CATEDRA ANESTEZIOLOGIE-REANIMATOLOGIE N 1

RESUSCITAREA

CARDIO-RESPIRATORIE-CEREBRALĂ

• 2.03.09

Conf. Univ. Tatiana Tăzlăvan

LANŢUL SUPRAVIEŢUIRII

1. Recunoaşterea cât mai rapidă a stopului cardiac sau identidficareapacienţilor cu risc de a produce stop cardiac (în spital) şi activarea cât mai rapidă a serviciilor de urgenţă.2. Începerea cât mai rapidă a măsurilor de resuscitarea cardiorespiratorie3. Efectuarea precoce a defibrilării4. Iniţierea cât mai rapidă a suportului vital avansat si terapia intensiva a perioadei

postresuscitare.

Modalităţi de producere a stopului cardiac :

1. Fibrilaţie ventriculară

2. Tahicardie ventriculară fără puls

3. Disociaţie electromecanică sau activitate electrică fără puls

4. Asistolie

Fibrilaţia ventriculară

• 1. Fibrilaţia ventriculară este o disritmie ventriculara prin prezenta unor complexe ventriculare complet deformate extrem de variabile atat ca forma, amplitudine, ritm total anarhic cu o frecventa de 150-500/min, fara activitate mecanica a cordului.

• Exista doua tipuri de fibrilatie ventriculara: cu unde mari si cu unde mici.

Fibrilaţia ventriculară

Tahicardia ventriculară fara puls

Tahicardia ventriculara este o aritmie ventriculara rapida cu o frecventa de peste 100/min, care isi are originea din tesutul excitoconductor sub bifurcatia fascicolului His sau chiar din musculatura ventriculara. Electrocardiografic se caracterizeaza prin succesiunea de complexe QRS cu durata lunga de 0,12-0,20 s cu o frecventa intre 100-200/min, urmate de unde T cu axul opus complexului QRS si existenta disociatiei atrioventriculare (undele P cu o frecventa mai joasa – 60-100/min nu sunt urmate de complexe ventriculare; undele P pot preceda, succeda sau se pot suprapune pe complexele QRS.

Tahicardia ventriculară

Activitatea electrică fără puls (DISOCIAŢIA ELECTROMECANICĂ)

• Se caracterizeză prin asocierea dintre o activitate electrică prezentă (alta decat FV/TV) şi lipsa activităţii mecanice a miocardului ventricular.

• ECG - complexelor QRS largi cu frecvenţă scăzută sau complexe QRS inguste cu frecvenţă crescută.

• DEM cu complexe QRS largi cu frecvenţă scăzută -distrugerea unei părţi importante din masa miocardică, hipopotasemia severă,hipotermia, hipoxia, acidoza, supradozajul de antidepresive triciclice, b-blocante, blocante ale canalelor de calciu, digitală).

DEM - complexe QRS inguste cu frecvenţă crescută (hipovolemie, tamponadă cardiacă, pneumotorax compresiv, TEP masiv).

4. Asistolia

• Pe traseul EKG – o linie sinusoidală

Cauzele stopului cardiac

Cauze respiratorii de stop cardiacObstrucţia căilor aeriene se poate produce prin:• sange;• vărsătură;• corpi străini (dinţi, resturi alimentare);• traumatisme directe la nivelul feţei şi gatului;• tulburări ale SNC;• epiglotite;• tumefacţii la nivelul faringelui (infecţii ale faringelui, abces

peritonsilar,difterie, tetanos, edemul angioneurotic);• laringospasm;• bronhospasm;• secreţii bronşice;• edem al mucoasei căilor aeriene inferioare;• aspiraţia de conţinut gastric sau alte substanţe.

Cauze cardiace de stop cardirespirator

• Pot fi primare şi secundare. Stopul cardiac se poate instala brusc sau poate fi precedat de scăderea progresivă a debitului cardiac.

Cauzele primare de SCR sunt cele care afectează direct cordul:

• Boala cardiaca ischemica• Cardiomiopatii• Valvulopatii• • Sindrom QT prelungit• • Cardiopatii congenitale

Cauze secundare de SCR

• sunt cele in care inima este afectată indirect, originea patologiei fiind la nivelul altor organe şi sisteme.

