Curs 7 19.03.2014

Deliberarea si pronuntarea hotararii judecatoresti

Odata incheiate dezbaterile, urmeaza o etapa a procesului care nu mai presupune participarea partilor: etapa deliberarii. Ulterior, urmeaza pronuntarea hotararii.

Potrivit art. 395, alin. 1 NCPC, regula este ca deliberarea are loc in camera de consiliu, dupa inchiderea dezbaterilor (dupa inchiderea dezbaterilor, completul de judecata delibereaza in secret asupra hotararii ce urmeaza sa pronunte).

Insa, aceasta regula foarte clar exprimata in art. 395 NCPC nu exclude ipoteza in care instanta ar putea sa se pronunte asupra unor aspecte incidentale ale pricinii deliberand chiar in sedinta publica.Prevederile art. 395 NCPC trebuie intelese ca vizand ipoteza clasica: dezbaterea in fond a pricinii, inchiderea dezbaterilor si pronuntarea asupra fondului.

Totusi, judecatorul face pronuntari si in timpul procesului, in faza de cercetare a procesului sau chiar in faza de dezbateri daca se ridica niste aspecte care necesita solutionare imediata. Adica, judecatorul delibereaza si atunci cand se pronunta asupra probelor sau amanarii judecatii (daca una din parti invoca ca este lipsa de procedura, judecatorul trebuie intai sa dezlege vicierea procedurii de citare).

Toate celelalte deliberari din cursul procesului se vor lua in sedinta publica sau in camera de consiliu, dupa cum procesul se judeca intr-un mod sau altul.

Ce presupune efectiv deliberarea ?

Deliberarea este procesul de formare a opiniei completului de judecata. La deliberare participa numai judecatorii ce au format completul de judecata (art. 395, alin. 2 NCPC), care trebuie, pe baza de probe, sa stabileasca situatia de fapt, iar apoi la aceasta sa aplice regula de drept corespunzatoare. Desigur, activitatea este mult mai complexa decat rezulta din aceasta schema sumara, deoarece judecatorul urmeaza sa aleaga intre cele doua constructii propuse de parti ori sa realizeze, pe baza acelorasi probe, o alta constructie juridica, fiind pus de multe ori in situatia de a face o opera personala prin aplicarea unor standarde, prin aprecierea pe care legea il pune sa o faca, prin aplicarea analogiei in cazul in care constata o lacuna a legii etc.

Trebuie facuta o distinctie dupa cum vorbim despre:

deliberarea in cazul unui complet cu judecator unic: examen personal de constiinta (proces exclusiv intern);

deliberarea in cazul unui complet colegial: presupune adunarea opiniilor judecatorilor.

Inaceasta ipoteza, exista doua reguli: presedintele completului este cel care strange opiniile judecatorilor; se incepe cu judecatorul cel mai nou in functie si se termina cu opinia presedintelui. Argumentul legiuitorului este acela ca cei noi pot fi influentati in decizia lor de opinia celui mai varstnic si ca toti pot fi influentati de presedinte. Intrucat votul este egal, se merge pe ideea unei influente cat mai mici.Dezbaterile se inregistreaza, dar deliberarile nu se inregistreaza si nici macar nu se consemneaza in incheiere. Faza deliberarilor este secreta (nu se stie cum s-au produs lucrurile), iar parile nu pot invoca vreodata in proces modul in care au avut loc aceste deliberari.

Judecatorii sunt tinuti de secretul deliberarii si nu pot comunica in exterior (rudelor, cunostintelor, presei etc.) modalitatea in care s-a ajuns la opinia respectiva (spre exemplu, ce opinie a avut fiecare judecator sau cum s-a lasat convins de ceilalti).

In cadrul deliberarilor exista un schimb de opinii, care nu trebuie sa ajunga la urechile publicului sau ale partilor (pot fi situatii in care, pe parcursul schimbului de opinii, unul dintre judecatori sa isi impuna opinia partile nu s-ar mai concentra pe problema de drept; ar putea fi afectata imaginea justitiei).

Desi NCPC vorbeste despre un mecanism destul de clar, asemanator unui vot intr-o adunare generala, lucrurile nu stau chiar asa. Pana la momentul pronuntarii, pot exista reveniri asupra opiniei.

*OBS:

a) daca intre momentul inchiderii dezbaterilor si momentul deliberarii (acceptand ideea ca nu au loc in aceeasi zi) un judecator paraseste instanta respectiva, acesta va lua in continuare parte la deliberari, atat timp cat pastreaza calitatea de judecator (poate fi detasat, delegat, avansat), chiar daca nu mai face parte din instanta respectiva. Hotararea va fi pronuntata de un judecator care nu mai era judecator in cadrul instantei respective la momentul pronuntarii, dar era la momentul dezbaterilor;

b) Insa, daca un membru al completului pierde calitatea de judecator sau este suspendat din functie, acesta nu mai poate participa la deliberare. In aceasta situatie, procesul se repune pe rol, cu citarea partilor, pentru ca ele sa puna din nou concluzii in fata completului de judecata legal constituit.Are loc inlocuirea celui care a pierdut calitatea de judecator sau celui suspendat din functie cu un alt judecator, dar inlocuirea nu poate avea loc direct in faza deliberarii.Exista o alta regula in materia recursului: potrivit art. 488 NCPC, judecatorul care pronunta hotararea trebuie sa fie acelasi cu cel care a asistat la dezbateri. Astfel, pentru motive temeinice, un judecator poate fi schimbat in cursul procesului, insa in niciun caz nu poate fi schimbat in faza deliberarii, fara a se reveni in faza dezbaterii prin repunerea pe rol a cauzei.

Amanarea pronuntarii

Pana acum am discutat despre ipoteza clasica in care deliberarea are loc in aceeasi zi in care au loc si dezbaterile.

Insa, judecatorii pot decide sa amane pronuntarea, pe un termen de cel mult 15 zile. Insa, nimic nu ii impiedica sa mai dea un termen de 15 zile ulterior, dar este nevoie de o noua incheiere. Se amana pronuntarea atunci cand avem dosare complexe, ce necesita studierea suplimentara a doctrinei, jurisprudentei, a concluziilor scrise etc. (art. 396 NCPC).

Particularitatile in cazul amanarii de pronuntare

1. Se redacteaza o incheiere de dezbateri in care se vor trece cele petrecute la termenul la care au avut loc dezbaterile. In acest caz, cand se va redacta hotararea finala, partea expozitiva a hotararii finale va face referire la faptul ca aspectele privitoare la ce s-a intamplat in sedinta in care au avut loc dezbaterile sunt mentionate in incheierea de dezbateri, care face corp comun cu hotararea.Potrivit art. 425, alin. 1 NCPC, de regula in partea expozitiva a hotararii sunt cuprinse mentiunile prevazute la art.233, alin. 1 si 2 NCPC (referitoare la cuprinsul incheierii de sedinta). Totusi, in masura in care exista o incheiere de dezbateri, toate aceste mentiuni vor fi trecute in incheierea de dezbateri. In acest caz, partea introductiva a hotararii va cuprinde numai denumirea instantei, numarul dosarului, data, numele, prenumele si calitatea membrilor completului de judecata, numele si prenumele grefierului, numele si prenumele procurorului, daca a participat la judecata, precum si mentiunea ca celelalte date sunt aratate in incheierea de dezbateri.Astfel, hotararea finala va face trimitere la incheierea de dezbateri. Daca cumva incheierea de dezbateri este nula pt un motiv oarecare (nu este semnata), se atrage si nulitatea hotararii finale, intrucat hotararea nu are o parte legala (partea expozitiva).*OBS: exista incheieri care nu atrag nulitatea intregii hotarari ! (nu este cazul la incheierea de dezbateri).

