1

Problema modernizarii societatii romanesti la

inceputul secolului XX

Curente ideologice care au teoretizat

2

“Ceea ce caracterizeaza epoca noastra este

o incredere nemarginita in progres…”

N.Filipescu, 1901

Modernizarea a insemnat integrarea intr-un ciclu de dezvoltare , o integrare ce nu s-a realizat

prin inrudirea tardiv relevata si nici prin vreo influenta intermitenta , ci prin sincronizare1. Acest

fenomen a fost unul obiectiv al evolutiei vietii sociale2 spre modernitate si spre integrarea in largul

context european. Dupa Eugen Lovinescu “integrarea se face prin preluarea la nivelul atins de model3

, arzand etapele”.

Succint etapele dezvoltarii istorice se reduc la distante temporale relativ mici . Astfel pe

parcursul secolului al XIX-lea se trece de la un capitalism primar (ante 1821-1929) la unul

comercial (1850) ca spre sfarsitul secolului sa asistam la nasterea unui capitalism industrial cu

regim protectionist. O ultima etapa in acest lung travaliu s-a derulat pana spre 1918 , cand se ajunge

la un capitalism organizat cu marea finanta pe de o parte si cu statul pe de alta.4. Spre deosebire de

model , in spatiul romanesc sedimentarile si acumularile acestei etape necesare de dezvoltare spre

modernitate s-au precipitat sau comprimat sau chiar desfiintat5. Dupa Stefan Zeletin , “invazia

capitalismului in Romania , a ridicat circulatia marfurilor la nivelul vietii moderne si modernizarea a

antrenat cu ea intreaga societate”6 in acest fel Principatele intrand in relatii stranse cu capitalismul

anglo-francez - dupa 1854 - consemnandu-se inceputul erei burgheze. Prin patrunderea fabricatelor

apusene decad mestesugurile indigene , institutia breslelor si se produce o modificare a

1 I.Bulei , Lumea romaneasca la 1900 , Bucuresti,1980,p.38 2 ibidem 3 Occidentul (n.n) 4 I.Bulei , op.cit. ,loc.cit.

5 Ibid. p.39 6 Ibid. p.40

3

habitudinilor , de la port, bucatarie si pana la comportament si moravuri7. Aceasta etapa are o

lentoare specifica locului , societatea traditionala erodandu-se treptat dar iremediabil in favoarea

noii epoci si a inevitabilei evolutii8.

Inerent aceste schimbari profunde vor duce la imitatii in cadrul mentalitatilor societatii. Cu

toate acestea modernitatea , desi ajunsa cu o consistenta intarziere, n-a reprezentat o simpla

imitatie ci a inclus factorul local cu specificitatea si sensibilitatile sale , care s-au circumscris cel

putin la inceput , eforturilor innoitoare. Societatea romaneasca a sfarsitului de secol XIX intrase

abrupt pe fagasul unor prefaceri repezi , simtite prin contraste violente si situatii nepotrivite, prin

impactul dintre formele noi si fondul local , prin diferentele intre moravurile locale si cele importate,

fapt ce ne indreapta spre constatarea intemeiata ca “vechiul nu murise iar noul nu se consolidase”9. In

ultima instanta aveam de-a face cu o alterare a structurilor mentale fundamentale apartinatoare

societatilor traditionale autarhice si situatia lor la impactul cu modernitatea si valorile contrastante

ale acesteia.

Necesitatea transformarii societatii traditionale si drumul spre modernizare au fost sustinute

puternic in epoca de catre elita, reprezentata generos in clasa politica. Aceasta constanta in

sprijinirea efortului novator apare cu precadere in discursul de la nivelul intregului palier politic si

doctrinar10.

Pentru intelegerea integrala a spiritului vremii calea cea mai facila si directa ne-o ofera

literatura. Ea exprima mai convingator decat orice altceva starea sufleteasca de tranzitie a

momentului , nostalgia unor vremuri mai linistite, a unor situatii mai limpezi , inadaptarea ,

descatusarea de patimi, arivismul. Burghezia in formare se bucura de atentia deloc binevoitoare a

