Probleme globale si sectoriale

Probleme globale

Introducere Ploi acide Efect de sera Ozon Alte probleme

Cronologie

Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Mediului Uman, de la Stockholm (1972); punctul de pornire în stabilirea şi dezvoltarea unei legislaţii de mediu internaţionale.

Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Mediuluişi Dezvoltării, de la Rio de Janeiro (Rio Summit, Earth Summit) (1992);

Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Dezvoltării Durabile, de la Johannesburg (2002) (RIO +10).

Comisia pentru Mediu si Dezvoltare

Comisia pentru Mediu si Dezvoltare, creată în 1983 în cadrul Organizatiei Natiunilor Unite

Raportul prezentat în 1987 de Comisia Brundtland - Viitorul nostru comun - atrage atenţia asupra faptului că dacă se vor “continua actualele forme de dezvoltare lumea va fi confruntată cu niveluri inacceptabile de suferinţa umană şi de vătămare a mediului”.

Intâlnirea la Varf a Pamantului

DECLARAŢIA ASUPRA MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII

DECLARAŢIA DE PRINCIPII PENTRU INDRUMAREA GSOPODARIRII, CONSERVARII SI DEZVOLTARII DURABILE A TUTUROR TIPURILOR DE PADURI

CONVENŢIA CADRU A NAŢIUNILOR UNITE REFERITOARE LA SCHIMBAREA CLIMEI

CONVENŢIA PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGICĂ.

AGENDA 21

DECLARAŢIA ASUPRA MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII

stabilirea unui parteneriat global între naţiuni, care să implice organizaţiile guvernamentale, populaţia şi societatea civilă;

dezvoltarea durabilă poate fi realizată numai dacă protecţia mediului se constituie ca parte integrantă a procesului de dezvoltare;

pentru fiecare proiect de dezvoltare să se evalueze impactul acestuia asupra mediului şi să se propună măsuri tehnice de minimizare a impactului negativ, respectiv de amplificare a impactului pozitiv;

naţiunile sunt obligate să se avertizeze reciproc cu privire la dezastrele naturale sau activitaţile care ar putea avea efecte daunătoare transfrontiere.

DECLARAŢIA DE PRINCIPII ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE A PADURILOR

împăduriri şi conservarea pădurilor existente;

pădurile existente trebuie conservate; alocate suprafeţe suplimentare de teren pentru crearea de păduri noi;

pădurile trebuie astfel gospodărite încât să facă faţă nevoilor sociale, economice, ecologice, culturale şi spirituale ale generaţiilor prezente şi viitoare;

utilizarea pădurilor de către fiecare naţiune în parte -> strategii care să fie compatibile cu principiile dezvoltării durabile;

pădurile unice, cele cu valoare culturală, istorică, religioasă sau de altă natură -> protejate în mod special;

populaţia fiecărei naţiuni -> proiectarea şi implementarea strategiilor silvice naţionale.

CONVENŢIA CADRU A NAŢIUNILOR UNITE REFERITOARE LA SCHIMBAREA CLIMEI control emisiile de gaze cu efect de seră; funcţionarea proceselor naturale

care pot indepărta o parte din aceste gaze din atmosfera;

nivelul emisiiilor de bioxid de carbon şi al altor gaze cu efecte asemănătoare - redus la cel al anului 1990;

sprijin material şi asistenţă tehnică naţiunilor în curs de dezvoltare pentru determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră; dezvoltarea tehnologiilor mai puţin poluante;

informaţii despre cuantumul emisilor de gaze cu efect de seră şi estimarea proporţiei ce va fi absorbită de păduri şi oceane;

opinia publică trebuie informată asupra modificărilor de climă şi a efectelor acestora;

publicul trebuie antrenat la elaborarea măsurilor de minimizare a acestor efecte;

grup special care să ajute la transferul de fonduri si tehnologii, să sprijine naţiunile în procesul de combatere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

CONVENŢIA PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGICĂ

fiecare tară poate utiliza resursele biologice de care dispune, dar este responsabilă pentru conservarea acestora;

să se identifice acele comunităţi biotice importante pentru conservare, urmărindu-se activităţile care au impact negativ;

deciziile politice trebuie să ţină seama de necesitatea conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice;

populaţia trebuie educată în spiritul protejării şi conservării sistemelor biotice;

ecosistemele degradate vor trebui refăcute, recuperându-se speciile ameninţate sau în pericol;

se va preveni introducerea de specii străine care ameninţă ecosistemele, speciile sau habitatul;

accesul la tehnologii sigure pentru mediu pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice;

