Cercetarea empirică desfăşurată în rândul studenţilor Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, cu vârste cuprinse între 20-25 de ani, în anii II şi III, a trasat o direcţie asupra percepţiei oamenilor despre grupurile etnice minoritare, centrându-ne astfel atenţia pe grupul minoritar al rromilor.

Obiectivul nostru principal a fost acela de a puncta motivele pentru care rromii au o imagine distorsionată în faţa majorităţii oamenilor, clarificând principalele probleme ale acestora în raport cu integrarea în societate şi găsind soluţiile pentru integrarea în cele din urmă a rromilor in societatea actuală.

Cuvintele-cheie ale proiectului sunt: rromi,

Imaginea sau percepţia oamenilor

despre grupurile etnice minoritare

(cercetare empirică)

Studente:Alexandru RaisaTănase RoxanaTărnăuceanu AndreeaTopa DiorellaTrăistaru Beatrice

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Anul II, grupa 8

Profesor coordonator:Udrea Georgiana

Materie:Istoria comunicării

1. IntroducereProiectul de faţă este structurat ca o cercetare asupra percepţiei oamenilor despre

grupurile etnice minoritare, alegerea noastră fiind aceea de a ne centra atenţia pe grupul

minoritar al rromilor. În acest sens, scopul lucrării este creşterea conştientizării importanţei pe

care o au de fapt, relaţiile dintre populaţia unei naţiuni şi grupurile etnice minoritare care fac

parte din ea, precum şi percepţia pe care părţile distincte – din anumite puncte de vedere – ale

unei naţiuni, o au unele despre altele.

În ceea ce priveşte obiectivele pe care dorim să le atingem în realizarea lucrării, vom

puncta motivele pentru care rromii au o imagine distorsionată în faţa majorităţii oamenilor, dar

şi clarificarea propriu-zisă a statutului pe care aceştia îl au în societatea românească actuală,

având în vedere problemele de relaţionare şi nu numai. Nu în ultimul rând, un obiectiv este

reprezentat de soluţiile pe care noi, românii, le-am putea găsi pentru integrarea rromilor în

societate. Apoi, rezultatele pe care le estimăm în planul empiric al cercetării sunt legate de

faptul că românii au o teamă constantă faţă de minoritatea rromilor şi că aceştia din urmă sunt

oarecum culpabili – analizând acţiunile şi comportamentul lor, în general – de ceea ce se

întâmplă departe de normele firescului în societate. Cuvintele-cheie ale proiectului sunt: rromi,

discriminare, imagine, societate, integrare.

2. StructurăDupă cum am menţionat mai sus, cercetarea are un scop şi anumite obiective bine

delimitate, pentru că ne dorim să lămurim în mod obiectiv şi cu argumente solide problemele pe

care rromii le întâmpină odată cu încercarea adaptării lor în societatea de astăzi. Astfel, lucrarea

se structurează în două părţi importante, şi anume: prima parte este introducerea – din punctul de

vedere al unei baze teoretice – acestei minorităţi în contextul actual în care se găsesc românii,

precum şi plasarea lor pe o anumită „treaptă” privind mentalitatea colectivă. Vom încerca să

răspundem la întrebări des întâlnite precum „De ce sunt rromii văzuţi ca oameni ce nu trebuie

luaţi în seamă când vine vorba despre alegeri importante (de orice natură) ale naţiunii?” ori

„Cum s-a produs această înrădăcinare a ideilor preconcepute care vizează minoritatea rromă?”.

A doua parte a proiectului se centrează pe expunerea rezultatelor cercetării empirice şi

interpretarea datelor obţinute; vom analiza pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul

paradigmelor teoretice influenţa, precum şi importanţa pe care o are, în cele din urmă,

1

minoritatea rromă asupra societăţii româneşti la momentul actual şi vom încerca să subliniem

punctele esenţiale în vederea atingerii obiectivelor stabilite încă de la începutul cercetării.

3. Note despre rromi. Evoluţie, percepţii şi viziuni.Rromii au, fără doar şi poate, o imagine distorsionată în societatea românească de

astăzi. Însă, până să existe situaţia actuală, până ca acest subiect – al diferenţelor dintre oameni -

să fie dezbătut atât de intens şi să fie chiar într-un top al cercetărilor sociologice şi psihologice,

rromii au avut o evoluţie sinuoasă. În acest sens, schimbarea semnificativă a vieţii lor după 1989

a condus, inevitabil, la problemele şi „luptele” atât de controversate azi.

Având în vedere faptul că, în timpul comunismului, rromii se ocupau în principal de

muncile agrare, după 1989 calitatea vieţii lor a scăzut dramatic. Puşi în faţa privatizării multor

întreprinderi de stat, aceştia au fost excluşi aproape din orice activitate de pe urma căreia îşi

puteau câştiga existenţa şi asta din variate motive. În primul rând, rromii au fost primii care şi-au

pierdut locurile de muncă fiind necalificaţi; apoi, în colectivizarea pământurilor, primii vizaţi au

fost cei care au avut şi în timpul comunismului terenuri, şi după aceştia, cei care aveau locuinţa

stabilă în zonele respective, neavând terenuri şi în alte locuri. În această vreme în continuă

schimbare, rromii nu şi-au găsit locul; majoritatea nu au avut informaţiile de care aveau nevoie

pentru a putea face demersurile necesare în vederea cererii de terenuri şi pentru acest motiv chiar

au blamat autorităţile acelor vremuri. Dar nu a contat doar faptul că autorităţile nu s-au ocupat în

mod special şi de nevoile lor, ci şi analfabetismula constituit o altă cauză1; lipsa de educaţie a

rromilor nu le-a permis să caute informaţia în locurile cuvenite, astfel că odată cu această

schimbare de regim şi de viziune au început, pas cu pas, să ajungă în situaţia de astăzi.

În „Ţiganii – între ignorare şi îngrijorare”, autorii vorbesc despre relaţia pe care

societatea actuală o are cu minoritatea rromă şi despre problemele etnice prezente. Astfel,

aceştia disting două atitudini, cea universalistă şi cea etnicistă2. În primul caz, după cum

sugerează şi denumirea, este vorba despre tendinţa de universalizare pe care o avem cu toţii şi

despre faptul că diferenţele pe care le fac oamenii între etnii sunt, mai degrabă, de domeniul

trecutului, întrucât în prezent tindem să credem despre noi că nu aparţinem doar unei naţiuni, ci

aparţinem lumii, în general. În al doilea caz, atitudinea etnicistă vizează manifestarea etnică

propriu-zisă, şi nu de puţine ori tocmai prin folosirea acestei atitudini se scot în evidenţă din ce

în ce mai mult diferenţele dintre oameni.