7 Z.Ornea , Anii 30.Extrema dreapta romaneasca, Bucuresti , 1995 , p.22 8 Ibid. , “tinerii sunt trimisi la studii in strainatate cu deosebire in Franta si de acolo se inapoiaza ca purtatori de

expresie ai noului” 9 I.Bulei, op.cit, p.41 10 Iata cateva coordonate privind varii domenii de interes ale discursului politic in favoarea modernizarii : “Ceea ce insa a fost si va fi totdeauna un mijloc sigur de a masura intr-un mod necontestat starea morala si intelectuala a unei natiuni a fost si va fi instructiunea publica si literatura. Cu cat tezaurul adevarurilor morale, politice si stiintifice va fi mai bogat […] si cu cat simtul binelui si frumosului va fi mai dezvoltat , cu atat acel popor va fi mai inaintat in civilizatie” (I.Ghica) “De unde acum cativa ani chestiunile economice erau lasate intr-o absoluta parasire, in timpul de fata, constatam , cu deosebita multumire, ca tot romanul , pana si acela care n-a luat vreodata un manual de economie politica in mana , se intereseaza intr-un mod particular de miscarea economica a tarii.[…] Aceasta fiind pornirea spiritelor in favoarea unei industrii nationale , eu unul sunt de parere ca nu numai nu avem timp de pierdut, dar ca, cu riscul de a compromite realizarea unei idei atat de folositoare pentru intreaga tara […] sa ne folosim de aceasta fericita dispozitiune a romanilor si sa nu mai intarziem catusi de putin punerea temeliei industriei in Romania” (PS Aurelian) , in D.Hurezeanu,Gh.Sbarna , Partide si curente politice in Romania 1821-1918 , Bucuresti , 2000 , pp.131-136

4

creatorilor literari ai vremii si o seama de slujitori ai condeiului ce se vor afirma in epoca, zugravesc

noul tip sociologic11. Literatura exprima in rand cu celelalte forme ale spiritualitatii , sensibilitatea

unei colectivitati turmentate de schimbare si in ultima instanta reactia impotriva chipului in care

era infatisat noul decat impotriva noului ca atare12.

Nicaieri in nici un domeniu , impotrivirea la modernizare n-a luat forma ostilitatii mai mult

sau mai putin agresive. Nici macar in chestiunile de o concretete imediata. Ba din contra innoirea a

insemnat o viguroasa resuscitare a ideii devenirii nationale13 iar aceasta canaliza intreaga energie

nationala intr-o exprimare unitara si din ce in ce mai demna. Este lucru stiut ca modernizarea n-a

demarat in toate domeniile in acelasi timp si n-a avut o dezvoltare unitara si expansiva. Au primat

necesitatile economice care au deteminat adaptarea institutiilor politice si culturale la noile directii

de dezvoltare. Sau cel putin asa au stat lucrurile in aparenta.

Ideologia a mers mana in mana cu economicul , de multe ori luand-o inainte si ducand la

organizarea administratiei , a invatamantului, a sistemului parlamentar, adica a acelor institutii

esentiale pentru inscrierea Romaniei in orbita lumii moderne , civilizate. Iar amprenta modernitatii

era pregnanta in toate , dovedind o data in plus ca adaptarea s-a facut pe cale evolutiva , arzand

etapele importante de sedimentare si obisnuire la starilor institutionale noi , lucru ce va fi simtit

acut in evolutia ulterioara.

Dar cel mai important capital l-au constituit oamenii si vointa lor de innoire. Toti cei care au

contribuit in epoca la introducerea noilor forme capitaliste au si crezut in puterea lor

transformatoare. Pe masura ce noile institutii se inpamanteneau , discrepanta dintre acestea si

oameni disparea treptat si adaptarea devenea ceva organic. De aceea s-a ajuns ca disputa teoretica

dintre fortele pietrificate in traditionalismul autohtonizant si cele favorabile prefacerii14 sa

inregistreza ca moment nodal , un punct ascendent ramas ca atare in istoria ideilor pana tarziu in

anii interbelici ai secolului XX. Fireste ca acest proces sociologic innoitor15 ,a fost precipitat

neizbutind sa modifice in profunzime structurile. Aceste momente de perturbare , prefigureaza zorii

modernitatii dar gasesc adversari redutabili in structurile vechi, asezate, care justifica rezistenta

11 I.Bulei , op.cit. , p.42 12 Ibid. , p.43 13 Ibid. , p.44 14

Z.Ornea, op.cit. , p.42 15 Incadrabil in filosofia si sociologia culturii , constituita ca ramura cu statut autonom spre sfarsitul secolului al XIX-lea (n.n.)

5

prin exaltarea paseismului nostalgic si inversunarea impotriva innoirii reprezentat ca moment al

ruperii si instrainarii.