• Hipertensiunea arterială, diabetul zaharat şi dislipidemiile

• Fumatul• consumul cronic sau acut de alcool• stresul fizic sau mental• Droguri, traume

SEMNE CLINICE ALE STOPULUI CARDIAC

- pierderea conştienţei- absenţa pulsului la arterele de calibru mare- apnee sau gaspingul respirator- paloarea/ cianoza tegumentelor - pupile dilatate- absenţa reflexului fotomotor- absenţa contracţiilor cardiace- convulsii- tensiunea arterială nu se determină

• SCR (5) %• Cardiopatie• Boli respiratorii• Trauma• Boli cerebrovasculare• Asfixie• Intoxicaţii medicamentoase• Alte tentative suicid• 82,4• 4,3• 3,1• 2,2• 2,2• 1,9• 0,9

SUPORTUL VITAL DE BAZĂ

Suportul vital de bază (SVB) reprezintă menţinerea libertăţii căilor aeriene, suportul ventilaţiei şi circulaţiei fără ajutorul vreunui echipament cu excepţia dispozitivelor de protecţie.

Verificăm daca victima răspunde

• In primul rand este necesar de a verifica siguranta mediului si a verifica daca victima raspunde.

• Victima va fi scuturata de umeri si intrebata „Sunteti bine?”. Daca victima raspunde atunci ea va fi lasata in pozitia in care a fost gasita, se va chema dupa ajutor daca e nevoie si va fi reevaluată la nevoie.

strigăm dupa ajutor

• Daca insa victima nu raspunde salvatorul va striga dupa ajutor, va pozitiona victima in decubit dorsal, va deschide caile aeriene (hiperextensia capului pe gat).

Deschidem căile aeriene

• Podul unei palmei se pozitioneaza pe fruntea victimei şi se trage cu blîndeţe capul pe spate, iar cu cealalta mana se ridică bărbia victimei pentru a deschide căile aeriene.

Verificăm respiraţia• Ulterior se va verifica daca

accidentatul respira: nu mai mult de 10 secunde.

• priveşte (se urmăresc mişcările toracelui)

- ascultă (se ascultă cu urechea poziţionată în dreptul gurii pacientului) - simte.

• Daca accidentatul respira normal el va fi asezat in pozitia de siguranta si se va chema dupa ajutor sau ambulanta si se va evalua in continuare respiratia.

Pozitia de siguranta

Pozitia de siguranta

• Daca accidentatul nu respiră normal salvatorul va chema dupa ajutor, daca este singur va lasa victima si va chema chiar el ambulanta, ulterior se va intoarce si va incepe resuscitarea cu masajul cardiac.

MASAJUL CARDIAC EXTERN

• Salvatorul din partea laterală suprapune podul palmelor (cu degetele lipite, neatingând toracele) şi le aplică pe linia mediană a sternului, la mijlocul lui.

MASAJUL CARDIAC EXTERN

• Compresiune se fac cu forţă pentru a comprima sternul cu 4-5 cm, cu antebraţele întinse în continuarea braţelor, perpendicular pe toracele victimei.

MASAJUL CARDIAC EXTERN

• Durata compresiei trebuie să fie egală cu durata decompresiei; este necesar de a urmări decompresia cutiei toracice după fiecare compresiune.

MASAJUL CARDIAC EXTERN

• Frecvenţa compresiunilor cardiace la adulţi va fi de 100/min

Masajul cardic la copii

• La copii masajul cardiac extern se va efectua cu o mâna su cu două mâni (ca la maturi), iar compresiunile vor fi efectuate cu o astfel de forţă încât să producă deplasarea sternului cu 1/3 din mărimea antero-posterioară a cutiei toracice.

Masajul cardiac cu o mână la copil

MASAJUL CARDIAC CU DOUĂ MÂINI LA COPIL

Masajul cardiac la nou-nascut

VENTILAŢIA ARTIFICIALĂ ŞI MASAJUL CARDIAC LA NOU-

NĂSCUT

• Dupa 30 compresii se vor deschide caile aeriene (hiperextensia capului pe gat)

Respiraţia „gură la gură”

• Accidentatul este culcat pe spate cu capul în hiperextensie. O batistă este aplicată pe gura victimii. Reanimatorul se aşează pe partea laterală stânga a capului victimei, cu mâna dreaptă menţine capul în hiperextensie, cu mâna stângă menţine mandibula întredeschizând gura victimei. Salvatorul aplică buzele sale pe gura deschisă a vicimei, pensează eventual nasul şi insuflă aerul său expirat.