1 Ponce, Emmanuelle, Ţiganii din România, o minoritate în tranziţie, Compania AltFel, Bucureşti, 1999, pp. 49-51.2 Zamfir, Elena, Zamfir, Cătălin, Ţiganii – între ignorare şi îngrijorare, Ed. Alternative, 1993, pp. 12-13.

2

În orice caz, ideile preconcepute care vizează rromii s-au înrădăcinat în mintea

majorităţii pe fondul diferenţelor subliniate de-a lungul timpului. Pentru majoritate, rromii sunt

de fapt cei de la marginea societăţii, cei cu care se poate trăi atâta timp cât nu se amestecă în

„treburile noastre”, problema fiind că aceştia nu au fost niciodată presaţi în mod semificativ spre

a-şi schimba modul de viaţă. În afară de atitudinea românilor faţă de rromi, ilustrată mai sus,

există, desigur, atitudinea rromilor faţă de ei înşişi. Astfel, aceştia din urmă nu îşi doresc numai

să se schimbe percepţia românilor, ci chiar să fie acceptaţi printre ei ca o parte ce îi completează

într-o anumită măsură, şi pentru asta încearcă o schimbare în sensul modernizării. Odată cu

încercarea de modernizare, rromii îşi doresc acceptarea şi respectarea identităţii – pentru că,

totuşi, ce îi defineşte mai mult decât tradiţia? Ei pun accentul pe păstrarea modului de viaţă

tradiţional, în ciuda faptului că încearcă să se integreze majorităţii prin modernizare.3

Şi totuşi, de ce sunt rromii marginalizaţi şi de multe ori batjocoriţi deşi există o

oarecare încercare a lor de a se integra? După cum spuneam la începutul acestui capitol, imediat

după ieşirea din comunism imaginea lor a început să se degradeze din ce în ce mai mult din

cauza faptului că a fost pusă în evidenţă, odată cu modernizarea, lipsa lor de educaţie. De pildă,

meseriile pe care aceştia le-au învăţat au fost însuşite strict în mediul familial, fără nici un fel de

pregătire într-un cadru oficial, ceea ce face ca majoritatea populaţiei să nu aibă încredere în

abilităţile lor, chiar dacă probabil uneori ar trebui.4 Sigur, odată cu schimbarea regimului,

românii – văzându-se într-o formă de libertate de exprimare ce le fusese până atunci

necunoscută – au înţeles că pot, de-acum, să îşi expună orice gând, chiar dacă ţine de comentarii

rasiste, ceea ce a adus cu siguranţă o schimbare în rău.5

Printre motivele ce au dus la formarea anumitor percepţii asupra rromilor şi pe care

aceştia le menţin în continuare, se numără chiar obiceiurile lor, în sensul că majoritatea

oamenilor obişnuiţi cu un stil de viaţă „standard” (familie, serviciu etc.), acceptă foarte greu sau

chiar deloc o minoritate care are tradiţii complet diferite. De exemplu, este bine ştiut faptul că

rromi nu se căsătoresc legal şi, mai mult de atât, o fac de la o vârstă foarte fragedă. Românii,

obişnuiţi cu o altă percepţie asupra lucrurilor, uneori îi judecă involuntar. La fel se întâmplă şi

cu situaţia economică a familiei – rromii nu au locuri de muncă stabile şi de cele mai multe ori

trăiesc în sărăcie, astfel impunând copiilor binecunoscutul „tratament” (cerşitul) cu care românii

sunt deja familiarizaţi. În acest sens, copiii nu dispun doar de puţini bani pentru a trăi, dar şi de

condiţii de trai foarte scăzute, ceea ce duce la suferinţe cronice pe care le dobândesc –

3 Ibidem, pp. 38-39.4 Ponce, Emmanuelle, Ibidem, p. 66.5 Ibidem, p. 100.

3

majoritatea suferă de handicap mental, mulţi de un handicap fizic, dar sunt şi cazuri în care

copiii capătă boli cronice6. Lipsa de educaţie este un alt criteriu care a dus la formarea

percepţiilor greşite faţă de rromi, un motiv întemeiat fiind acela că încă de la începutul

procesului lor de integrare ei nu au beneficiat de clase speciale în instituţiile de învăţământ în

care să poată învăţa diverse materii în limba maternă – limba rromani – aceştia fiind practic

forţaţi să se integreze încă de mici printre copiii cu un nivel mai înalt de educaţie, dar şi de trai.

Însă percepţiile greşite au pornit de la ceea ce se numeşte prejudecată. Aşa cum

defineşte Istvan Horvath în studiul său numit „Sociologia relaţiilor etnice”, putem afirma că

prejudecata reprezintă atitudinea unui individ sau a unui grup de respingere faţă de un alt individ

sau grup, mai ales când cel care deţine prejudecata are la bază o experienţă anterioară cu privire

la grupul sau persoana pentru care are o asemenea atitudine7. Privind lucrurile într-o manieră

mai simplă şi raportându-ne la subiectul studiului nostru, putem spune că imaginea românilor

despre rromi a fost creată încet dar sigur, pe parcursul unei perioade de timp nedeterminate,

aceste imagini şi atitudini fiind transmise din generaţie în generaţie.

Prejudecăţile s-au manifestat diferit de la caz la caz, existând mai multe tipuri de

comportamente deduse din acestea, mai importante în cazul nostru fiind cele la nivel de evitare,

verbalizare şi discriminare. După clasificarea realizată de Istvan Hortvath, evitarea presupune

îndepărtarea de către grupul etnic cu care nu vrem să avem de-a face, chiar dacă acest lucru duce

la anumite „compromisuri”, mai exact compromisuri sociale. Următorul nivel al atitudinii pe

care o avem faţă de grupul etnic vizat de noi este cel al verbalizării. Acest lucru constă în

folosirea unui limbaj neadecvat la adresa persoanelor pe care le discriminăm, limbajul fiind

folosit indirect, şi anume într-un cadru restrâns cum ar fi grupul de prieteni apropiaţi, colegii,

familia şi se reduce la folosirea unor bancuri de gen, cum ar fi bancurile cu şi despre rromi,

cuvinte jignitoare la adresa acestora şi diferite coduri lingvistice ce îi vizează în mod direct.

Ultimul nivel al comportamentului derivat din prejudecăţi, dar nu şi cel din urmă este

discriminarea. Aceasta presupune un tratament diferenţiat al persoanelor faţă de care avem

aceste prejudecăţi, fiind cel mai evident comportament8.

