PROIECT MACROECONOMIE

Profesor coordonator: Nora Chirita

Sandu Alina & Rudu Diana, grupa 1049, seria B

CuprinsI. Descrierea domeniului

II. Ce probleme vrem sa imbunatatimIII. Zone vizateIV. Comparatie cu alte tariV. Solutii

VI. Bibliografie

I. DESCRIEREA DOMENIULUI

Agricultura reprezinta stiinta, arta si practica care se ocupa cu procesul producerii de hrana vegetala si animala, fibre, respectiv diverse material utile prin cultivarea sistematica a anumitor plante si cresterea animalelor.

Cele mai importante ramuri ale agriculturii sunt:

Acvacultura- care se ocupa cu cresterea plantelor si a animalelor care traiesc in apa; Agrofitotehnia- care se ocupa de cultura plantelor de camp, a plantelor furajere si a

plantelor tehnice; Apicultura- care se ocupa cu cresterea albinelor pentru obtinerea de miere si ceara; Avicultura- care se ocupa cu cresterea pasarilor; Horticultura- care se ocupa cu selectionarea si cresterea legumelor, pomilor fructiferi,

viei, arbustilor, florilor, plantelor ornamentale, tropicale si de sera; Moluscocultura- care se ocupa cu cresterea molustelor terestre si acvatice; Piscicultura- care se ocupa de cresterea pestilor; Sericicultura- care se ocupa cu studiul, cresterea, exploatarea si protejarea arborilor ce

formeaza padurile, controlul si protectia faunei si florei din paduri; Zootehnia- care se ocupa cu cresterea animalelor domestice in scopul obtinerii de lapte,

carne, lana, piei si blanuri.

Agricultura in Romania:

Agricultura in tara noastra are o valoarea de 5% din PIB, la ea participand 30% din populatia active ocupata. Romania are o suprafata agricola de 14,8 milioane de hectare, dintre care doar 10 milioane sunt ocupate cu terenuri arabile.

In anul 2013, agricultura a adus 18,5 miliarde de euro in economie, acesta fiind cel mai bun rezultat din istoria tarii.

Consumul anual de fructe si legume pe cap de locuitor in Romana este de aproximativ 70-80 de kilograme, in timp ce medie europeana atinge 90-100 de kilograme.

Agricultura este cel mai vulnerabil sector al economie romanesti, aproape 30% din populatie lucrand in acest domeniu. Una dintre marile probleme ale agriculturii romanesti este evaziunea fiscala, evaluata la 2,5 miliarde euro anual in anul 2011.

II. CE PROBLEME VREM SA IMBUNATATIM?

A) IRIGATII

Informandu-ne, am aflat ca in tara noastra, consumul mediu de ingrasamant activ la hectar este de 70 de kilograme, in timp ce in majoritatea celorlalte state europene, acesta depaseste 200-250 de kilograme.

In prezent, Romania dispune de instalatii de iriagare functionale pentru 563.000 de hectare de teren agricol, insa doar 100.000 de hectare sunt de fapt irigate. Totusi, pe hartie, suprafata irigata este de 300.000 de hectare.

Inainte de 1989, tara avea o retea de irigatii pe o suprafata de 3,2 milioane de hectare, dar care insa a fost distrusa aproape total, instalatiile fiind furate sau abandonate. Majoritatea sistemelor de irigatii functionale au fost dezmembrate, iar altele nu s-au mai construit.

Conform unor estimari realizate, ar fi necesare aproximativ 14 miliarde de euro pentru a face un sistem de irigatii ca cel din anul 1989, deoarece refacerea sistemului de pe un hectar de teren costa in jur de 7000 de euro.

B) CULTURI ECOLOGICE

!!! UE a atribuit Romaniei termenul de “agricultura ecologica” pentru definirea acestui sistem de agricultura similar cu termenii “agricultura organica” sau “agricultura biologica” utilizati in alte state membre.