2. Daca se decide amanarea de pronuntarea, potrivit art. 396, alin. 2 NCPC se prevede posibilitatea ca pronuntarea sa nu mai fie facuta in public, ci sa fie pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei (prin punerea la dispozitie a registrului de pronuntari sau prin publicarea pe pagina de internet a instantei). Astfel, avem o exceptie de la regula ca hotararea se pronunta in sedinta publica. Solutia este conforma cu prevederile art. 6(1) CEDO, intrucat si in jurisprudenta CEDO s-a statuat ca prin a respecta principiul publicitatii hotararii judecatoresti nu se intelege neaparat citirea solutiei in public, ci si folosirea unor mijloace alternative care sa conduca la realizarea scopului ca publicul sa ia cunostinta de hotararea respectiva, care nu trebuie sa ramana secreta.

3. Pronuntarea poate fi amanata si pentru un termen mai scurt de 15 zile, insa, daca judecatorul a fixat un termen de amanare a pronuntarii, el nu va putea pronunta hotararea mai inainte de data fixata in acest scop (art. 396, alin. 3 NCPC). Judecatorii sunt tinuti de termenul fixat si sub aspectul incadrarii in acest termen, dar si sub aspectul nepronuntarii solutiei anterior. Argumentul in favoarea acestei solutii rezida in faptul ca partile cunosc ca pronuntarea se va da in 15 zile, in care mai pot depune concluzii scrise (completatoare). Sunt situatii in care calea de atac curge de la pronuntare (este posibil ca partea, daca stie ca hotararea se pronunta in 15 zile, sa nu consulte site-ul instantei sau arhiva). Spre exemplu, termenul de introducere a caii de atac in cazul sechestrului judiciar este de 5 zile, care curge de la pronuntare.Aparent, noua reglementare (prin dispozitiile art. 396, alin. 3 NCPC) este preocupata numai ca judecatorii sa nu se pronunte mai repede de termenul fixat. Nu trebuie inteles ca nu este nicio problema daca judecatorii se pronunta ulterior termenului de 15 zile. Noul Cod de procedura civila a vrut sa elimine ipoteza in care era un dubiu, intrucat anterior exista o disputa daca judecatorii se pot pronunta inainte de termenul fixat. Totusi, nu exista niciun dubiu cu privire la faptul ca judecatorii trebuie sa respecte termenul fixat.Se pune problema sanctiunii incidente in cazul nerespectarii termenului fixat pentru pronuntare. Aceasta nerespectare atrage nulitatea hotararii, intrucat nu se respecta incheierea anterioara prin care s-a fixat termenul. Este de discutat daca avem o nulitate conditionata sau neconditionata de vatamare. Mai nou, s-a afirmat ca nulitatea respectiva ar fi conditionata de vatamare si ar surveni potrivit art. 175 NCPC. OpinieBriciu (rezerve fata de aceasta opinie): este vorba despre o conditie extrinseca actului, astfel incat vorbim despre o nulitate neconditionata de vatamare si in ipoteza in care judecatorul se pronunta inainte de termenul fixat, si in ipoteza in care se pronunta cu depasirea acestui termen (art. 176 NCPC). Art.396 NCPC mentioneaza doar una dintre cele doua variante de incalcare a termenului.

Incidente ivite cu ocazia deliberarii

Cu ocazia deliberarii, se pot ivi unele incidente:

a) Completul de divergenta

Completul de divergenta este posibil numai in ipoteza in care avem un complet colegial format dintr-un numar par de judecatori.

Daca completul este format din trei judecatori, dispozitiile art. 398 NCPC ne ofera solutia care spune ca hotararea se ia cu majoritate, iar in cazul unor judecatori care au trei opinii diferite, judecatorii ale caror opinii se apropie mai mult sunt obligati sa le uneasca intr-una singura. Aceasta opinie unica va deveni opinia majoritara.

Spre exemplu, la pretentia de acordare a unor sume de bani + dobanzi avem urmatoarele opinii: trebuie acordate sumele de bani + dobanzi; nu trebuie sa se dea nimic; trebuie acordate doar sumele de bani (doar capitalul), fara dobanzi.

Prima cu a treia opinie se apropie (a doua opinie exclude totalmente varianta admiterii). Se va merge catre varianta de mijloc probabil (legea nu precizeaza).

In cazul completului format dintr-un numar par de judecatori, unde nu se poate realiza unanimitatea, se va forma un complet de divergenta, care va include pe langa cei doi judecatori initiali, si un al treilea judecator, care ar putea fi presedintele instantei, vicepresedintele, presedintele de sectie sau un judecator desemnat de acestia. In practica, judecatorul desemnat judeca in complet de divergenta, iar in complet va intra judecatorul de permanenta (dublura), adica cel care ar trebui sa indeplineasca unul din membrii completului daca acesta ar pati ceva si nu ar putea sa mai judece (art. 99 ROI).

Potrivit art. 399, alin. 1 NCPC, divergenta se judeca in aceeasi zi sau, daca nu este posibil, intr-un termen care nu poate depasi 20 de zile de la ivirea divergentei, cu citarea partilor.In pricinile considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 7 zile.

Intervenirea divergentei presupune repunerea cauzei pe rol pentru reluarea dezbaterilor in fata completului de divergenta. Partile trebuie sa fie citate pentru a pune din nou concluzii. Nu este nevoie de citarea partilor atunci cand acestea au fost prezente la anuntarea divergentei si a datei solutionarii ei (spre exemplu, divergenta a aparut in legatura cu un incident al judecatii, in timpul desfasurarii sedintei). CODUL COMENTAT.

Daca ne referim la faptul ca divergenta apare cu privire la deliberarea in fond a pricinii, este greu sa mai iei partile atunci, insa divergenta poate sa apara in orice deliberare, nu numai cea cu privire la fondul problemei, ci si cu privire, spre exemplu, la incuviintarea unei probe (o parte afirmand ca proba este legala, in contradictoriu cu cealalta parte).In aceasta situatie, judecatorii se retrag, se alatura al treilea, dupa care, terminandu-se divergenta, celelalte aspecte ale judecatii vor fi judecate in compunerea normala de doi judecatori (divergenta sa incheiat).Asadar, divergenta nu priveste doar deliberarea asupra fondului. Poate sa apara si cu privire la exceptii sau probe (incuviintarea unor obiectiuni la raportul de expertiza).Observatii privitoare la divergenta

1. Cu ocazia divergentei, in completul de divergenta se vor discuta doar acele aspecte ramase in divergenta. Aceste aspecte nu trebuie neaparat sa se refere la tot ansamblul pricinii (este posibil ca divergenta sa priveasca doar unul din cele trei capete de cerere). Consecinta este ca nu se mai pot face cereri noi in aceasta faza. Pricina este reluata, dar este reluata trunchiat, doar asupra unor aspecte ramase in divergenta (nu mai avem plenitudinea cadrului procesual, nu se pot face cereri de interventie principala, de introducere in cauza din oficiu, de chemare a judecata a unei terte persoane etc.).