Discriminarea faţă de rromi presupune mai mult decât un comportament prin care ne

exprimăm dreptul de a nu avea legătură cu aceştia, reprezentând un set de idei preconcepute pe

care ni le însuşim atunci când suntem puşi în situaţia de a interacţiona cu ei. Din păcate, încă se

dă dovadă de scepticism atunci când ne referim la meritele pe care le are un rrom în diverse

6 Zamfir, Elena, Zamfir, Cătălin, Ibidem, pp. 150-152.7 Horvath, Istvan, Sociologia relaţiilor etnice, Cluj-Napoca, Suport de curs, p. 36.8 Ibidem, p. 37.

4

acţiuni şi domenii, încă se pune la îndoială capacitatea intelectuală a unui rrom în cadrul

societăţii şi încă se mizează pe ideea că în niciun rrom nu trebuie să ai încredere, deoarece

expresia care se vehiculează pretutindeni printre aceia care discriminează este că „ţiganul tot

ţigan rămâne”.

Am aflat până acum motivele din care pot deriva prejudecăţile şi discriminarea,

precum şi modalitatea de manifestare a indivizilor care practică acest comportament, aşa că nu

ne rămâne decât să descoperim, pe parcursul studiului, motivele reale pentru care rromii sunt

discriminaţi în România, precum şi soluţiile de integrare a acestora în societate.

În primul rând, este necesar să menţionăm faptul că rromii au un statut bine

determinat la noi în ţară. Conform studiului sociologic „Stereotipuri, discriminare, relaţii

intergrupuri”, putem afirma în cazul nostru că statutul acţionează asupra modului în care rromii

îşi reprezintă grupul etnic minoritar şi, desigur, asupra modului în care aceştia se raportează la

ceilalţi.9

Ştim cu toţii că atitudinea rromilor asupra românilor derivă din rădăcinile acestora; se

spune că rromii au ajuns pe teritoriul Europei prin migraţie, aceştia fiind folosiţi drept sclavi, de

unde putem deduce un sentiment de frustrare pe care ei îl au, dar şi sentimentul de neintegrare

într-o societate modernă şi diferită din punct de vedere al gradului de cultură şi educaţie, tocmai

din prisma faptului că rromii nu au avut niciodată un loc stabil, fiind mai mult un popor

peregrin. Un motiv pentru care, pentru început, putem spune că rromii se diferenţiază de cei care

îi discriminează este, conform autorilor Jacques Philippe Leyens şi Richard Y. Bourhis, cel care

se referă la stratificarea socială. Se spune că diferenţele legate de avere sunt primele care fac

distincţia între nişte indivizi sau grupuri10.

Un punct important care nu trebuie omis este acela că activităţile rromilor sunt unele

foarte diferite de cele ale românilor. Meserii precum florar, lingurar, tismănar (cel care face

tuciuri) nu sunt foarte bine privite, fiind considerate oarecum meserii tipice oamenilor cu un

nivel financiar scăzut, meserii care produc chilipiruri, care îi ajută doar pentru a supravieţui şi în

niciun caz nu-i ajută să ducă un trai decent. La polul opus se află rromii care duc o viaţă

îmbelşugată, cei care locuiesc în palate construite de ei, palate imense cu numeroase camere,

rromi care deţin aur şi maşini scumpe, dar a căror avere nu se poate justifica deoarece nu se ştiu

modalităţile prin care şi-au obţinut aceste bunuri. Am punctat aşadar un alt motiv care

îndreptăţeşte atitudinea discriminatoare asupra rromilor, mulţi dintre cei care-i discriminează

9 Leyens, Jacques-Philippe, Bourhis, Richard Y., Stereotipuri, discriminare, relaţii intergrupuri, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p. 70.10 Ibidem, p. 130.

5

considerând că ocupaţiile de bază ale rromilor sunt furtul, cerşitul, cămătăria şi multe alte

tertipuri prin care aceştia îşi obţin profitul.

Cunoscând aceste meserii şi comportamente, românii au prezentat dintotdeauna o

atitudine reticentă faţă de rromi, considerând că tot ceea ce trebuie să facă este să-i ocolească pe

aceştia, să stea cât mai departe de ei. Dar oare aceasta să fie soluţia pentru ca ei să fie integraţi în

societate? Răspunsul este izolarea lor? Vom încerca să aflăm în cele ce urmează.

Cu toţii ştim că în zilele noastre, mass media are cel mai important cuvânt de spus

atunci când vorbim despre influenţarea opiniei publice sau despre implementarea diferitelor idei

şi comportamente ale indivizilor. În suportul de curs al autorilor Paul Dobrescu, Alina

Bârgăoanu şi Nicoleta Corbu, şi anume „Istoria Comunicării”, se specifică faptul că mass media

este cea care subliniază statusul diverselor persoane sau grupuri, oferind o cantitate

considerabilă de informaţie pe care ulterior individul o „digeră” conform propriului său sistem

de valori11.

De-a lungul ultimilor ani, s-a încercat prin diverse reportaje, documentare sau ştiri, să

se ilustreze identitatea rromilor, să se arate „cealaltă parte” a lor, cea pozitivă, oferindu-se

diverse soluţii pentru integrarea acestora. Însă totul pleacă de la percepţia fiecărui individ în

parte şi de la modul în care acesta se raportează la ei. Nu există soluţii standard pentru a-i integra

pe cei din jur în grupurile sau societatea noastră, după cum nu există reţetă ideală pentru a

interacţiona cu ei. Singura şansă este aceea de a accepta ideea că suntem locuitorii aceluiaşi

pământ, având drepturi egale care nu ţin cont de etnie, rasă, culoarea pielii sau statut social.

Atitudinea obiectivă este cea care ar trebui să primeze când vine vorba despre diferenţele dintre

indivizi şi grupuri.

Următoarea parte a acestui studiu se va ocupa cu analiza unor răspunsuri obiective din

partea unor subiecţi implicaţi aleatoriu într-o cercetare empirică, răspunsuri menite să ilustreze

concluziile studiului nostru.

4. Designul şi tehnica cercetăriiCercetarea de faţă îşi propune să ilustreze faptul că indiferent de măsurile luate de

autorităţi şi ONG-uri specializate în acest domeniu referitor la dezvoltarea programelor de

educaţie, integrare în societate, tradiţii, planning familial şi acces la piaţa muncii, imaginea

alterată a naţiunii noastre va fi întotdeauna din cauza asocierii negative cu simbolistica

cuvântului rrom.11 Bârgăoanu, Alina, Corbu, Nicoleta, Dobrescu, Paul, Istoria Comuncării, suport de curs, Ed. comunicare.ro, Bucureşti, 2007, pp. 159-160.

