CRONICILE ŢĂRII ROMÂNEŞTI (SECOLELE XV-XVIII)

- selecţie -

AUTOR / TITLU TITLU (SECUNDAR)PATERNITATE:

DETALII, CONTROVERSE, LĂMURIRI,OBSERVAŢII

BIBLIOGRAFIE

POVESTIRE GERMANĂDESPRE VLAD ŢEPEŞ

Date şi informaţii despre Vlad Ţepeş în timpul domniilor sale dintre 1456-1462 şi, respectiv,1476; a fost scrisă, cel mai probabil, de un sas din Sibiu sau Braşov înainte de anul 1486.

Manuscrise:

Repertoriul manuscriselor…, p. 143.

Ediţii critice:

Ioan Bogdan, Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseştiasupra lui, Bucureşti, 1896, p. 85-105.

<Povestire despre Draculavoievod>

Date şi informaţii despre Vlad Ţepeş în timpul domniilor sale dintre 1456-1462 şi, respectiv,1476; cuprinde anecdote; a fost scrisă în slavă înainte de 1486 la Buda de un contemporan dinvremea lui Matei Corvin.

Manuscrise:

Repertoriul manuscriselor…, p. 143-145.

Ediţii critice:

Ioan Bogdan, Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseştiasupra lui, Bucureşti, 1896, p. 125-170.

Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, p. 24-37.P. Olteanu, Limba povestirilor slave despre Vlad Ţepeş,

Bucureşti, 1961, p. 355-365.

GAVRIIL PROTUL VIAȚA ȘI TRAIULSFINȚENIEI SALE PărinteluiNostru Nifon, PatriarhulȚarigradului,carele a strălucitîntre multe patimi și ispite înȚarigrad și în ȚaraMuntenească, scrisă de kirGavriil Protul, adică mai mareleSfetagorei (Sfântului Munte)

1495-1517

GAVRIIL PROTUL a fost un cleric şi cărturar grec, trăitor la cumpăna secolelor XV-XVI, care avieţuit o vreme şi în Ţara Românească; a fost „protosul” (cârmuitorul) mănăstirilor din MunteleAthos.

din porunca lui Neagoe Basarab a scris (pe la 1520) lucrarea istorico-aghiografică Viaţa şi traiulsfinţiei sale părintelui nostru Nifon patriarhul Ţarigradului, carele au strălucit cu multepatimi şi ispite în Țarigrad sau în Ţara Muntenească. Expune viaţa fostului patriarh ecumenicNifon al II-lea, chemat de Radu cel Mare pentru reorganizarea Bisericii din Ţara Românească(moare în 1503 şi este canonizat 14 ani mai târziu), dar şi evenimentele politice petrecute întreanii 1504 şi 1520. A fost redactată fie în greaca bizantină, fie în slavonă.

Manuscrise:

Repertoriul manuscriselor…, p. 143-145.

Prima ediţie: (B. P. Haşdeu)

Ediţii critice:

Viaţa Sfântului Nifon. O redacţie grecească inedită, editată, tradusăşi însoţită cu o introducere de Vasile Grecu, Bucureşti 1944.

Discuții privind autorul:

Niculae M. Popescu, Nifon II patriarhul Constantinopolului,în AARMSI., s. II, t. XXXVI, 1914, p. 731-798 (şi extras);

D. Mazilu, Contribuţiuni la studiul vieţii Sf. Nifon patriarhulConstantinopolului, Bucureşti, 1928;

Petre S. Năsturel, Recherches sur les redactions greco-roumaines de la Vie de Saint Niphon II patriarche de Constantinople,în RESEE, V, 1967, nr. I- 2, p. 41 - 75.

(ANONIM)TEODOSIE RUDEANUANDREI TARANOWSKIBALTHASAR WALTER

* Cronica lui Mihai Viteazul

* Cronica domniei luiMihai Viteazul

* Istoria lui Mihai-vodă sinPătraşco-vodă, carele au făcutmulte războaie cu turcii pentrucreştinătate

* Cronica Buzeştilor

* Scurtă şi adevărată descriere afaptelor săvârşite de Ioan Mihai,domnul Ţării Româneşti

A existat probabil un letopiseţ de curte şi în Ţara Românească, după cum rezultă din traducerimai târzii. O realizare deosebită a istoriografiei muntene este cronica lui Mihai Viteazul,alcătuită probabil de logofătul acestuia, TEODOSIE RUDEANU. Originalul nu s-a păstrat, eaputând fi reconstituită după o traducere românească din veacul al XVII-lea şi după cea germană aumanistului silezian BALTHASAR WALTER (1558-1631).