AGENDA 21 combaterea sărăciei; Natiunile Unite şi ţările membre ale ONU trebuie

să acorde prioritate reducerii sărăciei; politicile de dezvoltare economică să ia în

considerare asigurarea viabilităţii resurselor pe care se bazează producţia;

populaţia trebuie să participe la protecţia şi la gospodarirea viabila a resurselor naturale;

ajutoarele financiare se vor referi şi la problemele de mediu,

AGENDA 21 schimbarea modelelor de consum;

modul neadecvat de consum şi de producţie; cerinţele exagerate şi stiluri de viaţă -> un stress imens

asupra mediului; nivelul de trai trebuie să ramână ridicat, dar să depindă în mai

mică măsură de resursele limitate ale Pământului; modelele de consum şi producţie trebuie reorientate, initiativa

fiind cerută ţărilor dezvoltate; ţările în curs de dezvoltare trebuie să garanteze satisfacerea

nevoilor de baza ale celor săraci, evitând modelele neviabile, dăunătoare pentru mediu;

industria trebuie să realizeze bunuri sănătoase pentru mediu.

AGENDA 21 protecţia atmosferei; gaze cu efect de seră, ameninţarea modificărilor climei, reducerea stratului de ozon, ploi şi depuneri acide;

elaborarea unor metode precise pentru determinarea nivelului poluanţilor din atmosfera;

modernizarea sistemelor actuale de generare a energiei, creşterea eficienţei, dezvoltarea unor noi surse regenerabile de energie, folosirea mai eficientă a energiei;

incurajate acele activităţi care minimizeaza emisiile în atmosfera;

instalaţii de reţinere a emisiilor poluante.

AGENDA 21 gospodărirea viabilă a terenurilor; creşterea continuă a cerinţelor de teren pentru diferite

folosinţe; zonele protejate sunt prioritare în alegerea folosinţelor, în

asigurarea protecţiei şi exploatării resurselor; incurajate modelele tradiţionale de gospodărire viabilă a

terenurilor şi de protejare a acestora în vederea conservării diversităţii biologice;

planificarea ecologica >> proiectele de exploatare a terenurilor;

termene ferme pentru imbunatăţirea modalitaţilor de planificare a terenurilor.

AGENDA 21 combaterea despăduririlor; pădurile sunt grav ameninţate de degradare ca urmare a

creşterii poluării şi a deteriorării factorilor de mediu; dezvoltării de noi plantaţii, obţinerii de noi soiuri de

arbori, dezvoltării silviculturii urbane, protejării pădurilor existente,

încurajării folosinţelor cu impact redus asupra pădurilor, minimizarea deşeurilor de lemn, creşterea valorificării

secundare a resurselor lemnoase,

AGENDA 21 protecţia şi gospodărirea apelor dulci;

în ţările în curs de dezvoltare o persoană din trei este afectată de lipsa siguranţei apei potabile;

pană în anul 2000 fiecare locuinţă din mediul urban va avea asigurat cel putin 40 l de apă potabilă pe zi şi locuitor;

serviciile de salubrizare vor fi asigurate pentru 75 % din populaţia urbana;

75 % din deşeurile menajere vor fi colectate şi reciclate; asigurarea accesului intregii populaţii rurale la apa potabilă şi

servicii de salubritate; asigurarea integritătii ecosistemelor acvatice cu prevenirea

degradării acestora la nivelul fiecărui bazin hidrografic; surse alternative de apă dulce, prin desalinizare, captarea apei

din ploi, reutilizarea apelor uzate, recircularea apei; calculul costului real al apei în elaborarae proiectelor este o premisă în gospodărirea durabilă a apei;

AGENDA 21 finantarea dezvoltarii durabile;

un sector important este alocat conceptului de implementare; pentru multe tări aflate în curs de dezvoltare acest lucru va fi

greu, ele confruntandu-se cu probleme grave ale dezvoltării; tările dezvoltate acceptă să participe cu o asistenţă socială de

0,7 % din produsul national brut pentru finanţarea implementării măsurilor din Agenda 21;