2. Judecatorii isi pot schimba opiniile cu ocazia deliberarii ce are loc dupa dezbaterea in completul de divergenta. Acestia nu sunt tinuti de opinia care i-a adus in starea de divergenta, intrucat divergenta da posibilitatea reevaluarii inclusiv a opiniei initiale. Partile nu cunosc ce opinie au avut judecatorii inainte. Innoua reglementare s-a inlaturat prevederea care obliga judecatorul sa-si motiveze opiniile divergente inainte de a se discuta asupra lor in completul de divergenta. Astfel, actualmente, judecatorii nu mai sunt pusi in situatii jenante atrunci cand vor trebui sa-si retracteze opiniile cu ocazia noii deliberari.Partile vor fi anuntate in sedinta despre chestiunile ramase in divergenta. Pe de alta parte, vechea solutie era oarecum normala, pentru ca partile sa stie punctele ramase in divergenta, intrucat dezbaterea are ca obiect numai ce a ramas in divergenta (partile trebuiau sa stie ce sa pledeze). Insa, legiuitorul NCPC a facut un compromis: nu a mai obligat judecatorii sa motiveze, dar nici nu a lasat partile intr-o totala necunostinta, ci a obligat judecatorii sa prezinte partilor aspectele ramase in divergenta pentru a-si putea prezenta concluziile orale.

3. Daca unul din judecatorii completului initial nu mai poate face parte din completul de divergenta, din varii motive temeinice, atunci nu va mai avea loc divergenta, ci cauza se va repune pe rol, intr-un complet format din doi judecatori, judecatorul aflat in imposibilitate urmand a fi inlocuit. Divergenta presupune ca doi judecatori au opinii diferite si se alatura al treilea judecator ca impreuna cu cei doi sa solutioneze pricina. Dar cei doi judecatori, prin ipoteza, s-au inteles cu privire la unele aspecte si au ramas in divergenta cu privire la altele.Nu se mai poate forma completul de divergenta din judecatorul care il inlocuieste pe cel initial, judecatorul initial si cel care formeaza divergenta, intrucat lipseste judecatorul care stabilise deja puncte comune cu cel judecator initial si este inlocuit de unul care nu audiase dezbaterile. Astfel, se incalca regula continuitatii prevazuta in art. 19 NCPC (cel care a audiat dezbaterile trebuie sa fie cel care delibereaza) daca cel care il inlocuieste pe judecatorul aflat in imposibilitate de a participa la deliberari judeca cu privire la aspecte pe care nu le-a auzit in cazul dezbaterilor. Aceasta situatie este permisa doar in privinta judecatorului care completeaza completul colegial pentru a se forma completul de divergenta, nu si in privinta celui care era deja in completul colegial.

b) Repunerea cauzei pe rol intrucat completul nu este lamurit

Vorbim depre situatia in care, fara a fi o situatie de divergenta, completul, cu ocazia deliberarii, apreciaza ca trebuie sa repuna cauza pe rol, deoarece nu este lamurit (art. 400 NCPC). Completul constata ca mai trebuie administrata o proba, ca mai trebuie cerute explicatii partilor etc.Repunerea pe rol presupune citarea din nou a partilor (intrucat nu au termen in cunostinta) si reluarea dezbaterilor, solicitandu-se fie simple lamuriri, fie chiar administrarea de probe.

O situatie ce nu se incadreaza aici poate fi imaginata daca una dintre parti depune inscrisuri dupa inchiderea dezbaterilor (desi nu mai are voie sa depuna nimic la dosar). Solutia instantei de a repune cauza pe rol pentru a comunica inscrisurile respective este incorecta. Instanta ar trebui sa ignore inscrisurile. Daca sunt atat de importante, instanta, chiar daca stie regula, va repune cauza pe rol, motivand ca este nelamurita. Strict procedural, instanta nici nu ar trebui sa le citeasca.

Daca se repune cauza pe rol, se mai pot invoca exceptii de ordine publica (spre exemplu, perimarea).Intocmirea minutei

In situatia in care fie nu exista divergenta, fie este rezolvata divergenta, fie cauza nu se repune pe rol, ajungandu-se astfel la un punct comun de vedere, se va intocmi o minuta.

Minuta este un act de procedura cu un regim special, ce cuprinde solutia pe scurt. Daca exista opinie separata, aceasta se va mentiona in minuta (art. 401, alin. 1 NCPC).

Semnarea minutei

Minuta se semneaza pe fiecare pagina de judecatorii care au participat la deliberare, iar in cazul ICCJ si de catre magistratul-asistent, intrucat acesta are un vot consultativ (art. 401, alin. 2 NCPC).Lipsa semnaturii de pe minuta determina NULITATEA HOTARARII si nu poate fi remediata, pentru ca aceasta minuta cuprinde solutia din cadrul deliberarii. Minuta va reprezenta dispozitivul viitoarei hotarari, unde se vor putea adauga fata de minuta aspecte legate de denumirea completa a partilor, CNP-ul acestora etc., dar nu se va putea schimba solutia mentionata in minuta.

Pe langa faptul ca hotararea finala trebuie sa respecte aceasta minuta, intervine si un aspect temporal: solutia din minuta reprezinta pozitia judecatorilor de la momentul deliberarii. Daca minuta nu este semnata si se aplica o semnatura ulterioara, aceasta din urma nu are nicio valoare, intrucat inseamna ca judecatorul care a semnat ulterior nu si-a format opinia in cadrul deliberarii, ci la un moment ulterior. Ori, pentru a avea o hotarare legala, trebuie ca deliberarea sa aiba loc cu participarea tuturor.

Daca un judecator nu a semnat minuta, se presupune ca nu a participat la deliberare si doar ulterior vine si semneaza, afland deja ce au hotarat ceilalti judecatori. In concluzie, orice semnatura ulterioara a minutei nu are nicio valoare, nulitatea neputand fi rectificata.

Aspecte legate de minuta

Minuta se aplica pe verso-ul cererii de chemare in judecata, iar daca minuta este extrem de ampla (daca exista multe parti sau cereri) si depaseste limitele unei pagini, se poate face printr-o anexa la dosar.

In caz de contradictie intre minuta si dispozitivul hotararii ce se va redacta, solutia nu este nulitatea hotararii, ci refacerea dispozitivului potrivit minutei.

Argumentul consta in aceea ca dupa momentul pronuntarii, judecatorii nu isi mai pot schimba opinia, completul dezinvestindu-se. Daca s-ar da posibilitatea judecatorului sa-si schimbe hotararea la momentul redactarii deciziei, s-ar eluda legea. Nu se da voie judecatorului sa-si schimbe opinia, chiar daca este gresita. Odata ce a semnat minuta, se dezinvesteste.

Astfel, daca judecatorul si-ar da seama ca a gresit, ar putea sa genereze intentionat nulitatea propriei hotarari, redactand dispozitivul hotararii in mod diferit fata de minuta. Un judecator care ar aplica semnatura ulterior deliberarii savarseste un fals.

Dupa redactarea minutei, are loc pronuntarea hotararii.

Pronuntarea hotararii

Regula este ca pronuntarea hotararii are loc in sedinta publica, chiar daca pricina s-a solutionat in camera de consiliu (vorbim despre situatia cand si dezbaterile au loc in camera de consiliu).

Singura derogare: cand se amana pronuntarea, aceasta nu trebuie facuta neaparat prin citerea solutiei in sedinta publica, ci si prin punerea solutiei la dispozitia publicului prin mijlocirea grefei.

Chiar daca nu se alege varianta punerii la dispozitia publicului prin mijlocirea grefei si se merge pe pronuntarea in sedinta publica, partile nu trebuie citate pentru pronuntare, chiar daca ele nu mai au termen in cunostinta.

Citarea se face doar la judecarea pricinii, nu si la pronuntarea hotararii (daca instanta spune ca se amana pronuntarea pentru 15 zile, partile nu trebuie sa fie citate, chiar daca nu mai au termen in cunostinta).

Data hotararii este cea la care minuta este pronuntata, cu completarea ca daca este pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei, data hotararii este data inscrisa in minuta ca fiind data pronuntarii (art. 403 NCPC).

