PRO LEGE NR. 2/2017

Revistă fondată în anul 1952

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

• prof. univ. dr. Augustin Lazăr, procuror general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție • prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, consilier al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție • prof. univ. dr. Mircea Duțu • prof. univ. dr. Constantin Mitrache •

prof. univ. dr. Emilian Stancu • prof. univ. dr. Florin Streteanu • prof. univ. dr.

Tudorel Toader

COMITETUL DE REDACȚIE

• procuror prof. univ. dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef • procuror dr. Remus

Jurj-Tudoran, redactor-șef adjunct • procuror dr. Tamara Manea, redactor •

procuror dr. Simona Frolu, redactor • procuror Dorinel Oancea, redactor •

procuror Liviu Popescu, redactor

RESPONSABILI ZONALI – REDACTORI

• procuror conf. univ. dr. Fabian Gyula • lect. univ. dr. Daniela-Iuliana

Lămășanu, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava • Ilie Narița, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia • conf. univ. dr. Marius Neculcea, procuror general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara • dr. Gigi-Valentin Ștefan,

procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța

SECRETARIATUL TEHNIC DE REDACȚIE

• Consilier Mădălina Savopol • Grefier Adrian Costache

CONDIȚII DE PUBLICARE

Materialele destinate publicării trebuie să îndeplinească următoarele

condiții minimale:

1. Manuscrisele pot fi trimise redacției în format electronic, la adresa

documentare@mpublic.ro, în Microsoft Word, Century sau Times New

Roman, cu corp de 14, la două rânduri, opțiunea Justify și cu diacritice.

Acestea pot fi, de asemenea, înmânate personal redacției, caz în care

manuscrisele trebuie să fie, deopotrivă, în format electronic și tipărite;

2. Cu referire la autor, manuscrisele trebuie să fie însoțite de

următoarele informații: nume, titlul didactic sau științific, profesia, funcția,

instituția în care își desfășoară activitatea, adresă poștală, număr de

telefon/fax, e-mail și, opțional, fotografie în format JPG. Diagramele,

schemele, imaginile și tabelele se realizează în Microsoft Word;

3. Manuscrisele vor fi însoțite de un scurt rezumat al articolului, scris

atât în limba română, cât și în limba engleză, care să reflecte ideile de bază ale

materialului și să conțină cuvintele cheie din tezaurul de cuvinte cheie ale

domeniului abordat;

4. Articolele, studiile, comentariile înaintate spre publicare trebuie să

respecte structura științifică consacrată;

5. Autorul își asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate

în articol, pentru documentarea invocată și sursele citate. Indicațiile

bibliografice trebuie să respecte normele citării. Redacția „Pro Lege” nu își

asumă responsabilitatea pentru opiniile exprimate de autori în articolele

trimise spre publicare. Manuscrisele nu sunt înapoiate autorilor;

6. Redacția „Pro Lege” își rezervă dreptul de a accepta spre publicare

sau respinge materialele primite, precum și de a face modificări editoriale,

fără să afecteze în vreun fel înțelesul și originalitatea textului trimis spre

publicare;

7. Persoanele și instituțiile interesate de copierea sau prelucrarea unor

articole sau părți de articole publicate în „Pro Lege”, o pot face în condițiile

prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

8. Stilul de editare și procesul de recenzare pot fi consultate accesând

site-ul http://revistaprolege.ro/.

Redacția Pro Lege

Baze de date internaționale recunoscute pentru domeniul științelor

juridice conform ordinului ministrului educației naționale și cercetării

științifice nr. 6129/2016

PRO LEGE Nr. 2/2017

CUPRINS

EDITORIAL

SIMONA FROLU: Independența procurorului – o altfel de

pledoarie …..……………………………………………….

21

DOSAR: Obligativitatea etapei procesuale a continuării efectuării

urmăririi penale față de suspect

LIVIU POPESCU: Paradoxul ca metodă de legiferare ..................... 34

BOGDAN CODREANU: Punct de vedere cu privire la

neobligativitatea etapei procesuale a continuării efectuării

urmăririi penale față de suspect ………..………………….

47

STUDII – ARTICOLE – DISCUȚII – COMENTARII – ANALIZE

DANIELA DEDIU: Infracțiunea de realizare de opere derivate

fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor

recunoscute de lege ……………………………………….

71

MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: Obstrucționarea

justiției …………………………………………………………….

86

REMUS JURJ-TUDORAN: Compatibilitatea legislației din

România cu prevederile Directivei (UE) 2017/541 a

Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017

privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-

cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a

Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului ………….……………….

96

ANA-MARIA PÎRVU: Violența în familie. Posibilitatea continuării urmăririi penale, în pofida retragerii plângerii prealabile

4 Cuprins

sau a împăcării …………………………………………..... 128

SIMONA RUSU: Unele considerații asupra începerii urmăririi

penale in rem și a adoptării soluției de clasare.

Problematica investigației preliminare (actelor

premergătoare) .....................................................................

135

PAVEL PALCU: Aspecte teoretice și practice privind morțile

suspecte ale persoanelor deținute în penitenciare …………

160

SINTEZE TEORETICE DE PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ – Rubrică

realizată de AUGUSTIN LAZĂR, VASILE IONIȚĂ, GHEORGHE IVAN

SINTEZĂ TEORETICĂ DE PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ CU

PRIVIRE LA INFRACȚIUNEA DE CONFLICT DE INTERESE PE ANUL

2016

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către directorul

executiv al Centrului Județean din cadrul Agenției de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură în legătură cu aprobarea unui act

prin care s-a obținut, indirect, un folos patrimonial pentru soție.

Renunțarea la aplicarea pedepsei …………………………………

173

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către directorul

coordonator în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală în legătură cu întocmirea unui act prin care s-a obținut,

indirect, prin intermediul societății la care era asociat unic, un

folos patrimonial pentru sine. Calitatea de funcționar public al

inculpatului ………………………………………………………..

178

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un consilier

local de comună. Achitare în cazul adoptării unui act normativ ….

182

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un inginer

silvic în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au obținut

foloase patrimoniale pentru o rudă de gradul I. Elemente

constitutive …………………………………………………………..

187

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un primar de

comună în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au obținut

foloase patrimoniale pentru sine și pentru soția sa. Starea de

necesitate ………………………………………………………..…..

191

Cuprins 5

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un primar de

comună în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au obținut

foloase patrimoniale pentru fiul său. Acordul de recunoaștere a

vinovăției …………………………………………………………….

195

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un director de

școală gimnazială în legătură cu întocmirea unor acte prin care

s-au obținut foloase patrimoniale pentru fiica sa. Amânarea

aplicării pedepsei. Neîntrunirea condițiilor privind renunțarea la

aplicarea pedepsei .............................................................................

198

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un președinte

al consiliului județean în legătură cu întocmirea unor acte prin care

s-au obținut foloase patrimoniale pentru soția, fiica și ginerele său.

Neîntrunirea condițiilor privind infracțiunea continuată …………

201

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un director

executiv în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au

obținut foloase patrimoniale pentru sine. Procedura simplificată a

judecății în cazul recunoașterii învinuirii ……………………..…….

208

Conflictul de interese și abuzul în serviciu – distincție. Eroarea de

drept penal ………………………………………..………………...

211

Conflictul de interese și efectuarea de operațiuni financiare, ca acte

de comerț, ori încheierea de tranzacții financiare – coexistență.

Incompatibilitatea judecătorului ………………………………………..

217

ALTE ASPECTE RELEVANTE DIN PRACTICA JUDECĂTOREASCĂ

CU PRIVIRE LA INFRACȚIUNEA DE CONFLICT DE INTERESE

Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un director de

bancă privată. Achitare – lipsa calității de funcționar public ……...

222

DIN JURISPRUDENȚA ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE –

Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN

A. COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE

DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Forma agravată a infracțiunii de luare de mită. Admisibilitate…….. 227

Infracțiunea de trafic de droguri în formă simplă. Admisibilitate ….. 234

6 Cuprins

B. COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN

INTERESUL LEGII

Imposibilitatea retragerii de către inculpat, în fața instanței de

judecată, a consimțământului valabil exprimat în cursul urmăririi

penale pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.

Admisibilitate …………………..…………………………………...

240

DIN JURISPRUDENȚA CURȚII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI –

Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN

Neobligativitatea informării suspectului/inculpatului despre

schimbarea încadrării juridice. Neconstituționalitate ……..………

248

DIN JURISPRUDENȚA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR

OMULUI – Rubrică realizată de REMUS JURJ-TUDORAN

Dreptul la apărare. Lipsa unei proceduri judiciare efective, care să

stabilească dacă probele deținute de către organele de urmărire

penală ar trebui să-i fie făcute cunoscute apărării, încalcă dreptul

la un proces echitabil prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenția

europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale .....................................................................................

