Predici la Duminica a XI-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv

8/4/2019 Predici la Duminica a XI-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-a-xi-a-dupa-rusalii-pilda-datornicului-nemilostiv 1/184

Predici la Duminica a XI-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei!"omentarii patristice - Pilda datornicului nemilostiv#

Părintele "leopa Ilie - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Despre datoria de a iertacelor ce ne greşesc$%&'(ntul Ioan )ură de Aur - "uv(nt la Duminica a XI-a după Pogor(rea &'(ntului Duh -Despre darea de seamă ce are să ni se ceară şi despre *mpăcare$+

&'(ntul Ioan )ură de Aur - "uv(nt la pilda celui ce datora zece mii de talan,i .&'(ntul /eo'an 0ăvor(tul – /(lcuiri%!&'(ntul 1uca al "rimeei - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Pilda Datorniculuinemilostiv – Despre nerecunoştin,ă%%2itropolitul Augustin de 3lorina - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii – 4 socoteală

%+Părintele "onstantin )aleriu - Datornicul nemilostiv5Părintele "onstantin )aleriu - Pilda datornicului nemilostiv5#

Ierodiacon 6isarion Iugulescu - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Ro7ul nemilostiv#%



Rugăciune.%Datornicul nemilostiv Iertăm sau 8executăm9: "auzele iadului *n care trăim .5

Părintele &o'ian ;oghiu – "uv(nt la pildă datornicului nemilostiv.#Părintele &o'ian - Pilda datornicului nemilostiv - Despre iertare şi *mpăcare <!Părintele "onstantin "oman - Iertarea ca solu,ie la purtător<+

Duminica datornicului nemilostiv – lupta şi osteneala iertării+Părintele &avatie ;aştovoi=+

Părintele >icolae &teinhardt= /reptele iertării ?din 8@urnalul 'ericirii9 +!Părintele Dumitru &tăniloae= "ompasiune şi iertare+%Pr "on' Bniv Dr "onstantin >ecula - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii – Pildadatornicului nemilostiv$C5Părintele Ion "(rciuleanu - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Pilda datorniculuinemilostiv$C<Pr Dr Dorin 4ctavian Picioruş - Predică la duminica a XI-a după Rusalii - Pildadatornicului nemilostiv$$!/raian Dorz - Pl(nge datornicul$$<

/raian Dorz – >u-i nimeni mai dator$C/raian Dorz - /u ai 'ost prea 7un cu mine$Părintele Iosi' /ri'a - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Pilda datorniculuineiertător$%Pr Anthon 2 "oniaris - 2iracolul iertării$.IP& Andrei Rmareno - Iertarea datoriilor$!Pr )heorghe >eam,iu - Despre iertarea creştinească$!%Pr 2ihai /egzeş - >oiF cei ierta,i= chema,i să iertăm din inimăG$!<Pr 6asile Ro7 - După cum v-a iertat pe voi DomnulF la 'el să vă ierta,i şi voi$%%Pr pro' univ dr 6asile Răducă - Dumnezeu iartăF dar nu uită$%.&'(ntul "osma Etolianul= &ă nu a'urisi,i pe nimeniG$5Arhimandritul 6asilios ;acoianis despre iertare şi mărturisireF ,inerea de minte a răului şiapostazie$5%

Arhimandritul 6asilios ;aoianis – Hinerea de minte a răuluiF milostivirea şi răutateacare otrăveşte totul "um te po,i *mpărtăşi chiar cu diavolul:$5+

&inghel Ioan ;uliga - Iertare$#!&avatie ;aştovoi - Iertarea – *nceputul iu7irii$#52itropolitul cipriot Atanasie de 1imassol despre 7oala slugii viclene= 8"um este cuputin,ă să te rogi şi să 'ii plin de 'iere 'a,ă de semenul tău: &e poate să nu măn(nc m(ncare

cu untdelemnF dar să-l măn(nc pe 'ratele de diminea,a p(nă noaptea /uF care mergi la7isericăF cu ce te-a 'olosit ;iserica:9$.$Părintele "iprian >egreanu - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii ?C$C $.5Pr pro' univ dr Petre &emen - Datornicul nemilostiv - Dumnezeu scos din sărite $<Preot David 2arianF parohia >untaşiF "onstan,a - Predică la Duminica a $$ după Rusalii -Iertarea creştină$<.2arius 2atei - De7itorul neiertător$+Jnaltpreas'in itul Pimenț F arhiepiscopul &ucevei şi Rădău ilor - >u putem cere iertareaF dacăț

nu iertăm$+%

IP& Antonie Plămădeală - Pilda datornicului nemilostiv - 4 lume dominată de 7unătateainimii$+5Prea'ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Iertareaaproapelui ne 'ace milostivi ca DumnezeuC.Rugăciune pentru *mpăcareF *n,elegere şi *nmul,irea dragostei$



&chim7area celui de l(ngă noi$!1a c(teva zile după Jnvierea Domnului este vremea să vedem dacă Kristos a *nviat şi *ninimile noastreF să vedem dacă aceste Paşti au rodit şi *n via,a noastră de zi cu zi $!4 lec,ie despre iertare$5Iu7irea şi iertarea pot schim7a orice su'let$<Iartă-măF Doamne KristoaseF sunt om şi sunt sla7$DoamneF vreau să văd ce po,i 'ace /u din mine!

Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia



Ev. Matei 18, 23-35

23. De aceea, asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor omului împărat care a voit să se socoteascăcu sluile sale.2!. "i, încep#n$ să se socotească cu ele, i s-a a$us un $atornic cu %ece mii $e talanţi.25. Dar neav#n$ el cu ce să plătească, stăp#nul său a poruncit să &ie v#n$ut el 'i &emeia 'i copii 'i pe toate c#te le are, ca să se plătească.2(. Deci, că%#n$u-i în enunc)i, slua aceea i se înc)ina, %ic#n$* Doamne, înă$uie'te-mă 'i-

ţi voi plăti ţie tot.

2+. ar stăp#nul sluii aceleia, milostivin$u-se $e el, i-a $at $rumul 'i i-a iertat 'i $atoria.28. Dar, ie'in$, slua aceea a ăsit pe unul $intre cei ce slueau cu el 'i care-i $atora o sută $e$inari. "i pun#n$ m#na pe el, îl suruma %ic#n$* lăte'te-mi ce e'ti $ator.2/. Deci, că%#n$ cel ce era sluă ca 'i el, îl rua %ic#n$* Înă$uie'te-mă 'i îţi voi plăti.30. ar el nu voia, ci, mer#n$, l-a aruncat în înc)isoare, p#nă ce va plăti $atoria.31. ar celelalte slui, vă%#n$ $eci cele petrecute, s-au întristat &oarte 'i venin$, au spusstăp#nului toate cele înt#mplate.32. tunci, c)em#n$u-l stăp#nul său îi %ise* luă vicleană, toată $atoria aceea ţi-am iertat-o,

&iin$că m-ai ruat.

33. u se că$ea, oare, ca 'i tu să ai milă $e cel împreună sluă cu tine, precum 'i eu am avut milă $e tine43!. "i m#niin$u-se stăp#nul lui, l-a $at pe m#na c)inuitorilor, p#nă ce-i va plăti toată $atoria.35. ot a'a 'i atăl Meu cel ceresc vă va &ace vouă, $acă nu veţi ierta - &iecare &ratelui său -$in inimile voastre.

Apostol



Epistola către "orinteni a &'(ntului Apostol Pavel

$ "orinteni +F -$

2. Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, nere'it, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.

3. părarea mea către cei ce mă u$ecă aceasta este.!. -avem, oare, $reptul, să m#ncăm 'i să 6em45. -avem, oare, $reptul să purtăm cu noi o &emeie soră, ca 'i ceilalţi apostoli, ca 'i &raţii

Domnului, ca 'i C)e&a4(. au numai eu 'i 7arna6a nu avem $reptul $e a nu lucra4+. Cine slue'te vreo$ată, în oaste, cu sol$a lui4 Cine să$e'te vie 'i nu măn#ncă $in roa$a ei4

au cine pa'te o turmă 'i nu măn#ncă $in laptele turmei48. u în &elul oamenilor spun eu acestea. u spune, oare, 'i leea acestea4/. Căci în eea lui Moise este scris* 9ă nu lei ura 6oului care treieră9. :are $e 6oi se

înrie'te Dumne%eu410. au în a$evăr pentru noi %ice4 Căci pentru noi s-a scris* 9Cel ce ară tre6uie să are cună$e$e, 'i cel ce treieră, cu nă$e$ea că va avea parte $e roa$e9.11. Dacă noi am semănat la voi cele $u)ovnice'ti, este, oare, mare lucru $acă noi vom seceracele păm#nte'ti ale voastre412. Dacă alţii se 6ucură $e acest $rept asupra voastră, oare, nu cu at#t mai mult noi4 Dar nune-am &olosit $e $reptul acesta, ci toate le ră6$ăm, ca să nu punem pie$ică Evan)eliei lui

;ristos.



"omentarii patristice - Pilda datornicului nemilostiv

<Mt. 18, 23= De aceea, asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor omului împărat care a voit să sesocotească cu sluile sale.

Dacă se face compara ia cu un rege ca acesta i cu unul care săvâr e te astfel de lucruri, despreț ș ș ș

cine vorbim noi atunci, dacă nu despre Fiul lui Dumnezeu? El este Împăratul cerurilor. Precumeste însă i În elepciunea, Dreptatea i devărul, nu este El i Însu i !aiestatea? Împără ia nuș ț ș ș ș ț

este dintre cele de pe acest pământ, i nici nu e doar în parte dintre cele de sus ci este pe deplinș

dintre cele de sus sau cum mai sunt numite cerurile. Dacă vrei să tii ce înseamnă fericirea că așlor este Împără ia "erurilor #!t. $%, &'$%(, po i pe drept spune că, a lor este )ristos pentru căț ț

)ristos este împără ia.ț

<:rien, Comentariu la Matei 1!.+, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian ?ilip=


În acest caz, slugile sunt cei ce împră tie cuvântul *cuvânt înseamnă învă ătura cre tină, care seș ț ș

identifică cu )ristos, "uvântul dumnezeiesc #+ogosul(. "ând el cere ca o socoteală să fie făcutăslugilor, regele cere ca ea să fie făcută i celor care au împrumutat de la slugile sale, fie o sută deș

măsuri de grâu fie o sută de vase de ulei sau orice altceva au mai primit ace tia. Precum reieseș

din cuvintele- "ât datorezi stăpânului meu?, sluitorul slugii nedrepte nu este cel care datorează o



sută de măsuri de grâu, sau o sută de vase de ulei. /ânde te'te că fiecare faptă bună este ca unș

profit sau ca un câ tig, iar fiecare faptă rea este ca o pierdere. E0act cum un câ tig poate fi unulș ș

mai mare sau unul mai mic, i între unul mai mare i unul mai mic este o anumită diferen ă, la felș ș ț

i în cazul faptelor bune e0istă un fel de a evalua câ tigurile mai mari sau mai mici.ș ș

<:rien, Comentariu la Matei 1!.8, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian ?ilip=


1ezi ce mare diferen ă este între păcatele săvâr ite împotriva omului i cele săvâr ite împotrivaț ș ș ș

lui Dumnezeu. 2 diferen ă nu mai mare decât cea care e0istă între zece mii de talan i i o sută deț ț ș

dinari. ceastă diferen ă vine de la deosebirea dintre persoane i de la cât de des săvâr imț ș ș

păcatul. Pentru că atunci când cineva ne prive te, ne oprim i nu mai îndrăznim să păcătuim. Dar ș ș

Dumnezeu prive te neîncetat i nouă totu i nu ne este frică3 de fapt, spunem i facem lucruri fărăș ș ș ș

nici o ru ine.ș

<&#ntul oan @ură $e ur, Evan)elia $upă Matei, :milia (1.1, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian ?ilip=

<Mt. 18, 2!= "i, încep#n$ să se socotească cu ele, i s-a a$us un $atornic cu %ece mii $e talanţi.

4ocoteala începe cu casa lui Dumnezeu, precum spune proorocul Ezec5iel- să începe6i cu locul!eu cel sfânt #7ez. 8, 9(. ceastă udecată se porne te ca o clipire din oc5i #$ "or. $:, :;(.ș

/ândindu'ne la socoteală, să nu uităm ceea ce am spus mai înainte, că aceste socoteli sunt uneledu5ovnice ti, i ele încep, cum se cuvine, cu cei ce datorează cel mai mult. Pentru aceasta,ș ș

fragmentul nu începe cu un calcul general al tuturor socotelilor, ci cu una singură- una i'a fostadusă înainte. ici este momentul. El începe să se socotească cu un om care îi datora zece mii detalan i. Este ca i cum ar fi suferit o pierdere foarte mare, a împrumutat i a primit foarte mult,ț ș ș

dar fără să aducă nici un câ tig stăpânului său. În sc5imb, a sfâr it pierzând o mare sumă iș ș ș

datorând foarte mult i acestuia. ducându'ne aminte de proorocul <a5aria, se poate că datoriaș

aceasta foarte mare să se fi adunat pentru că adesea a căutat femeia ascunsă în efă cu o lespede de plumb deasupra, al cărei nume este Fărădelege #<a5. :, ='>, o viziune în care fărădelegea este personificată într'o femeie inută într'o efă i cu o lespede de plumb deasupra n.tr(.ț ș

<:rien, Comentariu la Matei 1!.10, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian ?ilip=

<Mt. 18, 25= Dar neav#n$ el cu ce să plătească, stăp#nul său a poruncit să &ie v#n$ut el 'i &emeia 'i copiii 'i pe toate c#te le are, ca să se plătească.

4tăpânul său a poruncit să fie vândut el @i femeia @i copiii. De ce? Au din cruzime sau din barbarie, căci pedeapsa era destinată slugii, so ia fiind dea inută ca o sclavă a nebuniei sale. "iț ț

această pedeapsă a venit ca să pornească sc5imbarea sa. elul stăpânului este să'l înfrico eze prinȚ ș

această amenin are ca să vină i să ceară îndurare i nu doar ca să'i vândă i gata. Pentru că, dacăț ș ș ș

stăpânul ar fi vrut doar să i se plătească, nu i'ar mai fi ascultat cererea i nici nu i'ar mai fi făcutșacest favor. Au a ters datoria, ci a cerut o socoteală. De ce asta? 4copul său era de a'i arăta câtș

de mare era datoria pe care avea să i'o ierte, ca la vremea cuvenită să devină i el mai bun cuș

tovară ul său. Însă, c5iar dacă a aflat de măsura datoriei sale i de mărimea iertării, tot a luat deș ș



gât pe acesta. 2are, dacă stăpânul nu l'ar fi instruit mai înainte, de câte ori ar fi fost mai marecruzimea de care a dat dovadă?


<Mt. 18, 25= Dar neav#n$ el cu ce să plătească, stăp#nul său a poruncit să &ie v#n$ut el 'i

&emeia 'i copiii 'i pe toate c#te le are, ca să se plătească.

poruncii vinderea femeii i a restului familiei arată deplina i groaznica despăr ire de bucuriaș ș ț

de a fi cu Dumnezeu pentru că vinderea arată foarte limpede înstrăinarea de Dumnezeu. "eiînstrăina i de Dumnezeu sunt cei ce ascultă acele cuvinte amare i de temut- Au @tiu de undeț ș

sunte6i. Depărta6i'vă de la mine to6i lucrătorii nedreptă6ii #!t. =, ;&3 +c. $&, ;=(.

<&#ntul C)iril al le>an$riei,?ramentul 21+, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian?ilip=

<Mt. 18, 2(=Deci, că%#n$u-i în enunc)i, slua aceea i se înc)ina, %ic#n$* Doamne,înă$uie'te-mă 'i-ţi voi plăti ţie tot.

1ezi din nou cât de darnic a fost? 4luga nu a cerut decât o amânare a plă ii, iar el i'a dat mai multț

decât acesta a cerut, i anume, i'a iertat întreaga datorie. 1oia să facă aceasta dintru început, dar ș

nu voia ca numai el să aibă de câ tigat, ci ca i sluga să înve e din aceasta- să ceară îndurare, caș ș ț

nu cumva să aungă să se considere a fi lipsit de vreo vină. "5iar dacă sluga căzuse în genunc5ii l'a rugat, i'a dat drumul i i'a iertat @i datoria, milostivindu'se de el. stfel, el voia ca i slugaș ș ș

să' i asume parte din responsabilitate i să nu fie ru inat prea tare, ca din propriile sale suferin eș ș ș ț

să înve e să fie mai îngăduitor cu tovară ul său.ț ș


<Mt. 18, 2+= ar stăp#nul sluii aceleia, milostivin$u-se $e el, i-a $at $rumul 'i i-a iertat 'i $atoria.

1edem că în persoana acestui rege este simbolizat Fiul lui Dumnezeu, care a avut pe to i oameniiț

în nesfâr ita datorie a păcatului, pentru că prin păcatul originar, cu to ii am devenit datornici aiș ț păcatului i ai mor ii. "ei zece mii de talan i simbolizează toate marile păcate ale oamenilor. i,ș ț ț Ș

de i to i oamenii au fost datornici ai acestui Bege ceresc i ai acestui păcat prin legea naturală,ș ț ș

apostolul spune despre aceea i lege naturală că iudei @i elini, to6i sunt sub păcat, în aceastăș

datorie a păcatului iudeii au fost făcu i vinova i. După ce au primit atâtea daruri de la Dumnezeu,ț ț

nu au reu it să ină legea primită prin !oise. Pentru că nu au avut banii să plătească o asemeneaș ț

datorie, adică să o sc5imbe în bine, Domnul a poruncit să fie c5inui i, împreună cu so iile i copiiț ț ș

lor. ltfel spus, ace ti oameni, împreună cu sinagoga i to i copiii lor, aveau să fie da i mor ii.ș ș ț ț ț

Însă, în nici un caz nici iudeii, care au primit legea, i nici neamurile, adică noi, n'am fi pututș

plăti înapoi o asemenea datorie. De aceea, Begele ceresc, pătruns de milă i dragoste, ne'a iertatștuturor păcatele.

"are sunt aceste păcate? 4unt acele pe care cerem în fiecare zi în rugăciunile noastre să fie iertatezicând- 7artă'ne nouă gre elile noastre precum i noi iertăm gre i ilor no tri. adar, pentru că nuș ș ș ț ș ș



am fi putut în nici un caz plăti această datorie a păcatului i a mor ii ve nice, nefiind în stare de oș ț ș

pocăin ă pe măsură, acel Bege ve nic s'a coborât din cer i tergând păcatele oamenilor, a iertatț ș ș ș

datoria tuturor celor care au crezut în El. "um a iertat'o, a spus 4fântul postol- tergând zapisulș

ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, @i l'a luat din miloc, pironindu'l pecruce #"ol. ;, $C(. Pentru că suntem inu i sub păcat ca i cum am avea datoria înscrisă pe unț ț ș

zapis. Fiul lui Dumnezeu a rupt acest zapis scris împotriva noastră, prin apa botezului i prinș

vărsarea sângelui 4ău.

<Croma iu, ratat la Matei 5/.5, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian ?ilip=ț

<Mt. 18, 28= Dar, ie'in$, slua aceea a ăsit pe unul $intre cei ce slueau cu el 'i care-i $atorao sută $e $inari. "i pun#n$ m#na pe el, îl suruma, %ic#n$* Alăte'te-mi ce e'ti $atorB.

După cum se spune în pildă, Dumnezeul nostru, al tuturor, ne eliberează din greută ile gre elilor ț ș

noastre. ceasta simbolizează cei zece mii de talan i #!t. $>, ;C(. Dar i noi, la rândul nostru,ț ș

trebuie să tergem datoriile de o sută de dinari ale tovară ilor no tri, adică să le iertăm micileș ș ș

gre eli făcute împotriva noastră. Îngerii care sunt deasupra noastră i care sunt sub acela i ug alș ș șsluirii ca i noi, ne acuză înaintea lui Dumnezeu. Au'7 spun lucruri pe care nu le'ar cunoa te,ș ș

pentru că Dumnezeu pe toate le cunoa te, ci pentru dreptate, cer pedeapsa dreaptă a celor ce alegș

să dispre uiască i să necinstească porunca de a ne iubi aproapele. "ând aungem să ne înfruntămț ș

propriile de ertăciuni, fie suntem pedepsi i în via a aceasta fiind vizita i de o durere sau o boală,ș ț ț ț

fie în via a viitoare când cu siguran ă vom fi pedepsi i. Dumnezeu pedepse te pe cel împietrit iț ț ț ș ș

îndărătnic ca, să'l sc5imbe, să'l facă mai bun i ca să'i fie mai bine. 4fânta 4criptură afirmă cuș

dreptate că pe cine îl iube@te Domnul îl ceartă, @i biciuie@te pe tot fiul pe care îl prime@te #Evrei$;, 93 Prov. &, $;( i atunci când sfătuie te să inem cu tărie învă6ătura #Prov. C, $&3 În . 4ir. C$,ș ș ț ț

$C(.

<&#ntul C)iril al le>an$riei, ?ramentul 21(, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian?ilip= <Mt. 18, 2/= Deci, că%#n$ cel ce era sluă ca 'i el, îl rua, %ic#n$* AÎnă$uie'te-mă 'i îţi voi

plătiB.

+a fel i păcatele noastre devin mai mari i mai mari, nu numai din cauza aceasta, ci i din cauzaș ș ș

foloaselor i a cinstei de care ne bucurăm săvâr indu'le. Dacă vre i să afla i cum păcatele noastreș ș ț ț

sunt înaintea lui Dumnezeu ca zece mii de talan i, ori de fapt, mult mai mult decât atât, voițîncerca să vă arăt pe scurt. Dar pentru că mă tem i ca nu cumva cei care sunt înclina i spreș ț

răută i i iubesc să trăiască continuu în păcat sau ca cei blânzi să aungă la disperare i să repeteț ș ș

întrebarea disperată a ucenicilor- Dar cine poate să se mântuiască? #!t. $8, ;:(, trebuie săvorbesc astfel încât să'i îmbărbătez spre cele bune. Dar nici nu mă voi opri din speran a ca dinț

cei ascultători să fac unii i mai docili. "ăci cei care nu tiu ce este boala fără leac sau durereaș ș

rămân neatin i de aceste cuvinte i nu se întorc de la avântul i răută ile lor. 7ar dacă mai târziu,ș ș ș ț

din cuvintele mele vor lua îndemn ca să păcătuiască i mai mult, nu vor fi de vină cuvintele mele,ș

ci insensibilitatea lor la ele. "eea ce voi spune îi va trezi numai dacă vor asculta i vor lăsa să liș

se înmoaie inimile. i sper ca cei cu frică de Dumnezeu să' i vadă adâncul păcatelor, dar iȘ ș ș puterea pocăin ei lor i' i vor pleca i mai mult aten ia.ț ș ș ș ț

De aceea, este cu trebuin ă ca să vorbesc. 1orbind despre păcatele noastre, voi deosebi douăț

feluri, cele împotriva lui Dumnezeu i cele împotriva altor persoane. Au voi înfă i a ce păcate areș ț ș



fiecare ci pe cele care sunt comune, dar apoi voi cere fiecăruia să' i adauge propriile păcateș

după ce' i va fi făcut un e0amen de con tiin ă. 1oi face aceasta după ce voi înfă i a darurile luiș ș ț ț ș

Dumnezeu oferite nouă. "are sunt acestea? Ae'a creat din nimic3 a creat întreaga lume văzută pentru noi, cerul, marea, pământul, animalele, plantele i semin ele. rebuie să fiu scurt datorităș ț

numărului infinit al lucrărilor 4ale. Aumai în noi a suflat un suflet viu i a plantat o grădină. Ae'aș

dat un autor i ne'a pus stăpâni peste toate speciile i ne'a încununat cu slavă i cinste.ș ș ș

i totu i, când după toate acestea, umanitatea a fost nerecunoscătoare fa ă de inefăcătorul său,Ș ș țne'a învrednicit de i un mai mare dar, iertarea.ș

<&#ntul oan @ură $e ur, Evan)elia $upă Matei, :milia (1, tra$ucere pentru Do>oloia.ro$e ucian ?ilip=

<Mt. 18, 30= ar el nu voia, ci, mer#n$, l-a aruncat în înc)isoare, p#nă ce va plăti $atoria.

"ând Petru a întrebat aceasta, Domnul a răspuns că fratele ce gre e te trebuie nu de apte ori ciș ș ș

de aptezeci de ori câte apte ca după aceea să adauge la spusele 4ale o pildă despre un împărat iș ș șslugile sale. 4luga, de i nevrednică, a primit un dar atât de mare de stăpânul însă încât i uria a saș ș ș

datorie i'a fost tearsă însă el a refuzat să fie milostiv cu tovară ul său pentru o datorie mult maiș ș

mică. De aceea, pe drept a fost dat în mâinile c5inuitorilor i a primit pedeapsa cuvenită. "ăci ceș

c5inuri nu merită un om de o asemenea răutate, dacă primind o asemenea milostivire de lastăpânul său el a fost nedrept i crud cu tovară ul său.ș ș

Prin pilda aceasta suntem învă a i i sfătui i că dacă nu iertăm tovară ilor no tri, adică fra ilor ț ț ș ț ș ș ț

care ne gre esc, datoria gre elilor lor, vom fi condamna i la o asemenea pedeapsă. i de i,ș ș ț Ș ș

compara ia pare să fi fost introdusă pentru prezenta ocazie, pilda este de o logică integrală iț ș

manifestă adevărul.

<Croma iu, ratat la Matei 5/, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian ?ilip=ț

<Mt. 18, 33= u se că$ea, oare, ca 'i tu să ai milă $e cel împreună sluă cu tine, precum 'i euam avut milă $e tine4

1ede i mila de care dă dovadă Domnul? 2 vede i deosebindu'se de lipsa milei pe care o areț ț

sluga? sculta i, voi cei care face i asemenea lucruri pentru bani- nimeni să nu facă a a pentru căț ț ș

este păcat i e i mai mare să face i a a pentru bani. "um se va mai ruga el atunci stăpâne,ș ș ț șîngăduie@te'mă @i'6i voi plăti 6ie tot dacă el nu a ascultat cuvintele prin care i el a fost iertat. "uș

aceste cuvinte i el a fost eliberat de o datorie de zece mii de talan i Au a dat ascultare niciș ț

măcar locului unde s'a adăpostit ca să nu piară. Aici măcar gestul prin care cerea iertare tovară ulș

nu i'a amintit de bunătatea stăpânului. 4co ând afară toate acestea din minte prin lăcomia,ț

cruzimea i răutatea sa, a fost mai sălbatic decât orice animal din această lume când a luat de gâtș

pe tovară ul său.ș

"e faci, dragul meu? Au vezi că te acuzi singur pe tine? e condamni singur, î i înfigi singur ț

sabia în tine. nulezi i pedeapsa i darul. Dar el nu a nu a luat în seamă, nici nu i'a adusș ș șaminte de ceea ce pă ise i el i nici nu s'a înmuiat câtu i de pu in. otu i cererile nu erau de oț ș ș ș ț ș

aceea i măsură. "ompara i'le Gna era pentru a se ierta zece mii de talan i iar cealaltă pentru unș ț ț

nimic- o sută de dinari. Gna era legată doar de tovară ul său iar cealaltă avea legătură cuș



stăpânul. Gna a primit o iertare totală3 cealaltă a cerut amânare i nu a primit ce a cerut ci a fostș

aruncat în înc5isoare.


<Mt. 18, 3!= "i m#niin$u-se stăp#nul lui, l-a $at pe m#na c)inuitorilor, p#nă ce-i va plăti toată

$atoria.

"ând nu ne tolerează răutatea, tovară ii no tri în sluire sunt îngeri care ne acuză înaintea luiș ș

Dumnezeu. Au o fac ca i cum Dumnezeu nu ar cunoa te păcatele noastre ci din cauza mâniei lor ș ș

fa ă de cei ce încalcă legile iubirii umane. Prin c5inuitori el în elege pe îngerii însărcina i cuț ț ț

pedepsirea noastră. Până ce va plăti datoria înseamnă de fapt că a fost dat să fie pedepsit pentrutotdeauna căci niciodată nu' i va putea plăti datoria. "ăci atunci când Dumnezeu îndreaptă oș

persoană în via a aceasta îl leagă prin boli i c5inuri iar în via a viitoare îl va da c5inurilor ț ș ț

ve nice fără nici o scăpare. Au a spus la fel vă va face tatăl vostru ci atăl !eu. "ăci asemeneaș

oameni nu sunt vrednici a fi numi i fii ai lui Dumnezeu. Deci pilda rezumă sumar dragostea dețnedescris a lui Dumnezeu pentru noi. ot cel care nu se va strădui pe cât poate să imite aceastădragoste va suferi o pedeapsă c5inuitoare de la dreptul Hudecător. "5iar dacă s'a spus numai

binecuvântarea Domnului îmbogă6e@te #Pilde $%, ;;(, răutatea este atât de puternică încât ineț

afară aceste cuvinte. stfel, pilda cere două lucruri de la noi- să ne amintim de gre elile noastre iș ș

să nu îngreunăm i mai mult pe cel ce se poticne te.ș ș

<polinarie, ?ramentul /2, tra$ucere pentru Do>oloia.ro $e ucian ?ilip=

<Mt. 18, 35= ot a'a 'i atăl Meu cel ceresc vă va &ace vouă, $acă nu veţi ierta - &iecare &ratelui său - $in inimile voastre.

Ii mâniindu'se stăpânul lui, l'a dat pe mâna c5inuitorilor, până ce'i va plăti toată datoria.ceasta înseamnă că a fost dat pe vecie, pentru că niciodată nu o va putea plăti. Pentru că dacănu devii un om bun primind binecuvântări nu rămâne decât să fii corectat prin pedeapsă. "ăcidacă nu ai devenit mai bun prin bunătatea care i s'a arătat, nu mai rămâne decât să fii corectatț

prin răzbunare.

De i s'a spus că darurile @i c5emarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi #Bom. $$, ;8(,ș

neascultarea noastră poate alunga c5iar i această voin ă a lui Dumnezeu. "ăci ce poate fi maiș țcumplit decât a fi răzbunător, mai ales atunci când lepezi un a a mare dar de la Dumnezeu. e0tulș

nu spune doar că a fost dat ci mâniindu'se l'a dat. !ai devreme, când a poruncit să fie vândut,cuvintele sale nu erau cuvinte de mânie ci, în elese a a cum trebuie, era un moment de mare milă,ț ș

căci atunci nu se mâniase deloc. Dar de această dată este o sentin ă spusă dintr'o mare mânie,ț

pedeapsă i răzbunare.ș

Deci, ce înseamnă pilda aceasta? ot a@a @i atăl !eu cel ceresc vă va face vouă, spune El, dacănu ve6i ierta ' fiecare fratelui său ' din inimile voastre. 4ă luăm seama seama că nu a spus atăl

vostru ci atăl !eu. "ăci Dumnezeu nu poate fi numit a fi atăl celui plin de răutate.




Părintele "leopa Ilie - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Despre datoria de a iertacelor ce ne greşesc

luă vicleană, toată $atoria aceea ţi-am iertat-o, &iin$că m-ai ruat. u se că$ea, oare, ca 'i tu să ai milă $e cel împreună sluă cu tine4 (Matei 18, 32-33)

7ubi6i credincio@i, &#nta 'i $umne%eiasca Evan)elie $e a%i ne arată $atoria $e a ierta pe cei ce ne re'esc. Domnul nostru isus ;ristos, ne învaţă că toată eea 'i proorocii, se rea%emă

pe $ouă porunci, a$ică să iu6im pe Dumne%eu 'i pe aproapele nostru #!atei ;;, &='C%(. 2ilaeste una din 'aptele 7une care izvorăşte din dragoste, după mărturia 4fântului postol Pavel,



care zice- Draostea se milostive'te #7 "orinteni $&, C(. Cine nu are milă $e &ratele său estesemn că acela nu are $raoste 'i petrece în întunericul urii $e &raţi #7 7oan ;, 8'$$3 C, ;%(.

Dragostea lui Dumnezeu către noi se aseamănă cu dragostea părin6ilor pentru fiii lor #Deuteronom $, &='C:3 7saia C8, $:3 99, $&(. Precum un tată @i o mamă bună î@i iubesc pe fiii lor @i, ori de câte ori ar gre@i ei, dacă se întorc @i cer iertare, îi iartă @i îi mângâie, a@a este @idragostea lui Dumnezeu spre noi, care suntem fiii 4ăi #7oan $, $;( @i a@a ni se cuvine să fim cu

dragostea @i cu mila fa6ă de cei ce ne gre@esc nouă. !ântuitorul nostru 7isus )ristos, fiind pironit pe cruce, 4'a rugat pentru cei ce +'au răstignit spunând- ărinte, iartă-le lor că nu 'tiu ce &ac#+uca ;&, &C(.oate &aptele 6une $e le va avea cineva, $acă nu are $raoste, nu are nimic #7 "orinteni $&, $';(. ?iul lui Dumne%eu venin$ în lume, $in nemărinita a 6unătate, cu $raoste 'i milă

pentru noi #Efeseni &, $>'$8(, a $es&iinţat $eose6irea între vrăma'i 'i prieteni 'i ne-a $at poruncă să iu6im pe vrăma'ii no'tri, să 6inecuv#ntăm pe cei ce ne 6lestemă, să ne ruăm pentru 6inele celor ce ne vatămă 'i ne prionesc 'i să &acem 6ine celor ce ne urăsc #!atei :,CC(. După mărturia acestei învă6ături nu avem voie să urâm pe nimeni, ci pe to6i cei ce ne gre@esc

să'i iubim @i să le iertăm gre@elile, c5iar dacă ne'ar face cel mai mare rău. ă ne a$ucem aminte că Dumne%eu $in a a nemărinită 6unătate plouă peste cei $repţi 'i peste cei ne$repţi, 'i răsare soarele ău peste cei 6uni 'i peste cei răi #!atei :, C:(. De aceeasuntem 'i noi $atori a &ace 6ine tuturor 'i a ierta re'elile celor ce ne re'esc #!atei 9, $;3 7esaloniceni :, $:(, purt#n$ neputinţele altora #/alateni 9, ;3 Efeseni C, ;(. @a ne îndeamnă @i4fântul postol Pavel, zicând- ?iţi 6uni între voi 'i milostivi iert#n$ unul altuia, precum 'i

Domnul v-a iertat vouă, în ;ristos #Efeseni C, &;(. În alt loc zice- Înă$uiţi-vă unul pe altul,iert#n$ unul altuia iar $acă cineva are vreo pl#nere împotriva cuiva, $upă cum ;ristos v-aiertat vouă, a'i'$erea iertaţi 'i voi #"oloseni &, $&(.

@adar, fra6ii mei, a$uc#n$u-ne aminte $e iu6irea lui Dumne%eu &aţă $e noi, care pururea re'im înaintea ui, să ne silim 'i noi $upă a noastră putere să iertăm întot$eauna pe cei cene re'esc nouă #7oan $&, &C(. Draostea $e Dumne%eu nu se poate arăta între noi &ără $eiu6irea $intre noi 'i &ără iertarea celor ce ne re'esc nouă #7 7oan &, $=3 C, ;%';$(.

7ubi6i credincio@i, să ascultăm acum pe &'(ntul E'rem &irul, care, vorbind despre iertarea celor ce ne gre@esc, de care atârnă @i iertarea păcatelor noastre, zice a@a- J 7ine a %is Domnul* căsarcina Mea este u'oară Că ce reutate 'i ce osteneală este a lăsa noi &ratelui nostru re'elile

cele u'oare 'i $e nimic vre$nice, spre a ni se ierta 'i nouă cele ale noastre... J Ii mai departezice- J u am %is să-Mi a$uceţi 6ani, sau ţapi, sau post, sau prive)ere, ca să %iceţi* u am saunu pot Ci ceea ce este lesnicios 'i u'or 'i scurt ne-a poruncit, %ic#n$* u iartă &ratelui tău

re'elile lui 'i Eu îţi iert pe ale tale u însă nici re'elile nu ierţi, poate puţini 6ani $oi sautrei $inari iar Eu nenumăraţi talanţi îţi $ăruiesc ţie. u nu mai ierţi nimic $ăruin$u-i iar Euîţi $au ţie vin$ecare 'i împărăţie îţi $ăruiesc. "i $arul tău atunci îl primesc c#n$ te împaci cucel ce îţi vrămă'e'te ţie, c#n$ nu ai vra6ă asupra cuiva întru m#nia ta. C#n$ ai pace 'i $raoste către toţi, atunci ruăciunea ta este 6ine primită 'i prinosul tău 6ine plăcut 'i casa taeste 6laoslovită 'i tu e'ti &ericit. Dacă tu cu &ratele tău nu te împaci, cum ceri iertare $e la

Mine4

Cuvintele Mele le calci 'i ceri iertare $e la Mine4 Eu, tăp#nul tău îţi poruncesc 'i tu nu iei aminte4 poi cum în$ră%ne'ti să a$uci către Mine ruăciune 'i ert&ă4 Căci precum tu îţi



întorci &aţa $e către &ratele tău, a'a 'i Eu $espre ruăciunea ta 'i $e la $arul tău voi întoarceoc)ii Mei J #"uvânt pentru dragoste, tom 777, pag. &$'&&, !'rea Aeam6, $>;&(.

Dumnezeiescul părinte Isaac &irianul, conglăsuind cu 4fântul Efrem, arată că nu prime@teDumnezeu rugăciunea noastră, dacă noi avem ură @i nu vom ierta pe cei ce ne gre@esc nouă, căiată ce zice- J ăm#nţă pe piatră este ruăciunea celui ce are pomenire $e rău asupra &ratelui săuJ #"uvânt :>, pag. ;8=, !'rea Aeam6, $>$>(. @adar, fra6i cre@tini, să luăm aminte cu toată

frica de Dumnezeu la cuvintele acestor sfin6i părin6i, care se reazemă pe cuvintele !ântuitoruluinostru 7isus )ristos, "are a zis în 4fânta 4a Evang5elie- De veţi ierta oamenilor re'elile lor, vaierta 'i vouă atăl vostru Cel ceresc, iar $e nu veţi ierta oamenilor re'elile lor, nici atăl vostru Cel ceresc nu va ierta vouă re'elile voastre #!atei 9, $C'$:(.

Fra6ii mei, dacă credem că acestea sunt cuvintele @i poruncile !ântuitorului nostru 7isus )ristos,@i că niciodată gura +ui nu poate să spună neadevăr, El fiind fiin6a adevărului, apoi să ne dămseama că niciodată nu vom primi iertarea de la Dumnezeu, atâta vreme cât vom fi învrăbi6i cuoamenii @i Jnu vom ierta $in toată inima păcatele 'i re'elile &raţilor no'tri J #!arcu $$, ;:(.

Aimeni să nu creadă că, cu darurile sale sau cu slubele ce le dă la sfânta biserică, se va puteaîmpăca cu Dumnezeu @i va lua iertare de păcatele sale, mai înainte de a se împăca @i a se ierta cucei ce au fost învrăbi6i.

cest adevăr ni'l arată Jnsuşi Kristos Domnul când zice în 4fânta Evang5elie- De-ţi vei a$uce$arul tău la altar 'i acolo îţi vei a$uce aminte că &ratele tău are ceva asupra ta, lasă $arul tăuînaintea altarului 'i $u-te $e te împacă cu &ratele tău, apoi vină 'i a$u $arul tău #!atei :, ;&';C(.

Au numai darul nostru nu'l prime@te Dumnezeu mai înainte de a ne împăca cu aproapele nostru,ci nici rugăciunea noastră n'o prime@te că zice- C#n$ staţi $e vă ruaţi, iertaţi tot ce aveţi asupra cuiva, ca 'i atăl vostru Cel $in ceruri să vă ierte vouă re'elile voastre #!arcu $$, ;:(.cela@i lucru ne înva6ă !ântuitorul @i în rugăciunea domnească atăl nostru, pe care o rostimzilnic, diminea6a @i seară- "i ne iartă nouă re'elile noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri #!atei 9, $;(. Dacă nu iertăm noi mai înt#i pe &raţii no'tri, nici atăl nostru ceresc nune va ierta păcatele noastre.

• Iertarea este o condiţie obligatorie pentru mântuirea omului, a lumii întregi.• Iertarea st la temelia pcii din inim !i a cuno!tinţei "iecruia dintre noi.• Iertarea sal#ea$ "amilia de di#orţ !i distrugere, sal#ea$ rudele de ceart !i %udecţi,

sal#ea$ lumea de r$boaie, de ur !i de moarte.Însă nimic nu'i mai greu pentru noi oamenii decât să iertăm pe cei ce ne'au ignit, ne'au defăimatsau ne'au păgubit. Pentru un cuvânt de ocară, pentru un lucru de nimic, pentru o mică pagubă,unii cre@tini trăiesc în ceartă, @i c5iar înură, ani de zile. a aung la udecată @i la fapte derăzbunare, încât nici preotul din paro5ie, nici rudele, nici bătrânii satului, nici boala @i frica mor6iinu le înmoaie inima să se ierte, să se împace unii cu al6ii. De aceea nu pu6ini mor certa6i între ei,spre ve@nica lor osândă. "ă după moarte nimeni nu mai poate face nimic pentru mântuirea lui.

ceastă stare grea de ură @i răzbunare dintre oameni, care duce pe acei care nu iartă la moarte, oarată )ristos foarte clar în pilda din Evang5elia care s'a citit astăzi. Împăratul care ia socotealasluilor sale este Împăratul ;ristos care ne va u$eca pe toţi la s&#r'itul veacurilor. Datornicul



care $atorea%ă Împăratului ceresc %ece mii $e talanţi este &iecare $intre noi, care $atorăm lui ;ristos pocăinţă, lacrimi, milostenie 'i iertare pentru mulţimea păcatelor pe care le-am &ăcut.