Pronuntarea se face de catre presedinte sau de catre un judecator, membru al completului de judecata, care va citi minuta, indicand calea de atac ce poate fi folosita impotriva hotararii.

Nu se prevede si unde anume se pronunta hotararea in sedinta publica. In practica, in materie civila doar la ICCJ hotararea se pronunta in sedinta publica.

Hotararea judecatoreasca

Redactarea, semnarea si comunicarea hotararilor judecatoresti

Notiunea de hotarare judecatoreasca

Hotararea judecatoreasca este actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional. Hotararea reprezinta scopul urmarit prin declansarea procesului, ratiunea lui de a fi, deocarece transeaza conflictul dintre parti, inlocuieste parerea de regula diferita a partilor cu parerea judecatorului, care are insa autoritatea preazute de lege si, la nevoie, poate fi impusa silit cu ajutorul fortei de constrangere a statului.

Clasificarea hotararilor judecatoresti

Hotararea este notiunea generica a acestui act final al judecatii, astfel incat in legislatie, doctrina si jurisprudenta se vorbeste despre mai multe feluri de hotarari. Asadar, trebuie facuta o clasificare a hotararilor judecatoresti.

I. In functie de nivelul judecatii care se finalizeaza prin hotarare

a) Sentinte hotararile prin care:

cauza este solutionata de prima instanta;*OBS: sintagma cauza solutionata se refera atat la ipoteza rezolvarii litigiului pe fondul sau, cat si prin retinerea vreunei exceptii procesuale (prescriptie extinctiva, autoritate de lucru judecat, netimbrare, prematuritate etc.). astfel, noua reglementare nu mai retine formularea gresita anterioara, potrivit careia prin sentinta se solutioneaza fondul in prima instanta, intrucat sentinta este hotararea prin care se solutioneaza fondul, fie se pronunta asupra unei exceptii. Esential este ca are loc dezinvestirea instantei ! prima instanta se dezinvesteste fara a solutiona cauza (art. 424, alin. 1 NCPC); judecatoria solutioneaza caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege (art. 424, alin. 2 NCPC).

b) Decizii hotararile prin care (art. 424, alin. 3 NCPC):

se finalizeaza o cale de atac (apel, recurs, contestatie in anulare, revizuire atat cai ordinare, cat si extraordinare, atat cai de reformare, cat si de retractare);*OBS: Hotararea prin care instanta se pronunta asupra contestatiei in anulare sau asupra revizuirii se numeste, dupa caz, sentinta sau decizie. Atunci cand obiect al contestatiei in anulare sau revizuirii este o hotarare de prima instanta, se va pronunta o sentinta, iar atunci cand este vorba despre o decizie a instantei de apel sau recurs, se va pronunta, in calea de atac de retractare, tot o decizie. Totusi, cand se solicita revizuirea pentru contrarietate de hotarari (art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC), chiar daca obiectul revizuirii il reprezinta doua sentinte, instanta de revizuire va pronunta o decizie, avand in vedere ca aceasta este instanta ierarhic superioara celor doua care au pronuntat sentintele despre care se afirma ca s-ar afla in contradictie. instanta se pronunta asupra recursului in interesul legii; instanta se pronunta ca urmare a anularii in apel a hotararii primei instante si retinerii cauzei spre judecare; instanta se pronunta ca urmare a rejudecarii cauzei in fond dupa casarea cu retinere in recurs.

c) Incheieri hotararile prin care:

instanta solutioneaza anumite incidente in cursul procesului; se solutioneaza situatii in care legea prevede expres ca finalizarea unui proces, de obicei nuin fond, are loc printr-o incheiere. Aceasta ultima varianta vizeaza ipotezele in care vorbim despre simple incidente procedurale, dar care din punct de vedere administrativ se trateaza ca fiind dosare separate; spre exemplu, asigurarea dovezilor pe cale principala incheierea prin care se termina respectiva procedura, neavand o procedura de fond inca; aparent se termina pentru ca de fapt nu avem un proces; sechestrul asigurator exista un proces in curs si il putem trata ca un incident; sechestrul judiciar putem avea aceasta procedura si in lipsa unui proces, desi nu solutioneaza fondul.II. Dupa cum exista sau nu posibilitatea atacarii lor cu apel sau recurs

a) Hotarari de prima instanta (nedefinitive) intra in aceasta categorie hotararile pronuntate in prima instanta si care sunt susceptibile de apel;

b) Hotarari executorii intra in aceasta categorie:

hotararile date in apel, daca prin lege nu se prevede altfel; hotararile date in prima instanta fara drept de apel; hotararile date in situatia in care partile au convenit sa nu exercite apelul si sa exercite direct recursul, procedura fiind detaliata de art. 459, alin. 2 NCPC. Aceste hotarari constituie titluri executorii, potrivit art. 633, pct. 2 NCPC.

c) Hotarari definitive intra in aceasta categorie: hotararile care nu sunt supuse nici apelului, nici recursului; hotararile date in prima instanta, fara drept de apel si impotriva carora nu s-a exercitat recurs; hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel (intrucat nu pot fi atacate nici cu recurs, care nu poate fi exercitat omissio medio); hotararile date in apel, fara drept de recurs; hotararile date in apel, neatacate cu recurs; hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii; orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs: hotararile pe care legea le considera ca fiind definitive, potrivit art. 634 NCPC.

*OBS: uneori, legea prevede ca o hotarare nu este supusa niciunei cai de atac (nici macar contestatiei in anulare sau revizurii), alteori se prevede ca o hotarare este definitiva (nu poate fi atacata cu recurs, dar poate fi supusa contestatiei in anulare sau revizuirii).Sintetizand cele doua ipoteze anterioare, rezultsa ca o hotarare definitiva reprezinta o hotarare care nu poate fi atacata cu recurs (esenta problemei este reprezentata de aceasta cale de atac).Facand o comparatie cu reglementarea Codului de procedura civila de la 1865, prin hotarari executorii astazi intelegem ce inainte erau hotarari definitive, iar prin hotarari definitive astazi intelegem ce inainte erau hotarari irevocabile.

Importanta clasificarii: aspectul cailor de atac; aspectul executorialitatii: hotararile definitive si cele exceutorii pot fi puse in executare, chiar daca impotriva lor sunt exercitate cai de atac.

III. Din punct de vedere al executarii (condamnarii)

a) Hotarari cu o singura executare (condamnare) intra in aceasta categorie hotararile prin care paratul este obligat la efectuarea unei prestatii determinate, cum ar fi plata unei sume de bani, predarea unui bun etc.;

b) Hotarari cu executare (condamnare) alternativa acestea prevad o condamnare principala si una secundara, condamnarea secundara executandu-se numai in masura in care nu este posibila executarea condamnarii principale; spre exemplu, se stabileste pentru parat obligatia de a preda un bun determinat sau plata unei sume de bani, care reprezinta contravaloarea bunului respectiv.In general, asistam la hotarari cu executare alternativa atunci cand se solicita fie predarea unui bun (o obligatie de a da), fie obligatii de a face sau a nu face care implica un fapt personal. In aceste ipoteze, intrucat reclamantul isi prefigureaza ideea ca ar putea sa se loveasca de o opunere la executare in viitor (lapredarea unor bunuri mobile daca acestea nu sunt gasite, este imposibil sa fie executata obligatia de predare), solicita transformarea obligatiei de a da sau a face intr-o obligatie de a da o suma de bani. Aceasta transformare se poate cere inca de la inceput (se solicita obligarea la predarea bunurilor si daca acestea nu se gasesc, se solicita ca debitorul sa plateasca o suma de bani).

