemporane, trebu-ie în mod necesar urmată de o nouă construcţie şi de onouă lectură a valorilor literare. Vitalitatea brebaniană şiscepticismul profesorului Negrici se completează în chipfericit, oferindu-le tinerilor un imbold la îndrăzneală şidezinhibare.

ION ZUBAŞCUComplementarităţi relansatoare

Am fost tentat să încep abrupt acest punct de vede-re despre volumul Trădarea criticii: Nicolae Breban nutrebuia să publice această carte, şi-a făcut singur mai multrău decât i-ar fi putut face cei mai înverşunaţi contestatariai săi. Pe măsură, însă, ce înaintam în lectură, trecând dela Introducere. Ion Negoiţescu la capitolul Grupurile lite-rare, din prima sută de pagini a volumului, mi-am datseama că pot, la fel de bine, să schimb radical sensul nega-ţiei iniţiale: Nicolae Breban trebuia să publice aceastăcarte, mai devreme sau mai târziu, pentru a se elibera elînsuşi de anumite poveri ale trecutului comunist şi a con-tribui, prin tentativa sa de elucidare, la limpezirea uneiadintre cele mai primejdioase epoci ale istoriei noastre poli-tice şi literare, de „dictatură în dictatură” (p. 261). Desigur,din punctul de vedere al propriei situări în nefastul contextdictatorial. Această ambivalenţă preliminară intră în con-sonanţă nu doar cu vremurile schizoide pe care le trăim,ci şi cu vocaţia de Ianus bifrons a autorului incitantuluivolum, numit provocator Trădarea criticii.

Voci simultane

În literatura română din jumătatea comunistă asecolului XX s-a întâmplat ceva ieşit din comun: unii sta-linişti notorii, care au contribuit operativ la genocidul spi-ritual al culturii noastre, din timpul proletcultismuluiinternaţionalist, au trecut în opoziţie la venirea luiCeauşescu la putere, marşând pe ipostaza de rezistenţăprin cultură împotriva tot mai evidentei dictaturi naţiona-list-comuniste şi sprijinind efectiv vârfurile din capitalăale generaţiei ’80 să se afirme, astfel că aceşti executoridocili ai sovietizării României, care au sufocat puşcăriilecu elita valorilor româneşti interbelice, din timpul dicta-turii lui Dej, au apărut cu imaginea spălată, ca „salvatoriai patriei” în cultura română şi relansatori ai ei spre valo-rile democratice ale Occidentului (cazul lui Crohmăl-niceanu, în literatură, şi al lui Brucan, în politologie). Şiaşa se face că azi, prea puţină lume mai vorbeşte desprecrimele culturale ale proletcultismului sovietizant, dintimpul cruntei dictaturi a lui Dej, toate criticile fiind cen-trate pe cei care au reuşit să iasă cu tavanul stalinismu-lui în cap, spre gura de relativă normalitate a tinereigeneraţii ’60, afirmată intempestiv în secvenţa scurtă detimp a „liberalizării” din jurul anuui 1965, care părea săreînnoade legăturile culturale cu perioada interbelică. Iarvârfurile celor care îi critică pe „colaboraţioniştii” genera-

ţiei ’60 sunt, în cele mai dese cazuri, inocenţii ucenici aifoştilor stalinişti reciclaţi, formaţi şi sprijiniţi recuperatorde aceşti stâlpi de susţinere ideologică ai dictaturii luiDej. În acest context bulversant, cu răsturnări spectacu-loase şi inversări incredibile de polarităţi, cu straturipeste straturi de răzvrătiri şi vinovăţii, fiecare pare să-şiaibă adevărul său. Singura soluţie de a discerne adevărulobiectiv din mai măruntele şi dramaticele adevăruri per-sonale, dintre aceste tasări istorice de plăci tectonice, estereceptarea calmă a mărturiilor şi operelor, ascultareaambelor părţi cu atenţie, sine ira et studio, după ceîncrâncenarea şi radicalismul s-au dovedit inoperantetimp de douăzeci de ani de tranziţie spre nicăieri.

