Evaluarea riscului carios

determinarea probabilităţii apariţiei cariei într -o anumită perioadă de timp

managementul modern al cariei se concentrează pe detectarea leziunilor incipiente, necavitare şi pe capacitatea practicianului de a stabili dacă aceste leziuni carioase sunt active

determină tipul tratamentului si frecvenţa dispensarizării

Trebuie ţinut cont de faptul că un singur test de activitate carioasă nu poate fi un factor predictiv pentru carie, mijloacele de evaluare realizându-se prin:

evaluarea istoricului pacientului,

examen clinic,

analiza dietei,

analiza cantitativă şi calitativă a salivei,

evaluarea radiologică şi alte metode complementare.

Factorii de risc .Clasificare

Biologici (fizici)

experienţa carioasă anterioară

modificări de structură ale smaltului

zone anatomice dentare susceptibile

hipoplazia de smalţ

nivel crescut SM

carii de biberon în antecedente

factori genetici

Boli generale sau tratamente

dietă specială bogată în carbohidraţi,

administrare frecventă de medicamente cu conţinut crescut de zahăr,

scăderea fluxului salivar datorită iradierii sau medicaţiei,

boli autoimune – sindrom Sjögren

radioterapia în teritoriul buco-maxilo-facial

purtarea aparatelor ortodontice

Socio-demografici

venitul familiei

vârsta mamei

etnia

ocupaţia părinţilor

rangul copilului

număr mare membrii în familie

mediul rural sau urban

statut de emigrant

lipsa serviciului

lipsa îngrijirii materne

sănătate orală inadecvată a părinţilor

fluorizare suboptimală

nivel crescut al SM la părinţi.

Comportamentali

Experienta carioasa anterioara

- uzual cel mai semnificativ predictor singular, însă nu este suficient, nici la nivel de grup, nici individual.

1. Prevalenţa cariei - exprimată prin indicii CAOD (DMFT), CAOS (DMFS), caod (dmft), caos (dmfs) şi SIC.

2. Prezenţa leziunilor incipiente, precavitare (studiu realizat în Goteborg la adolescentii de 15-16 ani a demonstrat superioritatea corelaţiei leziuni incipiente - cresterea DFS, faţa de celelalţi indicatori).

3. Statusul dentiţiei primare şi al M1- cel mai bun predictor pentru evaluarea riscului carios, comparativ cu testele salivare, microbiologice si socio-comportamentale.

(RC crescut dacă există o creştere carioasă de cel puţin 1 leziune nouă/an, luand în considerare variaţia DFS şi leziunile precavitare, în locul unui set mai extins de date (Marthaler, Steiner, 1991).

4. Cea mai bună combinaţie de predictori ai creşterii carioase: “ număr mic de molari indemni din dentiţia primară”, “număr mare de leziuni precavitare la M1” (Marthaler, Steiner si Helfenstin, 1992).

Dieta

Copilul mic -potenţialul cariogen al dietei -adăugarea zahărului în lapte şi ceai, de băuturile răcoritoare îndulcite, dar mai ales de modelul de consum al acestor alimente: lăsarea biberonului peste noapte

Studiile - zahărul ( frecvenţa şi cantitatea consumată) şi amidonul sunt factori de risc importanţi în apariţia cariei dentare

Recomandări - dietă bogată în fructe, legume şi cereale integrale şi săracă în zahăr liber şi grăsimi

Băuturile carbogazoase –carie şi eroziunea dentară

reducerea numărului prizelor alimentare, a cantităţii alimentelor şi a băuturilor cariogene, evitându-le în special între mesele principale

Piramida alimentelor la adulţi

nivelului critic al zahărului în dietă - 10 kg/persoană/an frecvenţa aportului de zahăr să fie limitată la maxim 4 ori sau pe zi, cantitatea <40–55 g/zi un număr de 7 prize de alimente şi băuturi poate fi considerat sigur în condiţiile menţinerii unei

igiene orale corespunzătoare şi a folosirii pastelor de dinţi cu F de 2 ori pe zi (conform unui studiu recent al Leeds Dental Institute)

