Proiect Mg Serviciilor
-
Upload
denisia-ana-maria -
Category
Documents
-
view
30 -
download
9
Transcript of Proiect Mg Serviciilor
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
Proiect la Managementul ServiciilorProfesor Coordonator: Nancu DorinelaFacultatea de Ştiinţe Economice Ovidius, Specializarea Management
Ciobanu Denisia-AnamariaSpiridon Andreea
1. Informatii generale despre sectorul serviciilor in
Romania
Dimensiunea sectorului tertiar in Romania
Pentru evaluarea dimensiunilor sectorului de servicii, la nivel macroeconomic, sunt utilizaţi o
serie de indicatori care exprimă atât mărimea şi ponderea resurselor atrase în acest sector, cât şi
volumul şi contribuţia efectelor produse de activitatile de servicii la propulsarea economică şi
socială de ansamblu. Prin intermediul unei analize pertinente a dimensiunilor şi
interdependenţelor sectorului de servicii în economia şi societatea româneasca, se poate
evalua stadiul actual al realizărilor acestui sector şi se pot formula strategii eficiente pentru
dezvoltarea lui de perspectivă.
Ţinând cont de contribuţia notabilă a factorului uman la producţia serviciilor, unul
dintre cei mai sugestivi indicatori de evaluare a dimensiunilor sectorului terţiar este reprezentat
de ponderea populaţiei ocupate în acest sector în totalul populaţiei active a României.
Datele statistice furnizate de Banca Mondiala relevă, dincolo de ramânerea în urmă a
României în privinţa nivelului de dezvoltare, o creştere a importanţei relative a sectorului de
servicii în context naţional, în perioada 1965 – 1990, concretizată în tendinţa de scădere a
ponderii populaţiei ocupate în sectorul primar în favoarea sectorului secundar şi terţiar. ( Vezi
Figura 1.)
2
primar secundar tertiar0
10
20
30
40
50
60
70
196519801990
Figura nr. 1
După anul 1990, transformările structurale din economie au condus la dispariţia multor
locuri de muncă în industrie şi la apariţia altora, prea puţine însă comparativ cu oferta de muncă.
Astfel, între 1990 şi 2003 populaţia activă a României a scăzut cu peste 3 mil. persoane,
adica cu circa 24% (în anul 1990 populaţia activa a României atingea peste 13 mil. persoane, în
timp ce în anul 2003 era de aproximativ 9,9 milioane). Practic, în toate domeniile cu excepţia
agriculturii şi a unora dintre servicii (comerţ, activităţi financiare, bancare şi de asigurări,
învăţământ, asistenţă socială şi administraţie publică) populaţia ocupată a înregistrat scaderi.
Putem constata o creştere a ponderii populaţiei ocupate în sectorul primar
(agricultura) – de la 29,1 % în anul 1990, la 35,6% în 2003 - tendinţa care nu poate fi considerată
însă normală pentru o economie modernă. Putem totuşi justifica acest fenomen prin
restructurarea sectorului industrial şi a modelului economiei centralizate de utilizare a forţei de
muncă. (tabelul nr. 1 şi figura nr. 2).
Întrucât ponderea forţei de muncă ocupată în agricultura este foarte ridicată, nu numai în
raport cu ţările dezvoltate ci şi faţă de celelalte ţări din Europa aflate în tranziţie, putem aprecia
ca această tendinţă anacronică plasează România într-o poziţie unică, reprezentând o exceptie.
Desi în ultimii ani ponderea populaţiei ocupate în agricultură s-a redus (cu 5,3% între
2000-2003), aceasta continua sa fie de peste 7 ori mai mare decât media UE.
3
1
Tabel nr. 1
Ponderea populatiei ocupate pe sectoare din totalul populatiei activeSectorul de activitate 1990 1991 1992 1993 1994 1995
Primar 29, 1 29, 8 3, 00 36, 00 36, 5 33, 6Secundar 43, 5 39, 9 37, 1 35, 8 34, 4 33, 6Tertiar 27, 4 30, 3 29, 9 28, 8 29, 1 32, 8Total 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 0
Sectorul de activitate 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2003Primar 34, 6 36, 8 37, 4 40, 6 40, 8 40, 4 35, 6
Secundar 34, 3 32, 1 30, 7 20, 8 27, 3 27, 5 28, 5Tertiar 31, 1 31, 1 31, 9 31, 0 31, 9 32.1 34, 6Total 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00
Figura nr. 2
primar secundar tertiar0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
1990199520002003
Evolutia structurii populatiei ocupate pe sectoare de activitate in Romania
Dezvoltarea serviciilor în economia naţională poate contribui la realizarea
obiectivului de relansare a procesului de creştere economică. În acest sens, trebuie să menţionăm
1 http://simpstat.ase.ro/Previous/ICAS3/SECTIUNEA%203/19b.pdf
4
că „Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013” al României are în vedere ajustarea şi
consolidarea structurilor economice pentru apropierea de nivelurile de competitivitate
din ţările U.E.
Un alt indicator care caracterizeaza dimensiunile sectorului serviciilor la nivel naţional
este reprezentat de contribuţia sectorului terţiar la crearea produsului intern brut - fiind exprimat
prin ponderea serviciilor în PIB.
Evoluţia distribuţiei sectoriale a PIB (respectiv a structurii PIB pe principalele tipuri de
activităşi în România) în perioada 1989 – 2003 relevă de fapt evoluţia economiei românesti,
marcată încă de distorsiunile structurale create de modelul economiei centralizate. (a se
vedea tabelul nr. 2. si figura nr. 3).
Dupa anul 1990, PIB a avut o evoluţie oscilantă, perioadele de creştere
neasigurând recuperarea scăderilor de valoare adaugată din perioadele de declin. În anul 2000
PIB a crescut - în termeni reali cu 2,1% faţă de 1990 – fiind primul an de creştere economic după
o perioada de trei ani de reducere a activităţii economice.