258

DIN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTIȚIE A UNIUNII

EUROPENE – Rubrică realizată de REMUS JURJ-TUDORAN

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a cincea)

în cauzele conexate C-124/16, C-188/16 și C-213/16 (22 martie

2017) ………………………………………………………..…….…

265

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a patra)

în cauzele conexate C-217/15 și C-350/15 (5 aprilie 2017) .…….…

272

DIN JURISPRUDENȚA CURȚILOR DE APEL – Rubrică realizată de

GHEORGHE IVAN

PRACTICA JUDICIARĂ A CURȚII DE APEL CRAIOVA PE ANUL

2015, ÎN MATERIE PROCESUAL PENALĂ

Încheierea intermediară pronunțată în cursul procedurii în camera

preliminară. Imposibilitatea atacării cu contestație ..........................

276

Cuprins 7

Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale.

Nerespectarea dispozițiilor privind citarea inculpatei și prezența

obligatorie a acesteia la soluționarea unei asemenea propuneri......

283

Inadmisibilitatea cererii ulterioare de contestație la executare.

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a

cauzei ………………………………………………………………..

293

Participarea procurorului militar la judecarea cauzei care are ca

obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive. Eventualele nulități procedurale.......................................

298

Infracțiunea de neexecutare din motive imputabile sau de

nerespectare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanța de

contencios administrativ. Situația premisă. Legea penală mai

favorabilă ............................................................................................

305

Revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive, în condițiile

incidenței Deciziei nr. 553/2015 a Curții Constituționale a

României. Pericolul pentru ordinea publică …………….....………

313

Necitarea comunei în calitate de persoană vătămată ...................... 320

Contestația la executare. Computarea din durata pedeapsei a

perioadei considerate ca executate pe baza muncii prestate în

timpul executării pedepsei pe teritoriul altui stat .............................

326

Nulitatea dispoziției de trimitere în judecată. Unele neregularități

ale actului de sesizare a instanței ......................................................

330

ACTUALITĂȚI LEGISLATIVE – Rubrică realizată de GHEORGHE IVAN

Noile modificări și completări ale legii avocaturii ........................... 338

VARIA

JEAN-JACQUES URVOAS: Scrisoarea ministrului justiției

adresată unui viitor ministru al justiției. Să împărtășim o

ambiție de dragul justiției …………………………………..

346

VALENTIN-CRISTIAN ȘTEFAN: Unele aspecte de lege ferenda

în legătură cu statutul procurorilor și cu formarea

profesională a acestora …………………………………….

411

RESTITUIRI – Rubrică realizată de SIMONA FROLU

8 Cuprins

AUGUSTIN LAZĂR: Există o ,,enigmă Ceaușescu”? Speculații

asupra împrejurărilor execuției fostului dictator, apărute în

presa străină (Universul Juridic, anul I, nr. 1, iunie 1990)…

422

IN MEMORIAM

ILIE PICIORUȘ: Raul Petrescu – magistrat și profesor…………… 424

VITRINA CĂRȚII JURIDICE – Rubrică realizată de SIMONA

FROLU

426

The review PRO LEGE No 2/2017

TABLE OF CONTENTS

EDITORIAL

SIMONA FROLU: Prosecutor's independence – another kind of

plea …..…………………………………………………….

21

FILE: Mandatory character of the procedural stage involving

continuation of the criminal prosecution in relation to the suspect

LIVIU POPESCU: Paradox as a method of enactment ..................... 34

BOGDAN CODREANU: Points of view relating to the absence of a

mandatory character of the continuation of the criminal

prosecution in relation to the suspect ………..……………

47

STUDIES – ARTICLES – DISCUSSIONS – COMMENTS – ANALYSIS

DANIELA DEDIU: The offence involving creation of derivate

works in the absence of the authorisation or consent of the

holder of the rights acknowledged by law …………………

71

MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: Obstruction to

justice ……………………………………………………….

86

REMUS JURJ-TUDORAN: Compatibility of Romanian legislation

with the provisions of Directive (EU) 2017/541 of the

European Parliament and of the Council of 15 mars 2017

on terrorism fighting and for the replacement of the

Framework Decision 2002/475/JHA of the Council and for

the modification of the Decision 2005/671/JHA of the

Council ………….…………………………….………..….

96

ANA-MARIA PÎRVU: Domestic violence. The possibility to continue criminal prosecution, despite withdrawal of the preliminary claim or the reconciliation of the parties ….....

128

SIMONA RUSU: Considerations on the initiation of criminal

prosecution in rem and the adoption of the quashing

solution. The subject matter of preliminary investigation

(preparatory measures) .........................................................

135

10 Table of contents

PAVEL PALCU: Theoretical and practical aspects relating to

suspicious deaths of the persons detained in penitentiaries .

160

THEORETICAL SYNTHESES ON JUDICIAL PRACTICE – Column

held by AUGUSTIN LAZĂR, VASILE IONIȚĂ, GHEORGHE IVAN

THEORETICAL SYNTHESIS OF JUDICIAL PRACTICE RELATING TO

THE CONFLICT OF INTEREST OFFENCE FOR THE YEAR 2016

The conflict of interest offence perpetrated by the executive

manager of the County Centre of the Agency of Payments and

Intervention for Agriculture in relation to the endorsement of a

document, through which a patrimonial undue benefit was

indirectly obtained for his wife. Dropping charges ……..…………

173

The conflict of interest offence perpetrated by the coordinating

manager of the Directorate for Agriculture and Rural Development

in relation to the establishment of a document, based on which a

patrimonial undue benefit for himself was obtained indirectly

through the intermediary of the company in which he was a sole

shareholder. The capacity as a public servant of the accused ……

178

The conflict of interest offence perpetrated by a commune local

counsellor. Acquittal in the instance of the adoption of a normative

act …………………………………………………………………

182

The conflict of interest offence perpetrated by a forestry engineer in

relation to the establishment of documents through which

patrimonial undue benefits were obtained for a first degree relative.

Factors that constitute the offence …..……..…………………..……

187

The conflict of interest offence perpetrated by a commune mayor in

relation to the establishment of documents, through which undue

patrimonial benefits were generated for himself and for his wife

State of necessity ………………………………….…………………

191

The conflict of interest offence perpetrated by a commune mayor in

relation to the establishment of documents, through which undue

patrimonial benefits were generated for his son. Guilty plea

agreement ……………………………………………………..…….

195

The conflict of interest offence perpetrated by a gymnasium school

principal in relation to the establishment of documents, through

Table of contents 11

which undue patrimonial benefits were generated for his daughter.

Penalty postponement. Failure to comply with the conditions for

motion to withdraw..............................................................................

198

The conflict of interest offence perpetrated by a county council

chairman in relation to the establishment of documents, through

which undue patrimonial benefits were generated for his wife,

daughter and son-in-law. Failure to bring together the

characteristics of a continuing offence ………………………….…..

201

The conflict of interest offence perpetrated by an executive manager

of the Directorate for Sanitary-Veterinary and Foodstuff Safety

relating to the establishment of documents, based on which undue

benefits were obtained for himself. The simplified trialling

procedure in the instance of a guilty plea …………………………

208

Conflict of interest and abuse of office – distinction. The criminal

law errors ………………………………………..…………………

211

Conflict of interest and conduct of financial operations, such as acts

of merchant or the conclusion of financial transactions –

coexistence. Judge's incompatibility ………………………………

217

OTHER RELEVANT ISSUES OF THE JUDICIAL PRACTICE

RELATING TO THE CONFLICT OF INTEREST OFFENCE

The conflict of interest offence perpetrated by a private bank

manager. Acquittal – absence of the capacity as a public servant ….

222

FROM THE JURISPRUDENCE OF THE HIGH COURT OF

CASSATION AND JUSTICE – Column held by GHEORGHE IVAN

A. THE PANEL COMPETENT TO RESOLVE ISSUES OF LAW IN

CRIMINAL MATTERS

Aggravated form of bribe-taking. Admissibility ……………………. 227

Drugs trafficking in mild form. Admissibility ……………………… 234

B. THE PANEL COMPETENT TO JUDGE THE APPEAL IN THE

INTEREST OF THE LAW

The impossibility for the accused to withdraw the consent validly

expressed before the trialling court during the prosecution for the

12 Table of contents

conclusion of the guilty plea agreement. Admissibility …………… 240

FROM THE CASE-LAW OF THE CONSTITUTIONAL COURT OF

ROMANIA – Column held by GHEORGHE IVAN

Absence of the obligation to inform the suspect/the accused of the

change of the legal classification. Unconstitutionality ……………

248

FROM THE CASE-LAW OF THE EUROPEAN COURT OF HUMAN

RIGHTS – Column held by REMUS JURJ-TUDORAN

The right of defence. Absence of an effective judicial procedure

which would establish whether the evidence held by the prosecution

are to be disclosed to the defence infringe the right to a fair trial,

provided under art. 6 paragraph (1) of the European Convention

for the defence of human rights and of the fundamental liberties ......