În acest vârtej istoric, prozatorul Nicolae Breban îşiare propria sa partitură importantă, ca personaj de prim-plan al frescei generale, în cele patru decenii dramaticeale literaturii române sub comunism, iar plângerea sa dinTrădarea criticii trebuie mai întâi ascultată cu atenţie,înainte de a trage o concluzie pripită. Oricum, primejdianu vine dinspre cei care îi cumpără cărţile şi i le citesc,înainte de a-şi forma o părere critică despre punctul devedere exprimat în paginile lor, ci cu siguranţă dinspre ceicărora prozatorul le dăruie cărţile, dar aceştia nu i le maicitesc. Şi chiar dacă volumul Trădarea criticii este maimult o pledoarie pro domo, cunoscută fiind trăsăturaaccentuat egocentrică a prozatorului (în câteva pagini,Breban polemizează cu dezinvoltură autoscopică inclusivcu „falsa legendă a megalomaniei” sale), cartea trebuieprivită ca o tentativă de elucidare a greşelilor politice dinepoca trecută şi cea actuală, a posibilităţilor istorice rata-te, cu remuşcari pe măsură, şi evaluată mai ales prinseria de întrebări majore pe care le provoacă, dar şi prinnecesara discuţie de principii pe care ar putea-o relansa,miza ei reală fiind aceea de a afla dacă operele create subcomunism mai „sunt valabile, cât şi la ce nivel?”. Iar înacest sens, Breban se războieşte efectiv cu cei care susţincă „tot ce s-a făcut bine şi valoros în cultură a fost făcut cuvoie de la poliţie”, ca la pagina 92 a volumului, prozatorulsă mărturisească singur că romanul Bunavestire a fostpublicat cu ajutorul lui Cornel Burtică, şeful PropagandeiC.C. al P.C.R., după ce cenzura îi făcuse 2000 de observa-ţii pe manuscris şi îi fusese ţinut în sertar la editură timpde doi ani de Marin Preda (cu o oarecare complicitate a luiEugen Simion), pe motiv că… „nu e marxist”.

E vorba de acelaşi „activist superior de partid, tova-răşul secretar c.c. Burtică” (nu înţeleg de ce Breban scriepe tot cuprinsul cărţii „c.c.” şi nu C.C.!), care i-a dat luiNichita Stănescu modestul apartament din Piaţa Amzei.Această compartimentare a viziunii cărţii şi persoaneimărturisitoare pe felii scindate de realitate, care se batuneori cap în cap, e o constantă a volumului, şi pot fiaduse nenumărate astfel de exemple, de funcţionaresimultană a dezvăluirilor la ambele extreme şi polarităţi.

Plângerea lui Nicolae Breban

Începând din martie 1990, când revine în ţară şirefuză atât propunerea lui Ion Iliescu, cât şi cea a lui IonRaţiu, de-a reintra în politică, după ce „s-a fript” în aniicomunismului, în cei 3 ani pe care îi regretă, când a fostmembru supleant al C.C., Nicolae Breban are o problemăreală, ca şi alţi importanţi scriitori români, aflaţi în prim-planul culturii româneşti, în timpul regimului comunist,care şi-au afirmat talentul şi vocaţia „în condiţiile date”,Augustin Buzura, D. R. Popescu, Marin Sorescu, EugenSimion, Constantin Ţoiu, George Bălăiţă, AdrianPăunescu, Fănuş Neagu şi mulţi alţii. Toţi aceştia au con-stituit, la vremea respectivă, o elită a literelor româneşti,coagulată totuşi în condiţiile vitrege ale controlului politictotal al dictaturii ceauşiste, dar cu cărţi vândute în tirajeameţitoare, tocmai pentru că literatura cumula şi funcţii-le adiacente ale presei, justiţiei sau chiar cultelor, într-odictatură care controla vieţile particulare ale oamenilor,în cele mai mici amănunte. După răsturnările spectacu-loase din 1989, sub ochii acestor scriitori s-a constituit onouă elită contestatară, din care primii au fost excluşi şimarginalizaţi, situaţie care se adânceşte progresiv dupădouăzeci de ani de tranziţie: „Da, atunci, la începuturilenoii ere a libertăţii româneşti, am fi vrut – subsemnatul şinu puţini dintre creatorii veritabili, încercaţi, ai literelorcontemporane – să facem parte din această elită.”