Programul Naţiunilor Unite va trebui să aibă resursele necesare pentru a ajuta tările să-şi dezvolte capacitatile şi expertiza necesară pentru implementarea dezvoltării durabile;

costul acestor măsuri pentru perioada 1993 - 2000, pe fiecare tip de obiectiv, => costuri totale anuale de 561,5 miliarde dolari USA; circa 2/3 din aceste fonduri ar trebui să provină din economia proprie a fiecărei tări;

AGENDA 21 educaţia, instruirea şi conştientizarea publicului;

sensibilitatea şi implicarea populaţiei in asigurarea protecţiei mediului = dependent de gradul de înţelegere şi cunoştere a legăturilor dintre activităţiile umane şi mediu;

educaţia în domeniul mediului şi dezvoltării să fie accesibilă intregii populaţii, indiferent de vârstă;

toate programele de invăţământ trebuie să conţină cunoştinţe despre mediu şi dezvoltare, cu analizarea problemelor principale;

toate sectoarele societăţii trebuie încurajate pentru perfecţionarea cadrelor în domeniul gospodăririi mediului;

experienţa şi cunoştinţele populaţiei indigene în domeniul dezvoltării durabile vor trebui introduse în programele de învăţământ;

AGENDA 21 ritmul de aplicare a măsurilor preconizate de Agenda 21 este mult prea

lent; proiecte ale căror rezultate vor fi vizibile in deceniile următoare; la nivelul unor comunităţi restrânse au fost iniţiate o serie de proiecte

practice menite să asigure implementarea principiilor dezvoltării durabile; printre acestea reciclarea deşeurilor ocupă un loc prioritar;

Conferinţa de la Rio a conştientizat populaţia asupra necesităţii protejării şi consevării mediului; în multe tări, în special în cele confruntate cu probleme grave privind mediul înconjurator (Bangladesh, Brazilia, India), au fost create mii de organizaţii neguvernamentale;

în multe tări în curs de dezvoltare se constată creşteri economice semnificative, ceea ce face şi mai acută necesitatea racordării economiei mondiale la cerinţele dezvoltării durabile;

transferul de tehnologii favorabile mediului a cunoscut o creştere importantă;

investiţiile în produse şi procedee care protejează mediul: frigidere fără freon, fabrici de hârtie care nu folosec clorul, sisteme pentru utilizarea energiei solare etc;

Efectul de sera

PRINCIPALII RESPONSABILI

CO2, NOX, CH4, (CFC)

Emisia CO2

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

1940 1960 1980 2000 2020

Car

bon,

mil.

tone

Anul inregistrarii

Emisii carbonŢara Emisii totale,

milioane toneEmisii per capita

(tone)1960 2000 1960 2000

Statele Unite 791 1394 4.38 5.3Rusia 396 437 2.33 2.9Japonia 64 302 0.69 2.4Germania 149 234 2.68 2.9China 4 807 0.17 0.7India 6 229 0.06 0.3Indonezia 1 56 0.02 0.3Brazilia 33 62 0.08 0.4

Emisii CO2 - 103 tone

EFECTE Modificarea regimului precipitatiilor; seceta; Cresterea nivelului marilor; Modificarea climei = incalzirea globala; Anotimpuri; Accentuarea extremelor meteorologice:

furtuni, uragane, cicloane; Vant: 350 km/ora Afectarea padurilor;

UE

UE

UE

RIO 1992: CONVENTIA CADRU PENTRU SCHIMBAREA CLIMEI:

fiecare tara are dreptul sa utilizeze propriile resurse cu conditia ca activitatiile sale sa nu puna in pericol siguranta mediului;

adoptarea unor legislatii care sa tina sub control emisiile de gaze cu efect de sera si sa asigure derularea proceselor neturale care pot indeparta o parte din aceste gaze;

tarile dezvoltate: mari producatoare de astfel de gaze = responsabilitate; reducerea emisiilor la nivelul lui 1990;

tari bogate: sprijin material si asistenta tehnica tarilor subdezvoltate;

obligatia informarii; antrenarea si informarea publicului; transferul de fonduri si tehnologii

BERLIN 1995: CONFERINTA PARTILOR LA CONVENTIA CADRU ASUPRA SCHIMBARII CLIMEI

semnarea unui protocol de reducere a emisiilor de carbon;

proiecte pilot pentru transferul de tehnologii; recunoasterea ineficientei planurilor existente implementarea comuna: compensarea

emisiilor prin investitii in proiecte de energie curata;

EVOLUTII VIENA 1996: A DOUA CONFERINTA A PARTILOR acceptarea unui protocol legislativ pentru limitarea emisiilor KIOTO 1997: A TREIA CONFERINTA A PARTILOR adoptarea unui protocol legislativ de limitare a emisiilor