Tabel nr. 2
Anii Total PIB(%)Structura PIB
Primar Secundar Tertiar PISB VAB INSP1998 100, 0 14, 0 51, 0 35, 01990 100, 0 21, 8 45, 9 26, 51991 100, 0 18, 9 42, 3 34, 81992 100, 0 19, 1 43, 1 40, 61993 100, 0 21, 0 39, 0 36, 9 -4.2 92, 7 7, 31994 100, 0 19, 9 42, 7 33, 7 -4 92, 3 7, 71995 100, 0 19, 8 39, 5 36, 0 -3 92, 3 7, 71996 100, 0 19, 2 39, 7 36, 6 -2 93, 5 6, 51997 100, 0 18, 0 36, 1 38, 5 -0.5 92, 1 7, 91998 100, 0 14, 5 32, 8 44, 3 -1.5 90, 1 9, 91999 100, 0 13, 4 32, 0 45, 1 -1.5 89, 0 11, 02000 100, 0 11, 1 30, 2 48, 4 -1.1 88, 6 11, 42001 100, 0 13, 4 30, 9 46, 4 -1.6 89, 1 10, 9
5
Deşi putem constata o evoluţie paradoxala a aportului sectorului terţiar la crearea PIB pe
parcursul perioadei de tranziţie, acesta fiind modest în comparaţie cu ţările dezvoltate şi chiar cu
ţările foste socialiste, totuşi trebuie să remarcăm eforturile facute în direcţia ajustarii structurii 23macroeconomice dinspre modelul predominant industrial înspre un model în care să
prevaleze activităţile de servicii.
În acest sens, putem menţiona uşoara tendinţă de creştere, deşi oscilantă,
înregistrată în perioada 1989 -1995 - de la 35% la 36%- şi creşterea substanţială începând cu anul
1996 – de la 36,6 % la 44,9 % în 2003.
Comparativ cu anul 1990, serviciile – atât cele destinate populaţiei, cât şi cele pentru
întreprinderi - au înregistrat un progres notabil în anul 2003, condiţionate direct de îmbunătăţirea
caracterului funcţional al economiei. Totodată, trebuie să remarcăm şi îmbunătăţirea structurii
acestora, prin creşterea mai susţinută a serviciilor cu potenţial intern de dezvoltare - este vorba,
în special, de serviciile turistice care, împreună cu cele de comerţ au înregistrat o creştere cu
circa 6% în crearea PIB. De asemenea, şi serviciile de transport au fost marcate de o îmbunătăţire
a contribuţiei lor la realizarea PIB cu 4,5% în perioada 1990-2003.
Aprecierea dimensiunilor şi rolului serviciilor în economia naţionala pot fi
realizate şi prin analiza următorilor indicatori:
1. numărul agenţilor economico-sociali activi din economia naţională, respective numărul
întreprinderilor active pe sectoare şi ramuri;
2. mărimea imobilizarilor corporale din sectorul terţiar, respectiv structura
imobilizarilor corporale pe sectoare ale economiei naţionale;
3. volumul şi structura investiţiilor pe domenii de activitate economică
Analizând distribuţia pe sectoare şi ramuri de activitate a întreprinderilor care activează
în economia naţională, putem constata o pondere ridicată a întreprinderilor de servicii în numarul
total al întreprinderilor active: aprox. 80%.
Trebuie să menţionăm ca marea majoritate a întreprinderilor din România, respectiv
82,74% la nivelul anului 2003, funcţionează în zece sectoare – comert (cu amanuntul, en
2 www.bnr.ro3 http://www.scritub.com/economie/Locul-Serviciilor-in-Economie64866.php
6
gros), sport şi divertisment, servicii pentru întreprinderi, hoteluri şi restaurante,
transport, construcţii, industrie alimentară, comerţ cu maşini şi combustibili, industria textilă -
care pot fi considerate sectoare cheie ale economiei naţionale, iar aproximativ 50% din totalul
întreprinderilor acţionează în domeniul comerţului.
Ponderea foarte mare a întreprinderilor ce au ca obiect de activitate comerţul şi reparaţiile
poate fi argumentata prin faptul că, desfăşurarea acestor activităţi reclamă un volum mai redus de
investiţii, iar viteza de rotaţie a capitalului este mai mare. Totodata, putem explica ponderea
mare a întreprinderilor în sectorul terţiar comparativ cu proporţia acestui sector în PIB şi în
populaţia activă a României, prin dimensiunea acestor întreprinderi, în general fiind vorba de
întreprinderi mici şi mijlocii.
Tendinţa de creştere a ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul economiei
naţionale - acestea reprezentând 99,35% în 2000 şi 99,42% în 2003, din totalul întreprinderilor
active - şi în cadrul sectorului serviciilor - ponderea lor evoluând de la 99,41% în 1993, la
99,79% în 1997 si la 99,85% în 2000 şi 99,86% în anul 2003 – poate conferi avantajul unei mai
mari adaptabilitati a acestor întreprinderi la fluctuaţiile pieţei.
Totodata, trebuie să menţionăm că, pe termen lung, ea are efect negativ întrucât conduce
la pierderea economiilor de scală, datorită farâmitarii exagerate a producatorilor. În particular, în
sectorul tertiar, ponderea IMM- urilor din comerţ reprezintă 99,95% din totalul întreprinderilor
sectorului, în 2000 şi 2001 şi 99,94% la nivelul anului 2003.
În mod deosebit, trebuie să menţionăm ponderea micro- întreprinderilor din
domeniul serviciilor, acestea reprezentând 91,54% în 2003 din numarul total al
întreprinderilor sectorului.
Volumul imobilizarilor corporale implementate în sectorul serviciilor şi structura
imobilizarilor corporale pe principalele sectoare ale economiei naţionale reprezintă
indicatori utili în determinarea dimensiunii resurselor materiale atrase în sectorul terţiar. În
perioada 1992-1997 putem constata o uşoara crestere a ponderii imobilizarilor corporale din
domeniul serviciilor – cu aproximativ 2,6% - reprezentând la acel moment 28,8% în totalul
imobilizarilor existente în economie.
7
Trebuie să precizăm că, această crestere notabila a ponderii imobilizarilor
corporale din sectorul serviciilor înregistrată în ultimii ani, se datoreaza în special
aportului imobilizarilor corporale din administraţia publică – de la 11,1% în anul 1999, la 60,5%
în 2000, atingând nivelul de 82,9% în anul 2003.
