Eduard Ţugui

Presiunile rusiei şi Parcursul euroPean al rePublicii Moldova

Buletin de Politică externă al Moldoveiinstitutul pentru

dezvoltare şi iniţiative sociale

„viitorul”

Numărul 70, Octombrie 2013

Buletinul de Politică Externă al Moldovei reprezintă o serie de analize scurte, scrise de experţi locali şi străini, dedicate celor mai importante subiecte de politică externă, dezvoltărilor majore din Marea Neagră, cooperării cu organizaţiile internaţionale şi activităţilor de menţinere a păcii din regiune. Buletinul are scopul să creeze o platformă comună pentru discuţii între experţi, comentatori, oficiali şi diplomaţi care sunt interesaţi de perspec-tivele de integrare europeană a Moldovei. Buletinul mai tinde să ofere diplomaţilor şi analiştilor moldoveni o tribună veritabilă pentru dezbaterea celor mai controversate puncte de vedere care ar putea ajuta Moldova să-şi găsească mai uşor calea spre UE.

Apropierea summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius, 28-29 noiembrie 2013, la care state ex-sovietice sunt aştep-tate să semneze/parafeze Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, precipită geopolitica spaţiului post-sovietic. Rusia recurge la toate instrumentele disponibile pentru a obstrucţiona parcursul european asumat de către aceste state, implicit asupra Republicii Moldova, în timp ce Uniu-

nea Europeană acordă asistenţă diplomatică şi susţinere econo-mică fără precedent pentru a face sustenabile parcursul european şi dezvoltarea statelor care vor sta la Vilnius cu Acordurile de Asociere pe masă. Republica Moldova trăieşte, prin urmare, unul din momentele de cotitură ale istoriei şi în pofida presiunilor tot mai evidente ale Rusiei, parcursul ferm european asumat de întreaga societate însoţit de o exemplară pregătire tehnică îi asigură premi-sele pentru o dezvoltare durabilă.

Presiunile rusiei în spaţiul post-sovietic sau despre un model de integrare euro-asiatică

După implozia Uniunii Sovietice, Rusia a alimentat o serie de conflicte în fostele republici unionale, însoţite de dislocarea de trupe militare ruseşti, şi le-a impus acestora semnarea acordului de constituire a Comunităţii Statelor Independente (CSI). Confruntată cu grave probleme de ordin politic, economic şi social, dependentă în primul deceniu de tranziţie de creditele occidentale,

2 Buletin de Politică externă al Moldovei

Str. iacob Hîncu 10/1, chişinău Md-2005 republic of Moldova 373 / 22 221844 phone 373 / 22 245714 fax office@viitorul.org www.viitorul.org

Rusia a încercat să compenseze prin oferirea hidrocarburilor la preţuri reduse şi deschiderea propriilor pie-ţe de bunuri şi de muncă, procurând concomitent active în cele mai competitive sectoare ale economiilor statelor CSI. Până la urmă, angajamentele Rusiei s-au dovedit a fi peste posibilităţile sale economice şi, drept consecinţă, doar menţinerea trupelor militare şi susţinerea foştilor nomenclaturişti sovietici la putere în statele ”partenere” au permis păstrarea influenţei acesteia în spaţiul post-sovietic. Autoritarismul şi sără-cia au fost singurele care s-au dezvoltat sub influenţa Kremlinului în graniţele fostei Uniuni Sovietice.

După care, pe fundalul ineficienţei CSI, Rusia a încercat diferite modele de integrare în spaţiul post-sovietic, de la uniuni statale la structuri militare comune, gândite în funcţie de interesele unei Rusii nevoite să propună alternative Uniunii Europene în estul Europei şi Chinei în Asia Centrală. În lipsa unor raţiuni economice şi a unor perspective de modernizare pentru statele ex-sovietice de a participa la proiectele integraţioniste articulate în jurul Rusiei, ultima a reacţionat nervos la lansarea Parteneriatului Estic, încer-când să renegocieze „individualizat” viitorul comun cu fiecare dintre cele şase state cuprinse în programul Uniunii Europene. Astfel, a sucit mâinile Belarusului în anul 2009, prin preţurile la petrol şi gazele naturale, pentru a semna alături de Rusia şi Kazahstan crearea Uniunii Vamale de la 1 ianuarie 2010. A alimentat dezinteresul Azerbaidjanului faţă de noile relaţii contractuale cu Uniunea Europeană, apoi şi-a intensificat presiunile asupra celor patru state care demarează negocierile privind asocierea politică şi integrarea economică europeană.

