PSIHOLOGIE SOCIALĂPSIHOLOGIE SOCIALĂCURSCURS

Prof.univ.dr. Alin GAVRELIUCCatedra de Psihologie

Facultatea de Sociologie și PsihologieUniversitatea de Vest din Timișoara

PROPAGANDA ŞI PROPAGANDA ŞI PERSUASIUNEAPERSUASIUNEADefinirea propagandei. Propaganda

ca fenomen psiho-social. Formele propagandeiFeţe ale propagandeiUn model psihosocial al propagandeiPropaganda ca formă de comunicare

şi stagiile analizei propagandeiPersuasiunea şi circulaţia socială a

stereotipurilor. Definirea persuasiunii

Ţintele persuasiunii. „Ancorele“Factorii reuşitei în persuasiuneModele de rezistenţă la persuasiune

Definirea propagandei. Definirea propagandei. Propaganda ca fenomen Propaganda ca fenomen psiho-socialpsiho-socialG. Jowett &V. O’Donnell (1992/2007)

- Propaganda and Persuasion propaganda = încercarea deliberată

şi sistematică de a forma percepţii, a manipula cogniţii şi a direcţiona comportamente pentru obţinerea unui răspuns care să corespundă intereselor propagandistului (Jowett, O’Donell, 1992/2007, p. 6).

Formele propagandeiFormele propagandei

propaganda albă, pornită de la o sursă identificată corect şi la care informaţia conţinută în mesaj este exactă, cu o ridicată doză de acurateţe.

propaganda neagră, în care sursa este falsă şi răspîndeşte neadevăruri.

propaganda cenuşie - sursa poate sau nu să fie corect identificată, iar acurateţea informaţiei este incertă.

Feţe ale propagandeiFeţe ale propagandei

Dezinformarea = propaganda neagră.

Propaganda: A Pluralistic Perspective, T.J. Smith (2005) 1- modelul sursei deviate (deflective source):

- în care propagandistul P creează P1, sursa aparentă a mesajului M. Receptorul R percepe

informaţia ca şi cum ar proveni direct de la P1 şi nu o asociază cu propagandistul autentic P.

P

M M

P1 R

Feţe ale propagandeiFeţe ale propagandei

2 - modelul sursei legitimante (legitimizing source)

– P creează „secret” mesajul original M1 într-o sursă legitimantă P2; acest mesaj este

recepţionat şi „ridicat” de către propagandist (M2) şi comunicat receptorului R în forma M3,

ca şi cum ar proveni de la P2 (întocmai ca în triunghiul anterior KGB – India – ţările

nealiniate, ce „colaborează” pentru transmiterea mesajului înspre SUA. P2 legitimează

mesajul şi, în acelaşi timp, maschează propagandistul real.

Figura nr. 2 P M1 M2 M3

P2 R

Un model psihosocial al Un model psihosocial al propagandei - propagandei - G. JowettG. Jowett & &V. V. O’Donnell (1992O’Donnell (1992/2007/2007) )

A -----> B A---C---B nemediată mediată Scop: promovarea unei înţelegeri Promovarea unei satisfaceri mutuale a reciproce pentru A şi B. nevoilor de cunoaştere pentru A şi B. Scop: promovarea unor obiective ale lui A, nu neapărat în interesul lui B.

Comunicare A cu B despre X

Informare Î – E - I

Persuasiune FR – ÎR - SR

Informare Propaganda Persuasiune ------------------------------

C – Mop.p. - M

Propaganda ca formă de Propaganda ca formă de comunicare şi stagiile analizei comunicare şi stagiile analizei propagandeipropagandeiStrategii :

◦ — ascunderea scopului;◦ — ascunderea identităţii sursei;◦ — controlul circulaţiei informaţiei, prin

eliberarea doar a informaţiile „necesare“ („ceea ce trebuie să ştie“ publicul). Aceasta se realizează prin două modalităţi: controlul mediilor sau prezentarea informaţiei distorsionate ca provenind dintr-o „sursă credibilă“, construind aşa numita „propagandă birocratică“ (Altheide, Johnson, 1980);

◦ — managementul opiniei publice şi direcţionarea comportamentului, prin care se urmăreşte modelarea curentelor de opinie conform unei strategii prestabilite.

Persuasiunea şi circulaţia Persuasiunea şi circulaţia socială a stereotipurilor. socială a stereotipurilor. Definirea persuasiuniiDefinirea persuasiuniiV. O’Donnell şi J. Kable (2002, p. 9)

persuasiunea = procesul complex, continuu şi interactiv, în care un emiţător şi un receptor sunt legaţi prin simboluri verbale sau nonverbale şi în care emiţătorul încearcă să-l influenţeze pe receptor (persuadat) să adopte o modificare într-o atitudine sau într-un comportament dat, deoarece persuadatul a avut percepţiile lărgite sau schimbate.

persuasiunea este tranzacţională, ambele părţi satisfăcîndu-şi interesele în cadrul procesului (Dillard, Pfau, 2002).

„„Ancorele“Ancorele“ persuasiunii persuasiunii

— credinţele.— valorile.— atitudinile.— obişnuinţele.— comportamentul.— normele de grup.

Factorii reuşitei în Factorii reuşitei în persuasiunepersuasiune

(Aronson, 1988; Mungiu, 1995, 1999, Dillard, Pfau, 2002)◦ caracterul incitant al mesajului.◦ inteligibilitatea.◦ iniţiativa.◦ organizarea multistratificată a mesajului persuasiv.◦ plierea pe convingerile ţintei şi temeiul lor.

atitudinile întemeiate afectiv sunt mai sensibile la argumente raţionale, iar cele fundamentate cognitiv sunt mai permisive la argumente emoţionale (Millar, Millar, 1996)

◦ transmiterea unui mesaj care recunoaşte rolul tendinţelor ego-totalitare ale subiectului (totalitarian-ego biases). (Greenwald, 2003)

◦ gradul de acceptare iniţială a conţinutului mesajului de către ţintă – latitudinea de acceptare (Chelcea, 2008).

Modele de rezistenţă la Modele de rezistenţă la persuasiunepersuasiune— avertizarea.

◦J. Allyn şi L. Festinger (apud Petty, Ostrom, Brock, 1981), prevenirea subiecţilor în legătură cu o viitoare expunere la un mesaj caracterizat printr-un conţinut contrar propriilor lor convingeri creşte rezistenţa faţă de mesaj.

— inocularea◦pornind de la o analogie medicală,

sugerează că cel mai eficient mod de a creşte rezistenţa la un virus informaţional este acela de a crea posibilităţi de apărare proprii.

Factorii reuşitei în Factorii reuşitei în persuasiunepersuasiuneAxiomă fundamentală a psihologiei

sociale: dincolo de minore schimbări conjuncturale, în mod global există oameni care nu mai pot fi schimbaţi în atitudinile lor fundamentale, oameni care trăiesc viaţa făcută de alţii (Marin Preda ar fi spus „oameni trăiţi de viaţă“), iar pentru a-l face pe subiectul individual şi colectiv capabil să-şi reorienteze aceste atitudini, este necesar să-i descoperim un interes pentru schimbare.