258

FROM THE CASE-LAW OF THE COURT OF JUSTICE OF THE

EUROPEAN UNION – Column held by REMUS JURJ-TUDORAN

Decision of the Court of Justice of the European Union (Fifth

Chamber) in the joined cases C-124/16, C-188/16 and C-213/16 (22

March 2017) ………………………………………………………...

265

Decision of the Court of Justice of the European Union (Fourth

Chamber) in the joined cases C-217/15 and C-350/15 (5 April

2017) .……………………………………………………………….

272

FROM THE CASE-LAW OF THE COURTS OF APPEAL – Column held

by GHEORGHE IVAN

THE JUDICIAL PRACTICE OF CRAIOVA COURT OF APPEAL IN 2015

IN CRIMINAL PROCEDURAL MATTER

Intermediate order ruled during the proceedings in the preliminary

chamber. Impossibility to appeal .......................................................

276

The proposal for remand in custody during prosecution. Failure to

observe the provisions on summoning the accused and her

mandatory presence during the settlement of such a proposal …......

283

Inadmissibility of the subsequent application for appeal against

enforcement. Enforcement of the more favourable criminal law after

final judgement of the case ………………….………………………

293

Table of contents 13

Participation of the military prosecutor to the trialling of the case

having as an object the verification of the legality and soundness of

the remand in custody measure. Possible procedural nullities .........

298

The offence involving non-execution for imputable reasons or non-

observance of the judge’s decision ruled by the court for

contentious and administrative matters. The premise situation. The

more favourable criminal law ...........................................................

305

Revoking and replacement of the remand in custody measure in the

context of the incidence of Decision no. 553/2015 of the

constitutional Court of Romania. Hazard for public order …………

313

Failure to summon the commune in the capacity as an aggrieved

party ..................................................................................................

320

Appeal against enforcement. Computation from the duration of the

punishment of the period considered served based on the work

provided, while serving of one's term on the territory of a different

state ....................................................................................................

326

Nullity of the indictment order. Certain irregularities of the court

intimation document ..........................................................................

330

LEGISLATIVE UPDATES – Column held by GHEORGHE IVAN

Latest modifications and completions to the law on the legal

profession ............................................................................................

338

VARIA

JEAN-JACQUES URVOAS: Letter of the minister of justice to a

future minister of justice. Let us share an ambition for the

sake of justice ………………………………………….…..

346

VALENTIN-CRISTIAN ȘTEFAN: Certain aspects de lege ferenda

relating to the statute of prosecutors and with their

professional training …………………………………..……

411

RESTITUTIONS – Column held by SIMONA FROLU

AUGUSTIN LAZĂR: Is there a „Ceaușescu enigma”?

Speculations on the context of the ex-dictator execution,

featured in the media abroad (Judicial Universe, year 1, no.

14 Table of contents

1, June 1990) …………………….………………………….. 422

IN MEMORIAM

ILIE PICIORUȘ: Raul Petrescu – a magistrate and a professor ….. 424

JUDICIAL BOOK SHOWCASE – Column held by SIMONA

FROLU

426

La revue PRO LEGE No. 2/2017

TABLE DE MATIÈRES

EDITORIAL

SIMONA FROLU: L’Independence du procureur – un autre type

de plaidoirie …..…………………………………………….

21

DOSSIER: L'obligativite de l'étape processuelle de la continuation

de la poursuite pénale du suspect

LIVIU POPESCU: Le paradoxe en tant que méthode de légiférer ... 34

BOGDAN CODREANU: Point de vue relatif au caractère non

obligatoire de l'étape processuelle de la continuation de la

poursuite pénale du suspect ………..…………………..….

47

ETUDES – ARTICLES – DISCUSSIONS – COMMENTAIRES –

ANALYSES

DANIELA DEDIU: L'infraction de réaliser des œuvres dérivées

sans l'autorisation ou le consentement du titulaire des droits

reconnus par la loi …………………………………….….

71

MARI-CLAUDIA IVAN, GHEORGHE IVAN: L'obstruction de la

justice ………………………………………………….….

86

REMUS JURJ-TUDORAN: La compatibilité de la législation de

Roumanie avec les dispositions de la Directive (UE)

2017/541 du Parlement Européen et du Conseil du 15 mars

2017 relative à la lutte contre le terrorisme et remplaçant la

Décision-cadre 2002/475/JAI du Conseil et modifiant la

Décision 2005/671/JAI du Conseil …………….……………

96

ANA-MARIA PÎRVU: La violence domestique. La possibilité de continuer la poursuite pénale, malgré le retrait de la plainte préalable ou de la réconciliation des parties ………………

128

SIMONA RUSU: Considérations sur le commencement de la

poursuite pénale in rem et de l'adoption de la solution de

classement. La problématique de l'investigation

préliminaire (mesures préliminaires) ...................................

135

16 Table de matières

PAVEL PALCU: Aspects théoriques et pratiques relatifs aux morts

suspectes des personnes détenues en pénitentiaires …………

160

SYNTHÈSES THÉORIQUES DE PRATIQUES JUDICIAIRE – Rubrique

réalisée par AUGUSTIN LAZĂR, VASILE IONIȚĂ, GHEORGHE IVAN

SYNTHÈSE THÉORIQUE DE PRATIQUE JUDICIAIRE RELATIVE À

L'INFRACTION DE CONFLIT D'INTÉRÊTS EN 2016

L'infraction de conflit d'intérêts commise par le directeur exécutif

du Centre Régional de l'Agence de Payements et Intervention pour

l’Agriculture relative à l'approbation d'un acte, par l'intermédiaire

duquel il a obtenu, indirectement, un avantage illicite pour sa

femme. Renoncement à l'application de la peine …………………

173

L'infraction de conflit d'intérêts commise par le directeur

coordonnateur de la Direction pour Agriculture et Développement

Rurale en relation avec l'établissement d'un acte, par lequel il a

obtenu par l'intermédiaire de la société où il était associé unique,

un avantage illicite patrimonial pour soi-même. La qualité de

fonctionnaire public de l'inculpé …….……………………………

178

L'infraction de conflit d'intérêts commise par un conseiller local de

commune. Acquittement dans le cas de l'adoption d'un acte normatif

182

Infraction de conflit d'intérêts commise par un ingénieur silvique

relativement à l'établissement de documents, par l'intermédiaire

desquels on a obtenu des avantages patrimoniaux indus pour un

parent de premier degré. Eléments constitutifs ……………..………

187

L'infraction de conflit d'intérêts commise par un maire de commune

impliquant l'établissement d'actes par l'intermédiaire desquels

celui-ci a obtenu des avantages illicites patrimoniaux pour soi-

même et pour sa femme. État de nécessité ……………………….…

191

L'infraction de conflit d'intérêts commise par un maire de commune

concernant l'établissement de documents, par l'intermédiaire

desquels on a obtenu des avantages patrimoniaux pour son fils.

Plaidoyer de culpabilité ………………………………….………….

195

L'infraction de conflit d'intérêts commise par un maître d'école

gymnasiale relative à l'établissement de documents, par

l'intermédiaire desquels on a obtenu des avantages illicites

Table de matières 17

patrimoniaux pour sa fille. Retardement de l'application de la

peine. Non réalisation des conditions relatives à la renonciation à

l'application de la peine ……………………………………………

198

L'infraction de conflit d'intérêts commise par un président de

conseil régional, relative à l'établissement de documents par

l'intermédiaire desquels il a obtenu des avantages illicites

patrimoniaux pour sa femme, sa fille et son genre. Manque de

réalisation des conditions concernant l'infraction continue …..……

201

L'infraction de conflit d'intérêts commise par un directeur exécutif

de la Direction Sanitaire Vétérinaire et pour la Sureté des Aliments

relative à l'établissement de documents par l'intermédiaire desquels

il a obtenu des avantages illicites patrimoniaux pour soi-même. La

procédure simplifiée du jugement dans le cas du plaidoyer de

culpabilité ………………………………..…………………….……

208

Le conflit d'intérêts et l'abus de fonction – distinction. Erreur de

droit pénal ……………………………………………..…………...