Fondurile care se aloca pentru culturile ecologice din tara noastra sunt insuficiente pentru a incuraja agricultorii si pentru a stimula aceasta parte foarte importanta din agricultura totala. Aceste culturi au devenit din ce in ce mai cautate, intrucat oamenii incep sa realizeze intr-o masura cat mai mare cat de important e sa se alimenteze sanatos, din surse sigure, deoarece o mare parte din produsele existente pe piata contin multe pesticide si chimicale.

C) CULTURI DE SFECLA SI TRESTIE DE ZAHAR

In prezent, in Romania mai activeaza doar 4 firme producatoare de zahar, in comparatie cu perioada comunista, cand functionau 33 astfel de firme, cu o cota semnificativa in PIB.

Anul trecut, producţia de sfeclă de zahăr a fost de 650.000 de tone, obţinută de pe 19.000 de hectare cultivate, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. România a importat în 2011 aproape 515.000 de tone de zahăr din trestie şi sfeclă, în timp ce exporturile au totalizat puţin peste 48.000 de tone, conform datelor Ministerului Agriculturii.

III. ZONE VIZATE

IV.Comparatie cu alte tari

În Europa mediteraneană, practica irigării culturilor este tot atât de veche ca și agricultura din această zonă. În Spania și Italia mai ales, dreptul la utilizarea apei și modalitățile de alocare a acesteia în scopul irigației pentru agricultori sunt metode care deseori datează de mai multe sute de ani. În Franța, practica irigațiilor - adoptată mai întâi în sistemele de cultură din sudul țării - s-a extins treptat, devenind un mijloc de producție răspândit în majoritatea culturilor contractuale sau cu valoare adăugată mare (legume, porumb de sămânță). Irigațiile (totale sau suplimentare) permit, de asemenea, protecția culturilor împotriva riscurilor climatice , din ce în ce mai frecvente , precum și obținerea unor randamente constante, de calitate ridicată.

Un exemplu: irigarea culturilor de porumb în FranțaÎn ceea ce privește cultura de porumb din Franța, suprafața irigată este de aproape 700.000 ha, respectiv circa 40 la sută din suprafața de porumb boabe; de asemenea, întreaga suprafață de porumb de sămânță este în sistem irigat. Instalarea conductelor pentru irigații s-a făcut în etape, de la finele anilor ‘70 și până la începutul anilor ‘90, fiind determinată în principal de intervalele secetoase foarte importante (1976). În plus, Politica Agricolă Comună din 1992 a fost favorabilă sistemului de irigații din Franța, prin ajutoarele suplimentare acordate acestei țări. Pe toată perioada menționată, ameliorarea practicilor a fost constantă: optimizarea materialelor, combaterea risipei de apă, iar mai apoi îmbunătățirea conductelor de irigații. Având un nivel de standardizare foarte înalt de la bun început, aceste conducte au făcut obiectul unor îmbunătățiri periodice, pe măsură ce au avansat și cunoștintele privitoare la metabolismul plantelor. Punerea la punct a metodelor de tip IRRINOV, cu conectări în teren prin sisteme informatice și de avertizare, adaptate fiecărei culturi și fiecărei regiuni în parte, are în vedere și porumbul de sămânță, la care strategiile de irigare sunt, în clipa de față, bine puse la punct. Etapa următoare are în vedere automatizarea metodelor de monitorizare a stadiului de desecare a solurilor, cuplate cu declanșarea automată a irigației, prin teletransmisie. Astăzi,

progresul genetic, care nu se dezminte în sectorul porumbului, oferă o mai mare maleabilitate în activitatea de gestionare a apei, prin rezistența sporită a plantelor la stresul hidric, grație capacităților lor de recuperare, din ce în ce mai mari.

CULTURILE ECOLOGICE

Austria are cea mai mare suprafata de terenuri agricole biologice din Uniunea Europeana, aceasta totalizand 19% din suprafata agricola a tarii.Aceasta tara si-a dezvoltat aceasta latura a agriculturii prin atragerea de fonduri europene pe termen lung, axandu-se atat pe legume cat si pe fruncte, in special pe productia de mere, fiind cele mai usor de intretinut.