La finalul reuniunii Consiliului Interstatal al Comunităţii Economice Euroasiatice din 19 martie 2012, Rusia a avertizat observatorii (Armenia, Ucraina şi Republica Moldova) că se vor confrunta cu dificultăţi în comerţul cu ţările Uniunii Vamale, dacă nu vor adera la acest proiect. Dificultăţile au început să apară pe măsură ce cele trei state şi Georgia avansau în negocierile cu Uniunea Europeană, în perspectiva pre-gătirilor pentru summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Astfel, Rusia a dublat preţul la gazele naturale livrate Armeniei şi s-a declarat dispusă, inclusiv în cadrul vizitei lui Vladimir Putin la Baku din august 2013, să execute contractele de livrare a armamentului către Azerbaidjan. Un argument destul de serios pentru echilibrul militaro-strategic caucazian, dovadă că la 3 septembrie preşedintele S. Sarkisian a declarat despre intenţia Armeniei de a se alătura Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan. După care, Rusia s-a orientat preponderent spre liderii Parteneriatului Estic – Ucraina şi Republica Moldova – demarând un adevărat război comercial prin sistarea importurilor de ciocolată şi metale din Ucraina şi presând tot mai sufocant Republica Moldova.

summit-ul de la vilnius şi embargourile ruseşti pentru republica Moldova

Republica Moldova a fost permanent supusă unor presiuni ale Federaţiei Ruse, adevărat că inten-sitatea acestora a fost diferită în cele două decenii de „parteneriat strategic”. Războiul de pe Nistru şi trupele militare ruseşti dislocate în estul ţării, împreună cu secesionismul transnistrean sau autonomismul găgăuz, sunt principalul instrument de presiune şi control al Rusiei în Republica Moldova. Acesta a fost „argumentul” care a determinat Republica Moldova să adere la CSI, să introducă unele articole în Consti-tuţie (cum este cazul Articolelor 11 sau 13) sau să-şi definească relaţiile cu statele vecine. Concomitent, dependenţa energetică a Republicii Moldova faţă de Rusia şi marea pondere a pieţei ruseşti în comerţul exterior moldovenesc au fost periodic utilizate de către strategii de la Moscova, fie când sistau livrarea de gaze naturale sau când impuneau embargoul comercial în anul 2006. La fel de sensibilă a devenit treptat problema migranţilor moldoveni de pe piaţa muncii rusească, când în noul mileniu, sute de mii de cetăţeni moldoveni au fost scoşi din şomaj de către construcţii şi comerţul cu amănuntul din Rusia, relansate în contextul creşterii preţurilor mondiale la hidrocarburi.

Presiunile Rusiei au crescut odată cu dinamizarea relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană şi finalizarea negocierilor privind Acordul de Asociere, implicit Acordul privind Zona de Comerţ Liber Apro-fundat şi Cuprinzător, presiuni care devin tot mai evidente pe măsura apropierii summitului de la Vilnius, la care se aşteaptă ratificarea documentului. Primele care au fost capacitate în obstrucţionarea parcursului

3Buletin de Politică externă al Moldovei

Str. iacob Hîncu 10/1, chişinău Md-2005 republic of Moldova 373 / 22 221844 phone 373 / 22 245714 fax office@viitorul.org www.viitorul.org

european al Republicii Moldova şi promovarea integrării euroasiatice au fost (din nou) administraţia de la Tiraspol, unele forţe politice de la Comrat, precum şi unele partide politice sau asociaţii obşteşti de la Chişinău. La adăpostul negocierilor privind reglementarea conflictului transnistrean, administraţia de la Tiraspol, care există datorită prezenţei militare şi susţinerii financiare ruseşti, declară că independenţa şi integrarea euroasiatică este singura opţiune pentru regiunea secesionistă. În cadrul conferinţei de presă susţinută la finalul întrevederii dintre Prim-ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă şi liderul separatist, Evgheni Şevciuk, 23 septembrie 2013, ultimul reamintea că după semnarea de către Republica Moldova şi Ucraina a Acordului de Asociere la UE, va cere recunoaşterea internaţională a Transnistriei.