IV. Din punct de vedere al continutului

a) Hotarari totale (integrale) hotararile care rezolva in intregime procesul, dezinvestind instanta de intreg dosarul;

b) Hotarari partiale hotararile care se pronunta la cererea reclamantului, atunci cand paratul recunoaste in mod expres in fata instantei, in parte pretentiile reclamantului (art. 436 NCPC). Se da o hotarare partiala pe partea recunoscuta si se continua procesul cu privire la partea la care nu s-a achiesat.

Importanta clasificarii: Hotararea partiala este executorie de drept (art. 448, alin. 1, pct. 9 NCPC), chiar daca impotriva acesteia se exercita calea de atac si chiar daca procesul continua cu privire la pretentiile nerecunoscute.

V. Dupa cum pot sau nu constitui titluri executorii

a) Hotarari susceptibile de executare silita (executorii silit) hotararile pronuntate in cererile in realizarea dreptului, daca sunt executorii sau definitive ori se bucura de executie vremelnica (provizorie);

b) Hotarari nesusceptibile de executare silita (neexecutorii) hotararile pronuntate in cererile pentru constatarea dreptului, precum si cele de respingere a cererii de chemare in judecata.

Importanta clasificarii: Hotararile nesusceptibile de executare silita pot fi utilizate doar ca inscrisuri in alte procese sau proceduri, insa nu pot fi puse in executare.

VI. Dupa durata actiunilor

a) Hotarari propriu-zise hotararile care rezolva fondul, cu o actiune, de regula, nelimitata in timp;

b) Hotarari provizorii hotararile care au un caracter temporar si prin care se iau masuri vremelnice in cursul procesului.

Trebuie avut in vedere ca exista insa chiar situatii in care are loc o judecata pe fond si totusi hotararea are caracter provizoriu, atat timp cat ramane neschimbata situatia de fapt avuta in vedere la pronuntarea ei si nu se cere pronuntarea altei hotarari. Spre exemplu, daca prin hotararea de divort s-a incredintat copilul unuia dintre soti deoarece s-a apreciat ca acesta este interesul copilului, daca ulterior s-au schimbat elementele avute in vedere se poate solicita reincredintarea copilului celuilalt parinte. Aceeasi este situatia in cazul hotararilor prin care s-a acordat pensie de intretinere. Ea s-a stabilit in functie de nevoile creditorului si de posibilitatile materiale ale debitorului. Daca vreunul din aceste elemente s-a schimbat, fie creditorul, fie debitorul poate cere pronuntarea unei noi hotarari. in aceste cazuri, desi este vorba de o hotarare care rezolva fondul si este definitiva, autoritatea de lucru judecat este numai relativa si deci masura este luata prin hotarare provizorie. Redactarea hotararii

Redactarea hotararii se realizeaza de catre un judecator, desemnat de presedintele completului de judecata. La completele privind litigiile de munca se poate desemna si un asistent judiciar care sa faca redactarea. Opinia separata se redacteaza de catre autorul opiniei separate.

Cuprinsul hotararii

I. PARTEA INTRODUCTIVA practicaua hotararii

Aceasta va cuprinde mentiunile existente la art. 233, alin. 1 NCPC din materia incheierii de sedinta.

Spre exemplu, data sedintei de judecata (art. 233, alin. 1, lit. b NCPC) este foarte importanta intrucat in lipsa ei nu se pot verifica aspecte legate de pronuntare (daca pronuntarea a avut loc la data sedintei, nu este suficienta mentiunea din minuta, intrucat trebuie coroborata minuta cu data judecatii); prezenta partilor, pozitiile acestora. Vorbim despre nulitate conditionata de vatamare.

Atunci cand se amana pronuntarea, toata aceasta parte introductiva va fi introdusa in incheierea de dezbatere. In acest caz, partea introductiva a hotararii doar va face mentiune ca dezbaterile au avut loc in data de X, cu mentiunea ca nulitatea incheierii de dezbatere atrage si nulitatea hotararii (cele doua fac corp comun).

II. CONSIDERENTELE

Acestea reprezinta partea cea mai consistenta a hotararii. In considerente se va regasi expunerea de fapt retinuta de instanta, motivele de fapt si de drept care au intemeiat solutia instantei si totodata motivele pentru care s-au admis sau s-au respins cererile partilor.

Legea nu da o imagine exacta a considerentelor, ci doar mentioneaza cateva aspecte:

considerentele trebuie sa existe;

considerentele cuprind trei parti:

1) o parte ce cuprinde expunerea faptelor, astfel cum e prezentata de parti si faptul ca s-au administrat probele;2) o parte ce cuprinde motivele de fapt si de drept care au intemeiat solutia instantei intelegerea faptelor de catre instanta prin administrarea probatoriului;3) aplicarea legii la ce a retinut instanta ca fiind situatia de fapt.

Hotararile judecatoresti difera, intrucat sunt situatii in care judecatorii reiau afirmatiile partilor, iar alte situatii in care afirmatiile partilor sunt sintetizate.

Aspecte privind motivarea hotararilor (retinute de jurisprudenta)

i. Nu constituie o hotarare legala acea hotarare in care instanta nu se refera si la motivele pentru care a inlaturat apararile partii care a pierdut procesul, rezumandu-se numai la a relua argumentele prezentate de partea care a castigat procesul.

ii. Atunci cand partea a avut mai multe argumente care sustineau un motiv, instanta nu este obligata sa se refere la fiecare argument in parte, fiind suficienta referirea la motivul invocat de parte.Este necesara distinctia intre motive si simple argumente. Argumentele sunt acele teze care sustin un motiv. Spre exemplu, in cazul cererii privind anularea contractului, motivul de nulitate invocat este eroarea. Insa, in sustinerea motivului erorii se aduc mai multe argumente acele intamplari care unite duc la concluzia ca motivul erorii este intemeiat. Instanta nu trebuie sa reia toate argumentele propuse.

iii. In considerente, instanta trebuie sa se refere la situatia de drept particularizata la situatia de fapt respectiva. Nu este intemeiata hotararea prin care instanta doar mentioneaza doctrina sau jurisprudenta in materie, fara a prezenta si relevanta acestora la situatia de fapt.

Clasificarea considerentelor dupa importanta lor:

a) Considerente decisive acelea care sustin in mod esential solutia, in lipsa carora solutia nu ar fi putut fi in felul respectiv;

b) Considerente supraabundente acelea care nu se refera la solutia respectiva si sunt introduse de instanta, fie ca sunt sau nu adevarate, fara a fi necesar acest lucru. Hotararea ar fi fost aceeasi si cu ele, si fara ele. Spre exemplu, se invoca o exceptie de netimbrare, instanta o admite, dar in hotararea respectiva spune ca si daca cererea era timbrata, aceasta era neintemeiata din mai multe motive.

Importanta clasificarii:

Considerentele supraabundente nu sunt purtatoare ale autoritatii de lucru judecat, in timp ce cele decisive sunt purtatoare ale autoritatii de lucru judecat, intrucat fara acestea dispozitivul nu ar putea fi conceput.Spre exemplu, in cazul unei actiuni in revendicare, aspectele legate de faptul ca reclamantul are titlu si faptul ca titlul opus este inferior ca forta titlului reclamantului sunt deopotriva doua argumente decisive. Fara unul dintre acestea, nu se poate intelege de ce a fost data solutia de admitere a actiunii in revendicare.Pot fi supraabundente mentiunile privind reaua-credinta a paratului (daca nu s-a invocat buna-credinta ca o problema care paralizeaza actiunea in revendicare), privind relatiile pe care paratul le-a avut cu cel de la care a dobandit, privind nelegalitatea titlului paratului si conditiile in care a fost dobandit etc. (toate aspectele care nu au legatura cu pretentiile deduse judecatii).

