Stud-Life Noiembrie 2010

numărul 11 / Noiembrie 20102 www.stud-life.ro

Mihaela Georgescu | redactor-șef [email protected]

Denisa Căldăraru | redactor-șef adjunct [email protected]

Redactori: Anca Iosif, Dana-Silvia Login, Diana Dragnea, Florentina Ionescu, Horatiu Ticau, Ina-Alice Dănilă, Iulia Marginean,

Lucian Florin Vasile, Nicoleta Simionescu, Steluţa Florescu

Redactori online: Adina Antonie, Evelina Jianu

Fotografi: Alina Cristea, Otilia Doboş, Ruxandra Paraschiv, Sorana

Enoiu

HR:Mihaela Dudescu, Minodora Igescu

Alexandru Cristian | [email protected]

Florian Adam | manager distribuție [email protected]

Layout & DTP: Sabin Macovei | [email protected]

Ruxandra Gherghinoiu | [email protected] Alexandru Cîinaru | [email protected]

Coperta: Ruxandra Gherghinoiu [email protected]

REDA

CTIA

Echipa

Ne găsești la: [email protected]

[email protected]| www.stud-life.ro |

Luăm poze de pe: sxc.hu

youthmedia.org.roCreative Commons images by Google creativecommons.org, deviantart.com

flickr.com/creativecommonscommons.wikimedia.org, gettyimages.com

Revista Stud-Life este o revistă generalistă pentru studenţi, distribuită lunar în 13.000 de exemplare gratuite. Stud-Life este o revistă a studenţilor pentru studenţi, echidistantă şi nepărtinitoare. Stud-Life îşi propune să spună lucrurilor pe nume, să lase studenţii care au ceva de zis să se exprime şi să ofere cititorilor săi un mix

de informaţii, divertisment, cultură şi relaxare.

Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare şi pentru modificările de programe survenite ulterior. Răspunderea asupra conţinutului şi autenticităţii articolelor revine, în exclusivitate, autorilor. Redacţia

nu îşi asumă nicio resposabilitate în acest sens.

Tipografia PUBLIROM

Proi

ect r

ealiz

at în

col

abor

are

cu:

Noie

mbr

ie

www.stud-life.ronumărul 11 / Noiembrie 2010 L

Highlights

Visual Madness sau cum să lupți

pentru un ideal

„Sunt mândră să spun că românii au avut nevoie doar de un mic imbold”

Lecturi Urbane - Despre oameni şi idei

Găsirea unui job, în perioadă de criză

Cum să-ţi enervezi colegul de cameră

Bicicleta - the new trend?

| pag. 85

| pag. 48

| pag. 25

| pag. 55

| pag. 35

| pag. 74


Cup

rins Cuprins

Să o facem cu pasiune!VOX-POP

“Dansez pentru mine” ... la Londra Au jurat credinţă RomânieiDonarea de sânge – Obstacole?STUDENT vs. POLITICĂIa-ţi o biclă, studentule!Mihai Coman:“Profesorul e valorizat la 5-10 ani după ce ai terminat facultatea”EducaTiA ne zâmbește tuturor Visual Madness – sau cum să lupți pentru un idealVrem corect! - Manifest Americanii o fac mai bineȘtiri Academice

„Sunt mândră să spun că românii au avut nevoie doar de un mic imbold”Toamna se numără bobocii din organizaţiile studenţeştiBEST Engineering CompetitionHED aduce schimbarea în educaţie

Activităţi extracurriculare care merită experimentateDomenii căutate în vremuri de crizăGăsirea unui job, în perioadă de criză

Stud-Life GalleryBicicleta - the new trend?

Lovemarks: ce branduri iubesc studenții și de ce?Nuntă în BasarabiaDexter, cel mai iubit criminal în serieIt’s not how good you are, it’s how good you want to be, by Paul ArdenTransporturban.ro – arta de a merge repede prin BucureștiFanii BD-urilor numără benzile desenateGlazură roz şi sclipici…15 ani de TrooperLecturi Urbane - Despre oameni şi ideiStreet fashion A venit toamna, calculează-mi creditele cumva!Rețetă de slăbit studențească5 povestioare amuzante din viaţa de studentCum să-ţi enervezi colegul de camerăUnde stă fericirea? Party cu Stud-LifePlaytech.ro oferă fanilor primul eveniment de gaming 3D din RomâniaBancuriHoroscopul Studentului

5 6 91315171921

2325272932

35373940

424648

5255

63646668697071727476

798183858890939496

iStudent

ONG

iWORK

FOTO

weLIKE

FUN

www.stud-life.ronumărul 11 / Noiembrie 2010 5

EDITO

RIAL

Să o facem cu pasiune!

Criză, criză... m-am cam săturat să văd criza asta și mai ales să o simt. Parcă întreaga lume are impresia că nimic nu se mai poate face, că trebuie să stăm triști în casă și să depunem CV-uri, doar doar dă miracolul peste noi. Mulți se gândesc la a pleca în afară în speranța că acolo le va fi mai bine. Nu se gândesc la viața construită aici, la faptul că le va fi dor de oameni și de locuri - căci internetul ne-a știrbit capacitatea de a ne fi dor, nu-i așa? - că poate și acolo va fi greu, dacă nu mai greu ca aici. Lumea azi e guvernată de bani și dacă nu îi ai, s-a dus și fericirea. Andreea Esca a spus într-o întâlnire cu studenții că oamenii se uită la lucruri mai nasoale decât ce li se întâmplă lor ca să se simtă bine. Și mă întreb - chiar în halul ăsta am ajuns, să nu mai fim capabili de a ne bucura de noi înșine decât prin comparație cu alții cărora le e mai rău?

Ei bine, noi am refuzat să credem asta, iar în acest număr am decis să vă arătăm că se poate și altfel. Că poți fi fericit și mulțumit de tine însuți prin ceva simplu: urmărirea pasiunii. Așa că am găsit un student care, deși a plecat din țară, a făcut-o pentru iubirea lui pentru dans, am văzut cum studenții de la Academia Militară își oferă credința și viața

printr-un jurământ pentru că acesta este lucrul cu care se identifică și am aflat cum niște fete își dau o vară întreagă pentru o zi în care își fac public hobby-ul. Am înțeles că a dona sânge e, pe lângă o faptă admirabilă, o împlinire personală sau că există profi care gândesc mișto și vor să schimbe lucruri, chiar dacă li se pun bețe în roate de mai sus.

Am vrut să nu ne mai plângem că nu sunt locuri de muncă, așa că am găsit cele mai căutate domenii și soluții pentru a găsi un job mai ușor, dar și activități în afara facultății, care ne pot crește șansele la angajare, cât și mulțumirea de sine.

Nu am uitat să ne revoltăm totuși pe lucrurile care nu ne convin și să pledăm pentru respect. În același timp, am strâns lucrurile care ne plac, ne aduc bucurie și care ne fac să zâmbim. Și apropo de zâmbet, am făcut și haz de necaz la rubrica de FUN, așa cum e obiceiul românului.

Nu în ultimul rând, am adus bicicletele în prim-plan pentru că, deși încă e multă reticență în jur, ne place să credem că se poate. Și chiar se poate, dacă vrem și ne dorim - trebuie doar să punem pasiune!

de Mihaela Georgescu | redactor-șef | [email protected]

Noie

mbr

ie

Ioana, Facultatea de Jurnalism, Anul IIM-am gândit de multe ori la această variantă, știu că de multe ori bicicleta te poate scoate din încurcături, mai ales atunci când e trafic și stai mult în autobuz, dar îmi este frică s-o pun în practică. Consider că șoferii noștri nu respectă bicicliștii îndeajuns de mult, ca să renunț la siguranța dintr-un autobuz pentru o aventură pe 2 roți... Desigur, eu sunt și ușor fricoasă.


VOX-POPRealizat de Iulia Mărginean | [email protected]

Ai renunța la alte mijloace de transport zilnice în favoarea bicicletei, în București?

Ana-Maria, Facultatea de Stomatologie, Anul II,Nu aș renunța! Poate în weekend, ca să mă plimb, dar nu în timpul săptămânii, fiindcă am cursuri ba la Eroii Sanitari, ba la Gerota, pe lângă Universitate și nu aș avea timp să ajung. Plus că în aglomerația din București e riscant. Prefer metroul. După părerea mea, cu bicicleta te poți doar în parc, nu prin centrul Bucureștiului, fiindcă sunt prea mulți nebuni în trafic.

Cristina, Facultatea de Stomatologie,Anul II,Nu cred! Pe timpul iernii în niciun caz, fiindcă mi-e frică de ghețuș. Nu pot să-mi păstrez echilibrul pe bicicletă. Iarna prefer mai mult pe jos. Vara ar fi o alternativă, dar pe distanțe scurte, nu de acasă până la facultate, pentru că nu sunt piste prin tot orașul și lumea nu le respectă. Decât să fac o aventură drumul până la facultate, în fiecare zi, mai bine rămân la metrou.

Vlad, Facultatea de Drept, Anul IIIEu am mers în ultimul an aproape peste tot cu bicicleta, mai ales că în cele mai importante locuri există câte un rastel. Mi se pare cel mai bun mijloc de transport, așa nu mă mai înghesui în autobuz cu oameni, care nu știu ce e ăla duș.

Viki, ASE, MAnagementul Economic, Anul III,Pare o idee interesantă, dar nu știu dacă aș face acest lucru. Depinde de anotimp, probabil că aș folosi-o la început primăverii, vara și poate toamna. Pare un mod plăcut și benefic pentru sănătate, dar și periculos, fiindcă e foarte aglomerat. Mai ales în jurul ASE-ului sunt foarte mulți pietoni. Iar pe șosele e oarecum riscant, din cauza șoferilor din București, care sunt imprudenți și acordă foarte puțină atenție bicicliștilor.

Ileana, Facultatea de Arhitectură, Anul IVNu! Am bicicletă, dar merg cu ea doar prin parc, unde știu că nu sunt multe mașini... să merg pe șosea mi-e puțin frică. Și în plus, eu merg cel mai des cu metroul și ajung repede. Scot bibicleta din casă doar în weekend.

Mihai, Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicării, Anul IIIDa, clar! Trebuie mai întâi trebuie să-mi iau o bicicletă mai de Doamne-ajută! După o să zic ”La revedere” autobuzului. O să economisesc și bani și e mai sănătos, zic eu. Stau și foarte aproape de facultate. Poate ăsta e un avantaj, că la cursuri, în R3, la Universitate nu prea mă duc.

Noie

mbr

ie


www.stud-life.ronumărul 11 / Noiembrie 2010 L

iSTUD

ENT

9

“Dansez pentru mine”... la Londra

Un vis românesc, devenit realitate engleză

Gabriel Szalontai este un tânăr student de 20 de ani, care a visat și a reușit. Și-a impus standarde ridicate și s-a înălțat până la ele. Originar dintr-un mic orășel moldovenesc (Onești, județul Bacău), Gabriel studiază de un an în Anglia, la “Middlesex University”, o prestigioasă școală de dans și coregrafie din Londra.

Interviu de Ina-Alice Dănilă | [email protected]

iSTUD

ENT Stud-Life: Când și cum te-ai hotărât

să pleci în Anglia?Gabriel Szalontai: La începutul clasei a XII-a nu știam încă ce voi face cu viitorul meu, eram indecis. Apoi, în primăvara anului 2009, am aflat de niște oportunități de studiu în afara țării, prin intermediul “Study Abroad Advicing Center”. În urma acelei prezentări, am fost convins că am găsit drumul pe care trebuie să îl urmez.

SL: Care a fost principalul motiv pentru care ai plecat din țară?G.Z: Principalul motiv a fost că eu am urât mereu sistemul educațional din România și felul în care e văzută arta aici. Înainte de a lua decizia de a pleca în Marea Britanie, am mers la câteva cursuri ținute de UNATC (“Universitatea Națională de Arte Teatrale și Cinematografie”), ca să-mi fac o părere despre ce se întâmplă acolo. Nu am fost foarte impresionat. Prin urmare, am ales străinătatea.

SL: Cu ce te ocupai (în afară de școală) înainte să te muți în Anglia?G.Z: În timpul liber, țineam cursuri de dans și de teatru la un ONG (“Asociația de Tineret Onestin“, din Onești) și activam ca manager de proiecte europene în cadrul aceleiași asociații. Practic, eram toată ziua pe drumuri.

SL: Ce îți doreai atunci când ai părăsit România și care sunt visurile tale acum, după un an petrecut în capitala engleză?G.Z: Dansul este visul meu de mic copil. Să ajung un dansator bun a fost dintotdeauna cel mai mare vis al meu. Alt vis nu am, poate doar dorințe.

SL: Ce impresie ți-a lăsat Marea Britanie, în momentul în care ai pășit pe pământ londonez pentru prima dată?G.Z: Sincer, nu știu. Eram foarte confuz. Era prima oară când veneam în Anglia, nu știam unde voi sta, nu știam aproape pe nimeni, nici măcar unde e facultatea. Oricum, o perioadă am fost de-a dreptul fascinat de tot ce mă înconjoară.

SL: Și cum ai rezolvat problema cu locuința?G.Z: O perioadă am stat la o cunoștință, apoi în chirie. A fost destul de greu la început, pentru că o parte din zi mi-o petreceam la școală, iar apoi lucram într-un magazin de haine și la o companie de dans, “More or Lesque Company”. Cu timpul, însă, m-am obișnuit.


iSTUD

ENT

SL: Acum, spune-mi, te rog, care a fost prima diferență dintre România și Marea Britanie, pe care ai observat-o la sosirea în regat?G.Z: Nimeni nu vorbea de criza economică. În schimb, când vin în România, încă din aeroport lumea vorbește despre asta.

SL: Ce anume te atrage la țara asta a englezilor? Îmi imaginez, totuși, că există și lucruri care te agasează.G.Z: Îmi place libertatea de aici. Pot să fiu așa cum vreau, fără să mă judece nimeni. Mai mult, mereu găsești tot felul de evenimente la care să participi, din diferite domenii. Pot vedea live marile spectacole coregrafice. În schimb, nu-mi place că Londra e prea mare și pierd mult timp cu transportul.

SL: Cum ai putea defini/ caracteriza învățământul universitar englez?G.Z: O să mă raportez iarăși la universitatea mea, “Middlesex University”, ca să nu fac vreo gafă. “Vorbe puține, fapte multe” cred că e sintagma care descrie cel mai bine sistemul de aici. Totul e bazat pe multă practică, dar, bineînțeles, nici teoria nu e exclusă.

SL: Dacă ai putea numi doar o trăsătură a acestui sistem educațional, una singură, care a meritat pe deplin efortul tău, aceea ar fi...G.Z: Că nu există, la facultatea mea, o relație profesor-elev, ci una artist-artist. Iubesc la nebunie acest lucru.

SL: Cât de ridicate sunt costurile vieții de student în Marea Britanie? Întreb asta pentru că mulți tineri români își doresc să studieze acolo, dar se tem de prețurile mari, peste nivelul posibilităților lor.G.Z: Din păcate, acesta nu este un aspect prea fericit. Viața în Londra este foarte scumpă. Dacă te limitezi la strictul necesar, îți trebuie cam 500 de lire pe lună. Bineînțeles, acești bani se pot câștiga, lunar, dintr-un job part-time.

SL: Ce înseamnă să fii dansator? Cum definești tu această profesie?G.Z: Să fii dansator este superb, dar e mult de muncă. Programul e foarte încărcat, de multe ori nici nu îmi mai simt corpul. Dacă nu te dăruiești cu adevărat acestei profesii, reușita nu e deloc sigură.

iSTUD

ENT SL: Dar, până la urmă, ce trebuie să

faci mai exact, ca dansator? Mă refer la activitățile tale zilnice.G.Z: Mă antrenez zilnic. Merg la facultate, ajung acasă și încep să mă antrenez iar, să fac cercetări. E ciudat, dar, în locul unde stau acum, am o curte pavată și acolo repet mișcările.

SL: Ai de gând să te mai întorci acasă vreodată?G.Z: Depinde. Sunt genul de persoană care nu își face planuri pentru un viitor foarte îndepărtat. În doi ani, se pot întâmpla multe, așa că nu mă pot pronunța acum.

SL: Dacă te-ai întoarce, de ce ai face-o?G.Z: Pentru persoana pe care o iubesc, în caz că va decide să rămână în România.

SL: Și ce te-ar împiedica să revii?G.Z: Un job mai bine plătit, aici, în Londra.

SL: Ce planuri de viitor ai?G.Z: Așa cum am spus mai devreme, nu îmi fac planuri de viitor. Dar recunosc că mi-ar plăcea să-mi deschid o sală de dans și să-i învăț pe alții ce am învățat și eu.

SL: Acum, la final, te rog să dai un sfat tinerilor români care vor să dea la facultate în viitorul apropiat. Ce le recomanzi, în calitate de student într-o țară străină?G.Z: Ar trebui ca absolvenții de liceu să ia in considerare oportunitatea de a studia în străinătate. Nu e greu, dar “Dumnezeu îți dă, nu îți bagă și în traistă”. Apoi, ar trebui ca autoritățile să promoveze mai mult această șansă și să existe mai multe centre de consultanță în România. Elevii sunt cam speriați de schimbările prea mari, iar asta (“posibilitatea de a obține consultanță”, n.r.) i-ar mai liniști.”


iSTUD

ENTAu jurat credinţă României

Când spunem „facultate”, cei mai mulţi dintre noi ne gândim la distracţie, prietenii, destrăbălare, libertate, departe de mrejele părinţilor. Ne gândim la cei mai frumoşi ani ai vieţii, când începem să trăim pe cont propriu, exact aşa cum vrem, după regulile noastre. Totuşi, există o categorie aparte de studenţi care pleacă de acasă, de la regulile părinţilor la regulile altora. Aceştia sunt studenţi ai Academiilor Militare, ai Academiilor de Poliţie şi ai Şcolilor de Poliţie. Nu este nici pe departe un compromis întins pe mulţi ani, un drum fără ieşire, ci o chemare, o vocaţie.

23 noiembrie, cu puţin înainte de ziua Armatei, a fost o zi cu totul specială pentru Academia Tehnică Militară din Bucureşti: a avut loc depunerea de jurământ de către cei mai tineri studenţi militari. Aceştia au făcut întâiul şi cel mai puternic legământ de ţară. Jurământul lor a venit să completeze noua şi onorata postură de militar, să-i motiveze să muncească şi mai cu sârg în folosul ţării. Disciplina domnea nu numai în interiorul Academiei, ci şi împrejurul acesteia: invitaţii tinerilor studenţi erau sortaţi pe litere, astfel încât să nu se creeze aglomeraţie. Intrarea se făcea pe bază de buletin, iar prezenţa trebuia confirmată cu o săptămână înainte. Nu puteai pătrunde în interior dacă studentul pe lista căruia figurai nu era cu tine. În curtea Academiei, fiecare militar avea rolul lui bine stabilit, fiecare ştia ce are de făcut, unde, cum, când. Invitaţii, de asemenea, aveau locul lor şi linii bine conturate de care nu aveau voie să treacă. Părinţi, bunici, fraţi, surori, prieteni, colegi - toţi veniseră să împartă cu militarii momentul unic şi demn, când îşi vor depune jurământul. Camere de filmat, aparate de fotografiat imortalizau momentele importante sau, din contră, mai puţin însemnate. În mulţime se mai auzeau voci: „Puiule, uită-te la mine, să-ţi fac poză!”, dar tinerii purtători de uniforme kaki își păstrau privirea fixă şi pasul măsurat, după cum fuseseră instruiţi. Boboci fragezi, începători într-ale vieţii, purtau cu responsabilitate puşca grea pe braţe şi o mânuiau cu atenţie. Erau îmbrăcaţi în uniforma ordinii şi a rigorii.

Reportaj de Dragnea Diana | [email protected]

www.stud-life.ro14

iSTUD

ENT Toţi, câţi erau de mulţi, au devenit o singură

voce când au rostit rugăciunea „Tatăl Nostru”, când au cântat cu vlagă imnul şi, mai apoi, când au rostit ferm jurământul. Au rostit în faţa privirilor emoţionate ale invitaţilor, ale veteranilor de război şi ale coloneilor:

„Jur credinţă patriei mele, ROMÂNIA.Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii.

Jur să respect Constituţia,legile ţării,

şi regulamentele militare.Aşa să-mi ajute Dumnezeu. ”

După ce preotul a rostit o rugăciune de sacralizare, comandantul le-a rostit, a încurajare: „Ostaşi, de azi înainte, prin voia voastră şi ocrotirea lui Dumnezeu, v-aţi legat pe viaţă de ţară. Fiţi demni de acest legământ. Dumnezeu să vă ajute”. Nu a lipsit din programul festivităţii defilarea militarilor şi exerciţiul de tip drill. Frumoasa activitate militară a stârnit o ploaie de aplauze şi multe şoapte în mulţimea strânsă în curtea Academiei: „Onoare vouă!”. Personal, privesc cu adânc respect sacrificiul lor - act de maturitate.


iSTUD

ENT

Donarea de sânge – Obstacole?