• După aceasta salvatorul, face o nouă respiraţie proprie şi lasă victima să efectueze pasiv expiraţia. În timpul insuflaţiei priveşte gradul de destindere inspiratorie a toracelui victimei.

Respiraţia „gură la nas”

Se efectueză când prima metodă este dificilă sau imposibilă de efectuat din nurmătoarele cauze:

• leziuni ale buzelor, mandibulei sau limbii accidentatului;

• trismus cu imposibilitatea deschiderii gurii• când gura victimei este evident mai mare

decât a salvatorului• suspecţie la intoxicaţie

RESPIRAŢIA GURĂ LA GURĂ LA COPIL

RESPIRAŢIA GURĂ LA GURĂ ŞI NAS LA NOU-

NĂSCUT

Durata inspirului la toate categoriile de accidentaţi (nou-născuţi, copii, maturi) trebuie să fie 1 s

Volumul inspirului suficient pentru a produce expansiune vizibilă a cutiei toracice – la maturi e suficient de a insufla un volum de 500-600 ml (6-7 ml/kg). Nu este necesară insuflarea volumelor mari, deoarece în primele secunde după producerea stopului cardiac conţinutul de oxigen în sângele arterial este suficient, aprovizionarea organelor cu oxigen este limitată din cauza diminuării debitului cardiac. Deatâta nemijlocit după producerea stopului cardiac o prioritate se acordă efectuării corecte a masajului cardiac extern. În afară de aceasta hiperventilaţia accidentatului poate avea şi efecte nocive: crearea presiunii pozitive în timpul inspirului determina o scadere a întoarcerii venoase şi respectiv diminuarea debitului cardiac, deasemenea insufalrea volumelor mari de aer poate produce distensie stomacală şi apariţia complicaţiilor respective.

• Salvatorul va efectua 2 respiratii artificiale dupa care va continua cu 30 compresii toracice. Resuscitarea va continua cu un raport compresii toracice:respiratie artificiala 30:2. Salvatorul va reevalua pulsul doar daca accidentatul incepe sa respire normal. Daca dupa efectuarea unui inspir nu se observa expansionarea cutiei toracice se va verifica gura victimei si se vor inlatura corpii straini. Daca sunt prezenti doi salvatori fiecare 2 min salvatorii vor schimba pozitia.

• La copii in cazul in care sunt doi sau mai mulţi salvatori se va practica RCR cu un raport 15:2.

Defibrilarea elecrică

• produce depolarizarea totală şi sincronă a muşchiului cardiac. În urma depolarizării, nodul sino-atrial îşi reia funcţia de pacemaker şi se restabileşte ritmul normal al inimii.

Dacă după producerea unui stop cardiac nu se efectueaza imediat masajul cardiac extern, dupa fiecare minut care trece între stop şi începera defibrilării, mortalitatea creşte cu 7-10 %.

Defibrilatoare electriceManuale (este necesara o persoana calificata cu studii medicale

pentru folosirea lor) - şocuri cu unde monofazice-şocuri cu unde bifazice

automate (permite personalului fara pregatire medicala, ex. pompieri, politie, salvatori marini, montani sa le opereze).

• Defibrilatoarele electrice semiautomate monitorizeaza si analizeaza ritmul cardiac, iar daca este un ritm socabil defibrilatorul se va incarca automat, iar salvatorul va primi instructiuni scrise sau auditive pentru efectuarea socului apasand pe un buton special aflat pe defibrilator.

Dacă se utilizează defibrilator cu mod manual de lucru care genereaza socuri cu undă monofazică, atunci puterea primului şi a următoarelor şocuri vor fi de 360 J, iar daca se utilizeaza defibrilator care genereaza socuri cu unde bifazice, atunci energia primului şoc va fi de 150-200 J, iar a celorlalte – conform cifrelor indicate de producător pe panel. Dacă aceste cifre nu sunt indicate se vor folosi şocuri de 200 J sau chiar si mai mari.

• Defibrilarea se practica la adulti si copii peste 1 an. Pentru copiii intre 1 si 8 ani se vor folosi padele pediatrice. La nou-născuţi şi copii până la un an defibrilarea electrică nu se practică.