Neliniştea unui prozator ca Nicolae Breban creşteodată cu semnele tot mai vizibile că o parte dintre cama-razii de tranşee comunistă, care ofereau cel puţin aparen-ţa unei solidarităţi, au trecut de partea noii elite. Acesteaîşi constituie treptat un nou canon literar, sub presiuneaintempestivă a noilor generaţii, dornice de afirmare,ierarhie din care „bătrânii” sunt ameninţaţi de asemeneacu excluderea. Astfel, la sfârşitul carierei sale literare –laitmotiv care revine pe parcursul volumului – într-unpeisaj al surpării tuturor reperelor anterioare, prozatorulNicolae Breban se retrage undeva în sudul Spaniei, peţărmul Mării Mediterane, şi scrie această plângere cuaccente apocaliptice, pe alocuri, căutând să-şi înţeleagă

propria singurătate, în mijlocul agresiv al schimbărilor de„adaptare prin dez-adaptare” la vremurile noi, acea„imagine cât de cât acceptabilă despre sine”, care să-i per-mită să meargă înainte, dar şi singurătatea agresată aculturii române, părăsită chiar de unii dintre stâlpii eianteriori de susţinere, care păreau de neclintit de la dato-rie. Unde mai e „reala realitate”, se întreabă cu accentedramatice prozatorul, rămas singur într-un câmp de băta-ie dominat de „non-realitatea” precarităţii şi barbarieigenerale?

Acest statut inacceptabil pentru Nicolae Breban, de„înger căzut”, după douăzeci de ani de tentative eşuate dea restabili legăturile cu „paradisul pierdut”, l-a adusîntr-un fel de exasperare, în care a pornit la război de unulsingur împotriva tuturor, a Europei libere, şi mai ales aMonicăi Lovinescu, dar şi împotriva lui Eugen Ionescu,Eliade şi Cioran, şi chiar Petru Dumitriu, împotrivaAlianţei Civice şi a GDS-ului, a Anei Blandiana, a luiGabriel Liiceanu şi Nicolae Manolescu, a generaţiei ’80 şia tinerilor, în general, a revistei 22 şi a României literare,împotriva C.N.S.A.S.-ului, a lui Grigurcu, Dinescu,Patapievici şi Cărtărescu, împotriva tuturor celor care aupus în discuţie ierarhia valorică stabilită în timpul regi-mului comunist: „Să-i lăsăm puţin deoparte pe predicato-rii oricărei morale… arta, cea adevărată, n-are ce ascultade nici un fel de morală, de oriunde ar veni ea! Moralanoastră e una singură: credinţa în scris, în publicarea foi-lor noastre” (p. 281). Numai că acolo unde nu mai e legeamorală în noi, nu e nici cerul deasupra noastră, nici zeullui Femios, locul şi timpul golit de moralitate şi caracterfiind invadate evident de imoralitate, anarhie, haos şi dic-tatură, cum s-a văzut de atâtea ori în istorie.

Cu această tablă a legii în mână, pe care e scris doarimperativul afirmării cu absolut orice preţ, NicolaeBreban poate spera la nesfârşit într-o utopică, imposibilă„re-unire a intelighenţiei româneşti”, tocmai pentru căparadigma care a făcut-o aparent posibilă în istoria ante-rioară s-a schimbat ireversibil, subminată din interiorchiar de propria inconsistenţă… morală.