“Fără 60 de kilograme nu puteţi dona sânge. Mai puneţi şi întoarceţi-vă!” – Deja donatoare, aceasta a fost replica pe care am primit-o din partea unui doctor dintr-un Centru de Transfuzie Regional! Viața de student este cu siguranță pentru mulţi dintre noi „cireaşa de pe tort”. Câteva situaţii aparent nesemnificative se pot transforma în situaţii dificile având un impact important asupra viitorului şi a concepţiei noastre despre viață. Studenţia nu înseamnă doar distracţie și nopţi pierdute, deoarece ţi se oferă şi posibilitatea de a-ţi dezvolta simţul responsabilităţii, de a te implica în diferite proiecte sociale şi de a te descoperi pe tine însuţi. Din această categorie face parte și donarea de sânge, care este o acțiune de admirat și care conduce la creșterea simțului responsabilității sociale. Orice bănuţ este bine venit, astfel încât o dată la 90 de zile ai posibilitatea de a dona sânge. Studiile statistice arată că studenţii ocupă locul fruntaş când vine vorba de donări, mai ales în perioada organizărilor de campanii de donare în facultăţi. Această soluţie este una extrem de benefică atât pentru pacienţii și spitalele aflate în necesitate de sânge, cât şi pentru studenţii care sunt răsplătiţi pentru acest efort. Încet-încet, această strategie conduce la dezvoltarea conştiinţei de sine şi a responsabilităţii față de societate.

În ultimii 4 ani s-au desfăşurat multiple campanii de donare de sânge în speranţa creşterii numărului de donatori şi a şansei de viaţă din România. În urma acestor campanii, rezultate statistice demonstrează succesul înregistrat prin creşterea numărul de donatori în întreaga țară. Prin difuzarea spoturilor publicitare la televizor, la radio şi prin afişele lipite în tot oraşul, populaţia este pozitiv stimulată către Centrele de Transfuzie Regionale.

Până aici, totul pare ca un basm. Însă, din momentul luării deciziei de donare de sânge, problemele încep să apară. Se pare că dorinţa de a face bine pentru cei aflaţi în situaţii medicale dificile nu este destul de convingătoare pentru medicii din cadrul Centrelor de Transfuzie. În campaniile publicitare totul este prezentat ca fiind foarte simplu și nici nu se pune problema respingerii donatorilor. Dar, din păcate, lucrurile nu stau aşa. Regulile şi limitele variază, astfel încât unele campanii susţin că nivelul minim al greutăţii pentru femei este fie de 50 kg, fie de 58 de kg. Din moment ce donatorii sunt respinşi în centrele de transfuzie, singura explicaţie ar fi că probabil volumul de sânge deja colectat este destul. Oare aşa să fie?

Din proprie experienţă, ajungând la centrul de transfuzie regional Bistriţa, judeţul Bistriţa -Năsăud, am avut “ocazia” de a fi respinsă pentru donare, din cauza unei greutăţi mult prea mici în viziunea doctorului – 53.5 kg – chiar dacă limita în campanii este până și de 50 de kg. Respingerea din cauza unor argumente nefondate îţi lasă un gust amar și cu siguranţă îţi taie elanul de a mai reveni la centrul de donare pe viitor.

Toată povestea s-a desfăşurat în felul următor:

Fiind studentă în anul 1 la Bucureşti, în luna noiembrie a anului 2007 am hotărât să fac primul pas de donare de sânge pentru un băiat care suferea de leucemie. Ajunsă la centrul de transfuzie, nu mi s-a cerut decât buletinul, fapt pentru care am întocmit rapid toate formalităţile şi am fost cântărită - aveam 54 de kg la înălţimea de 1,69. Mi s-a spus că greutatea mea este bună, dar aproape de limită, însă nu am fost respinsă. Mi s-a întocmit carnetul de donator şi totul a mers perfect.

Articol de Dana Login | [email protected]

www.stud-life.ro numărul 11 / Noiembrie 201016

iSTUD

ENT Aproximativ 1 an şi jumătate mai târziu,

având 21 de ani, am hotărât să donez din nou, însă de acesta data la Centrul de Transfuzie Regional din oraşul meu natal Bistriţa, judeţul B-N. Am făcut rost de adeverinţă de la medicul de familie, lucru care la Bucureşti nu a fost o condiţie, şi am completat fişa necesară. Peste câteva

minute am intrat în cabinetul medicului pentru consultaţie, iar aici s-a întâmplat incredibilul. După câteva întrebări de rutină, a avut loc următorul dialog:Doctorul: ”Câte kilograme aveţi?”Eu: “53-54 de obicei”Doctorul: “Domnişoară, dacă nu aveţi peste 60 de kg nici nu se pune problema unei donări”.

După acest scurt schimb de replici a urmat verdictul: urcată pe cântar, acesta a arătat 53,5 kg. Doctorul a spus :“Nu se poate să donaţi sânge” după care eu i-am explicat că am mai donat sânge acum un an și jumătate la Bucureşti şi că totul a decurs perfect.

Văzând că nu sunt încă convinsă şi că îmi susţin cauza, doctorul m-a condus pe coridor unde mi-a arătat un afiş unde scria: “La femei 56 kg”. Plecând cu fişa în mână, doctorul a strigat: ”Mai puneţi ceva şi apoi întoarceţi-vă!”. Încă 2 kg în plus sau în minus reprezintă criteriul necesar de respingere a unei donatoare sau sunt alte lucruri mai importante la mijloc, precum salvarea unei vieţi?!Dezamăgită şi supărată în urma celor întâmplate, în drumul spre casă mi-am pus

următoarele întrebări: 1) De ce în timpul campaniilor pot dona femei peste 50 de kg, dar în afara acestor campanii doar cele peste 56 de kg?! 2) Limita de greutate stă la latitudinea fiecărui Centru de Transfuzie Regional?! 3) În plus, de ce nu contează şi înălţimea? Cu ce este mai puternică o donatoare de

1,80 şi 58 de kg decât una de 1,69 şi 54 kg? Eu una nu am reuşit să găsesc un răspuns raţional acestei respingeri, deoarece se pare că dorinţa de a salva o viaţă nu este suficientă, chiar dacă eşti sănătos din toate punctele de vedere şi benevol să faci o faptă bună! Ironic este că în cadrul ultimelor campanii desfăşurate în ultimii ani, apare şi Centrul de Transfuzie Bistriţa, iar limita de greutate este de 50 de kg! În încheiere, ne confruntăm cu următoarea situaţie: în momentul în care urmăreşti spoturile în care pacienţii mor pe masă de operaţie din cauza lipsei de sânge, simţul responsabilităţii îţi este stimulat, iar conştiinţă te îndreaptă către Centrele de Transfuzie. O mare dezamăgire apare odată cu astfel de respingeri, chiar dacă eşti sănătos şi doritor de a face o faptă bună. Cu toate acestea, nimeni nu trebuie să se lase intimidat de astfel de situaţii, ci să îşi asculte inima şi simţul responsabilităţii sociale. Doar aşa, în timp, lumea poate deveni un loc mai bun. Donarea de sânge rămâne în continuare o acţiune de admirat şi o împlinire atât la nivel psihologic, cât şi social.


iSTUD

ENTSTUDENT vs. POLITICĂ

Suntem studenţi. Ne interesează sesiunea, petrecerile, intershipurile, prietenii, sexul. Dar ne interesează pe vreunii dintre noi politica? Ar trebui, pentru că, după cum remarcă istoricul englez Arnold Toynbee, „cea mai mare pedeapsă pentru cei neinteresaţi de politică este că vor fi inevitabil conduşi de cei foarte interesaţi de politică”. Remarcă cineva că aceşti oameni, care guvernează de parcă ar fi făcut liceul şi facultatea degeaba, ne creionează viitorul?

Studenţii de la ASE ar trebui să remarce că guvernul a adoptat măsurile anti-criză tocmai invers; că în loc să încurajeze cererea de bunuri, au distrus-o prin tăieri salariale şi de locuri de muncă. Studenţii de la Politehnica ar putea să remarce că atunci când se construieşte ceva, de cele mai multe ori nu se ia în calcul impactul viitor asupra mediului. Şi cine va suferi de diverse afecţiuni din cauza asta? Copiii noştri. Studenţii de la Drept ar putea să remarce că sunt neputincioşi în faţa corupţiei şi că cei care reprezintă piaţa muncii acum au fost o data ca ei: voiau să schimbe lumea, dar lumea i-a schimbat pe ei.

Cred că ne datorăm nouă să facem ceva pentru societatea în care trăim. Asta în cazul în care nu plecăm în altă ţară, căutând recunoaşterea valorii şi un salariu decent.

Piaţa muncii este saturată de avocaţi, economişti, jurnalişti, dar nu e saturată de unii competenţi. Aşa că, încă mai e loc, dar depinde de noi cum şi unde ne situăm. Ar trebui să fim mai atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru. Majoritatea suntem pioni pe o mare tablă de şah. Dar am putea să schimbăm asta, dând votul nostru pentru cineva în cunoştinţă de cauză şi informându-ne. Există căi pentru ca un grup de cetăţeni să demită anumite autorităţi publice, numai că nu ştim despre ele.

Articol de Claudia Tonea | [email protected]

iSTUD

ENT

De exemplu, pentru a se organiza un referendum pentru demiterea primarului, e nevoie de 25% din locuitorii cu drept de vot ai comunităţii să ceară asta. Suntem conduşi de oameni incompetenţi, dar nu facem decât să ne văietăm în privinţa asta şi la momentul la care putem face ceva, dăm înapoi, pentru că suntem de părere că un singur om nu poate schimba o societate.

Avem politicienii pe care îi merităm, pentru că atunci când e vorba de contribuţia personală la funcţionarea sistemului social, plecăm capul şi punem superficialitatea mai presus de progres.

iSTUD

ENT

La începutul lunii octombrie, Asociaţia Green Revolution a avut o idee foarte bună pentru studenţii care vor să îşi arate responsabilitatea faţă de mediul înconjurător, mai ales după campania în care toată ţara a fost întoarsă cu susul în jos pe 25 septembrie (curăţenia naţională): a lansat “StudentObike”, primul proiect de bike-sharing gratuit din România, destinat centrelor universitare şi studenţilor.

Cei mai norocoşi sunt studenţii bucureşteni - şi bravo lor! Au două centre StudentObike de care se pot bucura în voie şi pot pedala pe bicicletele StudentObike fără oprelişti. Primul centru de închiriere StudentObike a fost lansat în cadrul campusului Universităţii Politehnica, iar al doilea centru la Academia de Studii Economice. Ce înseamnă StudentObike?

În primul rând, StudentObike este primul proiect naţional de închiriere gratuită de biciclete destinat studenţilor din cinci centre universitare din ţară: două centre se află în Bucureşti (Academia de Studii Economice şi Universitatea Politehnica), iar celelalte trei centre se află în Braşov, Cluj-Napoca şi Iaşi.

Educaţia ecologică este misiunea cea mai importantă a Asociaţiei Green Revolution. StudenObike se adresează studenţilor şi vizează responsabilizarea acestora faţă de mediu. Le oferim tinerilor posibilitatea îmbinării utilului cu plăcutul: alegerea unui mijloc alternativ de transport, sănătos şi prietenos cu mediul şi o modalitate plăcută de a face sport a explicat Raluca Fiser, preşedintele Asociaţiei Green Revolution.

Ia-ţi o biclă, studentule!Articol de Florentina Ionescu | [email protected]

”

”


iSTUD

ENT Proiectul StudentObike se desfăşoară în perioada

octombrie 2010- septembrie 2011, în parteneriat cu Ministerul Mediului şi Pădurilor.

Avantaje:

● Studenţii pot închiria gratuit 500 de biciclete (în toată ţara) puse la dispoziţie de Green RevolutionÎn total, centrele StudentObike pun gratuit la dispoziţia studenţilor 500 de biciclete, dintre care 200 de biciclete în Bucureşti şi 300 de biciclete în campusurile Universitatea Transilvania din Braşov, Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca şi Universitatea Tehnică din Iaşi.

● Bicicletele pot fi folosite şi în afara campusuluiBicicletele StudentObike pot fi folosite de studenţi atât în campusul universitar cât şi în afara acestuia, în timpul săptămânii, cât şi în weekend, pe baza legitimaţiei valabile de student şi a unui act de identitate.

● 100 de biciclete gratuite pentru studenţii de la ASEStudenţii ASE-ului vor putea pedala gratis pe cele 100 de biciclete StudentObike. Cele două centre de unde se pot închiria biciclete se află în complexele studenţeşti ale ASE-ului: Moxa (strada Moxa Mihail, nr. 11) şi Belvedere (zona Regie, cartier Crângaşi)

De ce să fim eco şi să folosim biciclete- scăpăm de aglomeraţia din oraş- ajungem mai repede la destinaţie- scăpăm de transportul în comun- nu ne costă nimic să închiriem o bicicletă- facem mişcare şi deci este bine pentru sănătatea noastră- ne menţinem silueta- ne oxigenăm plămânii- ne plimbăm nu doar în campus, ci şi în afara lui - deci cunoaştem oameni- nu ne limităm doar la zona unui parc: “The sky is the limit!” :)


iSTUD

ENTMihai

Coman:

“Profesorul e valorizat la 5-10 ani după ce ai terminat

facultatea”

Interviu de Diana Dragnea și Mihaela Georgescu

Ne-am propus ca în fiecare număr să promovăm un prof mișto, care nu doar că e drag și simpatic studenților, dar care știe și să predea și să spună lucrurilor pe nume. Un prof care e aproape de ce înseamnă educație în ziua de azi și care e în stare să-și motiveze studenții să vină în sală fără să pună prezențe.

În acest număr l-am ales pe Mihai Coman, decanul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității București. L-am ales pentru că și el a contribuit cumva la formarea noastră, a unei părți din echipa Stud-Life. Și pentru că merită. Dacă vreți să aflați CV-ul lui sau alte informații, puteți accesa site-ul personal, www.medianthropology.ro.

Stud-Life: Cum erau profesorii pe vremea dumneavoastră?Mihai Coman: În primul rând, infinit mai distanți. În al doilea rând, cred eu, deși nu pot să-i judec, erau mult mai plafonați. Adică, dacă mă uit la colegii mei, presiunea, bibliografia noutăților e mult mai mare și atunci, în domeniul nostru cel puțin, e mult mai riscant să nu fi informat.

SL: Cum vi se pare potenţialul pe care îl au noii dumneavoastră elevi?M.C.: Greu de judecat. Sunt diferențe. Generația ’90 era mult mai ambițioasă și idealistă, chiar voiau să schimbe lumea. Generația anilor 2000 e pragmatică, deci

ambiția e individuală și mai puțin dispusă la efort. Se datorează contextului social.

SL: Ce faceți dumneavoastră să vă apropiaţi de studenţi?M.C.: Nimic special. Nu suntem într-o logică a persuasiunii, ci într-una a respectului. Dar fac totul ca ei să se apropie de mine.

SL: Sunteţi de acord cu alegerea studenţilor de a lucra încă din facultate?M.C.: În anii mari da, în anii mici nu. Din anul trei, că atunci au baza, atunci s-a făcut și specializarea. Nu ne fac instituția de râs.


iSTUD

ENT

SL: Ce înseamnă pentru dumneavoastră învățământ centrat pe student?M.C.: Noi când demarăm un program ne gândim la profilul profesional, adică la o listă de competențe și deprinderi. Lista se transformă într-o listă de discipline și examene. Înseamnă, așadar, să nu-i bag pe gât cursurile de care am eu chef, ci cursurile, laboratoarele care contribuie la formarea pentru profesie.

SL: Cât de importantă este pentru dumneavoastră interacțiunea cu studenții în timpul cursului (și nu numai)?M.C.: Există două tipuri de profesori. Primul tip ar fi profesor metronom: poate să explodeze sala, el continuă să predea. E exact așa: tic-tac, tic-tac, nu contează. El a venit, a predat, a dat drumul, a plecat. Al doilea tip – profesorul afectiv: nu simte privirile, nu simte comunicarea - nu-și poate face cursul. Eu aparțin celei de-a doua categorii.

SL: În ce măsură folosiți noile tehnologii și metode didactice în modul dvs de predare?M.C.: Noile tehnologii sunt folosite mai mult la master și doctorat: power point, proiectări. Utilizarea tehnologiei e limitată. S-ar putea folosi filme superbe pentru a-mi exemplifica lecțiile.

SL: Cât de des vă actualizați suportul de curs și odată cu el exemplele pe care le oferiți studenților? M.C.: Continuu. Dar structura e stabilă.

SL: Știu că sala în care dvs predați e destul de săracă în dotări. Totuși, v-ați gândit să introduceți în prezentarea cursului și filmulețe sau ppt-uri? M.C.: Această întrebare trebuie adresată rectorului. Din cauza lui nu putem să achiziționăm tehnologie. Toți banii pe care îi avem, adresele, la el s-au blocat. Sala ar arăta altfel cu niște LCD-uri. Sala nu e dotată. Așa ne-au dat-o.

SL: Ce tip de evaluare vi se pare cea mai relevantă pentru a testa cunoștințele studenților (grilă, sinteză, bazată pe exemple/studii de caz etc)?M.C.: Depinde de profilul disciplinei. La mine, este o combinație între grilă și subiect de sinteză. Se începe gradat: cu grile, ca să testăm cunoștințele minime, iar la examen avem și subiect de sinteză. Dacă aș avea un laborator, acolo e altceva. Se testeaza deprinderea practică.

SL: Cum afectează relația cu studenții faptul că pe lângă funcția de profesor sunteți și decan?M.C.: Nu influențează în niciun fel. În cazul meu, nu.

SL: Ați auzit de proiectul Gala Profului Bologna? Vă doriți să faceți parte din comunitatea profilor mișto? M.C.: Astea mi se par chestii populiste. Formula aceea batrânească “profesorul bun e rău” n-am înțeles-o niciodată. Profesorul e valorizat abia după ce vezi rezultatele lui, adică la 5-10 ani după ce ai terminat facultatea. Atunci vezi ce a făcut el pentru tine. Profesorul simpatic am niște dubii că e un profesor bun. Eu am avut un profesor simpatic în facultate. Făceam seminarele la “Interbelica” - zonă importantă - ba la barul de la arhitectură, ba la Alchida. Discutam literatură, normal. Mulți ani după aia, după ce am terminat facultatea, am scris o cronică. Și, după un timp, când aveam rubrica mea într-un ziar, ne-am întâlnit pe stradă: “Ce mai faceți, Domnule Coman?”. Și m-a întrebat ceva ce trebuia eu să fi învățat la seminarele lui. Și nu am știut. Nu-mi doresc să fac parte din manifestările populiste.


iSTUD

ENT

Așa s-a numit seminarul național, organizat în perioada 20-24 octombrie la Complexul Cultural Sportiv Studențesc Tei, pentru ca etnia nu contează atunci când vine vorba de educație. Acest seminar a făcut parte din proiectul cu același nume susținut financiar de Comisia Europeană prin intermediul programului Tineret în Acţiune (TiA). Prin proiectul ”EducaTiA ne zâmbește tuturor” s-a dorit cercetarea problemei integrării romilor, în cadrul învățământului superior, absolvirea unui număr cât mai mare și evaluarea politicii afirmative. Nici eu nu am știut ce înseamnă această politică afirmativă sau dacă facultatea mea oferă astfel de locuri ”speciale” studenților romi. Se pare că Universitatea București are 60 de locuri alocate romilor. Politica afirmativă, sau ”discriminarea pozitivă” se referă la promovarea și punerea în aplicare a unor programe, care urmăresc să remedieze efectele produse de anumite discriminări manifestate în trecut, în sfera muncii, sau a educației.

Tinerii veniți din șase orașe (București, Iași, Cluj, Timișoara, Oradea, Craiova) credeau cu tărie că actualul cadru al politicii afirmative poate fi substanțial îmbunătățit. Locurile pentru studenții romi nu sunt multe. Dar nici acestea nu sunt ocupate. Tinerii nu sunt inițiați, nu își cunosc opțiunile, nu au modele în familie și nici în afara ei, așa că aleg

calea mai ușoară și mai bănoasă. Muncesc pe unde apucă, în țară sau afară, simțindu-se inferiori.

Cei mai slabi de înger se simt inferiori. << O, e țigan și a reușit?!! M-a surprins! >> NU, nu mai vrem să surprindem! (Claudia, reprezentant al Universitatăţii Babeș Bolyai)

Unii romi aleg învățământul superior, dar puțini știu că există și locuri alocate pentru ei, aceștia candidând fără să aibă acces la informație. La Universitatea Babeș Bolyai, din Cluj, doar 40% dintre locuri sunt ocupate. Chiar și asa, fie că au intrat pe locuri speciale sau nu, o parte din romi renunță la educație, din motive financiare.

EducaTiA ne zâmbește tuturor

Articol de Iulia Mărginean | [email protected]

” ”

numărul 11 / Noiembrie 2010

E greu, însă, să răzbești într-o societate plină de obstacole. Cu atât mai mult cu cât lumea din jur e ”îndoctrinată”, să spunem, încă din primii ani de viață, când auzi, recunoști și etichetezi comunitățile.

Nimeni nu vorbește de comunitatea studenților romi, decât dacă e nevoie. Dacă sunt alegerile electorale, eventual. (Rafael Florian, reprezentant al Universitatăţii Babeș Bolyai)

Cu toate acestea, echipele au venit pregătite cu statistici, cu prezentări Power Point, cu dorința de a schimba ceva în rândul lor și cu speranța că munca lor nu e o muncă de Sisif. Își doresc mai multe campanii de informare, un reprezentant rom în Consiliul Studențesc și un sistem mai puțin rigid. Cu alte cuvinte, mai multe șanse de integrare, căci știm cu toții că universitatea e generatoare de prestigiu. Și că tot vorbim de locuri speciale, o altă problemă discutată la seminar a fost cea a denumirii de loc special. De ce se numește special, când acești copii sunt perfect normali, perfect sănătoși? Deși cuvântul special te duce cu gândul la un handicap, singura lor problemă e integrarea în societate.

Discriminarea pe criterii etnice, conform unui sondaj din 2008 al Uniunii Europene, este una dintre cele mai răspândite. Deşi în România există iniţiative de integrare a populaţiei de etnie romă, multe dintre fondurile dedicate acestui scop au rămas neaccesate. Iar în condiţiile reacţiilor recente legate de exodul etnicilor romi din estul Europei, programele eficiente de integrare devin un imperativ.

