In lucrarea sa “Vers un homme meillur” (Spre un om mai bun ), A. Missemard spune că

noi facem in fiecare zi experimente pe genul uman, făra nici un profit ştiinţific .

( Comănescu, 1998, p 112)

Experimente pedagogice. Definiţie şi felurile lui :

Termenul de experiment derivă din etimolul “experimentum” care înseamnă incercare,

dovadă. Sensul iniţial se menţine intr-o oarecare măsura, şi în accepţia de azi a

termenului, deoarece prin orice experiment se încearcă să se dovedească un adevar

presupus (o ipoteză) . Aceasta ipoteză uneori se confirmă alteori se infirmă.

Orice experiment rămîne într-un fel o incercare, o căutare a unor adevăruri noi

(Comănescu, 1998, p 113)

Experimentul pedagogic a fost defenit ca verificarea unei ipoteze/ teorii privind eficienţa

unor factori instructive-educativi, potrivit unui scop constatat cu necessitate( Stanciu

Stoian)

In esenţă experimental este o observaţie provocată şi repetată in condiţiile impuse de

ipoteza cercetării spre a surprinde caracteristicile şi cauzele fenomenului educaţional

studiat. (Comănescu, 1998, p 114)

Structura şi metodologia experimentului pedagogic:

Structural un experiment trebuie să cuprindă 3 elemente:

a) O ipoteză de lucru, supusă verificării

b) O variabilă independentă ( factorul experimental introdus din afara)

c) Măsurarea rezultatelor ( Observarea şi măsurarea cît mai fidelă a variabilei

dependente)

Ipoteza trebuie să fie verificabilă şi verosimilă

Alături de variabila independentă trebuie să distingem şi variabila dependentă

Cîteva variabile independente care au fost sau ar putea fi introduse intr-un experiment

pedagogic (Comănescu, 1998, p116):

- predarea pe materii la clasele primare

- integrarea in procesul de învătămînt a unor mijloace audio-vizuale

- experiment privind şcolarizarea copiilor la vîrsta de 6 ani

- experiment privind întroducerea unor metode şi strategii didactice noi :învătarea prin

descoperire, problematizarea, munca în echipe etc…

- Experiment privind conducerea de sine a clasei

- Experiment privind folosirea calculatorului electronic în predarea unui obiect de

învătămînt sau a unei teme din programa şcolară

Măsurarea rezultatelor se face prin construirea a 2 grupe de subiecţi sau prin tehnica

grupului unic. În primul caz se consideră că, dacă cele doua grupe sunt egali se

deosebesc doar printr-o variabilă independentă diferentă de rezultate trebuie pus pe

seama ecestui factor. (Comănescu, 1998, pp 116-117)

A monta un experiment pedagogic cu utilizarea unei grupe de control, după Gaston

Mialaret, înseamnează:

- A realiza pentru 2 grupe omogene condiţii cît mai identice de activitate

instructive-educativ

- A face să actioneze intr-una din grupe un factor pedagogic determinat.

- A aprecia –toate celelalte condiţii fiind egale- diferenţa rezultatelor care se

datorează factorului nou introdus. (Comănescu, 1998, p 117)

Limitele experimentului pedagogic :

a) Complexitatea deosebită a fenomenului educaţional, dependenţa lui de o

multitudine de factori şi mai ales de un scop bine definit, face dificila repetarea

întocmai a experimentului, cu deosebire a celui educativ.

b) Aria de aplicare a experimentului este mai restrînsă decît a observaţiei de aceea

pedagogia experimentală este o pedagogie ştiinţifică dar nu întreagă pedagogie

poate fi una experimentală.

c) Izolarea variabilei experimentale este dificilă de asemenea e dificilă alcătuirea

unor grupe omogene

d) In mînuirea metodei experimentale factorul subiectiv vine adeseori să tulbure

formularea ipotezei cît şi prelucrarea materialului cules. Intr-o cercetare

experimentală, uneori se înregistrează numai variabilele dependente care

confirmă ipoteza, nu si pe acelea ce o infirmă.

-> Experimentul pedagogic se află prin urmare în raport de complementaritate cu alte

metode de cercetare, pe care le întregeşte de care este întregit. Cercetarea

experimentală nu e uşoara, dar e posibila şi trebuie folosită alături de alte metode.

(Comănescu, 1998, pp 118-119)

Tipuri de experimente

- Experimentul cu carcateristici de cercetare , de descoperire:

In condiţii didactice de experimentale de elevi inşişi reprezintă o modalitate specifică de

explorare a realizării de învăţare prin acţiune, prin experienţa trăita direct. A experimenta

înseamna a pune elevii în situaţia să înceapă să practice ei înşişi un anumit gen de

operaţii cu scopul de a observa, de a dovedi, a aprecia, a verifica, a măsura efectele

rezolvării. Prin definiţia experimentului rămîne şi aici o observare provocată ( Cerghit,

1980, p 161)

Efectuarea unui experiment înseamnă parcurgerea unui suite intregi de acţiuni ce

alcătuiesc structura de principiu a acestei modalităţi de învăţare şi anume : crearea unei

justificări, prezentare unei probleme, analiza şi enunţarea de ipoteze, elaborarea unor

sisteme experimentale, desfaşurarea propriu-zisă a experimentului, organizarea şi

efectuarea observaţiei, discutarea procedeelor utilizate, prelucrarea datelor şi elaborarea

concluziilor, verificarea rezultatelor, prin aplicare practică şi descoperirea validităţii şi

îsemnitaţtii concluziilor. (Cerghit, 1980, p162)

Desfăşurarea acestor acţiuni oferă elevilor o adevărată strategie de investigaţie,

cuprinzătoare şi destul de suplă în acelaşi timp , întrucît lasă suficientă independenţă şi

iniţiative creatoare elevilor (Cerghit, 1980, p 162)

-Experimentul demonstrativ: Pregătit de professor înaintea lecţiei apoi prezentat clasei

în vederea demonstrării , explicării, confirmării,precizării, unor adevăruri

- Experimentul de aplicare : utilizat în vederea verificării posibilităţiilor ce le au elevii de

aplicare in practica a unor teze teoretice însuşite

- Experimentul destinat formării abilităţilor motrice: de mînuire a aparatelor de laborator,

a substanţelor, a instrumntelor de măsurare.( Cerghit, 1980, pp 163-164)

Experimentarea dezvoltă spiritual de observare şi raţionamentul inductive precum şi

imaginaţia creatoare, cultivă interesul pentru intuiţie şi experienţa personală. (Cerghit,

1980, p 164)

Tehnica organizării experimentului :

Din punct de vedere organizatoric lucrările experimentale se pot desfăşura fie individual

fie in echipe (2-3 elevi )

Profesorul trebuie să stăpînească bine teoria şi mecanismul experimentării , să-l ajute pe

elevi să urmărească sistemat activitatea în care sunt angajaţi, intervenind însa cu prudenţă

necesară (Cerghit, 1980,p165)

Biblografie

Ioan Cergheit, metode de invatamant, editura didactica si pedagogica, bucureti, 1980

Ioan Comanescu, prelegeri de pedagogie, editura imprimeriei de vest Oradea, 1998