Proiect la Psihologie

Senzatii

Senzatiile sunt procese psihice elementare care ne ofera informatii despre insusirile concrete, intuitive, figurative fara identificarea obiectului.Senzatia este proces psihic cognitiv elementar prin intermediul caruia se reflecta subforma imaginilorsimplesi primarensusirile obiectelor si fenomenelor cnd acestea influenteaza nemijlocit (direct) asupra organelor de simt.Senzatia este prima treapta de cunoastere cu lumea nconjuratoare. Prinintermediul senzatiilor noi primim informatii despre nesfrsita bogatie de nsusiri aleobiectelor si fenomenelor lumii reale. Ele sunt considerate ca cele mai elementarefenomene psihice din categoria proceselor cognitive.In realitate individul uman nu dispune de capacitatea de a nregistra senzatiiseparate, dect n primele saptamni de viata.Deoarece senzatiile apar numai la contactul nemijlocit cu organul de simt, felurilesenzatiilor sunt determinate de organele de simt cunoscute de noi: urechea - auzul-senzatiiauditive,ochiul - vazul - senzatiivizuale,limba - gustul - senzatiigustative,nasul - miros - senzatiide miros (olfactive),pielea - senzatiicutanate.Senzatiile auditivesunt de trei feluri:.verbale -sesizarea sunetelor unei limbi;.muzicale -sesizarea notelor muzicale, a melodiilor;.zgomotele -au att efect pozitiv, ct si negativ. Pozitiv: prevesteste aparitiaunui pericol - ssitul sarpelui, trosnitul crengilor, picaturile ploii etc.Negativ: n cadrul procesului instructiv-educativ - mpiedica realizariiobiectivelor preconizate, daca predomina n permanenta zgomotul poateprovocaneuroza.Senzatiile vizualeapar n urma actiuniiundelorelectromagnetice asupraanalizatorului vizual - ochiul, elementul periferic al caruia este receptorul, iar celcentral este situat n regiuneaoccipitala.Senzatiile vizuale sunt de doua feluri:.cromatice- sesizeaza cele sapte culori ale curcubeului;.acromatice -sesizeaza culorile alb-negru si toate nuantele lor.Senzatiile de culoare nu sunt specifice tuturor fiintelor vii. Acest avantaj l posedadoar omul, vederea culorilor i ofera capacitatea de a se adapta mai eficient si de a traisentimente puternice produse de lumea lor.Pe fundamentul nsuirilor detectate senzorial s-a fcut o clasificare ce pune n prim plan funcia reflectorie a senzaiilor i relaia dintresubiectiobiect. Autorul remarcabil care a efectuat o asemenea clasificare a fost A. H. Uhtomski( 1875-1942). Considernd natura stimulilor receptai a surprins patru categorii de senzaii: senzaii cutanate provocate de stimuli mecanici, senzaii vizuale i auditive produse de stimuli fizici, senzaii gustative i olfactive cauzate de stimuli chimici i senzaii proprioceptive i interoceptive determinate destimuli fiziologici.Perceptiile