Factori de risc comportamentali lipsa alăptării naturale frecvenţa alăptatului folosirea biberonului în timpul somnului sau la cerere, cu băuturi îndulcite vârsta primului control dietă si orar alimentar inadecvate (gustări frecvente, cantitate mare de dulciuri şi produse de

patiserie) igienă orală necorespunzătoare (frecvenţa periajului, vârsta începerii periajului,lipsa pastei cu F,

tehnica incorecta, ) vizite neregulate la cabinet si anxietatea crescută lipsa supervizării periajului de către părinţi periaj şi flossing neregulat al mamei transfer salivar maternal la copil bulimie adresabilitatea mamei către cabinetul de medicină dentară vizionarea TV în timpul meselor

Teste salivare

fluxul, vâscozitatea si consistenţa salivei nestimulate pH-ul salivei nestimulate capacitatea tampon (calitatea) a salivei stimulate

Teste microbiologice nivelul Streptococilor mutans si Lactobacililor din saliva colectată

Rata de acumulare a plăcii microbiene dentare- cantitatea de placă acumulată (după periaj dentar) în 24 de ore în lipsa oricărei măsuri de igienă orală

Factori de protecţie

Dispensarizare frecventă cu controlul plăcii dentare, igienizare profesională Acces la îngrijirile de specialitate şi educaţie pentru igienă corectă Supravegherea condiţiilor favorizante Reducerea nivelului SM Intervenţii preventive (sigilări, fluorizari profesionale) Fluorizare optimă sistemică sau locală Prevenirea obiceiului de sugere biberon Reducerea frecvenţei gustărilor Reducerea cantităţii şi frecvenţei consumului de dulciuri Igiena orală corespunzătoare Igiena orală şi starea sănătăţii optime a părinţilor Substituienţi de salivă

Scor Descriere

1 1%-10% suprafete

2 11%-20% suprafete

3 21%-30% suprafete

4 31%-40% suprafete

5 >40% suprafete

Modele de evaluare a RC ADA (1994) - Anderson, Brathall ADA (1995) - Caries Risk Assessment (CRA) Cariograma (Brathall) (1996) ADA (2002) - Managementul cariei prin evaluarea riscului carios (CAMBRA) ADA- Previser (2003)

Clasificarea grupelor de risc Professional Prevention in Dentistry (Anderson M. H., Brathall D., 1994)

Scor Risc

< 9 Mic

9 - 11 Mediu

> 12 Mare

Evaluarea riscului carios CRA – ADA (1995)Risc scăzut :

Fără leziuni noi sau leziuni incipiente în ultimul an Risc mediu:

O leziune nouă/incipientă/recurentă in ultimul an Fisuri in gropiţe adânci sau lipsite de coalescenţă Experienţa carioasă mare la părinţi sau fraţi Carii in antecedente în fisuri sau gropitele ocluzale Carii apărute în copilaria timpurie Igiena orală defectuoasă Vizite neregulate la cabinetul dentar Expunere neadecvată la fluoruri Radiotransparenţe proximal

Risc crescut Două sau mai multe leziuni noi/incipiente

sau recurente sau două dintre următoarele condiţii: Fisuri si gropiţe adânci sau lipsite de coalescenţă Parinţi sau fraţi cu rată carioasă mare Carii in antecedente în fisuri sau gropiţele ocluzale Carii apărute in copilăria timpurie Expuneri frecvente la zahăr Flux salivar scăzut Igiena orală defectuoasă Vizite neregulate la cabinetul dentar

Expunere neadecvată la fluoruri Radiotransparenţe proximal

Cariograma (Brathall, 1996)

Conceptul de cariogramă a fost descris pentru prima dată de D. Bratthall în 1996 şi reprezintă un model nou de ilustrare a interacţiunilor dintre flora bacteriană orală, alimentaţie şi răspunsul gazdei. Modelul este prezentat sub forma unei diagrame (cariogramă), realizată cu ajutorul unui program pentru PC Windows.

Scopul sau este de demonstrare grafica a riscului carios, exprimat prin “Sansa de a evita noile carii “, ilustrand in ce proportie afecteaza diferiti factori aceasta sansa si de a incuraja aplicarea metodelor de preventie inainte de aparitia noilor leziuni;

Se poate demonstra modul in care se poate reduce “Sansa” prin actiunea asupra factorilor de risc , schimband scorurile pentru fiecare factor si se ofera sugestii pentru metodele de reducere a riscului carios.