6

Publicul vizat este format din 13 persoane cu vârsta cuprinsă între 20 şi 25 ani, din

cadrul Facultăţii de Limbi Străine, Universitatea Bucureşti, menţionând faptul că 12 persoane

sunt de naţionalitate română, iar o persoană este de etnie rromă.

Interviurile au fost realizate individual, chestionarul fiind structurat în 15 întrebări

deschise, având o durată medie de 15-20 fiecare, deci aproximativ 3 ore şi jumătate.

5. Rezultate estimateDupă terminarea interviurilor, aflarea și totodată înțelegerea datelor obținute în urma

cercetării, suntem de părere că demersurile făcute de către societate pentru integrarea rromilor

nu vor fi nici suficiente ori necesare pentru schimbarea comportamentului românilor faţă de

aceştia.

De asemenea, din cauza faptului că minoritatea rromă constituie un grup de risc social,

credem că aceştia vor determina reacţii negative în rândul subiecţilor intervievaţi. Totodată ne

aşteptăm ca cei ce vor răspunde să aibă aproape la fiecare întrebare o reacţie de respingere, o

stare de repulsie faţă de ei şi de ce nu, elimininând cu vehemenţă orice încercare de a îmbunătăţi

relaţiile dintre ei şi minoritatea rromă.

6. Rezultate obţinuteÎn urma interviurilor aplicate, rezultate au fost următoarele (vom încerca să

analizăm fiecare întrebare în parte): la prima întrebare „Consideri că oamenii au stereotipuri

neîndreptăţite despre rromi?”, a rezultat că părerile sunt variate din cauza faptului că

stereotipurile pe care oamenii le au despre rromi nu sunt neîndreptăţite, ci mai degrabă se bazeză

pe acţiunile acestora. La a doua întrebare „Crezi că rromii sunt marginalizaţi de restul

societăţii sau se autoexclud din societate?”, rezultatele au fost clare şi concise: „rromii sunt

marginalizaţi şi se autoexclud din societate în momentul în care se mulţumesc cu condiţia lor de

trai şi nu îşi doresc să realizeze mai mult.”. La a treia întrebare „Consideri rromii ca fiind

intruşi atât în societatea românească, cât şi în străinatate?”, a reieşit faptul că cei de etnie

rromă nu sunt intruşi, ci doar blamaţi pentru creerea unei imagini negative a spaţiului românesc

în context european. La a patra întrebare „În momentul în care întâlneşti o persoană de etnie

rromă eşti tentat să îţi iei măsuri de precauţie?”, subiecţii dezvoltă un automatism

comportamental fiind influenţaţi de întâmplări pe care le-au auzit/văzut sau chiar experimentat.

La a cincea întrebare „În momentul în care întâlneşti o persoană de etnie rromă simţi o

stare de repulsie?”, majoritatea subiecţilor nu simt neapărat o stare de repulsie, cât o teamă

7

involuntară derivată din comportamentul rromilor în viaţa de zi cu zi. La a şasea întrebare

„Crezi că rromilor ar trebui să li se acorde mai multe şanse pentru a le fi facilitată

educaţia?”, părerile sunt contradictorii din cauza faptului că majoritatea subiecţilor consideră

rromii ca fiind uşor favorizaţi din punctul de vedere al şanselor oferite pe plan educaţional.

Totodată unii consideră că aceste şanse constituie singurul mod prin care rromii pot schimba

stereotipurile create. La a şaptea întrebare „Crezi în posibila schimbare a rromilor în bine?

De exemplu, după expulzarea acestora din Franţa şi întoarcerea în ţară cu suficiente

resurse financiare.”, majoritatea nu consideră că educaţia ori diversele programe destinate

integrării în societate, ar putea fi o reţetă a succesului, „esenţa rămânând aceeaşi”. La a opta

întrebare „Consideri că de vină pentru comportamentul violent al acestora este societatea”,

subiecţii au fost vehemenţi, neconsiderând societatea ca fiind direct responsabilă pentru

comportamentul acestora, ei singuri creânduşi un fals renume. La a noua întrebare „Eşti de

părere că rromii sunt imuni la orice ocazie de integrare a lor în societate oferită de către

stat (educaţie, locuri de muncă)?”, nu există o părere conturată la unison; aşa cum există rromi

ce şi-au putut depăşi condiţia profitând de pe urma diverselor programe de integrare, există şi

tabăra celor ce se mulţumesc cu puţin, sunt neinformaţi, ori pur şi simplu nu vor să profite de

şansele oferite. La a zecea întrebare „Comunitatea rromilor are mai multe privilegii odată cu

integrarea României în Uniunea Europeană?”, răspunsurile se rezumă la ideea că nu neapărat

au mai multe privilegii, ci mai degrabă acces la un grad de libertate ce-l percep greşit, neştiind

să valorifice facilităţile ce îi sunt oferite ca „oricare alt cetăţean european”. La a unsprezecea

întrebare „Ce măsuri ar fi necesare pentru a nu se mai asocia imaginea României cu

imaginea negativă a rromilor?”, subiecţii au ajuns la concluzia că trebuie creat un sistem

educaţional colectiv prin care să se educe percepţia şi prejudecăţile românilor în raport cu

comunitatea rromă, dar totodată există şi riscul ca indiferent de măsurile luate de actorii

implicaţi, rezultatul să fie acelaşi. La a douăsprezecea întrebare „Crezi că ar trebui să se

investească mai mult în programele sociale ce ţin de dezvoltarea minorităţii?”, aproape în

unanimitate, subiecţii consideră că este atât necesar cât şi suficient investirea tuturor resurselor

necesare în programele menite să ajute la dezvoltarea rromilor. La a treisprezecea „De ce crezi

că minoritatea rromă este singura care are cele mai multe locuri finanţate la buget în

cadrul universităţilor/facultăţilor?”, subiecţii consideră că din cauza unei discriminări

pozitive şi a dorinţei exacerbate de a-i integra în societate, aceştia beneficiază de privilegii

educaţionale diferite deoarece, aşa cum reiese şi din precedentele întrebări, minoritatea rromă

necesită o atenţie deosebită, poate cea mai accentuată.