Dar în timp ce Dumnezeu, ca un tată bun, ne iartă toată datoria, adică toate păcatele, noi oameniinu iertăm pe cei ce ne'au gre@it pu6in, ci le cerem datoria cu dobândă. 7ar dacă nu ne întorcdatoria ne răzbunăm pe ei, îi dăm în udecată, le dorim răul, nu'i iertăm până la moarte. De aceea@i Dumnezeu se supără pe cei care nu iartă pe aproapele, ci trăiesc în ură @i răzbunare, @i le va

zice la udecată- luă vicleană, toată $atoria aceea ţi-am iertat-o a$ică toate păcatele pentrucă M-ai ruat. u se că$ea oare ca 'i tu să ai milă $e cel împreună sluă cu tine, precum 'i Eu am avut milă $e tine4 "i m#niin$u-se stăp#nul lui, l-a $at pe m#na c)inuitorilor, p#nă ce-i va plăti toată $atoria (Matei 18, 32-3&).

u%iţi ce %ice ;ristos, tăp#nul vieţii 'i al morţii4 Pe cei ce nu iartă pe aproapele lorF niciDumnezeu nu-i va ierta la Ludecata cea mare de apoiF ci *i va arunca *n chinurile iaduluipentru vecii vecilor "ă dacă *n via,ă nu ne pocăimF nici nu iertămF nici nu 'acem milostenieşi murim aşaF nu vom avea iertare niciodată şi nimeni nu ne va mai scoate din veşnica

os(ndă7ubi6i credincio@i, cea mai mare virtute creştină este iu7irea Ea este via6a noastră @i avemnevoie de ea ca de aer. De aceea, spune &#ntul Evan)elist oan* Dumne%eu este iu6ire. ar iertarea, împăcarea, milostenia, cercetarea 6olnavilor, primirea străinilor 'i altele asemeneasunt &iicele cele mai mari ale iu6irii cre'tine.

Iu7irea de Dumnezeu şi iu7irea de aproapeleF sunt poruncile cele mai mari din &'(ntaEvanghelie care stau la temelia m(ntuirii noastre De 'elul cum vom şti să iertămF să aLutămpe aproapeleF să ră7dăm pe to,iF să 'acem paceF să nu ne răz7unămF de aceasta depindepacea noastrăF 7ucuria vie,ii noastreF m(ntuirea 'iecăruia dintre noi

Dar ce să &acă acei cre'tini, care î'i cer iertare $e la cei cu care sunt certaţi, $ar aceia nu vor să-i ierte4 ă &acă ce ne învaţă &inţii ărinţi . Înt#i să se roae lui Dumne%eu pentruîm6l#n%irea vrăma'ilor lor. ă ceară s&atul $u)ovnicilor lor 'i să le respecte cuv#ntul. poi să-'i ceară personal iertare $e la cei cu care sunt certaţi, prin cuvintele* 9artă-mă, &rate,

pentru toate c#te ţi-am re'it 'i Dumne%eu să te ierte9 ertarea să se &acă cel mai 6ine în6iserică, sau în casa unuia $intre ei, sau în casa preotului. Dacă cearta este vec)e 'i mare,împăcarea să se &acă în pre%enţa preotului, 'i să se înc)eie cu o ruăciune $e mulţumire 'i

c)iar cu o masă cre'tinească, sau acor$area reciprocă $e $aruri. Dacă aproapele nu vrea săne ierte, să urmăm s&atul $u)ovnicului, să cerem iertare $e trei ori 'i a'a, $acă nu ne mustrăcon'tiinţa, ne putem împărtă'i cu &intele aine. ar $acă încă suntem tul6uraţi 'i ne c)inuie

#n$urile $e ră%6unare, să am#năm &#nta Împărtă'anie, ca să nu ne &ie spre os#n$ă. merenia 'i ruăciunea curată ne aută cel mai mult la împăcare. Cine urmea%ă caleaaceasta, acela nu este $eparte $e m#ntuire

Citim în ateric că un căluăr t#năr s-a $us la un si)astru 6ătr#n 'i i-a spus că are vra6ăasupra cuiva 'i nu-l poate ierta nici$ecum. a$arnic l-a în$emnat 6ătr#nul la iertare, că

ucenicul nu voia să-l ierte. tunci $u)ovnicul a %is ucenicului* 9ă spunem împreună atăl nostru, &iule9 e c#n$ ucenicul %icea* 9"i ne iartă re'elile noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri9, 6ătr#nul îi spuse* 9u a'a, &iule Ci să %icem "i nu ne ierta nouă re'elilenoastre, precum nici noi nu iertăm re'iţilor no'tri9 u%in$ aceasta ucenicul, a că%ut în



enunc)i 'i a %is* 9artă-mă, părinte, că am re'it Din clipa aceasta am iertat pe &ratelemeu9

@a să facem @i noi, fra6i cre@tini. 4ă cerem iertare întâi @i să iertăm cu dragoste pe to6i, ca să fim@i noi ierta6i de Dumnezeu pe pământ @i în cer. "ăci fără iertare nu avem mântuire, nici nu putemzice atăl nostru.

&ă rugăm pe Dumnezeul dragostei şi pe 3iul lui DumnezeuF "are &-a răstignit pe cruce dindragoste pentru noiF să ne *mpace pe to,i *n numele &ăuF ştiind că dragostea nu moareniciodatăG

Amin

&'(ntul Ioan )ură de Aur - "uv(nt la Duminica a XI-a după Pogor(rea &'(ntului Duh -Despre darea de seamă ce are să ni se ceară şi despre *mpăcare

Fsemenea este Împărăţia lui Dumne%eu omului împărat, care a vrut să se socotească cusluile saleB (Matei 18, 23)

Au trece repede, fără băgare de seamă, peste aceste cuvinte, ci prive@te la udecata ce se

înseamnă aici3 intră în con@tiin6a ta proprie @i gânde@te ce ai făcut în toată via6a ta. "ând auzi căDomnul voie@te a se socoti cu slugile 4ale, gânde@te că prin acestea se referă la împăra6i,căpetenii de o@ti @i domni, boga6i @i săraci, slugi @i stăpâni, în scurt, la to6i. "ăci noi to6i ne vomarăta înaintea scaunului udecă6ii lui )ristos.

De e@ti bogat, gânde@te că @i tu odată trebuie să dai socoteală dacă ai c5eltuit averea ta pentrudesfătări sau pentru cei săraci, pentru lingu@itori @i măgulitori sau pentru cei nevoia@i, pentrudezmierdări sau pentru faptele milosârdiei, pentru lu0, mâncare @i îmbuibare sau pentru autorulcelor strâmtora6i. Ii nu numai pentru întrebuin6area avu6iei tale ai să dai seamă, ci @i pentru felul

în care ai câ@tigat'o, de ai adunat'o cu munca cea dreaptă sau prin răpire, prin zgârcenie @ilăcomie de avere, de ai mo@tenit'o de la tatăl tău sau prin efuirea sărmanilor @i a văduvelor.

Însă nu numai bogatul are să dea seama despre bogă6ia sa, dar @i săracul despre sărăcia sa, de a



suferit'o cu răbdare @i cu mul6umire lui Dumnezeu sau a fost trist @i cârtitor @i a 5ulit pronia, cânda văzut pe altul întru îndestulare @i prisosin6ă, iar pe sine întru lipsă @i nevoie.Pe cei boga6i îi va întreba Dumnezeu despre milostenia cea dată, iar pe cei săraci despre răbdare,dar nu numai despre răbdare, ci @i despre milostenie, căci sărăcia nu face neputincioasă darea demilostenie. Dovadă la aceasta este vă$uva cea $in Evan)elie, care a pus cei $oi 6ani în cutia

ert&elor 'i cu toată micimea $arului ei, a cov#r'it pe toţi cei care aruncaseră acolo mult (Marcu 12, &2-&3).

Ii nu numai săracii @i boga6ii, dar încă @i stăpânirile @i udecătorii trebuie să dea seama cu de'amănuntul dacă n'au vătămat dreptatea, dacă vreodată n'au rostit vreo 5otărâre după favoare saudin nefavoare, dacă n'au udecat vreodată strâmb, ademeni6i de lingu@ire, dacă n'au prigonit, dinrăzbunare, pe cei nevinova6i.

Ii nu numai stăpânirile lume@ti, ci @i înainte'stătătorii biserice@ti trebuie să dea seama de purtareadregătoriei lor @i tocmai ei au să fie supu@i la cea mai ageră @i mai aspră cercetare.Propovăduitorul Evang5eliei va fi acolo cercetat cu tot dinadinsul, dacă nu cumva el, din lenevire

sau din altă pricină, a scăpat prileul de a spune @i a propovădui ceea ce era dator, dacă a făcut elînsu@i ceea ce propovăduia, dacă a spus el toate lămurit @i n'a trecut nimic din cele ce sluesc spremântuire.

7ar cel ce a auns la dregătoria episcopală, cu cât este mai sus, cu atât mai aspră socoteală trebuiesă dea3 dacă a 6inut tare @i drept învă6ătura cea adevărată, cât @i dacă a spriinit @i apărat pe ceisăraci3 dacă a sfin6it el la preo6ie numai oameni de treabă @i despre mii de alte lucruri.

+a acestea se referă @i postolul Pavel, când scrie către imotei- AM#inile $era6ă să nu-ţi pui <la )irotonie= pe nimeni, nici te &ace părta' la păcate străine B < imotei 5, 22=. Încă @i înepistola către evrei vorbe@te despre aceia@i înainte'stătători @i roste@te înfrico@ate cuvinte-

Ascultaţi pe învăţătorii vo'tri 'i vă supuneţi lor, care prive)ea%ă pentru su&letele voastre, cacei ce vor să $ea seamăB <Evrei 13, 1+=.

'i nu numai pentru "aptele noastre, ci !i pentru #orbele noastre a#em s dm seam. ând noiîncredinţm bani slugilor noastre, cerem de la ei socoteal amnunţit despre toate tot a!a !i

Dumne%eu, Care ne-a încre$inţat cuv#ntul, va cere $e la noi socoteală $espre între6uinţarealui. u asprime se #a iscodi !i cerceta, dac noi n-am risipit cu#ântul "r luare-aminte !i "r

"olos.

Aici întrebuin6area cea nebunească a banilor, niciodată n'a pricinuit a@a de mare pagubă, ca @icuvintele cele nefolositoare @i negândite. Dacă banii c5eltui6i fără folos ne'a vătămat adeseoriavu6ia noastră, cuvintele cele nefolositoare, adeseori au zăpăcit familii întregi @i au răsturnatsufletele în pierzare. Paguba în avu6ie se poate iară@i îndrepta, iar cuvântul, odată grăit, rămânegrăit.7ar că în adevăr noi trebuie să dăm seamă de cuvintele noastre, ascultă pe )ristos, când zice- AGăspun vouă că pentru tot cuv#ntul $e'ert, pe care-l vor răi oamenii, vor $a seamă în %iua

u$ecăţii. Că $in cuvintele tale te vei în$repta 'i $in cuvintele tale te vei os#n$iB <Matei 12, 3(-

3+=.

Dar nu numai de ceea ce grăim, ci @i de ceea ce auzim vom da seamă. @a de pildă, când eu primesc o pâră mincinoasă asupra aproapelui meu, căci se spune- Aă nu asculţi vor6e



mincinoaseB <e'irea 23, 1=. Deci, dacă @i cei care primesc o vorbă mincinoasă se osândesc, cumse vor putea apăra clevetitorii @i pârâ@ii cei mincino@i?

Dar ce zic eu despre cele ce noi vor7im şi auzimF noi avem să dăm seamă şi de cele ceg(ndim Încă @i postolul Pavel arată aceasta, când zice- AMai înainte $e vreme nimic să nu

u$ecaţi, p#nă ce Domnul va veni, Care va 'i lumina cele ascunse ale întunericului 'i va arătas&aturile inimilorB < Corinteni !, 5=. @a, de pildă, când tu vorbe@ti cu strâmbătate @i cu inimă

rea către fratele tău, cu gura @i cu limba îl lauzi, iar în inima ta e@ti plin de ură @i de zavistie cătredânsul.

oate acestea )ristos le va aduce la lumina zilei. Ii pentru a arăta încă mai lămurit că nu numai pentru faptele noastre, dar @i pentru gândurile noastre vom da seama, Domnul )ristos zice- Aot cel ce caută la &emeie spre a o po&ti, iată a prea curvit cu $#nsa întru inima sa B <Matei 5, 28=.Păcatul, de@i nu este vădit în faptă, ci se ascunde în inimă, totu@i, prin aceasta nicidecum nu estefără de vinovă6ie.

'a$ar, c#n$ tu au%i că Domnul voie'te a se socoti cu sluile ale, nu trece repe$e peste acestecuvinte, ci #n$e'te că aceasta prive'te toate clasele sociale, toate v#rstele, pe toţi, 6ăr6aţi 'i &emei. @#n$e'te ce &el $e u$ecată are să &ie aceea 'i a$u-ţi aminte $e toate păcatele tale. Căci $e'i noi le-am uitat, Dumne%eu nu le va uita, ci va pune înaintea oc)ilor no'tri toateîncălcările $e lee ale noastre, $acă nu le vom &i st#rpit încă aici pe păm#nt prin pocăinţă,mărturisire 'i prin iertarea supărărilor în$urate $e noi.

Însă pentru ce se socote'te Domnul cu sluile ale4 u pentru că El n-ar &i 'tiut ceva, căci cum ar &i aceasta cu putinţă celuia Care 'tie toate încă înainte $e a se &i &ăcut4 "i pentru casă te convingă pe tine, sluga 4a, că ceea ce datorezi, cu dreptate datorezi @i nu numai pentru ca săte convingi de datoria ta, ci @i pentru ca tu să te sloboze@ti de ea.Pentru aceea @i Proorocul 7saia a trebuit să pună înaintea poporului iudeu păcatele lui. AGeste'te

poporului Meu păcatele sale 'i casei lui acov &ără$eleile saleB <saia 58, 1=, nu numai pentruca iudeii să le audă, ci @i pentru ca ei să se facă mai buni."ând împăratul din Evang5elie a început socoteala, a găsit pe unul care îi datora zece mii detalan6i. ot ce i se încredin6ase, c5eltuise. "u adevărat, o datorie mare K "i el nu avea nimicL,zice 4fânta 4criptură, Kcu ce să poată plăti L. Ce însemna aceasta* Ael nu avea nimicB 4 ceastanu înseamnă altceva decât- El era lipsit $e &apte 6une 'i nu se în$eletnicise cu nici un lucru6un, care să i se &i putut socoti spre iertarea păcatelor. $ică &aptele 6une, 6a încă 'i

su&erinţele 'i neca%urile, ni se vor socoti spre iertarea păcatelor.

ceasta înva6ă )ristos în pilda pentru săracul +azăr, unde vraam zice către omul bogat- Aentru că a%ăr, în viaţa sa cea păm#ntească, a ră6$at at#tea rele, $e aceea el acum sem#n#ieB <uca 1(, 25=. Dar mai mult $ec#t neca%urile, $ec#t 6olile 'i su&erinţele, ni se vor socoti spre iertarea păcatelor lucrările cele 6une, pe care noi le săv#r'im $e 6ună voie. otu@i,acea slugă n'a putut arăta nici o singură faptă bună, ci numai o covâr@itoare povară de păcate.

A?iin$că el nu avea cu ce să plătească, Domnul a poruncit să-l v#n$ăB.

ocmai dintru aceasta trebuie să recuno@ti tu iubirea de oameni a Domnului, că pe de o parte, sesocote@te cu robul, iar pe de altă parte, porunce@te să'l vândă3 căci amândouă le face ca să'lmântuiască. Din ce cunoa@tem aceasta? Din cele de la sfâr@it. Dacă Domnul înadins ar fi voit să'lvândă, cine +'ar fi putut opri de la aceasta? Dar pentru ce a poruncit să'l vândă, când El nu voiaaceasta cu tot dinadinsul? Prin acea îngrozire, El a voit să'i sporească frica @i aceasta voia a i'o



spori pentru ca să'l silească pe acela să se roage. 7ar la rugăciune voia să'l silească, pentru ca să'l poată ierta. El l'ar fi putut slobozi înainte de rugăciune, dar n'a făcut aceasta, ca să nu'l facă @imai rău. El putea să-l ierte înainte $e a se socoti cu el, $ar pentru ca acela să cunoascămărimea neleiuirii sale 'i să &ie mai 6l#n$ 'i mai milostiv către aproapele său, $e aceea i-aarătat mai înt#i mărimea $atoriei sale 'i apoi i-a iertat-o.oate acestea le'a făcut Dumnezeu

pentru ca să înmoaie inima cea vârtoasă a aceluia. 7ar dacă prin toate acestea nu se îndreaptă,atunci nu Dumnezeu, ci acela care nu se îndreaptă poartă vinovă6ia.

4ocoti6i acum în ce c5ip Domnul tratează pe slugă K lua aceea, zice 4fânta 4criptură, că%#n$ la picioarele $omnului său, se rua %ic#n$* Doamne, mai înă$uie-mi, 'i-ţi voi plăti ţie tot L. Eln'a zis că nu avea cu ce să plătească, căci astfel este obiceiul datornicilor, că ei @i când nu pot

plăti, totu@i făgăduiesc toate, numai să scape din încurcătură.

sculta6i acum voi, cei trândavi la rugăciune, lua6i aminte cât de mare este puterea rugăciunii4luga nu putea dovedi nimic bun, dar îndată ce el a alergat la rugăciune, a putut mi@ca pe domnulla compătimire. @adar să nu obosim întru cerere @i rugăciune "ine era mai pri5ănit decât

această slugă? Ii el totu@i n'a zis întru sine- KEu nu mai am trecere la domnul meu, sunt plin deru@ine @i nu mă pot apropia de dânsul, nu pot să'l rogL. @a zic mul6i păcăto@i cuprin@i de o fricăce vine din iad @i duce la iad.

u %ici că nu ai trecere la Domnul4 ocmai pentru aceea întoarce-te la D#nsul, ca iară'i să$o6#n$e'ti încre$erea. cela pe care tu ai să- îm6l#n%e'ti nu este un om $e care tu te-ai ru'ina, ci este Domnul Dumne%eu, Care mai mult $ec#t tine însuţi $ore'te iertarea ta. uînsuţi poate că nu te înrie'ti a'a $e mult pentru m#ntuirea ta, precum El.

u nu ai încre$ere4 Dar tocmai pentru aceea tre6uie să ai încre$ere, căci cel ce ve$e că nu arenă$e$e $e a se în$repta pe sine, tocmai acela are mai multă nă$e$e la )arul $umne%eiesc. Pede altă parte, de asemenea, este cea mai mare ru@ine a voi cineva să se dezvinovă6ească pe sineînaintea lui Dumnezeu."ine face aceasta este un nelegiuit, c5iar de ar fi fost cândva cel mai sfânt. Dimpotrivă, acela seva îndrepta care se socote@te pe sine cel mai nevrednic. ceasta o dovedesc fariseul @i vame@uldin Evang5elie. 'a$ar, să nu ne în$oim $in cau%a păcatele noastre, nici să &im &ără $enă$e$e, ci să ne apropiem $e Dumne%eu întru ruăciune, să că$em înaintea ui 'i să-ruăm, precum a &ăcut slua aceea.

4ă vedem acum în ce c5ip Domnul a iertat slugii datoria. A"i milostivin$u-se $omnul sluii aceleia, l-a slo6o%it 'i i-a iertat 'i $atoriaB. 'a$ar, nu te ru'ina a rua pe Domnul, ci ru'inea%ă-te mai v#rtos numai $e păcatele tale nu te în$oi 'i nu părăsi ruăciunea, ci apropie-te $e Domnul c)iar c#n$ e'ti păcătos, ca să- împaci 'i să- $ai putinţa $e a-"i arătamilostivirea a prin iertarea păcatelor tale. Dacă te temi a te apropia $e D#nsul, împie$ici 6unătatea ui $e a se arăta 'i opre'ti 6oăţia )arului ău.

De aceea, să fim neobosi6i întru rugăciune. De am fi noi căzu6i în prăpastia cea mai adâncă a păcatelor, rugăciunea poate în curând iară@i a ne scoate. Aimeni n'a păcătuit a@a de mult ca sluga

aceea3 ea a săvâr@it tot felul de păcate. ceasta înseamnă cei zece mii de talan6i @i el era cu totulde@ert de lucrurile cele bune, pentru că el nu avea nimic cu ce să plătească. Ii totu@i, puterearugăciunii a putut să'l mântuiască. @adar, atât de mult a putut rugăciunea, încât a putut izbăvi de

pedeapsă @i de osândă c5iar pe acela, care cu zeci de mii de fapte a supărat pe Domnul.



otu@i, ruăciunea sinură nu &ace totul, ci ea are autor )arul lui Dumne%eu, care )ar, propriu-%is, &ace totul 'i $ă 'i ruăciunii puterea sa. ceasta se arată în cuvintele- K "i milostivin$u-se $omnul sluii aceleia, l-a slo6o%it 'i i-a iertat 'i $atoriaL. Dintru aceasta trebuiesă recuno@ti că @i înainte @i după rugăciunea slugii, milostivirea Domnului a făcut totul.Dar tot binele ce făcuse sluga prin rugăciunea sa, l'a pierdut prin învârto@irea sa către tovară@ulsău. Ducându'se, a aflat pe unul dintre cei ce slueau cu el @i care îi datora o sută de dinari @i cum

l'a prins, l'a apucat de grumaz @i i'a zis- Alăte'te-mi ce-mi e'ti $atorB. Ce putea să &ie mai neru'inat $ec#t purtarea aceasta4

"uvântul iertării sale răsuna încă în urec5ile lui @i totu@i, el a@a de mult uitase bunătateaDomnului Ge%i c#t este $e 6ine a-'i a$uce aminte cineva tot$eauna $e păcatele sale4 Dacăacest sluitor @i'ar fi amintit propriile sale păcate, el nu ar fi fost a@a de rău @i neomenos. De acea

%ic eu a$eseori 'i nu voi înceta a %ice, că &oarte &olositor 'i $e tre6uinţă este ca tot$eauna să nea$ucem aminte $e toate păcatele noastre. imic nu poate &ace pe su&let a'a $e înţelept, 6l#n$ 'i lini'tit, ca permanenta amintire a păcatelor sale.

De aceea, postolul Pavel a@a de adeseori î@i amintea păcatele sale, nu numai cele de după botez,dar încă @i cele pe care le săvâr@ise înaintea botezului, de@i acestea din urmă toate se stârpiseră

prin botez.

7ar dacă Pavel î@i aducea aminte încă @i de păcatele săvâr@ite înainte de botez, cu cât mai vârtosdatorăm noi să ne amintim încălcările de lege săvâr@ite după botez? rintr-o ast&el $e amintire,noi nu numai stinem păcatele, ci prin aceasta ne &acem încă mai iu6itori către alţii 'i sluim

Domnului cu mai multă 6unăvoinţă, căci pomenin$ pururea re'elile noastre, tot$eauna nea$ucem aminte $e în$urarea ui.

Au a@a a făcut sluga din Evang5elie, ci uitând mărimea propriei lui datorii, s'a învârto@at cătretovară@ul său @i iară@i a pierdut tot ce dobândise prin îndurarea cea dumnezeiască. A"i apuc#n$u-l, îl suruma %ic#n$* lăte'te-mi ce-mi e'ti $atorB. El nu zice- Kplăte@te'mi o sută de dinariL,căci el se ru@ina, fiindcă acea datorie era atât de mică, ci zicea numai- KPlăte@te'mi ce'mi e@tidatorL. 7ar acela a căzut la picioarele lui @i îl ruga, zicând- AMai înă$uie'te-mă 'i îţi voi plătiB.

Prin aceste cuvinte, sluga cea dintâi dobândise iertare de la domnul @i pentru aceea se cuvenea caele să fie folositoare @i tovară@ului. Dar crudul acela nici prin aceste cuvinte nu s'a domolit @i nici

nu a gândit că tocmai prin acele cuvinte se mântuise @i el. Dacă el ar fi iertat pe tovară@ul săuînainte ca domnul să'i ierte datoria lui @i să'i arate a@a de mare 5ar, aceasta ar fi fost o faptămărinimoasă.

Dar acum, după ce lui i s'a iertat o a@a de mare datorie @i i s'a dat un 5ar atât de mare, acum elera oarecum îndatorat a fi cu pogorământ către tovară@ul său. Însă el n'a făcut a@a, nici nu @i'aadus aminte ce deosebire mare era între iertarea de care el se împărtă@ise @i între ceea ce trebuiasă facă el tovară@ului său.Datoria aceea se suia la zece mii de talan6i, aceasta numai la o sută de dinari. cela făcuse

încălcare de lege împotriva domnului său, acesta era dator numai tovară@ului său. După ce elînsu@i căpătase o binefacere, de@i domnul nu aflase întru el nimic bun, ar fi trebuit ca @i el să fiecompătimitor. Dar la toate acestea el nu gândea, ci orbit de mânie, a apucat pe tovară@ul său @i l'aaruncat în temni6ă.



Gă%#n$ aceasta, celelalte slui s-au întristat , cum spune 4fânta 4criptură, 'i l-au p#r#t $omnului. Ii auzind domnul acestea, l'a c5emat la sine, l'a înfă6i@at iară@i înaintea udecă6ii @i azis- Aluă vicleană, eu ţi-am iertat toată $atoriaB. "ând sluga era datoare #c5iar cu zece mii detalan6i(, domnul nu i'a vorbit nici un cuvânt de ocară, dar după ce acela a fost nemilostiv cătretovară@ul său, $omnul s-a m#niat, pentru ca noi să ve$em că Dumne%eu mai u'or ne iartă

păcatele noastre cele împotriva ui, $ec#t cele împotriva &raţilor no'tri. A"i $omnul l-a $at peel muncitorilor, p#nă ce va plăti toată $atoria luiB.

Deci, care păcat poate să &ie mai mare $ec#t nemilostivirea 'i neîmpăcarea către &raţi, $evreme ce Dumne%eu pentru acest păcat î'i retrae 6ine&acerile ale4 Dar este scris- ADarurilelui Dumne%eu 'i c)emarea ui nu se pot lua înapoiB <Homani 11, 2/=. entru ce oare, numai $e această $ată, $arul )arului 'i iertarea cea $ată iară'i se retra4 entru neîmpăcare.

De aceea, nu gre@e@te cel ce va socoti că gre@eala aceasta este cea mai rea din toate. "5iar de s'ar ierta toate celelalte păcate, păcatul acesta nu se va ierta3 ba @i cele mai dinainte iertate, din pricinaacestuia, iară@i se vor imputa din nou.

Aeîmpăcarea este a@adar un rău îndoit. Întâi, ea însă@i nu se iartă3 al doilea @i datoriile cele vec5i,care fuseseră iertate, prin neîmpăcare iară@i se înnoiesc. @a s'a întâmplat @i cu sluga dinEvang5elie. "ăci Dumnezeu nimic nu ură@te @i nimic nu urgise@te a@a de tare ca pe omulneîmpăcat. cestea ne'a arătat El aici, dar @i în rugăciunea pe care El însu@i ne'a învă6at'o- A"i ne iartă nouă re'elile noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'triB <Matei (, 12=.

"tiin$ toate acestea 'i scriin$ în inima noastră pil$a 6i6lică, la &iecare amintire $e răul ce amsu&erit $e la alţii, tot$eauna să ne a$ucem aminte $e cele cu care noi în'ine am m#niat pe

Domnul. ?rica pentru propriile noastre păcate u'or va $omoli m#nia noastră pentru re'elilealtora. ar $acă totu'i voim să #n$im la re'eli, să #n$im la ale noastre proprii.

Dacă #n$im la păcatele noastre, atunci nu ne vom aminti re'elile altora. Dacă, $impotrivă,noi uităm păcatele noastre proprii, cu at#t mai lesne că$em în os#n$irea altora.

Dacă sluga aceea n'ar fi uitat datoria sa de zece mii de talan6i, nu @i'ar mai fi adus aminte de cei osută de dinari. Î însă fiindcă el a uitat datoria aceea, a apucat pe tovară@ul său @i fiindcă el a cerutînapoi datoria cea mică, s'a încărcat iară@i cu povara celor zece mii de talan6i.

De aceea eu zic, cu îndrăzneală, că neîmpăcarea este păcatul cel mai mare. Au, nu eu zic aceasta,ci o zice însu@i )ristos prin pilda aceasta. De aceea, înainte $e toate, să #n$im a ne curăţi $em#nie 'i a ierta vrăma'ilor no'tri, 'tiin$ că nici ruăciunea, nici milostenia, nici postul, nici împărtă'irea cu &intele aine, nici altceva nu ne va putea m#ntui în %iua aceea, $acă noi nune-am împăcat.

7ar dacă ne'am împăcat, atunci păcatele noastre pot fi iertate, căci )ristos zice- ADe veţi iertaoamenilor re'elile lor, atăl vostru Cel $in cer va ierta 'i vouă re'elile voastre iar $acă nuveţi ierta altora, nici atăl vostru nu vă va ierta vouăB <Matei (, 1!-15=.

@adar, pentru ca noi aici să petrecem o via6ă pa@nică @i lină, iar după moarte să dobândimiertarea @i lăsarea păcatelor noastre, trebuie să ne sârguim a ne împăca cu to6i vrăma@ii pe care îiavem. tunci iară@i vom împăca cu noi @i pe Domnul, c5iar de am fi săvâr@it împotriva +ui zecide mii de păcate @i vom fi părta@i fericirii celei viitoare. e care, &ie să o $o6#n$im noi toţi, prin



)arul 'i prin iu6irea $e oameni a Domnului nostru isus ;ristos, Căruia se cuvine cinstea 'i puterea, în vecii vecilor. min.

<$in Fre$ici la $uminici 'i săr6ătoriB=

&'(ntul Ioan )ură de Aur - "uv(nt la pilda celui ce datora zece mii de talan,i

"a @i cum m'a@ întoarce la voi dintr'o lungă călătorie, a@a mă simt eu astăzi. "ei care iubesc,dacă nu pot sta de vorbă cu cei pe care îi iubesc, n'au nici un folos că stau aproape unii de al6ii.@a @i eu- eram în ora@, dar nu mă sim6eam mai bine decât cei pleca6i în străinătă6i, pentru căatâta vreme n'am putut să vă vorbesc. Dar, ierta6i'mă Au trândăviei, ci bolii s'a datorat tăcerea1oi vă bucura6i acum că am scăpat de boală Eu mă bucur pentru că vă văd pe voi, iubi6ii mei

"ă @i pe vremea când eram bolnav, mai cumplită decât boala era neputin6a de a lua parte laaceastă iubită adunare. 7ar acum, după ce'am scăpat de boală, mai plăcută decât sănătatea îmieste putin6a de'a mă desfăta în voie de dragostea voastră. Aici nu arde atâta fierbin6eala trupului

pe cei bolnavi de friguri, cât ne arde sufletul despăr6irea de cei dragi. După cum bolnavii de



friguri caută vase @i pa5are cu apă rece, tot a@a cei îndrăgosti6i caută c5ipurile celor iubi6i. Itiuasta bine to6i cei care iubesc.

)aide dar, pentru că am scăpat de boală, să ne îndestulăm unii de al6ii, dacă e cu putin6ă să nesăturăm vreodată "ă dragostea nu @tie de sa6iu, ci cu cât se desfată mai mult de c5ipul celor dragi, cu atât îi cre@te mai mare văpaia. ar avel, călău%a $raostei, 'tiin$ 6ine asta, spunea*

imănui cu nimic să nu &iţi $atori $ec#t cu iu6irea unuia &aţă $e altul umai $atoria

aceasta se plăte'te mereu 'i nu se stine nicio$ată. ă &ii mereu $ator cu $raostea, e 6ine 'i vre$nic $e lau$ă. C#n$ e vor6a $e 6ani, lău$ăm pe cei ce n-au nici o $atorie $ar c#n$ e vor6a$e $raoste, lău$ăm 'i a$mirăm pe cei care-s mereu $atori. C#n$ nu-ţi plăte'ti $atoriile6ăne'ti, e semn $e nec)i6%uinţă $ar c#n$ nu stini nicio$ată $atoria $raostei, e semn $e omcu 6ună u$ecată.

4ă nu vă necăi6i de va fi lung cuvântul ce am să vi'$ spun 1reau să vă învă6 un cântec minunatde 5arpă A'am să folosesc o liră fără via6ă, ci în locul coardelor de 5arpă voi atinge poruncile luiDumnezeu @i faptele 4cripturii. Ii după cum cântăre6ii din 5arpă iau degetele ucenicilor @i le duc

încet la coardele 5arpei @i'i înva6ă să le atingă cu măiestrie, ca să scoată din ni@te coarde mutesunete mai dulci @i mai plăcute decât orice sunet, tot a@a voi face @i eu- în loc să vă iau degetelevoastre, vă voi lua sufletul vostru @i'$ voi duce înspre poruncile lui Dumnezeu3 voi ruga apoidragostea voastră să le atingă cu măiestrie, ca să încânta6i cu dulcea6a cântecului vostru nu sobor de oameni, ci popor de îngeri.

Au'i de'auns numai rostire de dumnezeie@ti cuvinte, ci trebuie ca ele să se prefacă în fapte,întocmai ca @i la o 5arpă- atinge coardele ei un maestru, @i le atinge @i un necunoscător3 acesta dinurmă supără pe cel care'$ aude, celălalt desfată @i încântă. Ii doar degetele's la fel, @i coardeleacelea@i, dar nu @i măiestria. ot a@a @i cu dumnezeie@tile 4cripturi- citesc mul6i dumnezeie@tilecuvinte, dar nu to6i câ@tigă, nu to6i folosesc. Pricina e că nici nu adâncesc cele spuse în 4criptură,nici nu ating cu măiestrie 5arpa. "ă ceea ce e măiestria cântatului din 5arpă, aceea e prefacerea înfapte a legilor lui Dumnezeu.

În tot timpul postului celui mare am atins numai o coardă din legile dumnezeie@ti, vorbindu'vă delegea despre urăminte3 @i datorită 5arului lui Dumnezeu, multe guri ale ascultătorilor mei auînvă6at de la mine cântul acestei legi3 s'au dezbărat de obiceiul cel rău de a se ura pe Dumnezeu@i au acum necontenit, în orice vorbire- MdaL, sau MnuL, sau Mcrede'măL. De i'ar sili nevoia a mii@i mii de trebi, mai mult de aceste cuvinte nu vor să rostească.

Dar pentru că nu'i de auns spre mântuirea noastră numai păzirea unei singure porunci, 5aide săvă duc astăzi @i la alta. Da, n'au împlinit to6i porunca de mai înainte, dar trecând vremea, îi vor aunge pe cei ce'o împlinesc @i cei răma@i în urmă. Itiu că atâta râvnă au, într'adevăr, to6i pentru

porunca asta, încât @i în casă, @i la masă se iau la întrecere bărba6ii cu femeile, robii cu cei liberi,ca să o împlinească. Ii am fericit pe cei ce stau la masă cu o râvnă ca aceasta. Poate fi oare omasă mai sfântă ca aceea de la care sunt izgonite be6ia, lăcomia @i toată nebunia @i la care acesteaau fost înlocuite cu întrecerea în păzirea legii lui Dumnezeu, la care bărbatul î@i păze@te so6ia, iar so6ia pe bărbat, ca să nu cadă niciodată în adâncul călcării poruncii, căci de o va călca, pedeapsă

cumplită îl a@teaptă?

4tăpânul nu se ru@inează când e mustrat de robi, nici casnicii răi când sunt îndrepta6i spre caleacea bună A'ai gre@i dacă ai numi o casă ca aceasta iserică a lui Dumnezeu. Este vădit că acolounde domne@te atâta în6elepciune, încât c5iar în timp de desfătare oamenii se îngriesc de păzirea



legilor dumnezeie@ti, unde to6i cei de fa6ă luptă @i se întrec unii cu al6ii pentru atingerea acestuiscop, acolo orice demon, orice putere vicleană este alungată, fiind de fa6ă )ristos, care 4e bucurăde această frumoasă întrecere a robilor 4ăi @i le dă din bel@ug toată binecuvântarea +ui. Pentruaceea deci, lăsând porunca aceasta căci @tiu că ea, cu 5arul lui Dumnezeu, va cuprinde totora@ul, pentru că voi de la început a6i îmbră6i@at'o cu însufle6ire @i i'a6i pus început puternic ',deci lăsând porunca aceasta, voi trece la alta, anume la aceea care ne porunce@te să dispre6uimmânia.

După cum la c5itară nu'i de auns să love@ti o singură coardă ca să cân6i o melodie, ci trebuie sătreci peste toate cu ritmul cuvenit, tot a@a @i cu virtutea sufletului- nu ne e de auns pentrumântuire, precum am mai spus, numai o singură lege, ci trebuie să le păzim cu c5ibzuială petoate c5iar, de vrem să glăsuim o cântare mai plăcută @i mai de folos decât orice cântare plină dearmonie. învăţat ura ta să nu se mai ure4 învăţat lim6a ta să spună* F$aB sau FnuB înorice împreurare4 ă se înveţe a se sc#r6i 'i $e orice cuv#nt $e ocară ă se înveţe a pune mai multă r#vnă pentru împlinirea acestei porunci, pentru că în$eplinirea ei cere $e la noi osteneală 'i mai multă. +a porunca cealaltă trebuie numai să ne biruim obi@nuin6a3 când e vorba

însă de stârpirea mâniei din suflet, ne trebuie râvnă @i mai puternică3 patima aceasta e tiranică @iadeseori trage cu ea c5iar pe cei cu mintea trează @i'i pogoară în adâncul pierzaniei.

Îndura6i, dar, lungimea cuvântului meu r fi o nerozie să fim răni6i în fiecare zi în ora@, în casă,de prieteni, de rude, de du@mani, de vecini, de cei din casă, de so6ie, de copil, de propriile noastregânduri, @i să nu căutăm măcar o dată pe săptămână să ne îngriim de vindecarea rănilor acelora,mai ales când @tim că vindecarea aceasta nu'i nici cu c5eltuială @i nici cu durere.

• *u am cuţit în mâna mea acum, ci am cu#ânt, pe care-1 "olosesc în loc de cuţit, am cu#ânt care-i mai tios ca orice cuţit, cu#ânt care taie des#âr!it tot putregaiul pcatului !i nu

pricinuie!te durere celui ce-i tiat.• *u am "oc în dreapta mea, ci în#ţtur mai tare ca "ocul am în#ţtur care nu arde,

dar opre!te întinderea pcatului în#ţtur care, în loc de dureri, pricinuie!te celui scpat de pcat mult des"tare.

ici, pentru vindecare, nu'i nevoie de timp îndelungat, de osteneli @i de bani E de auns numaisă voie@ti, @i am @i săvâr@it toată virtutea. De ne vom gândi la vrednicia lui Dumnezeu, "are ne dălegea @i porunca, atunci vom dobândi destul sfat, destulă învă6ătură. "ă nu voi a vă spunecuvintele mele, ci am să vă duc pe to6i la +egiuitor. Grma6i'mă, dar sculta6i legile luiDumnezeu

' Gnde ne'a vorbit 4tăpânul de mânie @i de dorin6ă de răzbunare?

' În tot cuprinsul 4cripturii, dar mai ales în pilda aceea pe care a spus'o ucenicilor 4ăi @i careîncepe a@a- De aceea, asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor cu un împărat care a voit să sesocotească cu sluile sale. "i încep#n$ el să &acă socoteala, i s-a a$us un $atornic cu %ece mii $e talanţi. Dar neav#n$ el să-i plătească, stăp#nul său a poruncit să-l v#n$ă pe el, 'i pe &emeialui, 'i pe copiii lui, 'i toate c#te are, ca să plătească. Deci că%#n$ slua aceea în enunc)i, i se

înc)ina %ic#n$* FDoamne, mai înă$uie'te-mă, 'i-ţi voi plăti totB "i milostivin$u-se stăp#nul sluii aceleia, 1-a slo6o%it 'i i-a iertat lui $atoria. Dar, ie'in$, slua aceea a ăsit pe unul $incei ce slueau împreună cu el 'i care-i $atora o sută $e $inari 'i pun#n$ m#na pe el, îl suruma %ic#n$* FDă-mi ce-mi e'ti $atorB "i că%#n$u-i la picioare cel ce era sluă ca 'i el, îl rua %ic#n$* FMai înă$uie'te-mă, 'i-ţi voi plătiB Dar el n-a vrut, ci mer#n$, l-a aruncat în



înc)isoare, p#nă ce-i va plăti $atoria. ar celelalte slui, vă%#n$ cele petrecute, s-au întristat &oarte 'i, venin$, i-au spus stăp#nului lor toate cele înt#mplate. tunci, c)em#n$u-1 stăp#nul său, i-a %is* Fluă vicleană, toată $atoria aceea ţi-am iertat-o pentru că m-ai ruat. u secă$ea oare ca 'i tu să ai milă $e cel împreună cu tine sluă, a'a cum am avut eu milă $etine4B tunci l-a $at pe m#na c)inuitorilor, p#nă ce-i va plăti toată $atoria. 'a vă va &ace 'i vouă atăl Meu Cel ceresc, $acă nu veţi ierta &iecare &ratelui său $in toată inima.

ceasta'i pilda. Dar tre6uie să spunem pentru ce Domnul a prece$at pil$a, a$ău#n$ uncuv#nt spre vă$irea cau%ei. "ă n'a spus numai atât- Msemănatu's'a Împără6ia "erurilorL, ci- Deaceea, asemănatu-s-a Împărăţia CerurilorI Pentru ce a adăugat cauza? Gor6ea ucenicilor $espre înă$uinţă, îi învăţa să-'i stăp#nească m#nia ne învăţa să nu ţinem seamă $ene$reptăţile ce ni le &ac alţii, răin$ a'a* De va re'i &ratele tău, meri, mustră-l numai întretine 'i el 'i $e te va asculta, ai c#'tiat pe &ratele tău.