Dimensiunile sectorului terţiar în raport cu celelalte sectoare ale economiei
naţionale pot fi exprimate şi prin indicatorul marimea investiţiilor şi distribuţia lor pe domenii de
activitate, care exprimă de fapt, eforturile realizate pentru crearea de noi mijloace fixe, pentru
dezvoltarea şi modernizarea celor existente în acest sector.
Analizând evolutia structurii investiţiilor pe sectoare de activitate în România, în perioada
1992-2003, vom constata urmatoarele aspecte:
- o reducere drastică a investiţiilor din sectorul primar, ca urmare a penuriei resurselor
financiare ale ţăranilor pentru achiziţionarea de mijloace de producţie moderne, de
menţionat fiind subvenţionarea într-o măsură din ce în ce mai mica a agriculturii de către stat
(ponderea cea mai mare a suprafeţei agricole apartinând sectorului privat – 96,3% în
2001130); - evoluţiile variabile ale investiţiilor în sectorul secundar (industrie şi construcţtii)
denota inexistenta unei strategii coerente privind dezvoltarea şi modernizarea a cestui sector
de activitate;
- în această perioadă, ramurile de servicii au înregistrat creşteri notabile ale investiţiilor,
cu excepţia serviciilor de transport şi depozitare, unde investiţiile s-au diminuat cu aproape
70% faţă de nivelul anului 1990. Ponderea investiţiilor în sectorul terţiar reprezenta la nivelul
anului 2003 aproape jumatate – 46,9% - din totalul investiţiilor realizate în economie.
În încercarea mea de a prezenta şi analiza dimensiunile sectorului terţiar în România,
utilizând evidentele statistice existente la ora actuala, am urmărit sa creez un tablou de ansamblu
privind locul serviciilor în economia nationala. Totusi, trebuie să mentionz calitatea precara a
datelor statistice existente cu privire la dimensiunile serviciilor – atât în context naţional
cât şi internaţional – fapt care are o importanţă covârşitoare în investigarea rolului serviciilor.
Sunt de parere că, actualul cadru existent privind cercetarea serviciilor se dovedeşte
a fi mult prea limitat pentru un domeniu atât de complex şi dinamic, de aceea, sunt necesare noi
instrumente, noi metode de culegere şi analiza a datelor statistice pentru a întelege noile
8
realităţi privind serviciile în întreaga lor complexitate. Unii autori consideră că, obţinerea
unei imagini mai complete şi reale a dimensiunilor şi locului serviciilor în economia
româneasca, comparativ cu tendinţele înregistrate la nivel internaţional în domeniul
sectorului terţiar, presupune completarea indicatorilor prezentaţi cu o analiza a unor
indicatori specifici diverselor ramuri ale serviciilor, precum şi cercetarea aspectelor calitative ale
activităţii desfaşurate.
Dezvoltarea serviciilor in Romania si contributia lor la cresterea economica
În anii următori, unii analişti cred că vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB. Industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB în ultimii cinci ani prin intermediul
exporturilor, după un declin în perioada 2003-2008. Dar industria nu poate să tragă singură
economia, potenţialul ei find limitat având în vedere ponderea de 28% din PIB
Serviciile, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproximativ 50%, şi-au redus contribuţia la
PIB în anii de criză, odată cu contracţia cererii interne, după ce în intervalul 2003-2008 au fost în
ascensiune
Ponderea construcţiilor în PIB a crescut puternic în anii premergători crizei, însă acest
sector a fost lovit de recesiune, contribuţia la creşterea economică fiind în declin în ultimii ani,
până la 8,6%
Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, ajungând în 2012 la 5,3%, la jumătate
faţă de 2003, însă România a rămas printre ţările UE cu cea mai mare pondere a agriculturii, în
timp ce valoarea adaugată brută dată de agricultură/per angajat este mică faţă de alte economii
din UE.
Evoluţia structurii economiei româneşti din ultimii zece ani indică o economie emergentă
ce a trecut printr-o fază de supraîncălzire şi acum se reface, cu un sector al serviciilor încă sub
media UE, dar şi o schimbare a structurii dinspre ramurile cu valoare adăugată mică, precum
agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată mare, ceea ce este benefic şi contribuie la
îndeplinirea criteriilor de convergenţă reală spre zona euro, spun analiştii.4
4 http://www.zf.ro/analiza/schimbarea-economiei-romaniei-in-ultimii-zece-ani-ce-modificari-a-adus-criza-si-ce-va-urma-10764247
9
Pentru anii următori analiştii anticipează consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul
nivelului de 28%, scăderea ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi creşterea activităţilor din
servicii peste pragul de 50% din PIB.
În anii care au precedat criza, creşterea economică s-a bazat preponderent pe consum
realizat pe datorie, iar ponderea serviciilor şi construcţiilor în PIB a urcat, în timp ce contribuţia
industriei şi agriculturii a fost în declin.
Serviciile şi construcţiile au fost cele mai lovite de recesiune. Criza a adus declinul
puterii de cumpărare prin scăderea salariilor, prin inflaţie, prin deprecierea leului şi scăderea
creditării, iar cererea internă s-a contractat semnificativ, după cum au remarcat analiştii.
Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6%
în 2008 şi 5,3% în 2012.
Pe de altă parte, în ultimii cinci ani industria şi-a majorat contribuţia la creşterea
economică prin intermediul exporturilor, care au reuşit să contracareze scăderea cererii interne.
Industria a ajuns anul trecut la 28,4% din PIB, creşterea ponderii nefiind surprinzătoare având în
vedere performanţa bună a acestui sector pe parcursul crizei, susţinută de cererea externă.
Ponderea mare a industriei reflectă şi existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate ce a
atras unele relocări de producţie din ţări mai dezvoltate.
„Evoluţia structurii Produsului Intern Brut al României din ultimii ani indică o economie
emergentă ce a trecut printr-o fază de supraîncălzire şi acum se reface, fiind susţinută de cererea
externă“, spune Vlad Muscalu, senior economist la ING Bank.