8

7. ConcluziiÎn cadrul cercetării calitative desfăşurată în rândul studenţilor Facultăţii de Limbi şi

Literaturi Străine, cu vârste cuprinse între 20-25 de ani, în anii II si III, scopul principal a fost

evidențierea clară a percepţiei oamenilor despre grupurile etnice minoritare, centrându-ne astfel

atenţia pe grupul minoritar al rromilor. Odată cu obținerea rezultatelor finale am putea cu

ușurință contura un nou set de reguli și conduite ce ar putea schimba imaginea rromilor în raport

cu imaginea țării, și de ce nu, comportamentul și gândirea românilor referitor la minoritatea

rromă. 

Rezultatele obținute au rezonat aproape pe deplin cu cele estimate inițial, ceea ce a

confirmat că deși suntem cetățeni europeni, subiecții nu s-au putut detașa de principiile impuse

încă din copilarie, de experiențele personale, astfel răspunsurile având la bază stereotipuri și

declanșând totodată reacții negative în lanț.

Nu în ultimul rând, vom menționa câteva aspecte semnificative cu privire la interviul pe

care l-am aplicat unui tânăr de etnie rromă specificând faptul că acesta din urmă simte din ce în

ce mai mult respingerea constantă din partea societății din care și-ar dori a spune că face parte.

Bibliografie

9

Bârgăoanu, Alina, Corbu, Nicoleta, Dobrescu, Paul, Istoria Comuncării, suport de curs,

Ed. comunicare.ro, Bucureşti, 2007.

Horvath, Istvan, Sociologia relaţiilor etnice, Cluj-Napoca, Suport de curs.

Leyens, Jacques-Philippe, Bourhis, Richard Y., Stereotipuri, discriminare, relaţii

intergrupuri, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.

Ponce, Emmanuelle, Ţiganii din România, o minoritate în tranziţie, Compania AltFel,

Bucureşti, 1999.

Zamfir, Elena, Zamfir, Cătălin, Ţiganii – între ignorare şi îngrijorare, Ed. Alternative,

1993.

Anexa 1 – întrebări interviu

10

1) Bună! Numele meu este Diorella. Spune-mi câteva lucruri despre tine: nume, vârstă, an de

studiu şi ce aşteptări ai de la acest interviu.

2) Ai cunoştinţe de etnie rromă? În ce relaţii eşti cu el/ea/ei?

3) Şi acum hai să trecem la întrebări mai serioase: Consideri că oamenii au stereotipuri

neîndreptăţite despre rromi?

4) Crezi că rromii sunt marginalizaţi de restul societăţii sau se autoexclud din societate?

5) Consideri rromii ca fiind intruşi atât în societatea românească, cât şi în străinatate?

6) În momentul în care întâlneşti o persoană de etnie rromă eşti tentat să îţi iei măsuri de

precauţie?

7) În momentul în care întâlneşti o persoană de etnie rromă simţi o stare de repulsie?

8) Crezi că rromilor ar trebui să li se acorde mai multe şanse pentru a le fi facilitată educaţia?

9) Crezi în posibila schimbare a rromilor în bine? De exemplu, după expulzarea acestora din

Franţa şi întoarcerea în ţară cu suficiente resurse financiare.

10) Consideri că de vină pentru comportamentul violent al acestora este societatea?

11) Eşti de părere că rromii sunt imuni la orice ocazie de integrare a lor în societate oferită de

către stat (educaţie, locuri de muncă)?

12) Comunitatea rromilor are mai multe privilegii odată cu integrarea României în Uniunea

Europeană?

13) Ce măsuri ar fi necesare pentru a nu se mai asocia imaginea României cu imaginea negativă

a rromilor?

14) Crezi că ar trebui să se investească mai mult în programele sociale ce ţin de dezvoltarea

minorităţii?

15) De ce crezi că minoritatea rromă este singura care are cele mai multe locuri finanţate la

buget în cadrul universităţilor/facultăţilor?

Anexa 2 – răspunsuri interviu

11

Persoana 1:1) $Bună!$ Eu sunt Alexandra, am 20 ani şi sunt în primul an de studiu. Aşteptări...hmm...

Cred că aş vrea să văd adevărata mea reacţie la întrebările ce vor urma.

2) Cunoştinţe apropiate nu am, doar aşa, din vedere.

3) (.) Într-o mică parte da, deoarece de mici copii am fost învăţaţi cu frica de cei din etnia

rromă. Nu ni s-a explicat faptul că sunt şi rromi care au cei 7 ani de acasă şi îşi doresc să

reuşească în viaţă prin studiu şi munca.

4) Rromii sunt marginalizaţi şi se autoexclud din societate în momentul în care se mulţumesc

cu condiţiile lor de trai şi nu-şi doresc să realizeze mai mult. Dacă acesta preferă să stea să-şi

irosească viaţa făcând mai nimic, normal că va fi marginalizat, însă dacă va încerca să facă

ceva pentru el şi pentru famillia lui va fi apreciat şi nu va fi băgat în aceeaşi „oală” cu

ceilalţi.

5) Personal nu îi consider intruşi, dar nu s-au făcut prea plăcuţi de-a lungul anilor.

6) Nu numai că sunt tentată, dar o şi fac. Am văzut mult prea multe cazuri nefericite în jur în

care au fost implicaţi rromi încât nu mai am încredere.

7) Nu, poate o urma de teamă.

8) Da, dar trebuie să îşi dorească şi ei.

9) Nu prea cred, de exemplu în momentul în care s-au întors în ţara aveau deja în minte gând de

plecare. Poate educaţia îi mai poate schimba, dar nu toţi au acces la ea.

10) Şi societatea are partea ei de vina.

11) Nu cred asta, dar nici nu îi văd încercând prea mult să-şi depăşească condiţia. Majoritatea

sunt resemnaţi de mici cu ceea ce urmează să se întample pe viitor.

12) Sunt de părere că au mai multă libertate, nu neapărat privilegii.

13) Nu cred că se pot lua măsuri în privinţa acestei probleme. Oamenii ştiu că rromul e acelaşi

cu românul.

14) DA

15) Deoarece universităţile încurajează dezvoltarea rromilor.

Persoana 2:

12

1) Mă numesc Ana, am 19 ani şi sunt în primul an de studiu. Nu m-am gândit la aşteptările pe

care aş putea să le am de la interviul ce urmează...

2) Nu cunosc.

3) Nu.

4) Rromii sunt marginalizaţi de societatea românească, aceştia tinzând să se autoexcludă.

5) Nu.

6) DA. Adevărul este că am fost educaţi şi crescuţi în spiritul unei temeri permanente de

rromi, de faptele antisociale şi vătămătoare pe care aceştia le-ar putea comite.

7) Nu.

8) Da . Rromii, prin educaţie, pot să se integreze mai bine în societatea românească.