Pe când )ristos grăia ucenicilor 4ăi acestea @i unele ca acestea @i'i învă6a dreapta cugetare, Petru,ver5ovnicul cetei apostolilor, gura ucenicilor, stâlpul isericii, tăria credin6ei, temelia

mărturisirii, pescarul lumii, cel ce a ridicat neamul nostru din adâncul rătăcirii la cer, cel cetotdeauna fremăta de însufle6ire @i îndrăznire, dar, mai bine spus, mai mult de dragoste decât deîndrăznire, Petru deci s'a apropiat de Dascălul său, în vreme ce to6i ceilal6i ucenici tăceau, @i azis- De c#te ori va re'i &ratele meu 'i eu îl voi ierta4 :are p#nă $e 'apte ori4 Întreabă @i dătotodată @i răspunsul. Înainte de a afla, o face pe darnicul. Petru @tia bine părerea Dascălului său,@tia că e aplecat spre iubirea de oameni @i că are să'7 facă plăcere mai mult decât to6i dacă iartă

păcatele semenilor @i nu le cercetează cu asprime3 @i, de aceea, voind să fie pe placul+egiuitorului, a zis- 2are până de @apte ori?

Dar ca să a&li ce este omul 'i ce este Dumne%eu, ca să a&li că $ărnicia omului, oric#t $e marear &i ea, în comparaţie cu $ărnicia lui Dumne%eu este mai săracă $ec#t orice sărăcie, 'i căceea ce este o picătură &aţă $e oceanul nes&#r'it, aceea este 6unătatea noastră &aţă $e nespusaiu6ire $e oameni a lui Dumne%eu, $upă ce etru a spus* :are p#nă $e 'apte ori4, $upă ce asocotit că a &ost tare, $ar nu 'i eneros, ascultă ce răspun$e Domnul* u-ţi %ic ţie p#nă $e'apte ori, ci p#nă $e 'apte%eci $e ori c#te 'apte

Gnii socot că Domnul a spus că trebuie să iertăm de @aptezeci de ori, dar nu'i a@a, ci aproape decinci sute de ori, căci de @aptezeci de ori câte @apte fac patru sute nouăzeci. ă nu socote'ti că e

rea porunca, iu6ite De vei ierta o $ată, $e $ouă ori sau $e trei ori pe %i pe cel care-ţi

re'e'te, $e-ar &i cel ce te supără tare ca piatra, $e-ar &i mai săl6atic c)iar $ec#t $racii, nu va &i at#t $e nesimţitor ca să ca$ă $in nou în acelea'i păcate, ci, înţelepţit $e $easa iertare, vaaune mai 6un 'i mai 6l#n$ iar tu, la r#n$ul tău, $acă e'ti preătit să nu ţii seamă $e at#teaori re'elile ce-ţi &ac alţii, $eprins $e prima, $e a $oua 'i a treia iertare, nici n-ai să mai simţi apăsarea unui ast&el $e lucru reu, iar o$ată în$eletnicit cu $easa iertare, nici n-ai să mai &ii rănit $e re'elile semenilor tăi.

Petru, când a auzit porunca aceasta, a rămas uimit3 nu se îngriea numai de el, ci @i de cei ceaveau să'i fie lui încredin6a6i. 7ar Domnul, ca să nu mai facă Petru ce făcuse la celelalte porunci,

luându'i'o înainte, $'a împiedicat să mai pună vreo întrebare.

' Dar ce a făcut Petru la celelalte porunci?

' Dacă )ristos dădea o poruncă ce i 4e părea că are oarecare greutate, Petru sărea înaintea



celorlal6i apostoli, Îl întreba @i'7 cerea lămuriri cu privire la poruncă. stfel, când a venit bogatulla )ristos @i $'a întrebat despre via6a ve@nică, @i a plecat întristat din pricina avu6iilor, aflând carefaptă duce la desăvâr@ire, @i când )ristos a spus că mai u@or este cămilei să treacă prin urec5ileacului decât bogatului să intre în împără6ia lui Dumnezeu, Petru, de@i se lipsise de toate @i nu maiavea nici o undi6ă măcar, că întorsese spatele @i meseriei, @i bărcii, s'a apropiat de )ristos @i a zis-

"i cine poate să se m#ntuiască4 Gită'te la bunătatea @i la căldura ucenicului A'a spus-MPorunce@ti lucruri cu neputin6ă Porunca e grea, legea apăsătoareL, dar nici n'a tăcut, ci @i'a

arătat @i gria fa6ă de ceilal6i oameni, dar totodată a dat @i Dascălului cinstea ce 7 se cuvenea de laun ucenic, zicând a@a- Ii cine poate să se mântuiască? Încă nu aunsese păstor, @i avea suflet de păstor3 încă nu i se încredin6ase conducerea, @i avea purtarea de griă cuvenită unui conducător,îngriindu'se de toată lumea. Dacă ar fi fost bogat, dacă ar fi avut multe avu6ii, s'ar fi putut spune

poate că'@i purta griă de el însu@i, nu de ceilal6i, că a pus această întrebare pentru că se îngrieade lucrurile lui. Dar a@a, sărăcia îl elibera de această bănuială, arătând că se îngriea @i se

preocupa de mântuirea altora @i voia să afle de la Dascăl calea mântuirii. De aceea @i )ristos îi dăcura, zicându'i- Cele cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumne%eu Fă nu cre%i, îi spune ;ristos, că vă las pustii Eu vin în autorul r#vnei acesteia a voastre 'i &ac u'oare 'i

lesnicioase cele cu neputinţăB 7ară@i, când a vorbit )ristos despre căsătorie @i despre femeie @i a spus- 2ricine'@i va lăsa femeia,în afară de cuvânt de desfrânare, o face să săvâr@ească adulter @i îndemna pe bărbat să îndureorice răutate a femeii în afară de desfrânare, Petru, în vreme ce ceilal6i apostoli tăceau, s'aapropiat de )ristos @i 7'a spus- Dacă a'a este pricina omului cu &emeia, nu este $e &olos să seînsoare. 7ată că @i aici a dat @i Dascălului cinstea cuvenită, @i s'a îngriit @i de mântuirea celorlal6i,nici acum nu s'a îngriit de cele ale lui.

Prin urmare, pentru ca să nu mai spună Petru a@a ceva, )ristos i'o ia înainte @i'i taie dinainte, prin pilda datornicului, orice obiec6ie. Pentru aceasta @i evang5elistul a spus- De aceea asemănatu's'aÎmpără6ia "erurilor cu un împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. arătat că $eaceea a spus pil$a aceasta, ca să cuno'ti că, $e-ai ierta pe &iece %i $e 'apte%eci $e ori c#te 'apte

&ratelui tău păcatele lui, nici a'a n-ai &ăcut un lucru mare, ci e'ti $eparte cu mult, nespus $emult, $e 6unătatea lui Dumne%eu nu ierţi at#ta c#t ţi se iartă.

4ă ascultăm dar pilda. "5iar dacă pare că se în6elege de la sine, totu@i are @i o comoară ascunsă @inespusă de gânduri.

semănatu-s-a Împărăţia Cerurilor cu un împărat care a voit să se socotească cu sluile sale.4ă nu treci în grabă pe lângă cuvintele acestea, ci desc5ide'mi mie tribunalul acela propriu, intrăînlăuntrul con@tiin6ei tale @i gânde@te'te la cele ce'ai făcut în toată via6a ta. 7ar când auzi că sesocote@te cu slugile sale, gânde@te'te că cere socoteală tuturor oamenilor- @i împăra6ilor, @icăpeteniilor, @i dregătorilor, @i boga6ilor, @i săracilor, @i robilor, @i celor liberi, că to6i trebuie să neînfă6i@ăm înaintea scaunului de udecată al lui )ristos.

De e@ti bogat, gânde@te'te că vei da socoteală câ6i bani ai c5eltuit cu desfrânatele @i câ6i cusăracii, câ6i ai c5eltuit cu parazi6ii @i lingu@itorii @i câ6i cu nevoia@ii, câ6i ai c5eltuit în stricăciuni

@i câ6i în iubirea de oameni, câ6i ai c5eltuit în desfătări, în cele nesăbuite, în be6ii @i câ6i cuautorarea celor năpăstui6i. 1ei da socoteală nu numai de felul în care 6i'ai c5eltuit banii, ci @i defelul în care 6i i'ai dobândit, dacă 6i'ai adunat averea din drepte osteneli sau din răpiri @i lăcomii,dacă ai dobândit'o din mo@tenire părintească sau surpând casele orfanilor @i efuind averilevăduvelor.



Ii după cum noi cerem socoteală slugilor noastre nu numai de banii c5eltui6i, ci @i de baniicâ@tiga6i, @i'i întrebăm de unde au banii, de la cine i'au primit, în ce c5ip @i câ6i, tot a@a @iDumnezeu- nu ne va cere socoteală numai de felul cum am c5eltuit banii, ci @i de felul cum i'amdobândit. Au va da socoteală numai bogatul de bogă6ia lui, ci @i săracul de sărăcia lui- dacă aîndurat sărăcia cu cura @i mul6umind lui Dumnezeu3 dacă nu s'a supărat, dacă n'a deznădăduit,dacă n'a învinuit purtarea de griă a lui Dumnezeu când vedea că altul c5eltuie@te @i c5efuie@te,

iar el trăie@te în neagră sărăcie.

După cum va cere socoteală bogatului de milostenie, tot a@a va cere socoteală săracului derăbdare. Dar, mai bine spus, nu numai de răbdare, ci c5iar @i de milostenie, că sărăcia nu'i o

piedică în calea milosteniei. Dovadă, văduva care a pus doi bănu6i în cutia bisericii3 cu acei doi bănu6i ea a întrecut pe cei care puseseră mult. Au se va cere socoteală îndeaproape numai boga6ilor @i săracilor, ci @i stăpânitorilor lumii acesteia, @i udecătorilor- dacă n'au stricatdreptatea, dacă n'au udecat căutând la fa6a omului, dacă n'au dat sentin6ă din ură fa6ă de cei

udeca6i, dacă n'au pronun6at 5otărârile lor pe nedrept plecându'se lingu@elilor, dacă n'au

năpăstuit, din dorin6ă de răzbunare, pe oameni fără vină. Au numai stăpânitorii lumii vor dasocoteală, ci @i întâi'stătătorii

isericilor vor da socoteală de dregătoria lor3 @i mai cu seamă acestora li se va cere maiamănun6ită @i mai stra@nică socoteală. În ziua udecă6ii se va cere îndeaproape socoteală @i celuicăruia i s'a încredin6at predicarea cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu cumva din lene sau dininvidie a trecut cu vederea ceva din cele ce se cuveneau spuse, dacă prin faptele sale a arătat că atălmăcit bine toate @i n'a ascuns nimic din cele de folos. Episcopul, la fel, va avea să dea cu atâtmai mare socoteală, cu cât el stă pe o treaptă @i mai înaltă3 va da socoteală nu numai pentru

predicarea cuvântului lui Dumnezeu @i pentru autorarea săracilor, dar @i pentru 5irotoniile ce le'afăcut @i pentru altele nenumărate.

rătându'le pe acestea, Pavel scria lui imotei- M#inile $era6ă pe nimeni să nu-ţi pui nici nute &ace părta' la păcatele altora 7ar pe evrei, sfătuindu'i cu privire la mai'marii lor, îi înfrico@aîn alt c5ip, grăindu'le a@a- scultaţi $e mai-marii vo'tri 'i supuneţi-vă lor că ei prive)ea%ă

pentru su&letele voastre, ca unii ce au să $ea seama $e ele. 1om da seama atunci nu numai defapte, ci @i de cuvinte. @a precum noi cerem socoteală de to6i banii pe care i'am încredin6atslugilor noastre, a@a @i Dumnezeu ne va cere socoteală de felul cum am c5eltuit cuvinteleîncredin6ate nouă. Ai se va cere socoteală @i vom fi cerceta6i cu de'amănuntul dacă le'am c5eltuit

zadarnic @i fără de folos. Au vatămă atâta argintul c5eltuit, cât vatămă cuvintele rostite în zadar,fără de folos @i la nimic cu cale. rgintul c5eltuit fără de rost mărgine@te adesea numai la bani

paguba3 pe când cuvântul rostit fără de rost dărâmă case întregi, pierde @i doboară suflete. !aimult- paguba de bani mai poate fi îndreptată, dar cuvântul, odată rostit, nu'$ mai po6i întoarce cafiind iar al tău.

Da, )ristos spune că avem să dăm socoteală de cuvintele noastre. scultă Ii grăiesc vouă- Că pentru tot cuv#ntul $e'ert pe care-l vor răi oamenii, vor $a socoteală în %iua u$ecăţii. Că $incuvintele tale te vei în$reptăţi 'i $in cuvintele tale vei &i os#n$it. Dar nu numai de cuvintele

noastre vom da seama, ci @i de acelea pe care le auzim. De pildă, dacă ai ascultat învinuiremincinoasă adusă împotriva cuiva. "ă spune 4criptura- ă nu-ţi pleci urec)ea la %von $e'ertDacă cei ce ascultă cuvinte de@arte nu capătă iertare, ce apărare mai pot avea cei ce 5ulesc @iînvinuiesc?



Dar pentru ce vor6esc eu $e cuvintele rostite 'i $e cele au%ite, c#n$ avem să $ăm socotealăc)iar $e #n$urile noastre4 Pavel ne arată asta spunându'ne- 'a$ar nu u$ecaţi ceva înainte$e vreme, p#nă ce va veni Domnul, Care va 'i lumina cele ascunse ale întunericului 'i va vă$i

#n$urile oamenilor 7ar Psalmistul spune- @#n$ul lăuntric al omului se va mărturisi Jie . De pildă, dacă ai vorbit fratelui tău cu gând rău @i viclenie, dacă $'ai lăudat cu gura @i cu limba, dar cu inima $'ai vorbit de rău @i $'ai invidiat. 7ară@i, )ristos lăsând să se în6eleagă acela@i lucru, căvom da seamă nu numai de faptele noastre, ci @i de gândurile noastre, spune- Că oricine se uită

la o &emeie spre a o po&ti s-a 'i $es&r#nat cu ea în inima lui. Ii doar păcatul n'a trecut la faptă,ci este deocamdată în minte. Dar nici a@a nu rămâne fără vină cel care de aceea se uită lafrumuse6ea femeilor, ca să aprindă în el pofta desfrânării.

"ând auzi dar că Împăratul va cere socoteală slugilor 4ale, să nu treci cu nepăsare pe lângă acestecuvinte, ci gânde@te'te că va cere socoteală tuturor dregătorilor, tuturor vârstelor- @i bărba6ilor, @ifemeilor /ânde@te'te cum va fi tribunalul acela atunci /ânde@te'te la toate păcatele săvâr@ite detine "5iar dacă tu î6i vei uita păcatele tale, află că Dumnezeu nu le va uita, ci le va pune pe toateînaintea oc5ilor no@tri, dacă nu ni le vom @terge mai înainte, acum, prin pocăin6ă @i mărturisire @i

prin îndepărtarea urii @i dorin6ei de răzbunare din sufletul nostru.- Dar pentru ce Dumne%eu ne cere socoteală4

- u-ţi cere socoteală pentru că n-ar 'ti &aptele tale K cum ar &i cu putinţă asta, c#n$ El 'tietoate înainte $e na'terea lor4 ', ci ca să te convingă pe tine, sluga, că pe drept datorezi ceea cedatorezi. Dar, mai bine spus, nu numai ca să afli că e@ti dator, ci ca să @i @tergi datoria. Pentruaceea a poruncit @i proorocului să spună iudeilor păcatele lor- pune, %ice Domnul, casei lui

acov &ără$eleile sale 'i poporului Meu păcatele lui Au numai ca să le audă, ci ca să @i leîndrepte.Ii începând el să facă socoteala, i s'a adus un datornic cu zece mii de talan6i . 2are a c5eltuit totcât i s'a încredin6at? !are'i era povara datoriei Ii nu era numai asta grozăvia, ci @i aceea că el afost adus primul înaintea stăpânului ca să dea socoteală. Dacă ar fi fost adus împreună cu multealte slugi recunoscătoare @i c5ibzuite, nu ar fi fost atâta de mirare că stăpânul nu s'a mâniat, căci

purtarea bună a celorlalte slugi de mai înainte avea să'$ facă mai blând fa6ă de sluga rea de maitârziu. Dar să fie adus întâi unul nec5ibzuit, @i încă atât de nec5ibzuit @i nerecunoscător, iar stăpânul să se poarte blând cu el, asta este mai cu seamă minunat @i nemai întâlnit.

2amenii, când pun mâna pe vreun datornic, a@a se poartă cu el, ca @i cum ar fi prins o fiară @i o

sălbăticiune, @i fac tot ce le stă în putin6ă ca să'@i scoată toată datoria3 iar dacă nu pot din pricinasărăciei datornicilor, î@i varsă mânia pricinuită de bani pe nefericitul trup al acelui nenorocit, îlc5inuie, îl bat @i'i fac nenumărate rele. Dumnezeu însă, dimpotrivă, face totul @i mi@că totul casă'$ scape pe datornic de datorie. Aoi, când primim datoriile, atunci aungem mai boga6i3Dumnezeu, când iartă datoriile, atunci mai cu seamă 4e îmbogă6e@te. "ă bogă6ie la Dumnezeu emântuirea oamenilor, după cum spune Pavel- Care-i îm6oăţe'te pe toţi cei care- c)eamă .

Dar poate că va spune cineva-' Pentru ce dar 4tăpânul a poruncit să'$ vândă, o dată ce avea de gând să'i lase datoria @i să'i

ierte păcatele?

' ocmai aceasta arată iubirea de oameni a 4tăpânului. Dar să nu ne grăbim, ci să urmărim dinaproape în aproape cuvântul acestei pilde.



eav#n$ el să-i plătească .

' "e înseamnă cuvintele- Aeavând el să'i plătească ?

' E vorba iară@i de mare nec5ibzuin6ă @i lipsă de recuno@tin6ă a slugii. Prin cuvintele- eav#n$ să-i plătească nu spune altceva $ec#t că ro6ul acela era pustiu $e &apte 6une, că n-avea nici o

&aptă 6ună care să-i &ie socotită pentru scăparea $e păcate. Ai se socotesc, da, ni se socotesc,negre@it, faptele noastre bune pentru scăparea de păcate, după cum ni se socote@te credin6a spredreptate. 7ar celui care nu face fapte, dar crede în "el care'l îndreptă6e@te pe cel nelegiuit, i sesocote@te credin6a lui spre dreptate.

Dar pentru ce vor6esc eu $e cre$inţă 'i $e &apte 6une, c#n$ c)iar neca%urile ni se socotesc pentru 'tererea păcatelor noastre4 Ii aceasta o arată )ristos prin pilda lui +azăr, unde îl pune pe vraam să'i spună bogatului că +azăr se mângâie acolo pentru că a luat în via6a lui cele rele.2 spune @i Pavel, scriindu'le corintenilor despre cel ce căzuse în desfrânare- e unul ca acesta

să-1 $aţi atanei spre pieirea trupului, ca să se m#ntuiască $u)ul. 7ar pe al6ii care păcătuiseră îimângâie, grăindu'le a@a- entru aceea sunt între voi mulţi neputincio'i 'i 6olnavi 'i mulţi aumurit. Că $acă ne-am u$eca pe noi în'ine, n-am mai &i u$ecaţi. Dar pentru că suntem

u$ecaţi $e Domnul, suntem pe$epsiţi ca să nu &im os#n$iţi împreună cu lumea.

Dacă încercările, boala, neputin6a sau pieirea trupului, pe care le suferim fără voia noastră, că nule facem noi, ni se socotesc pentru @tergerea păcatelor, cu mult mai mult faptele bune, pe care lefacem cu voia @i râvna noastră Datornicul acesta însă era pustiu de orice bine @i avea o povarăfoarte mare de păcate. De asta a spus- Aeavând el să'i plătească, a poruncit să'$ vândă. Putemcunoa@te iubirea de oameni a 4tăpânului mai cu seamă de acolo că i'a făcut @i socoteala, @i a @i

poruncit să'$ vândă. "ă a făcut acestea două tocmai ca să nu'$ vândă.

' De unde se poate vedea aceasta?' Din felul cum s'au petrecut lucrurile. "ă dacă ar fi vrut să'$ vândă, cine $'ar fi putut opri, cine$'ar fi putut împiedica?

@ putea fi însă întrebat- Dar atunci, pentru ce a poruncit să'$ vândă dacă nu voia s'o facă?' "a să'i mărească frica3 iar frica i'a mărit'o prin amenin6are, ca să'$ facă să se roage. Ii $'afăcut să se roage, ca să'i dea prile să'$ ierte. Putea să'$ ierte @i înainte de rugăminte3 dar n'a

făcut asta, ca să nu'$ facă mai rău. Putea să'$ ierte @i înainte de a'i face socoteala3 dar pentru canu cumva din pricina necunoa@terii greută6ii păcatelor lui să aungă mai neomenos @i mai crud cusemenii săi, pentru aceea i'a arătat mai întâi cât de mare e datoria lui, @i apoi i'a iertat toatădatoria.

Dacă, după ce i'a făcut socoteala, după ce i'a arătat cât datora, după ce $'a amenin6at @i după ce acunoscut pedeapsa pe care pe drept avea s'o sufere, dacă deci după toate acestea a fost atât desălbatic @i de crud cu cel care era slugă împreună cu el, gânde@te'te la ce sălbăticie n'ar fi aunsdacă nu s'ar fi întâmplat nici una din acestea? De asta Dumnezeu face @i pune la cale totul, ca să'

i înăbu@e mai dinainte sălbăticia aceea. Dacă nu s'a îndreptat prin nici unul din aceste miloace,vina nu'i a dascălului, ci a aceluia care n'a voit să se îndrepte.

Dar să vedem cum caută să'i tămăduiască rana.



"ăzând în genunc5i, i se înc5ina zicând- Înă$uie'te-mă, 'i-ţi voi plăti tot A'a spus că nu poate plăti. @a e obiceiul datornicilor- făgăduiesc, c5iar dacă nu pot plăti, ca săscape de primedia ce'i amenin6ă.

4ă auzim to6i câ6i ne trândăvim la rugăciune câtă putere au rugăciunile Datornicul acesta nici nu postise, nici nu îmbră6i@ase sărăcia cea de bunăvoie, nici nu făcuse vreo altă faptă bună3 era pustiu @i gol de orice virtute3 dar numai pentru că a rugat pe 4tăpânul, a putut să'+ înduplece spre

milă. 4ă nu ne deznădăduim deci când ne rugăm Poate fi oare un păcătos mai mare ca acesta,care era vinovat de atâtea păcate @i nu avea nici o faptă bună, mare sau mică? Au "u toateacestea, nu a zis întru sine- MAu îndrăznesc, sunt plin de ru@ine "um să mă duc înaintea4tăpânului? "um pot să'+ rog?L, a@a cum spun mul6i păcăto@i, cuprin@i de o evlavie nefirească.

u în$ră%ne'ti4 ocmai $e aceea $u-te 'i- roaă, ca să $o6#n$e'ti multă în$ră%nire E oareom cela ce are să e împace cu tine, ca să te ru'ine%i 'i să ro'e'ti4 u E Dumne%eu, Cel cevrea mai mult $ec#t tine să te scape $e păcate u $ore'ti tu at#t 6inele tău, c#t $ore'te

Dumne%eu m#ntuirea ta. "i asta ne-o arată Dumne%eu prin &apte. u în$ră%ne'ti4 Dar tocmai

$e aceea poţi în$ră%ni, pentru că ţi-e su&letul încărcat $e păcate. Cea mai mare în$ră%nire estesă socoţi că nu ai în$ră%nire, $upă cum cea mai mare neru'inare este să te socote'ti $rept înaintea lui Dumne%eu. Cel care se socote'te $rept înaintea lui Dumne%eu este un spurcat,c)iar $acă-i mai s&#nt $ec#t toţi oamenii. Dovada celor spuse sunt fariseul @i vame@ul. 4ă nu nedeznădăduim deci, să nu ne pierdem nădedea când suntem plini de păcate, ci să ne apropiem deDumnezeu, să cădem înaintea +ui, să'+ rugăm, a@a cum a făcut @i datornicul acesta, care pânăaici a fost îmboldit de gânduri bune.

Da, a nu'6i pierde nădedea, a nu te deznădădui, a'6i mărturisi păcatele, a cere amânare @i păsuire,a avea inimă zdrobită @i suflet umilit, da, toate acestea sunt bune Dar faptele de mai târziu aleslugii acesteia n'au mai fost la fel cu cele dintâi3 că pe acelea pe care le adunase cu rugăciunea,

pe toate acelea le'a risipit deodată cu mânia lui fa6ă de semenul său.

Dar deocamdată să vorbim despre felul iertării. 4ă vedem cum $'a iertat @i cum a auns la asta4tăpânul.

7ar stăpânul, milostivindu'se de el, l'a slobozit @i i'a iertat @i datoria. 4luga a cerut păsuire, @i4tăpânul i'a dat iertare. luat deci mai mult decât a cerut. De aceea @i Pavel spune- #+uiDumnezeu,( celui "e poate face cu mult mai mult decât tot ceea ce noi cerem sau gândim. Aici

nu putem gândi atâtea câte Dumnezeu 4e pregăte@te să ne dea. 4ă nu te ru@inezi dar, nici săro@e@ti să te rogi lui Dumnezeu Dar, mai bine spus, ru@inează'te de păcate, dar nu'6i pierdenădedea, nici nu te depărta de rugăciune3 ci apropie'te, c5iar de e@ti păcătos, ca să te împaci cu4tăpânul tău, ca să'7 dai putin6a să'Ii arate iubirea +ui de oameni prin iertarea păcatelor tale. "ădacă te temi să te apropii, ai pus, atât cât î6i stă în putin6ă, zăgaz bunătă6ii +ui, ai oprit dărnicia

bunătă6ii +ui.

4ă nu ne pierdem deci curaul, să nu ne trândăvim a ne ruga De am fi căzut c5iar în adâncul păcatului, c5iar de acolo rugăciunea poate iute să ne scoată. Aimeni n'a păcătuit atâta cât sluga

aceasta săvâr@it tot felul de păcate. sta o arată cei zece mii de talan6i. Aimeni n'a fost atât de pustiu de fapte bune ca sluga aceasta sta o arată faptul că n'avea cu ce plăti datoria "u toateacestea, rugăciunea a avut atâta putere, că $'a scăpat pe un om cu totul pierdut.



- "i are at#ta putere ruăciunea, înc#t poate scăpa $e c)inuri 'i pe$eapsă pe unul care asupărat pe tăp#nul prin at#tea 'i at#tea &apte4- Da, are at#ta putere, omule Dar nu ea sinură săv#r'e'te totul, ci are aliat 'i autor &oarte

puternic iu6irea $e oameni a lui Dumne%eu, care prime'te ruăciunea iu6irea ui $e oameni,care a săv#r'it aici totul 'i a &ăcut puternică ruăciunea. sta lasă să se înţeleaă c#n$ spune*

ar stăp#nul, milostivin$u-se $e el, l-a slo6o%it 'i i-a iertat 'i $atoria , ca să a&li că 6unătatea

tăp#nului a &ăcut totul, 'i o $ată cu ruăciunea, 'i înainte $e ruăciune.

Dar ie'in$, slua aceea a ăsit pe unul $in cei ce slueau împreună cu el 'i care-i $atora osută $e $inari 'i pun#n$ m#na pe el, îl suruma %ic#n$* FDă-mi ce-mi e'ti $atorB

Poate fi oare o ticălo@ie mai mare? Îi suna încă în urec5i binefacerea 4tăpânului, @i uitase de bunătatea +ui.

7ată ce mare bine e să'6i aduci aminte de păcate Ii sluga aceasta, dacă @i'ar fi adus aminte

totdeauna de păcate, n'ar fi auns atât de sălbatică @i neomenoasă. De aceea mereu vă spun, 'i nu voi înceta s-o spun, că ne este &oarte $e &olos 'i $e neapărată tre6uinţă să ne a$ucemaminte $es $e toate păcatele noastre imic nu poate &ace su&letul at#t $e plin $e virtute, at#t $e 6l#n$ 'i 6inevoitor, ca necontenita a$ucere aminte $e păcate.

De aceea @i Pavel î@i aducea aminte de păcatele lui, nu numai de cele de după botez, ci @i de celede dinainte de botez, de@i îi fuseseră @terse desăvâr@it. Dacă Pavel î@i aducea aminte de păcatelesale de dinainte de botez, cu atât mai mult noi trebuie să ne aducem aminte de păcatele de după

botez. Prin această aducere aminte nu numai că le @tergem, dar aungem mai îngăduitori cu to6ioamenii, iar lui Dumnezeu Îi sluim cu mai multă bunăvoin6ă, cunoscând bunătatea +ui nespusădatorită acestei aduceri'aminte de păcate. 4luga aceasta n'a făcut a@a3 ci uitându'@i mărimea

păcatelor sale, a uitat @i binefacerea primită de la stăpân3 @i o dată ce a uitat binefacerea, a aunsrău cu cel ce era împreună slugă cu el, iar prin răutatea fa6ă de acela a pierdut tot ce câ@tigase priniubirea de oameni a lui Dumnezeu.

"i pun#n$ m#na pe el, îl suruma %ic#n$* FDă-mi ce-mi e'ti $atorB. A'a spus- MDă'mi cei osută de dinariL Îi era ru@ine. Era prea mică datoria De aceea îi spune- Dă'mi ce'mi e@ti dator "i că%#n$u-i la picioare, îl rua %ic#n$* FMai înă$uie'te-mă, 'i-ţi voi plătiB

Prin cuvintele prin care găsise iertare, prin acelea îl roagă @i acesta să'$ scape. Dar el, din pricinamarii lui cruzimi, nici de aceste cuvinte n'a fost înduplecat, nici nu s'a gândit că tot prin acestecuvinte a fost scăpat @i el. Dar c5iar dacă i'ar fi iertat datoria, fapta lui nici a@a n'ar fi fost o faptă

pornită din iubire de oameni, ci o datorie, o obliga6ie. Dacă $'ar fi iertat înainte de a i se ceresocoteala, înainte de a i se ierta datoria, înainte de a se bucura de o binefacere atât de mare, da,atunci fapta lui ar fi arătat mărinimie de suflet3 dar a@a, după un atât de mare dar, după iertareaatâtor păcate, era dator @i el să fie îngăduitor cu datornicul său. Dar n'a făcut asta, nici nu s'agândit câtă deosebire este între iertarea pe care a primit'o el @i aceea pe care avea să o dea celuiîmpreună slugă cu el.

Deosebirea este mare nu numai din pricina sumei de bani datorate, nici numai din pricinavredniciei persoanelor, ci @i din însu@i felul iertării. Gnul datora zece mii de talan6i, celălalt, osută de dinari3 unul adusese ocară stăpânului, celălalt era dator unui rob ca @i el. "el care primise

binefacerea trebuia să ierte @i el, mai cu seamă că stăpânul lui îi iertase totul, fără să fi văzut că a



făcut vreun bine, mic sau mare. otu@i nu s'a gândit la acestea, ci, aprins dintr'o dată de mânie, a pus mâna pe el @i $'a aruncat în temni6ă.

1ăzând a@a, celelalte slugi, spune mai departe pilda, s'au supărat @i $'au pârât stăpânului lor. flă@i de aici bunătatea stăpânului. "ând a auzit stăpânul, $'a c5emat3 @i iară@i se socote@te cu el, @inu roste@te îndată osânda, până ce mai întâi nu se îndreptă6e@te înaintea lui.

' Ii ce spune?

- luă vicleană, toată $atoria aceea ţi-am iertat-o Poate fi un stăpân mai bun ca acesta? "ândsluga îi datora zece mii de talan6i, nu $'a supărat cu nici un cuvânt, nici nu l'a numit viclean, ci a

poruncit numai să'$ vândă3 @i porunca aceasta a dat'o ca să'$ poată scăpa de datorie. Dar când s'a purtat rău cu cel care era slugă ca @i el, atunci s'a mâniat @i s'a înfuriat, ca să a&li că Dumne%euiartă mai u'or păcatele ce le &acem &aţă $e El $ec#t cele pe care le &acem &aţă $e aproapelenostru.Ii nu numai aici face astfel, ci @i în altă parte. Dacă a$uci $arul tău la altar, spune El, 'i acolo

îţi a$uci aminte că &ratele tău are ceva împotriva ta, $u-te 'i împacă-te mai înt#i cu &ratele tău,'i apoi vino 'i a$u-ţi $arul 1ezi că pretutindeni pune înainte pe cele ale noastre, că nu punenimic mai presus de dragostea @i pacea cu aproapele? Ii iară@i, în altă parte- "i cel care-'i lasă

&emeia, în a&ara pricinii $e $es&r#nare, o &ace să săv#r'ească a$ulter . De aceea @i Pavellegiuie@te a@a- Dacă un 6ăr6at are &emeie necre$incioasă 'i ea vrea să locuiască cu el, să nu se$espartă $e ea Dacă &emeia ta &ace $es&r#nare, las-o Dar $acă e necre$incioasă, n-o lăsa"u alte cuvinte- MDacă păcătuie@te fa6ă de tine, las'o Dar dacă păcătuie@te fa6ă de !ine, n'olăsaL

ot a@a @i aici. "ând sluga i'a gre@it cu atâtea păcate, a iertat'o3 dar când a gre@it fa6ă de o slugăca @i el, @i a păcătuit cu mult mai pu6in decât păcătuise fa6ă de stăpânul său, nu $'a iertat, ci $'a

pedepsit. cum $'a numit viclean, atunci nu'$ supărase nici cu un cuvânt. De asta @i acum pildaadaugă @i aceea că, mâniindu'se, $'a dat c5inuitorilor . "ând îi cerea socoteală de cei zece mii detalan6i, n'a adăugat un astfel de cuvânt, ca să afli că 5otărârea de atunci a 4tăpânului nu era semnde mânie, ci de purtare de griă, care duce la iertare. "ând însă a săvâr@it un păcat fa6ă desemenul său, mânia 4tăpânului n'a mai avut margini.

oate &i $eci un păcat mai mare $ec#t $orinţa $e ră%6unare, c#n$ păcatul acesta anulea%ăc)iar )otăr#rile pline $e iu6ire $e oameni ale lui Dumne%eu, pe care El Însu'i le pronunţase,

c#n$ păcatul acesta, a$ică ura împotriva aproapelui, are putere să &acă ceea ce nu putuseră să &acă păcatele &aţă $e Dumne%eu4

' Dar este scris- Dumnezeu nu'Ii ia înapoi darurile . Pentru ce dar acum, după ce a dat darul,după ce Ii'a arătat iubirea de oameni, Ii'a retras 5otărârea?' Din pricina urii slugii fa6ă de semenul său. Deci nu gre@e@ti dacă spui că păcatul acesta este maigreu decât orice păcat. oate celelalte păcate au putut găsi iertare, numai acesta n'a putut dobândiiertare3 ba, dimpotrivă, le'a înnoit @i pe cele odată @terse.

Prin urmare, ura fa6ă de semenii no@tri este un îndoit păcat- întâi, că nu are iertare înaintea luiDumnezeu, @i apoi, deoarece c5eamă din nou @i ridică împotriva noastră @i celelalte păcate demoarte, c5iar dacă ne fuseseră iertate. @a cum a făcut @i cu sluga aceasta. Da, nimic nu ură'teat#ta Dumne%eu, $e nimic nu e a'a sc#r6it ca $e omul care $ore'te să se ră%6une, ca $e omul care ţine m#nie. sta mai ales a vrut să arate ;ristos prin pil$a aceasta, iar $in ruăciune ne-



a poruncit să %icem a'a* "i ne iartă nouă re'alele noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri

tiindu'le dar pe acestea toate, să întipărim pil$a aceasta în inimile noastre iar c#n$ ne #n$imla cele ce am su&erit $e la semenii no'tri, să ne #n$im 'i la cele pe care le-am &ăcut

tăp#nului, 'i atunci, $e &rica propriilor noastre păcate, vom putea aluna iute $in su&let m#nia ce-o avem împotriva celor ce ne-au re'it.

Dacă trebuie să ne aducem aminte de gre@eli, apoi trebuie să ne aducem aminte numai degre@elile noastre3 iar dacă ne aducem aminte de gre@elile noastre, niciodată nu ne vom mai gândila gre@elile pe care ni le'au făcut al6ii3 după cum, iară@i, dacă le uităm pe ale noastre, î@i fac iuteculcu@ în gândurile noastre gre@elile altora fa6ă de noi.

Dacă sluga aceasta @i'ar fi adus aminte de cei zece mii de talan6i, nu @i'ar fi adus aminte de cei osută de dinari. Dar pentru că a uitat de aceia, sugruma pe cel rob ca @i el, pentru suta de dinari3vrând să ceară pe ace@tia pu6ini, nu i'a dobândit nici pe aceia, ci mai mult, @i'a atras asupra

capului lui @i greutatea celor zece mii de talan6i. De aceea îndrăznesc să spun că păcatul acestaeste mai greu ca orice păcat. Dar, mai bine spus, nu spun eu asta, ci )ristos a spus'o în pildaaceasta. Dacă păcatul acesta n'ar fi fost mai greu decât păcatele celor zece mii de talan6i, adicădecât păcatele nespuse, n'ar fi fost încărcat @i cu acelea din pricina acestuia.

Pentru nimic altceva deci să nu ne străduim atâta, cât pentru a ne cură6i de mânie @i a ne împăcacu cei care ne poartă du@mănie, @tiind că nici rugăciunea, nici milostenia, nici postul, niciîmpărtă@irea cu 4fintele aine, nici altceva din acestea nu ne vor putea apăra în ziua aceea dacă

purtăm în sufletul nostru ură @i dorin6ă de răzbunare împotriva semenului nostru3 după cumiară@i, dacă biruim acest păcat, vom putea dobândi oarecare iertare, c5iar de'am avea nenumărate

păcate. Au'i al meu cuvântul, ci c5iar al lui Dumnezeu, "el "e ne va udeca în vremea aceea.

După cum în pilda aceasta a spus- 'a vă va &ace 'i vouă atăl Meu $acă nu veţi ierta &iecare &ratelui său, $in toată inima ot a@a @i în alt loc spune- De veţi ierta oamenilor re'alele lor,ierta-va 'i vouă atăl vostru Cel ceresc Deci, ca să ducem @i aici via6ă ti5nită @i lini@tită, @i sădobândim @i dincolo iertare @i slobozire din păcate, să ne străduim @i să lucrăm cu totul ca să neîmpăcăm cu du@manii pe care'i avem @a vom împăca @i pe 4tăpânul nostru, c5iar de'am fifăcut păcate nenumărate, @i vom dobândi @i bunătă6ile ce vor să fie3 de care facă Dumnezeu canoi to6i să ne învrednicim, cu 5arul @i iubirea de oameni a Domnului nostru 7isus )ristos, căruia

slava @i puterea în vecii vecilor min.

<Din :milia săracul a%ăr K $espre soartă 'i provi$enţă, $espre ruăciune, $espre vieţuirea$upă Dumne%eu. E$itura nstitutului 6i6lic 'i $e misiune al 7:H 2005=



&'(ntul /eo'an 0ăvor(tul – /(lcuiri

*7 "or. 8, ;'$;3 !t. $>, ;&'&:.

Domnul a înc5eiat pilda celor doi datornici prin cuvintele- LLot a'a 'i atăl Meu Cel Ceresc văva &ace vouă, $acă nu veţi ierta - &iecare &ratelui său - $in inimile voastreLL.



Pare că e un lucru foarte u@or- iartă @i vei fi iertat3 dacă e@ti iertat, e@ti @i primit în milă3 iar dacăe@ti primit în milă, e@ti părta@ la toate vistieriile milei. sta ar trebui să însemne că mântuirea @iraiul @i fericirea ve@nică sunt la îndemână. Ii ce câ@tig mare pentru un lucru atât de mic cum estea ierta...