Serviciile financiar-imobiliare, comerţul, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproape 50%Balonul speculativ din imobiliare şi explozia consumului (determinat de majorările salariale şi creditarea excesivă) au fost „dezumflate“ de criză, efectele fiind vizibile la nivelul construcţiilor şi comerţului.
Schimbarea structurii economiei, dinspre ramurile cu valoare adăugată mică, precum
agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată mare, cum ar fi serviciile, este un lucru benefic şi
10
contribuie la îndeplinirea criteriilor de convergenţă reală spre zona euro, susţine Eugen Sinca,
analist-şef la BCR.
„Ocuparea forţei de muncă este în continuare excesivă în agricultură, aici regăsindu-se
29% din populaţia ocupată a României, iar gândirea unor strategii coerente din punct de vedere
economic şi social de migrare a forţei de muncă spre industria alimentară, servicii de turism,
depozitare şi transport al mărfurilor este o prioritate. Nu trebuie uitat faptul că România are în
continuare deficit comercial pe segmentul produselor agricole procesate, de aproximativ 1,5
miliarde euro pe an, contrabalansat numai parţial de un excedent comercial pe segmentul
produselor agricole neprelucrate, de 600 milioane de euro pe an.“
Creşterea investiţiilor private în industria alimentară din zonele rurale devine astfel o
prioritate majoră, alături de îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene pentru agricultură,
consideră Sinca.
Dacă analizăm doar structura valorii adăugate brute (PIB fără impozitele nete pe produs),
o importantă modificare se remarcă în cazul agriculturii, care aproape că şi-a înjumătăţit pon-
derea în valoarea adaugată brută, afirmă şi Florentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank.
Dar, chiar şi aşa, România a rămas printre ţările din Uniunea Europeană cu cea mai mare
pondere a agriculturii. Şi, din păcate, valoarea adăugată brută dată de agricultură/per angajat este
mică faţă de alte economii din UE.
În ceea ce priveşte sectorul serviciilor, România este ţara cu una dintre cele mai mici pon-
deri ale serviciilor în valoarea adăugată brută, mai spune Cozmâncă.
„Ponderea acestora s-a redus uşor în perioada 2008-2011, perioadă ce a inclus şi anii de
criză economică globală. Însă, în această perioadă s-au manifestat şi modificări de structură între
principale sectoare ale serviciilor, în special în detrimentul comerţului şi în favoarea activităţilor
profesionale, ştiinţifice şi tehnice, a activităţilor administrative şi a serviciilor suport.“
Atât consumul populaţiei, cât şi consumul administraţiilor publice au fost pe un trend
descendent în anii de criză.
11
Şi investiţiile (formarea brută de capital fix) au fost în declin în perioada 2008-2012 după
ce anterior înregistraseră un avans de aproximativ 10% ca pondere în PIB.
În ceea ce priveşte schimburile comerciale externe, nu doar exporturile în valoare absolu-
tă contează, ci şi exporturile nete, fiind importantă şi dinamica importurilor. Exportul net a avut o
contribuţie negativă la PIB anul trecut, de -5,2%, însă în 2008 influenţa negativă era mult mai
consistent.
În următorii ani, pe fondul încetinirii consolidării fiscale şi al revenirii economiei
din Europa, ar trebui să vedem o revenire la procesul de convergenţă care să susţină în
principal o creştere a importanţei relative a sectorului serviciilor, sector a cărui pondere
este de aproximativ 70% în Uniunea Europeană, apreciază şi Muscalu.
In prezent asistam la nivel global, la trecerea la un nou tip de economie, bazat pe
preponderenta activitatilor tertiare in crearea avutiei natiunilor, pe o dezvoltare masiva a
tehnologiilor informationale, a sistemelor de comunicare, al inovatiilor.
Premisa cresterii sustinute a activitatilor de servicii, atat in interiorul sectorului traditional
de servicii, cat si in cadrul celorlalte sectoare economice se regaseste in insasi evolutia
tehnologica, economica si sociala contemporana. Dat fiind faptul ca traim in era computerelor si
a telecomunicatiilor, informatia ca atare a devenit element de sustinere a numeroase activitati de
servicii.Economia serviciilor este o realitate in tarile dezvoltate, caracterizandu-se prin aceea ca
sectoare ale serviciilor (precum sectorul serviciilor financiare, asigurarile, transporturile,
telecomunicatiile, serviciile de intretinere si reparatii etc.) se dezvolta in mod nelimitat, iar
majoritatea activitatilor desfasurate in cadrul agriculturii si a industriei prelucratoare sunt
potentate de activitati de serviciu. Dupa ce rolul serviciilor a fost, pentru o perioada lunga de
timp, puternic contestat, acestea fiind asociate in mod empiric, cu simple activitati
-neproductive_ si restranse ca dimensiuni cantitative, in ultimele trei decenii acest mod de
abordare s-a modificat semnificativ, importanta sectorului de servicii incepand sa fie tot mai mult
recunoscuta, acesta substituindu-se din ce in ce mai mult industriei in calitate de motor al
cresterii economice in cadrul economiilor nationale.5
5 https://www.gdfsuez.ro/business-plus/wp-content/uploads/2012/10/Oxy-nr.23-full.pdf
12
Dupa neglijarea pentru aproape 50 de ani in timpul dictaturii comuniste -a dimensiunii
serviciilor in contextul dezvoltarii economice, Romania se confrunta in prezent cu realitatea
expansiunii activitatilor de servicii atat pe plan extern, cat si pe plan intern in cadrul procesului
de cristalizare a unei structuri macroeconomice .
Trebuie sa mentionam ca, insusi sistemul economic excesiv centralizat care a dominat pana
in anul 1990 in Romania, nu a permis promovarea dezvoltarii serviciilor. Inexistenta proprietatii
private, mediul neconcurential, puternicele pozitii de monopol detinute de intreprinderile de stat,
absenta spiritului antreprenorial, izolarea fata de pietele internationale reprezinta doar cateva
dintre cauzele subdezvoltarii sectorului tertiar - respectiv a ingradirii posibilitatilor de dezvoltare
a acestuia Bazandu-ne pe aceste considerente, putem aprecia ca Romania a debutat in perioada
de tranzitie cu un grav dezavantaj determinat de subdezvoltarea sectorului sau de servicii si,
implicit, de pozitia inferioara fata de celelalte tari europene aflate in curs de tranzitie.