211

Le conflit d'intérêts et l'exécution d’opérations financières, comme

actes de commerce, ou la conclusion de transactions

financières – coexistence. Incompatibilité du juge …………………

217

AUTRES ASPECTS RELEVANTS DE LA PRATIQUE JUDICIAIRE

RELATIVE A L'INFRACTION DE CONFLIT D'INTERETS

L'infraction de conflit d'intérêts commise par le directeur d'une

banque privée. Acquittement – manque de la qualité de

fonctionnaire public ………………………………………….……..

222

DE LA JURISPRUDENCE DE LA HAUTE COUR DE CASSATION ET

DE JUSTICE – Rubrique réalisée par GHEORGHE IVAN

A. LE COMPLET POUR LE DEBAT DES QUESTIONS DE DROIT EN

MATIERE PENALE

Forme aggravée de l'infraction d'acceptation de pots-de-vin.

Admissibilité ………………………………………………………..

227

Infraction de trafic de drogues en forme simple. Admissibilité …….. 234

B. LE COMPLET COMPETENT DE JUGER LE RECOURS DANS

L'INTERET DE LA LOI

18 Table de matières

L'impossibilité de l'inculpé de retirer le consentement valablement

exprimé devant l'instance de jugement, durant la poursuite pénale

pour la conclusion du plaidoyer de culpabilité. Admissibilité ……

240

DE LA JURISPRUDENCE DE LA COUR CONSTITUTIONNELLE DE

ROUMANIE – Rubrique réalisée par GHEORGHE IVAN

L'absence de l'obligativité d'informer le suspecte/l'inculpé du

changement de l'encadrement juridique. Non-constitutionalité ……

248

DE LA JURISPRUDENCE DE LA COUR EUROPEENNE DES DROITS

DE L’HOMME – Rubrique réalisée par REMUS JURJ-TUDORAN

Le droit à la défense. Absence d'une procédure judiciaire effective,

qui établisse si les preuves tenues par les organes de poursuite

pénale devraient être dévoilées à la défense, porte atteinte au droit

à un procès équitable, prévu à l'alinéa (1) de la Convention

européenne pour la défense des droits de l'homme et des libertés

fondamentales ...................................................................................

258

DE LA JURISPRUDENCE DE LA COUR DE JUSTICE DE L’UNION

EUROPEENNE – Rubrique réalisée par REMUS JURJ-TUDORAN

Décision de la Cour de Justice de l'Union Européenne (Cinquième

Chambre) dans les affaires jointes C-124/16, C-188/16 et C-213/16

(22 mars 2017) ……………………………………………………..

265

Décision de la Cour de Justice de l'Union Européenne (Quatrième

Chambre) dans les affaires jointes C-217/15 et C-350/15 (5 avril

2017) .……..........................................................................................

272

DE LA JURISPRUDENCE DES COURS D’APPEL – Rubrique réalisée

par GHEORGHE IVAN

PRATIQUE JUDICIAIRE DE LA COUR D'APPEL DE CRAIOVA EN

2015, EN MATIERE PROCEDURALE PENALE

Ordre intermédiaire prononcé dans le cours de la procédure en

chambre préliminaire. Impossibilité d'interjeter appel ......................

276

Proposition de placement en détention provisoire dans le cours de

la poursuite pénale. Non-respect des dispositions concernant la

citation de l'inculpée et sa présence obligatoire à la solution d’une

Table de matières 19

telle proposition ……………..………………………………......... 283

Inadmissibilité de la requête ultérieure de contestation à

l'exécution. Application de la loi pénale la plus favorable après le

jugement définitif de l'affaire ………………………………………..

293

Participation du procureur militaire au jugement de l'affaire qui a

comme objet la vérification de la légalité et du bien-fondé de la

mesure de placement en détention provisoire. Eventuelles nullités

procédurales .......................................................................................

298

L'infraction de non-exécution pour des raisons imputables ou de

non-respect des décision judiciaires prononcées par l'instance de

contentieux-administratif. Situation prémisse. La loi pénale la plus

favorable .............................................................................................

305

Révocation et remplacement de la mesure de placement en

détention provisoire, dans les conditions de l'incidence de la

Décision no. 553/2015 de la Cour Constitutionnelle de Roumanie.

Danger pour l'ordre publique ………..……………………………

313

Non citation de la commune en qualité de personne lésée ................ 320

Contestation à l'exécution. Computation de la durée de la peine de

la période considérée comme exécutée en base du travail presté

durant l'exécution de la peine sur le territoire d'un autre état ...........

326

Nullité de la disposition de la mise en accusation. Certaines

irrégularités de l'acte de saisine de l'instance ...................................

330

ACTUALITES LEGISLATIVES – Rubrique réalisée par GHEORGHE

IVAN

Nouvelles modifications et additions à la loi de la profession

juridique ..............................................................................................

338

VARIA

JEAN-JACQUES URVOAS: Lettre du garde des Sceaux à un futur

ministre de la justice. Partageons une ambition pour la

justice …………………………………………………...…..

346

VALENTIN-CRISTIAN ȘTEFAN: Aspects de lege ferenda

relatives au statut des procureurs et de leur formation

20 Table de matières

professionnelle ……………………..…………………….. 411

RESTITUTIONS – Rubrique réalisée par SIMONA FROLU

AUGUSTIN LAZĂR: Est-ce qu’il existe une „Enigme Ceaușescu”

? spéculations relatives au contexte de l'exécution de

l'ancien dictateur, parues dans la media étrangère

(L'univers juridique, an 1, no. 1, juin 1990) ……………….

422

IN MEMORIAM

ILIE PICIORUȘ: Raul Petrescu – magistrat et professeur ………… 424

LA VITRINE DU LIVRE JURIDIQUE – Rubrique réalisée par

SIMONA FROLU

426

EDITORIAL

INDEPENDENȚA PROCURORULUI – O ALTFEL DE PLEDOARIE

dr. Simona FROLU

Procuror - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Serviciul de cooperare judiciară internațională,

relații internaționale și programe

ABSTRACT

The author tackles the independence of the prosecutor from a

double perspective: a formal one, generated by the normative

ensemble meant to insure it institutionally, and the informal one,

devolving from the overall features of the personality. The part

played by culture in the functional design of the prosecutor

magistrate independence is also dealt with.

Key words: independence of the prosecutor, professional culture,

interdisciplinary culture.

În cuprinsul și înțelesul de largă generalizare explicativă, cu privire la

oameni, independența reprezintă „situația unei persoane care judecă lucrurile

și acționează în mod independent, neinfluențată de alții”1. Particularizând,

însă, la specificul instituțional al profesiei noastre, este inevitabilă angajarea

conceptuală, și nu numai, a independenței din perspectiva a două determinări:

cea care constă în interacțiunea tuturor proceselor psihice care întrețin

organizarea dinamică a capacităților cognitive, afectiv-motivaționale și

comportamentale ale procurorului, precum și cea consfințită de statutul

tutelar al responsabilităților sale sociale. Aceasta, deoarece, atât în

documentele constituționale, cât și în cele organice, independența

procurorului nu este supusă explicit distincției principiale sau conceptuale.

Așadar, asumându-ne această abordare, este evident, starea de

independență a procurorului are o componentă formală, instituțională,

determinată de ansamblul normativ, destinat exclusiv și nemijlocit asigurării

ei instituționale, după cum, inevitabil, are și o componentă informală,

determinată de acele însușiri ale personalității care conferă individului

e-mail: frolu_simona@mpublic.ro.

1 DEX, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, ediția a II-a,

Editura Univers Enciclopedic, București, 2009, p. 423.

22 Simona Frolu

capacitatea de a fi, de a ști, de a se exprima social și organizațional în mod

independent.

Inversăm, în raport cu ordinea menționării, abordarea analitică a celor

două paliere de susținere și afirmare a independenței noastre profesionale,

plecând de la premisa potrivit căreia, în ceea ce ne privește, societatea ne

percepe și ne apreciază în funcție de calitatea răspunsurilor la rolul și

responsabilitățile noastre sociale consfințite atât constituțional, cât și organic.

Din perspectiva definirilor constituționale, dar și a reglementărilor

organice în care le regăsim întocmai, deși nu este reclamată distinct,

considerăm că independența este consecința nemijlocită a raporturilor

dialectice dintre rolul Ministerului Public și fundamentele principiale ale

statutului nostru profesional. Așadar, între „reprezentarea intereselor

generale ale societății și apărarea ordinii de drept, precum și a drepturilor și

libertăților cetățenilor”2, pe de o parte, și faptul că „Procurorii își desfășoară

activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului

ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.”3, pe de altă parte.