Da, lucru mic, dar pentru iu6irea noastră $e sine nimic nu e mai reu $ec#t a ierta. 1reosupărare pricinuită fără voie, într'ascuns, pe care să n'o fi văzut nimeni, mă rog, o mai iertăm3

dar de primim vreo lovitură mai dureroasă, @i încă în fa6a altora, nici vorbă de iertare. 4untîmpreurări în care vrei, nu vrei, nu po6i să dai glas nemul6umirii, a@a că taci3 limba tace, în timpce inima vorbe@te @i urze@te planuri negre. Dacă ignirea e pu6in mai mare, nici vorbă nu mai

poate fi de înfrânare- nici ru@inea, nici teama, nici pagubă nu'$ pot opri pe om să se răzbune.Egoismul ce clocote@te îl face pe om să se poarte ca un smintit, @i cel aflat sub înrâurirea luiîncepe să îndruge neg5iobii, în această nenorocire cad cel mai des nu oamenii de rând3 ci, cu câteste cineva mai NNcultivatNN, cu atât e mai sim6itor la igniri, cu atât iartă mai greu. Gneori, purtarealor rămâne prietenoasă la arătare3 dar lăuntric este o du@mănie neîmpăcată- asta în vreme ce

Domnul cere să iertăm $in toată inima.

&'(ntul 1uca al "rimeei - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Pilda Datorniculuinemilostiv – Despre nerecunoştin,ă

M2 imagine gravă de o cruzime e0clusivă a inimii ne'a arătat în pildă 4a despre datornic Domnul7isus )ristos. Aoi am văzut în această pildă limita e0tremă a necinstei omene@ti, a păcăto@enieiomene@ti.

cui inimă nu se va cutremura, nu va fierbe de indignare @i de revoltă, ascultând cum acest omnecredincios, căruia i s'a iertat recent o mare datorie, a procedat inuman cu aproapele său 4ecutremură inimile noastre când vedem manifestările îndrăzne6e ale patimilor sau ale păcăto@enieiomene@ti. Au în zadar a spus Prorocul David-



u&letul meu este între lei eu stau între cei care aruncă &oc, între &iii oamenilor, $inţii cărora sunt suliţe 'i săeţi 'i lim6a cărora este sa6ie ascuţită #Psalmul :9, :(.

Privi6i, el vorbe@te nu doar despre răufăcători @i uciga@i, ci @i despre noi, oamenii obi@nui6i. El nenume@te Kcei care aruncă focL, ne nume@te K5aită de leiL, spune că noi avem din6ii suli6e @i săge6i@i că limba noastră este sabie ascu6ită. 7ar sabia este arma uciderii.

Dacă limba noastră este asemenea sabiei ascu6ite înseamnă că putem ucide cu ea oameni. Iiucidem, deseori ucidem, @i nu ne indignăm de noi, nu ne considerăm uciga@i. ecruţător străpunem inima aproapelui nostru cu $e&ăimarea noastră rosolană, îi înosim $emnitateaomenească, îi %$runcinăm inima cu cuvinte rele oare nu este aceasta o uci$ere$u)ovnicească4uzim că unul dintre oamenii cunoscu6i nouă săvâr@e@te desfrânare @i ni se umple inima de o

profundă indignare. Au este greu să ne indignăm de al6ii. Este dificil să ne indignăm de noiîn@ine. vem oare $reptul 'i ne in$inăm $e alţii, $acă noi în'ine suntem $eparte $e aceaînălţime a înţelepciunii $espre care ne-a învăţat ;ristos4 4unt mul6i între noi cei care niciodată

nu au fost robi6i de privirea pătima@ă la o femeie sau la un bărbat? Pu6ini, foarte pu6ini.7ar Domnul 7isus )ristos nume@te privirea necurată la o femeie adulter. "5iar dacă nu în faptă,dar în inimă acesta a fost săvâr@it.

Marele &#nt i)on $e a$ons a spus o$ată* ACe păcate ve$em noi în oameni, pe acelea leavem 'i noiF. Este un adevăr profund.

ot ce ve$em păcătos în oameni e>istă 'i în noi în'ine, poate într-o măsură mai mică, $ar în &on$ este la &el K aceea'i necurăţie a inimii care se mani&estă în minciună, insultă, răutate. ceastă necurăţie este în &iecare inimă. "i acesta cuvinte ale &#ntului i)on $e a$ons tre6uie să le ţinem minte toţi, să le păstrăm mereu în inimile noastre.

C#n$ ve$em mani&estarea răului sau a necurăţiei în oameni, atunci tre6uie să privim în inimanoastră 'i să ne între6ăm* Aunt eu oare $eplin curat în această privinţă, nu este în mine

păcatul pe care îl vă$ în &ratele meu4B

Aoi 6inem minte doar ceea ce ne cutremură inima.

De e0emplu, ne amintim despre cutremurele de pământ. Ii, cu cât este mai sensibilă inimanoastră, cu atât mai mult ne amintim de calamită6ile înfrico@ătoare. 2amenii cu inima maigrosolană, care nu au milă în ei, repede uită de tot.

Au a@a procedează învă6a6ii care studiază cutremurele de pământ, ci î@i amintesc întotdeaunadespre ele, de la o zi la alta urmăresc mi@cările scoar6a terestre. /ândul lor este întotdeaunaconcentrat la cutremurele de pământ. De la ei trebuie să luăm e0emplu. "um ace@tia urmărescmereu subtil fluctua6iile pământului, a@a 'i noi tre6uie neîncetat să urmărim mi'cările inimii noastre, să alunăm $in ea tot ce este necurat. ă ne urmărim #n$urile, po&tele, tre%irile 'i

&aptele. 4ubtil @i profund să le cântărim- nu este cumva în ele ceva păcătos?

Dacă vom fi asemenea seismologilor, care urmăresc cutremurele, @i vom urmări concentratmi@cările inimii noastre, atunci vom con@tientiza profund propria noastră păcăto@enie, propria



noastră nevrednicie @i mai pu6in vom urmări @i vom udeca răul pe care îl vedem în inimileapropia6ilor [email protected] revoltătoare purtarea datornicului crud la inimă, căruia !ilostivul 4tăpân i'a iertat o datoriede $%%%% de talan6i, iar el, întâlnind pe un sărac necăit, care îi era dator o sumă infimă de $%% dedinari, l'a apucat de gât @i a început să'l sugrume. 4ăracul îl ruga să'l mai îngăduie, îi spuneaacelea@i cuvinte pe care le'a spus @i cel crud la inimă cu pu6in timp în urmă în fa6a 4tăpânului-!ai îngăduie'mă, @i'6i voi întoarce totul Dar el nu vru să rabde, @i'l sugrumă, @i'l puse în

înc5isoare pe datornicul său.

"e poate fi mai revoltător @i mai grosolan?

Da, desigur, este gradul e0trem de nerecuno@tin6ă, lipsa milostivirii, a dorin6ei de a iertaapropia6ilor no@tri datoriile lor. ceasta este deplina uitare a faptului pentru care ne rugăm înfiecare zi lui Dumnezeu- "i ne iartă nouă re'alele noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri. Au vrem, nu vrem să lăsăm datoriile gre@i6ilor no@tri, dar vrem @i a@teptăm să primimiertare de la Dumnezeu.

"e trăsături negre ale sufletului a manifestat acest om nemilos fa6ă de nefericitul apropiat al său?"e l'a incitat la o asemenea cruzime, la o asemenea încălcare a dreptă6ii? Întâi de toate egoismullui, iubirea de sine. Doar la sine se gândea, doar pentru sine î@i dorea fericire, iar la al6ii nu voiasă se gândească. oate gândurile lui erau îndreptate spre a primi cât mai mult. Era un egoist

brutal, iubitor de argint, fiindcă pu6in i'a fost că a primit de la 4tăpânul $%%%% de talan6i, dar nu a putut uita de $%% de dinari pe care îi datora lui un om sărac @i necăit.

Dar să pătrun$em în inima noastră, să căutăm* nu e>istă oare în noi în'ine patima iu6irii $earint, nu e>istă oare în noi o inimă cru$ă4 4unt pu6ini dintre noi cei care sincer dispre6uiesc

banii, care nu doresc bogă6ie? Pu6ini, foarte pu6ini 7ubirea de argin6i este păcatul maorită6iioamenilor. Bevoltându'ne de e0trema iubire de argint a acestui datornic iertat, trebuie sărecunoa@tem cu smerenie că singuri suntem vinova6i de acest păcat. Aoi vedem în acest datorniciertat cea mai brutală manifestare a iubirii de sine, a egoismului. Dar oare nu ne iu6im noi în'ine mai mult $ec#t pe apropiaţii no'tri, oare împlinim noi poruncă* ă iu6e'ti pe aproapeletău ca pe tine însuţi4

Aoi ne iubim pe noi în@ine, iar de al6i oameni prea pu6in ne îngriim. cesta este egoismul, acestaeste păcatul care, într'o formă strigătoare, revoltătoare se manifestă în faptele acestui datornic. El

este crud, este nemilos peste măsură. Dar oare putem spune că împlinim porunca lui )ristos- ?iţi milostivi, a'a cum 'i atăl vostru milostiv este #+uca 9, &9(?

"â6i î@i iubesc aproapele ca pe ei în@i@i? "â6i au griă de aproapele ca de sine însu@i? Doar sfin6ii.Dar noi to6i nu suntem sfin6i, noi to6i suntem vinova6i de acele păcate pe care le vedem la al6ii,cum a spus 4fântul i5on de <adonsO.

Au obi@nuim să facem milostenie, cineva ne este dator cu ceva, cineva a gre@it împotriva noastră,cineva ne'a ofensat.

7ar 4fântul postol 7acov spunea- Nu$ecata e &ără milă pentru cel ce n-a &ăcut milă #7acov ;,$&(.



4ă ne temem de aceste cuvinte, fiindcă @i pe noi ne a@teaptă udecata care a căzut peste acestnecru6ător datornic- tăp#nul, m#niin$u-se, l-a $at pe el pe m#na c)inuitorilor, p#nă vaîntoarce toată $atoria.

)ristos a spus în finalul pildei 4ale- ot a'a 'i atăl Meu Cel ceresc vă va &ace vouă, $acă nuveţi ierta &iecare &ratelui său $in toată inima #!atei $>, &:(.

Ii altă dată Domnul 7isus )ristos a spus- Că $e veţi ierta oamenilor re'alele lor, 'i atăl vostruCel ceresc vă va ierta $ar $e nu veţi ierta oamenilor re'alele lor, nici atăl vostru nu va ierta re'alele voastre #!atei 9, $C'$:(.

Domnul ne'a poruncit să ne rugăm cu rugăciunea pe care i'a învă6at pe ucenicii 4ăi @i în aceastărugăciune noi zilnic repetăm- "i ne iartă nouă re'alele noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri.

1ede6i cât de mult se cere de la noi? Au avem voie, văzând o asemenea manifestare grosolană a

inimii rele omene@ti, să ne limităm doar la revoltă trebuie să ne amintim porunca- Aa amintela tine însuţiB

ot$eauna ia aminte la ce se petrece în inima ta, preţuie'te pro&un$ 'i cinstit &iecare mi'care ainimii tale, urmăre'te cele mai mici mani&estări păcătoase ale ei.

@adar să 6inem minte cuvintele 4fântului postol Pavel din Epistola către Efeseni- ?iţi 6uni unul cu altul, compătimitori, iertaţi unul altuia a'a cum, 'i Dumne%eu în ;ristos v-a iertat pevoi.

Ii trebuie să iertăm, a@a cum cere )ristos, a@a cum a spus El în finalul pildei ' din toată inima.Fiindcă se întâmplă că iertăm doar în cuvinte ne plecăm celui care ne'a supărat, dar în inimilenoastre rămâne iritare, ură fa6ă de el. ceasta nu este iertarea din toată inima.

ă ne învăţăm să în$eplinim această poruncă a lui ;ristos - să &im milostivi, a'a cum esteatăl nostru Cel ceresc, 'i să iertăm $in toată inima apropiaţilor no'tri re'elile &ăcute &aţă $enoi. "i atunci 'i noi vom primi iertare $e la atăl nostru Cel ceresc. minB.

/ septem6rie 1/!5

<Din* &#ntul uca al Crimeei, re$ici, E$. op)ia, 7ucure'ti, 200/=



2itropolitul Augustin de 3lorina ' Predică la Duminica a XI-a după Rusalii – 4 socoteală

K semănatu-s-a Împărăţia Cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu sluilesale. "i, încep#n$ să se socotească cu ele, i s-a a$us un $atornic cu %ece mii $e talanţi L#!atei$>, ;&';C(.

+ "ost, $ice ristos, un împrat. n împrat bogat. +#ea la palatul su curteni !i slu%itori. ic/i#erniseau banii împratului. 0ani proprii nu a#eau. ot ce a#eau era a#erea împratului !itrebuiau s-o c/i#erniseasc cu atenţie !i onest, pentru c într-o $i împratul a#ea s-i c/eme !i

s le cear o socoteal eact. ar pentru c împratul a întâr$iat s-i c/eme, slu%itorii aucre$ut c nu-i #a mai c/ema niciodat !i c pot s "ac ce #or.

4ns cât de mult s-au în!elat5 + sosit $iua socotelii. 4mpratul a poruncit s se în"ţi!e$e înaintealui unul din slu%itori. + #enit slu%itorul, dar inima îi tremura. pentru c !tia c nu "usese cum



trebuie. +u desc/is crţile. ot ce a primit slu%itorul, tot ce a încasat !i tot ce a c/eltuit, pân laultima dra/m, era scris în crţi. ontrolul care s-a "cut a demonstrat c slu%itorul îi datoraîmpratului $ece mii de talanţi, adic !ai$eci de milioane de dra/me de aur sau aproimati# unmiliard de dra/me actuale. 6 datorie uria!5 7lu%itorul a au$it !i a c$ut în mare de$nde%de,

pentru c nu a#ea nimic. 'i era imposibil s ac/ite aceast datorie. +r "i trebuit s rmân pentru totdeauna în înc/isoare, "r nici o speranţ de a-!i ac/ita datoria. 7lu%itorul cade la picioarele împratului !i îl roag cu lacrimi s-i dea un oarecare termen. gduia, c-!i #a

plti datoria. 4mpratul, plin de dragoste !i îndurare, i-a "ost mil de el !i i-a iertat toatdatoria. 'i slu%itorul, ca !i cum ar "i prins aripi la picioare, $bura de bucurie. ar pe când acest slu%itor ie!ea din palat, de acum liber de agonia datoriei, întâlne!te pe un alt slu%itor. +cest slu%itor îi datora o mic sum, îi datora o sut de dinari, adic o mie cinci sute dedra/me de ast$i. um l-a #$ut, !i-a amintit ce trebuia s primeasc. ere, deci, s i le deaacum. +cela nu a#ea. ar acesta insista. 4l roag s "ac puţin rbdare ca s-i ac/ite datoria.

9lânge, cade la picioarele lui. *imic. 7e#er !i lipsit de omenie l-a apucat de gât !i era cât pe ce s-l sugrume. :a s"âr!it, l-a aruncat în înc/isoare. 4mpratul, când a a"lat ce "el decomportament a artat primul slu%itor celui de-al doilea, s-a mâniat "oarte. + $is; < u, s-i iert

o datorie atât de mare, iar el s nu-i ierte celui împreun slu%itor cu el o sum atât de mic= Imediat !i-a retras graţierea pe care o "cuse, !i a poruncit s-l arunce pe acel slu%itor aspru !ilipsit de omenie în înc/isoare.

MMM

ceasta este, oarecum dezvoltată, pilda sluitorului ce datora zece mii de talan6i. Prin pildă, a@acum @tim, Domnul una spune @i alta lasă a se în6elege. Din toate câte se zic în această pildă, vomruga pe iubi6ii no@tri cre@tini să ia aminte la ce înseamnă datoria sluitorului, datoria celor zecemii de talan6i.

Datoria aceasta nu este materială. Au sunt bani, nu sunt monezi de aur. Datoria aceasta, $esprecare vor6e'te pil$a, este o $atorie $u)ovnicească. Este o $atorie, care K pe care omul 'i-o &ace,atunci c#n$ încalcă poruncile Domnului, c#n$ nu &olose'te cum tre6uie autoritatea pe care i-a$at-o Domnul peste $i&erite 6unuri.

Ni ce nu a dat Dumnezeu omuluiG I-a dat ochi ca să vadăF urechi ca să audăF picioare ca săse plim7eF m(ini ca să lucreze I-a dat sănătate I-a dat minte ca să Ludece corect I-a dat7unuri materialeF aer pentru respira,ieF apă pentru a se răcoriF soare pentru a se *ncălziF

plante şi ar7ori ca să se des'ătezeF animale ca să-i sluLească I-a dat timp pre,ios ca sălucrezeF să-1 adore pe "reatorul său şi să 'acă 7ine *n lume şi semenilor săi

"i omul cum se comportă4 Cum &olose'te 6unurile materiale 'i spirituale4 1ai Dacă s'ar faceun control în mare, improvizat, acest control va demonstra că omul nu face o c5ivernisire bună a

bunurilor lui Dumnezeu. Face abuz, e0ces, risipe@te bogă6ia lui Dumnezeu. răie@te fără a segândi la răspunderea pe care o are. <i de zi păcătuie@te. rupul lui slue@te păcatului. 2c5ii luivăd cele ru@inoase. Grec5ile lui aud lucruri care nu s'ar cuveni să se audă. +imba lui spuneminciuni, udecă, osânde@te, dezbină, calomniază, blesteamă @i 5ule@te pe Dumnezeu. !âinile lui

fură, lovesc @i ucid. Picioarele lui aleargă la cluburi păcătoase. ot gândul lui este numai la ceeste rău. impul lui este pierdut. Într'o zi, nu dispune nici de o oră să se ducă la biserică. Audispune de pu6in timp să'@i facă rugăciunea. Au dispune de zece minute pe zi ca să citească4fânta 4criptură. Gn Mmul6umescL nu zice. Este @i nemul6umitor fa6ă de Dumnezeu, @i aspru @ilipsit de omenie fa6ă de semeni. Dacă cineva însetează, nu'i oferă un pa5ar de apă. Dacă cineva



flămânze@te, nu'i dă o bucată de pâine. Dacă cineva e gol @i tremură de frig, nu'i dă o 5aină ca săse acopere. Dacă sunt bolnavi, nu'i vizitează. Dacă sunt nedrep6ă6i6i, nu'i apără. Pe orfani @i pevăduve nu'i ocrote@te. Este aspru @i fără omenie. Băul pe care i l'a făcut altul nu'l iartă. Până lamoarte 6ine ură.

4ă mergem mai departe @i să cercetăm mai profund via6a oamenilor? Din ce în ce mai multe păcate noi vor apărea. Datoria toată va cre@te @i numărul păcatelor va depă@i cele zece mii de

talan6i, va depă@i nisipul mării.

FCine va cerceta mulţimea păcatelor mele, M#ntuitorule $e su&lete, %6ăvitorul meu4B.

>>>

Gnde sunt acum cei care zic @i se laudă că nu au păcate @i că sunt mai buni decât to6i oamenii? Aeferici6ii +e lipse@te L"unoa@te'te pe tine însu6iL. +e lipse@te cunoa@terea @i sim6ământul păcatelor lor. +e lipse@te frica de Dumnezeu. Dacă însă ar fi stat să studieze 4fânta 4criptură @i ar

fi cunoscut voia lui Dumnezeu, micile @i marile porunci ale +egii dumnezeie@ti, @i s'ar fi cercetat pe ei în@i@i, atunci ar fi văzut cât de mult rătăcesc. tunci s'ar fi îngrozit. Ii cum să nu se'ngrozească?

"um să nu ne îngrozim noi, to6i oamenii Pentru că omul, oricât de sfânt s'ar considera, nu poatesă'@i ac5ite singur datoria păcatelor lui. "e zic? Au toată datoria, dar nici un păcat din cele caresunt considerate mici @i fără importan6ă.

2 sută de ani să pustnice@ti într'o pe@teră, să poste@ti @i să faci mii de rugăciuni, nu aunge ca să 6ise ierte nici măcar un păcat. Dacă ar &i putut omul să se m#ntuiască sinur, n-ar &i venit

;ristos în lume. venit 'i a ri$icat pe umeri ăi păcatele noastre ale tuturor 'i cu Cinstitul ău #ne a ac)itat $atoria noastră. Păcăto@ii sunt de acum liberi @i ierta6i. Bn singur lucru necere 2ultmilos(rdul Domn= &ă dăm şi noi iertare celor care ne-au greşit Ae'a dăruit El unmiliard? 4ă dăruim @i noi celuilalt o dra5mă Este drept @i cuviincios. A'o facem? tunci vomrămâne neierta6i. "ine va fi vinovat atunci? Aoi @i nimeni altul.

<tra$. ?răţia :rto$o>ă Misionară F&inţii rei oi erar)iB,$in cartea FOPriaiB, tena, 1//8, pp. 1!3-1!8=

Părintele "onstantin )aleriu - Datornicul nemilostiv



În Evan)elia acestei Duminici, M#ntuitorul ne învaţă printr-o para6olă $espre at#t $e $ivina'i c)inuitoarea taină a iertării a iertării ca vin$ecare #!atei 1777, ;&'&:(.

"eva mai înainte ni se spune că 4fântul postol Petru, apropiindu'se de !ântuitorul, i'a zis- Doamne, $e c#te ori va re'i &aţă $e mine &ratele meu 'i-i voi ierta lui4 :are p#nă $e 'apteori4 #!atei 1777, ;$(. Aumărul @apte era sacru în 1ec5iul estament @i a rămas până astăzi.!ântuitorul îi răspunde- u %ic ţie p#nă $e 'apte ori, ci p#nă $e 'apte%eci $e ori c#te 'apte

#vs.;;(.

Precum vedem, cuvântul Domnului nu este un răspuns contabil, ca întrebarea lui Petru, ci odesc5idere către infinit. Iertarea nu are măsurăF ca şi iu7irea din care se naşte Iar măsuraiu7irii este de a 'i 'ără măsură tunci, K$e 'apte%eci $e ori c#te 'apteL înseamnă iertare ori $e c#te ori se ive'te prileul să aut la vin$ecarea &ratelui meu. Parabola începe prin a ne situa,mai întâi, în fa6a lui Dumnezeu- semănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu sluile sale. "i, încep#n$ să se socotească cu ele, i s-a a$us un $atornic cu

%ece mii $e talanţi. Dar neav#n$ el cu ce să plătească, stăp#nul său a poruncit să &ie v#n$ut el

'i &emeia 'i copii 'i pe toate c#te le are, ca să se plătească. Deci, că%#n$u-i în enunc)i, sluaaceea i se înc)ina, %ic#n$* Doamne, înă$uie'te-mă 'i-ţi voi plăti ţie tot. ar stăp#nul sluii aceleia, milostivin$u-se $e el, i-a $at $rumul 'i i-a iertat 'i $atoria. #!atei 1777, ;&';=(.

4e cuvine să credem că 2mul Împărat din parabolă este Însu@i Fiul lui Dumnezeu "are 4'a făcut2m. ui, -a $at QatălR putere să &acă u$ecată, pentru că este ?iul :mului #7oan 1, ;=(. Eleste r5etipul, !odelul desăvâr@it, după care ne putem udeca faptele @i numai El ne poatemântui, dar nu fără noi, ci împreună cu noi.

7ar datoria fa6ă de El ca Dumnezeu este imensă. Gn talant în vremea aceea Kavea greutatea @ivaloarea unei cantită6i de cca 9% Og de argintL #Preot 1asile /5eorg5iu(. Deci un simbol aldatoriei noastre nesfâr@ite în fa6a lui Dumnezeu Ii cu ce avea datornicul să'i plătească? "e ai tu

pe care să nu'l fi primit? #7 "orinteni 71, =(. Doar prin rugăciune. Ii s'a milostivit stăpânul, i'a



dat drumul, i'a iertat datoria. Dar în criptură, în ;ristos, iertarea înseamnă vin$ecare. Eravin$ecată oare inima sluii aceleia cu $atoria ei imensă4

În partea a doua, parabola ne situează în fa6a aproapelui- Dar, ie'in$, slua aceea a ăsit pe unul $intre cei ce slueau cu el 'i care-i $atora o sută $e $inari. "i pun#n$ m#na pe el, îl suruma

%ic#n$* lăte'te-mi ce e'ti $ator. Deci, că%#n$ cel ce era sluă ca 'i el, îl rua %ic#n$* Înă$uie'te-mă 'i îţi voi plăti. ar el nu voia, ci, mer#n$, l-a aruncat în înc)isoare, p#nă ce

va plăti $atoria. #!atei 1777, ;>'&%( Datoria de $%% de dinari fa6ă de zece mii de talan6i vrea săarate infima datorie a unui semen de'al nostru fa6ă de noi înaintea lui Dumnezeu. Dar aiciesen,ialul este că noi putem răscumpăra in'initul datoriei noastre *naintea lui Dumnezeu cupre,ul iertării pu,inei datorii a semenului nostru 4rF tocmai aici se descoperă darulvindecăriiF al milostivirii divineF *nsă *mpreună cu participarea mea *ntreagă la propriamea vindecare

"ât timp prive@te cu fa6a către )ristos, Petru calcă pe valuri3 cum î@i întoarce fa6a la furtună, sescufundă. 4luga din Evang5elie a ie@it de la fa6a lui Dumnezeu @i s'a uitat neiertător la săraca

datorie a fratelui său, @i se scufundă din nou sub povara marii lui datorii. u #in la ainamrturisirii, spun pcatele, recunosc datoriile. 9reotul roste!te; ?te iert !i te de$leg@. ac eunu am a#ut credinţ sincer, nu am iertat, la rându-mi, pe semenii mei - rmân sub c/inul

pcatelor mele prigonitoare. @a aung fin nou în fa6a udecă6ii lui Dumnezeu, căci spuneEvang5elia mai departe- ar celelalte slui, vă%#n$ $eci cele petrecute, s-au întristat &oarte 'i,venin$, au spus stăp#nului toate cele înt#mplate. tunci, c)em#n$u-l stăp#nul său îi %ise*

luă vicleană, toată $atoria aceea ţi-am iertat-o, &iin$că m-ai ruat. u se că$ea, oare, ca 'i tu să ai milă $e cel împreună sluă cu tine, precum 'i eu am avut milă $e tine4 "i m#niin$u-sestăp#nul lui, l-a $at pe m#na c)inuitorilor, p#nă ce-i va plăti toată $atoria. ot a'a 'i atăl

Meu cel ceresc vă va &ace vouă, $acă nu veţi ierta - &iecare &ratelui său - $in inimile voastre.#!atei 1777, &$'&:(

"ei care iau apărarea celui năpăstuit sunt *ngeriiF s'in,ii şi to,i cei care nu pot su'erinedreptatea tunci se adevere@te cuvântul că u$ecata este &ără milă pentru cel care n-a &ăcut milă. ar mila 6iruie'te în &aţa u$ecăţii #7acob 77, $&(.

1inovă6ia @i iertarea ridică noian de întrebări- nimeni $intre noi nu trăie'te pentru sine...#Bomani 71, =(. Păcatul, răul, provoacă rană @i suferin6i lui Dumnezeu, aproapelui @i mie. "ainucide pe bel dar suferă @i Dumnezeu... #Facerea 71, $%(. 4aul prigone@te pe cre@tini, dar pe

drumul Damascului, 7isus îl întâmpină zicându'i- aule, aule, $e ce Mă prione'ti4...,adăugând- @reu îţi este să i%6e'ti cu piciorul în ţepu'ă. #Fapte 7, CsQ.( u love@ti, dar @i tu terăne@ti Hăul, re'elile oricui ne &ac pe toţi să su&erim. Care-i ie'irea, vin$ecarea4 Dumnezeune-a dăruit iertareaF căin,a ltfel, ce tragic ar fi căderea fără ridicare3 păcatul @i boala fărăvindecare, cât de absurd mormântul fără înviere.

Iertarea este un dar divin Dar nu simplu iertare, fără căin6ă, fără o dovadă sigură a vindecării.4luga din Evang5elie care după iertarea oferită de Domnul î@i sugrumă apoi fratele #!atei 1777,;>( cade acum sub mânia @i Km#na c)inuitorilor L #vs. &C(.

De această iertare divină, dovedită clar prin vindecare de rău, avem nevoie to6i, c5iar peste ovinovă6ie mai mare sau mai mică. Eu pot, cum învă6a stare6ul 1arsanufie, @i să iau asupra meadatoria celor zece mii de talan6i, @i să las asupra ta, să ac5i6i doar o sută de dinari, dar @i pentruace@tia trebuie să te lup6i. "ăci microbul răului oricât de mic ar fi tot te îmbolnăve@te.



Sn su&let cre'tin su&erea $in pricina unui rău mare provocat $e cineva. Dar $eo$ată simte cărăul cel mai insuporta6il nu era &apta pe care o su&erise, ci mai ales ura care îi mistuia acuminima.

' Doamne, nu simt atunci cum mă poate răni, odată cu fapta, @i boala sufletească a semenuluimeu? "um să mă las contaminat de răul lui? 2are numai răul să'l las să fie contagios în lume?

devărul, iubirea să nu devină molipsitoare?Dumnezeu este Iu7ire şi eu - omul zidit după chipul lui DumnezeuF tre7uie să 'iu iu7ireAdevărul şi iu7irea sunt de'ini,ia sănătă,ii

Ii nu trebuie să'mi pierd sănătatea mea prin contagiunea răului.

"ând &'(ntul Nte'an era lovit cu pietre, ucis, el se roagă- Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta #Fapte 177, 9%(. El nu se lasă învins, rănit de răutatea lor uciga@ă. Dar el se roagă

precizând- nu le socoti lor păcatul acesta, adică păcatul împotriva lui. Alt'el spusF eu pot şi sunt

dator să iert păcatulF răul 'ăcut mieG Dumnezeu iartă păcatele tuturor celor ce i se roagă şise căiesc Dar răul pe care ţi-l &aci tu ţie, care stăruie în tine 'i tu nu vrei să-l scoţi prin căinţă,lacrimi 'i implorarea autorului $umne%eiesc, cine ţi-l poate ierta4 Aimeni nu poate fără voiata.

Ad(ncF glasul iu7irii dumnezeieşti *mi strigă= iartă cu dragoste curatăF cu rugăciune să tevindeci şi tu şi 'ratele tău 7ar dacă fratele tău continuă să gre@ească, tu să nu rămâi indiferent,nepăsător, fa6ă de răul lui, căci atunci tu nu'l iube@ti. u trebuie să te lup6i cu toate miloaceledumnezeie@ti, pentru mântuirea lui. 4ă te rogi- DoamneF dă-ne adevărata iertareF care *nseamnă vindecarea tuturorF Oiz7ăvirea de cel rău9

AminG



Părintele "onstantin )aleriu - Pilda datornicului nemilostiv

În numele atălui 'i al ?iului 'i al &#ntului Du). min.

inecuvânta6i @i dreptmăritori cre@tini în 4fânta iserică a Domnului nostru 7isus )ristos

Primească dragostea dumneavoastră, înainte de orice alt cuvânt, dumnezeiescul cuvânt alEvang5eliei, cel rânduit pentru această duminică. zis Domnul-

Fsemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu sluilesale. "i, încep#n$ să se socotească cu ele, i s-a a$us un $atornic cu %ece mii $e talanţi. Dar neav#n$ el cu ce să plătească, stăp#nul său a poruncit să &ie v#n$ut el 'i &emeia 'i copiii lui 'i toate c#te avea el, ca să se plătească. tunci, că%#n$u-i în enunc)i, slua aceea i se înc)ină,

%ic#n$* Doamne, înă$uie'te-mă 'i-ţi voi plăti ţie tot. ar stăp#nul sluii aceleia, milostivin$u-se $e el, i-a $at $rumul 'i i-a iertat 'i $atoria.

e'in$ <= însă slua aceea, a ăsit pe unul $intre cei ce slueau împreună cu el 'i care-i $atorao sută $e $inari 'i pun#n$ m#na pe el îl suruma %ic#n$* lăte'te-mi ce e'ti $ator. Deci,că%#n$ cel ce era sluă ca 'i el, îl ruă %ic#n$* înă$uie'te-mă 'i-ţi voi plăti. ar el nu voia, ci,mer#n$, l-a aruncat în înc)isoare, p#nă ce avea să plătească $atoria. Celelalte slui, vă%#n$ $eci cele petrecute, s-au întristat &oarte 'i, venin$, au spus stăp#nului toate cele

petrecute.tunci, c)em#n$u-l stăp#nul său, i-a %is* luă vicleană, toată $atoria aceea ţi-amiertat-o &iin$că m-ai ruat. u se că$ea oare, ca 'i tu să ai milă $e cel împreună sluă cu tine,

precum 'i eu am avut milă $e tine4 "i m#niin$u-se stăp#nul lui, l-a $at pe m#na c)inuitorilor, p#nă ce-i va plăti toată $atoriaB.

"i înc)eie M#ntuitorul para6ola* Fot a'a 'i atăl Meu cel ceresc vă va &ace vouă, $acă nuveţi ierta - &iecare &ratelui său - $in inimă re'elileB<Matei 18, 23-35=.



Preaiubi6ilor cest cuvânt al !ântuitorul e o parabolă3 fiind o parabolă ' dealtfel ca orice cuvântal +ui ' ne prive@te pe to6i. Îl ruăm pe 7unul Dumne%eu atăl prin ?iul în Du)ul &#nt, sălumine%e cuetul nostru ca să împărtă'im prin această Evan)elie a$evărul m#ntuitor, at#t $ea$#ncI Că pare la început u'or, $ar e $e o a$#ncime nerăită.

!ai întâi stăpânul împărat ' Domnul, Dumnezeu3 @i sluitorul ' acel sluitor în felul lui #@i fiecaredintre noi sluitori, slugi(. Ii legătura mea cu Dumnezeu dar @i cu semenii mei3 căci deodată apar

aici datoriile. Datoria acelei slugi, de zece mii de talan6i ' o sumă care vrea să ne sugereze odatorie infinită fa6ă de Dumnezeu, de infinitul Dumnezeu. E de auns a spune că un talant aveavaloarea a @aizeci de Oilograme de argint. Ii atunci să calculăm- @aizeci de Oilograme de argint,raportat la zece mii de talan6iR Deci datoria infinită a mea fa6ă de Dumnezeu, în raport cudatoria semenului meu fa6ă de mine @i a mea fa6ă de semenul meu.

"ăci ie@ind afară, întâlnind pe cel slugă ca @i el, acela avea datorie doar o sută de dinari #poate cear fi astăzi o sută de franci, o sută de lei( fa6ă de zece mii de talan6i. Deci e vorba de datoriafiecăruia din noi3 în clipa aceasta a@a trebuie să gândim. Datoria &iecăruia &aţă $e Dumne%eu 'i

$atoria &aţă $e semenul meu 'i a semenului meu &aţă $e mine. "i a$#nc, că noi uităm aceasta,uităm $atoria noastră &aţă $e Dumne%eu 'i calculăm aproape tot$eauna $atoriile &aţă $esemenul nostru 'tiin$ că Dumne%eu e milostiv, uităm. Dar nu'i a@a.

Dumnezeu ia în calcul datoria fa6ă de El @i o udecă după datoria semenului meu fa6ă de mine @i amea fa6ă de el. Ii o udecă cum? ici Evang5elia începe în limba grecească cu un cuvânt unic3 @ianume, când zice- Fsemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat <Dumne%eu= care a voit să se socotească cu sluile sale...B , cuvântul să se socotească e dat în limba grecească, înoriginalul Aoului estament, prin cuvântul logon3 logon - logosF care e "uv(ntulF numele2(ntuitorului #a@a începe Evang5elia după 7oan- Fa început era Cuv#ntul...B ' @i în grece@te-+ogos(3 deci aici e prima c5eie, dacă nu c5eia capitală a în6elegerii acestei Evang5elii.

De aceea v'am spus că e de o adâncime negrăită. Deci u$ecata mea înaintea lui Dumne%eu - sănu uităm - se &ace cum4 ' prin oos, prin Dumne%eu-Cuv#ntul. cum în6eleg @i eu, @i în clipaasta mi'a venit ideea. În Evang5elia după 7oan ce spune? ' Foată u$ecata a $at-o ?iuluiB."uvântul Evang5eliei se tâlcuie@te unul prin celălalt.

2, iubi6ilor tunci, prin KristosF prin lumina şi iu7irea 1ui e Ludecata lumii acesteia şi Ludecata mea a lumii mele 4ă nu uităm- nu ne ocupăm de lumea toată @i ne uităm pe noi.

Înainte de toate- de noi. Deci- datoria mea fa6ă de Dumnezeu ' te cutremuri când te gânde@ti ' pecare o uităm adesea, @i datoria mea fa6ă de semen sau a semenului meu fa6ă de mine. C#n$ noi

re'im, înainte $e toate lui Dumne%eu re'im 'i $atori ui suntem 'i pentru &raţii no'tri.

...Ii 4tăpânul a iertat acea datorie imensă, făcându'i calculul datoriei prin +ogos, prin Fiul +ui3 sedesc5ide aici @i alt în6eles. De acea a fost nevoie ca Fiul +ui să vină să plătească datoria pentrunoi #@i cu noi împreună3 nu fără noi(. Dar numai El putea, )ristos, unindu'4e cu noi, să plăteascădatoria noastră în fa6a Părintelui "eresc3 cum va spune 4fântul Pavel- FEl a purtat păcatelenoastre în trupul ău pe lemnul Crucii...B Ii, precis, a@a cum s'a descoperit în )ristos, mila @i

lumina divină pot să vindece tot ce e în lume, tot răul din lume.

..."ăci avea o asemenea datorie, în care, ca să poată plăti ' auzi6i deci adaugă- Mtrebuia să'lvândăL3 pe el să'l pună la temni6ă @i pe copii, pe so6ia lui @i toate avu6iile lui.



Ce se $escoperă 'i aici4 C#n$ eu re'esc, re'eala mea înr#ure'te în ur 3 se răspânde@te răuldin mine #ca @i binele ' @i uneori mai degrabă decât binele3 că, din nefericire, răul e contagios @inu binele(. 4e răspânde@te răul din mine, să nu uit- asupra so6iei mele, asupra copiilor mei, asupratuturor celor din ur. tunci c#n$ păcătuie'ti - să nu uiţi - să te #n$e'ti 'i în urul tău, căci întunericul $in tine se răsp#n$e'te în urul tău. sta înseamnă că a dat să fie vândut @i so6ia @icopiii @i tot ce a avut, ca să plătească datoria. Păcatul meu îi implică pe to6i. 6i văzut cumspunea doctorul Senett *?- Gn avort implică @i pe al6ii din acela@i sân matern ' fra6i sau surori.

Deci - primele $ouă #n$uri* Datoria mea &aţă $e Dumne%eu 'i &aţă $e semeni <împreunăsunt luate împreună tre6uie u$ecat= 'i salvarea - lumina, iu6irea $ivină care se revarsă. "i

Dumne%eu îmi iartă $acă eu mă ro. Că a spus* Fentru că m-ai ruat ţi-am iertat $atoriaB."ând eu mă rog, eu comunic3 eu vorbesc ori strig3 @i Dumnezeu ascultă. FDoamne, au%i ruăciunea mea, ascultă cererea meaB ' zice psalmistul. Fntru $reptatea a să nu intri la

u$ecată cu ro6ul ăuB ' prime@te'mă a@a, Doamne Ii Dumnezeu mă iartă.

Dar cum mă iartă3 am auzit- Fe'in$ $atornicul <ie'in$ $in &aţa lui Dumne%eu=, a înt#lnit pe un

semen al lui, care-i $atora o sută $e $inari 'i-l suruma, să-i plătească $atoriaB. Ii nu'l ierta.Deodată apare aici o întrebare de zbucium lăuntric. >oi ştim că *n duhul Evangheliei iertarea *nseamnă vindecare În în6eles divin iertarea nu'i un simplu act gra6ial ' o gra6iere ' în sensul uridic. /ra6ierea iartă păcatul dar rămâne considerarea vinovă6iei. Aici nu @terge cazierul, nu?/ra6ierea nu @terge cazierul3 numai amnistia @terge cazierul3 de aceea @i spune 4criptura, când evorba de amnistie, de iertare, prin gura 4fântului Pavel- Fici nu-mi voi mai a$uce aminte $e

păcatele taleB. ...tunci l'a iertat3 i'a iertat toată datoria3 iar iertarea înseamnă vindecare.

e între6i %6uciumat* Cum Doamne, s-a vin$ecat slua4 Păi nu s'a vindecat. "a dovadă, când l'a întâlnit pe semenul său, îl sugrumă, îl strângea de gât să'i plătească. tunci, noian de taine sedezvăluie aici. rimul act al lui Dumne%eu - mai ales în viaţa $e aici - e un act al )arului, $e

raţie, act raţial 'i acest $ar, acest cuv#nt $e iertare, $e împărtă'ire a )arului, la el tre6uiesă răspun$ eu.