” ”


iSTUD

ENT

Ce fac două studente la Studii Europene, una la Design Vestimentar, una la Medicină Veterinară și una la Informatică atunci când se întâlnesc? În cazul nostru, se pun plănuit participarea lor la secțiunea Cosplay a Festivalului Nijikon 2010. În iunie, când majoritatea studenților nu- şi doreau decât să se bucure de vacanţă, pentru fetele noastre greul abia începea. Cinci costume extrem de elaborate și toate accesoriile care trebuiau pentru ele așteptau să fie realizate de mânuțele lor - și asta pentru că una dintre regulile concursului la care își doreau să participe este aceea ca fiecare concurent să aibă, pe cât posibil, un costum realizat de el însuși. Pentru cei nefamiliarizați cu noțiunea de cosplay, precizez că termenul vine de la prescurtarea costume play și denumește o scurtă reprezentație în care sunt interpretate rolurile unor personaje din cultura populară japoneză (de exp. personaje din manga, anime-uri, romane, filme și chiar staruri). Se respectă linia generală a caracterului acestor personaje, în restul reprezentației lăsându-se frâu liber imaginației interpreților. Ade, Lexa, Bia, Simo și Elena, pentru că așa se numesc fetele noastre, nu sunt novice în arta cosplay-ului. Grupul lor se numește Visual Madness și au participat deja la mai multe concursuri de acest gen, la fiecare reușind să plece acasă cu câte un premiu. La ultimul dintre acestea, ediția 2010 a Festivalului Otaku, care a avut loc în mai, fetele au câștigat locul I la secțiunea Cosplay. Mai mult, fiecare are deja și câte un nume de scenă: Ade – Ledd, Lexa – Kabuki, Bia – Sasori Yume, Simo – Ayumi, Elena – Xezara. Muncă de o vară pentru un eveniment de o zi

Pentru ediția Nijikon 2010 pregătirile au început din timp. Întâi, alegerea personajelor și stabilirea rolului pe care fiecare personaj îl va avea în reprezentația din concurs. Pare ușor, dar e un pas important. Fetele vor ca atât hainele, cât și caracterul personajelor alese să fie cât mai complexe. După lungi dezbateri se hotărăsc să se inspire din personaje din Trinity Blood (inițial serie de romane science fiction japoneze, transpuse apoi în manga și anime-uri). După împărțirea rolurilor, Ade – Abel, Lexa – Cain, Bia – Seth, Simo – Caterina Sforza, Elena – Esther, încep să lucreze la costume: cumpărat materiale, croit, cusut, pictat și lipit pe haine motivele de pe costumația personajelor, improvizat cu materiale care mai de care mai neobișnuite pentru realizarea armelor și a restului recuzitei.

Visual Madness – sau cum să lupți pentru un ideal

Articol de Steluța Florescu│[email protected]


iSTUD

ENT Toată vara fetele se întâlnesc și lucrează împreună pentru a duce la bun sfârșit ceea

ce și-au propus. Pentru că au nevoie de patru călugări care să apară în deschiderea apariției lor, au reușit să mobilizeze și patru baieți draguți care să le ajute. Reprezentația lor de anul acesta e ceva în genul tragediilor shakespeariene, în sensul că la final toate personajele mor. Nu au replici, trebuie să se încadreze într-o limită de timp destul de scurtă, ceea ce înseamnă că accentul va fi pus pe costume.

Răbdare de fier și delicatețe de zâne Pentru a afla mai multe despre cum se pregătesc ele pentru festival, am mers la una dintre ultimele lor repetiții de dinaintea concursului. Acestea au loc de obicei la una dintre ele acasă. De data asta am fost la Simo, care, pe lângă repetițiile pentru reprezentație, a găzduit și haosul ultimelor pregătiri. Le-am găsit pe fete într-o atmosferă de lucru intens.Până la urmă, mai era doar o zi până la festival și mai erau multe detalii de pus la punct. Bia și Ade bibilesc niște obiecte ciudate. Întreb ce sunt și aflu că sunt bucăți din armurile pentru costume. Mă uit la unul dintre ele și nu înțeleg cum l-au făcut. Lexa mă lămurește spunând că le-au realizat printr-un procedeu ce folosește ziare și făină. Materialul astfel obținut a fost pus pe un schelet făcut din sârmă pentru a-i da forma dorită și lasat la uscat. După aceea fiecare piesă a fost dată cu spray în culori metalice pentru a fi cât mai aproape de materialul original. Au o cutie plină de astfel de părți de armură care mai de care mai neobișnuite. Lexa îmi arată și unul dintre accesoriile pe care le va purta pe gulerul hainei: niște mici obiecte în formă de săgeată. Îmi spune că sunt făcute din fimo și uscate în cuptor de Elena, alături de alte aproximativ 200 la fel. Aflu tot acum ce era cu obiectele ciudate de la intrare: sunt părți din ceea ce va fi arma lui Ade care stau la uscat după ce au fost vopsite de unul dintre cei patru băieți în rol de călugări, care le ajută și cu pregătirile. Pe Ade o deturnasem oricum cu venirea mea de la treaba ei de a bate capsele pe haine. Merg cu ea în camera în care sunt ținute costumele, deja croite, care așteaptă doar ultimele finisări. Rămân uimită. Nu îmi vine a crede că sunt realizate de mâna lor. Sunt, pe lângă foarte bine croite, extrem de complexe. Fiecare are, pe lângă o togă, câte o pelerină. Costumele personajelor feminine au corset, iar materialele care predomină sunt catifeaua și dantela. Mai mult, aproape toate au niște pălării extrem de elaborate, iar Ade și Lexa au și niște aripi din carton și metal făcute tot de ele, pe care urmau să lipească, în seara aceea, pene: una câte una.

Nici nu-mi pot imagina, având în vedere extraordinara migală cu care lucrează la cele mai mici detalii ale costumelor, de câtă răbdare este nevoie pentru a duce la bun sfârşit sarcina pe care şi-au luat-o. Cât despre talent, nu pot să spun decât că fetele îl au din plin: de la design vestimentar, la desen şi modelaj. Iar arta la care excelează este cea a improvizaţiei cu materiale care mai de care mai neconvenţionale, din care au creat mici opere de artă. Plec profund impresionată de tot ceea ce văzusem, dar mai ales de capacitatea lor de a lupta pentru o pasiune comună. Mie nu-mi rămâne decât să le țin pumnii la concurs.

Vrem corect!

MANIFEST

Manifest de Mihaela Georgescu | [email protected] și Nicoleta Simionescu | [email protected]

Gata! Ne-am hotărât să ne răsculăm împotriva sistemului, a prostiei și a celor care se dau deștepți atunci când adoptă reguli ce îi afectează pe cei de rând, care își doresc să fie corecți și nu mai pot. Nu, nu ne referim la politică, dacă asta v-a venit cumva în minte, ci vorbim despre noul DOOM și regulile idioate de scriere, mai nou introduse în limba română.

Hai că “nicio/ niciun”(1) mai era cum mai era, hai că la “căpșuni” oricum unii le spuneau și “căpșune”(2) (și invers), hai că poate ne-am fi învățat, noi studenții, să spunem “seminare” în loc de “seminarii”(3) și poate chiar ne-am fi amuzat auzind “jilav” cu accentul pe ‘i” (4), în loc de “a”, pentru că ar fi sunat ardelenește. Dar revenirea la “î” în interiorul cuvântului, inclusiv “sînt” în loc de “sunt”, a pus capac întregului tambalâc!

Atunci am răbufnit cu toții și am spus STOP! Refuzăm să anulăm tot ceea ce am internalizat în 12 ani de școală și să regresăm pe scara culturii! Culmea e că această regulă din urmă se pare că nici nu a introdus-o DOOM-ul*.

Însă adoptarea tuturor acestor noi reguli tâmpite nu face decât să ne alieneze pe noi, cei care ne-am străduit să învățăm să vorbim și să scriem corect, e o batjocură nerușinată la adresa oamenilor culți sau, mă rog, cărora le place și se străduiesc să scrie corect. Deci dacă poporul nostru are suficient de mulți proști sau analfabeți, care nu știu cum să scrie și vorbească, îi ascultăm, vedem cum pronunță ei, mânca-ți-aș’, și ne luăm după “iei” ca să nu ne facem dracu chiar așa rău de rușine, nu? Adică în loc să facem eforturi în a mări gradul de alfabetizare, construind școli și instruind profesori competenți, mai bine ne coborâm cu toții la nivelul nefericiților!


iSTUD

ENT


iSTUD

ENT E, păi dacă e p-așa, de ce nu am introduce noi frumușel în “DOOMu’ lu’ Pește”(5) și

forma “succesuri” ca fiind corectă? Că vorba aia, a zis-o cineva important, nu fitecine! Dar dacă tot ne luăm după vorbirea “populară”, de ce să nu legalizăm și folosirea p**** (organului masculin) pe post de spațiu, virgulă, punct, punct și virgulă plus interjecție? Cât de minunat ar fi, nu? Tot poporul ar vorbi corect! Atunci să vezi creștere a gradului de alfabetizare - în sondaje! Ajungem pe prima pagină a New York Times și suntem dați în prime time la BBC! Ce ușor am putea ajunge “jmecherii” lumii... A, era să uit de introducerea “sh” și “k” în loc de “ș” și respectiv “ca”. Asta ar facilita și comunicarea interpersonală, bineînțeles.

Revenind la introducerea “î” în interiorul cuvântului, am citit pe un forum că de fapt a fost o greșeală la momentul introducerii “â”, pentru că de fapt asta era forma veche, arhaică. La fel cu “sînt” versus “sunt”. Și că acum vai, s-au găsit deștepții pământului să sape și să descopere că de atâta timp vorbim incorect... Știți ce, deștepților? Poate “î” o fi corect în lumea voastră, căci în a noastră, a celor care ne-am născut la sfârșitul anilor ‘80 sau la începutul anilor ‘90, “â” și “sunt” reprezintă ceea ce e corect și nu orgoliul istoriei pe care niciodată nu vrem să ne-o asumăm. Și ce dacă ăia, care or fi fost ei, au introdus regulile astea? Așa s-a hotărât, așa să fie! Nici americanilor nu le-o conveni că odată prima sclavismul, dar nu o ascund. Trebuie să ne asumăm alegerile, bune sau rele, ale predecesorilor noștri, nu să facem pe eroii, aruncând cu noroi în ei și venind noi acum, după “20jdeani” să îi corectăm.

Fapt pentru care, revista Stud-Life va refuza să folosească noile reguli de scriere. Noi vom continua să scriem așa cum am învățat noi, generația noastră, că e corect. Ne asumăm orice diacritice uitate sau litere mâncate, căci suntem și noi oameni și greșim. Dar nu băgăm capul în nisip și nici nu renunțăm la proiect pentru asta. Mai important, refuzăm să ne alienăm și să ștergem cu buretele tot ce am învățat. Suntem aici ca să învățăm și asta facem.

EXTRASE DIN DOOM 2

(1) Se revine la scrierea într-un cuvânt a pronumelor negative compuse: niciunul, niciuna şi a adjectivelor pronominale niciun, nicio.

(2) Cu privire la pluralul anumitor substantive (feminine cu pluraul în -e/ -i şi neutre cu pluralul în -uri/-e) se acceptă variantele libere, cu preferinţă pentru prima: căpşuni/căpşune, cicatrice/cicatrici, cireşe/cireşi, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi), respectiv niveluri/nivele (ca şi chipie/chipiuri, tuneluri/tunele)

(3) Pentru substantivul seminar, se acceptă, mai nou, pluralul seminare şi nu seminarii, cauza constituind-o lipsa unei baze pentru pluralul seminarii.

(4) În privinţa accentului, odată cu noul DOOM se acceptă variante accentuate libere pentru cuvinte de genul: antic/antic, gingaş/gingaş, hatman/hatman, jilav/jilav, trafic/trafic etc.

(5) Sub aspectul scrierii cu majusculă, mai nou, se scriu cu literă mare toate componentele, cu excepţia celor ajutătoare, numelor proprii (Războiul celor Două Roze ), inclusiv de instituţii (Lucrător la Institut), locuţiunile pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală).

*Considerăm neavenită continuarea războiului celor două litere, „â din a” şi „î din i”: indiferent de motivaţii, schimbarea, din nou, a acestei convenţii grafice ar fi o dovadă de ridicolă imaturitate pentru o cultură care pretinde a fi luată în serios.


iSTUD

ENT

Americanii o fac mai bine

Interviu de Denisa Căldăraru | [email protected]

Alexandra Mihale a terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării din Bucureşti şi pentru o lungă perioadă a lucrat ca fotoreporter pentru ziarul “Ziua”. În 2009 a plecat să studieze fotojurnalism în Statele Unite ale Americii, prin programul Fulbright. Acum este masterandă în anul II la Ohio University, Scripts College of Communication, Visual Communication department. Alexandra ne-a povestit mai multe despre procesul de selecţie pentru bursele Fulbright şi despre viaţa unui student român peste ocean.

Stud-Life: Cum ai decis să aplici la acest gen de bursă? Alexandra Mihale: Parinţii mei şi-au dorit din întotdeauna ca fata lor să fie mai bună decât ei; să primească o educaţie cât mai bună şi să devină mai deştept decât ei. Am vrut să le îndeplinesc visul. Tata nu a mai apucat să mă vadă pentru că a murit când eu eram în ultimul an de facultate. La o lună am început demersurile pentru bursa Fulbright. Toată nebunia a durat mai bine de un an.

SL: Cum decurge procesul de selecţie şi cum l-ai simţit tu?A.M.: Procesul de selecţie se bazează pe dosarul pe care îl încropeşti. Concursul se lansează în fiecare an pe la mijlocul lui februarie, iar deadline-ul este undeva la începutul lui mai. Durează ceva până îţi aduni toate hârtiile de care ai nevoie, cum ar fi scrisorile de recomandare şi foaia matricolă. Primele pentru că foarte mulţi profesori habar nu au cum să scrie o scrisoare de recomandare şi te roagă pe tine să o scrii, iar ei doar să o semneze.

În ceea ce priveşte foaia matricolă nu este vorba decât de birocraţie, care nu există numai la noi, ci şi la americani. Dacă treci de proba dosarului eşti chemat la interviu, care are loc în luna septembrie, unde trebuie să impresionezi o comisie de aproximativ şase persoane. După două săptămâni primeşti răspunsul. Dacă eşti unul dintre “fericiţii câştigători”, atunci te mai asteaptă şi teste precum TOEFL şi GRE, obligatorii pentru admiterea la universităţile americane.

SL: Care dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un candidat ţi s-a părut cel mai greu de realizat?A.M.: Cred că cel mai greu lucru pentru mine nu a fost să îmi reamintesc matematica din liceu pentru GRE sau să îmi storc nervii şi imaginaţia pentru eseuri, ci să impresionez în cadrul interviului o comisie de şase femei. Când am ieșit din “camera de tortură” am crezut că am picat cu siguranță proba.

www.stud-life.ro30

iSTUD

ENT SL: În ce masură îţi acoperă bursa

cheltuielile pe care le ai acolo ca student? A.M.: Bursa Fulbright diferă de la ţară la ţară şi de la student la student. De exemplu, pentru România, Fulbright nu acoperă decât un an de studii şi de cheltuieli, cu toate că programele de master sunt de cel puțin doi ani. Asta nu se întâmplă cu ţări precum Spania, Franţa, Ecuador. IIE (International Institute of Education), care lucrează cu Fulbright la plasarea studenţilor la universităţi, estimează costul vieţii în oraşul în care se află universitatea. Pe această bază primeşti o sumă de bani pentru cheltuieli (chirie, mâncare, utilităţi, haine, etc).

SL: Îţi este permis să aplici şi pentru alte linii de finanţare în afara programului? A.M.: Din câte ştiu eu poţi să aplici pentru burse. Eu am aplicat pentru un alt tip de bursă pentru anul II de studii, pentru că bursa Fulbright nu poate fi reînnoită. Alte ţări pot, însă România nu. Pentru anul II, Fulbright îmi sponsorizează viza şi asigurarea medicală. În rest banii de cheltuială vin din altă bursă, iar taxele şcolare sunt plătite de Ohio University. Pentru asta eu trebuie să lucrez opt ore pe saptămână în departamentul meu.

SL: Cât de uşor găseşti astfel de oportunităţi de burse?A.M.: Cred că depinde foarte mult de genul de persoană care eşti şi de oamenii pe care îi cunoşti. Eu anul trecut mi-am propus să rămân aici, nu să mă întorc cu jumătate de diplomă acasă. Cei de la biroul pentru studenţii internaţionali au fost foarte vagi. Cel mai mare ajutor a venit din partea directorul departamentului Viscom, Terry Eiler, care m-a încurajat constant şi mi-a promis că departamenul îmi va plăti taxele. Eu trebuia doar să găsesc o metodă de a supravieţui. De bursa PEO (Peace Education Organization) care îmi acoperă anul acesta cheltuielile am auzit de la o studentă din Bulgaria, care a absolvit anul acesta.

iSTUD

ENTSL: De ce SUA şi nu Europa?

A.M.: Pentru că în acest moment Ohio University (OU) are cel mai bun program de fotojournalism din SUA şi poate din lume. Toată lumea de aici mă întreabă dacă am ales Athens, campusul principal al OU, doar pentru că este considerat de către Princeton Review ca fiind unul dintre cele mai petrecăreţe oraşe-campus din State. Am ales OU pentru că dacă vrei să devii cel mai bun trebuie să munceşti pentru visul tău.

SL: Care a fost cel mai mare şoc cultural atunci când ai ajuns în Statele Unite?A.M.: Şoc cultural cred că a fost faptul că toată lumea este atât de prietenoasă. Altfel, totul este supradimensionat în supermarket-uri şi barurile de închid la ora 2 a.m.

SL: Cât de diferită este viaţa studentului american faţă de cea a românului?A.M.: Ca student aici ai o grămadă de facilităţi (piscină, centru sportiv, bibliotecă cu calculatoare de ultimă generaţie, laboratoare dotate), o grămadă de cluburi studenţeşti şi faptul că primeşti bani de la uiversitate dacă deschizi o asociaţie la

care mai ai şi adepţi. Nu cred că trebuie să spun că de astfel de beneficii nu au parte studenţii români. Plus că atmosfera e foarte degajată. Profesorii sunt deschişi la critică şi feedback şi chiar dacă ne tutuim, asta nu înseamnă că nu mi se va înroşi obrazul de ruşine dacă nu m-am pregătit pentru cursul respectiv.

SL: Ce îți lipsește cel mai mult din România? A.M.: Cel mai mult îmi lipseşte mâncarea mamei. Nimic aici nu are gustul cu care suntem obişnuiţi. Roşiile sunt roşii, însă au gust de necopt, iaurtul nu există fără aromă.

SL: Ţi-ar plăcea să te stabileşti acolo sau te vei întoarce înapoi după terminarea studiilor?A.M.: Mă voi întorce cu siguranţă ca să îmi vizitez prietenii, însă nu pot rămâne în State pentru că bursele mă obligă să mă întorc în ţară pentru cel puțin doi ani. Fiecare distracţie are şi un preţ. În plus nu multe persoane în Europa ştiu să facă ceea ce fac eu, multimedia pentru presă, pe când aici competiţia este destul de mare. Aşa că am şanse mai mari să duc un trai decent undeva în Europa decât în SUA.


iSTUD

ENT Știri Academice

1. Concursul “Innovact Campus Awards 2011”“Innovact Campus Awards 2011” este dedicat studenţilor şi tinerilor întreprinzători care au posibilitatea de a-şi valorifica ideile îndrăzneţe, proiectele de creaţie şi inovaţie. La cea de-a 9-a să ediţie, concursul “Tinere speranţe europene ale inovarii” îşi continuă succesul sub numele de “Innovact Campus Awards 2011”.

Anul acesta, concursul este deschis tuturor studenţilor şi cercetătorilor din întreaga Europă, fie că sunt în cadrul unor studii sau nu. Tinerii întreprinzătorii români au ocazia unică de a-şi prezenta ideile îndrăzneţe în faţă unui juriu de elită şi de a se familiarize cu peste 200 de întreprinderi inovatoare europene. Premierea va avea loc la Reims, în Franţa, iar premiile sunt considerabile. Dosarul de canditatura se poate descărca de pe www.innovact.com, iar data limită pentru trimiterea lui este 24 ianuarie 2011.

2. Programul de burse danceWEB65 de tineri dansatori şi coregrafi din Europa au oportunitatea de a participa într-un program multinaţional de formare intensivă în cadrul “Programului european de burse pentru dans contemporan”. Programul de derulează timp de 5 săptămâni, în Viena, iar data limită pentru înscriere este 15 decembrie 2010. Mai multe informaţii vei găsi pe www.dancewebeurope.net

3. SKOLKOVO – Şcoala de Management din Moscova!

Dacă ţi-ar plăcea să lucrezi pentru Cisco, Apple, Intel sau Boeing, atunci şcoala de business creată de oameni de afaceri ruşi şi internaţionali reprezintă ocazia perfectă! Asigurând o abordare inovatoare faţă de tehnicile educaţionale, SKOLKOVO este finanţat în întregime de investitori privaţi, fără suport financiar de la bugetul guvernamental.

de Dana Login | [email protected]

iSTUD

ENTÎn funcţie de preferinţele tale poţi alege între un MBA clasic sau MBA Executive. Cert

este că facultatea primează, iar studenţii rămân întotdeauna pe primul loc. Mai multe detalii despre campusul SKOLKOVO, centrele de excelenţă şi parteneri puteţi găsi accesând www.skolkovo.ru.