2. Engie- studiu de caz
Grupul Engie
Grupul GDF SUEZ la nivel mondial şi-a schimbat numele de marcă si denumirea socială
în ENGIE. Această schimbare de nume susţine repoziţionarea companiei ca răspuns la multiplele
provocări pe care le presupune contextul actual foarte dinamic. Astfel, pe deplin responsabil faţă
de tendinţele actuale care caracterizeză domeniul energiei – dezvoltarea energiilor nepoluante,
reducerea consumului energetic ca urmare a implementării unor măsuri de eficienţă energetică şi
digitalizarea informaţiei – Grupul ENGIE îşi fixează drept ambiţie aceea de a fi lider al acestei
etape de tranziţie energetică.
Unul dintre primii actori energetici la nivel mondial, ENGIE îsi fondează strategia pe o
creştere responsabilă a activităţilor sale, în măsură să răspundă provocărilor majore din
domeniile energiei şi mediului, respectiv: asigurarea necesarului de energie, garantarea siguranţei
în aprovizionare, combaterea schimbărilor climatice şi optimizarea utilizării resurselor.
13
Grupul propune soluţii performante şi inovatoare persoanelor fizice, juridice şi
colectivităţilor beneficiind de un portofoliu de aprovizionare cu gaze diversificat, de un parc de
producţie de electricitate flexibil şi cu emisii reduse de CO2 şi de o expertiză unică în trei
sectoare cheie:electricitate, gaze naturale şi servicii energetice.
Engie in Romania
Grupul ENGIE este prezent în România în următoarele domenii de activitate: gaze
naturale, energie electrică, servicii energetice si de infrastructură.
Principalele activităţi derulate de către companiile deţinute de catre Grup in Romania sunt :
Gaze naturale – furnizare, distribuţie şi înmagazinare de gaze naturale, servicii tehnice pentru
instalaţiile de gaze naturale şi centrale termice.
Energie electrică: producţie şi furnizare către clienţii industriali.
Servicii energetice şi de infrastructură : consultanţă, proiectare, asistenţă tehnică, instalare,
intreţinere.
14
Principala filială a Grupului în România, ENGIE Romania, furnizează gaze naturale şi
electricitate, iar prin subsidiarele sale distribuie gaze naturale, asigură servicii energetice
pentru toate categoriile de clienţi şi produce electricitate. ENGIE Romania şi filialele sale
deservesc aproximativ 1,6 milioane de clienţi, operează o reţea de 18.500 km în 19 judeţe din
sudul României şi Bucureşti, au 3.650 de angajaţi şi o capacitate instalată de producţie de
electricitate de circa 100 MW.
Ambiţia ENGIE Romania este de a deveni un actor de referinţă pe piaţa energetică românească,
recunoscut pentru calitatea serviciilor oferite clienţilor săi şi pentru durabilitatea relaţiilor
stabilite cu partenerii de interes (autorităţi locale, furnizori, lideri de opinie, mass-media etc).
În iunie 2009, pentru a marca apartenenţa la un grup energetic de talie mondialặ, Distrigaz Sud
şi-a schimbat denumirea în GDF SUEZ Energy România. În paralel cu procesul de renaming a
avut loc şi rebranding-ul companiei în urma căruia a fost adoptată marca Grupului GDF SUEZ.
Din septembrie 2015, în cadrul procesului de rebranding derulat la nivel internaţional, GDF
SUEZ Energy România a adoptat marca ENGIE în comunicarea externă.
ENGIE Romania deţine participaţii în următoarele companii : Distrigaz Sud Retele SRL – 100
%, Distrigaz Confort SRL – 99,99 %, Braila Winds SRL – 99,99 %, Alizeu Eolian SA – 99,99
%, Congaz S.A – 99,72%, Tulcea Ga z S.A – 30%, Wirom Gas:48,85%.
15
Istoric
În mai 2009, pentru a marca apartenenţa la un grup energetic de talie mondialặ, Distrigaz Sud şi-
a schimbat denumirea în GDF SUEZ Energy România. În paralel cu procesul de renaming a avut
loc şi rebranding-ul companiei în urma căruia a fost adoptată marca Grupului GDF SUEZ.
În perioda interbelică activitatea de distribuţie a gazelor naturale în Bucureşti a fost în
subordinea Societăţii de Gaz şi Electricitate.
1948 - activitatea de distribuţie a gazelor naturale a fost preluată de primăriile locale, inclusiv
de Primăria Capitalei care a gestionat-o până în 1975, denumirea unităţii din Bucureşti
fiind ,,Întreprinderea de Distribuţie a Gazelor Naturale Bucureşti” (IDGB).
1975 - activitatea de distribuţie a gazelor a trecut în subordinea Ministerului Petrolului, prin
înfiinţarea a două întreprinderi, IRIDGN Bucureşti (Întreprinderea de Reţele şi Instalaţii de
Distribuţia Gazelor Naturale Bucureşti) şi IRIDGN Târgu Mureş, (Întreprinderea de Reţele şi
16
Instalaţii de Distribuţia Gazelor Naturale Tirgu Mures) acoperind practic zona de sud,
respectiv cea de nord a ţării. Cele două societăţi de distribuţie erau coordonate direct de
Centrala Gazului Metan Mediaş.
1991 - Centrala Gazului Metan Mediaş a fost reorganizată, fiind denumită Regia Autonomă
Romgaz Mediaş. In acelaşi timp, cei doi distribuitori au fost denumiţi “Distribuţia Gazelor
Naturale Bucureşti” şi “Distribuţia Gazelor Naturale – Târgu-Mureş”, menţinându-şi structura.
A fost creată o filială de distribuţie a gazului natural în fiecare regiune, fiind afiliată, la una
dintre societăţile de distribuţie a gazului natural.