GERMANIA - plan ca pana in 2005 reducerea cu 25 % a emisiilor cu efect de sera; deja in 1995 < cu 10 % fata de 1990;

RUSIA - reduceri cu 25 % in 1995 fata de 1990; SUA - 1996 > 6 % fata de 1990

UE

UE

UE

PLOI ACIDE

CAUZE

SO2 - acidul sulfuric NO2 - acidul azotic;

Emisii SO2 – 103 tone

Emisii NOx – 103 tone

Poluarea cu sulfŢara Degajări

totale (mii tone)

Depuneri totale

(mii tone)

Emisii exportate

(%)

Depuneri importate

(%)Norvegia 37 210 76 96Austria 62 181 74 91Suedia 110 302 69 89Franţa 760 622 67 59Germania 760 628 63 56Polonia 2090 1248 68 46Italia 1185 510 72 36Spania 1625 590 72 22Elveţia 37 65 81 89Anglia 1890 636 71 15Cehia + Slovacia 1400 659 75 47

EFECTE spalarea solului de substante nutritive; punerea in libertare a aluminiului existent in sarurile minerale din

sol = incetinirea cresterii; distrugerea descompunatorilor din sol; favorizeaza extragerea substantelor nutritive din frunzele

coniferelor intr-un ritm mai accelerat decat realimentarea; scaderea capacitatii de reproducere al biotei acvatice; afecteaza sanatatea oamenilor: SO2 > particule fine de

sulfati, devin aerosoli si patrund in tesuturile plamanilor; solubilizeaza metalele grele: aluminiu, cadmiu, mercur, plumb; degradarea mediului construit: coroziunea

EFECTE

14 000 lacuri in Canada; disparitia pestilor; Finlanda, Norvegia, Suedia (2200 de lacuri

moarte), in USA 2,5 % din cazele deceselor; degradarea padurilor: Germania 54 % in 1996; Europa > 30 %;

Ploi acideŢara Total suprafeţe

pădureSuprafeţe distruse

(mii hectare) (mii hectare) %

Norvegia 5925 2963 50Austria 3754 1089 29Suedia 23700 9243 39Franţa 14440 3321 23Germania 7360 3827 52Polonia 8654 4240 49Italia 457 138 30Spania 11792 3656 31Elveţia 1186 510 43Anglia 2200 1408 64Cehia + Slovacia 4578 3250 71

UE

UE

Problema ozonului

Ozonul

La nivelul solului Ozonul stratosferic

Evoluţia concentraţiei de ozon(scenarii)

Ozon

Precursori

Metan – CH4

Monoxid de carbon - CO NMVOC Oxizi de azot - NOX

La nivelul solului irită membranele mucoase ale sistemului respirator; cauzează tuse, sufocare, funcţionare diminuată a plămânilor; reduce rezistenţa la răceală şi pneumonii; poate agrava bolile cronice ale

inimii, astmul, bronşita, emfizemul; distruge stratul superficial de ceară protectoare de pe ace; provoacă denutriţia, afectând clorofila şi impiedicând procesul

de fotosinteză; reduce rezistenţa arborilor la îngheţ, prin distrugerea

membranelor celulelor şi ţesuturilor frunzelor de conifere, atacul unor ciuperci şi insecte dăunătoare;

pătrunde prin stomate, intensifică procesele oxidative, epuizând rezervele de hrană ale plantelor.

UE

UE

UE

Evoluţia concentratiilor medii anuale de ozon (µg/m3)

Masuri Protocolul de la Geneva referitor la controlul emisiilor de

compuși organici volatili stabilește obiectivele de reducere a emisiilor de compuși organici volatili (COV)

Protocolul de la Göteborg referitor la reducerea acidifierii, a eutrofizării și a nivelului de ozon troposferic stabilește pragurile de emisii pentru patru poluanți – dioxid de sulf, oxizi de azot, COV și amoniac –, solicitând utilizarea celor mai bune tehnici pentru

menținerea emisiilor la un nivel scăzut.

Masuri Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa stabilește obiective de calitate a aerului în ceea ce privește ozonul troposferic și benzenul;

Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici stabilește plafoanele naționale de emisie pentru COV care contribuie la formarea ozonului troposferic.