4. Conferinţa Naţională de Drept al MediuluiUniversitatea Ecologică din Bucureşti organizează în perioada 11-12 noiembrie o conferinţă în cadrul căreia se va desfăşura şi sesiunea ştiinţifică anuală cu participare internaţională a Facultăţii de Drept. De asemenea, se va acorda titlul de Doctor Honoris Causa profesorului Michel Prieur de la Universitatea din Limoges (Franţa).

5. Concursul “Tongues Stories”Comisia Europeană încurajează toţi ţinerii peste 18 ani rezindenţi ai UE, Islanda, Turcia, Liechtenstein şi Norvegia să împărtăşească povestiri şi anecdote având că obiectiv avantajele cunoaşterii limbilor străine. Până pe 31 ianuarie 2011 ai timp să dai frâu liber imaginaţiei şi să participi la concursul “Tongues Stories”. Ideile tale pot lua forma unor fotografii, texte, afişe cât şi material video sau audio. Toate poveştirile vor fi publicate pe site iar câstigatorii aleşi pe baza voturilor primate. Pentru mai multe informaţii accesează www.tonguestories.eu


ONG

„Sunt mândră să spun că românii au avut nevoie doar de un mic imbold”

Interviu de Florentina Ionescu | [email protected]

Corina Anghel crede în puterea iniţiativei şi în schimbare ca fiind un proces natural în evoluţie, “Let’s Do It, Romania!” fiind un exemplu de iniţiativă ce îşi propune să schimbe mentalităţi, acesta fiind motivul pentru care s-a alăturat echipei - aşa este descrisă Corina, coordonatorul echipei de recrutare, pe site-ul Let’s Do It Romania. Corina Anghel a acordat un interviu pentru revista Stud-Life şi ne-a explicat cum a reuşit să adune atât de mulţi voluntari pentru curăţenia naţională din 25 septembrie. Stud-Life: Cum aţi reuşit să adunaţi atâţia oameni care să participe la curăţenia naţională în regim de voluntariat?Corina Anghel: Cred că ce i-a atras pe oameni a fost cauza în sine. Acest proiect și-a propus să scoată în evidenţă nevoia, aceea de a trăi într-o țară mai curată, și de a oferi o soluție, demonstrând că se poate. Oamenii s-au identificat cu această nevoie și atunci au dorit să se implice. Personal, cred că i-a atras și caracterul revoluționar al proiectului, oamenii au vrut să fie acolo, să schimbe ceva, să facă parte dintr-o acțiune care nu a mai avut loc în România.

SL: Cum motivezi oamenii să se implice într-un proiect de o asemenea amploare, dar fără plată/ fără să primească nimic în schimb?

C.A.: Cum spuneam, oamenii au fost motivați de cauza și de scopul proiectului în sine. E greu să faci motivare de tip clasic atunci când vorbești de un proiect atât de mare care se mișcă atât de repede și în care echipa e dispersată în toată țara. A existat mai spre sfârșit o inițiativă de tipul “voluntarul săptămânii”, unde persoanele cele mai active erau propuse și apoi “scoase în față și aplaudate la scară mare”, dar cea mai importantă a fost automotivarea.

SL: Cât de uşor sau cât de greu a fost să te ocupi de recrutare într-un astfel de proiect cum este Let’s Do It Romania?C.A.: Nu a fost chiar ușor tocmai din cauza magnitudinii proiectului și a ritmului acestuia. Până ca oamenii să înceapă să afle despre proiect era greu să îi găsești, a fost apoi un boom și erau foarte mulți care s-au înscris și puțin timp să răspunzi tuturor, bineînțeles că în unele județe erau mai mulți oameni decât în altele și tot așa. În principiu, greul a constat în coordonarea tuturor județelor. Evident că unii oameni au mai plecat, pentru că timpul nu le mai permitea să se implice, fiind prima oară când făceam asta mai apărea nevoia de a avea încă un om care să se ocupe de x sau y lucruri, unii erau mai proactivi și o luau înainte, alții dimpotrivă, iar comunicarea a fost destul de greoaie uneori din cauza distanței fizice. Pe scurt, au existat foarte multe variabile.


ONG

SL: De ce nu aţi reuşit să strângeţi atât de multe fonduri pentru acest proiect, aşa cum v-aţi propus?C.A.: Nu m-am ocupat deloc de partea asta, a strângerii de fonduri, dar cert e că una dintre probleme a fost aceea că lumea nu a crezut în proiect. A existat, cel puțin la început, o reticență generală, iar acele persoane early adopters ne erau deja colegi. Cred că e general valabil că nu prea vrei să investești în ceva în care nu ești sigur că va reuși. O altă problemă sunt sigură că a fost și contextul economic care a prins companiile într-o perioadă în care reduceau bugetele cât de mult posibil.

SL: Dacă ar fi să organizaţi totul încă o dată, ce aţi face diferit la Let’s Do It, Romania? Ce lucruri aţi schimba în campania voastră?C.A.: Sunt multe lucruri pe care le-am schimba sau pe care le-am putea îmbunătăți la nivel de strategie “de atac” sau proceduri. Este întodeauna loc de mai bine, iar acum am ști să prevedem lucrurile altfel și am preîntâmpina multe dintre probleme. Și ca să îți dau și un exemplu concret: în proiect echipa de recrutare nu a existat încă de la început. De recrutare se ocupa echipa de Coordonare voluntari. Ne-am dat seama ulterior că e nevoie de oameni care să facă doar asta, însă a fost greu să integrezi o nouă echipă la mijlocul proiectului. Un exemplu de ce aș schimba ar fi ca echipa de recrutare să existe încă de la început și să își definească din start modul de lucru.

SL: Care a fost obstacolul de care v-aţi lovit cel mai des în recrutarea oamenilor?C.A.: A existat un trend oarecum neregulat de înscriși, și mai mult, neregulat privind toate județele în ansamblu. Cel mai greu a fost faptul că atunci când am început să formăm echipele locale, oamenii nu se înscriseseră pentru că nu cunoșteau încă acțiunea. Au fost județe unde mesajul a ajuns mai greu și s-a creat un paradox: aveam nevoie de oameni de-acolo care să ne ajute să promovăm cumva mesajul, dar ei nu știau că noi avem nevoie de ei. Era nevoie și de câteva persoane mai tehnice

care să se ocupe de anumite lucruri și cum nu îi cauți tu pe ei ca într-o recrutare pentru o companie, tu ca recrutor nu prea ai control deloc asupra celor care se înscriu. În final, însă, sunt mândră să spun că românii au avut nevoie doar de un mic imbold, căci iată că o dată ce au aflat ce vrem noi să facem, s-au implicat în număr mare.

SL: Echipa Let’s Do It Romania ne mai pregăteşte ceva? Se opreşte proiectul vostru după data de 25 septembrie 2010?C.A.: Cred că proiectul ăsta a schimbat multe lucruri și a schimbat multe perspective asupra puterii unite a românilor. Sunt convinsă că vor apărea tot mai multe proiecte îndrăznețe de acum. În ce privește echipa Let’s Do It, Romania! pot să îți spun că nu și-a terminat încă treaba pentru acest 25 septembrie. Dacă va mai exista un altul o să aflați cu siguranță. :)


ONG

Toamna se numără bobocii din organizaţiile

studenţeşti

A venit 1 octombrie. Bobocii sunt emoţionaţi, entuziaşti şi dezorientaţi. Cei din anii mai mari sunt gălăgioşi şi bucuroşi că-şi revăd colegii. Ceea ce nu ştiu ei însă este faptul că de undeva din umbră, cine-va le urmăreşte foarte atent fiecare gest. Mă refer desigur, la recrutorii ONGs-işti.

Deşi începutul facultăţii reprezintă mo-mentul în care toţii voluntarii, cu mic cu mare, iau cu asalt facultăţile, începând să tapeteze holurile cu afişe care mai de care mai colorate, în spatele acestor acţiuni stau multe ore de planificare până în cel mai mic detaliu. Deci care sunt, mai ex-act, etapele şi procesele unei campanii de recrutare într-un ONG studenţesc?

Primul pas este identificarea nevoilor organizaţiei. De ce oameni avem nevoie şi cum vrem să arate candidatul nostru? Se face un profil al candidatului. Ce abilităţi trebuie să deţină candidatul ca să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile? Al doilea pas este planificarea. Acum se pune ţara la cale, se iau în considerare toate amănuntele şi toate elementele neprevăzute care ar putea împiedica desfăşurarea campaniei aşa cum ar tre-bui. Se pun deadline-uri, se dau taskuri şi se stabilesc perioadele de desfăşurare ale activităţilor. Se hotărăște de când se începe promovarea şi care vor fi canalele folosite. Însă cu toată planificarea şi cu

toată atenţia la detalii, uneori se întâmplă să nu reuşeşti să prevezi tot. Un exemplu? Ca în mai orice campanie de promovare, mediul online oferă o mare vizibilitate şi, în general, ONGs-urile se folosesc foarte mult de reţelele sociale.

De asemenea, pentru a putea aplica la o organizaţie, trebuie să completezi o aplicaţie pe care o găseşti pe site. Însă anul acesta, ONGs-urile din ASE s-au lovit de o problemă care a afectat foarte tare promovarea recrutărilor: lipsa internetului în toate căminele ce găzduiesc studenţii economişti. Această situaţie a dat peste cap toată organizarea prealabilă, însă a scos la iveală creativitatea şi adapta-bilitatea tuturor voluntarilor implicaţi în recrutare. S-a revenit la modelele tradiţionale de promovare, s-au lipit mai multe afişe şi, că să folosim o vorbă auzită de la AIESEC, “toată lumea a simţim mai mult gustul dulce al scotchului”.

Cel de-al treilea pas este stabilirea me-sajului. Şi anul acesta am auzit câteva mesaje interesante şi unele chiar foarte îndrăzneţe. De la garanţia interpretabilă a SISC că “ți-o creștem”, la invitaţia AEGEE de a te bucura de Europa alături de ei sau încurajările ASER-ului de a prinde avionul, până la căutarea de talente a celor de la DAfi şi îndemnul BOS la Business şi Fun, peretele ONGs-urilor a fost plin de îndem-nuri, convingeri sau promisiuni adresate studenţilor.

Articol de Ţicău Horaţiu | ticauhoratiu.wordpress.com

ONG

Următorul pas este poate cel mai impor-tant când vine vorba de recrutări. Vorbim bineînţeles de promovare. De ce? O cam-panie de promovare eficientă, creativă şi bine pusă la punct îţi va aduce exact oame-nii pe care îi doreşti, şi în număr foarte mare. În general în promovări, fie că este vorba de recrutări sau de alte proiecte, organizaţiile studenţeşti se folosesc de 4 mijloace de comunicare: mass-media, materiale tipărite (afişe, flyere), discuţiile cu studenţii (standuri în facultăţi, pro-movare la serii) şi reţelele sociale, cel mai utilizat fiind Facebook-ul. Cum însă re-crutarea este cel mai important proiect al anului, ONGs-urile au răsfăţat studenţii şi cu petreceri şi conferinţe.

Ajungem în cele din urmă şi la recrutările propriu-zise. După ce perioada de apli-care pentru un ONG sau altul s-a încheiat,

încep interviurile cu candidaţii. Acestea pot fi individuale, de grup sau pot exista perioade de probă. În funcţie de nevoile organizaţiei şi de cum s-au descurcat candidaţii, aceştia pot rămâne sau nu. Ultima etapă este integrarea noilor mem-brii în organizaţie. Cea mai mişto şi mai eficientă metodă pentru ca boboceii să se acomodeze cu noul mediu şi cu noii colegi sunt teambuilding-urile. Din experienţa mea, acestea cuprind diverse joculeţe de cunoaştere, dar şi cantităţi suficiente de alcool, încât şi ultimele bariere de timidi-tate să fie înlăturate. Şi cum recrutările s-au încheiat, la fel ca şi articolul meu, nu pot decât să le urez nou-veniţilor prin ONGs-uri “Bun venit!”, iar recrutorilor felicitări pentru munca depusă. Să-i stăpâniţi sănătoși!


ONG

BEST Engineering Competition

BEST Engineering Competition (BEC) este o competiţie pur şi simplu altfel. Este un challenge pentru viitorii ingineri, prin care îi provocăm să-şi lase imaginaţia să zboare cât mai sus, să găsească soluţii cât mai ingenioase şi surprinzătoare unor probleme neobişnuite.

Competiţia este organizată în fiecare an de către BEST Bucureşti, organizaţie prezentă mereu în viaţa studenţilor din Universitatea POLITEHNICA, prin competiţii inginereşti, evenimente de carieră şi academice.

Anul acesta am ajuns la cea de-a 10-a ediţie a BEST Engineering Competition, care va avea loc între 8 şi 12 noiembrie 2010 în Rectoratul Universităţii POLITEHNICA, Bucureşti. Pe parcursul unei săptămâni, am pregătit participanţilor probe de Team-Design şi Case Study pe teme care mai de care mai interesante.

Probele de Team-Design presupun multă îndemânare şi creativitate. Studenţii, grupaţi în echipe, trebuie să-şi demonstreze măiestria în a construi dispozitive din materiale neconvenţionale, care să respecte anumite cerinţe şi să aibă o anumită funcţionalitate. Pentru probele de Case-Study, studenţilor li se cere să analizeze şi să găsească soluţii cât mai ingenioase unor probleme reale sau fictive, scopul final fiind întocmirea unui plan ingineresc, economic, de management sau marketing pe care îl vor prezenta juriului. Cerinţele cheie ale concursului sunt: lucrul în echipă, creativitate şi distracţie!

Cele mai talentate echipe de la fiecare categorie se vor întrece vineri (12 noiembrie) în finalele de Team Design şi Case Study. Câştigătorii se califică automat la faza naţională, RoBEC, susţinută de BEST Chişinău, iar competiţia culminează cu ultima etapă, cea Europeană, EBEC, care va avea loc anul acesta în Istanbul.

Ce spun participanții:“Consider că nu am câștigat doar locul întâi la această competiție, ci am câștigat și încredere în mine și satisfacția muncii apreciate. A fost o experiență cu adevărat interesantă.” Florin Marius – participant la RoBEC și EBEC la proba de Case Study

“Despre ediția BEC ce pot să spun altceva decât SUUUPER!!! Concursurile te provoacă pe tine însuți, sunt foarte creative și îți dau șansa să-ți descoperi calități neștiute!”

Irina Nicolae – participantă la finala locală, la proba de Case Study

Mai multe detalii se pot găsi pe website-ul evenimentului: www.bestbucuresti.ro/bec

Articol de Mădălina Preda, BEST [email protected]


ONG

HED aduce schimbarea în

educaţie

Într-o primă fază a proiectului, tinerilor studenţi, masteranzi şi doctoranzi li se pune la dispoziţie un chestionar online, disponibil pentru a fi completat la adresa www.hed.aegee-bucuresti.ro, prin intermediul căruia vor avea ocazia să îşi exprime liber opiniile referitoare la educaţia superioară. Pe baza acestui chestionar, echipa HED va evalua elemente precum motivaţia studenţilor de a urma o facultate, relaţia acestora cu profesorii, metodele de predare şi de evaluare utilizate, dar şi posibilităţile de a efectua stagii de practică, internshipuri sau de a participa la conferinţe, workshopuri şi şcoli de vară pe diverse teme.

Datele rezultate în urma analizei chestionarelor completate vor fi utilizate pentru a formula puncte de vedere generale cu privire la modul de funcţionare al sistemului educaţiei superioare, astfel încât aceste puncte de vedere să reflecte părerile studenţilor români din toată ţara. Ulterior vor fi facilitate discuţii în cadrul unor workshopuri având ca punct de plecare rezultatele obţinute din analiza chestionarelor, pentru a oferi studenţilor posibilitatea de a dezbate subiectele controversate şi de a elabora soluţii pentru rezolvarea acestora.

Workshopurile se vor desfăşura la Bucureşti pe 27 si 28 noiembrie, beneficiind de susţinerea unor nume marcante în mediul universitar şi fiind moderate de speakeri şi facilitatori cu experienţă în domeniul educaţiei. Totodată, proiectul este susţinut şi de CROS (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti), Fundaţia Dinu Patriciu şi Grupul Educativa.

Concluziile desprinse din dezbaterile şi discutiile purtate pe parcursul celor două zile vor fi sintetizate şi transmise sub forma unui memorandum către Uniunea Europeană (Parlamentului European şi Agenţiei Executive pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură a Uniunii Europene), care are posibilitatea de a le implementa şi de a asigura studenţilor un mediu academic centrat pe o pregătire profesională cât mai eficientă şi performantă.

În perioada 22 octombrie - 28 noiembrie 2010 AEGEE Bucureşti organizează Higher Education Days, un proiect european ce urmăreşte să identifice principalele deficienţe ale sistemului învăţământului superior în Europa şi să propună posibile soluţii prin implicarea directă a studenţilor în elaborarea acestora.

Articol de Monica Năstase | Coordonator Public Relations HED


iWOR

K

Activităţi extracurriculare care merită experimentate“Carpe Diem!”- Horaţiu

Articol de Dana Login | [email protected] | Intern Stud-Life

Facultatea pe care o urmezi nu îţi dezvăluie destinul profesional care ţi se potriveşte, ci doar te pregăteşte pentru a te putea implica într-un anumit domeniu. Astfel, ţine de fiecare student în parte să descopere ce profesie i se potriveşte cel mai bine pe baza abilităţilor şi pregătirii profesionale.Ca student într-o perioadă de criză în care sistemul educaţional atârnă de un fir de aţă, este timpul să îţi iei soarta în propriile mâini şi SĂ TE AUTOCUNOȘTI! Cum altcumva mai bine poţi realiza asta, decât participând la diverse activităţi extracurriculare? Studenţia înseamnă distracţie, prieteni, dar și dezvoltare profesională. Anii de facultate vor trece foarte repede, astfel încât trebuie să profiţi de fiecare zi și oportunitate care îţi apare în cale.

Fiecare activitate extracurriculară este semnificativă și dacă o vei duce până la capăt, va ocupa un rând din CV-ul tău. Descoperirea de noi abilitaţi și formarea de noi competențe contribuie la dezvoltarea ta profesională și intelectuală. Perioada propice experimentării unor astfel de proiecte este cu siguranţă studenţia, perioada în care riscurile sunt minime, iar avantajele nenumărate.

Nu trebuie să te implici strict în proiecte legate de facultatea la care studiezi, ci în orice proiect care îţi trezeşte interes. Poţi descoperi multe despre tine, poţi câştiga diplome și acreditări, îţi poţi face prieteni noi și, nu în ultimul rând, poţi stabili relaţii profesionale care îţi vor fi vor de folos în viitor. Participând la activităţi extraşcolare, studenţii au oportunitatea de a se remarca atât în rândul colegilor, profesorilor, cât și în rândul angajatorilor. Odată cu aceste experienţe apar și ocaziile de a participa la internship-uri sau de alăturare la diverse organizaţii studențești sau ONG-uri.


iWOR

K

1. Sesiuni ştiinţificeAcest tip de activităţi extracurriculare sunt organizate de către facultăţi, în fiecare an, iar în cadrul lor studenţii au posibilitatea de a realiza o lucrare de cercetare într-un anumit domeniu de interes și de a prezenta rezultatele obţinute, prezentând până și soluţii. Studenţii care doresc să participe au aproximativ 2 luni la dispoziţie pentru a se înscrie și a-și realiza lucrarea. Juriul este de obicei format din profesori ai facultăţii/ universităţii și studenți.

Cele mai bune lucrări sunt premiate cu diplome aferente premiului I, II, III și menţiune, iar aceste performanțe sunt apreciate de către întreaga facultate, profesori, decani și colegi. Marele avantaj este acela de a oferi 100% libertate în ceea ce priveşte tema aleasă și studiul realizat, atâta timp cât nu există problema de autenticitate și plagiarism.

Nota bene: Nu doar conţinutul și lucrarea trebuie să prezinte ceva inedit, ci și prezentarea în fața juriului poate adăuga un plus de valoare considerabil. Dacă doreşti să te implici și să participi la astfel de proiecte nu trebuie decât să întrebi la secretariat în ce perioadă se desfăşoară sesiunea ştiinţifică sau poţi consulta calendarul studentului.

2. Organizaţii studenţeştiAcest tip de organizaţii sunt special create pentru studenţi cu scopul de a le oferi acestora posibilitatea de a se implica în îmbunătăţirea aptitudinilor personale, a activităţii facultăţii și, nu în ultimul rând, pregătirea acestora în diverse domenii de activitate.

Facultatea va rămâne întotdeauna pe primul loc, însă timpul liber poate fi folosit eficient și petrecut într-un mod foarte plăcut prin implicarea în astfel de organizaţii.

În funcţie de facultatea pe care o studiezi cu siguranţă există astfel de organizaţii studenţeşti, iar recrutările au loc de obicei la începutul anulu universitari. Dacă doreşti să faci parte dintr-o astfel de organizaţie ar trebui să ştii că există următoarele tipuri de organizaţii: la nivel internaţional, la nivel naţional, la nivel de universitate, la nivel de facultate. E bine să te informezi despre cât mai multe înainte de a alege.


iWOR

K

Avantajele organizaţiilor studenţeştiParticipând activ la proiectele organizate şi susţinute de aceste organizaţii conduce la o serie de avantaje precum:

● Plus de experienţă profesională: ai posibilitatea de a descoperi noi abilităţi şi de a-ţi perfecţiona competenţele într-un anumit domeniu. Toate aceste avantaje vor apărea în CV-ul tău împreună cu experienţa din cadrul asociaţiei.● Un nou cerc de cunoştinţe (networking): Îmbinarea utilului cu plăcutul este combinaţia perfectă într-o organizaţie studenţească. În afara grupului nou de prieteni, ai ocazia de a cunoaşte persoane noi cu aceleaşi interese, de a stabili până şi relaţii profesionale.● Avantaje recreative precum excursii în străinătate, schimb de experienţe, participarea la congrese internaţionale şi naţionale, facilităţi pentru cursuri în străinătate pentru membrii activi etc;● Noutăţi din domeniul tău de interes: Prin activitatea asociaţiilor studenţeşti poţi fii la curent cu ultimele companii de top din domeniul tău de interes şi ce trebuie să faci pentru a te ridica la cerinţele lor.

