Prezentare Congres 13.09.2010 v2

STABILIREA UNEI STRATEGII DE MONITORIZARE

A IMPACTULUI CĂILOR RUTIERE ASUPRA

MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

AUTORI

Dr. Ing. George BURNEI - Director Drumuri Company, Preşedinte Comitet Tehnic A1.

Exp. Eval. Mediu Cristina MĂRUNTU - CONSITRANS, membru C.T. A1.

Ing. Ovidiu BURNEI - Search Corporation, membru C.T. A1.

AL XIII-LEA CONGRES NAŢIONAL DE DRUMURI ŞI PODURI

Comitetul Naţional Român “Mediul Înconjurător Durabil"

POIANA BRASOV Septembrie 2010

Structura prezentării

Date generale

Situaţia actuală a monitorizării mediului în România

Strategii de monitorizare eficientă pe plan internaţional

Recomandări privind implementarea unei strategii eficiente de monitorizare a impactului drumurilor asupra mediului înconjurător din România



POIANA BRAŞOV Septembrie 2010

Date Generale

Degradarea calităţii mediului ambiant şi schimbările climatice din ultimii 80 – 100 ani impun:

• Găsirea unor soluţii durabile pentru conservarea mediului înconjurător în toate activităţile umane, dar în mod deosebit în construcţia şi mentenanţa infrastructurii rutiere;

• Reuniunea liderilor lumii – Copenhaga, Decembrie 2009: S-a acceptat o limitare a creşterii temperaturii globale cu 1.5 – 2,0 oC;




• Studii, inclusiv în Comunitatea Europeana: Se estimează o creştere de 3,5 – 4,0 oC, la care creştere drumurile şi transporturile auto îşi aduc un aport de aproximativ 24 – 30 %;

• La nivel naţional, nu se pot lua decizii pe termen mediu şi lung, fără o monitorizare atentă a efectelor infratructurii rutiere asupra mediului înconjurător;

• AIPCR – CT. A1 – Conservarea mediului înconjurător. Raport final în 2012. România îşi aduce o contribuţie deosebită, dar nu la nivelul dorit datorită inexistenţei unui program de monitorizare;

• În perioada următoare se impune definitivarea unei STRATEGII clare de monitorizare pe termen mediu şi lung, inclusiv o BANCĂ DE DATE.

Situaţia actuală a monitorizării mediului în RomâniaObservaţii critice

• După 1990, în domeniul drumurilor nu s-a reuşit implementarea unei gândiri unitare, atât sub aspectul administrării, cât şi al gestionării reusrselor financiare, fapt ce a condus la inexistenţa unei strategii coerente la nivel naţional în domeniul monitorizării mediului, sub influenţa construcţiei şi exploatării drumurilor în totalitatea şi diversitatea lor;

• Monitorizarea calităţii factorilor de mediu se realizează de către Agenţiile pentru Protecţia Mediului, care elaborează raporte lunare şi anuale, pe baza datelor colectate în puncte prestabilite care, nu întotdeauna sunt reprezentative pentru evaluarea impacului drum – transport rutier – mediu înconjurător;

• Ministerul Mediului şi Pădurilor este responsabil cu transmiterea informaţiilor solicitate de Uniunea Europeană, pe când administrarea drumurilor se face de către Ministerul Transporturilor, Consiliile Judeţene sau Locale;

• Lipsa unui Administrator Unic, precum şi lipsa unui centru puternic de studiu şi cercetare în acest domeniu, a condus la inexistenţa unei BAZE DE DATE bine dimensionată şi alimentată permanent, capabilă să ofere informaţii în luarea unor decizii pe termen mediu sau lung;





• Există o reţea de monitorizare a calităţii aerului, care înregistrează impactul traficului rutier asupra poluării atmosferice prin: emisii de monoxid de carbon, dioxid de sulf şi azot ş.a., în marile aglomerării urbane deci nu pentru întreaga reţea de transport rutier;

• Există un număr insuficient de staţii pentru monitorizare (20 de tip trafic dintr-un total de 134), care nu oferă suficiente date reprezentative (pulberi în suspensie PM 2,5, metale grele, ş.a.);

• Ministerul Transporturilor a început, prin CNADNR, un proces de elaborare a hărţilor de zgomot, pentru circa 300 km de drum cu trafic intens în zonele: Bucureşti, Piteşti, Sibiu, Galaţi, Timişoara, Bacău (majoritar în judeţele Ilfov şi Prahova), dar insuficient la nivel naţional;




Staţie automată pentru monitorizare

Bucureşti. Harta de zgomot stradal-ziua, 2007.

• Monitorizarea calităţii apei se face printr-o reţea de laboratoare (42), care urmăresc regimul oxigenului, nutrienţii şi anumiţi poluanţi organici sau anorganici;

• Scopul monitorizării este stabilirea resurselor de apă potabilă;

• Nu scoate în evidenţă poluarea datorată scurgerii apelor poluate de pe suprafaţa de rulare a drumurilor;

• Drumurile se constituie ca un factor perturbator al biodiversităţii, atât în perioada de construcţie, cât şi în exploatare;

• Nu se face o monitorizare ştiinţifică a faunei şi habitatelor, inclusiv a mortalităţii datorate traficului rutier;

• În strategia naţională pentru o dezvoltare durabilă şi în planul naţional pentru 2007 – 2013, se prevede necesitatea introducerii unor baze de date privind starea factorilor de mediu şi evoluţia lor calitativă. A rămas la nivel de studiu;

• Deci sistemul actual de monitorizare nu va satisface cerinţele impuse de o dezvoltare durabilă.