TEODOSIE RUDEANU († 1621) era originar de prin părţile Gorjului, fiul logofătului Gheorghe dinRuda (Vâlcea); se înrudea cu boierii Buzeşti (Stroe Buzescu c. Sima, sora lui Teodosie); 1594 –mare vistiernic; 1596 – mare logofăt; 1595 – solia boierilor munteni, conduşi de mitropolit, spreîncheierea unui tratat cu Sigismund Báthory; a semnat mai multe acte, între care, în 1598,jurământul către împăratul Rudolf al II-lea şi, în 1599, tratatul cu Andrei Báthory; îl însoţeşte peMihai Viteazul în campania din Transilvania, acolo unde îndeplinea aceeaşi funcţie de marelogofăt pentru ambele ţări; face parte din Divanul de la Alba Iulia; îndeplineşte sarcini militare,administrative şi financiare; 1600: în timpul campaniei lui Mihai în Moldova îndeplineşte pentruscurtă vreme funcţia de guvernator al Ardealului; 1601: trece de partea Movileştilor dupăînfrângerea lui Mihai; 1602: devine mare logofăt al lui Simion Movilă şi, apoi, în 1618: marelogofăt al lui Gavril Movilă (aug. 1618-iul. 1620)

BALTHASAR WALTER a cunoscut cronica printr-o copie în limba latină alcătuită de nobilulpolonez ANDREI TARANOWSKI, cel care a încorporat-o în lucrarea sa: Scurtă şi adevăratădescriere a faptelor săvârşite de Ioan Mihai, domnul Ţării Româneşti. Această cronică seopreşte la anul 1597 şi este continuată de Petru Grigorovici Armeanul, conducător de oşti al luiMihai V. şi apoi scriitor în cancelaria domnească, El relatează evenimentele desfăşurate până întoamna lui 1598. Redacţia completă a cronicii oficiale a fost folosită în scopuri diplomatice lacurtea împăratului Rudolf al II-lea. şi la cea a arhiducelui Maximilian. Textul a folosit laredactarea rapoartelor întocmite de Mihai spre a fi trimise lui Ferdinando I de Medici, mareduce de Toscana (la 16 februarie 1601) şi lui Rudolf al II-lea (16 ianuarie 1601). Primul a fostscris în italiană, iar cel de-al doilea în latină. Nu se ştie dacă a fost continuată cronica pentruperioada 1599-1601.

Manuscrise:

Repertoriul manuscriselor…, p. 148.

Discuții privind autorii:

N. Iorga, Istoria literaturii, II, p. 605-609;P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucureşti, 1927, p. 45-48;Dan Simionescu, Cronica lui Baltazar Walter despre Mihai

Viteazul în raport cu cronicile interne contemporane, în SMIM, III,1959.

MIHAIL MOXA(MOXALIE)

Cronograf

„De-nceputul lumei dentâi”

călugăr la Mănăstirea Bistrița (Vâlcea). Se ştiu foarte puţine lucruri puţine despre el. S-a născutpe la 1585-1590 şi a trecut la cele veşnice la 1650. A scris la îndemnul episcopului Teodosie alRâmnicului, la 1620, folosindu-se de izvoare slavone. Este autorul unui cronograf de la„facerea lumii” („De-nceputul lumei dentâi”) până la 1489, prima istorie universală în limbaromână, prelucrată după cronograful lui Constantinos Manasses (cel care le fusese model şicronicarilor moldoveni de limbă slavonă: Macarie, Eftimie şi Azarie), și după istoriografia sud-slavă, mai precis o cronică sârbească (1355-1490) şi una bulgară. În 99 de capitole expune faptepetrecute de la ,,facerea lumii” până la 1489, cu ştiri despre popoarele antice (evrei, asirieni,egipteni, perşi, români) şi medievale (bulgari, sârbi, turci), stăruind însă asupra istorieiBizanţului; amintește şi de unele lupte ale domnilor români cu turcii (Mircea cel Bătrân, Iancu deHunedoara, Stefan cel Mare), precum bătăliile de la Rovine (17 mai 1395) şi Nicopole (25septembrie 1396). Tot el a tradus (la 1640) din slavonă „Pravila de la Govora”, iscălită MihailMoxalie. Se consideră că a mai tradus un Liturghier (între 1620 şi 1630).

Prima ediţie: 1942 (N. Simache, T. Cristescu)

Ediţii critice:Mihail Moxa, Cronica universală, ediţie critică, însoţită de

izvoare, studiu introductiv, note şi indici de G. Mihăilă, Bucureşti,1989.

Discuții privind autorul:

Lucian Predescu, Un cronicar oltean: Mihail Moxa, în AO,an X, 1931, 53;

Idem, Mihail Moxa şi opera sa, în BOR, an LXXVIII, nr. 9-10, 1960.