La târgurile de job-uri şi prin facultate ta, cu siguranţă vei găsi anunţuri şi afişe în ceea ce priveşte oferta de internship-uri. Câteva din companiile de top care oferă intership-uri sunt:● Contabilitate şi audit: PriceWaterhouseCooper, KPMG, Deloitte, Ernst&Young;● Domeniul financiar: BRD, UniCredit, BCR, Rompetrol,● IT&C: IBM, Ixia, Adobe, Continental Automotive, BitDefender.

Experienţa acumulată va ocupa un loc de onoare în CV-ul tău, iar datorită rezultatelor bune poţi avea posibilitatea de a rămâne în companie. Dacă eşti student şi vrei să dobândeşti experienţă într-un cadru profesional, atunci internship-ul este o soluţie excelentă!

3. Internship-uriPentru a-ţi dezvolta abilităţile profesionale, un internship este soluţia perfectă în timpul facultăţii. Acest tip de activitate extracurriculară este foarte apreciată mai ales în rândul angajatorilor. De regulă, un internship are o durată medie de 3 luni iar în funcţie de domeniul de activitate care te interesează poţi aplica pentru un internship care ţi se potriveşte.

Un prim avantaj al internship-ului este expunerea directă la domeniul de activitate care te interesează, cât şi explorarea unor noi domenii şi industrii. Un al doilea avantaj constă în procesul de recrutare care te va ajuta să te obişnuieşti cu interviurile şi înfrânarea emoţiilor.


iWOR

K

4. Cursuri de limbi străine

Pentru dezvoltarea ta profesională, cursurile de limbi străine reprezintă o activitate extracurriculară utilă şi plăcută. Te poţi interesa cu privire la cursurile de limbi străine organi-zate de facultate ta, aceste cursuri fiind de obicei gratuite, iar la cerere pot fi incluse în foaia ta matricolă. Te poţi înscrie ca începător, de nivel mediu sau avansat.

De asemenea, pentru a urma cur-suri de limbi străine te poţi înscrie şi în afara facultăţii contra unei taxe de înscriere. De obicei, aceste cursuri sunt organizate pe diferite nivele a limbilor străine: începător, de nivel mediu sau avansat.

Pentru a finaliza aceste cursuri cu succes, ai posibilitatea de a susţine examene prin care vei dobân-di acreditări care te vor ajuta sa câştigi un avantaj competitiv pe termen lung. În funcţie de limba străină care te interesează, poţi susţine următoarele examene:

Acestea fiind spuse, studenţia este perioadă ideală autocunoaşterii şi experimentării de noi oportunităţi şi activităţi extracurricu-lare. Fie că preferi să faci parte dintr-o organizaţie studenţească, să studiezi o limba străină sau să aplici pentru un internship – im-portant este că investeşti în dezvoltarea personală şi profesională!

Activităţile extracurriculare te vor ajuta să te diferenţiezi de ceilalţi şi îţi vor pipera viaţa studenţească!

● Institutul Francez: DELF/ DALF, TCF, TEF

● British Council: PET, FCE, CAE, CPE, BEC, IELTS

● Goethe Institut: Zertificat A1-C2

● Institutul Cervantes: DELE Nivel A1, Nivel Initial, Nivel Intermediar, Nivel Superior


iWOR

K

Domenii căutate în vremuri de criză Articol de Steluța Florescu│[email protected]

Deși criza economică – dar mai ales politică – bântuie în continuare pe la noi, mai există totuși cerere pe piața forței de muncă. Printre domeniile care continuă să fie printre primele clasate ca fiind cele mai căutate râmân cele de vânzări, inginerie și IT&C. Faptul că din cauza crizei numărul locurilor de muncă a scăzut nu e nicio noutate. E suficient să privim statisticile. Astfel, conform celei publicate în luna august de Institutul Național de Statistică, numărul total al angajaților români era în luna septembrie a anului 2008 de 4.834.600, scăzând până în luna iulie a acestui an la 4.247.700. Mai mult, conform unei analize pub-licate de Ziarul Financiar se aproxima că anul acesta nu vor fi decât 10.000 de posturi noi, față de peste 100.000, câte erau în alți ani. De altfel, este suficient să aruncăm o privire pe câteva site-uri care se ocupă de recru-tare pentru a vedea că numărul CV-urilor depuse pentru un singur job poate ajunge de la câteva zeci sau sute pentru un post de specialist cu experiență în domeniu până la câteva mii pentru cele care nu au atât de multe cerințe.

Deși rata șomajului este în creștere, site-urile de recrutare anunță pentru a doua parte a acestui an un trend ascendent în privința ofertelor de angajare, cel puțin în anumite domenii. Se caută, din păcate pentru proaspăt absolvenți, oameni cu o experiență cât mai bogată în domenii cum ar fi management, mar-keting, vânzări, asigurări. Agenții de vânzări, analiștii economici, directorii de proiect, administratorii, inginerii software și consultanții financiari se află și ei în aceeași categorie. Iar dacă avem în vedere și faptul că reducerile de person-al care s-au făcut în ultima perioadă au atins toate mai domeniile și nivelurile ierarhice, aruncând pe piața muncii oameni extrem de calificați, cu experiență în domeniul lor de activitate, putem afirma fără rezerve că speranțele de a-și găsi un loc de muncă pentru cei abia ieșiți de pe băncile școlii sunt aproape nule.

Vești bune însă pentru cei care sunt studenți sau au absolvit o facultate de inginerie – in-diferent de specializare – pentru că se pare că există în continuare o cerere însemnată în acest domeniu. De altfel, majoritatea publicațiilor pe această temă fac referire la necesitatea pe piața muncii a specialiștilor. Alte domenii la mare căutare sunt vânzări, IT&C, chiar și cel bancar dând semne de revenire.Există însă și domenii cum ar fi cel medi-cal sau al educației publice unde, deși este mare nevoie de personal, mare parte din posturi sunt încă blocate.


iWOR

K

Situația actuală este puternic contrastantă cu cea de dinaintea crizei, când, pe lângă faptul că numărul locurilor de muncă era mai mare și, deci, șansele de angajare erau sporite, nu puțini erau acei angajatori care alegeau să recruteze studenți chiar și fără experiență în ideea a de a-și forma pro-prii oameni. Și atunci, ca și acum, domenii ca IT, vânzări, inginerie erau la mare căutare, însă acestea erau urmate îndeaproape de cel bancar, imo-biliar și de construcții. Cerere mai mare era și în turism și, în general, în tot ce ține de servicii - domenii care s-au prăbușit după izbucnirea crizei.

Între timp, numărul stagiilor de practică disponibile pentru studenți e pe un sens ascendent, mai ales în cazul instituțiilor publice care, deși au nevoie de personal, au posturile blocate. O șansă pentru studenții care vor să ca-pete ceva experiență și să aibă ceva de trecut în CV la finalizarea studiilor.

Revenind la starea din prezent de pe piața muncii, menționăm pentru studenții care caută un job part time că printre cele mai căutate posturi destinate lor se numără: operator call center (Tel-ecom, bănci, IT suport), consultant vânzări, promoter, asistent man-ager, operator introducere date.


iWOR

K Găsirea unui job, în perioadă de criză

Articol de Adina Antonie | [email protected]

În perioada de criză persoanele neangajate consideră că este extrem de greu să îşi găsească un loc de muncă. Tot mai mulţi studenţi în ul-timul an şi cei care deja şi-au terminat studiile superioare se plâng din ce în ce mai des că nu se pot angaja repede, în domeniile pe care le-au studiat. Totuşi, peste o treime din compa-nii (mai exact 36%) declară că au dificultăţi în acoperirea poziţiilor libere. Cum facem atunci să ne angajăm şi, mai ales, unde căutăm joburile?

Dacă nu eşti încărcat cu multă răbdare, nu ai experienţă (şi vom clarifica într-un alt para-graf ce înseamnă acest lucru), nu ai un CV impecabil şi bunăvoinţă sau ai pretenţii sa-lariale prea mari, atunci şansele să te angaje-zi în această perioadă sunt extrem de scăzute.

Un studiu realizat de compania Manpower, în acest an, spune că, deşi există posturi neocupate în România, nu există destule persoane care să aibă competenţele necesare şi să se afle la locul şi timpul potrivit. Astfel, în această cercetare, ţara noastră se află pe locul al doilea în topul an-gajatorilor cu dificultăţi în găsirea unor talente pentru joburile oferite.

Site-urile de joburi

Am descoperit că slujbe există, studenţi dornici de angajare se găsesc, aşadar cum aflăm de joburi? Cea mai simplă cale şi cea mai accesibilă este online-ul. Există din ce în ce mai multe site-uri de joburi, care îţi permit să îţi completezi un CV,

să primeşti un newsletter pe mail cu posturile oferite de anumite companii şi să aplici online. Fiecare companie are un profil al candidatului ideal şi o descriere a postului, aşadar aplicaţi doar la cele care vi se potrivesc şi sunt în conformitate cu ce este scris în CV, căci altfel nu veţi avea mari şanse de a obţine un interviu.


iWOR

K

Alte soluţii

În afară de aceste site-uri, vă mai puteţi căuta de lucru în anunţurile din ziare, din afişele puse prin facultăţi sau puteţi afla din auzite de la priet-eni. Uneori este important să cunoaşteţi şi să aveţi ca prieteni persoanele care lucrează deja în domeniul care vă interesează pentru că ele află printre primele de slujbele disponibile. Mai mult, ele vă pot recomanda şefului, chiar dacă nu aveţi cine ştie ce experienţă. O posibilitate de an-gajare, cunoscută de majoritatea studenţilor, sunt internshipurile. Pentru mai multe şanse de a rămâne în compania respectivă, puteţi încerca să lucraţi în continuare voluntar, o perioadă, şi după ce nu mai sunteţi interni.

O altă soluţie de găsire a joburilor este să urmăriţi reţelele de social-izare şi site-urile companiilor care vă interesează, mai ales dacă au o secţiune de „Cariere”. Acolo vă puteţi încerca norocul şi să aplicaţi chiar dacă nu sunt posturi disponi-bile sau, o altă variantă, ar fi să vă duceţi direct la firma la care doriţi să lucraţi şi să vă lăsaţi CV-ul acolo.

Spune-mi cum arată CV-ul ca să îţi spun cine te angajează

Ce scriem în CV dacă nu am mai fost angajaţi? Mulţi studenţi intră în panică atunci când trebuie să completeze partea de experienţă profesională. Dacă nu aţi mai avut un salariu, nu înseamnă că nu aveţi experienţă. De obicei, majoritatea companiilor mari caută tineri dornici să înveţe sau persoane deja instruite, pentru a nu mai investi bani şi în traininguri. Aşadar, experienţa este dată şi de internshipurile făcute, firmele pentru care aţi lucrat fără bani, colaborările, proiectele făcute alături de un ONG. De aseme-nea, sunt importante şi voluntar-iatul într-o asociaţie pe profilul pe care l-aţi studiat, traininguri-le la care aţi participat, studii de caz sau proiecte relevante realizate în facultate şi premii obţinute la diverse concursuri.

Exemple de site-uri cu joburi? Dacă daţi un search pe Google cu ex-presia „site joburi”, veţi găsi o listă destul de mare cu cele mai căutate şi mai accesate linkuri cu oferte de serviciu. Câteva exemple ar fi my-job.ro, bestjobs.ro, ejobs.ro, balaur.ro sau hipo.ro, iar la ul-timul URL puteţi găsi şi câteva articole interesante despre carieră.

www.stud-life.ro50

iWOR

KNu trataţi lucrurile superficial!

Un site spunea că a-ţi căuta o slujbă este un job în sine şi are mare dreptare. Acest lucru trebuie tratat serios, mai ales că se pot trimite aplicaţii la mai multe companii în acelaşi timp. „Căutarea unui loc de muncă trebuie abordată folosind toate principiile şi instrumentele de project management: se stabilesc obiective, strategii, tactici, instru-mente de lucru, metode, planuri de rezervă, alternative. Se fac liste detaliate de potenţiali angajatori, cu nume exacte de firme, de per-soane pe numele cărora se trimit mesajele, tabele cu datele la care a fost trimisă fiecare aplicaţie, către cine, ce versiune, se ţine evidenţa răspunsurilor, se stabilesc criteriile de follow-up, dacă şi când revii cu mesajul”, a declarat George Bu-tunoiu, managing partner GB Ex-ecutive Search, pentru Realitatea.

Nu în ultimul rând, nu uitaţi că speranţa moare ultima şi că, dacă din 20 de aplicaţii, ţi se răspunde la două sau trei atunci te poţi considera fericit.

Mult succes la angajare!

FOTO


Numărul acesta, vă prezentăm o artistă care desenează și desenează bine. Ea se numește Adina Bănăseanu și este studentă la facultatea de Arhitectură, secția Restaurare, din cadrul Universității Ion Mincu, București și e modestă atun-ci când vine vorba de desen. Însă clar ascunde un suflet de artist.

Portret de Mihaela Georgescu | [email protected]

Stud-Life Gallery

Pe Adina rar o veți găsi (cel puțin pe internet) sub numele real. "În mod firesc, numele obiectelor, ființelor, ar trebui să aibe o încărcătură simbolică, dar din cauza densității au ajuns semne. Chiar dacă ni-l aleg alții, asta ar trebui să se întâmple la sfârșit, nu la început", spune ea.

Artista nu consideră că are un tal-ent deosebit, ci privește deprinder-ile ei ca fiind ceva foarte natural. A mărturisit că desenează dintot-deauna și că asta s-a întâmplat pur și simplu: "Eu mă uitam la lume și lumea la mine. Fiecare în felul său. Recunosc că înainte de a ști ce este acela un creion exersam cu ochii pe perdeaua din dormitor. Deși nu o at-insesem, mama a aruncat-o. Prob-abil se demodase", a adăugat ea.

Atunci când am întrebat-o ce stil îi place mai mult, Adina a răspuns visător că instinctul primează: “Habar nu am când fluturii se cheamă. Eu recunosc doar propriile-mi simțuri.”

Desenatoarea spune că nu își cunoaște pasiunile pentru că “pa-siunea este în strânsă legătură cu cantitatea. O repetare chiar că poate deveni o povară. De ce și-ar dori cineva mult și de același fel?”.

Având vârsta de 23 de ani, Adina nu s-a gândit să facă bani din micile sale opere. Dar nu se știe niciodată. Artistul ei preferat este Michelan-gelo, pentru că "la el se simte cel mai mult umilița în fața perfecțiunii."

Vă las în continuare să savurați talentul unei studente care face minuni pe hârtie atun-ci când are creionul în mână...

“Harsh life”

FOTO


Portret de barbat

Portret Dan Puric

Portret de baiat

Portret de barbat

FOTO


Portret de femeie

Studiu de femeie

Studiu de femeie

Studiu de femeie

FOTO


Foto de Ruxandra Paraschiv

Foto

de

Rux

andr

a Pa

rasc

hiv

Bicicleta - the new trend?

Foto de Mihaela Georgescu și Ruxandra Paraschiv | [email protected] de Mihaela Georgescu | [email protected]

România

FOTO


În ultimul timp, tot mai mulți tineri pledează pentru înlo-cuirea transportului în comun cu bicicleta. Sau dacă nu în-locuirea, măcar folosirea ei pentru a face mișcare. Oricum ar fi, odată cu închirierile, gra-tuite sau nu, parcă au apărut mai mulți adepți ai trasportului pe două roți. Ne-am întrebat cât de mult sunt folosite cen-trele de închiriat biciclete ziua, în timpul săptămânii, așa că Stud-Life a mers să facă poze.

Am fost dezamăgiți să ve-dem parcurile cam pustii și activitate puțină spre deloc la centrele de închirieri. Poate toamna nu e cea mai bună prietenă a bicicletei sau poate tinerii sunt prea ocupați în timpul săptămânii (chiar or merge la facultate!), încă nu am ajuns la o concluzie clară.

Am decis însă să vă arătăm și ce găsim prin Europa, unde bicicletele se întâlnesc mult mai frecvent. Așa că vă lăsăm în compania câtorva poze “de la noi” și “de la ei”.

FOTO



FOTO



Europa

Bruxelles, Foto de M

ihaela Georgescu

FOTO


Berlin, Foto de Mihaela Georgescu

FOTO


Budapesta - piste pentru biciclete, Foto de Mihaela Georgescu

FOTO


Budapesta - semne de circulație pentru bicicliști, Foto de Mihaela Georgescu


weL

IKE

Lovemarks: ce branduri iubesc studenții și de ce? Cu toţii avem brandurile noastre preferate. Unii dintre noi ne lăsăm impresionaţi doar de marcă, alţii doar de calitatea pe care o impune un anumit brand. Dar, să vedem ce branduri iubesc studenţii şi mai ales de ce.

de Florentina Ionescu | [email protected]

Ioana Ionescu - Masterat Informatică Economică, anul 2, ASE

Îmi place KFC, pentru că puiul este nemaipomenit de bun în combinaţie cu sosul de usturoi, cartofii prăjiţi şi răcoritoare Pepsi. Ador meniul Bonus cu 2 aripioare de pui, 2 crispy strips, cartofi şi Pepsi la doar 10 lei!

Alina Vremes - Masterat Bănci şi Politici Monetare, anul 2, ASE

Nu sunt o victimă a brandurilor. În general sunt mai deschisă la noutăți când vine vorba de consumabile. Îmi place firma de telefonie Nokia pentru că scoate produse de calitate pe piaţă. Telefonul meu împlineşte cinci ani şi nu am probleme cu bateria. Designul este plăcut. Următorul meu telefon clar va fi un Nokia.

Cristina Gheba - Masterat Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA, ID - Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană, anul I

Werther’s Original. Dacă nu vă spune nimic numele (fabricaţie germană), sunt acele bomboane de frişcă, culoare de cacao dizolvată, dar ştrasnic de bune la gust. Le ştiu de când eram pitici mici şi tocmai ce trecusem de Revoluţie.

Dumbravă Maria - Masterat ISI (Ingineria Sistemelor Internet), anul 1, Universitatea Politehnică Bucureşti

Îmi plac VW-urile ca brand pentru că am un Polo nou nouţ şi are un aspect modern. De asemenea, Volkswagen sunt considerate maşini rezistente şi uşor de condus şi eu sunt foarte mulţumită de maşina mea.

Iulian Ioncea - Facultatea de Jurnalism şi Relaţii Publice, anul 3, Universitatea Spiru Haret

Deşi este un fast-food nu foarte cunoscut în România, Burger King a reuşit să atragă tinerii cu ajutorul produselor de o calitate foarte bună. Chiar dacă se “bate” cu McDonald’s, produsele Burger King îmi plac mai mult, deoarece carnea este făcută la grătar, cartofii au un gust mai bun, iar sucurile chiar au gust.


weL

IKE Nuntă în Basarabia

Cronică de Ina-Alice Dănilă | [email protected]

“Nuntă în Basarabia” este o recentă coproducție românească, basarabeană și luxemburgheză, regizată de Nap Toader. Avându-i pe Vlad Logigan și Victoria Roibu în rolurile principale, filmul tratează, într-o manieră tragicomică, dificilele relații existente între români și moldovenii de peste Prut.

O pianistă basarabeancă, venită la studii în București, și un tânăr dirijor român se căsătoresc, fără ca părinții acestora să aibă prilejul să-și dea acordul. După căsătoria propriu-zisă, cei doi hotărăsc să mai organizeze o nuntă, “din interes”, de acestă dată în Republica Moldova. Cu scopul de a strânge bani pentru un avans la o garsonieră, aceștia ajung în Chișinău, la familia Vicăi. Încă de la sosire, Vlad, însoțit de mama și de unchiul său, se lovește de prejudecăți “bilaterale”, provenite din diferențele de cultură și de educație.

Conservatorismului și politeții exacerbate a moldovenilor li se opune liberalismul excentric al românului. În ochii cumpătați de moldovean, iubirea, legată încă de învechitele legi ale respectului și ale tradiției, este împopoțonată cu mii de mici formalități secătuite de sens. La români, viața a fost despuiată de reguli, lăsând în urmă doar esențe, nu de puține ori, grosolane și îndrăznețe. Vlad nu poate accepta formalismul “out-of-date” al moldovenilor, iar cei din urmă nu se pot împăca cu nonconformismul unui ginere nedorit. Din această antiteză puternică între nou și vechi se nasc o serie de întâmplări comice, care atentează vădit la masculinitatea lui Vlad. În timpul nunții, nașul și cumnatul acestuia face tot posibilul să-l discrediteze în fața Vicăi. După câteva “momente artistice”, menite


weL

IKE

să pună sub semnul întrebării iubirea dintre cei doi, Vlad cedează și se retrage din sala unde se ținea petrecerea. Totuși, banii sunt strânși cu ajutorul cumnatului multimilionar și, în cele din urmă, “însurățeii” se distanțează de criticile celorlalți și revin la iubirea oarbă, care nu ține cont nici de etnicitate, nici de conflicte istorice.