Ozon stratosferic

filtru natural pentru absorbţia radiaţiilor solare ultraviolete, periculoase pentru organismele vii.

freonii au fost consideraţi multă vreme ca fiind substanţe chimice miraculoase, netoxice, neinflamabile, necorosive şi stabile

=>utilizarea lor pe scară largă la tuburile cu aerosoli, ca spumanţi, ca solvenţi şi ca agenţi de răcire ai frigiderelor

Ozon stratosferic

Ozon stratosferic

Protocolul Montreal - Substante care Rarefiază Stratul de Ozon Montreal 1987 reducerea la jumătate a activităţilor de producere şi utilizare a

freonilor, până în 1988, iar până în 1992 să îngheţe producerea şi utilizarea halogenilor, substanţe care conţin brom, de 50 de ori mai periculos decât clorul în distrugerea ozonului;

acordarea unei amânări de zece ani faţă de aceste termene pentru ţările cu un consum anual de freoni mai mic de 0,3 kg pe locuitor;

aplicarea unor restricţii pentru comerţul cu produsele ce înglobau freoni, cu ţările care nu erau semnatare ale acordului;

elaborarea unor tehnologii pentru producerea de substanţe chimice alternative pentru CFC.

Efectele degradării stratului de ozon modificarea stratificării termice a atmosferei cu apariţia

modificărilor climatice; modificări în distribuţia pe verticală a ozonului cu

creşterea concentraţiei ozonului troposferic şi scădereaa concentraţiei ozonului stratosferic;

creşterea intensităţii radiaţiei ultraviolete cu efecte negative asupra organismelor vii; apariţia unor maladii ale ochilor, pielii şi a unor maladii infecţioase;

reducerea activităţii de fotosinteză a ecosistemelor acvatice: dereglarea strategiilor de adaptare (orientare, mobilitate), dezvoltarea anormală a organismelor marine

Productia mondială de clorofluorocarbon

0

200

400

600

800

1000

1200

1950 1960 1970 1980 1990 2000

Anul inregistrarii

CFC

, mii

tone

Alte probleme

Domenii

Degradarea solului

Disparitia speciilor

Degradarea peisajului

Catastrofe

Degradarea solului pulberile sedimentabile de la centralele termolectrice, fabricile

de lianţi - azbociment, fabricile de ciment etc; reziduurile petroliere; dejecţiile de la fermele de creştere a animalelor; gropile de depozitare a reziduurilor menajere; haldele de steril rezultate de la extragerea cărbunelui, a

metalelor sau de la cenuşa termocentralelor; substanţele radioactive; pierderile de substanţe chimice toxice din rezevoarele

subterane sau din conductele de transport subterane; agenţi patogeni contaminanţi, care pot determina

contaminarea biologică

Degradarea terenurilorNr. crt. Continentul Proporţia degradată

(%)

1. Australia 16

2. Europa 25

3. America de Nord 26

4. Asia 38

5. America de Sud 45

6. Africa 65

7. America Centarlă 74

China – cauze al degradarii

Cauzele pierderilorSuprafaţa pierdută

(mii hectare)

Procentul din suprafaţa

totală agricolă Pierderi explicabile 2317 1.8Construcţii ale capitalului

naţional508 0.4

Construcţii urbane şi rurale 240 0.3Construcţii de case ţărăneşti 184 0.1Extinderea pădurilor 833 0.6Extinderea păşunilor 552 0.4Pierderi inexplicabile 4239 3.3

Total 6556 5.0

Disparitia speciilorPerioada Specii

dispărute într-un secol

Procentajul piederilor

Cauze ale dispariţiilor

Pleistocen (3,5 milioane de ani)

0.01 - Dispariţie naturală

Pleistocenul tarziu (100 000 ani)

0.08 0.002 Modificări climă;Vânătoare în

neolitic1600 -1980, d.H. 17 0.4 Expansiunea

colonială;Vânătoare şi comerţ

1980 - 2000, d.H. 145 3.5 Dereglări ecologice

Zone protejate

Ţara

Suprafaţa protejată Specii de plante în pericol

Specii de animale în

pericol(mil. ha) (%)

Statele Unite 130 13 1845 281Rusia 71 4 127 59Japonia 3 7 704 79Germania 9 26 16 11China 58 6 343 153India 14 4 1256 137Indonezia 19 10 281 242Brazilia 32 4 483 167Total 336 7 - -

Degradarea peisajului

Industria Agricultura Turism Urbanizarea Infrastructura