1998 – Regia Autonomă Romgaz Mediaş este transformată în Societatea Naţională de Gaze
Naturale Romgaz S.A, prin Hotărârea de Guvern nr. 491/1998. În sectorul distribuţiei au fost
create două societăţi, S.C Distrigaz Sud S.A. Bucureşti şi S.C Distrigaz Nord S.A. Târgu
Mureş, organizate ca filiale ale S.N.G.N. Romgaz S.A. Cele două societăţi de distribuţie au
fost create pornind de la structura celor doi foşti operatori de distribuţie.
2000 – Prin hotarârea de Guven 334/2000 S.N.G.N. Romgaz S.A şi filialele sale SC Distrigaz
Sud S.A. Bucureşti şi S.C Distrigaz Nord S.A. Târgu Mureş s-au desfiinţat şi au fost înfiinţate
cinci societăţi comerciale deţinute în proporţie de 100% de către statul romận, definite prin
activitatea lor:
Distrigaz Sud Bucureşti şi Distrigaz Nord Targu-Mureş (distribuţia şi comercializarea
gazului natural)
Exprogaz Mediaş (producţia de gaze naturale şi înmagazinare subterană)
Depogaz Ploieşti (înmagazinare subterană)
Transgaz Mediaş (transport şi tranzit ale gazului natural)
2001 - Societăţile Exprogaz şi Depogaz fuzionează formând S.N.G.N. Romgaz S.A., societate
care operează în domeniul explorării, al producţiei şi înmagazinării gazelor naturale (H.G nr.
575/2001).
17
2005 – Grupul Gaz de France devine acţionarul majoritar al societăţii Distrigaz Sud, ca
urmare a unui proces de privatizare în urma căruia Gaz de France a achiziţionat 51% din
acţiunile societăţii Distrigaz Sud.
2008 – Grupul Gaz de France fuzionează cu grupul belgian SUEZ, dând naştere liderului
mondial energetic GDF SUEZ.
2009 – Distrigaz Sud îşi schimbă denumirea devenind GDF SUEZ Energy România.
Date cheie istoria gazului natural
1672 – se consemnează primele degajări de gaze naturale din zona Bazna din ,,Podişul
Transilvaniei’’.
1868 - a început producţia şi distribuţia gazului aerian de iluminat.
1906 - se iluminează cu gaz aerian partea centrală a oraşului Bucureşti
1908 - a fost descoperit întâmplător gazul metan, la Sărmăşel, în Transilvania, cu ocazia unor
cercetări geologice privind sărurile de potasiu.
1912 – primul oraş din România alimentat cu gaze naturale este Turda.
1941 - se construieşte prima conductă de gaze naturale de la Măneşti către Bucureşti.
1942 - se realizează magistrala prin care se aduc gazele naturale din Transilvania în Bucureşti.
1942 – se începe proiectul de alimentare cu gaze naturale a oraşului Bucureşti.
Structura actionariat
Structura de capital si acţionariat ENGIE Romania
Capital Social : 199.245.530 lei
18
Număr acţiuni : 19.924.553
Valoare nominală/acţiune : 10 lei
Denumire actionar
NR parti sociale detinute
Pondere in cpt. Social (%)
Valuare totalaparti sociale detinute
Romania Gaz Holding B.V. 10.160.466 50,9947 101.604.660 LEI
Statul Roman- Prin Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de
afaceri 7.371.320 36,996162 73.713.200 LEIFondulProprietatea 2.390.698 11,998753 23.906.980 LEI
G.D.F.InternationalS.A.S 1 0,000005 10 LEI
G.D.F.Investissements35. S.A. 1 0,000005 10 LEI
COCAG S.A.S 1 0,000005 10 LEI
ComunaMihail Kogalniceanu 1.034 0,00519 10.340 LEIComunaCogealac 620 0,003112 6.200 LEI
Orasul Ovidiu 206 0,001034 2.060 LEI
Municipiul Medgidia 206 0,001034 2.060 LEI
19
TOTAL 19.924.553 100 199.245.530 LEI
Management
Eric STAB – Preşedinte Director General ENGIE Romania şi Preşedinte & CEO GDF SUEZ Energy Eastern Europe
Studii:
A obţinut un Master în Management la ESCP Europe şi a absolvit Executive Program la Stanford
University.
Experienţă profesională
1991 – 1993 Manager de proiect Fuziuni şi Achiziţii al Gaz de France
1993 – 1998 Director financiar şi Dezvoltare al Gaz de France Deutschland GmbH
20
1998 – 2000 Vice-preşedinte Strategie, Dezvoltare şi Controlul Afacerii la GASAG Berliner
Gaswerke AG
2000 – 2004 Director al Diviziei de vânzari gaze în Europa a Gaz de France
2004 – 2008 CEO al Gaz de France ESS, filiala britanică de furnizare de energie şi producţie
de electricitate a Gaz de France
2008 – 2010 Preşedinte şi CEO pentru Europa de Est al GDF SUEZ
2010 – 2014 Preşedinte & CEO GDF SUEZ Energy România şi Preşedinte şi CEO pentru
Europa de Est al GDF SUEZ
2014 – Preşedinte & CEO GDF SUEZ Energy România şi Vice-Preşedinte Marketing &
Vanzări al GDF SUEZ pentru România, Polonia, Ungaria şi Slovacia.