Între timp, au intervenit în discuţii autorităţile de la Moscova. Primele nemulţumiri au fost legate de pachetele energetice europene pe care urma să le implementeze Republica Moldova, ca membru al Co-munităţii Energetice Europene, iar după amânarea implementării acestora Rusia s-a declarat interesată de viitoarele puncte migraţionale de pe Nistru şi de Acordul de Asociere urmat să fie parafat la Vilnius. La întrevederea dintre şefii diplomaţiilor ruse şi moldoveneşti, din 24 iulie 2013 de la Moscova, Natalia Gherman a reiterat cursul strategic de integrare europeană a Republicii Moldova, iar Serghei Lavrov a dat asigurări că Rusia va respecta orice decizie suverană a statului moldovenesc. După care, la începutul lunii septembrie, Viceprim-ministrul rus Dmitri Rogozin declara la Chişinău că decizia Republicii Moldova de a deveni membru asociat al Uniunii Europene va duce la revizuirea acordurilor cu Rusia şi va complica soluţionarea conflictului transnistrean. Mai mult, acesta a ameninţat indirect Republica Moldova că riscă să rămână fără gaz rusesc după Summitul de la Vilnius.

Înţelegem că rugăciunile Patriarhului Kiril nu au ajuns la autorităţile de la Moscova, pentru că la o zi după ce Sanctitatea Sa declara la Chişinău că se va ruga pentru viitorul Republicii Moldova, la 10 septem-brie 2013 Serviciului sanitar rus „Rospotrebnadzor” a interzis importul de vinuri din Republica Moldova, apoi ameninţă că ar putea impune restricţii şi la livrările de fructe şi legume moldoveneşti. O delegaţie moldovenească merge la Moscova, altă delegaţie de inspectori ruşi vine la Chişinău, pentru a stabili în timpul apropiat într-un memorandum (mare atenţie!) standardele de calitate acceptate de Federaţia Rusă. Altfel spus, ruşii au de două secole afaceri în sectorul vitivinicol din Republica Moldova, avem în spate acorduri comerciale bilaterale, un acord de liber schimb în CSI şi embargoul din 2006, dar nu avem sem-nate pe hârtie nişte banale standarde de calitate, după cum nu există un mecanism eficient de soluţionare a litigiilor comerciale.

În general, reacţia Guvernului Republicii Moldova a fost destul de echilibrată, a iniţiat imediat nego-cieri cu autorităţile de la Moscova şi a îndemnat la calm, atitudine probabil înţeleaptă dacă luăm în calcul capacităţile „partenerului strategic” răsăritean. Altele au fost reacţiile autorităţilor ruse. Sunt suficiente de-claraţiile lui Vladimir Putin, demne crede dânsul de un mare politician al secolului XXI,despre cum vinurile moldoveneşti vor fi aruncate în şanţuri în Uniunea Europeană, pentru a înţelege starea de spirit la Mosco-va. Oficialii moldoveni şi Ghenadie Onişcenko, şeful „Rospotrebnadzor”, dau asigurări că după depăşirea acestor momente „tehnice”, exportul de vinuri va fi reluat. Dar cert este că relaţiile comerciale moldo-ruse vor fi altele după intrarea în vigoare a Zonei de Comerţ Liber cu Uniunea Europeană, după cum la fel de cert este faptul că presiunile Rusiei asupra Republicii Moldova nu se vor limita la aceste „neînţelegeri comerciale”. Deloc întâmplător, de câteva săptămâni unor cetăţeni moldoveni nu li se permite intrarea în Federaţia Rusă, iar alţii sunt vânaţi în gările din Moscova şi deportaţi acasă.

reacţia uniunii europene sau despre solidaritatea naţională şi euroatlantică

Uniunea Europeană a fost de fiecare dată unul dintre principalii parteneri de dezvoltare a Republicii Moldova, a acordat timp de două decenii asistenţă financiară nerambursabilă de peste jumătate de mili-ard de euro, a deschis etapizat piaţa pentru producătorii moldoveni şi a devenit treptat un actor important în soluţionarea conflictului transnistrean, prin misiunea EUBAM şi participarea la negocierile în formatul „5+2”. Dar Uniunea Europeană a fost de fiecare dată prudentă în spaţiul post-sovietic, implicit în Republi-

4 Buletin de Politică externă al Moldovei

Str. iacob Hîncu 10/1, chişinău Md-2005 republic of Moldova 373 / 22 221844 phone 373 / 22 245714 fax office@viitorul.org www.viitorul.org

ca Moldova, anume pentru a nu periclita relaţiile cu Federaţia Rusă. Însă felul în care au reacţionat statele membre ale Uniunii Europene, Parlamentul şi Comisia Europeană la presiunile Rusiei asupra Ucrainei şi Republicii Moldova este de-a dreptul demnă de a fi scrisă în manualele de istorie.