În spatele poveștii de iubire năbădăioasă se ascunde însă o lume

mult mai largă. Confruntarea tacită dintre două istorii diferite ale unui popor dezbinat se individualizează și se reduce la conflictele punctuale dintre ginere și noră și ginere și cumnat. Dezamăgirile, așteptările frustrate, reproșurile a două țări devin acum trăirile unei familii mixte. Membrii familiei nu sunt altceva decât reprezentanții a două populații ce se acuză reciproc de trădare. De aceea, în toiul nunții, cumnatul îi cere lui Vlad să-i spună de câte ori armata română a tradat Moldova. Așadar, dincolo de comic, “râde” drama unor oameni nevoiți să vorbească două limbi, a unei regiuni despicate între două tendințe antinomice: dorința de alipire cu România și melancolia stalinismului.

Filmul propune deci o reflecție pe marginea destinelor diferite a două țări înrudite. O invitație la a reflecta cu zâmbetul pe buze, făcută unui public constrâns numai de momentele în care râsul autentic întrece viteza gândirii.


weL

IKE

Dexter, cel mai iubit criminal în serie

Dexter, serial bazat pe nuvelele lui Jeff Lindsay, “Darly Dreaming Dexter”, “Dearly Devoted Dexter” și “Dexter in the Dark”, este povestea unui criminal în serie, crescut în spiritul justiției și educat ca un Anti-Erou.

Recenzie de Nicoleta Simionescu | [email protected]

Este inteligent, are un exterior plăcut și are simțul umorului mai mult decât dezvoltat. În timpul zilei, Dexter este angajat al laboratorului de criminalistică al Poliției din Miami, unde lucrează ca analist al petelor de sânge, iar noaptea are “misiunea” spirituală de a ucide criminalii în serie ce sunt încă în libertate.

Toată această poveste a început în copilărie când a fost martor la uciderea mamei sale, fapt care l-a marcat emoțional și psihologic. Adoptat de Harry, polițistul care l-a găsit la locul crimei, Dexter dezvoltă tendințe criminale încă de mic copil, omorând animale. Când tatăl său vitreg află secretul său îl încurajază și îl instruiește să-și folosească aceste impulsuri în scop justiționar, omorând criminali. Tot Harry creează un cod ce este urmat întocmai de Dexter: el trebuie să aibă grijă să nu fie prins, trebuie să urmărească și să ucidă criminali a căror vină a fost dovedită și să nu lase nicio urmă.

Dexter urmărește noaptea, cu meticulozitate, criminali care scapă din mâna lui și a echipei sale în timpul zilei. Astfel, slujba sa este locul perfect pentru a afla ce persoane inumane distrug viețile oamenilor nevinovați. După ce-i urmărește, obține destule dovezi asupra vinovăției lor și le află rutina zilnică, Dexter îi omoară, urmând un ritual, ce ar putea fi catalogat de anumite persoane drept sadic.

Serialul prezintă dualitatea acestui personaj și evoluția sa spre uman. Pe parcursul celor cinci sezoane (cel de-al cincilea fiind în desfășurare), Dexter evoluează de la aproape-inuman la aproape-uman.

Actorii sunt aleși cu grijă: Michael C. Hall joacă perfect acest rol, iar Jennifer Carpenter aduce un plus de expresivitate și transpune un spectru larg de emoții. Michael Hall este cel care dă sens cu adevărat acestui serial: el a insuflat, spectaculos, viață personajului său, i-a dat o personalitate, goală din punct de vedere emoțional, răceală și meticulozitate.

numărul 11 / Noiembrie 2010 67

weL

IKEUn al doilea atu al seriei este umorul.

Vocea lui Dexter narează filmul și dezvăluie lumea sa interioară, ce ne prezintă trăirile și sentimentele sale, sau lipsa acestora, precum și viața sa organizată și meticulos pusă la punct. El ne dezvăluie faptul că este “un monstru” , însă urmează sfaturile tatălui său, aceasta fiind singura metodă de a-și satisface setea de sânge.

Dexter este o combinaţie îndrăzneaţă între mister, suspans, acţiune, drama şi umor negru într-un serial complex și original, ce testează limitele acceptabilității umane, din punct de vedere al eticii.

Dacă ar fi să ne luăm după opinia experţilor, revista americană “Entertainment Weekly” consideră personajul drept “primul criminal în serie care ne acaparează, fără pic de ruşine, toată dragostea.”

Dexter este un serial original şi complex, ce trezeşte în fiecare dintre noi întrebări existenţiale cu privire la dualitatea umană. Ne învaţă care sunt limitele umane şi ce reguli trebuie respectate pentru a supravieţui. Cu profunde substraturi psihologice, Dexter nu este un serial despre crime, ci despre ascunzişurile sufletului uman.

It’s not how good you are, it’s how good you want to be, by Paul Arden


weL

IKE

“It’s not how good you are, it’s how good you want to be” este una dintre cele mai tari cărţi motivaţionale scrise vreodată. Autorul ei, Paul Arden, a fost director de creaţie la Saatchi & Saatchi, agenţie în care şi-a petrecut 14 ani din viaţă.

Recenzie de Ţicău Horaţiu | ticauhoratiu.wordpress.com

Ideea principală a cărţii este că toţi oamenii care au succes au ajuns acolo pentru că au vrut cu adevărat să aibă succes. Autorul priveşte reuşita din două perspective, atingând două categorii de cititori: cei pasionaţi de advertising şi cei interesaţi de dezvoltarea personală. Personal, m-am regăsit în ambele. Din perspectiva omului de publicitate, Paul Arden oferă nişte tips& tricks, folositoare celor care activează sau vor să activeze în acest domeniu. El oferă informaţii despre cum trebuie să te comporţi cu clientul, cum să faci un print foarte tare sau cum să faci prezentarea unei campanii pentru a avea mai multe şanse de câştig. Sfaturile care fac cartea foarte valoroasă sunt însă cele ce ţin de dezvoltarea personală. De la îndemnul de a greşi şi de a da greş cât mai mult pentru a atinge excelenţa, sau de la idei precum faptul că ai fost concediat este cel mai bun lucru care ţi s-a putut întâmpla, cartea conţine câte un strop de înţelepciune în fiecare pagină. Cu un design demn de un om cu atâta experienţă în publicitate, cartea este scrisă foarte atractiv şi poate fi citită în maxim 2 -3 ore. În ceea ce priveşte structura, autorul

dezvoltă o idee pe 2 pagini, apoi trece la alta, fără să aibă neapărat legătură cu cea precedentă. Din punctul meu de vedere, cartea poate fi considerată o adunătură de ingrediente, care împreună ar putea forma reţeta succesului. Personal, consider că dacă la sfârşitul cărţii reţii şi înveţi să-ţi condimentezi viaţa cu măcar 2-3 dintre aceste ingrediente, vei simţi o schimbare radicală în modul în care vei aborda viitoarele încercări.


weL

IKE

Transporturban.ro – arta de a merge repede prin București

Primul lucru pe care l-am observat în primele mele săptămâni de ”bucureștean” a fost ca este aproape imposibil să ajungi repede dintr-un loc în altul. Blocaje, claxoane, nervi, întârzieri... și parcă mai e ceva. De fiecare dată când întrebi pe cineva din capitală cum poți ajunge din punctul X în punctul Y, răspunsul e ceva de genul: ”Uaaa... greu... complicat... Să vă spun: păi luați tramvaiul trei stații, coborâți, luați metroul, schimbați apoi magistrala, mai mergeți două stații, ieșiți la suprafață, luați autobuzul, apoi troleibuzul, coborâți la penultima stație și mai mergeți 20 de minute pe jos”. Ei bine, pentru astfel de situații se recomandă un medicament promițător: transporturban.ro.

Articol de Lucian Vasile | [email protected] | www.AtunciSiAcum.blogspot.com

Conceptul site-ul este destul de simplu şi accesibil pentru oricine: te ajută să călătorești rapid și eficient în București. La secțiunea ”planificare rută” ai o hartă a orașului pe care sunt marcate stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz și metrou. Alegi stația de plecare și cea de sosire, iar apoi mai ai 3 opțiuni în funcție de care îți este calculată ruta sugerată. În primul rând, poți selecta cu ce mijloace de transport alegi să mergi – poți exclude metroul în cazul în care ai abonament RATB și nu vrei să dai banii pe o cartelă.. Sau poți merge doar cu metroul și tramvaiul, sau numai cu autobuzul – e alegerea ta! A doua variabilă este legată de rapiditate și confort. Poți alege să ajungi mai repede la destinație, chiar dacă asta înseamnă să schimbi o dată sau de mai multe ori mijlocul de transport, sau poți să ajungi mai târziu, dar să faci cât mai puține

schimbări (astfel ai timp să citești în autobuz sau metrou). Și ultima opţiune este cea de complexitate a căutarii, în funcție de care ai numărul de rute alternative disponibile.

Transporturban.ro este o inițiativă grozavă, mai ales într-un oraș cu un trafic atât de nesuferit ca Bucureștiul! Totuși, uneori nu ține pasul cu schimbările de realitate – spre exemplu, nu ia în considerare că la Grozăvești s-a reluat circulația în toate sensurile și astfel ruta lui 105, spre exemplu, nu e aceeași cu cea din prezent. Dar aceasta este o mică problemă ce poate fi rezolvată repede. Așa că dacă ai nevoie să îți planifici o călătorie prin jungla Bucureștilor, transporturban.ro este o idee excelentă!


weL

IKE

Fanii BD-urilor numără benzile desenate

Florentina Ionescu | [email protected]

Stud-Life vine cu o veste bună pentru iubitorii şi cititorii revistelor de benzi desenate (BD-uri): timp de o lună, Salonul European de Bandă Desenată va poposi la Bucureşti, între 28 octombrie şi 21 noiembrie, la Galeria 3/4 MNAC, situată la etajul 3, în cladirea Teatrului Naţional. Salonul European de Bandă Desenată a fost deschis joi, 28 octombrie, la ora 18.30, de Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român, şi de Olivier Grenson, artist şi profesor de bandă desenată la Școala de Cercetare Grafică de la Bruxelles. Salonul European de Bandă Desenată cuprinde expoziţii,

ateliere de creaţie (de la serigrafie la webcomics), proiecţii de filme, lansări de carte, întâlniri cu artişti şi editori şi sesiuni de autografe. Salonul dispune şi de un punct special de vânzare, unde iubitorii BD-urilor vor putea să-şi completeze colecţiile cu albume, broşuri şi reviste de benzi desenate apărute în ţările prezente la eveniment. De asemenea, organizatorii au amenajat un spaţiu special, pe care îl vor pune la dispoziţia amatorilor de BD-uri, dornici să-şi expună propriile creaţii în domeniul benzilor desenate.

Mai multe detalii puteţi citi pe site-ul dedicat evenimentului: http://www.bandadesenataeuropeana.blogspot.com

Glazură roz şi sclipici…


weL

IKE

Glazură roz şi sclipici…

Recenzie de Ana Dinescu | nowavefanzine.blogspot.com

De câte ori of Montreal scot vreun album nou, prin minte îmi trec o serie de întrebări. Îşi bat joc de noi? Asta fac, nu? Art Snob Solutions vă spune ceva? Suffer For Fashion… or whatever? Singurul motiv a falmboianţei lor e dragostea complet neironică pentru Brian Eno, David Bowie şi tot ce înseamnă glam rock? Şi de ce vocalul formaţiei, Kevin Barnes, se plimbă gol pe scenă?

Lăsând deoparte colectivul Elephant 6 (din care fac parte americanii) şi orice referinţă la Prince, „of Montreal” au ajuns la cel de-al am-pierdut-şirul-şi-sincer-nu-îmi-pasă album, „False Priest”. Care, ştiţi voi, ar putea să fie starul ăla indie despre care vorbeau pe Gronlandic Edit. Aş putea, desigur, să mă lungesc, să fac o recenzie de vreo două pagini în care să vă spun cum sună albumul şi cum Barnes e o prăjiturică zăpăcită. Cum „False Priest” reușește să fie sexy şi amuzant, să facă pe oricine să zâmbească instantaneu de câte ori prăjiturica aia mai scrie un vers despre “love-making”, vers care va fi cântat fie cu vreun ton blazat sau pe o tonalitate înaltă şi care ne va fermeca chiar şi atunci când instrumentele vor fi prea disonante. Să vă spun cum pianul reuşeşte să fie mai spumos ca Robby Bubble. Despre cum prăjiturica aia cu glazura roz este, inevitabil, deprimată şi nefericită pentru că sclipiciul nu este, nu-i aşa, o soluţie pentru orice problemă. Şi cum, la fel de inevitabil, prăjiturica se îneacă în melancolie şi tristeţe deghizate în acorduri de pian multe prea teatrale, referinţe cinematografice şi versuri de-abia şoptite. Sau aş putea să trag o linie şi să spun că Barnes nu prea vrea să îşi schimbe persoana scenică. Că pastişa, influenţele glam-rock, machiajul, costumele, aranjanentele

instrumentale ciudate tipice „of Montreal” sunt aici, prezente pentru petrecerea dată de Barnes. Bine, eu cred că prima e aici, Barnes s-ar putea să nu fie deacord. Că, oricât de abrazive par chitarele, globul disco încă luminează camera în care Barnes dansează pe melodii din anii `70. Că, deşi au un duet cu Solange Knowles, „of Montreal” încă iubesc schimbările de stare aproape demonice, melodiile schizoide şi sunt încă mult prea excentrici pentru a fi înţeleşi de mulţi. Cu un stop de luminină stroboscopică, evident. Da, „of Montreal” sunt încă divini şi numai buni de luat în doze mari zilnic. Iar „False Priest” pare a fi reacţia cuiva care a luat o supradoza de marţipan. Îţi captează cu uşurinţa atenţia şi te roagă să te dai cu el în ceştile de ceai mecanice din bâlciul local. Şi, deşi nu se poate spune că este vreo evoluţie majoră, „False Priest” este totuşi o colecţie de (multe) momente care ne reasigură că nu greşim cu nimic pentru că îi iubim necondiţionat pe „of Montreal”.


weL

IKE

Foto de Mihai Sebastian Manole

15 ani de Trooper

Concertele lor seamănă mai mult cu o întâlnire cu niște prieteni vechi de care te leagă amintiri faine, muzică excelentă și plăcerea de a te simți bine. Pentru că băieții de la Trooper lansează pe 18 noiembrie, în Silver Church, un album live, marcând 15 ani de activitate, ne-am gândit să le punem câteva întrebări. Cum a fost destul de greu să-i prindem pe toți, l-am supus doar pe Coiotu’ (voce) la un ”interogatoriu”.

Interviu de Lucian Vasile | [email protected]

Stud-Life: Ce înseamnă pentru voi cei 15 ani de Trooper?Coiotu’: Înseamnă jumătate din viața noastră, înseamnă un vis devenit realitate, înseamnă multă muncă, bucurie, necazuri, transpirație și nu în ultimul rând cinci prieteni buni.

SL: Fanii poate se așteptau la un album cu piese noi. De ce unul live și de ce acum?C: Sunt 15 ani... am considerat că

a venit momentul pentru un disc live care să conțină cele mai iubite piese Trooper. Era timpul pentru a lansa acest album... Şi ce moment mai bun decât o aniversare?

SL: Atâția ani de activitate în aceeaşi formulă este un fapt mai rar în muzica românească. Cum ați reușit să rămâneți uniți în activitatea voastră?C: Ne leagă o prietenie sinceră fără interese murdare sau alte detalii întunecate. Suntem prieteni și apoi colegi de trupă... prieteniile adevărate durează vieți la rând.

SL: Cine sunt Trooperi din spatele muzicienilor de pe scenă?C: Cinci băieți perfect normali, mari amatori de muzică rock, unii dintre noi iubesc mult sportul, alții gătitul, cititul, filmele, mașinile... preocupările noastre sunt normale, dar mult mai comprimate pentru că totuși o mare parte din existența noastră este ocupată de muzică. Poate ne vedem pe la un fotbal sau un tenis într-o zi.

SL: Concertul din 18 noiembrie va fi unul special? Să ne așteptăm la surprize?C: Cu siguranță va avea ceva special. Sunt 15 ani de Trooper! Avem invitați, am pregătit niște piese foarte rar cântate în concerte, o să fie o nebunie așa cum i-am obișnuit pe prietenii formației.Foto de Mihai Sebastian Manole


weL

IKE

SL: Care a fost concertul de care vă amintiți cu cea mai mare plăcere?C: Nu știu dacă ceva o să înlocuiască deschidera concertului IRON MAIDEN... nu curând.

SL: Care a fost cea mai neobișnuită/ neașteptată cerere din partea fanilor/ fanelor?C: Crede-mă că le-am auzit pe toate și chiar mai mult. Nu vreau să fac un top, dar le mulțumim pentru fiecare gând pe care-l îndreaptă către noi.

SL: Și câteva quick-questions. Prima - de câte ori ați cântat ”Strigăt”?C: Dacă adun repetițiile cu live-urile cred că ajung la un... 6-700 de interpretări.

SL: Dacă ați fi invitați, ați cânta vreodată la o nuntă sau la un botez?C: Depinde cine se însoară și cine se botează... poate ne cheamă Steve Harris!

SL: Are Trooper vreun tren pe care voia să-l prindă și l-a pierdut?C: Din păcate două, dar nu am să vorbesc acum despre ele... Sunt

trenuri trecute și sincer nu-mi face plăcere să-mi aduc aminte...

SL: Care este cel mai reușit album Trooper, în opinia voastră sau, altfel spus, de care sunteți cel mai atașați?C: Nu există așa ceva. Fiecare disc Trooper ne reprezintă stările și ideile sufletești din acel moment. Orice piesă Trooper ascult, mă poartă undeva...Nu pot să fac diferențe între ele. Sunt copiii sufletelor noastre.

SL: Pot avea fanele speranțe la vreunul dintre voi? :PC: :)) De ce nu?

SL: Un salut/ mesaj pentru fani? :)C: 5475 de mulțumiri pentru sprijinul vostru incredibil. Fără voi nu am fi realizat nimic. Sper să avem ocazia ca în turneul “Trooper 15” să ne vedem cu cât mai mulți dintre voi!

Stud-Life a făcut rost și de 2 bilete moca plus 5 CD-uri pentru voi la concertul Trooper! Intrați pe www.stud-life.ro sau direct pe pagina noastră de Facebook și vedeți ce trebuie să faceți pentru a le câștiga!


weL

IKE

Lecturi Urbane - Despre oameni şi idei

Sunt puțini oamenii care se implică și care pun sufletul în proiecte menite să aducă o schimbare în bine în jurul lor. Mai puțini sunt cei care au conștiința lucrurilor corecte pe care trebuie să le facă. Însă din puțini s-au făcut mulți. Și-au adunat aspirațiile, dorințele și așteptările, și-au dat mâinile, și-au scos cărțile și au plecat în promovare. Acești oameni au creat “Lecturi Urbane”, proiect menit să schimbe atitudinea publică.

Articol de Nicoleta Simionescu | [email protected]

Este un proiect ce încurajază lectura în mijloacele de transport în comun și în spațiile publice. El a fost inițiat de voluntarii Civika.ro și susținută de Cotidianul și de Metrorex, iar prima ediție s-a desfășurat între 25 mai și 15 iunie 2009 în parteneriat cu Bookblog.ro.

Apoi, proiectul a continuat pe 3 noiembrie 2009 în București, pe ruta Aviatorilor – Tineretului – Pipera. Aproximativ 150 de cărți adunate de voluntari sau oferite de Cotidianul, pe care s-au lipit stickere, au fost împărţite călătorilor pentru a încuraja interesul pentru lectură. S-au strâns aproximativ 50 de voluntari care au

împărțit cărți și zâmbete, au făcut poze și au filmat, așa ca pentru “amintiri din viitor”.

Proiectul a continuat cu alte și alte ediții, cu mult mai multe cărți şi mai mulți voluntari, întâmpinați de călători care ofereau zâmbete la rândul lor. “Lecturi Urbane” nu a avut nevoie de organizare minuțioasă sau de finanțare, ci doar de voluntari, entuziasm și credința că se poate schimba ceva în jur şi de încurajările lui Adrian Ciubotaru, care este şi el o parte a proiectului.

Pe 30 martie a fost ultima ediție “Lecturi Urbane” la metrou și a început “Lecturi Urbane” de suprafață. De aici a urmat o amplă călătorie prin țară, unde s-au descoperit


weL

IKE

alți susținători și oameni dornici să îmbrățișeze cultura: Targu-Mureș, Cluj, Brașov, Satu-Mare, Constanța, Chișinău, Tecuci, Timișoara, Craiova, Bacău, Iași, Mediaș, Râmnicu Vâlcea, Câmpina, Ploiești, Oradea, Piatra Neamț, Arad, Drăgășani, Vălenii de Munte, Buzău, Onești. Peste tot au schimbat ceva și au lăsat în urmă dorință de lectură și entuziasm pentru schimbare.

Pe lângă toate acestea, oamenii de la Lecturi Urbane au mai obținut ceva: primele spații pentru “Lecturi Urbane” în capitală. Acestea sunt: Parcul Cişmigiu (în Grădina Trandafirilor) şi în Herăstrău (în Grădina Japoneză şi Lumea Copiilor - zona Vaporaşul Ana). Astfel, voluntarii au îmblânzit spațiul public și au oferit un semnal de normalitate de care toți aveam atâta nevoie.

Un alt obiectiv al proiectului este înființarea unei biblioteci publice la metrou. O bibliotecă ar oferi șansa tuturor oamenilor de a avea acces la cultură și la cărțile pe care și le doresc, dar nu au posibilitatea de a le achiziționa. Ar fi un loc unde s-ar face schimb de cărți, de idei, de sentimente și de vise! Acest obiectiv nu a fost încă atins, dar prin contribuţia noastră, a tuturor, se poate împlini.