Antinomia dintre CULTURA ( ce exprima fondul original si originar al disponibilitatilor

creatoare si spirituale ,realizat prin acumulari intelective , ce reflecta specificitatea sufleteasca a

unui popor si valorile sale )16 si CIVILIZATIE ( ce implica stiinta, progresul tehnic ,masinismul si care

e prin natura ei reflexiva ,artificiala, mecanica si fatal supusa periodic degradarii si uzurii morale )17

va constitui una din temele mari predilecte ale ganditorilor veacului.

Incercarea de disociere a celor doua concepte18 considerate ca autonome in intreaga evolutie

istorica din perspectiva devenirii (evolutiei) culturii , a fost constanta si mereu contestata. In

realitate civilizatia nu poate fi disociata arbitrar de ansamblul culturii , intre ele existand deosebiri

dar niciodata o opozitie.19 Intrebarea care ramane e cum se poate realiza innoirea si prefacerea intr-

o tara inapoiata daca nu intervenea un factor dinafara interesat in producerea acestei schimbari ?

Mai ales intr-o tara in care disparitataea din lumea rurala a pastrat pana tarziu un imens si

scandalos decalaj in regimul proprietatii , aceasta stare de fapt nelimitandu-se la sfera stricta a

socialului ci infuzandu-se , nutrind dispute si tensiuni ce pareau a fi ireconciliabile.20

Acuzatiile de instrainare vinovata , de naruire a traditiilor , de cosmopolitism ce au fost aruncate

fortelot novatoare timp de un secol si mai bine erau o absurditatea sociologica , dovedind

incapacitatea intelegerii unui proces inevitabil. Stefan Zeletin a demonstrat ca e o lege sociologica

intrarea unei tari inapoiate in orbita celor mai inaintate pe calea capitalista21 mai ales daca este

vorba de o societate periferica. Lovinescu , partizan al apriorismului ideologic a postulat in replica la

demonstratiile lui Zeletin ca potrivit principiului a ceea ce numim saecullum22 , fortele ideilor

penetreaza mai repede si mai activ decat procesele economice , incat la noi ca si in toata Europa de

Est innoirea s-a produs tot ca rezultat al legilor sociologice , pe cale culturala prin intermediul celor

care luasera contact cu apusul civilizator , aducand in Principate noile forme de progres.23 Indiferent

16 Z.Ornea , Studii si cercetari , Bucuresti , 1972 , p.15 17 Ibid. 18 Vezi A.Weber sau O.Spengler (n.n.) 19 Cf. T.Vianu , Filosofia culturii , Publicom , Bucuresti , p.29 :”Civilizatia nu este o entitate care s-ar opune culturii , este numai unul din aspectele ei. Nu trebuie sa dorim distrugerea civilizatiei pentru a obtine cultura , trebuie cel mult sa dorim completarea ei.” 20 Z.Ornea , Anii 30…, pp.22-23 21

Ibid. , p.24 22 “spiritul veacului” , dupa Tacit (n.n.) 23

Z.Ornea , op.cit , loc.cit.

6

care are dreptate , adica daca procesul s-a produs datorita factorului economic sau al celui al

imitatiei ideologice , ramane valabila recunoasterea necesitatii sociologice a acestui proces novator.

Dar trecand peste modalitatea producerii fenomenului modernizator , realitatea ne

demonstreaza ca in plan cultural-literar a fost intretinuta o atmosfera potrivnica favorabila

paseismului. Reactiunea culturala si politica potrivnica procesului revolutionar s-a manifestat in

forme aproape generalizate.24 Ostilitatea intretinuta in jurul elementelor alogene ca purtatoare ale

capitalului comercial si de camata sau industrial tot in aceasta forta de reactiune isi are originea.25

Este important faptul ca in literatura romana curentele literare si implicit opera celor care le-

au fundamentat si animat , au fost de fapt curente de idei cu o structura complexa in care vietuiau

dependent esteticul , ideologia literara , culturalul , sociologicul si politicul.26 O judecata valabila

despre aceste curente culturale , literare sau de idei nu se poate formula decat daca sunt luati in

considerare toti factorii implicati in structurile lor intime. A intelege si a explica semnificatia reala a

unor concepte de baza fara a cunoaste in prealabil procesul genezei modernitatii romanesti este o

puerila utopie.27

Spre exemplificare , conceptul formelor fara fond a fost preluat de mai toate curentele de

structura romantica - junimism , samanatorism , poporanism - fiecare interpretandu-l de o maniera

proprie si transformandu-l in ax director al demonstratiilor si elaborarilor doctrinare. Clarificarea

naturii reale a procesului genezei civilizatiei romane moderne si a punctelor de vedere formulate

timp de aproape unsecol si jumatate in jurul acestui adevarat nod gordian este absolut necesara.28