/ândi6i'vă- că însu@i actul capital al mântuirii, când a coborât r5ang5elul din cer la Fecioara!aria- F7ucură-te cea plină $e )arB ' @i a vestit că se va întrupa Fiul lui Dumnezeu din sânulei. 7ar ea, @ti6i ce a răspuns- FDe un$e mie aceasta4 Eu nu 'tiu $e 6ăr6atB. Deci a intrat în dialog@i i'a răspuns r5ang5elul- FDu)ul &#nt va poorî peste tine. uterea Celui $e sus te vaum6ri. De aceea 'i &#ntul ce e va na'te $in tine, ?iul lui Dumne%eu e va c)emaB. Ii, mai

mult, r5ang5elul îi dă @i o altă probă- FCi iată, Elisa6eta - ru$enia ta - care era stearpă, a primit 'i ea $ar $e la Dumne%eu <mama &#ntului oan 7ote%ătorul= 'i a 'asea lună este ei astă%iB. Deci Dumnezeu îi dă 5ar, vine @i cu argumente, dacă vre6i, @i numai după aceasta, însfin6enia +ui, în iubirea lui @i în în6elepciunea +ui, a cerut adeziunea !aicii Domnului3 că abiadupă această descoperire @i mărturie @i probă, !aica Domnului răspunde- Fată roa6a

Domnului. ?ie mie $upă cuv#ntul tău.B

2bserva6i? Deci la 5arul lui Dumnezeu, 5arul iertării, milostivirii +ui, trebuie să răspund @i eu. Iisluga aceea, căreia Dumnezeu i'a dat 5arul iertării, i'a dat gra6ierea aceastaR Eu sunt încredin6at

că tema aceasta în urispruden6ă, care cuprinde @i gra6iere @i amnistie, de aici este inspirată, dinEvang5elie, din lucrul lui Dumnezeu cu noi. Căci în actul m#ntuirii, să nu uităm iu6iţilor <'i s&inţii au cunoscut 'i au mărturisit=, Dumne%eu împărtă'e'te înt#i )arul acesta raţial 'i apoi te lasă pe tine, ca tu să lucre%i, să răspun%i la el, 'i )arul să lucre%e în tine, propriu-%is că el lucrea%ă, iar tu să &ii $esc)is )arului. Ni avem date exemple la 6ie,ile &'in,ilor



• 7"ântul 9a#el a primit descoperirea mare, darul, pe drumul amascului, dar dup aceea,trei ani s-a retras în +rabia pietroas, a cercetat 7cripturile !i s-a rugat. 'i atunci a primit el descoperiri pân la al treilea cer. +u trebuit trei aniA

• espre alt s"ânt se spune c cinspre$ece ani a trebuit s se osteneasc.• +ltul trei$eci !i ce#a de ani...

Bom mai gri despre asta. 4n drumul acesta al dobândirii iertrii ca #indecare. "a vindecare ' pentru că, iată, acea slugă a primit 5arul, 5arul gra6ial de iertare, dar nu s'a vindecat. "a dovadă-îl strângea de gât pe semenul lui. Au era vindecat.

tunci, iată, altă mare taină3 taină a tainelor- Au te vindeci prin tine însu6i. 2, pleacă unii de la păcatR Au te vindeci prin voin6a ta. Au redevii ceea ce ai fost c5emat să fii ' zidit după c5ipullui Dumnezeu @i în perspectiva unei neîncetate asemănări cu ElR

Prin puterea, prin voia lui Dumnezeu, re6ine6i Ii reflectăm mai adânc la acest fapt, pentru că,

repet- descoperă taina tainelor. <ice psalmistul- FCăci mai 6ună e mila a $ec#t viaţaB. Decâtvia6a însă@i pe care o am eu. !ila lui Dumnezeu e mai mult decât atâtR @i care trebuie să măînso6ească mereu. 7ar &'(ntul Iaco7 spune în epistola lui, acel cuvânt pe care noi mereu îl rostimla înc5eierea 4fintei Evang5elii- FCăci tot )arul $esăv#r'it 'i toată $area cea 6ună $e sus este,

poor#n$ $e la ine, ărintele luminilorB.

"e ne spune aceasta? 1ă spuneam că e o taină a tainelor. 2, iubi6ilor ceasta ne vorbe@tenegrăit, la în6elesul fiecăruia din noi, despre Dumnezeu, mărturia supremă, pentru oricine #să setrezească @i credincio@ii, dar mai ales necredincio@ii(3 @i anume- că nu pot &i 6uni prin ei în'i'i

că nu poţi &i 6un $ec#t prin mila lui Dumne%eu. u- cuno'ti pe Dumne%eu $ec#t pentru că El e $escoperă. "ând zice cineva- 4ă'+ văd, să'+ vădR Da "rede în Bevela6ie, pentru că El 4'adescoperit "i nu e'ti 6un prin tine însuţi, nu e'ti luminat prin tine însuţi, nu e'ti $rept printine însuţi, ci e'ti numai prin Dumne%eu. "ăci dacă tu ai fi drept prin tine însu6i, dacă tu ai filuminat prin tine însu6i, dacă tu ai fi bun prin tine însu6i, deci dacă aceste valori ar depinde detine, atunci tu ai fi bun în etern3 tu ai dispune de ele. Gă între6* Dispun oamenii $e ele4 unt oamenii 6uni c#n$ 'tiu 6unătatea, $reptatea, a$evărul, lumina4 De ce nu sunt 6uni, atunci4Pentru că nu sunt de la noi. cesta este argumentul indiscutabil. Beflecta6i la această ideecapitală- De ce n'au reu@it...? r fi trebuit ca to6i conducătorii comuni@ti să se întrebe3 pentru căei, sărmanii, s'au despăr6it de Dumnezeu @i au zis că ei vor face paradisul pe pământ.

Îngădui6i să spun aici, poate a6i auzit de BunacearsOi *? 3 acesta a fost primul ministru alînvă6ământului din regimul lui +enin. Ii auzi6i cum punea el să se roage ' ca să înlocuiască, sămimeze- M"lasă, sfântă clasă muncitoare 4fin6ească'se numele tău, 1ie împără6ia ta pe

pământ...L. 4ărmanul de el. Au vede6i? ' se desc5ide aici un în6eles pentru toată istoria lumii, ca@i pentru istoria mea3 că- Fot )arul $esăv#r'it, toată $area cea 6ună, $e sus co6oară...B.

Ii, cum spune &'(ntul Pavel= F voi 6inele este în mine, $ar nu &ac 6inele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l voiescB. Ei, $e ce4 De ce nu &ac4 Dacă ştiu 7ineleF ştiu adevărulF ştiu toateaceste valori Dacă ele ar depinde de mineF dacă ar pleca de la mineF aşa cum depinde demine un 7an sau un 7un pe care *l am EiF nu decidem noi ca dovadăF că lumeaF prin ea *nsăşiF nu este mai 7ună Pune6i problema oricui, iubi6ilor În6elege6i ce dezvăluire uluitoare neface această Evang5elie? "ă el, datornicul, a fost iertat, deci primise mila lui Dumnezeu, @i afară,



fără milă lui Dumnezeu, devenea criminal3 fără lumina lui Dumnezeu, fără iubirea +ui, deviicriminal.

ceasta e taina lumii @i taina salvării lumii. "uvântul cu care începe Evang5elia ' v'am spus 'este logos? Deci e implicat )ristos. El ne'a dat această lumină. Deci ca să pot iertaF eu tre7uiesă 'iu iertat Eu tre7uie să 'iu vindecat Eu nu pot să vindec pe semenul meu dacă eu nusunt vindecat Cum4 ' Prin lumina şi iu7irea divină pe care !ântuitorul, în parabolă, o

precizează în ultimul cuvânt- atăl vostru nu vă va ierta re'elile voastre $acă voi nu veţi iertaI cum? Ii tot în grece@te spune- Oardia ' M$in inimăL. colo e genitivul plural- Oardeon 'din inimile voastre. Ce înseamnă $in inimă4 ărinţii spun că inima este locul lui Dumne%eu,loca'ul, casa lui Dumne%eu. De aceea 4criptura spune- F?iule, $ă-Mi inima taB #ca Eu sălocuiesc în ea(. tunci eu pot să fiu vindecat.

E uluitor acest cuvânt. "el pu6in pe mine mă cutremură. E uluitor- Eu nu pot 'i vindecat dec(tatunci c(nd inima mea a devenit locaşul iu7irii lui Dumnezeu al iu7irii 1ogosuluiF iu7irealui Kristos "areF Dumnezeu 'iindF a luat chipul ro7ului şi nu numai at(t= "areF auzi,iF mi-

a dat mie să mă hrănesc şi cu cuv(ntul adevăruluiF dar şi cu /rupul 1uiF că a zis= M De nuveţi m#nca rupul Meu 'i nu veţi 6ea #nele Meu, nu veţi avea viaţă intru voiB. staînseamnă e>presia iu6irii supreme. u6irea înseamnă, atunci, împărtă'ire - Împărtă'anie.

Înţelesul iu6irii este Împărtă'ania. Împărtă'irea $in iu6ire $umne%eiască.

Ii ne mai spune Evang5elia ceva- Pot să primesc un act gra6ial ' deci ca acea slugă, o iertare, @ieu să cad, cum a căzut 4fântul Petru #aplicând la noi(. 4fântul Petru s'a împărtă@it din cuvântullui Dumnezeu. "ând ucenicii, auzind cuvântul acesta- FDe nu veţi m#nca trupul Meu, $e nu veţi 6ea s#nele Meu, nu veţi avea viaţă...B. "i- M"um? 4ă mâncăm noi trupul +ui?L Ii atunci unii au

plecat. 7ar 7isus le'a spus ucenicilor- FGoi nu vreţi să vă $uceţi4L Petru a răspuns- FDoamne, $ela ine, la cine ne vom $uce4 u ai cuvintele vieţii $e veciB. Deci- în cuvintele ale e via6a.

Deci etru s-a împărtă'it $in cuv#ntul ui 'i s-a împărtă'it $in rupul 'i #nele ui, la Cinacea $e aină. "i pe urmă, ce a &ăcut etru4 - -a lepă$at. Deci poţi să te 'i împărtă'e'ti - 'i $in

Evan)elie, 'i $in rupul 'i #nele M#ntuitorului - 'i apoi, &erească Dumne%eu, să ca%i. imeni să nu mai spună* ăi uite, &ace pe cre'tinul, se împărtă'e'te mereu, în &iecare %i, 'i ca$e. ă nu u$ecaţi să te u$eci pe tine. Că-l u$eci pe etru în clipa aceea. u nu-ţi $ai seama ce &aci.

Ii, dacă de trei ori Petru s'a lepădat, de trei ori !ântuitorul i'a spus, după Înviere- Fimone al

lui ona, Mă iu6e'ti tu mai mult $ec#t ace'tia4B ' de trei ori. FDa Doamne, u 'tii că eiu6escB. Dar ce înseamnă acest cuvânt- !ă iube@ti? 4ă iube@ti cum? "(nd iu7eşti pe cinevaF aşacum Kristos o cereF *nseamnă să te *mpărtăşeşti din iu7irea 1uiF din iu7irea divină 7'a spus-M a'te oile MeleB <Fprecum M-a trimis pe Mine atăl, 'i Eu vă trimitB. Deci a@a cum Eu amiubit, dorind să se 5rănească cineva cu cuvântul !eu, cu rupul @i 4ângele !eu...(. tunci eudescopăr iubirea. "i a iu6i înseamnă a mă împărtă'i $in această iu6ire a lui ;ristos.

ceasta înseamnă iertare 'i vin$ecare. ceasta ne spune Evang5elia. Dar cel mai adânc, uluitor e acest cuvânt- 6indecarea nu vine de la mine 1umea nu se va vindeca 'ără DumnezeuF

pentru că vindecarea nu-i din lumea aceasta Iu7irea dumnezeiască nu-i din lumea aceastaEvanghelia nu-i din lumea aceasta luminaF adevărulF nu-i din lumea aceasta dar e pentrulumea aceasta Eu trebuie să mă împărtă@esc din ea3 din lumina divină, din iubirea divină. Iinumai a@a eu pot să vindec @i pe al6ii- dacă eu m'am vindecat pe mine. Ii a6i văzut cum începe-Cu ;ristos începe cu oosul în El e 'i cre$inţa 'i nă$e$ea 'i $raostea.



Înc5eiR vi se va părea poate ciudat, dar e o mărturie. "ând am fost, acum o lună @i ceva, la oconferin6ă, în Fran6a, a doua zi după ce s'a înc5eiat congresul, am mers la un cimitir, la cimitirul!ontparnasse ' unul din cimitirele importante ale Parisului. +a Pere +ac5aise e înmormântat/eorge Enescu, dar la !ontparnasse sunt @i alte personalită6i române înmormântate. Eumersesem pentru unul căruia i se tradusese o carte la noi- /eorges )abra, @i făcusem o prefa6ă #atipărit'o editura nastasia(. 4'a vândut la noi aici ' 7ubire @i concupiscen6ă, a@a s'a numit. În

sfâr@itR Dar am mers la mormintele cui? ' Emil "ioran, "onstantin râncu@i, Eugen 7onescu3 @im'am rugat. Ii am observat la fiecare câte ceva. +a Emil "ioran, numele lui, anul venirii în lume@i anul ie@irii din lume- $8$$'$88:. tât. Pe piatra de pe mormânt nimic altceva. "ăutam unsemn. Au era. "e semn căutam? ' 4emnul crucii. Aici măcar familia, rudeniile, nu s'au gândit.m mers la "onstantin râncu@i3 la fel- anul venirii în lume- $>=93 anul ie@irii-$8:=. "onstantinrâncu@i @i încă o persoană- le0andra3 @i pe piatra de pe mormânt, scrielită, incrustată, o cruce#săpată adică, pu6in, în piatră de pe mormânt(. m mers mai departe @i am găsit mormântul luiEugen 7onescu. +a fel- numele, anul venirii pe lume-$8%83 anul ie@irii din lume-$88C3 @i din placăde pe mormânt, de zid, ie@ind în relief ' "rucea. +a unul lipsea, la altul era zgâriată, scrielită, aici

ie@ea în relief. +a căpătâi nu era la niciunul3 @i os, o inscrip6ieR Îngădui6i să v'o dau în limba încare a fost scrisă @i apoi o traducem împreună. rei rânduri- primul rând- Prier +e...3 rândul doi-He ne sais Qui3 rândul trei- HTespere- Hesus "5rist.

raducem împreună- primul rând- Prier +e ' infinitivul de la prier ' deci a ruga sau să rugăm. Hene sais Qui ' nu @tiu cine3 dar în înc5eiere- HTespere- Hesus "5rist ' Eu sper, nădăduiesc ' 7isus)ristos. Parcă'mi venea cuvântul pe care'l rostim noi pentru to6i cei adormi6i #e cuvânt consacratla noi ' poate de acolo l'a luat @i el(- o6i cei care au adormit în nădedea învierii @i a vie6ii deveci. Deci în această nădede a înc5eiat @i el via6a, în )ristos.

2 mărturie3 iar această nădede descoperă cuvântul ultim din Evang5elie- Din inimă să ier,iG Niactul 'inal= Ai primit un act gra,ial *n timpul vie,iiF de iertare ai căzut de at(tea oriF su'leteGDar luptă-teF nu *ncetaG Ni nu uita= Jn ce te vei 'i a'latF *n aceea vei 'i Ludecat

Facă Domnul, to6i să ne aflămR 4ă nu uităm- 4ă fii pregătit ca @i cum ai pleca în clipa asta. Dar să ostene@ti ca @i cum ai trăi o ve@nicie Ii trăie@ti o ve@nicie. Jn orice clipă să te sim,i= Jn ce tevei 'i a'latF *n aceea vei 'i Ludecat Jn nădeLdea *n Iisus Kristos Domnul vie,iiF Domnuliu7iriiF Domnul m(ntuiriiF Domnul luminii de veci

Amin



Ierodiacon 6isarion Iugulescu - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Ro7ul nemilostiv

...luă vicleană, toată $atoria aceea ţi-am iertat-o... u se că$ea, oare, ca 'i tu să ai milă $ecel împreună sluă cu tine4 <Matei TG, 32-33=

Fra6i cre@tini, o mare indignare ne'a cuprins inima, văzând purtarea neomenească a datorniculuidin Evang5elia de astăzi. El datora stăpânului său $%.%%% de talan6i, o sumă enormă în baniino@tri. Deoarece nu avea cu ce să plătească, stăpânul lui a poruncit să'l vândă pe el, pe nevastalui, pe copii @i tot ce avea, ca să'@i plătească datoria. 7ată în ce grozavă nenorocire era să cadă toată familia aceasta. Dar, a fost de auns ca slugaaceasta să facă o mică rugăciune, să cadă în genunc5i, cu lacrimi la picioarele stăpânului său @iacesta, plin de milă @i de bunătate, să ierte toată datoria @i să'l slobozească. 7ată însă, că, pe când

mergea el lini@tit spre casa sa, @i încă nu i se uscase bine lacrimile cu care ceruse iertare iar prafulde pe genunc5i nu i se scuturase, întâlne@te pe un prieten al său care îi era lui dator o sută dedinari, o sumă foarte mică. 4e repede la el, îi pune mâna în gât @i îl sugrumă zicându'i- MPlăte@te'mi tot ce'mi e@ti datorL. +a strigătul acesta neomenos @i brut, nenorocitul acela cerea zadarnicrăgaz, căci tovară@ul lui era fără milă @i surd la rugăciunea acestuia, uitând de binele ce'i făcusestăpânul său. 1ai, ce priveli@te revoltătoare Dar bine a făcut stăpânul care l'a c5emat înapoi penetrebnic @i l'a aruncat în temni6ă să se c5inuiască fără încetare. Gitucul @i nerecunoscătorulacesta î@i merită pedeapsa.

Dar, să nu ne mirăm prea mult $e purtarea ro6ului nemilostiv 'i să nu-l os#n$im, &iin$că neos#n$im pe noi în'ine. Ii noi suntem ca @i el, ba mi se pare că mai mult, fiind c5iar mai răi ca el.

În timp ce $#nsul avea o $atorie iertată $e un stăp#n oarecare, noi avem sume$enii $e &ără$elei trecute cu ve$erea $e însu'i Dumne%eu. În vreme ce slua aceea cerea numai 6anii săi înapoi, noi am vrea 'i su&letul semenilor no'tri,care ne-au re'it cu ceva.

Pentru o lovitură, dăm zece lovituri3 pentru o nedreptate, zeci de răzbunări3 pentru o ignire, anide mânie @i de învrăbire. 4ă nu ne amăgim, înfrico@ată va fi pedeapsa stăpânului. De vrem săavem parte $e mila Celui $e sus, $e vrem să ne m#ntuim su&letele, avem o sinură cale*

iertarea aproapelui nostru.

Snul $in &inţii părinţi $in ateric spune că sunt trei &eluri $e iertări pe păm#nt*1. :amenii care au auns la înălţimea aceasta, $e a ierta pe vrăma'i 'i $e a-i iu6i, se numesc

&iii lui Dumne%eu, căci se aseamănă cu M#ntuitorul care a iertat pe vrăma'ii săi.



2. :amenii care ţin minte răul se numesc &iii lui $am.3. Cei ce nu se pleacă cu nici un c)ip 'i stau înv#rto'aţi 'i înţepeniţi $e m#n$rie 'i în#m&arese numesc &iii celui viclean.

@a vedem că a zis !ântuitorul robului neiertător din Evang5elia de astăzi- MBob vicleanL. o6iace@tia î@i pierd sufletul dacă îi va apuca moartea în vicle@ug, vrămă@ie @i du@mănie.

Împăratul $in Evan)elia $e astă%i, care a vrut să se socotească cu ro6ii săi, este 7unul Dumne%eu, Împăratul lavei cerului 'i al păm#ntului. Ho6ul care $atora 10.000 $e al6eni înc)ipuie pe &iecare $intre noi toţi, care am primit $in m#na Celui reaînalt at#tea 6oăţii, $aruri 'i avere, înc#t să nu se poată socoti valoarea lor.

Dumne%eu ne-a $at cerul, soarele, luna 'i stelele, norii cu ploile, lumina 'i căl$ura, aerul 'i apele ne-a $at păm#ntul cu toate 6oăţiile $e pe el, 6unătăţile 'i toate &lorile, animalele 'i

păsările. e'tii apelor 'i tot ceea ce e>istă pe păm#nt, în ape 'i în aer. oate le-a $at în

stăp#nire omului. le-a $at ca o %estre, ca să-i &ie $e &olos. -a îm6oăţit Dumne%eu pe om cuoc)i ca să va$ă, cu ură să vor6ească, cu urec)i să au$ă, picioare să um6le, m#ini să lucre%e'i minte cu care să #n$ească 'i să u$ece. Mare lucru este mintea la om. oate aceste 6oăţii

pe care le-a primit omul $e la Împăratul lavei, Dumne%eu, au a'a $e mare valoare că un omnicio$ată n-ar putea plăti tăp#nului Ceresc, c)iar $e ar &i viaţa sa pe păm#nt mii $e ani.

Ce avem noi4 Cu ce am venit noi pe păm#nt4 /oi am venit @i goi plecăm Plângând am venit @i poate, plângând plecăm. "u toate acestea, omul netrebnic @i nerecunoscător vine @i el o dată pean la biserică, dă o +iturg5ie, spune o mică rugăciune @i i se pare că a făcut foarte mult pentru

Dumnezeu. De@i a primit atâtea daruri, peste care Dumnezeu l'a pus stăpân, începe să 5uleascănumele "elui totputernic @i să cârtească împotriva +ui. 4'au învă6at mul6i să se vaiete că suntsăraci, că au trebuin6ă de multe. De fapt, se plâng tot acei care au.

Dar, to6i nemul6umi6ii ace@tia au uitat de marea bogă6ie primită de sus de la atăl "eresc. Ce ne-ar &olosi nouă $acă am avea înainte toate &rumuseţile lumii 'i ar &i ale noastre, $acă n-amavea oc)i să le ve$em4 Dacă ai avea înainte toate 6unătăţile, la ce ţi-ar &olosi $acă, $in cau%aunei 6oli, nu te poţi apropia $e ele, $acă n-ai putea să um6li pe picioarele tale 'i să te $uceun$e vrei, $acă nu te-ai putea &olosi $e m#inile tale să lucre%i 'i să te serve'ti cum îţi place47ată, deci, ce bogă6ie mare avem de la Dumnezeu, aceste mădulare sănătoase pe care trebuie să le

punem în sluba 4a, nu în sluba vrăma@ului diavol.

Cu toate acestea, omul tot în$ărătnic 'i nerecunoscător este. u$e clopotul 6isericii în$uminici 'i săr6ători cum îl c)eamă Dumne%eu ca să- mulţumească pentru toate $arurile

ale, $ar el nu vrea să au$ă. 2 zi pe săptămână a oprit'o Dumnezeu pentru El, <iua duminicii, eziua +ui. >umele acesta 8Duminică9 e de la DumnezeuF pentru ca omul să-I cinsteascănumele şi venind la casa 1uiF să-I aducă Lert'ă de laudă şi prinos de recunoştin,ă pentrutoate cele primite

Dar unii nu vor să audă, iar al6ii, dacă vin, vin tot cu interese pământe@ti, vin să ceară de laDumnezeu să le dea @i iar să le dea. Dar, unde este mul6umirea pentru tot ce s'a dat? C#ţi recunosc că sunt $atori, nespus $e mult, să vină la &#nta ui Casă să mai plătească $in$atorii4 leargă omul după treburi cu ma@ina, cu avionul, ba @i prin 6ări străine, ca să câ@tigevânt, praf @i cenu@ă. Gnii se întorc, al6ii nu se mai întorc de loc sau se întorc sc5ilodi6i, pentru



nimicuri pământe@ti. În acest timp, Dumnezeu ne a@teaptă mereu, aici în casa +ui, ca să plătimdin datoriile noastre.

lua care era $atoare 100 $e $inari acelui ro6 nemilostiv 'i care a &ost os#n$ită la înc)isoare p#nă va plăti $atoria înc)ipuie pe $atornicii no'tri, &raţii no'tri, re'iţii no'tri.

Dacă nu iertăm $in inimă pe cei ce ne supără cu ceva, îi os#n$im sau îi pău6im cu ceva, să

'tiţi că săv#r'im un păcat striător la cer 'i, c#t $e cur#n$, vine &ără $e veste tăp#nul $e sussă ne %ică 'i nouă* Fluă vicleană, toată $atoria ţi-am iertat-o, &iin$că M-ai ruat. u secă$ea, oare, ca 'i tu să ai milă $e tovară'ul tău precum 'i Eu am avut milă $e tine4B.

1a fi atunci vai @i amar de noi, căci vor curge bătăile de la Împăratul de sus, în lume aceasta, îndiferite feluri. Dacă nu iertăm @i nu ne împăcăm, îndreptându'ne, ne va da @i pe noi la sfâr@it pemâna c5inuitorilor @i vom merge la temni6a iadului pentru totdeauna.

Mai $eparte, ne spune &#nta Evan)elie că prietenii celui înc)is pentru 100 $e $inari s-au

întristat &oarte mult 'i s-au $us $e au spus stăp#nului lor toate cele petrecute. ce'ti prieteni sunt înerii no'tri pă%itori, căci nu suntem sinuri, ci &iecare are cu el pe înerul său pă%itor pe care l-a primit la 6ote%. ce'ti prieteni mai înc)ipuie 'i pe &inţii a căror nume îl purtăm &iecare sau a căror icoană o avem în casele noastre. ce'tia toţi spun, pe $rept cuv#nt, toatec#te le &acem noi, aici pe păm#nt, &raţilor no'tri, aproapelui nostru.

uzind Împăratul spune 4fânta "arte a c5emat la el pe robul cel nemilostiv @i i'a zis- FHo6viclean, eu ţi-am iertat toată $atoria &iin$că M-ai ruat, oare nu se că$ea să ai 'i tu milă $etovară'ul tău, cum am avut eu milă $e tine4B

1ede6i, aici Domnul pune accent pe rugăciune, căci zice- MR 6i'am iertat toată datoria fiindcă !'ai rugatRL. ?ără ruăciune, $eci, &ără recunoa'terea re'alelor &ăcute 'i &ără a ne căi $e cele

&ăcute, nu primim iertare. 4tăpânul s'a mâniat pe sluga vicleană @i a dat'o pe mâna c5inuitorilor,aruncând'o în temni6ă până va plăti tot. De aceea, a %is Domnul ;ristos altă$ată* B Împacă-tecu p#r#'ul tău c#tă vreme e'ti pe $rum cu elB, a$ică c#t suntem încă în viaţa aceasta. 4ă nu neapuce moartea neîmpăca6i cu cei ce ne'au gre@it sau le'am gre@it cu ceva, căci la moarte s'asfâr@it drumul @i mergem să dăm seama de faptele noastre. tunci vom fi da6i pe mânatemnicerilor iadului @i vom fi c5inui6i până vom plăti tot.

Domnul ;ristos ne spune mai $eparte că a'a va &ace atăl Ceresc celor care nu iartă $ininimă pe cei ce le-au re'it. uzi6i, din inimă trebuie să iertăm, nu numai din gură, să spunem @inoi a@a cum zic unii- M+'am iertat, dar nu'l pot uitaL

Domnul Kristos ne-a dat pildă de iertare chiar cu via,a &a El a iertat pe to,i păcătoşii şichiar pe vrăLmaşii lui Dumnezeu c(nd a 'ost scuipat *n 'a,ăF hulit şi 7atLocoritF 7ătut cu 7iceşi condamnat la moarteF *ncununat cu spiniF răstignit şi pus la un loc cu t(lhariiF El se roagă/atălui "eresc şi-I cere să le ierte tot păcatulF pentru că nu ştiu ce 'ac Iată pilde de ră7darepentru noi

Cine a &ost mai )ulit 'i 6atocorit ca Domnul ;ristos4 Ii totu@i, El a iertat, căci @tia că autorultuturor relelor este diavolul. Diavolii făcuseră din cei ce +'au răstignit pe 7isus ni@te unelte ale lor @i nu mai @tiau, sărmanii, ce fac, căci erau îmbăta6i de răutatea demonilor @i strigau cu to6ii-FHăstine'te-B De aceea, ne porunce'te 'i nouă Domnul ;ristos să iu6im c)iar pe vrăma'ii



no'tri. ceasta este una $in poruncile M#ntuitorului. ce'ti vrăma'i ai no'tri, &ăc#n$u-nerău, ne &ac totu'i un mare 6ine. ceastă poruncă au împlinit-o toţi s&inţii lui Dumne%eu 'i

primii cre'tini care s-au m#ntuit. De aceea, &#ntul postol avel %icea* Far mie să nu-mi &iea mă lău$a &ără numai în Crucea Domnului ;ristos, prin care lumea s-a răstinit &aţă $emine 'i eu &aţă $e lumeB. Gn cre@tin adevărat trebuie să fie mort fa6ă de lume, fa6ă de ispitele ei,fa6ă de amăgirile ei.

'a se spune $espre un cre'tin care nu înţeleea cuvintele acestea ale &#ntului postol avel,că el s-a răstinit &aţă $e lume 'i s-a $us la un pustnic să-l lămurească. Ca să-l &acă săînţeleaă, pustnicul l-a trimis într-un cimitir să ocărască morţii. -a $us omul acolo 'i arunc#n$ cu pietre pe morminte, a început să strie* Făcăto'ilor, putre%iţilor, ce $e păcate aţi mai &ăcut 'i voi în viaţă, ce răi 'i lacomi aţi mai &ost, vai vouă nenorociţilor, aţi auns acumm#ncare viermilorB

După ce a %is el multe 'i $e toate s-a întors înapoi la pustnic.- i &ăcut cum ţi-am spus4, a între6at pustnicul.- m &ăcut, părinte, i-a răspuns omul nostru. -am ocăr#t 'i le-am %is $estule cuvinte rele.

- "i ce ţi-au răspuns morţii4, mai între6ă pustnicul.- Ei n-au %is nimic, numai eu am vor6it, răspunse cre'tinul.- cum $u-te $in nou la cimitir, îl în$emnă pustnicul 'i vor6e'te-i $e 6ine, lau$ă-i, spune-lecuvinte c#t mai &rumoase.

-a $us omul $in nou 'i a început să lau$e morţii, %ic#n$* F?erice $e voi, morţilor Ce viaţă &rumoasă aţi avut voi Ce &rumos c#ntaţi voi la 6iserică 'i ce &rumos vor6eaţi la lume $espre Dumne%eu Ce $e milostenii aţi &ăcut 'i ce cre$incio'i aţi &ost, &erice $e voiB După ce i-a lău$at 6ine, s-a întors la pustnic 'i i-a spus că a &ăcut întocmai.- Ei, %ise pustnicul 'i ce ţi-au răit morţii c#n$ îl slăveai cu vor6e &rumoase4- imic, răspunse omul, numai eu am vor6it. e-am %is $estule 6une 'i numai eu vor6eam.- Ei, ve%i $raul meu, $acă vrei 'i tu ca să te m#ntuie'ti &ă tot a'a* &ă-te mort &aţă $e lume,a$ică să nu prime'ti )ulele, ocările, $e&ăimările 'i vor6ele rele 'i ur#te 'i să nu iei seamă nici lau$ele, vor6ele &rumoase 'i ispititoare 'i a'a, vei călca peste toate ispitele, împlinin$ cuv#ntul

Domnului, al iertării 'i iu6irii $e aproapele.

oi nu tre6uie să ne ră%6unăm pe vrăma'ii no'tri, ci să-i compătimim, să-i pl#nem, căci mer în c)inurile ia$ului 'i acolo vor plăti cu v#r& 'i în$esat toată vra6a 'i răutatea lor. De cesă ne mai ră%6unăm noi, căci oricum, $reptatea lui Dumne%eu nu-i va ierta $acă nu se vor

pocăi.

rin ruăciunea $omnească Fatăl nostruB M#ntuitorul ne-a leat 'i mai str#ns, a'a ca să nune putem nici rua, $acă nu iertăm pe cei ce ne-au re'it.

1ede6i dar, că vrăma@ii ne fac un bine "rede6i că 4fin6ii mucenici, care sunt acum încununa6i încer cu a@a mare strălucire @i fericire, ar mai fi fost atât de cinsti6i de îngeri, de sfin6i @i deDumnezeu, dacă nu erau vrăma@ii care să'i c5inuie, să'i vorbească de rău @i să'i muncească?Dar câ6i în6eleg lucrul acesta? "â6i dintre noi în6elegem că vrăma@ii ne fac un mare bine pentrusuflet?

?oarte mi'cătoare 'i &rumoasă &aptă a &ăcut un cre$incios, tocmai pe patul morţii sale, ca săia pil$ă 'i ceilalţi ai casei lui. El avea un vecin care toată viaţa sa îl necăise, îl supărase în &el $e &el $e c)ipuri. cum, la ultima su&lare, îl c)emă 'i-i $ă$u un C.E.C. cu o anumită sumă $e6ani, pe numele lui, pe care 6ătr#nul îi pusese încă $e pe c#n$ putea să um6le. Gă%#n$



aceasta, ceilalţi ai casei au rămas miraţi $e &aptul lui 'i l-au între6at $e ce a &ăcut acest lucru4 El le-a răspuns* FGecinul meu, prin neca%urile pe care mi le-a pricinuit, mi-a &ăcut cel mai mare 6ine, pentru că m-a întărit în ră6$are, m-a &ăcut să mă ro neîncetat 'i am c#'tiat un

&rumos loc $e &ericire în Împărăţia Cerească, pe care Domnul ;ristos mi l-a arătat puţin mai înainteB. vusese o ve$enie mai înainte 'i-i arătase Domnul ;ristos locul $e &ericire c#'tiat

prin ră6$area $ove$ită în &aţa acestui vrăma'.

Frumoasă faptă 7ată cum putem @i noi câ@tiga fericirea cea ve@nică prin răbdare @i iertare. Fărăacestea nu înaintăm. 1rem să ne fie numai bine pe aici @i să nu ne zică nimeni nimic, că sărim însus. 4unt însă unele cazuri grele de iertare în via6ă. Foarte mult contează @i ce urmăre@te persoanavrăma@ă. Poate că dore@te să te păgubească, râvnind la casa ta, la trupul tău sau la averea ta,făcând abuz de putere. @a se purta, de pildă, împărăteasa Eudo0ia, pe care 4fântul 7oan /ură deur a mustrat'o foarte aspru. "5iar @i după moartea ei, zeci de ani i'a tremurat mormântul, pânăcând i'au adus moa@tele 4fântului din e0il @i a iertat'o dând pildă tuturor. mintim acum @i deregina 7sabela, mustrată de 4fântul Prooroc 7lie @i multe alte persoane care au umblat cunedreptă6i mari.

4unt unii vrăma@i care vor să te tragă la vreo rătăcire sau al6ii care n'au nici o credin6ă @i le placesă'6i facă numai rău. Pentru ace@tia este de'auns dacă'i salu6i cu respect. Dacă nu vor săvorbească @i nu te iartă, păcatul rămâne al lor.

Dacă între noi cre@tinii, care mergem la biserică, ne spovedim @i ne împărtă@im, 6inem posturile,facem rugăciuni @i ne străduim să facem bine, se ive@te o neîn6elegere, Domnul )ristos ne'a lăsatni@te sfaturi zicând- FDacă &ratele tău a păcătuit împotriva ta, $u-te 'i mustră-l, între tine 'i el sinur. Dacă te ascultă, ai c#'tiat pe &ratele tău, iar $acă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau $oi in'i, pentru ca orice vor6ă să &ie spriinită pe mărturia a $oi sau trei martori. Dacă nuvrea să te asculte, spune-l 7isericii 'i $acă nu vrea să asculte nici $e 7iserică, să &ie pentrutine ca un pă#n 'i vame'L.

1ame@ul @i păgânul erau socoti6i la fel din cauza răută6ii @i nedreptă6ilor pe care le făceau.Fpune-l 7isericiiB înseamnă să-l spui preoţilor sau să-l pui la slu6e să &aci ruăciuni 'i metanii, căci Dumne%eu le va $escurca pe toate.

Dar sunt 'i ca%uri că nu poţi să ierţi, căci îţi vin în minte mereu cuvintele acelea usturătoare pe care ţi le-a %is sau &apta rea a vrăma'ului. oate &iecare $intre noi am avut în viaţa noastră

sau poate avem pe c#te cineva pe care nu-l putem ierta. Ce tre6uie să &aci în această situaţie,cre'tine4 :as toate !i te împac dac #rei s prime!ti iertare. u te duci s-ţi ceri iertare de la

umne$eu !i tu nu ierţi pe cel care te-a suprat. 9i, pe acela trebuie s-l ierţi care ţi-a "cut ce#a, ţi-a $is sau te-a pgubit cu ce#a, nu pe acela care nu ţi-a "cut nimic. 9e acela nu ai de ce

s te superi, n-ai ce-i ierta.

m fost @i eu într'o situa6ie asemănătoare, căci aveam pe cineva pe care nu'l puteam ierta @i afăcut Dumnezeu în a@a fel să mă întâlnesc cu el pe când mergeam la spovedanie. !i'am adusaminte atunci de cuvintele Domnului din Evang5elia aceasta cu robul nemilostiv @i mi'am zis-

FHo6 viclean, iartă $acă vrei să prime'ti iertareB m căzut deci pe grumazul lui, l'am iertat @iam rămas în pace @i Dumnezeu m'a iertat @i pe mine.

Dar am avut altădată ni@te du@mani pe care nu'i puteam ierta deloc. 1ăzându'mă neputincios, m'am rugat la Dumnezeu cu metanii. 1ă spun acestea, pentru că sunt cazuri deosebite @i grele,



neputând să ier6i pe cel care 6i'a făcut rău. "e să faci? Itiind că nu este nici o scăpare, căciDomnul a spus că trebuie să iertăm din inimă, iată ce am făcut eu- m'am a@ezat pe metanii @irugăciuni. +a fiecare metanie, înainte de orice altceva ziceam- 8Dă-miF DoamneF putere ca săiert pe vrăLmaşii meiG9 Dumnezeu mi'a slobozit inima, a străpuns'o darul Du5ului 4fânt, a spartg5ea6a, răutatea @i lan6ul care o 6inea legată de cel rău @i am putut să iert @i pace s'a făcut, iar diavolul s'a sfărâmat.

ltădată, spune !ântuitorul că va fi vai de lume din pricina prileurilor de păcătuire, fiindcă nuse poate să nu vină @i din acestea. Dar, vai de omul acela prin care vine sminteala !ai de folos îie lui să i se atârne de gât o piatră de moară @i să fie înecat în adâncul mării. ceste cuvinteînfrico@ătoare ale !ântuitorului să ne intre adânc în inimă, căci nu ne ucăm cu păcatul smintelii."ine a îndrăznit să întoarcă pe un cre@tin de la calea cea bună la păcate, la rătăcire, mai bine i'ar fi să dispară înecat în adâncul mării.

Au e0istă păcat mai greu ca acesta @i să ne cutremurăm când ne gândim câ6i propovăduitori aresatana, câte unelte are el, care se 6in numai de gâlcevuri, făcând sminteli după sminteli. Până @i

cre@tinii no@tri, în loc să se unească cu to6ii împotriva vrăma@ului diavol, a păcatelor, viciilor @ismintelilor, se du@mănesc între ei, latră @i se mu@că spre paguba @i pierzania lor sufletească.

: istorioară mult răitoare 'i &oarte potrivită cu cele ce v-am spus, vreau s-o ascultaţi acum cuatenţie* e %ice că, o$ată, lupii s-au s&ătuit între ei cum să atace pe vrăma'ii lor, c#inii. st&el,au trimis pe unul $intre ei ca spion printre c#ini 'i să a&le c#t sunt $e tari, pe un$e stauascun'i 'i c#t sunt $e uniţi. După ce s-a întors lupul spion $in misiunea sa, toată loata lupilor a'tepta cu atenţia încor$ată 'i ura căscată să au$ă ce le va spune trimisul lor. cesta s-a suit

pe un $#m6 'i a început să le răiască ast&el*- ?raţilor, am um6lat cu 6ine pe un$e m-aţi trimis, aveţi cuv#ntul meu 'i m-ascultaţi ă nu vătemeţi, vrăma'ii no'tri, c#inii, nu sunt a'a $e tari cum îi cre$em noi. E a$evărat că pe un$eam um6lat am vă%ut mulţime mare $e c#ini, $ar am 6ăat $e seamă că periculo'i sunt numai c#inii cei leaţi. Cei mai mulţi însă sunt neleaţi 'i um6lă )aimanale. m mai 6ăat $e seamăcă sunt mai multe soiuri $e c#ini 'i mulţi $intre ace'tia sunt cei care latră, $ar nu mu'că. "i vămai spun o 6ucurie mare. m vă%ut o altă specie $e c#ini care se mu'cau unii pe alţii 'i nu lear$ea lor să um6le $upă lupi. e urăsc $in toată inima, se mu'că cumplit între ei 'i î'i ascut $inţii unii contra altora 'i nu împotriva noastră, a lupilor. 'a că, &iţi tari 'i nu vă temeţi

st&el le vor6i trimisul lupilor, iar toată loata i%6ucni în urlete $e 6ucurie, mulţumiţi că vor &ace prăpă$ pe un$e vor mere.

4fatul lupilor să @ti6i că este sfatul diavolilor, iar vrăma@ii câini suntem noi cre@tinii care nu prezentăm nici o primedie pentru diavoli, fiindcă noi cre@tinii nu stăm lega6i de poruncileEvang5eliei, nu stăm lega6i de 4fânta biserică care este casa lui Dumnezeu, nu stăm lega6i de

păstorii bisericii, ci umblăm 5aimanale după poftele @i plăcerile noastre. Gnii mai mult latrădecât mu@că latră împotriva altora minciuni @i calomnii. l6ii se mu@că între ei, în loc să'l mu@te

pe diavol prin rugăciuni, cântări @i fapte bune. ie6ii no@tri cre@tini, a@a sunt. Î@i ascut din6ii uniicontra altora, se dărâmă unii pe al6ii prin fel de fel de sminteli, rătăciri @i păcate. În acest timplupii MdiavoliiL fac prăpăd în ograda noastră, în casa noastră, între copii @i părin6i, între so6i @i

so6ii @i pretutindeni.