Astfel, probabilitatea evitării apariţiei de noi leziuni carioase (cuprinsă între 0 – 100%) depinde de 4 factori:

1. alimentaţia – frecvenţa meselor şi conţinutul alimentaţiei;2. cantitatea şi calitatea plăcii bacteriene;3. susceptilibilitatea gazdei - saliva, ţesuturile dentare;4. circumstanţele – experienţa trecută referitoare la caria dentară, starea de sănătate generală

Factorii cuprinsi in evaluare sunt : “Dieta” (sectorul albastru), “Bacterii” (rosu), “Susceptibilitate” , alcatuit din programul de fluorizare, capacitatea tampon salivara si rata fluxului salivar (Bleu) si “Circumstante” , constituit din experienta carioasa anterioara si bolile generale asociate( galben). “Sansa actuala de evitare a cariilor” este reprezentata de sectorul verde, iar dimensiunea sa arata marimea riscului carios.

Managementul cariei prin evaluarea riscului carios (CAMBRA) elaborat în 2002 a fost de un grup de experţi din S.U.A.

Probabilitate % Alimentaţia Placa bacteriană Susceptibilitate Circumstanţe

Figura Cariogramă – evaluarea riscului carios.

contine fişa de evaluare (indicatori de risc, factori de risc si de protectie) şi recomandări de procedee terapeutice.

primul pas este evaluarea nivelului riscului carios pentru determinarea nevoii de interventie terapeutică, fiind o parte integrantă a planului de tratament.

pe baza evaluarii riscului carios se completează recomandările terapeutice, ce constituie punctul de plecare pentru conturarea planului de tratament.

analiza globală a încadrării pacientului în grupa de risc în funcţie de balanţa dintre indicatorii/ factorii de risc şi factorii de protecţie, prin determinarea numărului şi a severitătii indicatorilor/ factorilor de risc

Abordarile sanatatii oraleA. Abordarea individuală

Responsabilitatea individuală a. Igienizarea orală zilnică - indepartarea pe cat posibil a biofilmului dentar – prevenirea aparitiei cariei si parodont -ptr. persoanele cu RC scazut este suficienta (pastaF) - ptr. cei cu RC mediu sau crescut- suplimentata cu mijloace suplimentare : clatiri cu sol. F, sigilari, fluorizare profesionala - ptr. prevenirea afectiunilor parodontale: mijloace adjuvante de indepartare a PDM: firul dentar, periute interdentare, dus bucal, ape de gura, etc b. Stilul de viaţă -Dieta

- Consumul de alcool si tutun - Adresabilitatea catre cabinetele dentare monitoriyarea starii de

sanatate orala si depistarea precoce a eventualelor afectiuni (abordare minim invaziva)Responsabilitatea personalului medical dentar

- evaluarea starii de sanatate orala ( in contextul sanatatii generale + stil de viata, comportament, mediu extern) - metode moderne de dg : laserfluorescenta, testele diag (microbiologice, imunologice, genetice) - evaluarea necesarului de tratament - abordarea terapeutica individualizata – incadrarea intr-o grupa de risc

Metodologia moderna de abordare- factori implicati in aparitia unei afectiuni:- agenti etiologici - susceptibilitatea pacientului (teren, factori genetici)

- comportament, mediu extern - timp B. Abordarea S.O. la nivel comunitar

- sănătatea unei colectivităţi şi a mediului în care indivizii işi defăşoară activitatea. Sănătatea publică dentară - ştiinţa şi practica prevenirii afecţiunilor orale, promovării sănătăţii

orale şi îmbunătăţirii calităţii vieţii prin efortul organizat al societăţii. Ştiinţa - identificarea problemelor de sănătate orală ale populaţiei, stabilirea cauzei şi efectelor

acestora şi planificarea unor intervenţii eficiente.

Practica - aplicarea unor soluţii eficiente de rezolvare a problemelor de sănătate orală ale populaţiei