BOGDAN BĂNDILĂ – Director IT
21
Studii
Licenţiat al Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, specializare Automatizări şi Calculatoare;
MBA – Romanian Canadian MBA, specializare Marketing
MBA – Ottawa University, specializare Marketing
Masterat Managementul Afacerii la A.S.E. Bucureşti
Experienţă profesională:
1993 – 1997 Universitatea Tehnică Tg.Mureş, Asistent Universitar
1998 – 2003 Consultant – Canada
2003 – 2004 CTO – Paneuro Holding
2004 – 2005 Director of IT & Services – Amdocs Romania
2005 – 2007 CIO – QCNS
2007 – se alătură echipei GDF SUEZ Energy România, în poziţia de CIO
22
Pierre BOULESTREAU – Director Energii Regenerabile
23
\Studii :
Este absolvent al unui Executive European MBA la ESCP Europe şi al unui Master în Hidrologie
şi Hidrogeologie la Universite Paris VI
Experienţă profesională :
2004 – 2009 Manager de proiect în cadrul Compagnie Nationale du Rhone cu misiuni atât în
Franţa cât şi în America Latină
2009 – 2011 Senior Project Manager în cadrul Tractebel Engineering şi responsabil de
proiecte de dezvoltare pentru America Latină
2011 – 2013 Director de proiecte în cadrul Société Hydroelectrique du Midi
2014 – Director Energii Regenerabile în cadrul GDF SUEZ Energy România
Cristian BUZAN – Director Juridic
24
Studii:
1992 – 1997 – Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Relaţii
Internaţionale
1994 – 1999 – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept
1995 – 1996 – Institutul Franco-Român ,,Henri Capitant- N. Titulescu’’
Experienţă profesională:
1997 – 1998 – Consultant Tax&Legal Ernst&Young România
2000 – Avocat specializat în taxe în cadrul societăţii FIDAL, Franţa
1998 – 2001 – Avocat Asociat/Manager KPMG România SRL
2002 – 2010 – Director Afaceri Publice, Juridic si Taxe pentru regiunea Balcanilor – Michelin
România
septembrie 2010 –Director Juridic al GDF SUEZ Energy România
2013 – Director Director Juridic, Resurse Umane, Relaţii Sociale şi Comunicare al GDF
SUEZ Energy România
2015 – devine Director General Distrigaz Confort
Cristian DANDU – Director Marketing & Vânzari
25
Studii:
Universitatea de Construcţii Bucureşti
Experienţă profesională:
a lucrat ca inginer stagiar timp de 2 ani pe diferite şantiere de construcţii din Galaţi
în 1976 începe activitatea în IRIDGNB (actuala companie) ocupând diverse funcţii printre
care şi cea de Director al Dispeceratului Distrigaz Sud
2009 – Director al Diviziei Comerciale în cadrul GDF SUEZ Energy România
2012 – Director Marketing şi Vânzări în cadrul GDF SUEZ Energy România
Anne-Marie GESTIN – Director Financiar, Achiziţii şi Afaceri Generale
26
Studii:
Licenţiată a Şcolii Superioare de Comerţ din Paris (ESCP), Diploma Expertiză Contabilă
Experienţă profesională:
1990 – 1997 Ernst & Young : audit extern – Director de Misiune
1997 – 2000 Hoffmann la Roche: audit intern
2000 – 2007 s-a alăturat Grupului GDF SUEZ în calitate de Controlor de Gestiune, ocupând
ulterior şi ocupat funcţia de Adjunct al Diviziei Financiare-Controlling în cadrul Direcţiei
Internaţionale a Grupului GDF SUEZ
2008 – devine Director Financiar al GDF SUEZ Energy România
2014 – Director Financiar, Achiziţii şi Afaceri Generale
DIANA GHIŢĂ – Director Resurse Umane şi Relaţii Sociale
27
Studii:
Este absolventa a Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti, si detine o certificare in Managementul Strategic al Resurselor Umane la London Business School.
Experienţă profesională:
1996-2001 – Coordonator Resurse Umane – Shell Gas Romania (LPG Europe)
2002-2005 si 2007-2010 – Director Resurse Umane – Campofrio Food Group
2005-2007 – Director Resurse Umane – Heineken Romania
iulie 2010 – se alatura echipei GDF SUEZ Energy Romania, in pozitia de Director Resurse Umane si Relatii Sociale, iar in perioada ianuarie 2012-februarie 2015 indeplineste si functia de Director Comunicare Corporate.
Miya PAOLUCCI – Director Energy Management
28
Studii:
Este absolventă a ESCP Europe Business School
Experienţă profesională:
2006 – Manager de proiect pentru dezvoltarea de produse în cadrul Grupului GDF SUEZ
2010 – 2012 Manager de proiecte de marketing şi vânzări în cadrul Diviziei Energy Europe
2012 – 2013 Şef al Departamentului Dezvoltare de parteneriate în cadrul Diviziei Energy
Europe
2013 – 2014 Responsabil cu proiectul One for value de optimizare a procesului de achiziţii la
nivelul Diviziei Energy Europe din cadrul GDF SUEZ
2014 – Director Energy Management în cadrul GDF SUEZ Energy România
29
Bogdan VALTER – Director Reglementare şi Afaceri Publice
Studii:
Este absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti
Experienţă profesională
1995 – 2002 Inginer în cadrul Serviciului de Metrologie al SC Distrigaz Sud SA
2002 – 2006 Şef Serviciu Reglementări Tehnice în cadrul Autorităţii Nationale de
Reglementare în domeniul Gazelor Naturale
2007 – 2008 Director General al Departamentului de licenţe, autorizare şi reglementări
tehnice în domeniul gazelor naturale din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în
domeniul Energiei
2008 – 2009 Director Patrimoniu Reglementare Dezvoltare
2009 – 2012 Director Reglementare Dezvoltare
2012 – 2014 – Director Adjunct Strategie Reglementare
30
2014 – Director Reglementare şi Afaceri Publice
Valori
Exigenţa – garantarea performanţei pe termen lung faţă de toţi partenerii noştri, urmărind
eficienţa şi inovaţia în beneficiul clienţilor.
Angajamentul – armonizarea dezvoltặrii Grupului cu respectul faţă de planetă asigurând
serviciile esenţiale pentru om şi mediul înconjurător.
Îndrăzneală – abordarea prezentului cu optimism şi construirea viitorului valorificându-ne
creativitatea.
Coeziunea – mobilizarea forţelor prin valorizarea spiritului de echipă, pentru a face din energie
şi din mediul înconjurător resurse durabile de progres şi dezvoltare.
31
Etica Engie
Pentru ENGIE Romania, etica constă în aplicarea concretă a ceea ce este acceptabil din punct de
vedere moral sau conform valorilor, într-o situaţie dată.
Conceptul de conformitate regrupează instrumentele care se pot implementa pentru a atinge
obiectivul de conformitate. Etica şi conformitatea sunt astfel două faţete ale aceleiaşi realităţi.