Culturile ecologice nu dau rod in Romania. Mai putin de 1% din suprafatatotala de 13 milione de hectare , din Romania, este cultivata cu cereale, legume sau vita-de-vie ecologice, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. În perioada 2010-2014, suprafaţa agricolă ecologică a crescut cu aproape 60%, până la circa 290.000 de hectare, şi tot mai mulţi antreprenori sau multinaţionale au început să parieze pe produse „verzi”.Pe de altă parte, suprafaţa agricolă „verde“ s-a redus cu 1.000 de hectare în 2014 faţă de anul precedent, acestea fiind ultimele date publicate pe site-ul instituţiei.

În acelaşi timp, numărul antreprenorilor sau al multinaţionalelor care s-au îndreptat spre acest tip de agricultură a crescut de aproape cinci ori în perioada 2010-2014, până la aproape 14.500 de operatori. Acest lucru arată că există un interes tot mai mare pentru produsele ecologice şi în România, deşi această piaţă este încă una de nişă.

Austria Suedia Estonia Republica Ceha02468

101214161820 19

15.714

13

Top 5 tari in materie de agricultura ecologica

TARI

Proc

ent d

etin

ut d

e cu

lturil

e ec

olog

ice

În termeni absoluţi, în 2011 cele mai mari suprafeţe de teren destinat agriculturii ecologice se regăseau în:

Spania Italia Germania Franta0

0.5

1

1.5

2 1.8

1.1 1 0.97

TOP 5 ŢĂRI CU CEA MAI MARE SUPRAFAŢĂDESTINATĂ

TARI

Mili

oane

Hec

tare

ÎMPREUNĂ aceste ţări reprezintă 57% din întreaga suprafaţă destinată agriculturii ecologice din Uniunea Europeană.

Culturile de sfecla si trestie de zahar in lume

Uniunea Europeana a fost anul trecut cel mai important producator mondial de sfecla de zahar, recolta inregistrata in 2014 fiind de peste 128 de milioane de tone.