Un examen atent dezvaluie cu claritate existenta unei orientari bine conturate in filosofia

romaneasca in care blamul la adresa orasului industrializat si apologia idealizanta a satului

patriarhal sunt fundamentate pe vizibile imprumuturi din tiparul romantismului german. Apelarea

la istorism , paseism si formele traditionaliste ca substitut in acalea noului poate fi detectata in

istoria filosofiei romanesti de la junimism pana la poporanism29 , motivele , in esenta aceleasi ,

circuland ciudat si contradictoriu cu o frecventa precisa si liniara de-a lungul unui intreg secol.

Sintetizand putem afirma fara a gresi ca substanta comuna a acestor apropiate orientari sociologice

24 Cv. Mihail Manoilescu , rostul si destinul burgheziei romane , Bucuresti , 1944 , p.18 25 Stefan Zeletin , Burghezia romana. Originea si rolul ei istoric , Bucuresti , 1925 , p.226 :”Nationalismul nu priveste cunoasterea trecutului la fel cu evolutionismul stiintific , ci ca un mijloc de a defaima prezentul , caruia nu-I poate ierta ca a dizolvat vechile forme de viata nationala” 26 Z.Ornea , Studii…,p.8 27

ibidem 28 Ibid. , p.9 29

Ibid. , p.21

7

o constituie tendinta spre conservare a traditionalismului rural si nu in ultimul rand ofensiva

antiindustrializare vadita.30

Junimismul s-a constituit ca un curent de gandire in cultura si filosofia romaneasca de la

sfarsitul deceniului al saptelea al secolului al XIX-lea. Pornind de la unele deficiente reale ale

organismului suprastructural romanesc , exponentii sai prestigiosi au intocmit un rechizitoriu aspru

a ceea ce considerau a fi import daunator de idei liberaliste. Intreaga structura politica si culturala

romaneasca era decretata a fi o planta straina procurata prin import si adaptata fortat si haotic intr-

in mediu in mare masura nepregatit si mai cu seama nepotrivit unei atare innoiri. Aceasta

restructurare de suprafata a formelor ar fi fost in neimpacata contradictie cu structura sufleteasca a

natiei , cu fondul sau de cultura , provocand anomalii de o gravitate extrema. Aceste forme fara

continut corespunzator , care nu ar fi fost chemate la existenta de evolutia organica a fondului , au

nutrit substanta celebrei teze maioresciene a formelor fara fond31 , de insemnatate principala in

ideologia junimista.

Izvorand din evolutionismul darwinian si din biologia sociala promovata de Spencer , precum

si din pesimismul schopenhauerian , junimismul a constituit reactia locala , antiliberala si

filogermana pe plan politic si cultural. In virtutea conceptiei despre introducerea pripita a formelor

civilizatiei occidentale , junimistii in frunte cu Titu Maiorescu se pronuntau pentru cultivarea

spiritului critic , pentru adevar in cultura , pentru intoarcerea la traditie si la lumea patriarhala a

satului. Ideea afirmarii conceptului de evolutie organica treptata si accentul apasat asupra

necesitatii de a pune in consonanta formele evolutive cu spiritul natiunii , cu deprinderile si

caracterul poporului este deplin revelatoare pentru crezul ideologic asumat.

Se impune observatia ca prin apelarea la criticism in contextul cultural si politic al societatii

romanesti aflata in plin proces de modernizare , junimismul surprinde o stare de fapt , scotand in

evidenta numeroasele anomalii. Dupa cum observa si Theodor Rosetti in 1885 : “pe taram social , ca

si pe cel politic , am fost dibaci intru a distruge cele vechi dacat intru a le inlocui prin institutiuni noua

si trainice […] izbutind numai a produce caricatura unei civilizatiuni” sau P.P.Carp in 1888 : “in noua

30 Ibid. , p.22 31 In articolul In contra directiei de azi in cultura romana , in Titu Maiorescu , Jurnal , Bucuresti , 1984-1986 : “forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos , dar este de-a dreptul stricacioasa , fiindca nimiceste un mijloc de cultura. Si , prin urmare , vom zice : este mai bine sa nu facem o pinacoteca deloc , decat sa facem o pinacoteca rea”

8

noastra organizare si in reformele noastre am comis marea greseala de a nu intelege adancul adevar

ca nici o reforma nu este roditoare decat cand e o continuare a trecutului”32.