Perceptia este proprietatea psihicului de a reflecta impresiile obiectelor, implicndgndirea, memoria, imaginatia, formnd imagini sintetice ale obiectelor receptate, se fundamenteaza pe experienta subiectiva, provoaca interese, aptitudini, stari afective.Perceptia presupune prezenta diferitelor senzatii si decurge mpreuna cu senzatiile.Pornind de la complexitatea procesului perceptiv, clasificarea perceptiilor prevededivizarea lor n forme complexe.Exista mai multe criterii de clasificare a perceptiilor. In dependenta de analizatordistingem:.perceptie vizuala -contemplarea unui tablou;.perceptie auditiva ~audierea unei melodii, unei povestiri;.perceptie tactila -cunoasterea unui obiect dupa pipait,n dependenta de obiectul implicat n perceptie cunoastem:.perceptie spatiului -n procesul perceptiei spatiului distingem perceptia marimii, formei si ndepartarii obiectelor, pozitia unor obiecte fata de alteobiecte, care i livreaza omului repere necesare pentru formarea abilitatilor deorientare, evaluare, alegere de comportamente adecvate conditiilor..perceptia timpuluieste reflectarea duratei si succesiunii fenomenelor sauevenimentelor. Intervalele temporale sunt determinate de procesele ritmice ce au loc n organismul omului. Perceptia duratei timpului depinde de continutulactivitatii omului. Timpul, plin de ocupatii interesante, semnificative, trecerepede. Daca, nsa, evenimentele suntneinteresante, putin importante, timpulse scurge ncet.Perceperea timpului depinde de un sir de factori: omul foloseste trei sisteme dereferinta:-sistemul fizico-cosmic, care ofera cunoasterea reperelor naturale - zi, noapte,pozitie a astrilor, anotimpuri etc.;-sistemul biologic, ce depinde de succesiunea functiilor organismului,permitndu-i individului uman sa aprecieze ora mesei, timpul somnului,trezirii etc.;-sistemulsociocultural, constituit pe parcursul activitatii umane, care oferarepere cronologice - divizarea timpului n secunde, minute, ore, luni, ani etc.-perceptia miscariieste reflectarea directiei si vitezei existentei spatiale aobiectelor. Ea da posibilitate oamenilor sa se orienteze n schimbarile relativeale raporturilor si pozitiei reciproce ale obiectelor mediului nconjurator.Cunostintele despre deplasarea obiectelor omul le capata percepnd nemijlocitmiscarea. La perceptia miscarii contribuie conceperea schimbarilor n mediulnconjurator pe baza experientei individuale si cunostintelor de care dispunepersonalitatea.Pe baza experientei ce o poseda, cunostintelor omul n procesul perceptiei unesteelementele separate ntr-o imagine integrala.Perceperea unuia i aceluiai obiect prin mai muli analizatori (organe de sim) este, evident, mai eficient dect perceperea doar printr-un singur analizator. Datorit specializrii funcionale relativ nguste, fiecare analizator nu poate s reflecte realitatea dect fragmentar, unilateral. Orice obiect concret, orict ar prea de simplu, posed o multitudine de aspecte, nsuiri i relaii, care nu pot fi surprinse toate de ctre un singur analizator. Diversificarea analizatorilor a fost impus, n cursul evoluiei, de necesitatea cuprinderii unei game mai ntinse de nsuiri i laturi ale realitii obiective, pentru o mai bun adaptare la influenele ei. Dar tocmai pentru ca valoarea adaptativ a percepiei s devin mai mare, s-a impus tot att de necesar ca principiul diferenierii i specializrii s fie ntregit cu principiul interaciunii i integrrii plurimodale. Superioritatea calitativ pe care o dobndete percepia uman, se datoreaz, n bun parte, tocmai dezvoltrii funciei integrrii plurimodale i interaciunii dintre imaginile monomodale i cele plurimodale. Imaginea perceptiv nu se realizeaz ca o ntiprire mecanic de tip pasiv a amprentelor obiectului n creier. Ea este rezultatul unui proces activ, orientat i subordonat unor scopuri concrete ale activitii de cunoatere (teoretice) sau practice. ntotdeauna, desfurarea percepiei este susinut i mijlocit de o serie de operaii pe care le efectum cu i asupra obiectului perceput: aciuni de deplasare, de aezare-ordonare, de probare-msurare, de descompunere etc. Graie acestor aciuni, imaginea perceptiv dobndete adecvarea i precizia necesare n reglarea optim a comportamentului i activitii.n condiiile percepiei cotidiene, avem impresia ca percepia se realizeaz automat i instantaneu, de ndat ce stimulul acioneaz asupra unui analizator (organ de sim) sau a altuia. n realitate, procesul perceptiv este unul de desfurare fazic, avnd urmtoarele faze: orientarea, detecia, discriminarea, identificarea i interpretarea. Percepia este guvernat de o serie de legi generale, aplicabile tuturor modalitilor senzoriale i tuturor situaiilor reale. Enumerm pe cele mai importante: legea integralitii-structuralitii, legea selectivitii, legea constanei perceptive, legea semnificaiei i legea proiectivitii. Pe lng formele simple ale percepiei, exist i formele complexe: percepia spaiului, a timpului, a micrii.