În puterea cuvintelor

Tuturor criticilor importanţi ai generaţiei sale, pro-zatorul le reproşează o anumită „trădare sau fugă” din cri-tica curentă, o „retragere pe jumătate din câmpul litere-lor”: Ion Negoiţescu a rămas în Occident şi după 1989, caşi Lucian Raicu, Matei Călinescu sau Nicolae Balotă,Nicolae Manolescu s-a implicat în politică, împotrivastructurii sale intime de „şoarece de bibliotecă”, EugenSimion a părăsit arena literară în favoarea unei funcţii şiimplicări academice, Mircea Martin, Cornel Ungureanu,Irina Petraş şi Al. Călinescu s-au retras în activităţi edi-toriale şi obligaţii universitare ş.a. Dar aici intervine unmic paradox al volumului Trădarea criticii, care submi-nează eşafodajul teoretic al viziunii lui Nicolae Breban, cuo evidenţă ce ţine de ironia istoriei: singurul critic impor-tant care a rămas în tot acest timp la datorie, în arenaliterară, scriind săptămână de săptămână despre cărţilezilei, nu doar în România literară, ci într-o serie de altepublicaţii, este Gheorghe Grigurcu, căruia Nicolae Brebanîi recunoaşte „puternica personalitate” şi „rara erudiţie”,atât doar că acest critic care n-a dezertat, trădând litera-tura, absentează dintre portretele de efigie ale volumului,fiind schiţat în câteva tuşe negative, în doar două file, întimp ce lui Lucian Raicu, Matei Călinescu sau EugenSimion le sunt dedicate zeci de pagini. Această absenţăremarcabilă dezechilibrează pledoaria lui Nicolae Breban,dând construcţiei de ansamblu a cărţii o prea accentuatămiză pulsională, în defavoarea obiectivităţii. E de prisos,cred, să adaug că viziunea lui Gheorghe Grigurcu e dia-metral opusă opţiunilor şi dezideratelor lui NicolaeBreban în ceea ce priveşte literatura română în post-comunism.

I se pot aduce volumului Trădarea criticii o mulţimede… critici severe, de la construcţia scăpată de sub rigoa-re, pusă mai degrabă sub semnul improvizaţiei pe fluxulmemoriei, cu informaţii nu întotdeauna exacte, la stiluleclectic şi aluvionar, cu o frază de multe ori prolixă, înain-tând rizomatic, ca un miriapod cu multe virgule, lucrurireproşate încă mai demult de Ion Negoiţescu şi alţicomentatori. Dar nu i se poate contesta patosul unei sin-cerităţi dramatice, în tensiunea de a asigura un elementde continuitate cu tradiţia militantismului românesc veri-tabil, „un nou şi necesar paşoptism cultural” (p. 223), cumiza pe creaţia de anvergură şi sinteza identitară, ca mij-loace de rezistenţă împotriva presiunilor globalizării. Înacest sens, Nicolae Breban se întâlneşte, paradoxal, cuviziunea unui corifeu al hulitei de el generaţii ’80 – evorba de Alexandru Muşina – în credinţa vie că literaturanoastră e tânără şi vitală, în speranţa că viitorul culturiiromâne stă în puterea cuvintelor noastre. �

Dosar alcătuit de Aura Christi

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare joi 3 lei www.ideeaeuropeana.ro

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXI · NR. 1 (694) · IANUARIE 2010

� �

� �

CK

LaLa IIDEEADEEA EEUROPEANĂUROPEANĂ & E& EUROUROPPRESSRESS au apărut:au apărut:Nicolae Breban, Trădarea criticii

Nicolae Balotă, Peregrin prin patria cuvintelor (Ediţie alcătuită şi coordonată de Iulian Boldea)

Basarab Nicolescu, În oglinda destinuluiMarian Victor Buciu, Voinţa şi puterea de creaţie

Simona Drăgan, Creaţie şi putereRăzvan Voncu, Un deceniu de literatură română

Nicolae Bârna, Ipostaze ale modernizării prozei ruraleIoan Costea, Sfârşitul istoriei după Cioran

Mara Magda Maftei, Cioran şi utopia tinerei generaţii