La data de 11 septembrie, a doua zi după instituirea embargoului rusesc asupra vinurilor moldove-neşti, Miniştrii de Externe român şi polonez, Titus Corlăţean şi Radosław Sikorski, au cerut românilor şi europenilor să sprijine Republica Moldova prin consumul de vin moldovenesc. În aceeaşi zi, preşedintele României, Traian Băsescu, declara într-o discuţie telefonică cu omologul Nicolae Timofti că România va mări substanţial importul vinurilor din Republica Moldova. La 12 septembrie Parlamentul European adoptă o rezoluţie prin care condamnă presiunile Rusiei asupra Armeniei, Georgiei, Ucrainei şi Republicii Moldova. Deputaţii europeni afirmă că Rusia trebuie să se abţină de la orice presiune cum ar fi sancţiunile comerci-ale împotriva Ucrainei şi Republicii Moldova, dar şi ameninţările în adresa Armeniei, făcute cu scopul de a descuraja semnarea sau parafarea Acordurilor de Asociere la Vilnius şi menţionează că „Rusia trebuie să respecte dreptul vecinilor estici ai UE de a alege singuri dacă semnează acorduri de asociere cu Uniunea Europeană”. Jacek Saryusz Wolski, vicepreşedinte al Delegaţiei Parlamentului European la EURONEST, a fost şi mai categoric într-un interviu pentru Europa Liberă, când declara că dacă Rusia pune embargo pe vinurile moldoveneşti, UE poate pune embargo pe importurile de alcool rusesc. După care, Dacian Cioloş, Comisarul European pentru Agricultură anunţa la 25 septembrie că Comisia Europeană a decis să libera-lizeze piaţa europeană pentru vinurile moldoveneşti, fără să mai aştepte parafarea şi semnarea Acordului de Asociere. În acelaşi registru, Ambasada SUA de la Chişinău a emis un comunicat în care condamnă presiunile Federaţiei Ruse şi în care se menţionează că “nici o ţară nu are dreptul să determine orientarea politică şi economică a altei ţări şi nici să decidă căror alianţe şi acorduri comerciale se poate alătura”.

Solidaritatea euroatlantică cu Republica Moldova şi cu celelalte state asupra cărora s-a extins furia Rusiei a fost evidentă şi în presa de pe cele două maluri ale Atlanticului, când marile publicaţii europene şi americane au condamnat în paginile lor acţiunile Rusiei. La fel de evidentă a fost solidaritatea internă din Republica Moldova. Dincolo de poziţia condamnabilă a PCRM şi a altor partide marginale de pe stân-ga eşichierului politic moldovenesc, care au salutat în formule diferite acest embargo, a existat o reacţie solidară a cetăţenilor moldoveni de susţinere a producătorilor autohtoni, după cum au apărut şi mesaje demne din partea producătorilor de vinuri, de genul „Păstrează-ţi calmul şi vinde Europei” sau „Moldova, rămâi puternică. Ceea ce nu te ucide, te face mai puternic”.

Acţiunile Rusiei sunt condamnabile pentru că sunt nedrepte şi pentru că obstrucţionează dezvoltarea, dar pentru parcursul european, sub aspect tehnic, Rusia devine inconştient unul dintre „motoarele” inte-grării europene a Republicii Moldova. Pentru că dacă nu ar fi existat această presiune crescândă a Rusiei în spaţiul post-sovietic, implicit embargourile impuse Ucrainei şi Republicii Moldova, oficialii europeni ar fi analizat bine reformele din sectorul justiţiei, mecanismele de privatizare şi concesionare sau manage-mentul integrat al frontierelor în Republica Moldova, înainte de a liberaliza integral piaţa. Nu mai exista o asemenea solidaritate euroatlantică, solidaritate şi susţinere fără precedent în istoria recentă a Republicii Moldova, faţă de dificultăţile unui stat în care transpunerea directivelor europene în legislaţia naţională nu este însoţită deocamdată de funcţionarea unor norme şi instituţii europene.