4ă ne trezim cu to6ii, până nu e prea târziu @i să ne rugăm la Dumnezeu ca să ne dea în6elepciune@i să nu ne mai sfâ@iem între noi, ci să ne iubim, să ne iertăm @i să ne unim, ca să biruim pedu@manul cel mare, diavolul. 2 fierbinte rugăciune ne trebuie @i nouă.



ă ne a$ucem aminte $e toate $atoriile noastre pe care le avem la Marele tăp#n $in ceruri 'i să- ruăm cu a$#ncă smerenie, tot timpul vieţii noastre, &iin$că suntem $atori, înc#t nicio$ată nu vom putea plăti. ă ne a$ucem aminte 'i $e cuvintele &#ntul postol avel care

%ice* FCăutaţi cu toţii pacea 'i s&inţenia, &ără $e care nu este m#ntuireB.

?aptele 6une primite sunt acelea care sunt &ăcute $e acei cre'tini ce caută pacea, s&inţenia 'i

$raostea 'i care trăiesc în plină armonie cu tovară'ii lor. Cei ce iu6esc pe vrăma'ii lor au cel mai mare avanta su&letesc pentru că* Înt#i* cel care iube!te pe #r%ma!ii si împline!te porunca Mântuitorului care $ice; Fu6iţi pevrăma'ii vo'triB.

l $oilea* dac ai iertat, prime!te !i el iertare de la umne$eu pentru toate pcatele "cute. l treilea* cel care împline!te aceast #irtute aduce mult pace !i lini!te între oameni. l patrulea* cel care iart aplic cele mai usturtoare bice demonilor care "ug îngro$iţi de omul ierttor, "iindc acesta e smerit. e aceea, cel mândru !i îngâm"at nu iart.

l cincilea* umne$eu se bucur !i se laud înaintea îngerilor cu ast"el de cre!tin care se

aseamn iului 7u, el care a iertat pe toţi /ulitorii !i rstignitorii 7i, atunci când a $is;Fată, iartă-i că nu 'tiu ce &acB l 'aselea* rugciunile lui sunt ascultate !i împlinite cât mai curând, "iindc sunt ascultatedirect de atl de sus, "r nici o piedic.

l 'aptelea* unui ast"el de cre!tin îi sunt primite toate %ert"ele !i darurile pe care le aduce la7"ânta biseric sau pe care le d de poman. *umai acestora le sunt primite darurile. 9oţi saduci orice, dac ţii du!mnie pe cine#a, omnul ristos, de aici din biseric, te trimite întâi ste împaci cu cel cu care e!ti certat !i pe urm s #ii s-ţi aduci darul.

l optulea* cre!tinul care !i-a cerut iertare de la #r%ma!ii si, înainte de a merge la spo#edanie, prime!te !i el, când se spo#ede!te, iertare de toate pcatele lui, alt"el, nu. e asemenea, când merge la biseric !i oriunde, rugciunea lui este primit !i are mult putere înaintea ronuluidumne$eiesc.

ţi au%it, c#t $e multe $aruri primesc $e la Dumne%eu cei ce iartă $in inimă pe vrăma'ii lor.C#t $e mult se îm6oăţesc 'i ce mari avantae su&lete'ti 'i trupe'ti au 4ă facem @i noi tot a@a.

Au e0istă om, nu e0istă cre@tin, care să nu aibă pe câte cineva care să'i fi gre@it sau să nu aibăcâte un vrăma@ care i'a făcut vreun rău.

4ă 6inem seama că nu este altă cale de urmat, dacă vrem să ne mântuim sufletul, decât să iertăm

din inimă. 7ar ca să fim scuti6i @i să nu avem prea mul6i vrăma@i trebuie să fim în6elep6i @i să nu plecăm urec5ea la vorbele unuia sau altuia @i mai ales, să nu luăm în considerare toate nimicurile pe care le auzim. ă &im 'i noi înţelepţi 'i orice ne-ar aune la urec)i, să trecem prin cele trei site ale înţeleptului &iloso&, ocrate. ceste trei site sunt*

Înt#i* s ai o deplin siguranţ c acele #orbe sunt ade#rate !i nu au$ite de la unii !i de la alţii. $oua sită* s te întrebi dac cu#intele pe care le au$i îţi "ac #reo plcere, sunt de bun "olos, îţiaduc #reo bucurie sau #reun "olos su"letesc.

treia sită* este absolut necesar s cuno!ti cele spuse de altul. +ceasta pentru c s-ar putea s "ii în #reo prime%die !i dac nu le cre$i, poţi s pier$i.

'a a venit la acest &iloso&, amintit mai sus, un om ră6it 'i-i spuse*- ocrate, vreau să-ţi spun ceva ro%av $espre un prieten al tău. cesta îl între6ă calm*- Da, $ar le-ai trecut tu prin cele trei site, aceste vor6e pe care vrei să mi le spui4- u, răspunse omul. tunci ocrate începu să-i cearnă toate vor6ele 'i-i %ise %#m6in$*



- Dacă ceea ce vrei să-mi spui nu e'ti siur că sunt a$evărate, &iin$că le-ai au%it $e la alţii, nue'ti siur că sunt at#t $e 6une 'i nici $e neapărată tre6uinţă pentru mine, apoi, $raul meu,$u-te acasă, ia sapa 'i lopata 'i înroapă 6ine toate vor6ele pe care voiai să mi le spui, că eunu am $e ce să le ascult.

@a să facem @i noi cu cei ce vin cu lingu@iri, cu minciuni, cu calomnii, ca să ni le spună laurec5e împotriva aproapelui nostru. Aumai a@a vom reu@i să nu ne facem mul6i du@mani, iar dacă

tot nu scăpăm, să ne străduim, mai ales, să nu ne facem du@mani din prietenii cei mai apropia6i,căci aceasta urmăre@te diavolul. Pe cre@tinii cei buni care se iubesc vrea să'i învrăbească, să semănânce între ei, a@a cum am auzit mai înainte.

Fra6i cre@tini, se spune în 1ec5iul estament că, la potop, Aoe a c5emat @i a băgat în corabie câteo perec5e din toate animalele @i păsările pământului. Fiind ele în corabie, în timpul potopului nus'au luat la bătaie sau să se mănânce una pe alta. 4fânta "arte ne spune că erau înfrico@ate @itoate stau triste @i cu frică mare, pentru că sim6eau mânia @i răzbunarea lui Dumnezeu asupraîntregii suflări pământe@ti.

4ă luăm aminte @i noi, căci e timpul de pe urmă, e potopul cel grozav. Grlă valurile, urlă mareaînfuriată Dumnezeu e supărat pe noi. o6i 4fin6ii ne compătimesc, iar îngerii ne întreabă-M"re@tini, unde'i credin6a voastră? "re@tini, împăca6i'vă unul cu altul Au sim6i6i voi mânia luiDumnezeu, nu sim6i6i voi că Dumnezeu vă ia pâinea de la gură? "re@tini, trezi6i'văL

Dacă animalele acelea din corabie erau înfrico@ate, cu atât mai mult trebuie să ne înfrico@ăm noi,cu atât mai mult trebuie să ne temem de mânia lui Dumnezeu, căci potopul fărădelegilor de afarăurlă @i valurile ne îngrozesc. 4ă lăsăm mânia, să lăsăm păcatul, să lăsăm toate @i să stăm cu frică4ă luăm aminte @i să alergăm înaintea lui Dumnezeu @i în "asa +ui prea sfântă ca să ne salvăm

4ă ne aducem aminte de aceste animale @i noi cre@tinii @i să lăsăm toată răutatea @i du@mănia la o parte, căci nu @tim ziua de mâine, când vom fi despăr6i6i de toate @i vom fi @i noi c5ema6i să dămsocoteală 4tăpânului de tot ce am făcut în via6a noastră.

Rugăciune

:, rea 7un 'i nemărinit ărinte 'i tăp#n a toate, că$em cu umilinţă la picioarele ale 'i îţi cerem iertare $e toate relele 'i $e toate păcatele pe care le-am &ăcut.

Înă$uie'te-ne puţin ca să plătim toţi toată $atoria către ine, căci 'tim 6ine că $atorianoastră nu este numai $e 10.000 $e $inari, ci suntem $atori v#n$uţi.

?ie-Ji milă $e noi $upă mare mila a. Îţi o&erim inima noastră în&r#ntă 'i smerită 'i îţi mărturisim că vom &ace pace cu toţi vrăma'ii no'tri. Îţi o&erim voinţa $e a ierta sincer pe toţi acei care ne-au supărat.

artă-ne 'i $ă-ne putere să iertăm 'i să &im cu toţii în pace 'i 6ună înţeleere, iar su&letul 'i

viaţa noastră să &ie ale ale în veci $e veci.

min.



Datornicul nemilostiv Iertăm sau 8executăm9: "auzele iadului *n care trăim

FEste o atitu$ine eoistă, eocentrică. De &iecare $ată, în orice situaţie, eu 'i pro6lemele melemă interesea%ă. umai prin prisma interesului personal a6or$e% pro6lemele. C#n$ situaţiamea mi-o cere, $evin cer'etor, 'i iară'i, c#n$ situaţia mea mi-o cere, $evin stăp#n nemilosF.

il$a $atornicului nemilostiv*

9De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cusluile sale. "i, încep#n$ să se socotească cu ele, i s-a a$us un $atornic cu %ece mii $e talanţi.

Dar neav#n$ el cu ce să plătească, stăp#nul său a poruncit să &ie v#n$ut el 'i &emeia 'i copii 'i pe toate c#te le are, ca să se plătească. Deci, că%#n$u-i în enunc)i, slua aceea i se înc)ina, %ic#n$* Doamne, înă$uie'te-mă 'i-ţi voi plăti ţie tot. ar stăp#nul sluii aceleia, milostivin$u-

se $e el, i-a $at $rumul 'i i-a iertat 'i $atoria. Dar, ie'in$, slua aceea a ăsit pe unul $intrecei ce slueau cu el 'i care-i $atora o sută $e $inari. "i pun#n$ m#na pe el, îl suruma %ic#n$*

lăte'te-mi ce e'ti $ator. Deci, că%#n$ cel ce era sluă ca 'i el, îl rua %ic#n$* Înă$uie'te-mă'i îţi voi plăti. ar el nu voia, ci, mer#n$, l-a aruncat în înc)isoare, p#nă ce va plăti $atoria.

ar celelalte slui, vă%#n$ $eci cele petrecute, s-au întristat &oarte 'i, venin$, au spus



stăp#nului toate cele înt#mplate. tunci, c)em#n$u-l stăp#nul său îi %ise* luă vicleană,toată $atoria aceea ţi-am iertat-o, &iin$că m-ai ruat. u se că$ea, oare, ca 'i tu să ai milă $ecel împreună sluă cu tine, precum 'i eu am avut milă $e tine4 "i m#niin$u-se stăp#nul lui, l-a $at pe m#na c)inuitorilor, p#nă ce-i va plăti toată $atoria. ot a'a 'i atăl Meu cel ceresc văva &ace vouă, $acă nu veţi ierta - &iecare &ratelui său - $in inimile voastre.9 (Matei 18, 23-3C)

Părintele &o'ian ;oghiu – "uv(nt la pildă datornicului nemilostiv

Fra6i cre@tini, Evang5elia din seara aceasta a început cu în$emnul iertării celor care ne re'esc,

în$emn pe care îl înt#lnim 'i în ruăciunea /atăl nostru !ai sunt @i alte locuri în 4fântaEvang5elie în care bunul 7isus insistă pentru iertare @i pentru starea de împăcare între noi. De

pildă, este un loc în care !ântuitorul )ristos spune a@a- OC#n$ îţi a$uci $arul tău la s&#ntul altar, $acă pe cale îţi aminte'ti că ai ceva împotriva cuiva, $u-te înt#i 'i te împacă $in inimă cuacela, &iin$că alt&el $arul tău nu poate &i primitB.

În această seară s'a citit o Evang5elie foarte puternică despre acel om bogat @i mare care esteînsu@i Dumnezeu, a împrumutat cu zece mii de talan6i pe o slugă a sa @i văzând că acela nu are cuce plăti, i'a iertat toată datoria. Ii a6i văzut mai departe ce s'a întâmplat- cel care fusese iertatîntâlne@te pe cale un datornic al său care îi datora o sumă foarte mică, o sută de dinari @i care nuavea, sărmanul, să'i dea înapoi. 7ar cel care abia fusese iertat îl strânge de gât să'i dea banii peloc. Era un mare contrast între 6unătatea stăp#nului 'i acea %#rcenie cumplită, pentru că osută $e $inari era o nimica toată. Prietenii celui sugrumat au adus la cuno@tin6a stăpânului gestullui, iar stăpânul l'a arestat îndată @i l'a pedepsit să dea înapoi toată suma de bani pe care o datora,ceea ce era imposibil, pentru că această sumă era cumplit de mare sau să o răscumpere prinsuferin6ă.



ceastă para6olă este o &ormă prin care isus ne spune ce ne a'teaptă $acă nu iertăm celor cene re'esc nouă într-un &el sau altul . Este aceea@i idee pe care o subliniază mereu !ântuitorulîn întreaga +ui via6ă pământească- $acă nu iertăm, nu ni se iartă.

Ii nu putem străbate, nici nu putem începe acest post *cuvântul a fost rostit de părintele 4ofian la

& august $8>9, când Duminica datornicului nemilostiv căzuse în calendar la începutul Postuluidormirii !aicii Domnului, n.n. decât împăca6i cu cei din urul nostru, fra6i cre@tini. ltfel,

postul nu are nici o valoare, po6i să te usuci de foame. Dacă e'ti otrăvit $e răutate contraaproapelui tău, postul nu are nici o valoare. Pentru că noi ne purtăm adesea fa6ă de semeniino@tri ca datornicul din parabola aceasta. De@i nouă ni se iartă foarte mult, noi nu iertăm decâtfoarte pu6in sau deloc. În sc)im6, cerem cu neo6ră%are să &im iertaţi mereu, ca 'i c#n$

Dumne%eu nu ar ve$ea &ăţărnicia 'i răutatea noastră. Pentru că @i noi avem mare nevoie să fimierta6i @i ni s-a pus o con$iţie &oarte u'oară* O Dacă veţi ierta oamenilor re'elile lor 'i vouă vi

se vor ierta re'elile voastreB.

ă 6iruim $in noi oroliul, iert#n$ pe semenii no'tri 'i pe 6a%a acestei iertări &oarte mici să$o6#n$im ve'nicia, asta ni se cere. ACu ce măsură măsori, ţi se va măsuraB Anu u$ecaţi, casă nu &iţi u$ecaţiB Aiertaţi, 'i se va ierta vouăB - con$iţii &oarte u'oare, &raţi cre'tini Aumaisă avem noi acest cura al smereniei, bunătatea @i smerenia inimii, ca să putem ierta cuadevăratR De asta ni se dă această parabolă acum, la începutul postului, pentru ca să putem ducecu adevărat o via6ă de rugăciune, autată de milostenie @i de post, pentru că toate acestea suntîmpreună în acest urcu@ du5ovnicesc.

Dar $e ce suntem $atori să iertăm4

– În primul rând, $acă nu iertăm, &acem $in viaţa noastră un a$evărat ia$.

&inţii ărinţi ne spun că iertarea este 'iica mai mare a dragostei Cine nu poate ierta, acelanu poate nici să iu6ească. "i cine nu-i poate iu6i pe oameni, acela nu- poate iu6i nici pe

Dumne%eu. Ii ca să'+ putem iubi pe Dumnezeu, trebuie în primul rând să fim împăca6i cusemenii no@tri. ă iertăm pentru ca să putem trăi în 6ună înţeleere cu oamenii 'i cu

Dumne%eu. Pentru că noi nu putem trăi izolat, noi avem nevoie unul de altul ' cum cei dintr'ofamilie au nevoie unul de altul sau cei din fabrică sau de la un birou trebuie să comunice unii cu

al6ii. Înc5ipui6i'vă că to6i ace@ti func6ionarii sau muncitori ar fi certa6i între ei, pentru că dindiferite motive @i'au spus ni@te cuvinte ignitoare sau cineva dintre ei a semănat vrabă @i ură. Iiei, fiind certa6i cu to6ii, tac cu to6iiR r fi o mare tăcere de înmormântare.



De aceea ni se spune- Aă nu apună soarele peste m#nia voastră8, pentru că $acă trec mai multe %ile &ără să ne împăcăm, răul 'i ura cresc în noi. "i $acă este vor6a $e un rup $eoameni, ura aceasta se e>primă într-o tăcere cumplită , o tăcere *n care clocoteşte m(nia şirăutatea . 4e ceartă în gând @i din când în când răbufnesc în afară insulte @i amenin6ări, c5iar

bătăi, până la sânge @i până la crimă. 2 asemenea via6ă este cumplit de apăsătoare ' o #iaţ deiad C)emăm ia$ul în noi, îl c)emăm în viaţa noastră prin răutate 'i neputinţa $e a ierta.

7unt "amilii în care se întâmpl aceasta, "amilii în care soţii nu #orbesc cu lunile, pân ce

a%ung la di#orţ.

7unt "raţi sau rude sau prieteni care, din cau$a unor intrigi, s-au certat !i în loc s se

împace de îndat, au tcut !i suprarea s-a adâncit !i s-a în#ec/it !i acum le #ine "oarte greu s se împace.

Cum poate un asemenea înrăutăţit să se roae4 Cui să se roae4 4e roagă lui Dumnezeu? Dar Dumnezeu i'a pus condi6ia- Aiartă, ca să te iertB

4unt @i cazuri mai grele. După ce s-a pornit contra celuilalt, se roaă lui Dumne%eu să-l pe$epsească crunt pe $u'man, &ac#n$u- în ciu$ă lui Dumne%eu. Dumne%eu îi porunce'te săierte 'i el îl roaă să-l &acă pra& 'i pul6ere pe $u'manul său* O&ă-l trăsnească DumnezeuGB -este o e>presie $e răutate pro&un$ă. În loc să te gânde@ti că @i tu gre@e@ti @i că faci un efort săîmpaci propriul tău suflet, începi să blestemi @i să răscole@ti ura.

7unt #ecini care s-au certat !i când se întâlnesc nu !tiu încotro s se uite, ca s nu se #ad

unul pe altul.

Mă între6* asemenea oameni - care $e o6icei sunt cre'tini 'i au nevoie 'i ei $e Dumne%eu -cum pot ei să se roage şi cum mai pot ei să ceară iertare de la DumnezeuF dacă ei nu potierta pe altul:

2mene@te vorbind, este mai u@or să te răzbuni @i să love@ti, dar aceasta dovede@te că e@ti stăpânitde slăbiciune @i de instinctele cele mai osnice. ar a te stăp#ni 'i a ierta este $ova$ă $e



mărinimie su&letească 'i $ova$ă că în tine e $u)ul lui Dumne%eu, care este $u)ul păcii. Cinese poate stăp#ni la timp 'i cine uită inirile, a st#rpit $in ră$ăcină orice urmă $e vra6ă,

pentru că cel iertat se simte cu a$evărat umilit 'i nu mai în$ră%ne'te să răspun$ă cu rău.

unt ca%uri în care $intre $oi, $eopotrivă $e vinovaţi, unul se umile'te 'i cere iertare, iar

celălalt nici nu vrea să au$ă. "e se poate face atunci? În loc de răspuns, am să vă citesc unrăspuns din 9ateric;

?Sn &rate oarecare avea sc#r6ă asupra altui &rate. ar acela, înţele#n$ cum că cutare &rateare sc#r6ă asupra lui, a mers la $#nsul, vr#n$ să i se smerească, să-'i ceară iertare 'i să seîmpace cu $#nsul. 7ăt#n$ el la u'a &ratelui, acela n-a vrut să-i $esc)i$ă 'i să-l primească.

cesta, $acă a vă%ut că nu-i $esc)i$e, s-a sc#r6it 'i el. "i mer#n$ la un 6ătr#n i-a spus, eluin$u-se, cum că are sc#r6ă asupra unui &rate 'i a mers la $#nsul să-'i ceară iertare 'i să seîmpace cu $#nsul 'i nu l-a primit, nici nu i-a $esc)is u'a.

7ătr#nul i-a %is* UCaută &iule, 'i-ţi ia seama, că poate ai vreun #n$ în inima ta, cum că tu nue'ti cu nimic vinovat, nici nu i-ai &ăcut lui nici un rău, ci el a &ăcut rău 'i el este vinovat

st&el, pe tine însuţi te în$repte%i, iar pe el îl învinovăţe'ti. entru aceea nu-i $ă Dumne%eu

lui în$emnare să-ţi $esc)i$ă 'i să te primească, pentru că nu cu a$evărată pocăinţă meri la$#nsul, ci cu &ăţărie. Meri 'i pune în inima ta, cum că tu ai re'it 'i tu e'ti vinovat, iar pe$#nsul să-l în$repte%i. "i a'a Dumne%eu îi va $a lui în$reptare 'i umilinţă să se smerească 'isă se împace cu tineV <I =.

u%in$ &ratele, s-a umilit cu inima 'i &ăă$uin$u-se că va &ace $upă cuv#ntul 6ătr#nului, s-a

$us iară'i smerit la acel &rate care avea sc#r6ă asupra lui, să se roae să-l ierte. 7ăt#n$ la u'ac)iliei, în$ată a au%it acela 'i i-a $esc)is.

Dar mai înainte să se înc)ine el 'i să-'i ceară iertare, acela s-a înc)inat lui cu smerenie %ic#n$* QIartă-măF 'rateF că te-am sc(r7itG "i a'a, cu $raoste 'i $in tot su&letul sărut#n$u-se unul cu altul, s-a &ăcut mare 6ucurie între $#n'iiB.

unt ast&el $e ca%uri c#n$ $oi care sunt certaţi, în loc să se împace $e în$ată, nu se împacă pentru că &iecare se socote'te în$reptăţi t; O Eu să mă $uc la el să mă ierte4 ici$ecum, să



vină el, că e mai t#năr $ec#t mine. Eu, 6ătr#n, să mă ro $e el să mă ierte49 Ii'l lasă a@a. 4au,dacă totu@i celălalt vine să'@i ceară iertare, acesta nu'l prime@te. "e'i de făcut? &atul ărinţilor $in Pateric este a'a* c#n$ tu vrei să-ţi ceri iertare 'i celălalt nu te prime'te, #n$e'te-te $acănu cumva l-ai init în vreun &el 'i $e aceea se poartă a'a cu tine. Smile'te-te 'i smere'te-te îninima ta 'i numai a'a, smerin$u-te, să te $uci la el.

4ă nu'i învinuim deloc pe du@manii no@tri, ci numai pe noi în@ine să ne învinuim. Pentru că dacăsuntem cinsti6i cu noi în@ine, va trebui să recunoa@tem că @i noi le'am făcut vreun rău @i ei îl 6inminte. Înt#i să te smere'ti pe tine înaintea lui Dumne%eu 'i apoi să te $uci la &ratele tău,smerin$u-te $in inimă - 'i atunci Dumne%eu va sc)im6a starea su&letească a &ratelui tău 'i împăcarea va avea loc numai$ec#t.

Dumnezeu este pretutindeni prezent în via6a oamenilor, fra6i cre@tini. >u ne dăm noi seama deprezen,a lui Dumnezeu *n 'iecare su'letF dar El este *n 'iecare din noi , de bună seamă @idiriează aceste stări suflete@ti @i'i aută pe oameni să înainteze către dragoste @i bună împăcare,

pentru că Dumne%eu este $raoste - a'a este El $e&init - 'i $e la înălţimea atotputerniciei ui ne $iriea%ă spre $raoste 'i împăcare. Ii Dumnezeu sc5imbă starea sufletească a celuilalt, dacătu te smere@ti din inimă înaintea +ui3 iar dacă nu vrei să te împaci, atunci Dumnezeu te va părăsi.

m să vă citesc un astfel de caz din 9ateric ca să în6elege6i mai bine- AÎn timpul prioanelor,c#n$ prioneau 'i omorau pe cre'tini pentru cre$inţa în ;ristos, au prins 'i pe $oi &raţi căluări să-i muncească 'i i-au aruncat în temniţă p#nă a $oua %i, ca a $oua %i să-i scoată, sa-i muncească 'i să-i omoare. ce'ti $oi &raţi aveau vra6ă 'i pi%mă între $#n'ii.

?iin$ $eci ei în temniţă aruncaţi, 6ătuţi 'i munciţi, unul umilin$u-se cu inima, a %is celuilalt*U?rate, iată m#ine ne vor scoate la u$ecata lor 'i ne vor munci 'i ne vor omorî 'i vom merecătre Domnul. entru aceea $ar, vra6a 'i pi%ma ce a &ost 'i este 'i acum între noi, se ca$e să olăsăm, să ne împăcăm, să ne iertăm unul pe altul mai înainte $e moartea noastră, ca să luăm,curaţi &iin$, muncile 'i moartea pentru cre$inţa 'i $raostea lui ;ristos 'i a'a ne vomînvre$nici a lua cununile mucenice'ti $in m#inile lui ;ristos 'i vom &i primiţi în ceatamucenicilorV. Acestea zic(ndF i-a 'ăcut metanieF după o7iceiul călugărescF grăind= Uartă-mă, &rate, ca să &ii 'i tu iertat $e mine 'i $e Dumne%eu

ar acela, &iin$ 6iruit $e vrămă'ească pi%mă, n-a vrut nici$ecum să-l ierte. ar a $oua %i, $acăs-a &ăcut %iuă, i-au scos pe ei $in temniţă, ca să-i taie. tunci cel care n-a vrut să se împace 'i



să ierte pe &ratele său, vă%#n$ că vor să-l taie, înspăim#nt#n$u-se, s-a lepă$at $e ;ristos, iar pe cel $e l#nă el, cre%#n$ în numele Domnului, l-au tăiat.

e cel ce s-a lepă$at $e ;ristos, l-au între6at* Q entru ce ieri nu te-ai lepă$at $e ;ristos, ca să nu te &i c)inuit4V

Hăspuns-a acela* QC#n$ -am lăsat eu pe Dumne%eul meu 'i nu m-am împăcat cu &ratele meu, atunci 'i pe mine m-a lăsat 'i m-a părăsit autorul ui 'i răm#n#n$ ol $e D#nsul, m-amlepă$at $e ;ristosV.B

stfel încât, $acă noi nu-l putem ierta pe &ratele nostru, se în$epărtea%ă )arul $e la noi 'i ne p#n$esc ispitele 'i nu mai are cine să ne apere, pentru că Dumne%eu e întors cu &aţa $e la noi.

În asemenea ca%uri, tot a'a se cuvine să ne cercetăm conştiin,a , să ve$em $acă nu cumva purtăm 'i noi o parte parte $in vină 'i $eci e ca%ul, atunci, să 6iruim m#n$ria $in noi 'i să nesmerim , ca fratele din 9ateric. "i $acă celălalt nu se îm6l#n%e'te nici a'a 'i nu vrea el să ne

ierte, noi tre6uie să ne stră$uim să-l iertăm $in inimă 'i să ne ruăm pentru el lui Dumne%eu,ca Dumne%eu să-l îm6l#n%ească, iar pe noi să ne aute să putem ierta cu a$evărat.

Ii ca o regulă fa6ă de ace@ti oameni, vă mai spun @i aceasta- să nu-i vor6im $e rău către nimeni pe cei care nu ne pot ierta. C)iar $acă ei ne 6#r&esc, noi să-i vor6im $oar $e 6ine, arăt#n$ altora calităţile lor ' pentru că orice om are @i calită6i, nu numai defecte. ar $acă-i vor6im $erău, ei a&lă 'i ura cre'te. Mai 6ine ne ruăm pentru ei, ca Dumne%eu să-i lumine%e 'i să-i aute

să înţeleaă că 'i ei re'esc. Ii purt#n$u-ne cu 6l#n$eţe, cu smerenie 'i 6unătate nepre&ăcută,cu inima curată $e orice semeţie omenească, $e orice răutate, se va &ace pace $eose6ită în noi - cum numai Dumne%eu ne-o poate $a, mai ales acea pace lăuntrică, de care spune 7isus-

Aacea Mea $au vouă, nu cum lumea vă $ă9 Pacea lui 7isusR Ii ne vom învrednici @i de oadevărată iertare din partea lui Dumnezeu când vom zice- ?Iart-ne, precum iertm !i noi@. Dacăiertăm noi, ni se iartă @i nouă.

Hostim %ilnic această cerere, în ruăciunea atăl nostru , dar nu ştim *n ce măsură cererea A'i ne iartă nouă re'alele noastreB F leată $e a&irmaţia noastră Aprecum 'i noi iertămB F nueste mai $era6ă o os#n$ă pe care noi în'ine o cerem $e la Dumne%eu . "ăci întâlnirea pe cale a



celor doi datornici din parabolă ne reprezintă pe fiecare din noi. În parabolă se întâlnesc cei doidatornici @i cel căruia i s'a iertat nu poate să ierte nimic celuilalt. cesta ne repre%intă pe noi, cei care nu vrem să iertăm nici cea mai mică inire $in partea aproapelui nostru.

Dumne%eu vrea să ne &acă curaţi 'i 6l#n%i pe $inlăuntru, să scoată toată otrava $in noi prin

acest e&ort mic $e iertare.

Dumnezeu ne iartă foarte mult @i noi gre@im foarte mult fa6ă de Dumnezeu, dar condi6ia iertăriinoastre e foarte clară.

&'(ntul Pavel spune- O?iţi 6uni unul cu altul, &iţi înă$uitori 'i milo'i, iertaţi-vă unul pe altul 'i Dumne%eu vă va ierta pe voi în isus ;ristosB.

@a să începem postul, fra6i cre@tini. Din ceasul acesta, #n$iţi-vă să vă iertaţi unul pe altul, iar $acă cel care vă e $u'man se a&lă la o $istanţă &oarte mare 'i nu puteţi aune la el să văîmpăcaţi, măcar ruati-vă pentru el, ca Dumne%eu însu'i să topească ura 'i )emul acesta $e

răutate care apasă în piept. Buga6i'vă ca @i în el să se întâmple acela@i lucru, iar când neîntâlnim unul cu altul, fără îndoială să ne îmbră6i@ăm @i să ne împăcăm din inimă, să ne iertămunul pe altul. ltfel, nu ne îmbră6i@ează @i nu ne iartă nici pe noi Dumnezeu. 1ă spun aceasta cutoată convingerea, din inimă va spun. ?iţi cu 6ăare $e seamă 'i puneţi la inimă toate acestea .minL.

<$in* ărintele o&ian, E$itura 7i%antină, 200+, 7ucure'ti=



Părintele &o'ian - Pilda datornicului nemilostiv - Despre iertare şi *mpăcare

m recitit în seara aceasta #rostită în C martie $8>C ( din 4fânta Evang5elie cuprinzătoarea parabolă a datornicului nemilostiv, care datora stăpânului său zece mii de talan6i.

În bani de'ai no@tri ar veni cam cinci milioane de lei. #Evaluare ce apar6ine Părintelui 4ofian,dânsul 6inând cont de cursul leului de atunci.(



4tăpânul său l'a iertat. fost destul că sluga aceasta să ceară o mică îngăduin6ă stăpânului său @iacesta, cu bunătate negrăită, i'a iertat toată datoria. Dar nu se uscaseră bine lacrimile cu careceruse omul îndurare de la stăpânul său @i întâlne@te pe cale pe unul dintre mărun6ii lui datornici,care îi datora o sumă foarte mică ' o sută de dinari ' o sută de lei. 7'a pus mâna în gât să'lsugrume, strigându'i cu răutate- 9lăte'te-mi ce e'ti $ator9 <Matei 18, 28=. +ui i se iertaserădefinitiv milioane, iar el, pentru o sută de lei, este gata să'@i sugrume confratele.

"ând auzim o asemenea istorie ne umplem de revoltă fa6ă de purtarea cu totul lipsită de omenie acelui căruia i s'a iertat atât de mult, iar el nu vrea să ierte nimic. Dar să nu ne grăbim să'losândim prea mult pe acel om fără pic de omenie, pentru că ne osândim pe noi în@ine. "ăci @i noine purtăm la fel cu semenii no@tri.

7storioara din 4fânta Evang5elie este o parabolă în care-– datornicul cu $ece mii talanţi poate "i oricare dintre noi - dator cu pcate multe "aţ de

umne$eu,– iar stpânul care iart datoria este umne$eu.–

el dator cu o sut de dinari este oricare dintre semenii no!tri.– atornicul /ain, cruia i s-a iertat tot, iar el nu #rea s ierte mica datorie a

neputinciosului sau datornic, ne repre$int pe "iecare dintre noi, crora umne$eu neiart tot, iar noi nu #rem s iertm nici cea mai mic %ignire din partea aproapelui nostru.

Prin această parabolă !ântuitorul lărge@te în6elesul cuvintelor din rugăciunea atăl nostru în carezicem- 9...'i ne iartă nouă re'elile noastre precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri9 <Matei (,12=. oi ne ruăm %ilnic cu această ruăciune 'i rostim %ilnic 'i aceasta a cincea cerere $inatăl nostru, $ar nu 'tim în ce măsură această cerere 9'i ne iartă9, leată $e a&irmaţia

noastră 9precum 'i noi iertăm9, nu este mai $era6ă o os#n$ă pe care noi în'ine ne-o cerem$e la Dumne%eu, pentru că noi ne purtăm a$eseori &aţă $e semenii no'tri ca $atornicul neomenos $in para6olă* $e'i ni se iartă mult, noi nu iertăm $eloc sau &oarte puţin în sc)im6cerem cu neo6ră%are să &im iertaţi mereu, ca 'i cum Dumne%eu n-ar ve$ea 'i n-ar cunoa'te

&ăţărnicia 'i răutatea noastră.

Dar $e ce suntem $atori să iertăm4 &inţii ărinţi ne spun că iertarea este &iica mai mare a$raostei. "ine nu poate să ierte, acela nu poate să iubească. "ine nu poate iubi pe oameni nu

poate iubi pe Dumnezeu. 7ar ca să putem iubi pe Dumnezeu, trebuie să fim împăca6i cu semeniino@tri. Deci, trebuie să iertăm, ca să putem trăi în bună în6elegere @i cu semenii @i cu Dumnezeu,

pentru că noi, oamenii, nu putem trăi izola6i în societate. vem nevoie unul de altul.

@a cum fra6ii dintr'o familie, func6ionarii dintr'un birou sau muncitorii dintr'o sec6ie a uneifabrici au nevoie să comunice unii cu al6ii, în diferite momente din via6a lor, a@a fiecare dintre noiavem nevoie să comunicăm cu celălalt, înc5ipui6i'vă, însă, că to6i ace@tia, pe care i'am numitfra6i, func6ionari ori muncitori, ar fi certa6i între ei, pentru că din diferite motive @i'ar fi spuscuvinte ignitoare unii altora sau cineva dintre ei ar fi semănat vrabă @i ură. Fiind certa6i, to6i tac.!uncesc cu ciudă. 4e ceartă în gând. "locotesc de mânie. 7ar din când în când răbufnesc certuri,insulte, amenin6ări @i c5iar bătăi până la sânge @i până la crimă. 2 asemenea via6ă este cumplit de

apăsătoare- o via6ă de c5in, o via6ă de iad.

⇒ 7unt "amilii în care soţii se ursc !i nu #orbesc între ei cu sptmânile.



⇒ 7unt "raţi ori rude care au "ost în bune relaţii o #reme, iar apoi, din cau$a unor intrigi saua unor cu#inte %ignitoare, s-au certat !i în loc s se împace cât mai repede, au tcut !i unii

!i alţii !i suprarea !i du!mnia s-a adâncit !i s-a în#ec/it !i le #ine "oarte greu s se maiîmpace.

⇒ 7unt #ecini certaţi între ei, care nu #orbesc unii cu alţii $eci de ani, iar când se întâlnesc "r #oia lor, nu !tiu încotro s se uite ca s nu se #ad unii pe alţii.

Mă între6* asemenea oameni, care $e o6icei sunt cre'tini 'i au nevoie 'i $e Dumne%eu, cum

pot să se roae 'i cum pot să ceară iertare $e la Dumne%eu, $acă ei nu se pot ierta între ei4

2mene@te vorbind, mai u@or este să te răzbuni @i să love@ti, decât să te stăpâne@ti @i să ier6i. Dar ate răzbuna @i a lovi dovede@te slăbiciune @i neputin6a de a'6i stăpâni instinctele osnice ale firiiomene@ti.

te stăpâni @i a ierta este o dovadă de mărinimie sufletească @i o dovadă că în tine locuie@teDu5ul lui Dumnezeu "are este Du5ul păcii. "ine se poate stăpâni la vreme, nu răspunde cu rău larău @i uită ignirea, a smuls din rădăcină orice urmă de vrabă @i răutate. Pentru că cel iertat, în

fond, se simte umilit @i ru@inat @i nu mai îndrăzne@te să mai spună cuvinte grele ori să mai urască.

4unt însă cazuri când dintre doi împricina6i deopotrivă de vinova6i unul fa6ă de altul, la unmoment dat unul se umile@te @i cere iertare celuilalt, însă acela nici nu vrea să audă de iertare. "ese poate face într'o asemenea împreurare? În loc să răspund direct, am să vă citesc mai întâi oîntâmplare petrecută în vec5ime la o mănăstire din Egipt, întâmplare pe care am copiat'o dincartea numită Pateric.

ată ce se spune în această carte* că un &rate oarecare avea sc#r6ă asupra altui &rate. $ică

erau certaţi unul cu altul, $ar acel &rate, vr#n$ să-'i ceară iertare, s-a $us să se împace cu$#nsul. Deci, 6ăt#n$ el în u'a &ratelui, acela n-a vrut nici$ecum să-i $esc)i$ă 'i să-l primească.

ar el, c#n$ a vă%ut că nu-i $esc)i$e, s-a m#)nit 'i mai mult 'i mer#n$ la un 6ătr#n, i-a spusce a păţit, cum s-a $us să-'i ceară iertare 'i să se împace cu acel &rate, care nu numai că nu l-a

primit ca să stea $e vor6ă cu el, $ar nici u'a nu i-a $esc)is.

ar 6ătr#nul i-a %is* 9Caută, &iule, 'i-ţi ia seama că poate ai vreun #n$ în inima ta, cum că tunu e'ti cu nimic vinovat 'i nu i-ai &ăcut nici un rău, ci el ţi-a &ăcut rău 'i numai el este vinovat.

"i a'a pe tine te în$reptăţe'ti, iar pe el îl învinovăţe'ti. Dacă este a'a, să 'tii, &rate, că pentruaceea nu-i $ă lui Dumne%eu în$emnare să-ţi $esc)i$ă 'i să te primească, pentru că nu meri la $#nsul cu a$evăr $e pocăinţă, ci cu &ăţărnicie. Ci, meri 'i pune în inima ta cum că nunumai el a re'it, ci 'i tu e'ti vinovat, iar pe $#nsul, $acă se poate, să nu-l învinovăţe'ti. "i a'a

Dumne%eu îi va $a lui în$emnare 'i umilinţă 'i se va smeri 'i se va împăca cu tine.9

u%in$ acestea, &ratele s-a umilit în inima lui 'i &ăă$uin$ că va &ace $upă cuv#ntul 6ătr#nului, s-a $us iară'i cu smerenie la acel &rate care era supărat pe el, să se roae să-l ierte. 7ăt#n$ la u'a c)iliei, în$ată a au%it acela 'i i-a $esc)is lui 'i mai înainte $e a se înc)ina

el 'i a-'i cere iertare, acela s-a înc)inat lui cu smerenie, %ic#n$* 9iartă-mă, &rate, că te-amsupărat pe tine9. "i a'a, cu $raoste 'i $in tot su&letul sărut#n$u-se unul cu altul, s-a &ăcut mare 6ucurie între $#n'ii.



Prin această istorisire simplă, suntem îndemna6i că, dacă cineva dintre noi are un asemeneadu@man, care nu vrea să'l ierte, să facă a@a cum a făcut acel frate, care a urmat sfatul bătrânului.dică, să nu învinuim numai pe acela pe care îl numim du@man, ci să ne căutăm @i partea noastrăde vină. Ii, dacă suntem cinsti6i cu noi în@ine, ne vom aduce aminte că @i noi i'am făcut vreun rău@i noi l'am ignit sau l'am vorbit de râu către al6ii sau i'am pricinuit vreun necaz pe care noi l'amuitat, dar el îl 6ine minte. @a ne sfătuiesc @i Părin6ii cei sfin6i, că în toate faptele noastre Jsă nesmerim @i noi, defăimându'ne @i ocărându'ne pe noi în@ine @i descoperind @i vădind înaintea lui

Dumnezeu păcatele noastre, nu ale fratelui nostruJ. Făcând a@a vom dobândi o deosebită pace înnoi în@ine.

Ii mai spun bătrânii că dacă cineva nu vrea sau nu poate să ierte sau să se împace cu semenulsău, unul ca acela va fi părăsit de autorul @i de darul lui Dumnezeu. În legătură cu asemeneacazuri, am să vă citez în continuare un alt cuvânt, c5iar dacă unora vă este cunoscut.

e spune că în vremea prioanelor împotriva cre'tinilor, c#n$ pă#nii c)inuiau 'i omorau pecre'tini pentru cre$inţa lor în ;ristos, atunci au prins 'i pe $oi cre'tini, care aveau vra6ă

între $#n'ii 'i i-au aruncat în temniţă, urm#n$ ca a $oua %i să-i scoată, să-i c)inuiască 'i să-i omoare.