Anomaliile si carentele surprinse de junimisti proveneau in buna masura din faptul ca

organisme tipic capitaliste fusesera create si implementate intr-o tara periferica , involuata si in care

raporturile economice caracteristice feudalismului erau inca foarte puternice. Este foarte adevarat

ca modernizarea organismului suprasocial era istoriceste necesara fiind ceruta de schimbarile

fundamentale petrecute in domeniul social si mai ales economic in noul context creat dupa 1829.

Ceea ce parea exagerat la inceput si-a demonstrat utilitatea si mai tarziu , Constitutia si intreaga

organizare statal burgheza au fost aparate in chip hotarat chiar de catre contestatari.33

Fara indoiala ca nu putem constata in textele junimiste o intelegere foarte aplicata a

semnificatiei conceptelor de cultura si civilizatie asa cum apar ele in literatura filosofica sau

sociologica moderna , deoarece era prea devreme. Dar familiarizati cu literatura filosofica

romantica ce emana dinspre spatiul germanic , pretuindu-l mult pe Schopenhauer , influentele

acestui climat intelectual generalizat s-au facut simtite.34 De aceea blamul fata de civilizatia noua ,

burgheza ascunde in nucleul sau ecoul distinct al romantismului teutonic cu incrancenarile stiute

fata de noile alcatuiri sociale. Atitudinea junimistilor trebuie inteleasa si explicata in contextul epocii

lor in raport cu influentele culturale primite , cu orientarile politice din acea vreme inclusiv in

contextul frustrarii resimtite de catre intelighentia ieseana dupa stabilirea capitalei tarii unificate la

Bucuresti. Cu toata fragilitatea originara a ideologiei , in peisajul epocii definit prin spiritul pluralist

si al libertatii de expresie , rigoarea si cultul valorilor promovate de Junimea au lasat urme adanci.

Trecerea de la junimism la samanatorism – noul curent afirmat la inceputul secolului al XX-lea

– si oficiul de punte de legatura il va face Constantin Radulescu-Motru prin lucrarea Cultura romana

si politicianismul aparuta in 1904 si elogios recenzata in Samanatorul de chiar Nicolae Iorga. S-a

spus despre samanatorism ca reprezinta un moment de criza in istoria literaturii si a culturii

noastre pentru ca a rupt brutal raportul necesar dintre national si universal iar in plan literar a

sanctionat eludarea esteticului in favoarea altor valori.35 Ca si curent traditionalist s-a nascut la fel

ca si predecesorul sau , tot ca o reactie la decalajul civilizational crescand dintre satului traditional

si orasul moloh aflat in proces rapid si mimetic de occidentalizare. Raspunsul la preponderenta

modelului civilizational - in speta cel galic – l-a constituit valorizarea mitologizanta a trecutului

32 Theodor Rosetti , Directiunea progresului nostru , 1874 si P.P.Carp , Discursuri , 1888 , in Z.Ornea , Studii… , p.24 33

Ibidem , p.25 34 Ibid. , p.26 35

Z.Ornea , Samanatorismul , Bucuresti , 1970 , p.10

9

national si a frumusetilor tarii , a vietii rurale , a acelei vita mirabilis patriarhale descrisa adesea in

culori idilice de catre scriitorii samanatoristi. Totodata cautarea si definirea identitatii nationale ,

cultivarea respectului pentru traditiile si valorile romanesti au insemnat gasirea unor noi cai

paralele cu cea a deschiderii spre Europa moderna.

Chiar daca sub raport literar samanatorismul a fost in mica masura expresia unei

desconsiderari a esteticului marcand un moment regresiv fata de ceea ce se cucerise pana la 1890

sub raport cultural si social politic lucrurile se prezinta altfel36 cel putin in perioada 1895-1910.

Centrat pe problematica nationala si cea rurala , curentul s-a impus si a putut cuceri adeziuni pentru

ca a fost expresia unei atmosferi spirituale ce a exprimat , a explicat si a dat forma unor sperante

aproape unanime.37 Srierile sale reprezentative au fost un receptacol de iluzii si sperante , au dat

sens si au pregatit momentul marii uniri.

