Prescriptia

Prescriptia constituie o expresie a rolului pe care il are factorul timp in realizarea

incidentei legii penale, in vederea restabilirii ordinii de drept incalcate prin savarsirea unei

infractiuni (BULAI) . Nevoia unei aparari sociale reclama o reactie rapida si inevitabila fata de

orice infractiune produsa, prin pedepsirea infractorilor. Astfel, eficienta constrangerii penale este

dependenta de operativitatea cu care este realizata, scopul acesteia fiind mai bine realizat cu cat

intervine mai rapid, mai exact la un moment cat mai apropiat de cel al savarsirii infractiunii, cand

ecoul social al infractiunii este inca resimtit de constiinta sociala, cand urmele si celelalte probe

sunt inca proaspete si vii in mintea martorilor si chiar a infractorului. Aceasta eficienta inseamna

descoperirea la timp a infractorilor si tragerea lor la raspundere penala, condamnarea si punerea

cat mai rapida a celor gasiti vinovati sub pedepsele cuvenite.

Din nefericire, putem observa ca nu de fiecare data exista suficient timp pentru a putea

trage pe cineva la raspundere si pentru a-l pedepsi pentru ce a facut, fie pentru ca infractiunea nu

a fost descoperita la timp (ceea ce a fost considerat un act sinucigas la inceput era in realitate un

omor) sau pentru ca vinovatii nu a au fost prinsi sau indentificati sau deoarece speta fiind prea

complexa nu a putut fi solutionata la timp. Sau, s-ar putea intampla ca desi infractorul sa fie

condamnat pentru o fapta, sa nu execute pedeapsa deoarece a disparut si nu a putut fi capturat.

Deoarece pedepsirea infractorilor intarzie, aceasta trecere a timpulul are ca si rezultat

punerea sub semnul intrebarii a utilitatii raspunderii penale. Actiunea comisa de infractor poate

sa se stearga din memoria oamenilor, rezontanta sociala a faptei sa se stinga, probele sa dispara

sau se pot deteriora din puncte de vedere material cat si din amintirea martorilor. In al doilea

rand, infractorul care a fost tinut o buna perioada in urmarire penala si sub judecata, sub

amenintarea pedepsei, s-a putut indrepta. Aceasta trecere a timpului face ca insusi conflictul de

drept penal aparut din savarsirea infractiunii sa se stearga din memoria societatii, ca relatiile

sociale sa isi reintre in normal, ca sentimentul de frica si insecuritate sa dispara, de aceea

pedepsirea infractorilor dupa ce a trecut o buna perioada de timp de la comiterea infractiunii, nu

mai corespunde ideii de lege penala.

Tinand seama de temeiurile sale politico-penale, prescriptia penala apare ca o institutie

cu caracter de generala aplicatie, care opereaza totdeauna in mod obligatoriu, urmand sa fie

aplicata din oficiu, efectele sale producandu-se din momentul implinirii termenului de

prescriptie )ex tunc), iar nu din momentul constatarii acestui fapt (ex munc).(356)

Legea penala reglementeaza doua forme de prescriptie si anume: prescriptia executarii

pedepsei si prescriptia raspunderii penale, a doua functionand ca o cauza care inlatura

raspunderea penala pentru o actiune savarsita, impiedicand incidenta legii penale, urmarirea si

judecarea si condamnarea infractorului, iar prima fiind o cauza care inlatura executarea pedepsei

aplicate.

Self-Defence in Criminal Law by Boaz Sangero; Killing in

Self-Defence by Fiona Leverick

Antje Du Bois-Pedain

The Cambridge Law Journal

Vol. 68, No. 1 (Mar., 2009), pp. 227-230

(article consists of 4 pages)