Strategii de monitorizare eficientă pe plan internaţional

La nivelul Comitetului Tehnic A1 – Conservarea Mediului Înconjurător, din cadrul Asociaţiei Mondiale de Drumuri (PIARC), au fost analizate modalităţile de realizare a monitorizării în ţările participante.

Analizând rezultatele acestei evaluări, am descoperit că pe lângă un sistem legislativ bine pus la punct şi cu norme precise şi coerente de aplicare şi monitorizare, unele ţări adoptă măsuri operative, menite să asigure eficienţa procesului de monitorizare, cum sunt:

– Supravegherea realizării fiecărui proiect, de către un Expert de Mediu (Franţa) sau un Monitor de Mediu Independent (USA);

– Evaluarea măsurilor de protecţie a mediului înconjurător după predarea în exploatare a drumului, pentru perioade cuprinse între unu şi cinci ani (Austria, Franţa, SUA);

– Utilizarea informaţiilor din bazele de date disponibile şi funcţionale, încă din fazele de planificare a unei investiţii în drumuri (Mexic, Elveţia, Australia);

– Elaborarea şi respectarea Planului de Management al Mediului pentru toate fazele de implementare a unui proiect de infrastructură (Ungaria, Franţa, Noua Zeelandă);

– Cartarea situaţiilor în care au fost identificate conflicte între biodiversitate şi infrastructura rutieră (Norvegia, Grecia);

– Monitorizarea factorilor de mediu pe întreaga perioada de exploatare a infrastructurii, cu accent pe coridoarele ecologice, după o identificare a lor (Elveţia).




SINTEZA MODALITĂŢILOR DE MONITORIZARE A BIODIVERSITĂŢII

1

6 7

11 12

5

8

13

4

15 16

0

5

10

15

20

25

Em

isii

toxi

ce

Str

es, z

go

mo

t

Hab

itat

ul -

Efi

cien

ţa m

ăsu

rilo

rco

mp

ensa

tori

i

Mo

rtal

itat

ea in

du

să d

e tr

afic

Fra

gm

enta

rea

hab

itat

ulu

i

Sch

imb

ări d

e co

mp

ort

amen

t

Eşa

nti

on

area

are

alel

or

Inve

nta

rier

ea s

pec

iilo

r

Rel

aţio

nat

e la

imp

actu

ld

rum

uri

lor

Ner

elaţ

ion

ate

la im

pac

tul

dru

mu

rilo

r

Efe

ctel

or

po

sib

ile a

sup

ra f

aun

ei

Da

Nu

Neaplicabil

Metoda de monitorizare Efecte monitorizate

Programe naţionale de monitorizare a

biodiversităţii



POIANA BRAŞOV

Septembrie 2010

Recomandări privind implementarea unei strategii eficiente de monitorizare a impactului drumurilor asupra mediului

înconjurător din România

• Criteriul de bază în stabilirea acestei strategii este Cost – Măsuri eficiente de protecţie a mediului;

• Strategia stabilită prin lege, trebuie să cuprindă reglementări clare pe termen mediu şi lung pentru întreaga reţea de infrastructură rutieră: autostrăzi, drumuri express, drumuri naţionale, drumuri judeţene, drumuri locale ş.a.;

• Monitorizarea trebuie să fie obligatorie şi să fie desfăşurată pe etape bine definite:– Prima etapă (1-3 ani) cu urmărire a efectelor generate de amplasamentul proiectului precum: poluarea

aerului şi a resurselor de apă, perturbarea habitatelor naturale şi influenţele asupra faunei ş.a;– Măsuri de limitare, de reducere sau compensare ecologică a impactului, pentru a se crea un echilibru între

protecţia mediului înconjurător şi costurile efective;– Etapa următoare trebuie să cuprindă un bilanţ intermediar care să conţină stadiul de conformitate al

amenajărilor şi o centralizare a efectelor negative;– Bilanţil ecologic final, încheiat după 3 – 5 ani de monitorizare, va trebui să cuprindă o evaluare calitativă a

factorilor de mediu , cât şi măsurile de protecţie şi monitorizare în scopul asigurării stabilităţii ecosistemelor şi a coridoarelor ecologice pe termen lung.




Recomandări privind implementarea unei strategii eficiente de monitorizare a impactului drumurilor

asupra mediului înconjurător din România

• Strategia pe termen mediu şi lung trebuie să includă şi prezenţa unui ecolog, atât în perioada de construcţie, cât şi pe întreaga perioadă de exploatare;

• Principalii indicatori de mediu ce se impun a fi monitorizaţi:– Zgomotul şi vibraţiile;– Substanţele toxice şi reziduurile;– Solul şi zonele contaminate;– Resursele de apă;– Conservarea biodiversităţii şi habitatele;– Peisajul, Flora, Zonele arheologice.

• Strategia naţională trebuie să cuprindă atât indicatorii cuprinşi în programul european, cât şi indicatori specifici anumitor zone din România;

• Toate aceste deziderate se pot realiza printr-o colaborare intrinsecă între Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructuriii, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, care să devină Administrator Unic al drumurilor publice din România şi care printr-o politică unitară poate contribui la asigurarea unor „DRUMURI PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ”.




VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!

Prezentare Congres 13.09.2010 v2

Documents

Transcript of Prezentare Congres 13.09.2010 v2