Pe parcurs s-au adunat mai mulţi oameni, proiectul a fost mediatizat şi au apărut şi partenerii. Mai multe puteţi afla pe orasulciteste.ro.

“Normalitatea” de mult visată e pe cale de a se împlini. Visul își întinde aripile peste realitate și lasă deocamdată o umbră vagă, umbră ce va deveni cu timpul reflexie, apoi se va materializa. “Lecturi Urbane” este un îndemn pentru noi toți la schimbare; fiecare poate face ceva ca lumea noastră să devină un loc mai bun, fie că ne implicăm în acest proiect sau oricare alt proiect social.

Tu poți să schimbi balanța de la bine la rău, de la incultură la cultură, de la neimplicare la implicare.


weL

IKE

1. Silvana Catalinescu, Universitatea de Arte, Design Grafic, anul II“Mă îmbrac aşa cum simt, astfel încât să am un stil original.”

2. Andreea Postelnicu, Design Vestimentar, anul I“Mă îmbrac în funcţie de starea de spirit. Azi sunt foarte vesela şi am vrut să mă îmbrac mai crazy şi se pare că a avut efectul scontat” :)

Street fashion

De data asta am ieşit pe stradă înarmaţi cu un aparat foto şi cu o întrebare în minte: ce îi inspiră pe studenţi atunci când îşi aleg hainele? Vă lăsăm să descoperiţi singuri care a fost cel mai des invocat criteriu.

de Alina Cristea | [email protected]


weL

IKE

3. Paul Popa, Ceramica Sticla Metal, Master, anul I“Originalitatea...să nu mai fie altul ca mine.”

4. Sergiu Ioana, Ceramică Sticla Metal, Master, anul I“Să am un stil original...exclusivist...nu mai găseşti pe altul la fel...dar şi bugetul este un factor.”

5. Alexandra Nicolae, Istoria artei, Master, anul I“Hmm... chiar nu m-am gândit. Cred că dispoziţia... a, şi filmele franţuzeşti...”


FUNA venit toamna, calculează-mi creditele cumva!

Anca Iosif | [email protected] | lucrurisimplee.wordpress.com

Nu folosesc nume. Cine vrea să afle mai multe, poate! Ipoteză: toamna se aleg specializările pentru studenţii din anul al III - lea, de la… o anumită facultate. Ai trei la alegere. Departajarea? După credite, bineînţeles.

“Tu nu înţelegi că nu modificăm nimic?”, replică dânsa, ridicându-se greoi, cu palmele sprijinite în birou şi uitându-se încruntată şi de sus la ea, pe deasupra ochelarilor. “Dar nu vreau să modificaţi ceva!”, zise ‘umila’ studentă care nu vroia decât să-şi vadă notele, începând cu cele de pe anul I.“Nu, nu cred că ne înţelegem!

Calculele noastre sunt corect făcute, listele sunt deja afişate, plus că mai avem treabă şi…”. “Ştiu, ştiu, nu mai modificaţi nimic! Sunt convinsă că aţi făcut calculele foarte bine! Ştiu sigur că v-au ieşit bine. Ieri mi-am văzut numele la specializarea I. M-am bucurat enorm. Am fost felicitată. Astăzi sunt trecută pe listele celor de la specializarea a II -a”. Indubitabil, calculele sunt făcute perfect. Toată săptămâna trecută am fost prezentă la cursurile şi seminariile de la prima specializare. Astăzi când am intrat în sală, am fost întâmpinată ca o renegată:”nu mai eşti cu noi în grupăăă, de fapt te-ai mutat cu totul în altă reţea, pardon specializare”, au exclamat colegii mei scumpi. Presupun că absenţele nu îmi vor fi omise, corect? Dar totul e ok. Probabil sunt doar o altă studentă frustrată. Voi aţi calculat creditele impecabil. De asemenea, e perfect normal ca scumpa mea colegă – să-i spunem Eusebia - care este în spatele meu cu vreo 30 de locuri în urma clasificărilor, să prindă loc la specializarea pentru care am optat şi eu iniţial. Probabil am gumă-n păr sau păr în palmă. Voi verifica.


FUN

Am înţeles că voi nu greşiţi niciodată, vreau doar să mă uit şi eu peste dosarul meu. Zice ăştia în regulament că am dreptul! Sau şi ăsta este pur teoretic, ca tot ce levitează în clădirea asta? Sunt două mişcări simple: mişcarea 1 - DD – deschidere dulap, respectiv mişcarea 2 – EDN – extragere dosar “norocos”. Nu, nu vă uitaţi urât la mine, vreau să mă uit prin dosar, să pot constata şi aprecia munca pe care o depuneţi zilnic cu atât de mult interes, la un nivel superior. E normal că am făcut practică în anul I. La fel de normal este şi faptul că sunt deja în anul al III –lea , iar creditele de acum doi ani sunt invizibile. Dar vă înţeleg. E logic. Atunci când vă dă cu virgulă, treceţi studenta frustrată absentă. Ştiu, aţi calculat corect şi nu mai faceţi nicio modificare. Este totalmente mea culpa că profesorul meu coordonator pentru practică nu a răspuns la mailuri un an de zile şi că nu s-a sinchisit să aducă o hârtie până la dumneavoastră la birou. Sunt vinovată pentru că nu am alergat după dânsul zilnic şi pentru că am încercat să ajung şi la celelalte ore. Iată-mă, deci, la această mirobolantă facultate, în anul terminal. Pe fiecare zi mă gândesc de ce m-am îndrăgostit eu de ea, încă de la început. Comunicarea dintre administraţie şi studenţi este excelentă!

“Domnişoară..”“Nu am terminat”, spuse studenta, calmă. “Mai am puţin şi ajung la peroraţie”. Vă cer scuze pentru impertinenţa de a vă lua din timpul nostru. Am îndrăznit să vin fix când aveţi program cu plebea… scuze am vrut să spun cu studenţimea. Ştiu că aveţi credite de calculat (pentru a treia oară), cafele de băut, bârfe de ascultat. Vroiam doar să vă spun cât vă apreciez pentru umorul negru. Pentru că sunteţi unice – formaţi perechea perfectă pentru facultatea noastră! Numai la noi poate exista o listă mare cu studenţi reclasificaţi, care are ca titlu “LISTĂ FINALĂ”, iar ca subtitlu “PROVIZORIU”. Descopăr în continuare motive pentru care facultatea mea rulează. Ingenioasă. Ce ne-am face fără “creierele” ei. Mă gândesc cu nostalgie că termin vara viitoare... nu-mi vine a crede. Ce dor îmi va fi de ea şi de cozile nesfârşite din faţa secretariatului şi de uşile trântite în nas. Epic de-a stângul! Dar nu vă faceţi probleme. După ce voi absolvi – asta doar dacă-mi veţi calcula tot dumneavoastră creditele, corect, ca până acum – îmi voi sprijini bărbia în palme, mă voi uita în gol, cu un zâmbet senin şi voi rememora clipele unice. Trebuie să fug! Am uitat că se afişează ce-a de-a patra listă pe ziua de azi. “ Fată, se zvoneşte că cică asta chiar ar fi aia finală, fată!”, îi spune o colegă, zgâlţâindu-i umărul drept.” “Ce? Am picat la taxă? Dar eram pe locul 48. Of, sigur mi-am calculat din nou creditele greşit, că săracele secretare... nu pot să mă îndoiesc de profesionalismul lor...” PS: Ştie cineva numărul rectorului!? Semnat: O altă studentă frustrată.


FUNRețetă de slăbit studențească

Articol de Aura Stan | [email protected]

Cine zice că e ușor să slăbim? Nu e simplu deloc!

Primul lucru pe care ar trebui să-l faceți este să începeți să săriți peste mese. Dacă nu aveți suficiente mese acasă, vă recomand să mergeți la cantina din Kogălniceanu, unde veți găsi mese destule. Ideal ar fi să săriți peste mese aproximativ 40-50 de minute, timp în care veți arde multe calorii. Dacă aveți echilibru, puteți lua la rând și scaunele. Chiar și alea de la facultate, va fi mult mai palpitant.

După ce încheiați acest exercițiu benefic, e musai să continuați să faceți mișcare. Cel mai indicat este să luați parte la mișcările sindicale. Că tot e în trend… Mitinguri sunt destule, vă veți găsi locul, ori printre profesorii

chiulangii, ori printre polițiștii care asigură ordinea publică și stau la dispoziția cetățenilor în fața Palatului Parlamentului. Dar, mai bine, să protestați în numele vostru: că tot umblă vorba prin târg că se vor tăia subvențiile pentru cămin și transport.

Fiți fără grijă, veți găsi și niște traineri vânjoși, cu burțile pline, care vă vor consilia. Jandarmii vor avea grijă să vă pună pe fugă, arderile vor fi și mai intense, metabolismul accelerat, limba scoasă de un cot, până la nivelul bărbiei. În cazul în care nu sunteți în formă, veți fi ajunși din urmă de jandarmi și riscați să fiți caftiți. Nu intrați în panică, bătaia mâncată nu îngrașă! E un excelent tratament gratuit de remodelare corporală. Mai


FUN

www.stud-life.ro

mult decât atât, îi puteți ruga pe jandarmi să vă maseze cu mătărânga aia de bâtă în zonele cu celulită.

Chiar dacă ați mâncat bătaie, asta nu înseamnă că nu vă mai este foame. De aceea, cel mai indicat este să consumați răbdări prăjite. Vi le puteți procura foarte ușor, acum când și Guvernul vine în ajutorul vostru, odată cu micșorarea burselor. Ce Superslim? Ce Capsulă de slăbit? Boc-0-size e un tratament revoluționar de scăpat de orice speranță de a râvni la un tort de ziua voastră, la un Banana Speed Cocktail sau o seara în Gaia.

Dacă vă săturați și de răbdările prăjite, treceți la planul B. Începeți să vă roadeți unghiile de la mâini, iar cei care au calități acrobatice, pot continua nestingheriți cu cele de la picioare. Unghiile sunt o sursă excelentă de calciu, keratină și magneziu! În plus, mâncatul lor vă ajută să economisiți bani pentru a nu-i mai vântura la saloanele de manichiură și pedichiură. Și în Regie e mai scumpă acum procedura!

Mai există și alternative ,,homeoaltruistopate” pentru aceia dintre voi care au intrat înainte de a începe cura de slăbire în platou (perioada de platou = stadiul-problemă într-o dietă, atunci când organismul se obișnuiește cu o anumită greutate corporală și nu mai permite pierderea în greutate). Puteți să vă goliți frigiderul direct pe geam, mai ales dacă locuiți

în cămine. Se vor găsi destui maidanezi care să vă aprecieze gestul de caritate.

Și ultimul pont! Vă mutați în Căminul A1 din Grozăvești (ăla ,,jmecher”), vă luați cameră la etajul 9 și vă culcați pe-o ureche, liniștiți. Senatul Universității din București lucrează pentru dumneavoastră! De o săptămână nu mai funcționează ascensorul și se pare, că vor mai trece și altele până când veți apăsa pe butoane și chiar se va ,,mișca” ceva. Până atunci, scări dimineața, scări la amiază, scări seara, scări, scări, scări! Slăbirea e ca și realizată, picioarele tonifiate, tocurile tocite, timpul pierdut aiurea.

Spor la slăbit!


FUN5 povestioare amuzante din viaţa de student

Probabil am auzit cu toţii de aşa numitele „epic fails” sau, mai pe româneşte, greşeli epice. De la „mi-a mâncat pisica tema” la a bârfi un prof şi să te trezeşti cu el, stând lângă tine, de la a-ţi cădea fiţuicile pe jos la a copia de la o persoană care are subiecte diferite de ale tale, toate sunt epic fails, care merită povestite.

de Adina Antonie | [email protected]

“Istorisioarele” pe care le veţi citi în continuare sunt, în mare parte, adevărate. Ele au fost povestite din experienţa personală a studenţilor sau din ce au auzit ei de la colegii mai mari, iar altele sunt preluate din străinătate şi puteţi vedea înregistrările pe YouTube. Becurile buclucaşe Sesiune. Examen oral. Automatică. După o zi întreagă de ascultat studenţi, profesorul se plictiseşte şi găseşte o întrebare inedită pentru ultima persoană din sală: „Ia zi-mi tu mie... câte becuri sunt în această sală?”. Studentul le numără şi răspunde: „Cinci”. Profesorul deschide servita, scoate un bec şi spune: „Greşit, sunt şase”.

Sesiunea de restanţe. Acelaşi examen. Aceleaşi personaje. Aceeaşi întrebare. Studentul sigur pe el, răspunde: „Şase”. Profesorul: „Ha, ha, dar ce credeai? Că umblu cu un bec după mine de fiecare dată? Sunt cinci!”. Drept răspuns, scoate studentul un bec din buzunar: ”Greșiți, sunt șase!”. O putem numi o situaţie de tip win-win, student and teacher fail!

Carnetul aducător de „noroc” Mulţi studenţi visează la un examen ca următorul despre care vă voi povesti. În unele facultăţi, se pare

că profesorii se mai distrează din când în când pe seama

studenţilor, aşa că în ziua testului supraveghetorul le-a aruncat carnetele de note pe geam. „Cine aduce primul carnetul are cinci!”, i-a provocat cadrul

didactic. Cine nu îşi doreşte măreţul cinci?

Aşadar, toţi studenţii au luat-o la fugă şi mult noroc a avut cel care s-a întors primul. „Felicitări, ai

reuşit! Ai cinci! Restul, aveţi toţi zece!”, a spus profesorul. Student fail! Porumbelul beat

Plecaţi la un concurs de matematică, profesorul le confiscă studenţilor o sticlă cu vodkă şi o duce în camera sa. La plimbare prin oraş, pe ploaie, grupul găseşte un porumbel care nu mai putea să zboare. Profesorul îi pune numele „Geometrie”, îl duce în camera sa, în care locuia şi unul dintre studenţi, îi dă aspirină şi pleacă. E ştiut faptul că uneori

84

FUN

www.stud-life.ro

şi alcoolul este medicament, aşa că tinerii se gândesc să facă o faptă bună şi îi dau porumbelului să bea vodkă. Ce s-a întâmplat în continuare, vă las să vă imaginaţi singuri... Profesorul trăznit Se spune că o imagine face cât 1000 de cuvinte, aşadar vă invit să căutaţi pe YouTube un filmuleţ intitulat „Student Fail”. Când studentul se ţine de şotii şi nu încetează din a-şi sâcâi colega din faţă, ar trebui să se aştepte ca persoana de la catedră să ia atitudine. Aşa a făcut şi un profesor în cadrul unui seminar, găsind o metodă inedită de a-i atrage atenţia celui care îi deranja ora. Punct ochit, punct lovit! I-a aruncat cu buretele în cap studentului neastâmpărat! Teacher win, student fail! Păcăleli studenţeşti Când vorbim de povestioare amuzante din timpul studenţiei, nu pot să nu mă gândesc la o reclamă de la o napolitană celebră, în care studenţii îndrăznesc să îi facă o farsă colegului lor de cameră, aşa că îl mută afară. La propriu afară, în aer liber, căci îi leagă patul lângă geam. Dacă v-am făcut curioşi şi nu vă amintiţi spotul publicitar, daţi un search pe YouTube cu „Îndrăzneşte – căminul”. Pe acelaşi site căutaţi şi „Rat Trap Prank” pentru o păcăleală, de fapt răzbunare, ce implică multe curse de prindere a şoarecilor şi un iubit care cade în capcană. Pentru final, v-am pregătit cel mai bun banc spus de studenţi: „De mâine, mă apuc de învăţat”.


FUN Cum să-ţi enervezi colegul de cameră

Articol de Ela-Evelina Jianu | [email protected]

1. Îmbrăţişează-l de fiecare dată când intră în cameră, strigând cu entuziasm: “Te-ai întors!”. Dansează în jurul lui de fericire. După cinci minute, uită-te la ceas şi întreabă: “N-ar trebui să pleci?”

2. Acoperă-ţi patul cu un cort şi refuză să ieşi de acolo. Explică-i colegului tău că “Facultatea e o junglă” şi roagă-l să-ţi aducă rezerve de mâncare şi apă.

3. Anunţă-l că prietenul tău imaginar se va muta cu voi în cameră. Apoi roagă-l să dea muzica mai încet pentru că prietenul tău imaginar are o durere îngrozitoare de cap.

4. Desenează-ţi o pată mică şi neagră pe mână. Fă-o din ce în ce mai mare în fiecare zi. Uită-te alarmat la ea, spunând : “O nu! Se întinde!”

5. Încuie-te pe dinăuntru în cameră. Când colegul de cameră încearcă să deschidă uşa, strigă-i : “Nu intra! Sunt dezbrăcat”. Lasă-l să aştepte afară câteva ore.

6. Cumpără-ţi o tarantulă şi ţine-o într-un borcan câteva zile, apoi scapă de ea. Când colegul de cameră te întreabă de ea, spune-i că: “e pe aici pe undeva”.

7. Lipeşte-ţi pantofii de tavan. Când intră colegul tău în cameră, întinde-te pe podea şi freacă-ţi capul gemând de durere.

8. Cumpăra nişte broaşte ţestoase, pictează-le numere pe carapace şi organizează întreceri între ele pe hol.

9. Ia un obiect valoros de-al colegului tău şi ascunde-l. Dacă te întreabă unde e, spune-i că l-ai dat în schimbul unor boabe vrăjite de fasole.

10. Fă-ţi bagajele în fiecare joi şi anunţă-l pe colegul tău de cameră că pleci acasă. Întoarce-te după o oră şi spune-i că nu ai găsit pe nimeni acasă. Despachetează şi culcă-te.


FUN

www.stud-life.ro

1. Stai în fiecare zi în faţa geamului deschis cu o cască pe cap. Apoi, într-o zi, când colegul tău e plecat, întinde-te afară sub fereastră şi prefă-te rănit. De a doua zi începi din nou să stai în faţa ferestrei cu casca pe cap.

2. Schimbă încuietorile de la uşă. Nu-ţi lăsa colegul să intre decât dacă spune parola. Schimbă parola des, iar atunci când colegul n-o ghiceşte, obligă-l să plătească o taxă de intrare.

3. Întreabă-ţi colegul de cameră despre asigurarea lui medicală. Motivează-ţi întrebarea prin explicaţia “Se pot întâmpla accidente...” râzând fals.

4. Lasă-i prin cameră bilețele de genul “Ştiu ce ai făcut” sau “Să nu crezi că mă păcăleşti”. Semnează-le cu sânge.

5. Cumpără-ţi un telescop. Uită-te din pat spre colegul tău prin telescop, prefăcându-te că e prea departe ca să-l vezi altfel.

6. Spune-i că vrei să fiţi doar prieteni şi că nu-i mai suporţi avansurile. Aşteaptă puţin, apoi invită-l să faceţi duş împreună.

7. Imediat ce colegul tău de cameră stinge lumina ca să se culce, începe să cânţi fragmente din opere celebre, cât de tare poţi. Când colegul de cameră aprinde lumina, prefă-te că nu ştii ce s-a întâmplat.

FUN

8. Noaptea târziu, când colegul tău vrea să doarmă, porneşte conversaţii care încep cu “Îţi mai aduci aminte vremurile bune când...” şi inventează nişte amintiri cu voi doi.

9. Stai şi holbează-te la el ore întregi. Invită şi alte persoane să ţi se alăture. Mănâncă alune, aruncând câteva şi spre colegul de cameră. Apoi comentează clătinând din cap: “Grădinile astea zoologice nu mai sunt ce erau odată...”

10. Cumpără câteva conserve. Lipeşte pe una dintre ele o etichetă cu “Fasole pentru sărituri”. Mănânc-o, apoi începi să sari prin cameră. Pe următoarea eticheteaz-o cu “Fasole pentru dansat”. Mănânc-o şi dansează. Pe ultima conserva lipeşte o eticheta cu scris vizibil: “Fasole pentru omorât colegul de cameră”. Uită-te spre colegul tău de cameră zâmbindu-i malefic.


FUN Unde stă fericirea?

Specialiștii în psihologie vorbesc în această perioadă despre depresiile sezoniere. Sunt nenumărate motive pentru care tinerii, și nu numai, se simt fără chef de viață, mai triști, mai irascibili și evident, neînțeleși. Ei sunt mai obosiți, deci pasivi, fără poftă de mâncare, deci slăbiți, și toate acestea se datoreaza toamnei.

de Iulia Mărginean | [email protected]

Câteodată noiembrie asta aduce! E anotimp de tranziție, deci știm cu toții ce înseamnă: un pic de ploaie, un pic de vânt, zile însorite înșelătoare și temperaturi scăzute. Pe nepusă masă, te pomenești scufundat în așternuturi, cu telecomanda în mână și plictisit! Plictiseala e și ea o formă ușoară de depresie sufletească, cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, dar care, din fericire, se poate trata. Ai nevoie de oameni în jur. Atât!

Chiar dacă psihologii mai recomandă și psihoterapia, pentru tratarea depresiilor de toamnă, de ce să plătești, când poți să găsești soluții singur? Serotonina, de exemplu. Creșterea nivelului serotoninei, hormonul fericirii, acționează ca neurotransmițător. Ea intervine în procese mintale și afective, depresii și anxietăți. Ea e prezentă și în alimente

banale, cum ar fi pastele, legumele, cartofii, cerealele. Dar dacă pe noi ne fac fericiți, de ce să nu punem pe listă o plimbare în parc cu persoana iubită, prăjituri, castane prăjite, înghețată sau guma Turbo?

Studiile medicale au arătat că barbații sunt mult mai avantajați decât femeile din acest punct de vedere, creierul lor producând cu aproximativ 50% mai multă serotonină. Așa se explică de ce numărul femeilor care se confruntă cu probleme de acest fel este mai mare decât cel al bărbaților. Așa se explică de ce ele par mai nefericite sau de ce bărbații

88 www.stud-life.ro


FUN

par într-o continuă petrecere. Să nu mai punem, deci, pe seama meciurilor de fotbal starea noastră de disconfort. Motivul e clar. Serotonina scăzută.