Concret, principiul constituțional al legalității definește, construiește

și protejează rolul Ministerului Public care nu poate fi pus în valoare decât

prin acțiunea concertată, de maximă, dar umană severitate de acțiune, a

întregului corp de procurori, cu finalitate în determinarea respectării stricte a

legii de către toți cetățenii. Teza, cu absolută cuprindere principială, era

explicit personalizată și fundamentată, cu mai bine de un secol în urmă, de

către profesorul Ioan Tanoviceanu, care susținea că „reacțiunea represivă (…)

trebuie să lucreze numai în cazurile, în chipul și formele prescrise de lege,

evitând și refuzând orice alt procedeu care nu poartă pecetea legalității”4. În

ceea ce privește principiul imparțialității, conținutul acestuia impune

afirmarea deplină a obiectivității în efectuarea urmăririi penale.

Concomitent, principiile care guvernează constituțional statutul

profesional al procurorilor sunt reclamate imperativ de exigențele

reprezentării intereselor generale ale societății, de apărarea productivă și

eficientă a ordinii de drept și, nu în ultimul rând, de apărarea riguroasă a

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În exprimarea sa instituțională, independența, ca stare aplicată a

condiției profesionale a procurorului, este o variabilă aflată, pe de o parte, sub

2 Articolul 131 alin. (1) din Constituția României, republicată, disponibilă pe site-ul

http://www.constitutiaromaniei.ro/ (accesat la 29 mai 2017). 3 Articolul 132 alin. (1) din Constituția României, republicată.

4 I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, vol. IV, ediția a II-a,

Tipografia „Curierul Judiciar”, București, 1924, p. 34-35.

Independența procurorului – o altfel de pledoarie 23

acțiunea principiului controlului ierarhic și, pe de altă parte, sub exercitarea

autorității ministrului justiției.

Consistența organizațională, necesitatea și identitatea exercitării

instituționale a controlului ierarhic sunt prevăzute în enunțuri aflate în afara

oricărui echivoc: „dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și

în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine”5 ...

„soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul

ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale”6. Mai mult decât

atât, legea organică precizează procedura organizațională de exercitare

ierarhică a controlului în Ministerul Public, precizându-se că acesta este

„exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, de

procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate

Organizată și Terorism sau de procurorul general al parchetului de pe lângă

curtea de apel asupra procurorilor din subordine (…) direct sau prin

procurori anume desemnați”7. Claritatea enunțurilor legislative, astfel

definite, denotă lipsa de sens a comentariilor. În fapt, controlul ierarhic este

rezultatul inevitabil și firesc al organizării piramidale a Ministerului Public.

Împotriva controlului ierarhic, procurorul are doar posibilitatea de a „contesta

la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a

conduitei judecătorilor și procurorilor, intervenția procurorului ierarhic

superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea

soluției”8, mecanism procedural care, din câte cunoaștem, nu a fost pus în

aplicare, cel puțin în anii reconstrucției democratice a Ministerului Public.

Referitor la posibilitatea ministrului justiției, sub a cărui autoritate își

desfășoară activitatea procurorii, de a exercita controlul asupra acestora,

aceasta se realizează, practic, în același mod cu controlul ierarhic exercitat de

către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (denumit în

continuare P.Î.C.C.J.), procurorul general al P.Î.C.C.J. desemnând „echipa” de

control, cu deosebirea că obiectivele sunt strict limitate, respectiv „verificarea

eficienței manageriale, a modului în care procurorii își îndeplinesc atribuțiile

de serviciu și în care se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu

celelalte persoane implicate în lucrările de competența parchetelor”9. Practic,

5 Articolul 64 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13/09/2005, cu

modificările și completările ulterioare. 6 Articolul 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

7 Articolul 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

8 Articolul 64 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 304/2004.

9 Articolul 69 alin. (2) teza I din Legea nr. 304/2004.

24 Simona Frolu

controlul ministrului justiției se exercită nemijlocit prin conducerea P.Î.C.C.J.

Legea organică nu numai că nu lasă loc niciunei interpretări, dar, mai mult,

stabilește cu maximă claritate faptul că activitățile de control dispuse de către

ministrul justiției „nu pot viza măsurile dispuse de procuror în cursul

urmăririi penale și soluțiile adoptate”10

. Deci, acestea nu pot afecta în niciun

fel independența profesională a procurorului. De altfel, analiza prerogativelor

de control ale ministrului justiției asupra procurorilor denotă caracterul

executiv al acestora, explicabil nu atât prin apartenența ministerială la puterea

executivă, cât mai ales prin rolul constituțional atribuit Ministerului Public,

acestuia revenindu-i responsabilități eminamente executive. Reținem că, într-

un singur text de lege, există o referire la relația dintre procuror și conceptul

de independență, precizându-se că „În soluțiile dispuse, procurorul este

independent, în condițiile prevăzute de lege”11

, ceea ce înseamnă că

independența acestuia depinde exclusiv de calitatea legală a soluțiilor dispuse.

De pildă, chiar dacă în construcția constituțională nu este statuată la nivel de

principiu, instituțional independența procurorului este produsul nemijlocit al

respectării întocmai a legii. Invocarea lejeră, eruptivă, emoțională a

Consiliului Superior al Magistraturii în apărarea independenței procurorului

este captivă unor „slăbiciuni” sistemice, nerezolvate prin forța conștiinței și a

deontologiei profesionale, tributare unor mentalități păgubitoare sistemic. De

ce? Este limpede, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul

independenței justiției”12

, iar „Justiția se realizează prin Înalta Curte de

Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”13

.

Constatăm că perspectiva instituțională pune în valoare nu atât

independența, cât mai cu seamă autonomia procurorului, a sistemului judiciar,

evidentă în existența propriilor instituții prin și în care se exercită profesia, în

faptul că posedă metodologii proprii de valorificare socială a profesiei, în

caracterul specific al cunoștințelor necesare admiterii, recunoașterii și

exersării profesiei și, nu în ultimul rând, în acceptarea constrângerilor

particulare ale acesteia14

.

Cealaltă determinare conceptuală asumată ab initio în definirea

independenței procurorului – interacțiunea tuturor proceselor psihice care

10

Articolul 69 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 304/2004. 11

Articolul 64 alin. (2) teza I din Legea nr. 304/2004. 12

Articolul 133 alin. (1) din Constituția României, republicată. 13

Articolul 126 alin. (1) din Constituția României, republicată. 14

R.M. Unger, Law in Modern Society: Toward a Criticism of Social Theory, New

York, Free Press, 1976, apud Dicționar al gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași, 2009,

p. 230.

Independența procurorului – o altfel de pledoarie 25

întrețin organizarea dinamică a capacităților cognitive,

afectiv-motivaționale și comportamentale ale procurorului – este generată și

susținută de propria sa personalitate, ca ,,expresie socioculturală a

individualității umane”15

.

Abordate dintr-o asemenea perspectivă, lucrurile par a fi mai

complicate, dar nu sunt. Apelăm, în acest sens, la oportunitatea unei afirmații

a președintelui României, aparent lejeră, dar încărcată de sens: „un magistrat

este atât de independent cât alege el să fie”16

. De exemplu, magistratul17

„alege” în funcție de el însuși, în funcție de caracterul, temperamentul și

aptitudinile care îi definesc structural și aplicat personalitatea, măsura la care

își raportează instituțional, social și uman independența, în fapt libertatea de a

fi el însuși. Preliminariile acestei subteme devoalează „cheia” abordării înseși:

determinarea culturii, dar și a personalității, inclusiv a raporturilor dintre

ele, în proiectarea funcțională a independenței magistratului. Independența

abordată, de această dată, din perspectiva complexă a raportării la exigențele

societății, așadar, ca „proprietate generală a unui sistem axiomatic constând

în aceea că niciuna din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte în

cadrul respectivului sistem”18

.

Suportul epistemologic al independenței procurorului – independența

asimilată unui act de civilizație – se asigură prin cultură, evident inclusiv prin

componenta sa organizațională, în exercițiul de fiecare zi al personalității.

Pentru că, fie și în forme nesistematizate, necontrolate, neintenționate,

preocuparea neîncetată a omului este de a se defini; or, asta se întâmplă prin

cultură. Aici, parafrazând cea mai rostită definiție a civilizației, putem afirma

că independența procurorului este, esențial, propria sa personalitate în acțiune.

Lipsa unei culturi profesionale de anvergură, însoțită inevitabil de

lipsa culturii interdisciplinare, a culturii de impact, nu numai că relativizează

independența magistratului, dar imprimă fondului său comportamental, în

mod autosubversiv, germenii alienanți ai dependenței, evidentă prin:

înstrăinarea autonomiei de acțiune, acceptarea necondiționată, obedientă a

tutelei ierarhice, subestimarea legalității instrumentale, depersonalizarea

conștiinței profesionale, consimțirea la neo-exploatarea instituțională.