• La copii energia primului şi şocurilor următoare va fi de 4 J/kg indiferent dacă se utilizeză defibrilatoare care genereaza socuri cu unde monofazice sau bifazice.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Adrenalina (epinefrina)Epinefrina are efect benefic la pacienţii cu stop

cardiac, în primul rând datorită stimulării α-adrenoreceptorilor, provocand vasoconstrictie periferica si astfel creşte perfuzia coronariană şi cerebrală. Actionand pe β-receptori creste circulatia coronariana si cerebrala, insa totodata creste consumul oxigenului de catre miocard, provoacă disritmii ventriculare ectopice şi hipoxemie tranzitorie datorită şuntării arteriovenoase pulmonare.

Adrenalina se administrează în doză de 1 mg i.v./i.o fiecare 3-5 minute în timpul resuscitării maturilor. Endotraheal se administrează în doză de 2-3 mg diluată în 10 ml apă sterilă.

Drogurile antiaritmiceAmiodaronaSe adminstrază pacienţilor cu fibrilaţie ventriculară sau TV

fără puls care nu cedează la CPR, efectuarea defibrilării şi administrarea de vasopresori. Se administrează în doză iniţială de 300 mg (diluată în 20 ml sol.glucoză 5%) dacă VF/TV persistă după al treilea şoc; dacă FV/TV persistă se readministrează în doză de 150 mg într-o priză.

Lidocaina- reprezintă un drog de alternativă amiodaronei.- se administrează doză iniţială de 1-1,5 mg/kg i.v.- dacă fibrilaţia ventriculară/tahicardia ventriculară fără puls persistă se administrează suplimentar 50 mg în bolus până la doza maximă de 3 mg/kg prima oră.Nu se administrează după amiodaronă.

Magnesiu sulfat

Poate fi administrat în doză de 2 g diluat în 10 ml sol glucoză 5% timp de 1-2 min pentru tratamentul fibrilaţiei ventriculare refractare asocoate cu hipomagnezemie, tahiaritmiilor ventriculare cu hipomagnezemie, torsada vărfurilor, intoxicaţie cu digitalice. Poate fi readministrată în aceiasi doză după 10-15 min.

Atropina

- blochează efectul nervului vag asupra nodului sinoatrial şi nodului atrioventricular, astfel creşte automatismul nodului sinusal şi facilitează conducerea în nodul atrioventricular.

-Antagonizează diminuarea frecvenţei cardiace, rezistenţei vasculare sistemice şi presiunii arteriale provocate de stimulare colinergică. Se administrează în asistolă sau AEFP cu o frecvenţă <60/min. Se administrează în bolus în doză de 3 mg.

Calciu

• Nu se recomandă utilizarea de rutuină a calciului în tratamentul stoplui cardiac.

• Se va utiliza numai în caz de activitate electrică fără puls survenită pe fond de hiperpotasemie, hipocalcemie, supradozarea blocantelor de calciu.

• Se va administra în doză de 10 ml sol.10% clorură de calciu, repetată la necesitate.

• Nu se administreaza pe aceeasi vena concomitent cu bicarbonatul de sodiu.

Bicarbonatul de sodiu

Stopul cardiac se soldeaza cu o acidoza metabolica (dereglarea perfuziei tisulare) si o acidoza respiratorie (incetarea schimbului de gaze in plamani). Tratamentul acidemiei in stopul cardiac consta in efectuarea corecta a masajului cardiac si ventilatiei artificiale.

Efectele adverse ale bicarbonatului de sodiu:-efect inotrop negativ asupra miocardului ischemic - reduce rezistenţa vasculara sistemica- poate genera alcaloză extracelulară ceea ce va contribui la deplasarea curbei de disociere a oxigenului şi acest fapt face dificil eliberarea oxigenului- hipersodemie şi deci hiperosmolaritate, exces de CO2, care difuzează uşor în cardiomiocite şi neuroni şi poate contribui la apariţia acidozei intracelulare- la admiistrarea lui se pot inactiva catecolaminele dacă se administrează simultan.

Bicarbonatului de sodiuNu se va administra de rutina in cursul efectuarii resuscitarii

sau dupa refacerea circulatiei sponatane. Bicarbonatul poate avea efecte benefice doar în cazuri speciale:

-acidoză metabolică severa (pH<7,1)• Hiperpotasemie• supradozarea cu antidepresante triciclice.• 50 mmol (50 ml solutie 8.4% ) i.v., care poate fi readministrat la

necesitate; • doza ulterioara trebuie sa fie calculată după concentraţia

bicarbonatului sau după deficitul de baze.• Extravazarea subcutana a solutiei poate provoca necroza tisulara.

Bicarbonatul de sodiu este incompatibil cu clorura de calciu, deoarece are loc formarea carbonatului de calciu.