De fapt, depresia de toamna e câteodata doar o scuză. Zilele sunt mai scurte și totul grăbește timpul și apropie sfarșitul de an. Depresia este o boală, da, dar la unii dintre noi este doar o analiză a sinelui, o analiză a cât de bine am evoluat anul acesta. Și apar întrebările: Ce mi-am propus să fac în 2010? Câte s-au realizat? Ahh... și câte las neterminate!

Nu e DOAR astenie. E un fel de ”middle year crisis”, un fel de deadline apăsător, când realizezi că în mai puțin de două luni se sfârșește anul. E același sentiment ca înainte de 30 de ani când tragi linie și-ți faci propriile socoteli cu viața. Cele mai multe femei își plănuiesc viața până la 30 de ani și fiindcă tot ele sunt mai numeroase în cazul depresiilor, un studiu australian explică și de ce femeile nu vor să iasă din acea stare. Fie că sunt sau nu într-o relație stabilă, cele care suferă de depresie au parte de mai multe

relații sexuale decât femeile care nu suferă de depresii.

Despre ce se întâmplă cu femeile toamna, nu am o certitudine, dar cu siguranță adevărul e undeva la mijloc. E de vină ori alimentația nepotrivită, ori se transformă de bună voie în ”bolnave închipuite”.


FUN

www.stud-life.ro

Hurts la Bucureşti

Revelaţia muzicală a anului, trupa britanică Hurts, va ajunge şi în România pe 11 noiembrie, în club Silver Church. Albumul lor de debut, Happiness, a urcat rapid pe primul loc în topul celor mai bine vândute din Marea Britanie. Acesta conţine chiar şi o colaborare cu celebra Kyle Minogue, pentru piesa “Devotion”. În plus, trupa lui Theo Hutchcraft şi a lui Adam Anderson ocupă poziţia a patra în topul celor mai promiţători muzicieni din 2010.

Hurts şi-au câştigat faima unei formaţii live spectaculoase, biletele pentru turneul lor din Marea Britanie fiind vândute în totalitate. Pentru concertul de la Bucureşti preţul biletelor va fi de 50 de lei.

Trooper aniverseaza 15 ani

Trooper aniversează 15 ani de carieră pe 18 noiembrie, in club The Silver Church. Cu această ocazie va fi lansat şi primul album live din cariera, “15”. Acesta va fi oferit fanilor la intrarea în club şi nu se va găsi de vânzare în niciun magazin. CD-ul include cele mai bune piese de pe cele cinci albume de studio ale formaţiei, interpretate live în 2009, odată cu lansarea operei rock “Vlad Ţepeş – Poemele Valahiei”.

În ultimii trei ani, Trooper au fost votaţi cel mai bun grup de metal, conform metalhead.ro, cel mai cunoscut site de rock din România. De asemenea,

de-a lungul timpului ei au cântat alături de nume mari ale rockului, de la Iris, la Iron Maiden şi Sepultura.

Intrarea la concertul Trooper costă 15 lei.

Party cu Stud-Life

de Denisa Căldăraru | [email protected]


FUN

Nouvelle Vague se întorc

Nouvelle Vague revin în Bucureşti pe 22 noiembrie, la Sala Palatului. Aceasta va fi a treia oară când francezii vor aduce ritmurile de bossa nova în România. Cei doi producători, Marc Collin şi Olivier Libaux, vor cânta alături de Nadeah, vocea care i-a acompaniat şi în primele două show-uri din 2008. Surpriza de anul acesta este actriţa de origine franceză Mareva Galanter, cu care Nouvelle Vague a început colaborarea pentru noul album.

Stilul new wave al artiştilor francezi a fost îmbogăţit permanent cu elemente de punk-rock, post-punk, reggae, ska şi blues. Dacă la început melodiile lor erau o reinterpretare

bossa nova ale unor piese celebre Joy Division, The Clash, The Cure sau Depeche Mode, pe cel de-al treilea album, NV3, au ajuns să colaboreze cu cei care le-au influenţat muzica.

Biletele pentru spectacolul Nouvelle Vague au preţuri cuprinse între 65 si 185 de lei.

Iris lansează noul album

Legendara trupă Iris va lansa pe 21 noiembrie albumul “12 porţi” printr-un concert susţinut la Sala Palatului. “12 porţi” vine la trei ani de la apariţia ultimului material discografic, “Cei ce vor fi”, care a marcat aniversarea de 30 de ani a trupei. În tot acest timp, Iris a trecut printr-un moment dificil, operaţia solistului Cristi Minculescu, care s-a încheiat cu un final fericit. Acum cei de la Iris sunt gata să revină în forţă pe scena muzicală. Primul single promovat de pe noul album este “Cât aş vrea să zbor”.

Biletele pentru concertul de lansare costă între 30 şi 100 de lei.


FUN

www.stud-life.ro

Anathema în turneu

Turneul “We’re Here Because We’re Here” al trupei Anathema se va opri pe 19 noiembrie la Arenele Romane. Rockerii îşi promovează astfel albumul cu acelaşi nume, pe care fanii îl aşteaptă de şapte ani. Încă o dată, Bucureştiul se va umple cu sunete atmosferice, metal, doom si progressive rock.

Titlul are o însemnătate specială pentru membrii trupei. Inspirat dintr-un cântec din timpul Primului Război Mondial, interpretat pe o melodie tradiţională scoţiană, el reflectă legătura care există între cei şase membri Anathema.

Biletele pot fi cumpărate cu 70 de lei până pe 9 noiembrie, cu 85 de lei în perioada 10-18 noiembrie, iar în ziua evenimentului ele vor costa 90 de lei.

Vagabundos cuceresc Bucureştiul

Pe 20 noiembrie, Sala Polivalentă va fi luată cu asalt de Vagabundos. The Mission aduc pentru prima dată în România proiectul electronic Cadenza Vagabundos, care reuneşte artiştii casei de discuri Cadenza. Proiectul a început pe plaja din Ibiza, pentru ca apoi să ajungă în cluburile din toată lumea. Astfel, pe scena de la Polivalentă vor urca cunoscutul DJ de origine chileană, Luciano, alături de Mirko Loko şi de Cesar Merveille. Organizatorii anunţă un decor special creat pentru acest eveniment.

Preţul biletelor este de 40 de lei în avans şi 60 în seara evenimentului.


iFUN

Playtech.ro oferă fanilor primul eveniment de gaming 3D din România

de Dan Șerbănescu, Playtech

Un 3D la vremea lui face cât zece... jocuri jucate pe un monitor de 15 inchi. Pentru că nivelul atins în prezent de tehnologiile 3D poate oferi, în sfârșit, o experiență absolut memorabilă oricărui utilizator. Iar primii beneficiari pe deplin ai acestor tehnologii sunt, ca și în cazul atâtor altor tehnologii revoluționare, gamerii. Și asta pentru că foarte multe dintre jocurile cele mai populare sunt în mod nativ compatibile cu tehnologiile 3D, așa că nimic nu îi împiedică pe gameri să descopere sau redescopere universul fascinant căruia i-au dedicat atâtea ore.

Dacă filmele 3D sau transmisiile TV în 3D se lasă încă așteptate, jocurile în 3D sunt deja o realitate, de ani buni. Așa că, dacă vrei să vezi la ce nivel a evoluat tehnologia 3D față de ce era acum câțiva ani, pe vremea monitoarelor analogice, sau pur și simplu vrei să o descoperi pentru prima oară, Playtech.ro îți oferă șansa unei experiențe 3D la cel mai ridicat nivel disponibil în acest moment, cu ocazia primului eveniment de tehnologie 3D cu aplicare în gaming din România.

PlayFest 2010 are ca scop interacţiunea şi familiarizarea utilizatorilor cu tehnologia 3D high-end. Gamerii, și nu numai ei, vor avea ocazia de a testa ei înşişi, în 3D, titluri de succes lansate anul acesta, în frunte cu mult aşteptatul Call of Duty: Black Ops.

Evenimentul va începe cu o competiţie în reţea, pe platforma PC, însă va exista şi posibilitatea testării jocului pe console (PlayStation 3 şi Xbox 360). Câştigătorii competiţiei de gaming vor primi jocurile video ca premiu, precum şi alte suprize rezervate în timpul evenimentului. Distracţia va continua sub forma unei petreceri, cu tombole şi premii diverse, accesibile pentru toată lumea prezentă la eveniment.

Accesul la eveniment va avea loc pe baza invitaţiilor oferite de Playtech.ro şi partenerii media, după înscrierea pe site la concursul petrecerii. Evenimentul este programat pentru data de 26 noiembrie 2010, la clubul R2 (Regie) din Bucureşti. Mai multe detalii găsiți pe www.playtech.ro.


FUN

www.stud-life.ro

Culese de Nicoleta Simionescu

1. La examen, un student ia un bilet; nu ştie, ia altul, iarăşi nu ştie. Al treilea de asemenea. Îl ia şi pe al patrulea şi pe al cincilea. În acest moment profesorul îl opreşte şi îi dă nota 5. Ceilalţi studenţi se revoltă: - Pentru ce?- Cum pentru ce? Dacă tot caută, înseamnă că ceva tot ştie.

2. Preşedintele Traian Băsescu merge într-o zi în faţa oglinzii…Traian Băsescu: Oglinda, oglinjoară, cine e cel mai frumos preşedinte?Oglinda: Dă-te la o parte să văd… 3. - Boc, te rog insistent să mă mai contrazici şi tu din când în când, să creadă lumea că suntem doi! 4. Bunico, nu mi-ai văzut o cutie de pastile pe care scria Ecstasy?Bunica: - Dă-le naibii de pastile, tu ai văzut dragonul din bucatarie?!? 5. Un vânator într-un magazin de profil:- Pantaloni de camuflaj aveţi? - Avem, dar nu-i găsim!

6. Intra Gheorghe in librăria din colţ, vesel şi fericit....-Auziţi.. caut o carte, am văzut că o aveti în vitrină, aceea Cum să devin bogat imediat...-Da, mai am una doar, ai noroc, zice vânzătoarea şi scoate două volume.-Păi nu cumpăr decât unul, zice Gheorghe.-Ştiu, dar al doilea e Codul Penal, şi le vând mereu împreună!7. Soţul: - Măi femeie, administratorul blocului se laudă că s-a culcat cu toate femeile din bloc, cu excepţia uneia...Soţia: - O fi aia grasă şi bătrână de la parter?!?!

8. Un student pică la examenul de logică.- Domnule profesor, dacă vă pun o întrebare de logică şi nu ştiţi răspunsul, îmi măriţi nota?- Da, sigur!- Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic şi ilegal, toate în acelaşi timp?Profesorul se gandeşte, face scheme pe hârtie, dar nu ştie răspunsul.- Bine, uite, ţi-am pus 8 în loc de 3, acum spune-mi şi mie răspunsul.- Faptul că dumneavoastră aveţi 69 de ani, iar soţia dvs. are 22 de ani este legal, dar ilogic; faptul că soţia dvs. are un amant de 21 de ani este ilegal, dar logic, iar faptul că dvs. îi măriţi nota amantului soţiei dvs. este şi ilegal şi ilogic. 9. Un cioban ardelean stătea pe iarbă, în apropierea unei fântâni. Un om se

BANCURI


FUN

12. Doi lupi se duc sa fure oi. Ciocănitoarea îi aude şi-i pârăşte la cioban care se pune la pândă. Seara ajung lupii la stână şi vor să intre pe o gaură din gard. Intră primul lup pe gaură şi ciobanul îi dă o bâtă peste bot. Pune mâna la bot şi se întoarce către celălalt şi îi spune: intră tu primul, că pe mine mă bufneşte

râsul!! 13. Era Bulă la şcoală şi avea o inspecţie. Inspectorul spune că a ieşit foarte bine inspecţia, dar că Bulă (băiatul din colţ, de lângă fereastră) nu prea a răspuns. El întreabă dacă poate să se ducă să pună câteva întrebări. Profesoara răspunde că da. Se duce la el şi îl întreabă: - Bulă ce faci dacă eşti singur într-o pădure şi din senin apare lângă tine un urs?Bulă:- Fug!Inspectorul spune: - Fuge şi ursul după tine!- Fug mai tare!- Să presupunem că fuge şi ursul mai tare...- Fug şi mai tare!- Să presupunem că fuge şi ursul şi mai tare...- Mă urc într-un copac !- Să presupunem că se urcă şi ursul după tine!- Mă urc şi mai sus!- Să presupunem că se urcă şi el mai sus!- Eee, du-te în rasa mă-tii, că tu ţii cu ursul!!

duce la fântână cu intenţia de a bea.- Nu bea, omule, e otrăvită !- Nem to dom.- Apoi bea, dar încet, că-i rece... 10. O fetiţă se duce la un magazin de animale şi întreabă:- Vă log, aveţi iepulaşi dlăgălaşi? Inima vânzătorului se topeşte brusc. Se aşează pe vine lângă fetiţă şi o întreabă: - Vlei un iepulaş dlăgălaş alb, sau unul dlăgălaş moale şi neglu şi pufos? Sau poate pe cel... dlăgălaş şi maloniu de acolo?Fetiţa se înroşeşte,... se leagănă puţin pe călcâie, îşi pune mânuţele pe genunchi, se apleacă în faţă şi răspunde în şoaptă...- Cled că pe pitonul meu îl doale în cul de culoale... 11. În toiul noptii, Bulă, cu vânătăi pe faţî şi cu două valize în mâini, sună la uşa casei lui tatăl său. - Ce-i cu tine, Bulă, la ora asta şi în halul ăsta? - M-am certat cu nevastă-mea. - Şi a îndrăznit aia să dea în tine? Eu, în locul tău, o făceam bucăţi! Bula, rânjind: - Dar ce credeai că am în valize?

Caricatură de Ruxandra Gherghinoiu


FUN

www.stud-life.ro

HOROSCOPUL STUDENTULUINOIEMBRIE 2010

BERBECBanii de buzunar: Vestea bună este că în octombrie, banii nu reprezintă o problemă pentru tine. Este timpul să faci ordine atât prin facturile restante, cât şi în viaţa personală. D’ale sufletului: Ai ceva pe suflet, şi nu şti cui să dai ascultare: inimii sau raţiunii? Nu vrei să dai dovadă de slăbiciuni, iar incertitudinea te macină. Profesional: Succesele îţi vor face zilele mai frumoase, iar dacă eşti hotărât să te lupţi pentru un post mai bun, acum este şansa ta!

TAURBanii de buzunar: Orice exces îţi poate afecta bugetul şi trebuie să îţi gestionezi cu atenţie cheltuielile. Datoriile din lunile trecute trebuie acoperite, așa că fii cumpătat pentru a evită datorii în plus! D’ale sufletului: Această perioadă nu este excelentă pentru sentimentele tale. Nu te implica prea tare şi nu cere prea mult în schimb. Comunicarea este şi ea importantă. Viitorul sună bine, însă momentele critice trebuie depăşite cu răbdare şi atenţie. Profesional: Calităţile profesionale te vor ajuta să depaşesti micile obstacole întâlnite în cale.

RACBanii de buzunar: Stai bine cu banii, însă ar trebui să priveşti pe termen lung şi la metode de a-ţi creşte veniturile de acum înainte. Este recomandat să vii cu idei profitabile. D’ale sufletului: Apele sunt calme, însă planurile legate de o viitoare mutare împreună ar trebui definitivate. Te implici trup şi suflet în relaţie ceea ce duce la o relaţie de succes! Profesional: Ai ocazia de a te afirma la serviciu, iar munca depusă este în sfârşit valorificată şi admirată. Este vremea culegerii roadelor eforturilor tale.

GEMENIBanii de buzunar: Eşti un maestru al utilizării banilor! Ai putea chiar să iei în considerare un plan de investiţii pentru a-ţi asigura un venit bun pe viitor. D’ale sufletului: Luna noiembrie este plină de surprize, din păcate neplăcute. Comunicarea este cheia succesului şi a unei relaţii de lungă durată. Vei trece prin teste, care vor decide viitorul relaţiei actuale. Profesional: Este timpul să începi un nou capitol pe plan profesional, însă nu trebuie să îţi fie teamă. Te va avantaja pe viitor.

LEUBanii de buzunar: Banii nu au fost aproape niciodată o problemă pentru tine, şi nici de această dată nu te împiedică să te simţi bine în oraş sau cu prietenii. D’ale sufletului: Se pare că sentimentele faţă de partener nu mai este la fel de puternice ca înainte. Te simţi singur şi nimeni nu pare să reuşească să te scoată din această stare. Profesional: Munca grea îţi este răsplătită atât financiar, dar şi intelectual prin aprecierile primite. Dai dovadă de stăpânire de sine și înţelepciune.

FECIOARĂBanii de buzunar: Banii încep să îţi surâdă, însă nu pentru mult timp. Trebuie să fii atent cum îi gestionezi pentru a-ţi putea îndeplini toate planurile şi dorinţele. D’ale sufletului: O nouă iubire la orizont îţi va îndulci zilele de toamnă şi eşti nerăbdător să vezi încotro se îndreaptă. Atracţia e reciprocă, iar idila va evolua relativ repede. Profesional: Este timpul să profiţi de ocaziile care îţi apar în cale! Este o perioadă perfectă pentru a-ţi demonstra abilităţile şi de a te afirma la nivel profesional.


FUN

BALANŢĂBanii de buzunar: Nevoia de bani este în sfârşit satisfăcută, şi mai rămân ceva bănuţi pe lângă, numai bine pentru planurile deja făcute. D’ale sufletului: Inima bate tare, iar sufletul tău este fericit savurând şansa de a întâlni marea iubire. Fii cu ochii-n patru pentru că nu şti de unde apare jumătatea ta. Profesional: Dacă intenţionai să faci o schimbare pe plan profesional, acum este momentul. Un nou mediu, colegi noi şi experienţe noi te vor ajută să îţi pui în valoare aptitudinile profesionale.

SCORPIONBanii de buzunar: Mare atenţie în gestionarea banilor şi acoperirea datoriilor importante. Prietenii sunt alături de tine emoţional, dar şi financiar. D’ale sufletului: Lipsa curajului te împiedică să îți arăţi adevăratele tale sentimente. Atenţie cui îi povesteşti sentimentele tale, pentru a te feri de invidioşii care ar putea strica tot ce ai clădit. Profesional: Modificările la locul de muncă sunt pozitive, însă este necesară răbdare. Efectele vor fi observate pe termen lung şi cu toţii veţi avea de câştigat.

CAPRICORNBanii de buzunar: Planurile tale devin realitate şi îţi vei achita toate datoriile cu brio, manevrând resursele financiare disponibile cu măiestrie. D’ale sufletului: Libertatea contează foarte mult pentru ţine, iar partenerul tău respectă asta. Relaţia merge bine şi se anunţa bucurii pe plan sentimental. Profesional: Viitorul sună bine, fie că este vorba de o promovare sau o mărire de salariu. Noi perspective conduc către noi oportunităţi profesionale.

SĂGETĂTORBanii de buzunar: Nu te lăsa indus în eroare de reduceri şi oferte, gestionează-ţi banii cu atenţie! D’ale sufletului: Schimbarea bate la uşă iar viitorul este în mâinile tale. Fie că vrei să începi o nouă relaţie sau să treci la următorul nivel, este decizia ta! Profesional: Ai deplină libertate, lucrezi cu drag iar originilitatea şi creativitatea nu te vor dezamăgi nici de această dată! Câteva schimbări pe plan profesional vor fi de bun augur.

VĂRSĂTORBanii de buzunar: Nu cheltui pe lucruri de care nu ai nevoie momentan deoarece situaţia ta financiar nu este excelentă. Încearcă să te descurci cu ce ai, zile mai bune cu siguranţă vor veni! D’ale sufletului: Cineva intervine în relaţia voastră cu denigrări şi bârfe la adresa partenerului, însă nu trebuie să pleci urechea la aceste răutăţi. Altfel, dacă nu veţi depăşi acest hop vei regreta mai târziu. Profesional: Te afli într-un moment de răscruce iar deciziile nu trebuie luate cu repeziciune.

PEŞTIBanii de buzunar: Fii atent la profitorii din jur şi nu te lăsa condus de naivitate. Stai foarte bine din punct de vedere financiar, însă nu arunca cu banii în toate părţile! D’ale sufletului: Nu pui preţ pe iubire şi sentimente, fiind mai mult interesat de flirturi şi idile scurte. Ai grijă cum interpretează partenerul tău asta. Profesional: Te afli în căutarea unor noi surse de venituri? Pune totul în balanţă şi vei găsi o serie de alternative destul de interesante şi atractive financiar.


SCRIE IN STUD-LIFE!Esti student si ai ceva de spus ?Stud-Life iti ofera spatiu de exprimare!

Urmareste site-ul nostru si vezi ce articole v rem pentru urmatoarea luna la sectiunea “Scrie in Stud-Life” sau trimite-ne ideea ta la [email protected] tau va ajunge la mii de studenti din Bucuresti si din tara, cat si la diversi actori din viata studenteasca.

Cine poate scrie în Stud-Life?

Studenți de pretutindeni, la zi sau ID, licență sau masterat, români și străini, care pot fi chiar și corespondenți pentru Stud-Life.

Așa că îndrăznește! Fă-te auzit! Scrie în Stud-Life!

www.stud-life.roStud-Life deschide uși!

, ,

, ,

, ,

,

,

, , , ,

, , , ,

Stud-Life Noiembrie 2010

Documents

Transcript of Stud-Life Noiembrie 2010