9) Nu. Expluzarea lor din Franţa, chiar dacă având asupra lor suficiente resurse financiare, nu

le garantează o viaţă mai bună.

10) Societatea poartă vina de a propaga prejudecăţi legate de rromi.

11) Nu. Sunt rromi care s-au integrat foarte bine în societate, au urmat cursuri liceale şi chiar

universitare.

12) Nu. Sunt în continuare etnie conlocuitoare cu românii.

13) Eliminarea treptată a prejudecăţilor legate de aceştia din educaţia copiilor şi din sistemul

educaţional românesc; Mediatizarea şi promovarea cazurilor de rromi integraţi în

societate şi în sistemul educaţional românesc;

14) DA

15) ?Personal cred că etnia rromă beneficiază de cele mai multe locuri finanţate la buget în

cadrul universităţilor/facultăţilor tocmai pentru că viitorii absolvenţi ar putea lucra în zone

unde sunt comunităţi rrome puternice, slujind chiar ei drept exemplu şi ajutând la integrarea

şi inserţia copiilor/tinerilor rromi în societatea românească, rezultând o schimbare şi o

eliminare a prejudecăţilor societăţii româneşti.

Persoana 3:

13

1) Eu sunt Andrei, am 21 de ani şi sunt student în anul II. Să aflu mai multe lucruri despre

această etnie.

2) Am un coleg de facultate. Nu prea interacţionăm.

3) Nu cred că sunt neapărat neîndreptăţite, având în vedere că fiecare dintre noi avem cel

puţin o poveste pe care o putem spune, în care ne-au “tras în caramidă” rromii. Lumea de

obicei tinde să generalizeze şi să-i includă pe toţi într-o anumită categorie de oameni din

cauza unei singure situaţii prin care a trecut.

4) Cred că lucrurile astea au venit pe rând : întâi s-au autoexclus prin tot ce au facut şi apoi au

ajuns să fie şi marginalizaţi.

5) Nu îi consider intruşi, pentru că fiecare are dreptul să se ducă unde vrea. La fel cum şi noi

plecăm peste tot în străinătate, aşa au venit şi ei la noi.

6) Cum am zis şi mai sus, fiecare a trecut printr-o situaţie în care a trebuit să se confrunte cu

un rrom. Şi pe lângă asta ştii vorba aia: (.) „tot păţitu-i priceput”.

7) Teoretic toată lumea spune că între oameni trebuie să existe egalitate etc, dar când suntem

puşi într-o situaţie în care avem de-a face cu nişte persoane care poate în trecut ne-au făcut

rău, da, fiecare dintre noi probabil a simţit o stare de repulsie.

8) Şansa este egală pentru toţi din punctul meu de vedere [faţă zâmbitoare], toţi au dreptul la

educaţie şi chiar şi rromii au locuri asigurate la buget chiar în cadrul unor facultăţi şi

universităţi.

9) Da, cred că este posibilă o schimbare în bine şi nu doar pentru rromi ci şi pentru români :)

Dar chestia asta se produce greu, pentru că trebuie schimbată mentalitatea în primul rand

10) ?Societatea să fie de vină pentru comportamentul violent al unui individ? Toţi suntem

chinuiţi, toţi o ducem greu, toţi am fost discriminaţi şi daţi la o parte la un moment dat şi

uite că totuşi nu toţi suntem violenţi...

11) -

12) Haaabar n-am. [Hah heh]

13) Cum am zis, nici românii nu sunt prea departe şi nu sunt rromii neapărat de vină pentru

imaginea pe care tot noi ne-am făcut-o în străinatate.

14) -

15) Ăsta este răspunsul la o întrebare de mai sus [faţă zâmbitoare]. Rromilor li se oferă destule

şanse pentru a studia, pentru a fi educaţi.

Persoana 4:

14

1) $Hei, bună!$ Eu sunt Camelia, am frumoasa vârstă de 22 ani şi sunt studenta în anul III;

aşteptările mele sunt mari şi vizează în mod special rezultatele pozitive pe care le voi afla.

2) Cunosc destul de multe persoane de etnie rromă, cu unele am interacţionat, cu altele nu.

Pot spune că persoanele cu care am avut mai mult contact au fost ok.

3) Doar cei ce sunt foarte limitaţi, sunt rasişti şi ajung în stadiul de a avea stereotipuri către

celelalte naţii existente pe Pământ.

4) Totul este relativ. Unii rromi se autoexclud crezând că sunt mai buni, mai înstăriţi. Alţii

sunt excluşi pentru că par a fi periculoşi pentru societate.

5) Am prieteni rromi care sunt oameni cu carte, dar am cunoscut şi câţiva intruşi ce ne trag

în jos. Dar acesta nu este un mod de a cataloga lumea, sunt şi români care fac destul de

multe fapte nechibzuite şi nimeni nu îi consideră intruşi.

6) Depinde de împrejurarea în care mă aflu. Dacă mă aflu într-o şedinţă, acel om, rrom, care

este cu mine la masă nu este cerşetor, ci om citit. Automat nici nu se pune problema de

precauţii. Dacă mă aflu în tramvai, desigur. Nu numai din cauza rromilor, ci din cauza

nesiguranţei per total. Hoţii de buzunare sau cerşetorii nu sunt neapărat rromi.

7) Sincer, da . Pentru că unii miros urât.

8) Am colegi rromi şi consider că au aceleaşi tratamente pe care profesorii le aplică celorlaţi

colegi ai mei cât şi mie. Nu sunt deloc marginalizaţi. Deci: şanse au! [faţă zâmbitoare]

9) Am văzut câteva documentare despre acest caz şi mai mult de 50% au spus că se întorc

înapoi în Franţa. Nimeni nu poate să îi controleze. Singura şansă este educaţia când sunt

la vârste fragede, pentru a fi o reţetă de succes. La persoanele trecute de vârsta medie nu

există şansă de schimbare.

10) NU, singurii vinovaţi sunt ei înşişi. Nimeni nu îi face ceea ce ei sunt şi nimeni nu îi obligă

să fie aşa. Sunt cum sunt pentru că nu au avut parte de educaţie.

11) Sunt doar neinformaţi.

12) Da, au. (x,y) Şi mă tem de acest lucru.

13) EDUCAŢIE, EDUCAŢIE, EDUCAŢIE!

14) NU

15) ?Nu am înţeles niciodată acest lucru!

Persoana 5:

15

1) Cristina mă numesc. Am 20 ani, studentă în anul II. Nu am nici o aşteptare.

2) Cunosc, dar nu am nici o treabă cu ei.