Fluidele

Fluidele vor fi administrate doar dacă există suspecţie de hipovolemie.

In fazele iitiale ale resuscitarii se pot utiliza solutii coloide, ser fiziologic, solutia Hartman.

Se va evita utilizarea solitiei de glucoza, deoarece ea paraseste repede spatiul intravascular si provoaca hiperglicemie

Cai de administrare a medicamentelor

• - i.v. (periferic) • - intraosoasă• - traheală (epinefrina, atropina, naloxona,

vasopresina, lidocaina) • dozele de 2 ori mai mari decât la adminstrare

intravenoasă.• Drogurile se vor dilua în 5-10 ml apă sterila

(asigura o absorbtie mai buna comparativ cu diluarea in ser fiziologic) şi vor fi administrate direct în sonda endotraheală.

SUPURTUL VITAL AVANSAT

Managementul cailor aeriene si ventilatia mecanica

Managementul cailor aeriene cu tehnici de baza

Eliberarea cailor aeriene – tehnici adjuvante

Metodele avansate de management a căilor aeriene

• Masca laringiană

• combitubul

• sonda traheală

Masca laringiană

Combitubul

Intubaţia traheală• este cea mai bună metodă

de asigurare a permeabilitatii cailor aeriene. Este metoda de electie pentru personalul medical instruit in efectuarea acestei proceduri. Intubaţia traheală izolează şi menţine libere căile respiratorii, previne aspiraţia şi uşurează ventilaţia şi aspiraţia traheală.

Ventilatia mecanica

• Respiraţia gură la mască este extrem de eficace; se aplică corect masca pe faţa accidentatului cu ancoşa mare pe bărbie şi cea mică pe nas, bine fixată cu indexul şi policele mânei stângi, iar cu restul degetelor se susţine mandibula pentru ca poziţia de hiperextensie a capului să fie bine menţinută.

Aparatul Ambu

III. MĂSURILE POSTRESUSCITARE

• Scopul terapiei intensive în perioada postresuscitare este:

• 1. optimizarea suportului hemodinamic, respirator, neurologic

• 2. determinarea şi înlăturarea cauzelor ce au provocat stopul cardiac

• 3. monitorizarea temperturii corporale şi tratamentul hipertermiei

Identificarea şi tratarea cauzelor precipitante ale stopului

• H- • hipovolemia• hipoxia• hidrogen ion

(acidoza) • hiper/hipopotasemia • hipoglicemia

hipotermia

• T- • toxine• tamponada• pneumotorace• tromboză vaselor

coronariene sau pulmonare

• trauma

Sistemul respirator

• Pacienţii cu afectarea funcţiilor cerebrale vor fi intubaţi, sedaţi şi ventilaţi mecanic. În perioada postresuscitatorie se va investiga pacientul, se va efectua radiografia toracică pentru verificarea poziţiei vârfului sondei traheale, cateterului venos central şi a identifica complicaţiiile resuscitării (ex. pneumotoracele în urma fracturii coastelor).

• ventilaţia artificială se va efectua pentru a menţine o normocarbie (se va monitoriza pCO2 la sfârşitul expirului sau presiunea parţială a gazelor în sângele arterial). Pentru decompresia stomacului se va introduce o sondă nazogastrică.

• Se va evita tusea (creşte presiunii intracraniene) şi poate induce hipoxemie tranzitorie.

• Pacientul va fi sedat

• relaxantele musculare vor fi administrate doar la necesitate absolută (interferează cu aprecierea statutului neurologic primele 12-72 ore).

Sistemul cardiovascular

• Dacă pacientul prezintă semne de ocluzie a vaselor coronariene se va efectua revascularizaarea imediată (tromboliza sai intervenţiile percutane).

• Perioada postresuscitare se caracterizează prin instabiilitate hemodinamică care se manifestă prin hipotensiune arterială, index cardiac diminuat, disritmii cardiace. Disfuncţia miocaridcă postresuscitatorie („stunning”) este de obicei tranzitorie şi cedează după 24-48 ore. În perioada postresuscitatorie poate fi necesară admiinistrarea de fluide pentru creşterea presiunii de umplere în ventricolul drept, sau, dimpotrivă, diuretice sau vasodilatatoare pentru tratamentul insuficienţei cardiace stânga. Poate fi necesară plasarea unui cateter arterial pentru monitorizarea invazivă a tensiunii arteriale şi a cateterului Swan-Ganz pentru determinarea debitului cardiac. Tensiunea arterială medie trebuie menţinută la un nivel pentru a asigura un debit urinar adecvat, ţinînd cont de cifrele tensiunii arteriale ale pacientului. Imediat după producerea stopului cardiac se observă niveluri crescute ale potasiului. Eliberarea endogenă ulterioară de catecolamine contribuie la transportarea intracelulară a ionilor de potasiu, fapt ce se soldează cu o hipopotasemie, care poate predispune la apariţia aritmiilor ventriculare. Deatâta se va a menţine o concentraţie serica a potasiului de 4-4,5 mmol/l.