Prin acţiunile sale, Rusia îndepărtează Georgia, Ucraina şi Republica Moldova de trecutul post-sovietic şi se auto-condamnă la izolare pe continent. Dacă Rusia va încerca să ţină la iarnă în frig milioane de cetăţeni europeni, mulţi dintre ei, ruşi de naţionalitate, sau va deporta câteva sute de mii de moldoveni, o adevărată catastrofă pentru economia moldovenească, atunci această autoizolare va deveni ireversibilă, după cum ireversibil este viitorul european al Republicii Moldova. Relaţiile politice dintre state se repară uşor, în anumite circumstanţe care permit acest lucru, dar memoria unui popor fugărit acasă se şterge greu în istorie.

concluzii Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius este unul istoric pentru continentul european, implicit

pentru Republica Moldova, din moment ce urmează să parafeze Acordul de Asociere la Uniunea Euro-peană. Spre regret însă, acest eveniment va rămâne în istorie şi pentru presiunile pe care le exercită

5Buletin de Politică externă al Moldovei

Str. iacob Hîncu 10/1, chişinău Md-2005 republic of Moldova 373 / 22 221844 phone 373 / 22 245714 fax office@viitorul.org www.viitorul.org

Federaţia Rusă în spaţiul post-sovietic, prin care obstrucţionează perspectivele de dezvoltare ale unor state pe care le declară prietene şi se auto-condamnă la izolare pe continent. Rusia ameninţă Republi-ca Moldova cu scindarea teritorială şi ne blochează exporturile, în loc să felicite cu noile perspective de dezvoltare un stat pe care să îl aibă prieten în interiorul unui spaţiu economic european, după cum ar fi firesc pentru un partener strategic. Republica Moldova, Ucraina sau Georgia, nu au de ce să tensione-ze relaţiile Rusiei cu Uniunea Europeană, acestea ar putea să devină, într-un alt context, statele care să lege cei doi actori într-o Europă unită şi prosperă.

Demnă de menţionat este reacţia Uniunii Europene şi a întregii comunităţi euroatlantice faţă de aceste abuzuri ale Rusiei în „vecinătatea apropiată”, implicit la embargourile impuse de către aceasta Republicii Moldova. Uniunea Europeană devine un actor tot mai important în regiune şi este decisă să nu permită oricăror factori exogeni să torpileze un proiect european, cum este Parteneriatul Estic. Totodată, dificultăţile pentru Uniunea Europeană în acest demers şi, în mod special, pentru Republica Moldova nu se opresc aici, drept pentru care sunt necesare o serie de acţiuni care să ducă la un final fericit un asemenea angajament. Astfel, printre priorităţile Republicii Moldova, negociate împreună cu Uniunea Europeană, ar trebui să fie:

Insistenţa ca la Vilnius să fie deschisă perspectiva de aderare la Uniunea Europeană pentru acele state care îşi doresc un asemenea viitor. Nu să o garanteze, dar să o ofere.

Demersuri diplomatice necesare pentru ca liberalizarea pieţei europene pentru vinurile moldoveneşti să treacă în Consiliu şi Parlamentul European, după cum şi demersuri întru promovarea acestor vinuri.

Demersuri pentru ca Uniunea Europeană să treacă de la abordarea regională în vecinătatea estică la strategii bilaterale individualizate post-Vilnius, pentru statele Parteneriatului Estic care vor urma ferm parcursul european după acest test de maturitate. Pentru Republica Moldova o asemenea strategie trebuie să conţină prevederi privind liberalizarea pieţei muncii şi coopera-rea în domeniul politicii externe şi securităţii, inclusiv securităţii energetice.

Convenirea cu Uniunea Europeană asupra unui mecanism care să facă sustenabile reformele structurale conexe integrării europene, cu penalităţi, dar într-un proces de integrare ireversibil. Presiunile Rusiei nu pot fi de fiecare dată un argument suficient pentru avansarea în procesul de integrare europeană, în timp ce clasa politică din Republica Moldova încă mai trebuie moni-torizată, penalizată şi ghidată de către instituţiile europene.

Antrenarea Guvernului, agenţilor economici şi întregii societăţi pentru a face dovada că Republica Moldova este demnă de un asemenea suport euroatlantic şi este competitivă în cadrul unui proiect integraţionist european.

Această publicaţie a fost elaborată de IDIS „Viitorul”

Str. iacob Hîncu 10/1, chişinău Md-2005 republic of Moldova 373 / 22 221844 phone 373 / 22 245714 faxoffice@viitorul.org www.viitorul.org