Gandriea

Gandirea reprezinta un proces psihic cognitiv de cunoastere care ne ofera infromatii despre insusirile esentiale, generale, comune si relatiile dintre obiecte si fenomene sub forma notiunilor judecatilor si rationamentelor.Gandirea nu opereaza cu obiecte individuale, ci cu relatii. Aceste relatii pot ficategoriale(sunt evidentiate in cadrul piramidei conceptelor; exemplu: pasare-gaina) sideterminative(relatii de determinare de orice fel: relatii cauza-efect, genetice, functionale etc.; exemplu: ou-gaina).Gandirea se defineste ca procesul cognitiv de insemnatate centrala in reflectarea realului care, prin intermediul abstractizarii si generalizarii coordonate in actiuni mentale, extrage si prelucreaza informatii despre relatiile categoriale si determinative in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor.Faptele psihice prin care se manifesta gandirea sunt:-sistemele operationale de nivel intelectual;-conceptele si insusirea lor prin invatare;-intelegerea;-rezolvarea de probleme.Componenetele si structura gandiriiGandirea are doua mari componente, unainformationalasi altaoperationala, prima dezvaluindu-ne latura ei decontinut(faptul ca dispune de unitati informationale despre ceva anume obiecte, fenomene, evenimente), cea de-a doua laturafunctionala(faptul ca implica transformari ale informatiilor in vederea obtinerii unor produse care, prin depasirea situatiei problematice, sa asigure adaptarea la mediu).Latura operationalaa gandirii cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor mentale de transformare a informatiilor, de relationare si prelucrare, combinare si recombinare a schemelor si notiunilor, in vederea obtinerii unor cunostinte noi sau rezolvarii unor probleme. Gandirea foloseste doua categorii de operatii: unele suntfundamentale, de baza, fiind prezente in orice act de gandire si constituind scheletul ei (analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea, concretizarea logica), altele suntinstrumentale, folosindu-se numai in anumite acte de gandire si particularizandu-se in functie de domeniul de cunoastere in care este implicata gandirea. In randul acestora din urma intalnim mai multe modalitati si procedee operationale care se clasifica in perechi opuse.Cele doua laturi ale gandirii nu sunt independente una de alta, ci intr-o foarte stransa interactiune si interdependenta. Ele se imbina dand nastere la adevarate structuri pe care le denumimstructuri cognitive ale gandirii. Acestea pot fi definite ca fiind sisteme organizate de informatii si operatii ce presupun organizare si diferentiere interioara intre elementele componente, coerenta si operativitate ca si tendinta de a se asocia cu alte sisteme cognitive ale intelectului. Rolul lor fundamental este de a media, filtra intrarile in gandire. De aceea, in functie de natura, consistenta si corectitudinea lor pot facilita sau, dimpotriva, perturba depasirea dificultatilor. Cele mai cunoscute fenomene de influenta negativa a structurilor cognitive ale gandirii asupra procesului rezolvarii problemelor sunt:-fenomenul orbirii gandiriicare consta in imposibilitatea sesizarii a ceea ce este esential intr-o problema incarcata cu multe date superflue, de prisos, ascunse, mascate, asezate dezordonat;-fenomenul stereotipei gandiri, adica perseverarea ei in aceeasi directie sau maniera de lucru si atunci cand conditiile problemei s-au schimbat;-fenomenul fixitatii functionaleconsta in imposibilitatea de a da unor obiecte si alte utilizari decat cele normale, firesti, in vederea utilizarii lor in alte scopuri.Psihologii care au cercetat experimental aceste fenomene (Katz, 1949; Duncker, 1935; Maier, 1933; Bulbrook, 1932 etc.), au aratat ca ele se datoreaza saraciei, rigiditatii, lipsei de suplete a structurilor cognitive ale gandirii.Gandirea ca proces psihic centralArgumente privind centralitatea gandirii:-estedefinitoriepentru om ca subiect al cunosterii logice, rationale;-valorificaresurselecelorlalte functii si procese psihice pe care leorienteazasicoordoneaza.Gandirea are un caracter procesual exprima caracterul infinit al cunoasterii umane care nu ajunge niciodata la produse cognitive definitive.Modelul tridimensional al intelectului.J.P. Guilford afirma existenta a trei factori componenti ai intelectului:5operatii(evaluare, gandire convergenta, gandire divergenta, memorie, cognitie);4 continuturi(comportamental, semantic, simbolic, figural);6 produse(unitati, clase, relatii, sisteme, transformari, implicatii).