Sedarea

• Pentru efectuarea sedarii pot fi utilizate droguri cu acţiune scurta, şi anume. propofolul, alfentanilul, remifentanilul. La efectuarea sedării mai mult de 24 ore s-a raportat creşterea incidenţei pneumoniei.

Combatera convulsiilor

• Convulsiile se depistează la 5-15% pacienţi după refacerea circulaţiei spontane şi la apr 40% în stare de comă. Convulsiile cresc metabolismul cerebral de 4 ori. Convulsiile de lungă durată pot provoca leziune cerebrală, deatâta este necesar tratamentul lor prin administrare de benzodiazepine, fenitoin, propofol, barbiturice.

• Suportul neurologic includ măsuri pentru optimizarea perfuziei cerebrale prin menţinerea presiunii arteriale medii normale sau puţin crescută şi reducerea presiunii intracraniene dacă este elevată. Deoarece hipertermia şi convulsiile sporesc necesităţile creierului în oxigen, este necesar tratamentul hipertermiei şi convulsiilor.

Reglarea temperaturii

• Perioada postresuscitare se caracterizeaţă prin hipertermie timp de 48-72 ore. Hipertemia, instalata în primele 72 ore va fi tratată prin administrare de antipiretice şi metode fizice de racire.

• Hipotermia indusă poate fi efectuată prin metode externe şi interne. Metoda hipotermiei interne constă în administrarea de 30ml/kg a serului fiziologic cu temperatura de 4C. Metoda hipertermiei externe constă în utilizarea pungilor cu gheaţă, acoperirea pacientului cu plapume, prin care circulă apă rece etc.

• Complicaţiile hipotermiei induse sunt: complicaţiile septice, coagulopatia, instabilitatea cardiovasculară, hiperglicemia, dereglări ale echilibrului ionic (hipofosfatemie, hipomagnesemie). Temperatura la pacienţii fără conştienţă va fi de 32-34 C. Hipotermia indusă va fi efectuată cât mai repede posibil şi menţinută timp de 12-24 ore. Frisonul va fi combătut prin administrare de sedative şi relaxante neuromusculare. Încălzirea pacientului va fi lentă (0,25-0,5 C/oră) cu evitarea hipertermiei.

Controlul nivelului glicemiei

• În perioada postresucitare este extrem de importantă monitorizarea nivelului glicemiei, deoarece hiperglicemia este un factor de pronostic nefavorabil pentru recuperare neurologică.

• Studiile au arătat că hiperglicemia la pacienţii cu AVC contribuie la înrăutăţirea pronosticului refacerii funcţiilor cerebrale. S-a arătat că la menţinerea glicemiei la valori de 4,4-6,1 mmoli/l la pacienţii critici se reduce mortalitatea. Totodată se tine cont de faptul că pacienţii în stare de comă prezintă riscul dezvoltării hipoglicemiei.

MANEVRA HEIMLICH

COPII

• Adrenalina 10 mcg/kg i.v.

• Intratraheal

• adrenaline, 100 mcg kg−1

• • lidocaine, 2—3 mg kg−1

• • atropine, 30 mcg kg−1

RCR la copii

Podus Dilutia Doza i.v./p.e.v

Adrenalina(f 1mg/ml)

1mg/10ml(100µg/ml)

10µg/kg(1ml/10kg)

Atropina(f 1mg/ml)

1mg/10ml(100µg/ml)

20-40µg/kg2-4ml/10kg

Bicarbonat de Na 8,4%(1mEg/ml)

1mEg/kg

Xilina (f 1%, 2%) 10 mg/ml 1mg/kg

Efectuarea defibrilării la copil

Ventricular Tachycardia

FIBRILAŢIE VENTRICULARĂ CU UNDE MARI

FIBRILAŢIE VENTRICULARĂ CU UNDE MICI