15

C. Zamfir, L. Vlăsceanu (coordonatori), Dicționar de Sociologie, Editura Babei,

București 1998, p. 279. 16

Klaus Iohannis, afirmație făcută în discursul ținut la ședința Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din 6 ianuarie 2015, disponibil pe site-ul

http://www.presidency.ro/ro/media/discursuri/discursul-presedintelui-romaniei-domnul-

klaus-iohannis-la-sedinta-plenului-consiliului-superior-al-magistraturii (accesat la 7 iunie

2017). 17

În discursul nostru ne referim exclusiv la procuror. 18

Dicționar de filozofie, Editura Politică, București, 1989, p. 348.

26 Simona Frolu

Consecințele – pe fondul unei culturi de supraviețuire – ale stării de

dependență a magistratului, fie și numai prin manifestările invocate, sunt, cel

mai adesea, evidente prin: decredibilizarea condiției sale profesionale;

marginalizarea socială a condiției de procuror; malformarea produselor

activității judiciare; amputarea libertății individuale a unor persoane

nevinovate; prejudicierea intereselor generale ale societății; alterarea ordinii

de drept; insecuritatea drepturilor și a libertăților umane; macularea statutului

constituțional al procurorului.

Teza exprimării sociale și instituționale a independenței magistratului

în determinarea nemijlocită a culturii, în directă relație cu personalitatea, deși

vecină cu truismul, comportă totuși o semnificație distinctă. Pentru că, volens

nolens, cultural, independența operează în perimetrul pe care îl definește ca

atare, dincolo de graniţele acestuia riscând compromiteri incurabile. Prin

urmare, gradul afirmat de independență credibilă este direct proporțional cu

perimetrul cultural care o definește, în exercițiul curent al personalității. Sau,

în formă contrasă, independență prin cultură, deziderat posibil „pe măsură

ce membrii ministerului public prin cultura, instrucțiunea lor profesională,

probitatea lor vor ocoli toate acele defecte, cari pe vremuri treceau drept

calități pentru un bun procuror: brutalitate, pasiune, elocință tăioasă, mania

acuzării cu orice preț și mai ales indelicata presiune pe lângă judecători, sub

toate formele”19

.

Independență sistemică sau independență individuală?, întrebarea este

inevitabilă în pledoaria noastră. Niciuna nu este posibilă fără cealaltă, între ele

stabilindu-se relații de condiționare reciprocă, consolidându-se mutual. Dar

intervin particularitățile organizării și naturii înseși a stării sistemice, ca

sinteză a potențialului uman de care dispune la un moment dat, sistemul

judiciar întrunind o determinare calitativă diferită de calitatea individuală a

fiecăruia dintre membrii săi, cel mai adesea superioară. Din această

perspectivă, independența sistemului, în fapt independența naturii sale de

acțiune, este condiționată semnificativ de calitatea interacțiunilor dintre

resursele umane aflate la dispoziție și mai puțin de calitatea individuală a

fiecăruia din membrii săi, fapt care, însă, nu trebuie neglijat. Aceasta

înseamnă că, la modul efectiv, calitatea integrativă, dar și integratoare a

sistemului judiciar îi conferă un grad de independență superior independenței

manifeste a fiecăruia dintre membrii săi, individuali sau colectivi (parchetele).

Chiar așa, este greșită alunecarea spre teza potrivit căreia, la modul

individual, magistratul aflat sub exigențele programatice ale sistemului nu

lezează, prin reprobabil, sistemul, în contextul în care el însuși este

19

I. Tanoviceanu, op. cit., p. 140.

Independența procurorului – o altfel de pledoarie 27

exponentul unor vulnerabilități notorii. Aceasta, deoarece independența

manifestă a procurorului nu este doar o variabilă a sistemului; este

fundamentul credibilității sale instituționale. Perspectiva axiomatică a tezei

potrivit căreia sistemul trebuie să fie neîncetat mai bun decât resursele care îl

alcătuiesc, ca o condiție a regenerării sale superioare, ne impune să admitem

că, inevitabil, conținutul relației între independența sistemului judiciar și

independența magistratului întrunește aspecte care se situează între limitele

extreme ale unei posibile cuantificări. Fără îndoială, condiționarea este

reciprocă, particularitățile care o întrețin înclinând balanța într-o parte sau alta

a binomului, în funcție de anvergura și oportunitatea manifestării, de

primordialitatea funcțională și socială a acțiunii penale, de credibilitatea

socială a sistemului, de calitățile reprezentative ale procurorului.

În altă ordine de idei, centrul de greutate al temei ne obligă a ne

întreba ce înseamnă, în fond, faptul de a fi independent, ca magistrat, din

perspectiva conceptului concret al personalității? Vom răspunde întrebării, pe

alocuri, prin opusul ei retoric.

Înseamnă ca suprastructura sa morală să corespundă unui înalt „grad

de organizare etică efectivă”20

, evident deopotrivă în atitudinea față de sine,

față de comunitatea căreia îi aparține, față de valorile care îi susțin și îi

legitimează profesia și așteptările, toate concretizate manifest prin

„posibilitatea de a traduce în fapt hotărârile luate în conformitate cu ele”21

.

Procedând la particularizarea abordării, considerăm că, în ceea ce privește

magistratul procuror, nivelul de valorizare socială a sistemului de atitudini

este decis de: dominanta determinării sociale și profesionale; acceptarea de

sine, în forma sa constructivă, cu asumarea erorilor comise, fără diluarea

mascată sau fardarea propriilor slăbiciuni; angajarea empatică, în cursul

acțiunii judiciare, ca modalitate de înțelegere pozitivă a faptului că „actorii”

urmăririi penale sunt, totuși, oameni; nivelul de responsabilitate socială,

superior celorlalte îndeletniciri profesionale, prin însuși datul ei constituțional;

capacitatea de socializare, pe toate dimensiunile și în toate componentele

afirmării sociale și profesionale; forța dovedită a autocontrolului, prin

conjugarea constructivă a stăpânirii de sine, a fermității și a stării de calm, mai

cu seamă în situații critice; înțelegerea situațiilor delicate cu care se confruntă

și tolerarea acestora, evident până la limita încălcării calității reclamate de

spiritul și de exigențele acțiunii judiciare și, nu în ultimul rând, de

independența pe care o manifestă în valorificarea dimensiunii relațional-

valorice a propriei personalități.

20

Fr. W. Taylor, Principiile managementului științific, 1911, apud Dicționar al

gândirii sociologice, op. cit., p. 519. 21

A. Cosmovici, Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, 1996, p. 198.

28 Simona Frolu

Deopotrivă, inevitabil în conturarea aplicată a personalității, un rol

instrumental, dar mai cu seamă executiv în definirea și afirmarea

independenței magistratului, îl are determinarea vocațională a acestuia în

exercitarea performantă a profesiei, maturizată și educată în practica

aptitudinilor care îi conturează profilul. Aptitudinile magistratului, speciale

prin însuși caracterul activității desfășurate, configurează potențialul

instrumental-operațional al personalității sale. Motivate superior de sistemul

de interese care îi coagulează destinul profesional, constituie nu numai

suportul motor al capacității sale de acțiune, dar și, implicit, scara de

manifestare a independenței în mediul în care acționează, fie el judiciar,

politic, social sau de altă natură. Relativ la rolul suportului dinamic al

personalității, ne mărginim la a afirma doar faptul că un sistem nervos precar

nu poate fi temeiul unei personalități remarcabile, și nici al capacității acesteia

de a fi, în termeni reali, independente.

Tușând ideea, independența sistemului este dată semnificativ de forța

cumulativă a resurselor de care dispune, în determinarea propriei sale condiții

consacrate constituțional. Cu mențiunea că fisurile în fondul organic al

condiției sale constituționale nu vin de nicăieri și, oricum, nu din exterior, ci

sunt produsul intim al dereglărilor interne, al abaterilor de la norme, reguli,

principii și statut.

De fapt, într-un sublim exercițiu de sinceritate, privind spre noi înșine,

asumăm aserțiunea potrivit căreia: „Apărarea independenței și imparțialității

sistemului judiciar (se realizează, paranteza noastră – S. Frolu) în principal

prin integritate, profesionalism și toleranță „zero” la corupție, impunând

teza potrivit căreia independența ne-o clădim în interiorul instituției și al

profesiei și, decisiv, tot aici, din interior, ne-o apărăm!”22

.