Calea de atac poate viza numai considerentele hotararii daca prin ele s-au dat dezlegari unor probleme de drept care nu au legatura cu pricina (considerente supraabundente) sau care sunt gresite ori cuprind constatari ce prejudiciaza partea. In astfel de ipoteze, instanta admitand calea de atac, va inlatura acele considerente si le va inlocui cu propriile considerente, mentinand solutia cuprinsa in dispozitivul hotararii atacate (se crease o falsa aparenta de lucru judecat). Aceasta este o derogare de la regula potrivit careia calea de atac se indreapta impotriva solutiei cuprinse in dispozitivul hotararii (art. 461 NCPC).III. DISPOZITIVUL

Acesta cuprinde solutia si are urmatoarele caracteristici:

trebuie sa fie concis (sa nu cuprinda aspecte de motivare); trebuie sa cuprinda solutia privind toate cererile, fie ele principale, accesorii sau incidentale. Daca o exceptie s-a unit cu fondul, in dispozitiv trebuie sa se pronunte solutia si asupra exceptiei. Daca asupra exceptiilor s-a pronuntat instanta in sedinta inainte de a da cuvantul pe fond, asupra exceptiei se va pronunta prin incheierea de sedinta. Astfel, in dispozitiv apare solutionarea exceptiilor doar daca intra in deliberarea asupra lor abia odata cu fondul. trebuie sa se repete in dispozitiv solutia cu privire la fiecare dintre parti, daca hotararea s-a dat in folosul mai multor reclamanti sau impotriva mai multor parati. Daca reclamantul a chemat in judecat mai multi parati, dar in baza unor raporturi juridice distincte, cererile neavand legatura, in dispozitiv trebuie sa se mentioneze instanta obliga pe paratul A la suma X; pe paratul B la suma Y. Daca drepturile si obligatiile partilor sunt solidare sau indivizibile, trebuie facuta mentiune in dispozitiv (art. 425, alin. 2 NCPC).

Daca dispozitivul intra in contradictie:

cu minuta, sanctiunea este refacerea dispozitivului dupa minuta. Dispozitivul trebuie sa fie in concordanta cu minuta si nu identic cu aceasta, intrucat minuta cuprinde solutia pe scurt (instanta admite cererea), insa in dispozitiv se precizeaza ca se admite cererea reclamantului, mentionandu-se domiciliul, CNP-ul acestuia etc. Avem o contradictie daca in minuta nu se mentioneaza nimic legat de cheltuielile de judecata, insa in dispozitiv instanta obliga partea ce cade in pretentii si la plata cheltuielilor de judecata. Inaceasta ipoteza avem o solutie in plus asupra unui capat de cerere accesoriu care ar fi trebui sa se regaseasca si in minuta. Astfel, trebuie refacut dispozitivul si inlaturata mentiunea privind cheltuielile de judecata;

cu considerentele, considerentele decizive nesustinand dispozitivul, sanctiunea este casarea hotararii. Spre exemplu, in considerente se spune ca cererea reconventionala trebuie respinsa, iar in dispozitiv se admite; in considerente se spune ca suntem in prezenta unui viciu de consimtamant, iar in considerente se dispune rezolutiunea contractului (in loc de nulitatea acestuia).

Tot in dispozitiv, imediat dupa solutia instantei, se fac anumite mentiuni:

daca hotararea este sau nu executorie; daca hotararea este supusa cailor de atac sau este definitiva; cand hotararea este supusa caii de atac a apelului sau a recursului, se va indica si instanta unde urmeaza a se depune calea de atac; data pronuntarii; mentiunea ca hotararea s-a pronuntat in sedinta publica sau in alta modalitate prevazuta de lege (spre exemplu, punerea la dispozitia publicului pe calea grefei); semnaturile judecatorului si grefierului (art. 426, alin. 3 NCPC), spre deosebire de minuta.

*OBS: in hotarare trebuie indicata (art. 425, alin. 3 NCPC): calea de atac; instanta la care se va depune cererea pentru exercitiul caii de atac.

Potrivit legii, calea de atac a apelului (art. 471, alin. 1 NCPC) sau recursului (art. 490, alin. 1 NCPC) se depune la instanta care a pronuntat hotararea (nu la instanta care judeca apelul sau recursul), iar sanctiunea depunerii gresite este nulitatea expresa, neconditionata de vatamare (nu tine de aspecte intrinseci ale actului, ci extrinseci: unde este depusa cererea, nu modalitatea in care este intocmita).

Insa, sub imperiul vechii reglementari, unde exista aceeasi prevedere privind depunerea cererilor de apel sau recurs, Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutional textul care sanctiona cu nulitate expresa nedepunerea cererii de apel sau recurs la instanta care a pronuntat hotararea (pentru depunerea gresita) intrucat de multe ori sanctiunea era excesiva (s-a motivat ca se incalca principiul proportionalitatii intre fapta si sanctiune, ca sanctiunea nulitatii este prea grava intrucat de multe ori partea nu stie unde trebuie depus, aflandu-se in confuzie etc.).

NCPC a pastrat sanctiunea din vechea reglementare (aparent in dispretul solutiei data de CCR), dar s-a prevazut in plus ca in chiar corpul hotararii se va mentiona partii unde trebuie sa depuna calea de atac (astfel, partea nu mai poate motiva ca se afla in confuzie).

Daca partea, intemeindu-se pe mentiunea din hotararea judecatoreasca, potrivit careia are de exercitat o anumita cale de atac, o exercita, dar acea cale de atac nu este prevazuta de lege, calea de atac va fi respinsa ca inadmisibila, dar partea va avea dreptul sa introduca din nou calea de atac corecta de la comunicarea hotararii de respingere ca inadmisibila a cererii initiale (art. 457, alin. 3 NCPC)

Aceasta regula vrea sa sublinieze faptul ca in sistemul procesual romn, caile de atac sunt date de legiuitor: instanta nici nu poate crea, nici nu poate rapi cai de atac. Daca nu este deschisa calea apelului si judecatorul mentioneaza in hotarare ca se poate face apel, nu inseamna ca partea poate face apel; astfel, cererea de apel va fi respinsa ca inadmisibila. Dar, noua reglementare a considerat ca partea se afla intr-o eroare. Desi partea se afla sub imperiul principiului nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate ignora legea), si judecatorul se afla sub imperiul principiului iura novit curia (instanta cunoaste legea). Totusi, principiul iura novit curia prevaleaza: daca insasi judecatorul nu stie legea, este acceptabil ca nici partea sa nu o cunoasca. Astfel, partea se afla intr-o eroare scuzabila (produsa de catre judecator).

Aceasta solutie intervine doar daca calea de atac este inadmisibila. Insa, calea de atac poate fi uneori recalificata. Totusi, daca o parte face apel si legea prevede ca se poate face doar recurs, recursul nu poate fi recalificat, intrucat cererea de apel nu trebuie motivata (sunt motive de fapt).De asemenea, daca recursul este recalificat ca apel, o parte poate pierde sansa de a critica motivele de fapt (invoca doar motive de nelegalitate).

Semnarea hotararii

Hotararea trebuie sa cuprinda semnatura judecatorilor si a grefierului, spre deosebire de minuta, care cuprinde doar semnaturile judecatorilor, eventual si a magistratului-asistent al ICCJ, adica doar a celor care participa la deliberari. In schimb, hotararea reprezinta si o munca a grefierului, intrucat partea introductiva se redacteaza pe baza notitelor luate de grefier in timpul sedintei de judecata.