3) Stereotipuri?? Nu . Cred că sunt îndreptăţite de acţiunile acestora.

4) Ambele afirmaţii sunt reale.

5) Nu.

6) Nu.

7) Depinde de felul în care se prezintă acea persoană.

8) Nu.

9) NU. S-a dovedit că ajutoarele acordate de statul francez au fost repede consumate.

Schimbările nu se produc prin acordarea de sprijin financiar, ci prin dezvoltare de

servicii.

10) Da, în masura în care societatea a fost permisivă şi nu a impus reguli stricte.

11) Nu. Există cazuri, şi nu puţine, în care integrarea a fost posibilă. Sunt din păcate cazuri

izolate, pe care familia naturală nu le doreşte.

12) DA, pe hârtie. Privilegiile şi le acordă singuri. [hah, heh]

13) ?Orice măsuri ar fi luate, această imagine nu se va schimba.

14) Da .

15) Din cauza unei discriminări pozitive greşit aplicate de autorităţi şi pentru că acesta a fost

singurul tip de răspuns la presiunile europene privind programele de integrare a rromilor.

Persoana 6:

16

1) Horia mă numesc, am 20 ani, student în primul an. La aşteptări chiar nu m-am gândit

însă pe parcursul interviului îmi voi da seama de multe lucruri.

2) Am cunoscut o singură persoană, în liceu, cu care nu prea am avut contact.

3) Da, au. Se datorează în mare parte faptului că statistic ele revin din situaţii reale, sunt din

păcate şanse mult mai mari ca rromi să fie analfabeţi spre exemplu.

4) Ambele acţiuni se regăsesc în societate. Personal, consider că e o relaţie de determinare

aici: $marginalizarea lor duce la dorinţa de a se autoexclude.$

5) Nu, nu cred nicidecum asta, mi se pare că e vorba despre ce am scris şi mai sus,

marginalizarea societăţii, urmată apoi de dorinţa lor de a se autoexclude, preventiv.

6) Nu, nu etnia mă face să îmi iau măsuri de precauţie ci mai degrabă expresiile,

comunicarea non-verbală etc, atât în cazul unui rrom, cât şi în cazul celorlalte etnii.

7) Nu.

8) Nu, cred că ar trebui să fie acordate aceleaşi şanse tuturor celor care întâmpină probleme

de acest gen, nu doar celor de etnie rromă.

9) Da, cred. Cred în schimbarea tuturor în bine, dar nicidecum datorită resurselor financiare

ci mai degrabă datorită educaţiei.

10) (x.y) E greu să cauţi o sursă a violenţei în general. Sunt sigur însă că societatea are

marea ei contribuţie în acest sens.

11) Nu, cred doar că dorinţa lor de a se exclude, marea de stereotipuri aplicate de societate

blochează şi aceste încercări de integrare. Cu mai mult interes în acest sens şi efort

susţinut se pot obţine rezultatele dorite.

12) Nu, au atâtea privilegii cât are oricare alt cetăţean european.

13) Informare, informare şi iar informare. Iar între timp, integrarea acestora în societate şi

prevenirea acestor situaţii generatoare de elemente negative.

14) Da.

15) Pentru că statul român este incapabil să creeze nişte politici publice care să oprească

ideea de discriminare pozitivă şi să acţioneze la nivel subsidiar, integrarea directă în

societate a minorităţilor dar şi respectarea lor.

Persoana 7:

17

1) Saluuut! Eu sunt Iulia, am 20 de anişori şi sunt studentă în al doilea an. Prefer să nu am

nici o aşteptare, deci să fiu surprinsă, plăcut, sper.

2) Nu am avut ocazia să cunosc.

3) Nu cred că au stereotipuri neîndreptăţite. Sunt în mare măsură îndreptăţiţi să adopte un

comportament ostil faţă de aceştia.

4) Consider că ei nu sunt conştienţi de ce e aceea o societate, şi cum ar trebui să te comporţi

în ea. Deci da, se autoexclud.

5) Intruşi e mult spus. (.) Dar din cauza comportamentului şi din cauza” activităţilor” pe

care le întreprind, câteodată suntem îndreptăţiţi să credem asta.

6) (x.y) Da, şi faci asta din instinct. Pentru că şi-au format o concepţie în gândurile

românilor, şi aceea că sunt hoţi şi nimeni nu-şi doreşte să intre în conflict cu ei.

7) Da . În primul rând din cauza aspectului, iar în al doilea rând, din felul în care vorbesc.

8) ?Şanse consider că li s-au acordat destule. Şi consider că şi acum au destule şanse să

accepte educaţia. Dar pur şi simplu nu o fac pentru că asta este în natura lor. Probabil cu

foarte mici excepţii.

9) Nu cred şi nu voi crede niciodată aşa ceva.

10) Probabil că joacă şi societetatea un rol destul de important, deoarece îi respinge, dar

lipsa educaţiei cred că este notabilă.

11) Da, bineînţeles. Puţini sunt cei care au apreciat cu adevărat .

12) PRIVILEGII că acum pot cerşi în toată Europa? Nu cred că sunt apţi să vadă şi altfel de

privilegii.

13) Ar trebui să se promoveze ţara prin alte modalităţi, şi mai puternic decât “o fac” ei în

fiecare zi.

14) Nu.

15) (Pentru că sunt cei mai numeroşi ???)

Persoana 8:

18

1) Bună ziua. Numele meu este Roxana, am 24 de ani şi sunt studentă în anul III.

Aşteptări...aşteptări... nu ştiu şi prefer să nu am aşteptări.

2) Nu am cunoscut, nu cunosc şi nici nu îmi doresc să cunosc.

3) Nu neapărat.

4) Se autoexclud singuri.

5) Nu sunt intruşi, însă nu se pot adapta la normele şi valorile societăţii noastre.

6) $Da. Am grijă mai mare de portofel.$

7) Nu. Sunt şi ei tot oameni.

8) Nu.

9) Nu, în nici un caz.

10) Nu. Esenţa rămâne aceeaşi.

11) Da. Educaţia primită şi valorile pe care le au îi fac imuni şi neputincioşi la orice ocazie

de integrare.

12) Posibil, însă nu cred.

13) În primul rând ar trebui să prezentăm partea bună a României, în niciun caz să ne

plangem de problemele pe care le avem din cauza rromilor.

14) Da.

15) Li se oferă o şansă la educaţie.

Persoana 9:

19

1) $Heiiii!$ Eu sunt Simina, sunt studentă în anul I şi am 20 ani. Sincer? Nu am nici un fel

de aşteptare.