Dar cum a fost posibil ca un curent de idei sa apara si sa se impuna atat de autoritar cand nu

propunea si nu dezvolta puncte de vedere inedite in nici unul dintre compartimentele sale – literar ,

estetic , politic , cultural-sociologic ? Si mai ales cum a izbutit sa cucereasca autoritate , pornind

deliberat de la confundarea esteticului cu culturalul , netinand seama de adevarul elementar

potrivit caruia orice fenomen estetic se legitimeaza in sfera culturii dar nu orice act cultural se poate

constitui si ca valoare estetica ?38 Putem dovedi ca toate demonstratiile , argumentele si

dezvoltarile curentului erau esentialmente traditionaliste dar nu se preconiza reintoarcerea la

starile de lucruri din evul mediu chiar daca acestea erau idealizate. In acelasi timp se facea un

rechizitoriu aspru al procesului de formare al Romaniei moderne , se condamna spiritul

revolutionar si pasoptismul , pledandu-se pentru o formula proprie specifica a evolutiei structurilor

romanesti. Iar aceasta formula specifica era favorabila unui ruralism exacerbat si generalizat ,

condamnandu-se ca forme importate civilizatia masinista de tip industrial cu tot ceea ce semnifica

ea pe plan socio-economic , politic si cultural. Concluzia , implicita sau explicita , era intotdeauna

aceeasi : trecutul patriarhal si dominat de relatii comunitare , fratesti a zamislit forme de cultura

corespunzatoare.39 O generatie falsa si rupta de traditii , a importat o civilizatie alogena care

perverteste si submineaza amenintator atat traditia de cultura specifica , cat si ordinea sociala si

politica pe care o generase.40 De aceea era recomandabil ca impotriva acesteia dein urma sa se ia o

atutudine combativa. De aici succesul in epoca si aprecierea de care s-a inconjurat. Ideea relevata

36 ibidem 37 Ibid. , p.11 38

Ibid. 39 Z.Ornea , Studii… , pp31-32 40

Ibid. , p.36

10

subliniaza raportul de continuitate si de complementaritate dintre curentele junimism si

samanatorism. Chiar daca pe plan sociologico-filosofic curentul nu rezista la o analiza critica mai

amanuntita.

Fragilitatea doctrinara a samanatorismului a fost subliniata si de catre Eugen Lovinescu care

afirma : “I-a lipsit o conceptie doctrinara asupra filosofiei culturale. Sensul miscarii a fost mai mult

empiric , ingradit in cadrele unei reviste literare. “Samanatorul” a constat mai ales , prezenta unui stat

national fara o cultura nationala din pricina instrainarii claselor de sus de tot ce e cultura si literatura

romaneasca”.41 Tot Lovinescu avea sa denunte consecintele gravei erori provenite din confuzia

totala dintre estetic si cultural care a dus la false evaluari si la cultivarea mediocritatii atent si serial

fabricate , ca si transformarea lumii satului in unic ideal artistic.42 Samanatorismul a exaltat un

conservatorism rural cu forme sociale revolute , ridicandu-se impotriva constitutionalismului

democratic burghez dar si a spiritului revolutionar , pledand cu ardoare pentru stricta conservare a

traditiei pe toate dimensiunile.43 Ideile puse in actiune au exprimat interesele paturii rurale , chiar

daca aceasta nu era constienta de acest lucru si au avut un preponderent caracter cultural cu

accente xenofobe si mai ales galofobe.44

Ideea specificului national atat de dezbatuta si disecata in epoca i-a preocupat in egala masura

si pe intemeietorii revistei Viata Romaneasca aparuta la Iasi in 1906 si aflata sub conducerea lui

Constantin Stere si Paul Bujor. In jurul revistei si a personalitatii lui Constantin Stere s-a cristalizat

curentul poporanist – al carui nume si idei primare erau inspirate din narodnicismul rusesc – care

punea accent pe inegalitatile din lumea romaneasca , pe necesitatea ridicarii nivelului de viata si

cultura a taranului roman si pe ideea transformarii Romaniei intr-o democratie rurala.