In cazul hotararii, situatia nu este la fel de grava ca la minuta: intrucat hotararea se redacteaza intrun termen de maxim 30 de zile de la pronuntare, momentul semnarii nu are vreo semnificatie. Astfel, hotararea nu trebuie semnata intr-o zi anume, ci se poate semna oricand pe durata celor 30 de zile. Motivarea este opera unuia dintre judecatori ce este insusita de ceilalti. Asadar, lipsa semnaturii de pe hotarare poate fi complinita ulterior.Daca un judecator care a participat la deliberare si a semnat minuta nu mai poate semna hotararea din varii motive (caz de boala, deces etc.), semnatura va fi aplicata de presedintele completului (sau de presedintele instantei daca si presedintele completului este impiedicat sau daca vorbim despre un complet format dintr-un judecator unic). Daca grefierul este impiedicat sa semneze, va semna grefierul sef. In ambele cazuri, se va preciza motivul pentru care nu a putut semna judecatorul sau grefierul art. 426, alin. 4 NCPC.

Hotararea se redacteaza in scris in cel mult 30 de zile de la data pronuntarii, de catre presedintele completului sau de judecatorul desemnat de acesta ori, daca este cazul, de un asistent judiciar. La ICCJ si magistratii-asistenti redacteaza hotarari. Termenul de 30 de zile este relativ, asadar nerespectarea acestuia nu afecteaza validitatea hotararii.

In acelasi termen trebuie redactata, daca exista, si opinia separata ori opinia concurenta (concordanta). Opinia concurenta reprezinta opinia care nu contrazice pozitia majoritara, dar care, desi ajunge la aceeasi solutie, nu este de acord cu motivarea.Daca exista opinie separata, se mentioneaza mai intai opinia majoritara si apoi opinia separata.

Hotararea se redacteaza in doua exemplare originale, care se pastreaza la instanta, unul in dosarul cauzei si celalalt la dosarul de hotarari al instantei. Numerele de hotarare se dau in ordinea inscrierii lor in condica de sedinta, separat, pe materii (civil, penal etc.). La tribunale si curti de apel hotararile pronuntate in prima instanta, in apel si in recurs primesc numar separat.

Comunicarea hotararii

Regula este ca toate hotararile judecatoresti se comunica, in afara unor prevederi speciale. Innoua reglementare se schimba filozofia sub aspectul comunicarii, intrucat sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865 se comunicau doar acele hotarari care erau supuse cailor de atac si atunci cand comunicarea era necesara pentru curgerea termenului de atac. Actualmente, nu mai exista aceasta regula.Hotararea se comunica din oficiu partilor, in copie, chiar daca este definitiva (art. 427, alin. 1 NCPC).

Sanctiunea necomunicarii: daca termenul curge de la comunicare si hotararea nu a fost comunicata, nu curge termenul de exercitare a caii de atac; daca termenul nu curge de la comunicare (daca nu exista cale de atac ce poate fi exercitata), sanctiunea este administrativa.

Exista si o serie de prevederi potrivit carora se face o comunicare din oficiu a hotararii definitive catre alte persoane sau entitati decat partile: art. 427 NCPC, alin. 2-4 NCPC (comunicarea catre cartea funciara, registre publice, notarul public); art. 927 NCPC (in materia divortului, comunicarea catre starea civila, registrul national al regimurilor matrimoniale, registrul comertului); art. 940 NCPC (in cazul punerii sub interdictie, comunicarea catre starea civila, serviciul sanitar, cartea funciara, registrul comertului).Efectele hotararii judecatoresti

Noul Cod de procedura civila retine toate efectele pe care doctrina le mentionase anterior.

1. Dezinvestirea instantei

Potrivit art. 429 NCPC, dupa pronuntarea hotararii instanta se dezinvesteste si niciun judecator nu poate reveni asupra parerii sale.Din analiza acestei prevederi se intelege de ce judecatorul nu poate schimba hotararea (provoca anularea acesteia) prin redactarea unui dispozitiv neconcordant cu minuta. De la momentul pronuntarii hotararii, judecatorul se dezinvesteste si nu isi mai poate schimba pozitia.Exista un grad de relativitate al acestei afirmatii, intrucat judecatorul ar putea redacta o motivatie deficitara, care sa determine casarea hotararii (dandu-si seama ca a gresit in cazul minutei, asadar poate sa intervina dupa pronuntare in soarta litigiului, indirect totusi).

2. Puterea probanta de act autentic

Potrivit art. 434 NCPC, hotararea judecatoreasca are forta probanta a unui inscris autentic. Forta probanta de act autentic cade numai asupra aspectelor pe care instanta le-a putut constata prin propriile simturi (faptul ca o anumita parte a fost prezenta si nu alta, ziua in care s-a judecat). Textul nu trebuie inteles ca hotararea are forta probanta si cu privire la declaratiile facute de parti sau cu privire la faptul ca inscrisurile sub semnatura privata mentionate in hotarare devin acte autentice. Se refera doar la acele aspecte care pot face obiectul unei autentificari.La o hotarare care tine loc de contract de vanzare, hotararea judecatoreasca poate sa faca transferul dreptului de proprietate, intrucat ca este act autentic.

*OBS: hotararea arbitrala ce se refera la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate si/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotararea arbitrala se va prezenta instantei judecatoresti ori notarului public pentru a obtine o hotarare judecatoreasca sau, dupa caz, un act autentic notarial (art. 603, alin. 3 NCPC).

3. Executorialitatea hotararii

Executorialitatea reprezinta obligatia partii de a aduce la indeplinire hotararea, insotita de posibilitatea recurgerii la un executor judecatoresc sau la alta forma de executare silita prevazuta in legi speciale pentru a aduce la indeplinire, pe cale fortata, hotararea respectiva.

Nu toate hotararile au putere executorie: in primul rand, trebuie sa fie o hotarare susceptibila de a fi pusa in executare (actiunile in constatare nu produc hotarari executorii silit). in al doilea rand, trebuie sa fie o hotarare executorie sau definitiva. Daca este o hotarare de prima instanta, avand in vedere ca de principiu apelul este suspensiv de executare, aceasta nu are putere executorie.

Sub vechea reglementare, puterea executorie a hotararii era conditionata de o investire cu formula executorie. NCPC nu mai retine aceasta conditie prealabila dobandirii puterii executorii, in schimb prevede ca este necesara incuviintarea executarii silite inainte ca hotararea sa fie pusa sub executare. Exista un proiect de lege prin care se intentioneaza sa se renunte la incuviintarea executarii (intrucat puterea executorie emana din puterea judecatoreasca, din decizia judecatorilor).4. Autoritatea de lucru judecat

Potrivit art. 430 NCPC, hotararea judecatoreasca ce solutioneaza, in tot sau in parte, fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident are, de la pronuntare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata.Autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.

Autoritatea de lucru judecat nu mai este vazuta in noua reglementare ca fiind o prezumtie irefragabila de adevar, ci ca un efect al hotararii judecatoresti, venit mai curand din necesitatea determinata de imutabilitatea unui litigiu.

Insa, intr-o terminologie invechita, se facea o distinctie intre autoritatea de lucru judecat si putereade lucru judecat. Noul Cod de procedura civila respinge cu tarie toate tezele care afirmau ca puterea de lucru judecat era un concept distinct de autoritatea de lucru judecat.

