1.1. Preria nord-americană

ocupă partea centrală a S.U.A., unde se desfăşoară pe direcţia nord-sud, aproximativ între 55 – 320lat. nordică;

termenul de prerie îşi are originea în latinescul pratum şi defineşte un teritoriu ocupat de ierburi dominate de graminee, extins în America de Nord, la sud de paralela de 500 lat., pe platourile cuprinse între M-ţii Appalachi, în partea de est şi M-ţii Stâncoşi, în partea de vest

Condiţii ecologice Condiţiile ecologice sunt influenţate de altitudinea reliefului, care creşte

treptat de la est spre vest, până la 1500 m Iernile sunt aspre (00 – (-50C), iar verile excesiv de călduroase Temperaturile medii lunare care cresc de la nord spre sud şi precipitaţiile

medii lunare care scad de la est spre vest se reflectă în compoziţia floristică şi fizionomia de ansamblu a formaţiei vegetale

Faciesuri Reducerea de la est spre vest a cantităţii de precipitaţii determină

individualizarea următoarelor faciesuri:a) preria cu ierburi înalte (tall grass-land), în est

b) preria mixtă în centruc) preria cu ierburi scunde (short grass-land), în vestDiversitatea floristică

biodiversitatea floristică a preriei înalte este ridicată; învelişul vegetal este edificat de specii de graminee (Andropogon scoparius, A. gerardii), cu înălţimi de până la 1 – 2 m;

În preria mixtă (amestecată), alături de gramineele înalte (Andropogon scoparius, Stipa comata, Stipa pectinata) apar şi graminee scunde, endemice pentru prerie (iarba grama- Bouteloua gracilis, iarba bizonilor- Buchloe dactyloides), care treptat devin dominante; pe suprafeţele păşunate intensiv, apare fenomenul de ruderalizare a vegetaţiei, materializat prin dezvoltarea excesivă a speciei xerofile suculente Opuntia polyacantha;

În preria cu ierburi scunde, ariditatea crescută favorizează apariţia concreţiunilor calcaroase în profilul de sol, la o adâncime de 25 cm; acestea afectează dezvoltarea în adâncime a sistemului radicular al plantelor; speciile care vegetează aici (Artemisia frigida, Aristida longiseta etc.) prezintă adaptări la xerofilismul climatic;

Lumea animală Ca şi stepele eurasiatice, în timp istoric, preria s-a confruntat cu fenomenul de

reducere a biodiversităţii faunistice, pe de o parte ca rezultat al intervenţiei antropice asupra biotopurilor naturale, şi pe de altă parte, ca efect al practicării necontrolate, adesea exterminatoare a activităţilor vânătoreşti; între speciile dispărute şi periclitate pot fi citate: bizonul (Bison bison), care de la

un efectiv de peste 1,5 mil . exemplare în secolul al XIX-lea, a ajuns în prezent la un număr de sub 2000 de indivizi, protejaţi în rezervaţii naturale; curcanul sălbatic (Meleagris gallopavo), cerbul măgăresc ( Odocoileus hemionus), antilopa americană (Antilocapra americana) etc., specii periclitate.

Mamiferele reprezentative pentru prerie, multe dintre acestea cu caracter endemic, cuprind specii de carnivore: căţelul de prerie (Cynomis socialis), coiotul (Canis latrans), vulpea de prerie (Vulpes velox), dihorul (Mustela eversmanni) şi rozătoare: şobolanul cu buzunare (Geomys bursarius), iepurele de prerie (Lepus townsendii), popândăul (Ictidomys franlini) etc.;

Alături de curcanul de prerie, specie emblematică pentru continentul nord american, lumea păsărilor cuprinde specii ca: găinuşa de prerie (Speotypo cunicularia), acvila de prerie etc.;

Herpetofauna (fauna de reptile) are ca reprezentant de temut, şarpele cu clopoţei (Crotalus confluentus)