Etica ne ghidează acţiunile zilnice, însoţind viziunea companiei pe termen lung şi traducându-se
prin aplicarea valorilor noastre: Exigenţă, Angajament, Îndrazneală, Coeziune.
ENGIE Romania îşi fondează politica de etică şi conformitate pe patru principii:
A acţiona în conformitate cu legile şi reglementările
Angajaţii companiei trebuie să respecte, în orice circumstanţe, legile şi reglementările în vigoare,
cât şi regulile de deontologie profesională aplicabile profesiei lor.
A înrădăcina o cultură a integrităţii
Integritatea presupune evitarea oricărei situaţii susceptibile a crea un conflict între interesele
personale şi cele ale companiei. Prin aceasta se asigură şi întăreşte convingerea că avem obligaţia
de a respecta anumite valori fundamentale, care au menirea de a contribui la asigurarea unui
climat de încredere, constituind un antidot pentru practicile de corupţie.
A dovedi loialitate şi onestitate
Pentru ENGIE Romania, calitatea unei relaţii de afaceri, de parteneriat, se bazează nainte de
toate pe loialitatea şi onestitatea participantilor, în special cu privire la executarea contractelor,
întrucât aceste calităţi presupun că angajaţii companiei îşi respectă angajamentele cu stricteţe. De
fiecare dată când comunică, în intern sau în extern, angajaţii o fac cu buna credinţă, într-un spirit
constructiv, având grijă să transmită o informaţie sinceră, precisă şi completă.
32
A-i respecta pe ceilalţi
Acest principiu face referire mai ales la respectarea drepturilor omului, a demnităţii si
singularităţii persoanei, căt si a culturii locale. El se aplică în egală masură bunurilor materiale şi
imateriale aparţinând terţilor.
Cele patru principii se aplică, în orice circumstanţe, tututor părţilor interesate cu care compania
are relaţii:
Angajaţii săi;
Parteneri: clienţi, furnizori, concurenţi;
Autorităţi publice, reprezentanţi ai societăţii civile, organizaţii nonguvernamentale, membrii
ai comunităţii unde activează compania.
33
3. Concluzii
Deşi sectorul terţial al României a continuat sa se dezvolte incepând cu 1990, in comparaţie cu tările dezvoltate sau in tranziţie, România nu a putut sa inregistreze mari contribuţii ale acestui sector la PIB.
Comparativ cu anul 1990, serviciile – atât cele destinate populaţiei, cât şi cele pentru întreprinderi - au înregistrat un progres notabil în anul 2003.
Remarcăm şi îmbunătăţirea structurii acestor servicii. Analizând distribuţia pe sectoare şi ramuri de activitate a întreprinderilor care
activează în economia naţională, putem constata o pondere ridicată a
întreprinderilor de servicii în numarul total al întreprinderilor active: aprox. 80%.
Să menţionăm ca marea majoritate a întreprinderilor din România, respectiv 82,74% la nivelul anului 2003, funcţionează în zece sectoare – comert (cu amanuntul, en gros), sport şi divertisment, servicii pentru întreprinderi, hoteluri şi restaurante, transport, construcţii, industrie alimentară, comerţ cu maşini şi combustibili, industria textilă.
Analizând evolutia structurii investiţiilor pe sectoare de activitate în România, în perioada 1992-2003, vom constata urmatoarele aspect-- o reducere drastică a investiţiilor din sectorul primar-- în această perioadă, ramurile de servicii au înregistrat creşteri notabile ale investiţiilor, cu excepţia serviciilor de transport şi depozitare, unde investiţiile s-au diminuat cu aproape 70% faţă de nivelul anului 1990.
Ponderea investiţiilor în sectorul terţiar reprezenta la nivelul anului 2003 aproape jumatate – 46,9% - din totalul investiţiilor realizate în economie.
În anii următori, unii analişti cred că vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB.
Unul dintre primii actori energetici la nivel mondial, ENGIE îsi fondează strategia
pe o creştere responsabilă a activităţilor sale, în măsură să răspundă provocărilor
majore din domeniile energiei şi mediului, respectiv: asigurarea necesarului de
34
energie, garantarea siguranţei în aprovizionare, combaterea schimbărilor climatice
şi optimizarea utilizării resurselor.6
În iunie 2009, pentru a marca apartenenţa la un grup energetic de talie mondialặ, Distrigaz Sud şi-a schimbat denumirea în GDF SUEZ Energy România
Din septembrie 2015, în cadrul procesului de rebranding derulat la nivel internaţional, GDF SUEZ Energy România a adoptat marca ENGIE în comunicarea externă.
ENGIE Romania deţine participaţii în următoarele companii : Distrigaz Sud
Retele SRL – 100 %, Distrigaz Confort SRL – 99,99 %, Braila Winds SRL –
99,99 %, Alizeu Eolian SA – 99,99 %, Congaz S.A – 99,72%, Tulcea Ga z S.A –
30%, Wirom Gas:48,85%.
ENGIE Romania şi filialele sale deservesc aproximativ 1,6 milioane de clienţi,
operează o reţea de 18.500 km în 19 judeţe din sudul României şi Bucureşti, au
3.650 de angajaţi şi o capacitate instalată de producţie de electricitate de circa 100
MW.
4. Bibliografie
6 http://documents.tips/documents/economia-serviciilor-dimensiunile-sectorului-serviciilor-in-cadrul-economiei-nationale-55a4d4469aa9c.html
35
http://documents.tips/documents/economia-serviciilor-dimensiunile-sectorului- serviciilor-in-cadrul-economiei-nationale-55a4d4469aa9c.html
http://www.scritub.com/economie/Locul-Serviciilor-in-Economie64866.php http://www.zf.ro/analiza/schimbarea-economiei-romaniei-in-ultimii-zece-ani-ce-
modificari-a-adus-criza-si-ce-va-urma-10764247 https://www.gdfsuez.ro/business-plus/wp-content/uploads/2012/10/Oxy-nr.23-
full.pdf http://simpstat.ase.ro/Previous/ICAS3/SECTIUNEA%203/19b.pdf
36