Cei care faceau aceasta distinctie artificiala vroiau sa evoce faptul ca autoritatea de lucru judecat are doua fatete:

ASPECTUL NEGATIV: acesta presupune ca niciuna dintre parti nu va putea relua procesul, cu identitate de parti, obiect si cauza dupa ce a fost solutionat in mod definitiv (art. 431, alin. 1 NCPC).Sub aspect negativ, autoritatea de lucru judecat se manifesta prin blocarea unei noi proceduri. Blocarea noii proceduri se face printr-un mijloc procesual numit exceptia autoritatii de lucru judecat. Aceasta este o exceptie de ordine publica, ce poate fi invocata de parti sau de instanta din oficiu in orice stare a litigiului.Exceptia autoritatii de lucru judecat infrange si principiul non reformatio in peius (principiul neinrautatirii situatiei prin propria cale de atac), potrivit art. 432 NCPC. Astfel, putem avea ipoteza in care o parte castiga partial procesul (doar pe cateva capete de cerere), neinvocandu-se la prima instanta faptul ca a existat autoritate de lucru judecat prin care partea ce castigase aparent procesul pierduse de fapt dreptul intr-un proces anterior ce se finalizase printr-o hotarare definitiva. Este posibil ca aceasta parte sa devina lacoma si sa faca apel, intrucat doreste sa castige si pe celelalte capete de cerere. Instanta de apel poate invoca din oficiu autoritatea de lucru judecat (intrucat partea pierduse dreptul respectiv). Instanta de apel va admite apelul si va schimba solutia in sensul respingerii cererii ca fiind autoritate de lucru judecat. De regula, exceptiile de ordine publica sunt infrante de principiul non reformatio in peius. Nu si in cazul exceptiei autoritatii de lucru judecat !

ASPECTUL POZITIV: acesta presupune ca o parte poate folosi hotararea judecatoreasca intrun alt litigiu, prevalandu-se de solutia obtinuta in litigiul initial si solicitand ca instanta ce judeca noul litigiu sa pronunte o solutie conforma cu prima hotarare (art. 431, alin. 2 NCPC).Este necesar ca obiectul primului dosar sa fie inclus in cel de-al doilea, insa nu identic, pentru ca ar fi incidenta o lipsa de interes. Astfel, daca o parte obtine o hotarare prin care se dezleaga o problema de drept, insa acea problema de drept reprezinta numai una din problemele discutate in cadrul unui al doilea litigiu, faptul ca partea solicita instantei sa aplice autoritatea de lucru judecat privind problema deja transata anterior nu reprezinta invocarea exceptiei autoritatii de lucru judecat, ci faptul ca autoritatea de lucru judecat va fi invocata pe cale de aparare. Astfel, nu se va solicita o pronuntare asupra autoritatii de lucru judecat, ci aceasta se va discuta in cadrul dezbaterilor finale. Legea nu blocheaza judecata in fond, ci ii da curs, insa se va pronunta o solutie consecventa cu cea din primul litigiu.

Nu toate hotararile sunt purtatoare de autoritate de lucru judecat. Pentru a fi purtatoare ale autoritatii de lucru judecat, este necesar:

ca pricina sa dezlege fondul sau macar o exceptie sau orice alt incident in cazul exceptiilor si incidentelor, autoritatea de lucru judecat poarta numai asupra chestiunii juridice dezlegate (daca instanta s-a pronuntat doar pe exceptia prescriptiei si nu pe fond, hotararea are autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste solutia data asupra exceptiei);

sa existe tripla identitate (art. 431, alin. 1 NCPC):

i. PARTI

In legatura cu partile, se subliniaza constant in literatura ca se are in vedere nu prezenta fizica a partilor, ci cea juridica, adica participarea lor in proces in nume propriu sau in calitate de reprezentant. Astfel, daca in ambele procese participa aceleasi persoane, ca titulare ale drepturilor ce formeaza obiectul litigiului, exista identitate de parti chiar daca intr-un proces o parte a figurat ca reclamanta si cealalta ca parata, iar in al doilea proces aceste calitati sunt inversate. Mai mult, s-a decis ca reclamantului din prima cerere i se poate opune cu succes autoritatea de lucru judecat de paratul din a doua cerere, altul decat cel din primul proces, daca are aceeasi situatie cu primul parat, deoarece reclamantul a avut la dispozitie toate garantiile dreptului de aparare in cadrul unor dezbateri contradictorii.

ii. OBIECT

In privinta obiectului, care include nu numai obiectul material, ci si dreptul subiectiv care poarta asupra lui (spre exemplu, dreptul de proprietate asupra bunului revendicat), s-a decis ca exista identitate, chiar daca el este diferit formulat in cele doua cereri, cand rezulta ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi si chiar daca prima oara a fost invocat pe cale principala, iar a doua oara pe cale incidentala.

iii. CAUZA causa debendii: temeiul de drept al cererii de chemare in judecata

In privinta cauzei, trebuie avut in vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confunda nici cu dreptul subiectiv si nici cu mijoace de dovada a temeiului juridic. Spre exemplu, intr-o cerere in revendicare, obiectul cererii il constituie bunul revendicat si dreptul de proprietate asupra lui, cauza o reprezinta vanzarea-cumpararea (negotium), iar mijlocul de dovada al acesteia, inscrisul constatator al vanzarii (instrumentum). Numai in acest fel, in cazul respingerii cererii, reclamantul ar putea introduce o noua cerere, bazata pe un alt temei juridic, spre exemplu succesiunea, donatia, etc.

Potrivit art. 430, alin. 3 NCPC, o hotarare judecatoreasca prin care se ia o masura provizorie nuare autoritate de lucru judecat asupra fondului, insa are asupra unei alte cereri tot provizorii, daca nu se schimba situatia care a impus adoptarea primei solutii are o autoritate de lucru judecat relativa.

Spre exemplu, printr-o cerere de ordonanta presedintiala se solicita sistarea unei constructii, instanta respinge cererea, iar partea reitereaza cererea a doua zi. Solutia de respingere nu are autoritate de lucru judecat fata de fond, dar are o autoritate de lucru judecat relativa fata de a doua cerere de ordonanta presedintiala.

Partea poate reitera cererea daca se schimba situatia (dovedeste ca s-a accentuat urgenta intrucat s-a surpat terenul din cauza continuarii constructiei).

Cand hotararea este supusa apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie (art.430, alin. 4 NCPC).

Hotararea atacata cu contestatia in anulare sau revizuire isi pastreaza autoritatea de lucru judecat pana ce va fi inlocuita cu o alta hotarare (art. 430, alin. 5 NCPC).

5. Obligativitatea si opozabilitatea hotararilor judecatoresti

Obligativitatea vizeaza partile, fiind strans legata de puterea executorie a hotararii. Astfel, potrivit art. 435, alin. 1 NCPC, hotararea judecatoreasca este obligatorie si produce efecte numai intre parti si succesorii acestora.

Opozabilitatea vizeaza tertii si nu presupune obligarea acestora in baza hotararii sau executarea sa de catre terti, ci numai ca tertii sa tina cont de acea hotarare (sa nu o ignore pana la proba contrara). Potrivit art. 435, alin. 2 NCPC, hotararea este opozabila oricarei terte persoane atat timp cat aceasta din urma nu face, in conditiile legii, dovada contrara.Astfel, chiar daca un tert nu a participat la un proces si hotararea nu poate fi obligatorie pentru acesta, intr-un nou proces in care va fi implicat si tertul (neparticipant la primul proces), acesta nu se poate prevala de faptul ca hotararea din procesul anterior ii este inopozabila si pentru acel simplu motiv sa castige noul proces. Desi hotararea anterioara nu este obligatorie pentru tert, acesta nu o poate ignora si trebuie sa spuna de ce nu i se aplica (prin administrarea de probe). Altfel, hotararea anterioara va genera o prezumtie favorabila celui care invoca respectiva hotarare.