&l#n$u-se ei în temniţă pentru aceea'i cre$inţă în ;ristos $ar &iin$ certaţi mai $e multăvreme unul cu altul, acum unul $intre ei, umilin$u-se în inima lui, a %is celuilalt* 9?rate, iatăm#ine ne vor scoate la u$ecata lor 'i ne vor c)inui 'i ne vor omorî 'i vom mere către

Domnul. entru aceea, $ar, vra6a 'i pi%ma ce a &ost 'i este acum între noi se ca$e să o lăsăm,să ne împăcăm 'i să ne iertăm unul pe altul acum, mai înainte $e moartea noastră, ca &iin$ curaţi, să primim c)inurile 'i moartea pentru cre$inţa 'i $raostea noastră în ;ristos 'i a'a nevom învre$nici a lua cununile mucenice'ti $in m#inile M#ntuitorului nostru 'i vom &i primiţi în ceata mucenicilor. "i, %ic#n$ acestea, s-a plecat înaintea lui, răin$* 9artă-mă, &rate, ca să

&ii iertat 'i tu $e Dumne%eu9. Dar acela, &iin$ 6iruit $e răutatea ascunsă în inima lui, n-a vrut nici$ecum să-l ierte.

ar a $oua %i, $upă ce s-a luminat $e %iuă, i-au scos pe am#n$oi $in temniţă să-i c)inuiască 'i să-i taie. tunci, acela care n-a vrut să se împace 'i să ierte pe &ratele său, vă%#n$ că vor să-l taie, înspăim#nt#n$u-se, s-a lepă$at $e ;ristos, iar pe &ratele său, cre%#n$ în numele

Domnului, l-au tăiat.

ar pe cel ce s-a lepă$at $e ;ristos l-a între6at călăul, %ic#n$* 9pentru ce ieri, c#n$ ai &ost 6ătut 'i aruncat în temniţă, nu te-ai lepă$at $e ;ristos, ca să nu te mai &i c)inuit49

"i acela a răspuns* 9c#n$ am lăsat eu pe Dumne%eul meu 'i nu m-am împăcat cu &ratele meu,atunci 'i pe mine m-a lăsat 'i m-a părăsit autorul ui 'i răm#n#n$ ol $e $#nsul, iată acumm-am lepă$at $e ;ristos9.

u poate &i stare mai alnică pentru un su&let omenesc $ec#t aceasta* să nu poţi ierta pe &ratele tău nici în cele mai rele clipe $in viaţa ta.

Din nefericire, asemenea cazuri mai sunt @i în zilele noastre, când cineva, care s'a certat cu altul,vrea să se împace, celălalt, în loc să'l aute @i să se poarte blând @i delicat, î@i 5ate oc de el @i cudispre6 îi întoarce spatele. În asemenea împreurări trebuie să ne cercetăm con@tiin6a @i să vedem



dacă nu cumva purtăm @i noi o mare parte de vină @i este cazul să biruim trufia din noi, să nesmerim cu adevărat @i să facem a@a cum a făcut fratele din Pateric, după sfatul bătrânului.

Dacă nu îl îmblânzim nici a@a, să ne străduim să iertăm din inimă toate ignirile @i nedreptă6ile pecare ni le'a pricinuit acela, să ne rugăm lui Dumnezeu să'l îmblânzească, iar pe noi să ne autesă'l putem ierta cu adevărat, a@a cum a iertat 4fântul r5idiacon Itefan pe cei care îl ucideau cu

pietre, rugându'se pentru ei după e0emplul !ântuitorului.

ar ca reulă $e purtare &aţă $e asemenea oameni ni se recoman$ă să nu-i vor6im $e r#ucătre nimeni, c)iar $acă ei ne 6#r&esc, ci, $impotrivă, să-i vor6im $e 6ine, arăt#n$u-lecalităţile, pentru că orice om are 'i calităţi, nu numai $e&ecte. "i, pe c#t se poate, să le &acem6ine, $irect sau in$irect 'i mai ales să ne ruăm pentru ei, ca Dumne%eu să-i lumine%e, să-i îm6l#n%ească 'i să-i aute să-'i $ea seama că 'i ei re'esc, întruc#t 'i ei sunt oameni.

Purtându'ne deci cu blânde6e, cu smerenie @i bunătate neprefăcută cu to6i cei din urul nostru @i păstrându'ne cugetele curate de orice răutate @i vicle@ug fa6ă de du@mani @i de to6i semenii no@tri,

vom dobândi o pace deosebită în fiin6a noastră lăuntrică, o pace cum numai Dumnezeu ne'o poate da, iar pe lângă această pace a inimii ne vom putea învrednici @i de o adevărată iertare din partea lui Dumnezeu, atunci când vom zice- 9"i ne iartă nouă re'elile noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri9 <Matei (, 12=.

Înc5ei acest cuvânt despre iertare cu îndemnul 4fântului postol Pavel către to6i cre@tinii @i decicătre fiecare dintre noi- 9?iţi 6uni între voi 'i milostivi, iert#n$ unul altuia, precum 'i

Dumne%eu v-a iertat vouă, în ;ristos9 <E&eseni !, 32=.

min



Părintele "onstantin "oman - Iertarea ca solu,ie la purtător

Feput#n$ să te a'e%i în pielea celuilalt te în$reptăţe'ti la nes&#r'it pe tineIB ?'ragment

M#R( R Rădulescu= 9rinte pro"esor, #reau s # mai întreb ce#a. 1D.DDD de talanţi "aţ de 1DDde dinari, m-am uitat într-o ar/eologie biblic, este o di"erenţ enorm. *u !tiu dac amcalculat bine, dar este #orba despre un raport de 1 la ECDDD, aproimati#. ste ca !i cum mi seiart o datorie de ECD de lei !i eu nu pot ierta o datorie de 1 ban, cred c a!a este. ucrurile,$esiur, sunt puse într-o para6olă, $ar se poate înt#mpla lucrul acesta4 Dumne%eu e>aerea%ăoarecum ca să ne &acă să înţeleem ce4

Pr "oman- ici trebuie spuse câteva cuvinte despre limbaul biblic în general. cesta nu areobsesia e0actită6ii cifrelor, a@a cum o avem noi. 7ată, dumneavoastră v'a6i dus cu mintea imediat

la calcularea diferen6elor dintre cele două sume. reocuparea pentru $imensiunile e>acte alemărimilor $espre care vor6im o are cultura noastră, a' %ice cultura materialistă. Pentrulimbaul biblic, important este mesaul, sensul lucrurilor.

În cazul nostru, trebuie pusă în eviden6ă atitudinea datornicului nemilostiv prin contrast cât maimare între suma cu care era el dator @i'i fusese iertată @i suma cu care îi era cineva datornic @i pecare el nu a putut'o ierta. C#n$ ne a&lăm cu &aţa spre Dumne%eu ca $atornici, nu încetăm acere iertarea $atoriei 'i milostivire, c#n$ ne întoarcem, însă, cu &aţa spre semenii no'tri, uităm

postura $e $atornic cu care s-a &ăcut milă 'i $evenim e>ecutanţi nemilo'i ai $atornicilor

no'tri. Este, a@adar, suficient să constatăm că avem de'a face cu o sumă foarte mare, pe de o parte, @i cu o sumă foarte mică, de cealaltă parte. Au cred că este productiv să începem săcalculăm @i c5iar să facem ec5ivalentul în aur, pentru a putea să în6eleagă omul de astăzi e0actdespre ce sume era vorba, a@a cum am văzut recent într'o predică pe această temă, publicată în

presa noastră bisericească.



Dar să revenim la con6inutul parabolei. ici este reflectată o situa6ie frecvent întâlnită. :mul nuse poate a'e%a în pielea celuilalt. Este o foarte mare defec6iune, care generează foarte mariconflicte în această lume, începând de la rela6ia dintre so6i, dintre părin6i @i copii, dintre vecini,dintre colegi, dintre superiori @i subalterni. Îi este &oarte reu omului a se a'e%a în situaţiaceluilalt, răm#n#n$ în acela'i timp 'i în postura sa. Dacă nu intri în pielea celuilalt, nu poţi să-l înţelei 'i nu poţi să ai &aţă $e el o atitu$ine corectă. "ând a fost el datornic, s'a a@ezat în

postura de a cere milostenie, umilindu'se. C#n$ a trecut în postura $e cre$itor 'i a avut în &aţalui un $atornic, a uitat instantaneu postura $e $atornic. Este o atitu$ine eoistă, eocentrică. De &iecare $ată, în orice situaţie, eu 'i pro6lemele mele mă interesea%ă. umai prin prismainteresului personal a6or$e% pro6lemele. C#n$ situaţia mea mi-o cere, $evin cer'etor, 'i iară'i,c#n$ situaţia mea mi-o cere, $evin stăp#n nemilos. În contrast cu $atornicul nemilostiv, aveme>emplul stăp#nului $int#i, care nu ţine seama $e interesul său, ci are capacitatea să se punăîn situaţia $isperată a $atornicului 'i să-i ierte $atoria.

Eu, ca preot @i că du5ovnic @i ca om vie6uitor în această societate mai mult sau mai pu6in fericită,

constat că aceasta disfunc6ie adică a nu putea sau a nu vrea să te pui în situaţia celuilalt ' esteuna $intre cele mai &reevente cau%e ale marasmului moral în care ne a&lăm. Dacă ne-ama'e%a în pielea celuilalt, am &i mult mai înţeleători cu el. "ând e@ti părinte nu te po6i a@eza în

postura copilului sau refuzi să o faci3 când e@ti @ef, nu te po6i a@eza în postura subalternului tău,când e@ti bărbat nu te po6i a@eza în postura femeii, sau invers3 când e@ti so6 nu te po6i a@eza în

postura so6iei, sau când e@ti so6ie nu te po6i a@eza în pielea bărbatului. Este o neputinţă 'i oslă6iciune &oarte mare, care se întemeia%ă 'i ea ca toate neputinţele 'i slă6iciunile noastre îneoismul nostru, în în$reptăţirea $e sine, în su&icienţa $e sine. eput#n$ să te a'e%i în pieleaceluilalt te în$reptăţe'ti la nes&#r'it pe tine, 'i celuilalt nu-i $ai nici un pic $e $reptate. Ce$reptate să-i $ai $acă nici nu-l iei în calcul4 El 'tia că a împrumutat pe cineva, respectivul tre6uia să-i întoarcă $atoria. unct. Ce se înt#mplase înainte cu $atoria sa era alt scenariu, alt

&ilm. cest lucru este at#t $e &recvent, înc#t vicia%ă pro&un$ viaţa oamenilor 'i a comunităţilor umane. De altfel, nu ar fi consumat !ântuitorul )ristos energie @i vorbe cu un lucru care nu ar fifost esen6ial. Jn Evanghelii sunt numai lucruri esen,iale , $e'i noi nu le tratăm ca atare.

titu$inea $atornicului nemilostiv este &oarte răsp#n$ită. +a fiecare pas vom descoperi oamenicărora li se iartă datorii de $% %%% de talan6i, dar care nu sunt în stare să ierte datorii de $%% dedinari.

@ mai spune un singur cuvânt. Morala para6olei este una teoloică, $in moment ce se re&erăla $atoria noastră &aţă $e Dumne%eu 'i la $atoriile semenilor no'tri &aţă $e noi. Este un cuv#nt tot al &#ntului oan @ură $e ur*

ADumne%eu ne-a $at o cale u'oară pentra plata $atoriei &aţă $e El, în măsură să 'teară toate$atoriile noastre &aţă $e El, iar această cale este aceea a iertării re'elilor celor ce ne re'esc,a ne ţinerii $e minte a răului ce ni l-au &ăcut alţii B<:milii la Matei, pa. +0/=.B

<$in* r. Constantin Coman, FDreptatea lui Dumne%eu 'i $reptatea oamenilorB, E$itura 7i%antină, 7ucure'ti, 2010=



Duminica datornicului nemilostiv – lupta şi osteneala iertării

Părintele &avatie ;aştovoi=



F- Ce să &acem $acă vrem să iertăm, $ar tot timpul ne a$ucem aminte ce ne-a &ăcut respectivul om4

Este luptă, nu putem ierta de la început. Dar dacă avem această lucrare, Dumnezeu prin 5arul 4ăune aută. 1edem cât de greu este să ier6i, pentru că este greu, este cea mai grea lucrare. Aumaioamenii care nu au practicat'o niciodată pot spune- MEi mare lucru să te mântuie@ti a@a, la urmăspun @i eu iaca, i'am iertat @i mă mântuiescM. Dar cei care au această nevoinţă 'tiu c#t $e reueste.

ocmai $e asta nu era c)iar at#t $e simplu ce ne spunea ărintele ela&iil* FÎnainte $e somniartă pe toţi 'i spune* Doamne eu i-am iertat, 'i u să mă ierţi. "i Dumne%eu te m#ntuie'teF.ceasta este o lucrare permanentă.

7ară @i iară căutăm motive pentru care să'l îndreptă6im pe cel din fa6a noastră- poate a fost obosit, poate'i bolnav, are o educa6ie altcumva decât a mea, nu l'am în6eles eu corect, am fost eu obosit@i tulburatR ă luăm vina asupra noastră. cesta este un e>erciţiu $u)ovnicesc prin care ne$esăv#r'im.

'a ca să nu ne tul6urăm, că nimeni nu poate ierta $intr-o $ată, pentru că $acă ar &i a'a u'or,n-ar mai sta această poruncă în milocul Evan)eliei, n-ar mai &ăă$ui Dumne%eu Împărăţia

pentru un #n$ pe care noi l-am putea $o6#n$i at#t $e u'or. Este osteneală. Dar prine>erciţiu, $acă tot timpul vom căuta aceasta, vom reu'i L.

Părintele >icolae &teinhardt= /reptele iertării ?din 8@urnalul 'ericirii9



F@re'iţilor no'tri le iertăm reu. au $acă iertăm, nu uităm. #Ii iertarea fără uitare e ca @i cumn'ar fi, bătătură fără câine, gură fără din6i(. e iertăm 'i mai reu pe noi în'ine.

#Ii această 6inere de minte otrăve@te. &pre a do7(ndi pacea lăuntrică tre7uie să aLungemF princăin,ăF dincolo de căin,ă= la a ne ierta.(

"el mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greşit #"ine aunge să poată ierta pe cel fa6ă

de care a gre@it, cu adevărat izbute@te un lucru greu, cu adevărat bate un record.(

eiertarea $e sine are un caracter mai rav $ec#t s-ar %ice* înseamnă neîncre$ere în6unătatea lui Dumne%eu , $ova$a încăpăţ#natei 'i conta6ilei noastre răutăţi . E @i cazul lui Iuda,care n'a crezut nici în puterea lui )ristos #că'l poate ierta( @i nici în bunătatea lui )ristos #că vreasă'l ierte(.

"ând francezii spun ieu a crFF l G/omme H son image ui le lui a bien rendit Jumne$eu l-a

creat pe om dup c/ipul 7u, iar omul i :-a restituitK , trăsătura aceasta a făpturii au avut'odesigur în vedere, specifică lui 7uda. Celui care ne-a creat $upă c)ipul 'i asemănarea a îi plătim cu aceea'i mone$ă, înc)ipuin$u-ni- $upă c)ipul 'i asemănarea noastră; at#t $e răi 'i neiertători înc#t nu ne vine a cre$e că Dumne%eu poate ierta cu $esăv#r'ire orice . Au Au

putem gândi o putere, oricât de atotputernică în domeniul fizic #minunile materiale cele maifantastice le admitem(, în stare să facă lucrul acesta de neconceput; s ierte.

Pe de altă parte, întocmai ca domnul Perric5on #poartă pică celui care l'a scos din prăpastie, îladoră pe cel pe care, cică, l'a scos el din prăpastie, îi iu6im &oarte puţin pe cei care ne-auscăpat $intr-o sc#r6ă, o 6elea îi iu6im însă, cu $ra, pe cei cărora am avut prileul să le venimîn autor, să le $ove$im puterea 'i mărinimia noastră.@

Părintele Dumitru &tăniloae= "ompasiune şi iertare

stăzi se împlinesc $C ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Dumitru 4tăniloae. Întru pomenirea sa, publicăm, cu spriinul unor colaboratori, un capitol dintr'o carte minunată, dar prea pu6in cunoscută, M r. M. Costa $e 7eaurear$ 'i r. Dumitru tăniloae. Mica $omatică



vor6ită. Dialouri la CernicaM, tradusă după originalul francez cu titlul mult mai inspirat- M2secomprendre Que He tUaimeL #M În$ră%ne'te să înţelei că Eu, Dumne%eu, te iu6escM( @i re'editatăfoarte recent de Editura Deisis.

Este o carte prin care dialogul celor doi mari teologi @i trăitori face ca Dogmele @i aineleisericii să devină nu doar ceva mai pu6in abstract, mai pu6in MezotericL @i ermetic, nu doar caacestea să fie MtraduseL într'un limba accesibil cre@tinului obi@nuit, ci c5iar să dobândească cea

mai vie, mai concretă, mai caldă @i mai MdulceL e0presie. Cu $eose6ire acest capitol <FCompasiunea $umne%eiascăB intitulat în oriinal= ne &ace pre%entă 'i vie într-un c)ipineala6il aina u6irii Fne6uneB a lui Dumne%eu, care -a $ăruit oamenilor pe Cruce 'i nearată care ar tre6ui să &ie consecinţele acesteia asupra relaţiilor $intre oameni. 4'a spusadeseori că Părintele 4tăniloae a fost un teolog prin e0celen6ă al iubirii @i al delicate6ii, algingă@iei #cuvinte recurente în discursul său obi@nuit(, dar toate acestea sunt roade ale Du5uluilucrător cu putere în inimă @i în scrisul său. Ei bine, energiile 5arice izvorâte din Du5ul 4fânt a@zice că pot fi MpipăiteL cu u@urin6ă printr'o lectură răbdătoare @i evlavioasă a cuvintelor de mai

os, iar după asimilarea lor cu greu mai poate cineva, credem, săR nu îndrăznească să

Mîn6eleagăL cum anume ne iube@te Dumnezeu pe noi Pentru că prin darul e0traordinar al"uvântului @i al Delicate6ii pe care le'a primit @i cultivat, Părintele Dumitru 4tăniloae izbute@tesă'+ facă pe Dumnezeu MtransparentL #cum îi plăcea să se e0prime adesea( în plenitudinea sac5iar @i numai printr'un te0t-

FCine 'i-a 6iruit patimile 'i s-a însoţit cu smerenia $o6#n$e'te $e la Dumne%eu )arul ui seroaă pentru vrăma'i ca pentru sine însu'i, se roaă pentru lumea întreaă cu lacrimi $e

&ocB. < Cuviosul iluan t)onitul=

FCrucea a, Doamne, s-a preaslăvit cu puterea a nespusă, că smerenia a mai presus$ec#t toată puterea s-a arătat, prin care cei puternici s-au %$ro6it $e ăm#nt 'i săracii la cer s-au ri$icatB #2ctoi5ul, glas $, duminică, cântărea 8(.



"rucea este germenul oricărei împăcări, poarta comuniunii dintre to6i oamenii, depă@irea întregiisingurătă6i.

FCrucii ale ne înc)inăm, tăp#ne, 'i s&#nta Învierea a o c#ntăm 'i o mărimB #Înăl6area4fintei "ruci, $C septembrie(.

Fre6uie restaurată comunicarea $intre oameni. cest lucru este cu putinţă numai prin

compasiune, su&erin$ pentru ei, ert&in$u-ne pentru ei $oar ast&el poţi $esc)i$e poartaceluilalt. :amenii sunt &oarte neîncre%ători. umai o $ova$ă $e iu6ire care mere p#nă la ert&ă prin care omul se $ăruie celuilalt poate c#'tia inima celuilalt. tunci însă Îl imităm pe ;ristosM. Dar această Mimita6ieL a lui )ristos este o unire cu El3 trebuie ca )ristos să 4eîncorporeze în noi @i să ne refacă în 4ine după El, !odelul nostru originar.

lava Crucii

"rucea este uşa Jmpără,iei cerurilor rebuie să regăsim sensul "rucii ca biruin6ă asupra mor6ii

spirituale, biruin6ă a iubirii. M vem a$eseori o repre%entare parţială $espre Cruce 'i $espretaina ei re$usă la &aptul $e a suporta o asce%ă, $e a ne în&r#na $e la plăceri, $e la tot &elul $esatis&acţii. E>istă însă 'i un alt sens al Crucii* compasiunea pentru celălalt. Cu siuranţă însănu putem &ace totul pentru celălalt $acă ţinem la plăcerile noastre eoiste, $acă omul esteleat $e lăcomie, po&tă $e stăp#nire, m#n$rie. ceasta arată însă numai aspectul neativ al Crucii. Pot să mă apropii de celălalt fără să'i vorbesc despre "ruce, arătându'i însă că sunt gatala toate sacrificiile pentru el. Dacă este bolnav, mă voi duce la el, voi rămâne împreună cu el."elălalt poate suporta el însu@i greută6i, persecu6ii, @omaR 7ar eu pot să port împreună cu elaceastă "ruce.

nima celuilalt poate &i mi'cată $acă ve$e că eu port o Cruce pentru el. tunci el va înţeleesensul Crucii &ără ca eu să îi spun că tocmai Crucea este cea care mă împine să &ac aceasta.: &ac pur 'i simplu.

4ă nu le predicăm doar oamenilor să'@i ia "rucea, ci să o luăm noi în@ine autându'i pe ceilal6i.1oi aunge astfel la convingerea că această "ruce nu este o suferin6ă pentru mine. u&ăr pentrucelălalt, $ar această su&erinţă pentru el mă 6ucură, mă o$i)ne'te, cum spune un mona) $e la

t)os.

Dacă trec pe lângă el, dacă nu rămân împreună cu el, dacă nu'l aut, voi suferi toată via6a. Poatecă el se va pierde pentru totdeauna. 1a spune-VV"e fel de preot e acesta? "e fel de cre@tin eacesta?WW stfel, atunci când sufăr pentru el sunt mul6umit. De aceea ;ristos pe Cruce e lini'tit

&#ntul C)iril al le>an$riei spune că El a a$ormit L.Fomn învietor în morm#nt $ormin$, ;ristoase Doamne, $in cel reu somn al păcatului ai sculat tot neamul omenesc cel păcătosB #4âmbătă !are, Pro5odul, starea a ;'a(.

Desigur, pe "ruce )ristos spune @i cuvântul- FDumne%eul meu, pentru ce M-ai părăsit4B #!c$:, &C(. Dumne%eu trăie'te împreună cu mine, omul, &aptul $e a se simţi părăsit $e Dumne%eu.

lavă Jie, ;ristoase Dumne%eul nostru, Care ai vrut să împini tăă$uirea $e sine p#nă într-acolo

F;ristos a vrut să $ea oamenilor asiurarea &aptului că Dumne%eu nu vrea să intervină pentru ?iul ău nu vrea să- ră%6une. Dumne%eu e lipsit $e apărare în &aţa respinerii



oamenilor nu e apără pe ine Însu'i. utea interveni, $ar nu vrea să o &acă. Grea să $eae>emplu su&erin$ pentru oameni, necomport#n$u-se ca un om, ne&iin$ supus reacţiilor.B Î@iiube@te Fiul, dar nu'+ preferă oamenilor. Îl lasă în suferin6ă.

C#n$ ;ristos spune* M Dumne%eul meu, Dumne%eul meuB , El a&irmă că Dumne%eu e>istă*FEl spune atunci oamenilor* WWatăl Meu nu vrea să reacţione%e împotriva răutăţii voastre*nu vrea să vă pe$epsească nici c)iar pentru a- apăra pe ?iul ăuXX. Dumne%eu pre&eră

m#ntuirea oamenilor o$i)nei ?iului ău.F

ceastă dimensiune a Miubirii nebuneL a lui Dumnezeu pentru oameni a fost subliniată de>icolae "a7asila *n secolul al XI6. cest autor du5ovnicesc bizantin scrie că trebuia caDumnezeu Fsă &acă să nu &ie trecută cu ve$erea această iu6ire, arăt#n$u-i nemărinirea 'i convin#n$u-ne că ne iu6e'te cu o iu6ire neasemănată. tunci ăse'te această lepă$are $e

ine, e stră$uie'te 'i e lăsă să în$ure rele 'i încercări pentru a-i atrae, $upă ce i-a convins$e iu6irea a pe cei pentru care a su&erit, c)iar pe oamenii care &ueau $e 7unătatea prine>celenţă, convin'i că erau ur#ţiF. <Giaţa în ;ristos=

2amenii cred că Dumnezeu este indiferent, incapabil de a suferi pentru ei. 4atana, care este MtatălminciuniiL #În >, CC(, Îl calomniază pe Dumnezeu în fa6a oamenilor. entru a-"i arăta6unătatea 'i iu6irea a $e oameni, Dumne%eu li se în&ăţi'ea%ă lipsit $e apărare 'i su&eră

pentru ei.

8 Mulţi spun* e>istă un Dumne%eu, $ar El nu este 6un, pentru că înă$uie su&erinţă. E unlucru $e neînţeles pentru lume. În taina Crucii se mani&estă 6unătatea lui Dumne%eu. El nu

pe$epse'te, nu reacţionea%ă, acceptă totul, c)iar su&erinţa, c)iar moartea ?iului ău $iniu6ire pentru oameni. Dacă omul nu se m#ntuie'te, e pentru că răm#ne in$i&erent la aceasta.9

Galoarea persoanei M1aloarea persoanei este ve@nică. Dacă o diminuăm în Dumnezeu, o diminuăm @i în om. ici searată valoarea numelui. În &iecare &#ntă aină persoana este numită cu numele ei, &iin$ ast&el

pusă în valoare pentru tot$eauna. Dacă persoana are o valoare pentru Dumne%eu, ea are ovaloare ve'nică. "âtă vreme nu luăm în serios persoana, nu suntem cu adevărat oameni @i'+dispre6uim pe Dumnezeu ca Persoană. 2(ntuirea nu priveşte specia umanăF ci persoanele"re@tinismul vede valoarea ve@nică a omului pentru că vede importan6a persoanelor.

ersoana nu se lasă cunoscută în întreime în actele ei $e iu6ire 'i $e li6ertate, ea estetot$eauna surprin%ătoare, tot$eauna nouă. u este un o6iect. E mai aproape $e noi $ec#t uno6iect 'i, în acela'i timp, răm#ne e>trem $e misterioasă. e măsură ce o cunosc, î'i $e%văluie

pro&un%imile, posi6ilităţile ei surprin%ătoare. e a$#nce'te. Dumne%eu e simţit ca o persoană &oarte apropiată, Care vine la noi 'i e înrie'te $e noi.

ersoana nu poate &i i%olată. Ea nu e>istă $ec#t în comuniune. e reali%ea%ă pe măsurainteresului ei pentru celălalt 'i a interesului celuilalt pentru ea. E taina &intei reimi. ;ristosarată valoarea ve'nică a persoanei umane &ăc#n$u-se omul personal, cum spune &#ntul

eo$or tu$itul. Jn Kristos avem adevărata umanitateF o umanitate c(t se poate depersonală şi avem de asemenea revela,ia >umelor personale ale lui Dumnezeu= /atălF 3iulşi &'(ntul DuhF *ntru "are e 7otezat orice creştin Dumnezeu este numit3 @i omul este numit.

Aumele apar6ine rela6iei bipersonale. Dumne%eu Î'i $escoperă umele ău 'i invocă numele persoanei umane $ăruin$u-i-se.



E aici legătura între aina "rucii @i aina persoanei. e păm#nt omul trece prin multe încercări.?iecare su&eră o cruce. Ea este rea 'i lipsită $e semni&icaţie pentru cel care nu are pe cinevasă-l m#n#ie. Dacă ar ăsi alături $e sine o ast&el $e persoană, Crucea i-ar $eveni mai u'or $esuportat $escoperin$u-i-se însu'i sensul Crucii. &ensul pozitiv al "rucii este acela de a ne *ngădui să ne realizăm ca oameni

MGeniţi la Mine toţi cei osteniţi 'i împovăraţi 'i Eu vă voi o$i)ni pe voiI. Căci uul Meu eu'or 'i sarcina Mea este u'oarăL #!t ;, ;>'&%(

MAu ne putem realiza fără comunicarea noastră celuilalt. Au putem desc5ide poarta celuilalt, nu putem dărâma zidul care'l înc5ide pe celălalt @i zidul care ne înc5ide pe noi în@ine, fărăe0perien6a "rucii. )ristos a dărâmat zidul despăr6itor. Aumai "rucea dărâmă zidul. Intrăm *nvia,ă prin comunicarea cu celălalt Intrăm la Dumnezeu prin "ruceF primind de la Kristosputerea de a-1 *nso,i "iviliza6ia de astăzi suferă de această izolare a omului.

m văzut un spital modern. m fost izbit de te5nicile e0traordinare. Din întâmplare, am observat printr'o u@ă desc5isă două femei întinse, aproape epuizate, neputând să'@i 6ină oc5ii desc5i@i. Aicio persoană alături de ele să le spună un cuvântR.

Au putem înlocui persoana prin te5nică. Prefer să rămân în sărăcia mea, dar să fiu împreună cuso6ia @i fiica mea. Pentru aceasta e nevoie de iubire, e nevoie de dăruire. +ucru greu, fiindcă'mi

enează comoditatea. Dar dacă evit să fiu aproape de celălalt, atunci voi suferi poate c5inurive@nice. Crucea care mă m#ntuie'te nu este su&erinţa mea, ci su&erinţa celuilalt su&eră el

pentru mine sau su&ăr eu pentru el. ;ristos a su&erit pe Cruce pentru ceilalţi nu pentru ine Însu'i sau pentru un rup anume în $ispreţul unui alt rup.L

M:mul poate în$ura 6oală, $ar $u)ul a6ătut cine-l va ri$ica4L #Pilde $>, $C(

Cine este celălalt4

M Este omul. Dar nu e>istă separaţie între Dumne%eu 'i ceilalţi. entru că $acă intr#n$ încomuniune cu celălalt ăsesc viaţa, ăsesc atunci viaţa ve'nică. ceastă iubire cu celălaltdurează ve@nic. Dar iubirea nu durează decât prin Dumnezeu- re%enţa lui Dumne%eu în iu6irea



mea pentru celălalt îmi $ă o responsa6ilitate e>traor$inară iu6irea mea se va a$#nci 'i va$ăinui. ceasta arată că tre6uie $e asemenea să mă $esc)i$ tot mai mult atălui ceresc,iu6in$u-. În &iecare semen tre6uie să vă$ pe ?iul lui Dumne%eu. Dacă nu mă desc5id atăluidepă@indu'mi mândria, nu'mi pot depă@i mândria nici fa6ă de celălalt.

Doamne Iisuse KristoaseF dă-mi iu7irea şi smerenia /aGM u e cu putinţă ca omul să &ie uman &ără Dumne%eu. : umanitate în a&ara lui Dumne%eu nu

$urea%ă, nu re%istă. u putem răm#ne în iu6ire &ără Dumne%eu. rebuie s simţim c aceastiubire ne #ine de la umne$eu, c a#em o responsabilitate "aţ de cellalt, c suntemresponsabili "aţ de el înaintea lui umne$eu dac o simte a!a, cellalt nu #a putea re$istaiubirii. ar iubirea mea e etrem de ameninţat; "iecare interes propriu, "iecare impuls egoist

slbe!te iubirea mea pentru cellalt. ac acela care m iube!te se simte responsabil de mine în "aţa lui umne$eu, atunci se tre$e!te !i propria mea responsabilitate. 9ot a#ea sentimentul c umne$eu este el care #rea aceasta. ar !i eu am o responsabilitate pentru el în "aţa lui umne$eu. u ăsesc în mine o responsa6ilitate totală &aţă $e celălalt pe care-l iu6esc $ec#t $acă este pre%ent Dumne%eu* e nevoie $e un al treilea, $e un martor care ne iu6e'te.

Dumne%eu este acest martor. El îmi arată valoarea ve'nică a celui pe care îl iu6esc.>u-l putem iu7i pe om 'ără Dumnezeu ltminteri este vorba de o filantropie lipsită de lumină

pe care numai Dumnezeu o poate da iubirii noastre. "elălalt pe care'l iubesc e iubit deDumnezeu, e scopul lucrării divine, scopul "rucii lui 7isus. 7isus a murit pentru el3 iar aceastadezvăluie valoarea lui ve@nică în oc5ii lui Dumnezeu.L

Do6#n$irea iu6irii

Cum să $o6#n$im iu6irea4 Ce-i $e &ăcut atunci c#n$ $escoperim că nu iu6im4 Cum să nu$e%nă$ă$uim $e iu6ire4

Doamne isuse ;ristoase, iu6ire in&init compătimitoare, &ără lipsuri 'i nevoi 'i $ăruitoare, $ă-ne iu6irea a $e oameni. Dă-ne să-i iu6im pe cei pe care-i iu6im a'a cum îi iu6e'ti u, isuse

min.

Mrebuie să ne împărtă@im să ne dăruim împărtă@indu'ne celuilalt. !ul6i spun- n'am răbdare înrugăciune3 îmi vin tot felul de gânduri. Dar dacă ne aducem aminte de celălalt în rugăciune,îndată rugăciunea prime@te în acest fel putere. Doamne Dumnezeul meu, e rog aută'mi3 e rog

însă @i pentru fiul @i fiica mea, pentru nevasta @i prietenul meu. Dumne%eu răm#ne pre%ent înruăciunea mea atunci c#n$ mă #n$esc la celălalt care se ăse'te în nevoi, simţin$u-măresponsa6il pentru el.

Dacă pe Dumnezeu Îl cunosc ca Persoană, atunci persoana umană are o valoare. Dacă @tiu căacest om are o valoare ve@nică, trebuie să trag concluzia că fericirea lui ve@nică depinde @i demine. ceasta înnobilează rela6iile noastre. ltfel mă port dacă @tiu că nu am de'a face cu unindivid dintr'o specie de care pot să'mi bat oc pentru că un altul ar putea să'i ia locul.

ceastă persoană are o valoare unică $ar $epin$e 'i $e mine, care mă împărtă'esc lui, ca el

să $evină om 'i să se m#ntuiască. tunci voi sim6i mereu o mare responsabilitate fa6ă de fiecare. Mă voi purta cu mare $elicateţe &aţă $e &iecare, voi căuta prin toate miloacele să-i aut să$evină oameni. ema îndumnezeirii este în realitate tema umanizării omului prin iubirea divină.L

M Doamne, u 'tii că e iu6esc. ar isus i-a %is* a'te mielu'eii MeiL #În ;$, $=(.



DoamneF Iisuse KristoaseF "are /e-ai 'ăcut om din dragoste pentru noiF oameniiF dă-neumanitatea /a divinăF ca să devenim mai umani AminG

M"(nd ştiu valoarea veşnică pe care o are persoana pentru DumnezeuF c(nd simt cumKristos pe "ruce Jşi dă via,a pentru persoana umanăF atunci mi se impune un cu totul altcomportament dec(t cel pe care-l aveam p(nă atunci &u'ăr pentru toate o7stacolele care-l

*mpiedică pe celălalt să se realizeze ca omF şi prin aceasta să do7(ndească via,a veşnică

!ărturia fa6ă de Evang5elie stă în calitatea umanită6ii noastre. Dacă cineva poate găsi în mine unom adevărat, acest lucru îl poate mi@ca, încuraa, @i'i poate da speran6a că e0istă un Dumnezeu"are'l iube@te. o6i converti6ii s'au convertit pentru că au găsit un cre@tin adevărat. rinumanitate aunem la Dumne%eu. Înainte $e a- &i vă%ut ca Dumne%eu, apostolii 'i ucenicii au vă%ut mai înt#i umanitatea lui ;ristos. u vă%ut un om uman, mer#n$ pe $rumuri însan$ale, neav#n$ un$e să $oarmă. Era împreună cu toţi oamenii, mer#n$ la cei 6oaţi ca 'i la cei săraci, m#nc#n$ împreună cu ei, ascult#n$u-i, vin$ec#n$u-i $in milă, nu pentru a-'i

arăta puterea.LPentru a fi martori ai Evang5eliei în lume, în societate, e de auns să fim oameni. MDoar astfelvom putea atrage aten6ia oamenilor3 nu numai predicând.L

eătura Draostei M4fântul Du5 face din noi doi o unitate3 El nu lasă nici o separa6ie între noi. Du5ul este oPersoană care'7 leagă între Ei pe atăl @i pe Fiul, fără a'7 confunda @i fără a se confunda El însu@icu Ei.

re6uie să înţeleem într-un mo$ &oarte real ce spune isus atunci c#n$ %ice* ceea ce &aceţi unui 6olnav Mie îmi &aceţi. El se i$enti&ică cu 6olnavul, &ără a $eveni El Însu'i 6olnavul în acest ca%, 6olnavul n-ar mai simţi că un altul este cel care îl m#n#ie* i$enti&icare$eci, $ar nu con&u%ie.

Du)ul este Cel care &ace aceasta* El ne i$enti&ică &ără a ne con&un$a. În Dumnezeu, El îiune@te desăvâr@it pe atăl @i pe Fiul fără a'7 confunda. El nu face din atăl @i din Fiul aceea@i

persoană. Dar are acest rol $e unitate, $e leătură a iu6irii în reime.

Au mă pot bucura de un altul fără a asocia bucuriei mele o a treia persoană. Faptul de a o vedea

bucurându'se mă confirmă în iubirea fa6ă de celălalt. E0istă întotdeauna nevoie de o a treia persoană, pe care să o pot lua drept martor al bunătă6ii @i frumuse6ii celuilalt. 7ubirea adevăratăeste întotdeauna între trei3 nu numai eu @i tu. re un ecou, are nevoie de o ambian6ă, de o



simfonie lărgită, mai bogată. Dumne%eu este Cel care ne leaă unii $e alţii. De aceea, Îl putemlua neîncetat $rept martor al iu6irii noastre.

Iu7irea e dragostea desăv(rşită pe care numai &'(ntul Duh o produce Ea este legată decredin,ă Fără credin6a într'un izvor divin, iubirea n'are profunzime. rebuie să credem înDumnezeu. Fără credin6ă nu aungem la "ruce, "rucea nu aunge la practicare, la via6ă. &'(ntulDuh e cel care realizează iu7ireaF care *nso,eşte credin,a :a început este credinţa. up care

#ine puterea acestei iubiri. M simt atunci obiectul acestei iubiri, dup care simt eu însumiiubire "aţ de l.

re6uie să aunem să simţim iu6irea lui Dumne%eusi atunci vom simţi iu6irea noastră pentru El. re6uie să ne ruăm cu stăruinţă 'i r#vnă ca să primim acest sentiment $e iu6ire înruăciune. tunci ni se vor $esc)i$e oc)ii.B

ertare 'i înviere

M ertarea este leată $e înţeleerea slă6iciunii celuilalt 'i a propriei noastre slă6iciuni, $e

nevoia pe care o avem $e celălalt. De ce să nu-l iertăm pe celălalt, c#n$ eu însumi mă simt plin $e păcate4 Care om poate spune că a &ăcut tot ce putea pentru ceilalţi4

De@i @tiu că este bolnav, din comoditate personală spun că sunt obositR Predic tot timpul pentrucă nu'mi împlinesc toate datoriile fa6ă de ceilal6i. Au fac poate rău, dar nu fac nici bine. 7ar aceasta înseamnă a'i lăsa pe ceilal6i în singurătatea @i neputin6a lor. 4e întâmplă atât de des cacineva să simtă nevoia de a fi încuraat, autat, mângâiat3 @i nu o fac3 sunt mereu păcătos. tuncide ce să nu iert celorlal6i3 $e ce să pretin$ altora mai mult $ec#t pot să $au eu însumi4B

Genim la 6iserică ca să cerem iertarea păcatelor noastre. vem nevoie $e iertarea lui Dumne%eu pentru că avem con'tiinţa stării noastre $e păcăto'i* avem $atorii &aţă $e Dumne%eu 'i &aţă $e oameni, &ii ăi, 'i nu suntem în stare să le plătim. MSn părinte $invec)ime spunea că omul se simte iertat atunci c#n$ nu mai &ace păcatul, c#n$ simte puterea

pe care i-o $ă Dumne%eu $e a nu mai păcătui. 7ertarea nu este o ac5itare3 e puterea luiDumnezeu pe care omul o simte venind în el. :$ată ce ne-am mărturisit păcatul 'i am primit iertarea lui Dumne%eu prin preot, ne vine a$eseori să spunem* acum mă simt 6ine, simt

puterea lui Dumne%eu în mine simt că El se 6ucură $e mine."ând încetez să mai udec pe vreun om, când îl iert, acesta începe să'mi devină simpatic. Bela6iamea cu el se sc5imbă. cela@i lucru se întâmplă atunci când mă iartă Dumnezeu. &#ntul C)iril al le>an$riei spunea a$eseori că Dumne%eu ne prive'te ca pe &ii ăi. Ge$e pe &aţa ?iului ău,

&eţele noastre. De aceea, spune el, tre6uie să ne ruăm lui isus, să aunem într-o $ispo%iţie$e ert&ă, $e o&erire $e noi în'ine în &aţa atălui. tunci vom simţi iu6irea atălui. ertarea esteun act $e iu6ire. Dacă iert pe cineva, încep să-l iu6esc.L



Ae putem încorpora în 7isus invocându'+ neîncetat. Primim atunci comunicarea iubirii 4alecompătimitoare pentru to6i oamenii. Primim disponibilitatea 4a de a 4e dărui. Rug(ndu-ne luiIisusF ne *mpărtăşim de "el care este *ntr-o permanenta dispozi,ie de dăruire de &ine >unoi ne punem *n stare de Lert'ă= nu suntem *n stare de aceasta El singur are *n permanen,ădispozi,ia de a se dărui

"ompasiunea este Mo sfâ@iere interioară pentru oameniL. )ristos e în permanen6ă în această stare.

lava lui ve'nică e slava iu6irii care se $ăruie în mo$ ratuit 'i 6ucuros pentru a-l auta pecelălalt. tunci c#n$ ne $ăruim celorlalţi 'i pentru ceilalţi prin iu6ire, $evenim cu a$evărat umani.

ceastă compasiune biruie asupra mor6ii. Ea este iubirea mai puternică decât moartea. !urind+ui Însu@i pe "ruce, )ristos a omorât moartea. De aceea, întreaga e0perien6ă a iertării seidentifică în grade diferite cu o e0perien6ă a învierii. M imţirea spirituală a leăturii cu ;ristoseste o e>perienţă a comuniunii noastre cu ;ristos Cel înviat, prin care avem o preustare aînvierii. C#n$ îl iert pe celălalt, c#n$ sunt iertat, înainte% spre înviere.