Poporanismul si momentul sau de incoronare postbelica45 propunea acelorasi chestiuni cheie

(problema taraneasca si cea nationala ) solutii conservatoriste precum si asa numita cale a treia de

dezvoltare a unei tari agricole.46 Legaturile fecunde avute cu miscarea socialista - aflata in plin avant

dupa 1890 - , miscare pe care Constantin Dobrogeanu-Gherea o vedea ca avand sau trebuind sa aiba

mai mult un caracter cultural , sa creeze o orientare in viata spirituala si publica a tarii , au cizelat si

influentat la inceputuri viitoarea doctrina poporanista.

41 Eugen Lovinescu , Istoria civilizatiei romane moderne , Bucuresti , 1992 , vol.II , pp.126-127 42 Ibidem , p.128 43 Z.Ornea , Studii… , p.106 44

E.Lovinescu , op.cit. , p.127 45 Z.Ornea , Viata lui Constantin Stere , Bucuresti , 1989 , vol.I , p.13 46

Ibidem , p.486

11

Liniile directoare ale noului curent au fost schitate de Constantin Stere , care scria : “Cultura ,

viata politica si ridicarea economica a taranimii , fiind mijlocul pentru a ajunge la o cultura cu

adevarat nationala si de valoare europeana […] Si daca este nevoie sa dam idealului nostru cultural ,

national si democratic un nume cuprinzator , numele sau este : Poporanismul.”47 Constantin Stere

confera noului curent elaborat de el statutul ideatic limitat deocamdata la sfera ideologiei literare. In

fapt programul tinde sa depaseasca teritoriile ingradite , preconizand actiuni pentru apararea

intereselor maselor mute48 si pentru ridicarea conditiilor sociale si culturale precum si motivul

datoriei in functie de care vor fi formulate aprecierile estetice si cerintele minimale recomandate

scriitorilor. Programul era bine gandit iar propagarea lui beneficia de o regie atent condusa. In

planul esteticii si al literaturii apareau in formele cele mai variate principii de baza ca specificul

national , reflectia socialului , repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime. Polemica

acerba cu samanatoristii duce la cererea catre scriitori – sub forma de comandament moral – de a

elabora o scriitura tezist taraneasca , dar si respingerea literaturii care batjocorea taranul si conditia

sa.49

Deosebirile sunt evidente din punct de vedere sociologic , politic si estetic. Poporanistii

considerau fenomenul samanatorist un adevarat flagel , o deviatie pernicioasa de la idealul lor

filotaranesc.50 Spre deosebire de primii , care vedeau in taran un ideal social pentru ca era ramas in

urma si neintegrabil in viata civilizata europeana , poporanistii vedeau in taran altceva si anume

taranul social , taranul sarac , taranul care are nevoie de reforme de ridicare , de transformare. Si

aceasta transformare - nota bene ! – presupunea totala occidentalizare a tarii si distrugerea pe

de-a-ntregul a formelor de asezare vechi , precum si apararea formelor noi , adica improprietarirea

si introducerea votului universal. Viata Romaneasca cerea transformarea plaiesilor lui Stefan cel

Mare in cetateni.51 Idealul poporanismului n-a fost taranul pitoresc cu plete si chimir care nu stia sa

citeasca si sta in poeticul bordei , cantand din trisca , ci taranul imbracat europeneste , cu casa de

caramida , copii cultivati , taranul alegator membru intr-un club , taranul traind intr-un sat luminat

cu electricitate , lucrand ogorul mecanizat ori lucrand in fabricile create in preajma satului , in

legatura cu agricultura.52 Si nu in ultimul rand nu trebuie uitat ca samanatorismul cu tot taranismul

sau literar se manifesta impotriva introducerii votului universal.

47 Ibidem , p.190 48 Ibid. , p.191 49 Z.Ornea , Studii… , p.168 50

Idem , Viata lui Constantin Stere , p.355 51 Idem , Studii… , p.170 52

Ibidem , p.171

12

Telul gruparii din jurul Vietii Romanesti a fost acela de a detrona samanatorismul conservator

al lui Nicolae Iorga in favoarea poporanismului lor democratic.53 Intr-adevar acest obiectiv va fi

atins , directiile ideologice principale ale epocii fiind mai bine slijite de catre noul curent decat de

catre paseismul samanatorist. De aici si eforturile pentru inlaturarea echivocului si de limpezire a

lucrurilor. Prin studiul Social democratism sau poporanism Ctin Stere aduce o noua contributie

teoretico-doctrinara esentiala la temelia curentului ideatic in ascensiune. Delimitandu-se polemic de

miscarea socialista54 el expune de pe pozitii radicale55 idealul reformelor sale : o democratie rurala

ca si exprimare a dreptului autentic la expresie politica integrala a taranimii si crearea adevaratei

mici agriculturi prin improprietarire.56 Cu certitudine insa a avut grija sa arate ca aceasta era limita

de sus , idealul, transpunerea in practica trebuind sa urmeze o progresie lenta sistematica , prin

reforme treptate , gandite serios si riguros aplicate. De altfel intreg studiul urmarea si indemna

patura culta a tinerimii pe calea militantismului poporanist57 , evitand insa cu grija raportarea la

socialism.