Admițând, așadar, că starea de a fi independenți este afectată de chiar

„dereglările” produse în natura organică a sistemului, considerăm că, din

această perspectivă, o semnificație alarmantă întrunesc: acceptarea

intruziunilor extrasistemice, de orice fel, în substanța și „rânduielile”

profesiei, unele de notorietate publică chiar; abdicarea de la exigențele

constituționale și morale ale profesiei; ignorarea avertismentelor publice și

tolerarea lejeră a vulnerabilităților interne, în felul acesta asumându-ni-le ca

stare de fapt; „sancționarea” decorativă a abaterilor grave din conduita moral-

profesională; operarea unui sistem de selecție facil, superficial, netransparent,

lipsit de criterii de competitivitate, contraproductiv instituțional. Toate aceste

vulnerabilități fac casă comună cu aspecte care evidențiază: o anume

22

Strategia Ministerului Public pentru consolidarea dezvoltării și afirmării

instituționale în perioada 2017-2020.

Independența procurorului – o altfel de pledoarie 29

imaturitate în a face diferența, în expunerea prestigiului social, între criteriile

de sens, cele de oportunitate și, nu în ultimul rând, cele de valoare; ignorarea

valorilor primordiale ale practicii și filozofiei juridice, proces caracterizat, la

vedere, prin lipsa continuității în performanța specifică, marginalizarea

identităților incomode și o alarmantă inconsistență și superficialitate

deontologică; mimetismul exprimat în afirmarea acordului militant cu etica

profesională și echitatea urmăririi penale; focalizarea perspectivelor, implicit

a atenției, pe deziderate strategice, mai mereu aceleași(!), și neglijarea

„pașilor” care, inevitabil, conduc către acestea, altfel spus, excluderea

prezentului din logica devenirii, din drumul spre viitor; unele tendințe de

construire a vinovăției penale în jocul subteran al unor interese oculte sau prin

implicarea acceptată a unor factori extrajudiciari; o anume apetență pentru

contrafacerea probatoriului în sensul conducerii către și a inducerii ideii de

vinovăție.

La modul concret, raportat la calitatea procurorului, ca expresie

întrunită a personalității sale, sistemul judiciar se confruntă cu realități interne

care îi subminează indubitabil pretinsa afectare a independenței sale din

exterior. Fără să procedăm la o ierarhizare a acestora, considerăm că o

semnificație aparte o au aspecte precum: ignoranța în cunoașterea

personalității comportamentale și a profilului psihocomportamental al

persoanei față de care se desfășoară urmărirea penală; lezarea intereselor

legitime ale cetățenilor, prin dispunerea actelor ori a măsurilor procesuale

lipsite de temeinicie; aplicarea unor tratamente comportamentale degradante

persoanelor aflate în procesul urmării penale, deprinderi care dezonorează

grav, cu efecte pe termen lung, condiția umană și profesională a sistemului

judiciar; desfășurarea procedurilor judiciare cu încălcarea dreptului la apărare;

nerespectarea prezumției de nevinovăție și expunerea publică a inculpaților în

condiții umilitoare; faptele de corupție, nu doar în sensul consacrat penal, ci și

în cel atribuit plastic conduitei morale – corupția morală, prezente, în grade

diferite de manifestare, la toate eșaloanele sistemului; dispunerea abuzivă a

măsurilor preventive privative de libertate, prin forțarea deliberată a realității

judiciare. De asemenea, mai mult sau mai puțin, este vizibilă o anume

decădere a libertății de exprimare și apreciere nu numai în câmp subiectiv,

ceea ce poate fi explicabil, ci și în abuziv și arbitrar, ceea ce este intolerabil.

Independența, poate cel mai complex produs al personalității, obligă la

fundamentarea caracterială a ceea ce, în fapt, o potențează operațional, o

legitimează instituțional și o înnobilează social: cultura interdisciplinară, nu

doar cea juridică; altitudinea afirmării; calitatea atitudinilor în raport cu

norma; forța determinărilor cognitive; discernământul situațional; umanismul;

empatia emoțională; fermitatea; curajul ca virtute, nu ca absență a fricii;

30 Simona Frolu

înțelepciunea binelui social; onestitatea asociativă; elocvența afectivă;

sensibilitatea, ca facultate a firii și expresie a culturii. Și, nu în ultimul rând,

sacrificiul, ca formă a devotamentului necondiționat față de așteptările

imperative ale corpului social. În mod intenționat nu am amintit corupția,

vocabulă atât de mult prezentă pe străzile și culoarele vieții noastre de fiecare

zi. Este simplu, faptul de a fi coruptibil este consecința inevitabilă a

neîmplinirilor majore în construcția personalității. Apoi, în determinarea

temei noastre, calitatea de a fi incoruptibil, eminamente primordială în

ansamblul de valori care definesc magistratul, este doar apanajul spiritelor

independente. Orice fisură, oricât de mică, în construcția caracterială a

incoruptibilității afectează în progresie geometrică independența procurorului

și, implicit, a sistemului judiciar.

Vorbind despre independență, trebuie să ne-o asumăm ca obligație, nu

ca pe un drept inalienabil, indestructibil, cu geneză transcendentală, piatra

unghiulară a existenței sale reprezentând-o principiile care definesc

constituțional statutul procurorilor. Ieșirea din spațiul constituțional, fie și din

cauza unor înțelegeri obscure, ne situează, fără niciun fel de echivoc, în afara

menirii noastre.

Dependența, în oricare din formele sale, este consecința propriei

noastre atitudini, a neputinței noastre, a limitelor noastre, nicidecum a

manifestărilor exogene, oricare ar fi acestea. Tocmai de aceea invocarea

bătătorită a încălcării independenței magistratului este o falsă problemă, în

spatele căreia, de fapt, se ascund viciile netratate la timp ale sistemului. Asta,

deoarece ne ferim să acceptăm un truism ce ne-ar putea scoate din impas: nu

există sisteme perfecte, ci doar perfectibile. Or, asta înseamnă să tratăm fără

întârziere „imperfecțiunile” a căror evidență nu poate fi contestată. Și,

evident, să nu uităm că „membrii parchetelor sunt deopotrivă apărătorii

intereselor societății ca și ai acuzatului”23

.

Celălalt „of” al nostru – reputația. Este evident, în cele din urmă,

problema nu este independența, ci reputația.

Nu zăbovim asupra sa, reputația, individuală sau instituțională, fiind

exclusiv „opera” noastră, reputația este ceea ce suntem. Esențial, nu poate fi

(decât, cine știe, contextual și repede trecător) mai bună decât noi, deasupra a

ceea ce, în fapt, suntem. Tocmai de aceea, a reclama cu încrâncenată emfază

apărarea ei de către Consiliul Superior al Magistraturii (punându-l, astfel, în

situația „112”-ului sistemului) pare o atitudine cel puțin neinspirată, mai cu

seamă că analiza reproșurilor publice denotă, pe fond, nemulțumiri punctuale,

numeroase dintre acestea fiind confirmate de realitate.

23

I. Tanoviceanu, op. cit., p. 141.

Independența procurorului – o altfel de pledoarie 31

Inevitabilă în oricare întreprindere epistemologică, ajungerea la

concept ne determină să ne asumăm întru definiție starea acestuia, sens în care

procedăm ca atare. Așadar, considerăm că independența este starea de a fi a

procurorului determinată de ansamblul coerent, dinamic și relativ stabil de

valori și atitudini exprimate efectiv și eficient în reprezentarea intereselor

generale ale societății, apărarea ordinii de drept și a drepturilor și

libertăților cetățenești.

DOSAR

OBLIGATIVITATEA ETAPEI PROCESUALE A CONTINUĂRII

EFECTUĂRII URMĂRIRII PENALE FAȚĂ DE SUSPECT

ABSTRACT

În prezentul dosar tematic se examinează problematica

caracterului obligatoriu/facultativ al continuării efectuării

urmăririi penale față de suspect, ca etapă distinctă a urmăririi

penale.

Opinia majoritară este în sensul că etapa procesuală a continuării

efectuării urmăririi penale față de suspect este o etapă obligatorie a

urmăririi penale, fără de care nu se poate dispune punerea în

mișcare a acțiunii penale.

Cuvinte cheie: continuarea efectuării urmăririi penale, punerea în

mișcare a acțiunii penale, suspectul.

LIVIU POPESCU: Paradoxul ca metodă de legiferare………...……….........34

BOGDAN CODREANU: Punct de vedere cu privire la neobligativitatea

etapei procesuale a continuării efectuării urmăririi penale față de suspect

……………………………..………………………………………………....……….47

ABSTRACT

This theme file deals with the issue of the mandatory/facultative

character of the continuation of the prosecution of charges in

relation to the suspect, as a distinct stage of criminal prosecution.

The majority opinion supports the idea that the procedural stage

involving continuation of the prosecution of charges in relation to

the suspect is a mandatory stage of criminal prosecution, in the

absence of which initiation of criminal proceedings may not be

ordered.