Cele mai mari suprafete cultivate cu sfecla de zahar se regasesc in Franta si Germania, totalizand peste 800.000 de hectare. Mai mult decat atat, cele doua tari mentionate sunt responsabile de mai bine de jumatate din productia totala de sfecla de zahar din intreaga Uniune Europeana.In 2014, alti producatori importanti de sfecla de zahar au fost Polonia (9% din totalul productiei la nivelul UE), precum si Regatul Unit (7,3%). Aproape 70% din totalul productiei de sfecla de zahar este realizat de aceste patru tari europene.In ceea ce priveste culturile de cartof, acestea au fost larg raspandite in aproape toate tarile Uniunii Europene, insa, chiar si asa, Germania si Franta au raportat cele mai mari productii in 2014. Cele doua tari au fost responsabile, in comun, pentru aproape o treime din productia totala de cartof inregistrata in Uniunea Europeana. Cele 94.400 tone zahăr din sfeclă produse în anul 2007 reprezintă cca 19% din consumul anual de zahăr al României (cca 500.000 tone). Cota de 329.636 tone zahăr obţinut din zahăr brut din import a asigurat cca 66% din consumul de zahăr al ţării, restul de cca 15 % din consumul de pe piaţă a fost asigurat de importurile de zahăr alb din alte ţări ( majoritatea din UE).Precizăm că până în 1989 consumul anual intern de cca 550.000 tone zahăr era asigurat exclusiv din zahărul din sfeclă produs la noi în ţară.de producţie prin vânzarea sfeclei şi va lucra în pierdere de aceea apelăm şi pe această cale la Ministerul Agriculturii să facă tot posibilul să majoreze în 2009 cuantumul sprijinului acordat cultivatorilor de sfeclă pentru a salva această cultură şi industria zahărului din sfeclă . În anul 1998 în total în ţară erau 238.195 cultivatori de sfeclă de zahăr, din care 98% cultivau sfeclă pe suprafeţe foarte reduse (media 0,28 ha) dar aveam şi cultivatori (societăţi comerciale) cu suprafeţe cuprinse între 170 -200 ha , în 2004 mai aveam 14.200 de cultivatori. În anul 2007 suprafeţele cultivate cu sfeclă de un fermier au variat între minim 0,4 ha şi maxim 300 ha. În anul 2007 cele 22.300 ha au fost cultivate de un număr de 5.341 fermieri, suprafaţa medie cultivată /fermier fiind de 4,18 ha. Din aceste reduceri drastice a numărului de cultivatori rezultă două concluzii importante : 1. Această cultură este grea şi pentru mulţi cultivatori a reprezentat o presiune foarte mare aceştia alegând să renunţe la ea. 2. Cei care au rămas sunt cultivatorii cei mai serioşi ei reuşind în situaţia scăderii numărului de cultivatori să-şi crească suprafeţele şi îndeosebi producţiile/ha astfel încât fabricile să-şi poată realiza cotele de zahăr ce le-au fost acordate. Majoritatea cultivatorilor mici (care cultivă sub 5 ha) nu posedă setul de utilaje care să asigure mecanizarea totală a culturii sfeclei şi sunt obligaţi să apeleze la terţi care să le execute lucrările de pregătire a patului germinativ, însămânţare, erbicidare şi recoltare .Lipsa acestor maşini duce la efectuarea acestor lucrări înafara epocii optime cu efecte negative serioase asupra producţiei de sfeclă/ha. În ultimii 2-3 ani un număr mai mare de fermieri mijlocii şi mari s-au dotat cu utilaje pentru cultura sfeclei , astfel că în viitorii ani se va produce o concentrare a suprafeţelor cultivate în aceste ferme şi se va reduce numărul cultivatorii mici. Din cele 33 fabrici de zahăr cu o capacitate totală de prelucrare de 83.000 tone sfeclă în 24 de ore existente în 1989, În 2009 şi au mai rămas viabile 9 fabrici, dar dintre acestea în prezent mai procesează

sfeclă de zahăr numai 4 ( Oradea ,Luduş, Bod, Roman).Principalele cauze care au dus la diminuarea suprafeţelor cultivate cu sfeclă sunt următoarele:

Reducerea suprafeţelor irigate din sudul ţării care au determinat eliminarea suprafeţei cultivate din Câmpia RomânăFărâmiţarea suprafeţelor prin aplicarea legii 18/91, mulţi mici proprietari au renunţat să cultive sfeclă deoarece nu aveau sistema de maşini necesară;Neasigurarea plăţii la timp a sfeclei de zahăr predate de către unele fabrici de zahăr (în perioada 1993- 1998Închiderea unor fabrici de zahăr care au acumulat mari datorii;Lipsa sistemei de maşini specifice pentru cultura sfeclei de zahăr şi în special a combinelor de recoltare;Slaba susţinere financiară acordată acestei culturi care este o cultură intensivă cu costuri mari de producţie;Nerespectarea tehnologiei de cultură care a determinat obţinerea unor producţii mici şl ineficiente cu costuri ridicate, cultura devenind nerentabilă pentru cultivatorii respectivi;

VI. Bibliografie

http://www.agrimedia.ro/articole/care-sunt-perspectivele-sistemului-de-irigatii-din-uniunea-europeana

http://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html

http://ec.europa.eu/agriculture/organic/images/infographics/organic-farming_ro.pdf

https://www.gazetadeagricultura.info/afaceri-agricole/617-management-agricol/10562-situatia-exploatatiilor-agricole-in-austria.html

http://agrointel.ro/35076/tehnologia-de-cultivare-a-sfeclei-de-zahar-cultura-care-asigura-un-profit-minim-de-4-000-euro-pe-hectar/

http://www.manager.ro/articole/ultima-ora/top-5-cei-mai-mari-producatori-mondiali-de-grau-trestie-de-zahar-porumb-orez-soia-si-cartofi-25510.html