2) Cunosc din vedere, personal nu.

3) Da, deoarece sunt şi persoane de etnie rromă care studiază şi îşi realizează un viitor prin

forţe proprii, dar aceste persoane nu ies în evidenţă.

4) Sunt de părere că se autoexclud din societate din moment ce nu depun nici un efort de a

se realiza şi a demonstra ca nu toţi rromii sunt la fel.

5) Îi consider intruşi în societatea românească, cât şi în străinătate doar pe acei rromi fără

adăpost şi care îşi însuşesc lucruri care nu le aparţin.

6) Da. Am auzit multe cazuri în care persoane în vârstă şi chiar copii au fost atacaţi de către

rromi.

7) În momentul în care văd o persoană de etnie rromă nu simt nimic, ci doar am mai multă

grijă când sunt pe lângă ei.

8) Da, prin acest mod au o şansă să se realizeze în viaţă şi poate în timp, stereotipurile

create vor dispărea.

9) Cred că rromii vor putea să se schimbe în bine doar în momentul în care vor avea acces

la educaţie şi astfel mentalitatea lor va fi modelată.

10) (x.y) Nu. Societatea nu ar avea nimic de împărţit cu rromii dacă aceştia ar încerca să

treacă neobservaţi.

11) Ca în orice societate există persoane indiferente ce se mulţumesc cu puţin şi persoane

care încearcă să se realizeze şi profită de orice ocazie oferită pentru a-şi atinge scopul.

Sunt de părere că şi în etnia rromă se întamplă acelaşi lucru.

12) Sunt de părere că odată cu integrarea României în UE, rromii au putut migra cu mai

multă uşurinţă decât înainte.

13) Singura măsură ar fi ca mentalitatea rromilor să fie schimbată (.) ceea ce este foarte

greu. Pot spune, deci, că nu prea există măsuri pentru această problemă.

14) Da.

15) Consider că etnia rromă este singura minoritate care se mulţumeşte cu puţinul pe care îl

are şi nu are posibilităţile necesare de a aplica în cadrul unei universităţi.

Persoana 10:

20

1) Mirela sunt, am 25 de ani şi sunt anul III de facultate. Nu am nici cea mai mică aşteptare.

2) Am cunoscut câţiva.

3) Nu consider că sunt neîndreptăţite, faptele lor duc la anumite consecinţe; şi fie că ne

place sau nu, aceste consecinţe ajung să ne afecteze pe noi ca naţiune...

4) Nu sunt marginalizaţi pentru că suntem noi raşişti (cel puţin majoritatea), ci pentru

acţiunile lor...

5) Nu este nimeni considerat intrus, atâta timp cât nu se comportă ca atare; cât timp ştiu să

se integreze în societate, nimeni nu-i blamează, dar multe acţiuni de ale lor contestă acest

fapt.

6) Nu neapărat că-mi iau măsuri de precauţie, dar sunt mai atentă... [faţă zâmbitoare]

7) Depinde de persoană. Am întâlnit şi rromi cu bun simţ, culţi, de bună credinţă. Dar

trebuie să recunosc că (.) 0majoritatea mi-au lăsat un gust amar0...

8) Ar trebui să fie acordate şanse egale pentru toţi, că până la urmă suntem egali. Plus că eu

cred că nu ar şti (majoritatea) să profite de această şansă...

9) ?Schimbare-n bine?? Când vorbim de expulzarea lor din Franţa? Sincer, nu cred. [hah,

heh]

10) Nu societatea formează caractere, nu societatea este responsabilă pentru

comportamentele oamenilor ce o alcătuiesc. Consider că asta ţine de educaţie, creştere,

etc...

11) Mă repet, dar majoritatea (pentru că sunt şi excepţii) nu profită de aceste ocazii.

12) Nu ştiu dacă privilegii, dar facilităţi...

13) În primul rând ar trebui să numai fie „pătată” imaginea României de acţiunile rromilor,

ba din contră, să încerce să ne onoreze ţara, pentru că sunt rromi în România.

14) Nu.

15) Nu ştiu, dar aş vrea să ştiu de ce.

Persoana 11:

21

1) Andra este numele meu, am 25 de ani şi sunt studentă în anul III. N-am aşteptări de la

acest interviu.

2) Nu am avut ocazia să cunosc.

3) Da, cred că oamenii au stereotipuri neîndreptăţite despre orice, nu doar despre rromi.

4) Cred că sunt şi marginalizaţi de societate, dar se şi autoexclud.

5) Nu

6) Nu

7) Nu

8) Nu, cred că au suficiente şanse prin care le este facilitat accesul la educaţie. [faţă

zâmbitoare]

9) Da, dar nu datorită întoarcerii lor în ţară cu suficiente resurse financiare, ci datorită

educaţiei.

10) Nu.

11) ?Nu , din contră. Cred că ei profită din plin de pe urma programelor de integrare.

12) Da, cu siguranţă.

13) Realizarea unor politici publice care să satisfacă toate preferinţele actorilor implicaţi.

14) Da.

15) Pentru că se încearcă integrarea acestora în societate, pe piaţa de muncă.

Persoana 12:

22

1) Patricia, am 22 de ani, studentă în anul II. N-am aşteptări.

2) Nu cunosc.

3) Da, poate din relatări neadevărate.

4) Aşa şi aşa.

5) Da, poate din cauza lipsei de educaţie, a igienei.

6) -

7) -

8) Da, doar aşa se pot integra, doar aşa vor fi mai civilizaţi.

9) Nu chiar.

10) Aşa şi aşa.

11) -

12) -

13) -

14) -

15) -

Persoana 13:

23

1) Hei, numele meu este Florin, am 23 de ani şi sunt student în anul II. La aşteptări nu m-

am gândit.

2) Păi cunosc foarte multe persoane, pentru că sunt de etnie rromă. [faţă zâmbitoare]

3) ?Fiindcă consideră că rromii sunt mai răi decât românii, pentru că stereotipul lor despre

rromi este „hoți, proști, proxeneți” etc., când există și rromi cu studii înalte, care au făcut

ceva pozitiv în viața lor.

4) Mai degrabă marginalizați decât autoexcluși.

5) Nu.

6) Nu.

7) Nu.

8) Da , fiindcă sunt oameni și, conform Cartei Universale a Drepturilor Omului, fiecare

ființă are drepturi egale la asistență socială, educație, sistemul de sănătate etc.

9) Da.

10) Nu.

11) Nu.

12) Da.

13) -

14) Da.

15) Fiindcă este cea mai neglijată și împovărată minoritate dintre toate minoritățile din

România.

24