Key words: continuation of the prosecution of charges, initiation of

criminal proceedings may not be ordered, the suspect.

LIVIU POPESCU: Paradox as a method of enactment ………...................…34

Dosar: Obligativitatea etapei procesuale a continuării efectuării urmăririi …33

BOGDAN CODREANU: Points of view relating to the absence of a

mandatory character of the continuation of the criminal prosecution in

relation to the suspect ….……………………………………………………47

PARADOXUL CA METODĂ DE LEGIFERARE

Liviu POPESCU

Procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Serviciul de documentare și statistică judiciară

În analiză, controversa privind caracterul obligatoriu/facultativ al

„continuării urmăririi penale față de suspect”, ca etapă distinctă a urmăririi

penale.

Premisa factuală

„Prin ordonanța nr. 1099/P/2016 din 29.12.2016 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Brașov (nepublicată) s-a dispus începerea urmăririi penale

in rem (sublinierea noastră – L. Popescu) cu privire la săvârșirea infracțiunii

de lipsire de libertate în mod ilegal (…).

Prin ordonanța cu același număr a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brașov din 29.12.2016 (nepublicată), se dispune punerea în

mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului P.R. (…) sub aspectul

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (…) inculpatul fiind reținut

sub aspectul comiterii acestei infracțiuni (…).

(…) prin referatul cu același număr a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brașov din data de 30.12.2016, (nepublicat), s-a solicitat

judecătorului de drepturi și libertăți să dispună arestarea preventivă a

inculpatului P.R. (…).

(Judecătorul de drepturi și libertăți) … constată inexistența unei

urmăriri penale in personam care să permită punerea în mișcare a acțiunii

penale față de respectiva persoană (…).

Textul de lege înscris în art. 305 alin. (3) Cod procedură penală nu

este opțional pentru organul de urmărire penală tocmai în vederea

respectării drepturilor unei persoane care poate fi acuzată în cauză,

ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și aducerea la cunoștință a

drepturilor în calitate de inculpat neacoperind procedura care lipsește,

procedură desfășurată cu încălcarea drepturilor procesuale ale persoanei

cercetate, inclusiv dreptul la apărare (…).

(…) situația identificată în prezenta cauză făcând ca punerea în

mișcare a acțiunii penale să fie nelegală (sublinierea noastră – L. Popescu)

deoarece lipsește urmărirea penală in personam, fază obligatorie și nu

facultativă prevăzută de lege.

(…)

e-mail: liviupopescu@mail.com.

Paradoxul ca metodă de legiferare 35

Respinge ca nefondată propunerea formulată de Ministerul Public

(…)”1.

Controversa

A. Analizând problema de drept menționată, într-o opinie2 se

argumentează, în 14 puncte, că nu este necesară și obligatorie calitatea

anterioară de suspect pentru a se pune în mișcare acțiunea penală,

reținându-se, în esență, următoarele:

1. „Practica Tribunalului a fost în sensul arestării inculpaților chiar

dacă aceștia nu au avut anterior calitatea de suspect, subsemnatul propunând

de fiecare dată (sublinierea noastră – L. Popescu) la arestare inculpați care

nu au avut anterior calitatea de suspect. În mod corelativ a fost și practica

Curții de Apel care a analizat contestațiile inculpaților împotriva încheierilor

de admitere a propunerilor de arestare” (pct. 13).

2. Nu există în Codul de procedură penală nicio dispoziție expresă din

care să rezulte obligativitatea efectuării în continuare a urmăririi penale. Prin

urmare, parcurgerea acestei etape este opțională, putând fi uzitată în funcție de

circumstanțele concrete ale fiecărei spețe (pct. 1).

Faptul că este prevăzută în Codul de procedură penală nu o face

obligatorie în toate cauzele, cum, de altfel, nu sunt obligatorii nici metodele

speciale de supraveghere (pct. 11).

3. Inculpatul are aceleași drepturi ca și suspectul, ba chiar mai largi,

deci nu se poate susține că punerea direct în mișcare a acțiunii penale, fără

parcurgerea anterioară a etapei efectuării în continuare a urmăririi penale, ar

afecta în vreun fel dreptul la apărare al persoanei cercetate (pct. 3-4).

4. „Este inutilă și neproductivă” efectuarea în continuare a urmăririi

penale în situațiile în care, chiar din actul de sesizare, rezultă dovezi suficiente

pentru a fi probată comiterea unei infracțiuni (pct. 8) sau în situațiile în care,

între momentul efectuării în continuare a urmăririi penale și cel al punerii în

mișcare a acțiunii penale, nu se mai efectuează nici un act de urmărire penală

(pct. 9).

5. Nu sunt diferențe calitative între elementele care condiționează

efectuarea în continuare a urmăririi penale și cele care condiționează punerea

în mișcare a urmăririi penale.

1 Trib. Brașov, S. pen., judecătorul de drepturi și libertăți, Înch. nr. 172/UP/2016,

definitivă prin Înch. nr. 140/CC/U/2016 a C. Ap. Brașov, S. pen., judecătorul de drepturi și

libertăți, publicate în prezentul număr al revistei ,,Pro Lege”, p. 54-70. 2 B. Codreanu, Punct de vedere cu privire la neobligativitatea etapei procesuale a

continuării efectuării urmăririi penale față de suspect, publicat în prezentul număr al revistei

,,Pro Lege”, p. 47.

36 Liviu Popescu

„Prin urmare, aceeași condiție (sublinierea noastră – L. Popescu) de a

exista probe că o persoană a săvârșit o faptă/infracțiune [diferența de

termeni este neimportantă (…)3] justifică atât efectuarea în continuare a

urmăririi penale cât și punerea în mișcare a acțiunii penale” (pct. 5).

Etc.

B. Într-o altă opinie, contrară4, care se raliază la interpretarea

judecătorilor de drepturi și libertăți mai sus-evocați, se susține, în esență, că

efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o persoană anume este o

etapă necesară5 a urmăririi penale, fără de care nu se poate dispune punerea în

mișcare a acțiunii penale, argumentându-se că:

1. Exprimarea legii este onerativă6, imperativă și nu permisivă

[„procurorul dispune (…)” și nu „procurorul poate (sublinierea noastră – L.

Popescu) dispune (…)”]7.

3 Cât de „neimportantă” este diferența „de termeni” dintre „faptă” și ”infracțiune” se

vede și din încheierile judecătorilor de drepturi și libertăți care au respins, ca nefondată,

propunerea de arestare preventivă reținând, în considerente, împrejurarea că nu este nici

prezumată și nici probată vinovăția inculpatului în forma cerută de lege. 4 Referatul nr. 236/II/6/2017 din 30 ianuarie 2017 al conducerii Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov (nepublicat). 5 Obligatorie nu, dacă se dispune clasare pe o urmărire penală in rem.

Mai degrabă indispensabilă, strict în perspectiva punerii în mișcare a acțiunii penale. 6 Argumentul ar fi semnificativ dacă legiuitorul noului Cod de procedură penală ar

avea o minimă rigoare terminologică [așa după cum, de altfel, impune art. 37 alin. (1) din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă (republicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare): „în

limbajul normativ, aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni” (sublinierea

noastră – L. Popescu)].

Însă observăm că, potrivit noului Cod, „obținerea datelor privind tranzacțiile

financiare efectuate se poate dispune (…) dacă (…)” (sublinierea noastră – L. Popescu) [art.

1461 alin. (1)], „reținerea, predarea și percheziționarea trimiterilor poștale se poate dispune

(…) dacă (…)” (sublinierea noastră – L. Popescu) [art. 147 alin. (1)], „autorizarea folosirii

investigatorilor sub acoperire se poate dispune (…) dacă (…)” (sublinierea noastră – L.

Popescu) [art. 148 alin. (1)] etc., dar „supravegherea tehnică se dispune (…) când (…)”

(sublinierea noastră – L. Popescu) [art. 139 alin. (1)].

În condițiile date, argumentul este riscant. 7 Având în vedere că probele se obțin exclusiv în cadrul procesului penal, adică

după începerea urmăririi penale [conform art. 97 alin. (2), art. 100 alin. (1), art. 306 alin. (3)

– toate din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.) etc.], rezultă, așadar, că tot

„obligatorie” este și etapa premergătoare începerii urmăririi penale in rem, și anume imediat

„după sesizare” – strângerea datelor și informațiilor cu privire la existența infracțiunilor

(adică fostele „acte premergătoare” prevăzute de art. 224 din vechiul C.pr.pen.), conform art.

306 alin. (1) C.pr.pen. care stipulează:

Paradoxul ca metodă de legiferare 37

2. A proceda direct la punerea în mișcare a acțiunii penale ar însemna

ca presupusu