Anii de dupa 1907 au fost pentru poporanism anii de crestere si cucerire a unui prestigiu

incontestabil , fenomen semnalat in planul estetic si literar fiind completat cu cel politic. Prin studiul

lui Stere se socotea ca s-a obtinut o definitiva izbanda doctrinara a sociologiei poporaniste58 si

curentul se bucura de stima in sanul liberalilor ajunsi in acei ani la guvernare. Ca o concluzie ramane

faptul ca la inceputul secolului nou , poporanismul aduce un punct de vedere particular care ii va

fixa un statut autonom intre curentele social-politice si chiar culturale existente. Amintim nu in

ultimul rand ca prin Ctin Stere poporanismul a mentinut legatura cu provinciile aflate sub stapanire

straina , in special Basarabia si Transilvania. A ramas de notorietate faptul ca Stere avea o puternica

influenta in randul fruntasilor ardeleni si impacarea dintre Octavian Goga si Alexandru Vaida

Voevod , in cadrul Partidului National Roman a fost opera sa.59

Pledoariile orientarilor traditionaliste ca si formula de progres propusa Romaniei nu erau

eficiente si mai ales nu erau practicabile in realitatea epocii. O civilizatie dominata de ruralism si

care ar fi repudiat vehement in plin secol XX industrialismul si industrializarea era o imposibilitate

53 Idem , Viata lui Constantin Stere , p.387 54 din 1901 Stere era deputat in Parlamentul Romaniei din partea Partidului National Liberal (n.n.) 55 adica neconforme cu calitatea sa de membru important al PNL si sef al filialei iesene ; de aceea in epoca va fi atacat pentru opiniile sale (n.n.) 56 Z.Ornea , op.cit. , p.442 57

Idem , p.443 58 Idem , Studii… , p.193 59

Idem , Viata lui…, p.566

13

sociologica.60 Epoca atat de nostalgic evocata a micilor comunitati izolate si inchise , pastratoare ale

unor comori de cultura sedimentate prin traditie era fatalmente condamnata la disparitie.

Postularea posibilitatii mentinerii acestor structuri si condamnare civilizatiei moderne erau ,

negresit , idealuri anacronice.61 Stefan Zeletin scria pe marginea caracterului ciclic al unei dilemei

fatale la noi , care s-ar putea intitula pe ce cale evoluam62 : “Venerabila credinta ca viitorul Romaniei

sta in munca campului si in sudoarea taranului ne temem ca in curand va lua loc alaturi de doinele din

trecut.”

60

Z.Ornea , Studii… , p.43 61 ibidem 62

Z.Ornea , Anii 30… , p.26

14

Bibliografie generala

1. Ion BULEI , Lumea romaneasca la 1900 , Bucuresti , 1994

2. George CALINESCU , Istoria literaturii romane , Bucuresti , 1980

3. Dimitrie HUREZEANU , Gheorghe SBARNA , Partide si curente politice in Romania 1821-

1918 , Bucuresti , 2000

4. Nicolae IORGA , O viata de om asa cum a fost , Bucuresti , 1984

5. Eugen LOVINESCU , Istoria civilizatiei romane moderne , Bucuresti , 1992

6. Titu MAIORESCU , Jurnal , Bucuresti , 1984-1986

7. Mihail MANOILESCU , Rostul si destinul burgheziei romane , Bucuresti , 1944

8. Zigu ORNEA , Anii 30.Extrema dreapta romaneasca , Bucuresti , 1995

9. Zigu ORNEA , Samanatorismul , Bucuresti , 1970

10. Zigu ORNEA , Studii si cercetari , Bucuresti , 1972

11. Zigu ORNEA , Viata lui Constantin Stere , Bucuresti , 1979

12. Stefan ZELETIN , Burghezia romana. Originea si rolul ei istoric , Bucuresti , 1925 (1997)

[A.I. 2001]