&#ntul Du), Care ne aută să resta6ilim comuniunea prin iertare, actualizează într'oe0perien6ă din ce în ce mai accentuată ceea ce cunoa@tem prin credin6ă despre )ristos "el înviat.

e &ace să simţim $u)ovnice'te leătura cu ;ristos. /ustând astfel via6a ve@nică, anticipămînvierea universală pentru care trebuie să se pregătească întreaga crea6ie.

7iserica îi aută pe oameni în această lucrare $e preătire personală 'i a lumii în ve$ereaînvierii lor o6'te'ti 'i a trans&iurării lumii.B



Pr "on' Bniv Dr "onstantin >ecula - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii – Pildadatornicului nemilostiv

Despre mila Domnului @i nemila omului #!atei $>, ;&'&:(

Pilda Duminicii acesteia, a 7'a după Busalii, numită @i a Kdatornicului nemilostivL, m'a dus cugândul la o pagină din "uviosul Paisie g5ioritul, pe care am citit'o în zilele trecute- KR ;ristosnu spune* UDacă te roaă cineva să meri o milă, tu să meri $ouăV, ci spune* U Dacă tesile'te cineva să meri o milă, meri $ouăV <Mt 5, !1=. "i nu spune* UDacă îţi cere )aina, $ă-i 'i căma'aV, ci* U Dacă îţi ia )aina, $ă-i 'i căma'aV <Mt 5, !0=. <I= I$acă cineva pune în

lucrare spusa $in criptură 'i $acă-l sile'te unul să meară o milă, mere 'i mai $eparte, $upăaceea lucrea%ă ;ristos 'i se sc)im6ă $u)ovnice'te 'i celălalt care l-a silit 'i-'i &ace pro6leme$e con'tiinţă. UMăi, ia te uită, î'i spune el, eu l-am silit să meară o milă, iar el a mers mai $eparte C#tă 6unătateV Dacă 'i ;ristos ar &i avut loica <I= omenească pe care o au astă%i mulţi oameni $u)ovnice'ti, nu ar &i lăsat ronul ău cel ceresc ca să e co6oare pe păm#nt să

e c)inuiască 'i să &ie răstinit $e noi, oamenii cei vre$nici $e pl#ns. Însă înlăuntrul acestei nereu'ite a ui, vă%ută omene'te, era ascunsă m#ntuirea tuturor oamenilor. Dar ce a tras casă ne m#ntuiascăIB ( "uv Paisie Aghioritul , u#inte du/o#nice!ti, III, *e#oinţadu/o#niceasc, d. #ang/elismos, 0uc., 2DD3, p. 118-11L).

"e pune dar )ristos KînlăuntrulL nereu@itei Kîmpăratului care a vrut să se socotească cu sluilesaleL #!t $>, ;&(? Poate ceva din e@ecul întregului demers pe care Dumnezeu l'a făcut, până laÎntrupare @i c5iar mai apoi, de dragul omenirii în vederea restaurării c5ipului lui dam cel vec5i.Poate ceva din amăreala pe care o lăsau pe dumnezeie@tii oc5i reac6ia legalistă a fariseilor sau ceaad'literam a cărturarilor, poate câte ceva din obida care, ca oameni, va fi cuprins pe orbiivindeca6i, pe lepro@ii cură6i6i, pe mor6ii învia6i dacă vre6i că ei, ceilal6i, n'au priceput ce greade 5ar a fost mâna "elui "are a făcut minunea.Pocăin6a slugii #!t $>, ;9( nu poate na@te decât mărinimia stăpânului #!t $>, ;=(, dar, oare, dece se întâmplă a@a, @i mai ales după ce'+ cunoa@tem pe )ristos cel Înviat, de ce se întâmplă

a@adar că rareori mărinimia stăpânului nu na@te pe mai departe pocăin6ă? De ce oricât ar fi deatent )ristos cu drama noastră, noi mai departe străbatem lumea totalmente debran@a6i de ladrama aproapelui #mai săracului, mai umilului( nostru? "a într'o reac6ie de negustor perfid, decârciumar nenorocit, sluba@ul iertat de KvamaL împărătească, vămuie@te pe fratele'i, mult mai



pu6inu'i datornic. Gnii l'ar îndrepta pe sluba@, spunând că tocmai pomenise că va plăti toatădatoria #!t $>, ;9b(. Ii că era firesc să înceapă a o face.

Evang5elistul !atei desăvâr@it povestitor arată discrepan6a între o datorie #zece mii detalan6i( @i cealaltă #o sută de dinari( #!t $>, ;:, respectiv !t $>, ;>( tocmai pentru a sublinianefirescul ac6iunii Kiertatului neiertătorL. Beac6ie de slugă netrebnică, gâtuirea @i'apoi aruncareaîn temni6ă a celui KmicL între datornici, arată că )ristos nu de partea materială grie@te când le

vorbe@te oamenilor, ci despre aspectul cel dinlăuntru al omului vec5i, Kcel care 'a$e ca unc)iria' rău înlăuntrul nostruL #cf. "uv. Paisie, op. cât. p. $=&( @i fără de alungarea căruia nu poate fi înnoit nimic în noi.

Ii nouă ni se întâmplă uneori a@a. *ou, crora umne$eu ne-a iertat pcate în"rico!toare,care-au înro!it de plâns oc/ii 9storului celui 0lând, care-au ru!inat !i ptat /aina 0ote$ului,

pcate de care doar /arul lui umne$eu ne-a "cut iertaţi, identi"icm uneori în %ur, la uniidintre ai no!tri, pcate sau umbre de pcate pe care le în"ierm îndat. 'i sugrumm într-însul orice încercare de respirare du/o#niceasc, !i-l legm, "iind con#in!i c dac-n pcatele mici îl

"acem s-mbrace $eg/ea temniţei, #a scpa de cele mari, noi "cându-ne prta!i la platacereasc5 *ebunii de noi !i sraci cu du/ul lui ristos5 De'ar sta numai în demersul nostruomenesc @i'n fidelitatea noastră derutant de oscilantă plinirea izbăvirii păcăto@ilor din moarte, ar fi vai @i amar. Gitarea de care dăm dovadă înfierând pe cel care gre@e@te nu vizează neapăratfaptul c'am uitat de unde am fost izbăvi6i, ci am uitat "ine @i cu "e pre6 ne'a izbăvit, făcându'neastfel vămuitori ai 5arului lui Dumnezeu, care, ca @i vântul, K6ate un$e voie'teL #7oan &, >(.

Beciti6i ce sănătoasă este reac6ia celorlalte slugi #!t $>, &$'&;(. Este reac6ia pe care )ristos ocere de la noi atunci când darul 4ău este călcat în picioare, când iertarea 4a este diminuată dereac6ii de func6ionar păgubos într'ale Împără6ieiR Ele nu u$ecă, ci, constat#n$, Aseîntristea%ăB, atră#n$ ast&el atenţia tăp#nului asupra ne$reptăţii De c#te ori, oare,întristarea noastră pentru cutare sau cutare om a reu'it să- scoată pe ;ristos la trea6ă <nuca 'i cum El n-ar 'ti, $ar, accept#n$, $e $raul nostru, s-o &acă mai lesne=4 Ii după ce descuiemânia 4tăpânului, după c5inuire @i temni6ă, )ristos roste@te fraza care 6ine lumea- A'a vă va

&ace 'i vouă atăl Meu Cel Ceresc $acă nu veţi ierta &iecare &ratelui său, $in toată inimaB #!t$>, &:(. Căci lumea întreaă stă în împlinirea acestei virtuţi a$#nci a iertării în c)ipul a$#nc,al iertării $in toată inima.

Domnul ;ristos ne pune $inainte cuvintele ale ca să ne măsurăm cuvintele 'i atitu$inile

noastre. e pune mila a $inainte, ca să ne $escopere nemila noastră, $ulcea 'i incon'tientanoastră nemilă.

• raba în care rspundem oamenilor,• ritualul pierderii de timp în care ne "ragmentm $ilele "r gând la umne$eu,• instituţionali$area grabnic a copiilor no!tri de dragul carierelor noastre,• urmrirea propriilor interese "r nici un scrupul moral,

toate acestea 'i multe altele $in cele pe care le trăim alcătuiesc sin$romul $atornicului nemilostiv astă%i.

1indecarea nu poate veni decât dinspre )ristos. Dispus să moară pentru păcatele noastre,Dumnezeu este antidotul deplin la neputin6a noastră de a mai în6elege frumuse6ea ertfelniciei de



care lumea are atât de multă nevoie. 4ă începem prin a face e0erci6iul iertării. Gneori a proprieinoastre iertări.

4ă nu uităm că mereu )ristos ne cere o inimă mare. "ăci iertarea ce vine dintr'o inimă mică,necrescută du5ovnice@te, nu poate fi decât o iertare mică, nesemnificativă, ce nu cre@te. Esteiertarea aceea pe care ne'o dăm unii altora înainte de a ne limpezi pe de'a'ntregul conflictelenoastre, după ce ne turnăm unii altora părerile noastre, uneori ignindu'ne @i rănindu'ne, ca să

înc5eiem mai apoi- K!ă ierta6iL Gneori iertarea venindu'ne, dar nu din adânc de inimă, cât maiales, din vârf de buze. umai o inimă AantrenatăB în $ese, repetate 'i a$#nci iertări poate săierte orice ApocinoB ar răni-o. Ea &ace să &ie vă%ută printre noi inima mare, $e Du)ovnic$esăv#r'it, a lui Dumne%eu. nima aceea $espre care, tot Cuv. aisie spunea, are numai intrări 'i nici o ie'ire.

:are c#n$ vom lua seama să nu mai aruncăm a'a u'or cu aceste cuvinte pe care Dumne%eu le$escoperă4 7nimă, iertareR bia atunci, în6elegându'le valoarea ce vine de sus @i umple lumea,vom @ti ce dar adânc ni'i inima @i ce genune de iertare se zbate, odi5nindu'+ pe Dumnezeu într'

însa.Părintele Ion "(rciuleanu - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Pilda datornicului

nemilostiv

&#nta criptură a oului estament este 6ră%$ată $e nenumărate pil$e $e iertare. Din toatereiese nemăsurata $raoste $e iertare a M#ntuitorului nostru isus ;ristos &aţă $e re'elileoamenilor.

4ă ne ducem cu gândul la femeia cea păcătoasă care, aflând că 7isus popose@te în casa lui4imon fariseul, con@tientă de păcatele ei, a venit la 7isus cu un vas de alavastru cu mir

lucru de mare pre6 @i, stând la spate, lângă picioarele lui @i plângând, a început a'i uda picioarele cu lacrimi @i a i le @terge cu părul capului său, @i'i săruta picioarele @i 7 le ungeacu mir. Pentru căin6a ei adâncă @i pentru dragostea pentru )ristos, El a zis către dânsa- F"i se iartă păcateleB #+uca =, &='C>(.



"u toate că Petru apostolul s'a lepădat de trei ori de Domnul în cele mai grele momenteale vie6ii 4ale pământe@ti, pentru că s'a căit cu amar, !ântuitorul l'a iertat, repunându'l îndemnitatea apostoliei, ca mai înainte #!at. ;9, =%(.âl5arul de pe cruce, care Mdupă dreptate era osânditL, primind cele cuvenite după faptelesale, în ultimul moment al vie6ii pământe@ti @i'a dobândit mântuirea, căci, cu multă căin6ă,s'a rugat lui 7isus )ristos- Fomene'te-mă, Doamne, c#n$ vei veni, întru Împărăţia aB #+uca ;&, C%'C;(.

Jnsăşi Lert'a Domnului IisusF pe l(ngă 'aptul că este expresia cea mai desăv(rşită a iu7iriidivine 'a,ă de omenirea căzută ?Ioan !F $#F ea tre7uie *n,eleasă ca un act de răscumpărareşi de iertareF 'ăcut din partea lui Dumnezeu Fprin s#nele ui 'i iertarea păcatelorB ?E'es $F.

ată că Domnul nostru isus ;ristos, în &#nta Evan)elie $e astă%i , prin pil$a $atornicului nemilos, ne arată cum tre6uie înţeleasă $e noi, cre'tinii, virtutea iertării, cum tre6uie s-o

punem în practică 'i &elul în care noi s-o &olosim în relaţiile cu semenii no'tri.

Pericopa evang5elică arată cum un stăpân a făcut socoteală slugilor sale. Gnul din sluitori îidatora o sumă foarte mare de bani, zece mii de talan6i. "5emat să restituie datoria, stăpânul avăzut că sluitorul nu poate să plătească3 fiind rugat cu stăruin6ă să'l mai a@tepte, stăpânului i s'afăcut milă de el @i i'a iertat toată datoria. Dar sluitorul n'a învă6at nimic din fapta cea bună astăpânului său @i îndată ce a ie@it în stradă a întâlnit pe un tovară@ care îi datora o sută de dinari, osumă foarte mică. Ftunci acea sluă, ca 'i el, că%#n$ în enunc)i, îl rua 'i %icea*

Înă$uie'te-mi, 'i-ţi voi plăti. El însă n-a voit, ci, mer#n$, l-a aruncat în înc)isoare, p#nă ceva plăti $atoriaB. uzind aceasta, stăpânul l'a c5emat @i i'a zis- sluă rea 'i vicleană, toată$atoria aceea ţi-am iertat-o, pentru că m-ai ruat. u se cuvenea, oare, să ierţi 'i tu petovară'ul tău, precum te-am iertat 'i eu pe tine4 "i l-a $at să-l c)inuie p#nă va plăti $atoria.Pericopa evang5elică se înc5eie cu următoarea concluzie, de care se cuvine să 6inem seama învia6a noastră- F'a va &ace 'i atăl Meu cel ceresc cu voi, $acă &iecare $in voi nu va ierta

&ratelui său $in inimă re'elile luiB #!at. $>, $:(.

Dacă ne #n$im 6ine la cuprinsul acestei pericope evan)elice, la 6unătatea lui Dumne%eu &aţă $e noi, nevre$nicii &ii ai săi, precum 'i la comportarea noastră $in viaţa $e toate %ilele,$escoperim în$ată că stăp#nul milostiv este ărintele ceresc , care ne iartă nouă mulţime $e

re'eli, iar nesocotitul om care a $at pe m#na c)inuitorilor pe cel care nu i-a putut restitui

mica $atorie $e o sută $e $inari, suntem c)iar noi, noi cei ce $e multe ori nu vrem să iertămnici cele mai mici re'eli ale semenilor no'tri.

"ine dintre noi, oamenii, ar cuteza să spună că udecata Domnului nu a fost dreaptă? "ine dintreoameni ar îndrăzni să afirme că datornicul nemilos nu a fost vrednic de osânda pe care a primit'odrept răsplată a faptei sale, atât de nemiloasă, de urâtă @i osnică?

oţi re'im, toţi păcătuim în contra lui Dumne%eu atăl 'i 7ine&ăcătorului nostru 'i contrasemenilor no'tri, cu care trăim împreună, $ar re'elile 'i păcatul nostru nu-l ve$em 'i $e

multe ori nu vrem să iertăm nici cele mai mici re'eli ale semenilor no'tri. De multe oriosândim în grabă, nedându'ne seama că @i noi, de multe ori, suntem vrednci de osândă, sau dacăam făcut vreun rău, cerem pentru noi iertare, pe care de atâtea ori am refuzat să o dăm altora.@a e udecata noastră, de cele mai multe ori pătima@ă, dar udecata sfântă @i dreaptă a luiDumnezeu e altfel, a@a cum ne spune 4fânta Evang5elie de astăzi. Fot a'a 'i atăl Meu cel



ceresc va &ace vouă, $e nu veţi ierta &iecare &ratelui său, $in inimile voastre, re'elilor lorB #!at. $>, &:(.

4untem purtătorii numelui sfânt de cre@tini @i să vedem ce trebuie să @tim noi despre iertareacre@tină. ertarea e &aptă $e milostenie, $e 6unătate, $e &orţă morală care trece cu ve$erea răul

pe care ni l-a &ăcut aproapele nostru. Ea este &orţa cu care în&r#nem în noi m#n$ria, m#nia,setea $e ră%6unare &aţă $e cel ce ne-a re'it, 'i &aţă $e care $evenim 6l#n%i, 6uni, înţeleători

'i iertători. M#ntuitorul isus ;ristos ne arată marea valoare a iertării prin &aptul că o a'a%ăîn mie%ul ruăciunii atăl nostru.

Pentru ca nimeni să nu uite de această mare datorie, El adaugă- FDe veţi ierta oamenilor re'elile lor, ierta-va 'i vouă atăl Ceresc re'elile voastreIB #!at. 9, $C(. Pe cât de dulce @imângâietoare este cererea de iertare pe care o adresăm lui Dumnezeu, pe atât de amară @igroaznică este osânda pe care ne'o dobândim când rostim în Bugăciunea Domnească F'i ne iartănouă re'elile noastre precum 'i noi iertăm re'iţilor no'triB , pentru că de cele mai multe ori,nu facem a@a.

ertarea poate &i socotită ca început al m#ntuirii noastre.

Împăcare definitivă, fără iertare, nu e0istă, precum nu e0istă nici iertare fără ertfă. 7ertareînseamnă, înainte de toate, iubire care, atunci când este dusă la o poten6ă ma0imă, rode@te ertfă.!ăsura iertării este ertfa. 7ertarea, cu atât mai mult îmbracă 5aina desăvâr@irii, cu cât are maimult pre6 de ertfă. @ert'a de pe )olgota a 'ost şi este cel mai grandios act de iertareF care *şipro'ilează luminile dincolo de veacuri şi e *n stare să trezească la via,ă nouă toateconştiin,ele căzute *n rătăcire Deci, iertarea din partea lui Dumnezeu a păcatelor noastre estecondi6ionată, între altele, de iertare din partea noastră a gre@elilor aproapelui nostru. ertarea ni se pre%intă aici su6 raportul reciprocităţii, Fert#n$ altora, vouă în'ivă $aţi iertareB, spune &.

oan @ură $e ur.

7ertarea în 1ec5iul estament s'a atrofiat sub apăsarea legii talianului, iar aceasta a căzut sub puterea iertării din Aoul estament. În@i@i apostolii cei mai apropia6i suflete@te de 7isus ', paresă nu fi @tiut destul de lămurit că puterea iertării în cre@tinism este nesfâr@ită, după cum a fost @i

ertfa Domnului 7isus )ristos, fapt care a determinat pe apostolul Petru să întrebe pe 7isus-FDoamne, $e c#te ori va re'i mie &ratele meu 'i voi ierta lui4B #!at. $>, ;$(.

Băspunsul îl @tim- F$e 'apte%eci $e ori c#te 'apteB , adică de nenumărate ori. Măsura iertării încre'tinism este, $eci, &ără marini.

Ii pentru a arăta încă o dată aspectul de reciprocitate al iertării cre@tine, 7isus se serve@te de pildacelor doi datornici, pe care am auzit'o din Evang5elia de azi.

Gor6in$ $espre cre'tinii care nu numai că nu iartă pe &raţii lor care le re'esc, $ar se 'i ră%6ună, 6lestemă 'i cer $e la Dumne%eu să-i pe$epsească, să le ia viaţa, să le $istruă

&amilia, &. oan @ură $e ur %ice* F:are ace'tia mai pot cere iertare $e la Dumne%eu pentru

păcatele lor4 Ei au inima plină $e otravă. :are ei se mai pot împărtă'i cu rupul 'i #nele Domnului, c#n$ ura le e pătată $e s#nele $u'manilor4 u entru că nu se $eose6esc $eucia'ul $e r#n$ 'i $e &iarele pă$urii. ce'tia î'i atra m#nia lui Dumne%euB.



"el care cere de la Dumnezeu răz7unare pentru duşmaniF 7atLocoreşte pe DumnezeuFchem(ndu-1 să se alăture la răutatea luiF cu toate că Dumnezeu porunceşte să-i iertăm şi săne rugăm pentru ei

Au numai din punct de vedere cre@tin, dar @i pentru orice om, este mai de folos iertarea, decâtrăzbunarea. "âtă tulburare, câ6i nervi măcina6i în zadar, câtă întunecime în suflet, câte gânduritulburate, câte priviri întunecate nu ne aduce răzbunarea Au e bine să ne răzbunăm singuri, ci să

lăsăm să se ră%6une m#nia lui Dumne%eu #Bom. $;, $8(.

Hudecata noastră omenească, care este însetată după răzbunare pentru cea mai mică gre@eală afratelui nostru, nu ne folose@te la nimic, fiindcă nu noi suntem udecătorul suprem, ci atăl cel"eresc, cel care ne iartă gre@elile @i păcatele noastre, dacă @i noi iertăm gre@i6ilor no@tri.

ată ce spune @riorie $e isa $espre virtutea iertării* Fertarea re'elilor &ratelui sau$u'manului este culmea virtuţilorB , iar &. oan @ură $e ur consacră iertării aceste

&rumoase cuvinte* FMulte sunt virtuţile care stau 6ine cre'tinului, $ar nici una ca iertarea,

care ne &ace imitatori ai lui Dumne%euB.Prin cunoa@terea @i în6elegerea acestei pilde ni se dezvăluie un col6i@or tăinuit al Împără6ieicerurilor. ici lasă să se întrevadă că totul este întocmit după porunca iertării. ?ără iertare nueste posi6ilă m#ntuirea noastră. Împărăţia lui isus am putea-o numi 'i Împărăţia iertării.

Dar iertarea este @i o condi6ie esen6ială a convie6uirii pa@nice dintre oameni. 4ă ne înc5ipuim ces'ar alege de noi, dacă la cea mai mică gre@eală am sta ve@nic încle@ta6i @i ne'am arunca unulîmpotriva celuilalt. Fără iertare, am avea un Mrăzboi [email protected] este o podoa7ă aleasă a su'letului omenesc Această 'loare s'(ntă a creştinătă,ii a'ost sădită şi crescută la izvoarele limpezi ale iu7irii lui Kristos

Deci nu @ovăi, ci te ridică din pulberea micimii tale @i mergi de mângâie fruntea încruntată acelui care'6i poartă gând rău. Ii dacă vei 'i ispitit vreodată să *ntre7i şi tuF ca şi Petru=8DoamneF de c(te ori voi ierta:9F nu aştepta răspunsF ci priveşte către crucea răstigniriiFcare-şi *ntinde 7ra,ele să cuprindă *n *m7ră,işarea-i caldă toate păcatele acestei lumiF deci şiale tale Ea *,i va şopti= 8De şaptezeci de ori c(te şapteG9

IertareG u ai îndepărtat atâtea cute de pe frun6i îngândurate3 tu ai ridicat din pulbere mii de

capete plecate3 tu ai despovărat spinările gârbovite de greută6ile fărădelegilor3 tu ai descle@tatatâ6ia pumni gata să lovească3 tu ai adus atâta seninătate în cugete bicisnice, ai smuls cătu@elerobiei de pe atâtea mâini neputincioase, ai @ters atâtea lacrimi @i ai eliberat întreaga omenire desub tirania păcatului Hie *,i datorăm li7ertateaF pacea şi m(ntuirea noastră 3ii7inecuv(ntatăG

Amin



Pr Dr Dorin 4ctavian Picioruş - Predică la duminica a XI-a după Rusalii - Pildadatornicului nemilostiv

7ubi6ii mei, în Evang5elia de astăzi #!t. $>, ;&'&:(, Dumnezeu pare a pune problema mo@tenirii

Împără6iei 4ale în rela6ie cu banii @i prin aceasta, i'ar favoriza pe cei înstări6i.Însă, la o privire atentă asupra te0tului sfânt, nu banii sunt viza6i în primul rând, ci $ouă virtuţi capitale pentru un cre'tin orto$o>* iertarea 'i milostivirea &aţă $e aproapele nostru, a$ică &aţă$e orice om.

Ii Domnul ne înva6ă aici că El ne iartă mult #adică $%.%%% de talan6i @i un talant de aur con6inea până la 9%%% de dinari(, pe când noi, învă6ând mila de la Domnul, iertăm pu6ine în compara6ie cuEl #adică $%% de dinari @i un dinar de argint era pre6ul pentru o zi de muncă(.

7ar pentru a ierta @i pentru a fi milostiv trebuie să te lup6i mult cu tine, să te e0ersezi în acestefapte bune. Ii vedem din aceste considerente, că via6a conformă voii lui Dumnezeu nu e unau@oară, ci plină de priva6iuni @i de reconsiderări a pozi6iilor noastre anterioare vizavi de sănătate,

prosperitate, rela6ii interumane, e0isten6ă etc.



!t. $>, ;& ne vorbe@te despre socoteala în cuvânt *sinaXrai lo,gon a lui Dumnezeu cu oamenii, pentru că )ristos Dumnezeu este avnQrY,pYZ basileiX, adică omul împărat, "el care ne udecă penoi, în sensul că cere de la noi răspunsul cel mai profund al e0isten6ei noastre.Dumnezeu "uvântul ne vrea dialogici, ne vrea ni@te oameni care ne asumăm voca6ia de fiin6edialogice @i mereu atente la cre@terea în rela6ia cu El @i cu oamenii.

ocmai de aceea teoretizează aici problema iertării datoriei aproapelui nostru, după ce, mai întâi,e0pusese problema mântuirii noastre.

Faptul de a'6i vedea familia înc5isă în pu@cărie pentru că nu po6i să plăte@ti pentru libertatea eieste o imagine plină de mult dramatism, pe care o e0periem tot mai mult astăzi, când familia seaflă e0pusă în fa6a multor pericole.

Ii astăzi, pentru o sumă minoră #cel mai adesea(, în compara6ie cu demnitatea umană, statul sau banca sau vreun cămătar te poate scoate afară din casă @i să o pună în vânzare.

nu mai avea casă @i nici familie e o mare dramă personală. Ii tocmai de aceea, Domnul a apelatla imaginea aceasta puternică, răscolitoare, pentru ca cei care Îl ascultau să în6eleagă faptul, căDumnezeu ne iartă infinit mai mult decât îi iertăm noi pe al6ii.

Dumne%eu e milostive'te. El a fost mi@cat spre milă #splagcnisQei.(, spune !t. $>, ;=, pentrucă cel datornic, adică cel păcătos, a căzut în fa6a +ui, 7 4'a înc5inat +ui @i +'a rugat să îl

păsuiască, să îi mai dea timp #!t. $>, ;9(.

Însă Domnul nu numai că i-a mai $at timp ca să se pocăiască, $ar i-a 'i iertat întreaa $atorie*!t. $>, ;=(. "i c#n$ vor6im $e $atorie în acest conte>t, ne re&erim la &#ntul 7ote%, care ne'tere toate păcatele noastre 'i ne împacă cu Domnul, Cel totmilostiv 'i la continua iertare

pe care o primim prin &#nta pove$anie 'i prin toate ainele 'i slu6ele 7isericii.

entru că 7iserica lui ;ristos, 7iserica :rto$o>ă este locul vin$ecării, al însănăto'irii 'i al în$u)ovnicirii noastre prin )arul rea &intei reimi, Care $ore'te ca tot omul să sem#ntuiască 'i să se umple $e cunoa'terea slavei ale.

Însă partea a doua a Evang5eliei de astăzi ne vorbe@te despre ine0plicabila noastră insensibilitate

fa6ă de aproapele nostru, după ce am primit atâta milostivire din partea lui Dumnezeu.

Cum $e nu putem ierta, $in toată inima, pe cei care ne re'esc cu ceva, c#n$ Dumne%eu neiartă în &iecare clipă că$erile noastre4 Cum $e putem aune slui rele, viclene, nemilostive<Mt. 18, 32=, $acă trăim $in mila lui Dumne%eu4Ii nemilostivirea noastră, dacă e asumată @i nu ascunsă sub pre@, e o mare mustrare a con@tiin6einoastre, pentru că ea ne spune că nu suntem nici $[ din ceea ce ar trebui să fim în rela6ie cuDumnezeu @i cu semenii no@tri. Pentru că minimul lucru pe care ar fi trebuit să îl nască în noimilostivirea lui Dumnezeu e desc5iderea către oameni, către dialog, către iertare, către găsirea de

solu6iiR

De aceea, Domnul ne spune pe nume când ne nume@te răi sau vicleni #!t. $>, &;(. Pentru căviclenia constă în a trece cu vederea lucrurile pe care trebuie să le facem pentru al6ii @i a ne uita,tot timpul, la ceea ce ne iese din rela6ia cu al6ii.



De ce suntem vicleni 'i răi4 entru că nu vor6im $in inimă. u ne comportăm &ără intereseascunse. Căutăm mereu su6ter&uii ca să nu iertăm, ca să nu ne smerim, ca să nu &immilostivi, ca să nu &im alţii.

7ar dacă Domnul vorbe@te despre iertare în !t. $>, &:, în ultimul verset al Evang5eliei zilei, e pentru aceea, că la fundamentul milostivirii stă iertarea, cum la fundamentul iubirii stă dăruirea

de sine.

Pentru ca să au6i pe cineva trebuie să îi ier6i prostia, neîn6elegerea, egoismul, alte multe păcate, pentru care a intrat în bucluc. rebuie să î6i asumi starea lui deplorabilă ca pe starea ta, pentru casă îl umpli de con@tiin6a milostivirii tale, de inima ta mare.

Fiindcă numai atunci când te pui în locul celui fără mâini, fără casă, fără serviciu sau care arenevoie de o opera6ie urgentă în6elegi ce înseamnă să fii primit toate lucrurile, pe care nu le au ceicare ne cer autorul, în dar, de la Dumnezeu dar @i ce bucurie e să împar6i această bucurie cu cei

care vor să se bucure, prin tine, de milostivirea lui Dumnezeu.desea mi'a fost dat să trăiesc o mare bucurie @i o mare în6elegere a mea @i a oamenilor stândfa6ă în fa6ă cu cel pe care am încercat să îl aut cu un ban, cu un cuvânt, cu o carte, cu un zâmbet,cu rugăciunea mea, cu încuraarea mea. "ând am dorit să îl văd doar pe el, pe cel din fa6a mea @isă'l aut întrucâtva @i nu m'am mai gândit la nici o consecin6ă @i la nici o urmare, atunci a coborâtîn mine mult 5ar, multă bucurie dumnezeiască, infinit mai multă, mai pre6ioasă @i maiacaparatoare decât prea umilul meu gest dialogic @i prietenesc @i deplin uman.

Ii în acele momente sfinte de revelare a voii lui Dumnezeu în oameni @i în via6a noastră amîn6eles cât de practică @i de nobilă @i de personalizantă e orice împlinire a voii lui Dumnezeu, pecare Dumnezeu ne'o plăte@te imediat cu mult 5ar, cu multă în6elepciune, cu multă încântare @iveselie dumnezeiască.

dică încercând să faci ceva din voia lui Dumnezeu, ob6ii @i multă înaintare du5ovnicească, dar @i multă încredin6are asupra binelui care cre@te continuu @i îi sc5imbă pe oameni.

!ânia 4tăpânului nostru, de la !t. $>, &C @i darea pe mâna c5inuitorilor, adică pe mâna iadului, eo consecin6ă a terfelirii în picioare a iubirii lui Dumnezeu.

"u alte cuvinte, Eu v'am dat totul. 1'am iertat, ne spune Domnul, v'am autat, v'am ocrotit pascu pas, v'am dat prileuri nenumărate pentru a fi pu6in milostivi @i nu prea milostivi ca !ine,"are v'am iertat atât de mult. Ii acum ce scuză mai pute6i avea, când o asemenea iubire @iîndurare @i milostivire ca a !ea, nu v'a învă6at să fi6i ceva mai îngăduitori cu semenii vo@tri?

Îngăduin6ă. "urtoazie. !ilostivire. 7ertare din inimă. "on@tiin6ă atentă, profundă, îngăduitoare.

Ii toate acestea nu sunt ni@te deziderate utopice în postmodernitate, ci, ca @i până acum, sunt

parte componentă a interiorită6ii vie6ii unui cre@tin ortodo0.

"re@tinul ortodo0 trebuie să le aibă pe toate, toate virtu6ile într'o anume măsură. Ii să le aibă carealită6i ale vie6ii sale, după cum pe@tii au apa în care înoată.



Pentru că postmodernitatea noastră, care ridiculizează tot ce nu este autentic #de@i ideologia carestă la baza ei e fără logică(, nu va da doi bani pe laudele noastre de ortodoc@i, dacă nu suntemuna cu ceea ce spunem pe gură.

Ii tocmai de aceea, din ce în ce mai mult, societatea noastră lămure@te voca6ia noastră teologică.

colo unde ea este doar mimată, mai devreme sau mai târziu, va zâmbi numai ni5ilismul @i

repeti6ia searbădă. 7ar acolo unde principiile ortodo0e sunt respira6ii de fiecare clipă se văd @i sevor vedea din ce în ce mai mult nevoin6a, transpira6ia pentru a trăi, a enun6a @i a apăra dreaptamărturisire ortodo0ă.

În conclu%ie, cu cine se aseamănă <Mt. 18, 23= Împărăţia Cerurilor în Evan)elia $e astă%i4 e aseamănă cu cei care intră în ea prin multă $elicateţe a inimii.

entru că iertarea $in inimă <Mt. 18, 35= se poate &ace numai c#n$ lucre%i, c#n$ te ostene'ti ca să ro$ească în inimă pomenirea continuă a numelui lui Dumne%eu 'i c#n$ o $esc)i%i, ca pe

o casă &rumoasă 'i lini'tită, pentru ca 'i alţii să se o$inească în ea.Pentru că ospitalitatea aceasta du5ovnicească, atât de profundă @i de intimă, desc5iderea inimiicură6ite de patimi spre al6ii, aceasta e vizată aici @i aceasta e o inimă de Împără6ia lui Dumnezeu.

El nu dore@te o inimă de piatră, câinoasă, răutăcioasă, care murmură continuu, care instigă laviolen6ă, care instigă la sciziune, ci o inimă calmă @i caldă, plină de prospe6imea delicate6ii, plinăde aten6ie @i de frumuse6e în rela6ia cu 4ine @i cu oamenii.

De aceea, iubi6ii mei, dacă vre6i să mo@teni6i Împără6ia lui Dumnezeu, atunci face6i din inimadumneavoastră un Bai plin de virtu6i @i de cumsecădenie, spre care to6i să privească cu bucurie @icu multă demnitate, pentru că omul du5ovnicesc este împlinirea omului.

Ii atunci vom fi aten6i la fiecare om, la fiecare lucru @i la fiecare cuvânt al lui Dumnezeu cătreoameni, pentru că această aten6ie continuă va fi însă@i con6inutul frumos al vie6ii noastre. min



/raian Dorz - Pl(nge datornicul

Nugciunea mea, 7tpâne,în târ$iul mie$ de noapte,ctre ine se ridic,

plâns-n lacrime !i-n !oapte.

9leac-Oi milosti# urec/ea !i suspinul meu ascult; < nu mai pot plti, 7tpâne,

datoria mea cea mult.

+psat de-a ei po#ar,rugciunea mi se curmmai îngduie-m, oamne,

!i plti-#oi tot pe urm5

e pe rucea a, Iisuse, glasul u coboar-n #ale;

?iule, iertat-i toatdatoria #inei alePA

6, u mi-ai iertat, Iisuse,datoria mea cea mare



când, pe olgota, #iaţau Oi-ai dat rscumprare.

9este toat datoria su"letului care plânge,u ai scris atunci; ?IN+NPcu sudoare !i cu sânge.

4ns sluga pctoas

care plânge-acum "ierbintec/iar !i dup-aceasta, oamne,a pctuit Qnainte.

u ierta!i pe-al tu datornic,mil când #eni s-Oi ceie,el pe-al su de gât îl strânse,cel din urm ban s-i deie5e-ndura!i când el #enit-a

îndurarea a s-o cear,dar el s"â!ie pe altul "r mil, ca o "iar5

Au am "ost acel datorniccare plânge-acum "ierbinte

!i-a!ternutul meu cu lacrimide cinţ-l ud, 9rinte.

6, e rog, pentru-ndurarea !i iubirea a cea mare, scrie !i peste aceast datorie grea?IN+NP.

/raian Dorz – >u-i nimeni mai dator



*u-i nimeni mai dator ca mine, Iisus, Mântuitorul meu,cci nimeni altul, de la ine,n-a mai primit atât cât eu5

Mie u mi-ai dat /ar a!a bogat,o, cât sunt dator,7cump Mântuitor,

sunt cel mai dator, rag Mântuitor5

in câte oi pierdute-odata#eai c$ute cel mai %os,eu am "ost cea mai deprtat,

pe mine cel mai greu m-ai scos5

in câţi "ii rtciţi în moarte

au prsit pe atl 0un,eu m dusesem mai departe !i eu trisem mai nebun.

in câţi Oi-au "ost datornici Oie,7tpâne 7"ânt !i 9rea-ndurat,n-a trebuit s ierţi cât mie,eu cel mai mult Oi-am datorat.

'i totu!i, oamne, - atât cât miela nimeni parc n-ai adusA6, ce datornic pe #ecieOi-s eu, 9reascumpul meu Iisus5



raian Dor%, C#ntarea 6iruinţei

/raian Dorz - /u ai 'ost prea 7un cu mine



u ai "ost prea bun cu mine, umne$eul meu, < atunci, "aţ de oricine,cum s pot "i eu=ând u-mi dai cu-atâta mil,mie, braţul plin,cum s pot eu da cu sil

stropul meu puţin=

u-ai "ost ierttor cu mine, umne$eul meu, < atunci cum mi se cu#ineca s iert !i eu=ând u, #ina mea cea mare,toat mi-ai pltit,atunci cum s nu-mi iert oaremicul meu gre!it=

u-ai "ost nesc/imbat cu mine, umne$eul meu < atunci cum s nu-mi pot ţinelegmântul, eu=Bin-mi orice pentru ine,

g/eaţ ori #pi,ce-am promis pe #eci #oi ţineOie !i-alor i5



Părintele Iosi' /ri'a - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Pilda datorniculuineiertător



Evang5elia din duminica aceasta cuprinde o pildă tâlcuită @i e0plicată de Însu@i !ântuitorul.:mul Împărat $in pil$ă este atăl Ceresc, Care ne iartă at#tea 'i at#tea A$atoriiF $e păcate

rele 'i multe, iar $atornicul suntem noi, oamenii, care sărim în capul $e-aproapelui pentrutoate nimicurile 'i re'elile. 4ă luăm aminte că Evang5elia asta este pusă @i în \atăl nostru],când zicem- A"i ne iartă nouă re'elile noastre, precum iertăm 'i noi re'iţilor no'triF. Ge$eţi ce mare apăs se pune pe iertarea $e-aproapelui nostru4 Domnul isus ne spune apriat căatăl Ceresc ne iartă re'elile numai con$iţionat, a$ică $acă 'i noi iertăm pe cele ale

semenilor no'tri. Dacă nu &acem acest lucru, e o minciună toată ruăciunea noastră 'i tot numele nostru $e cre'tini.

Iu7irea şi iertarea sunt semnele cele mai 7une că cineva este un creştin adevărat şi cine nule are n-a primit cu adevărat pe 2(ntuitorul şi Evanghelia 1ui

C#n$ eram preot la ţară, mi-a$uc aminte că, în scaunul mărturisirii, la în$emnurile mele, $e ase împăca cei s&ă$iţi 'i $e a se ierta, cei mai mulţi răspun$eau* Asta una n-o pot &ace,

părinte, nu mă lasă inima să iertF. A7a, $iavolul nu te lasăF K răspun$eam eu. El te opre'te,nu m#nia, ca să nu-ţi $ai seama $e 6unătatea lui Dumne%eu care te-a iertat prin Nert&a ?iului

ău 'i tu nu vrei să ierţi. Diavolul te opre'te să nu-ţi $ai seama că tu ai stat $e &aţă la o u$ecătorie care te-a con$amnat la moarte 'i pieire ve'nică în numele Aparara&ului $e leeF care %ice răspicat* K lata păcatului este moarteaM #Bom. 9, ;&(. Din această os#n$ă te-a scăpat

isus ;ristos, Care a murit în locul tău, te-a scăpat prin Nert&a ui, prin 6unătatea 'i mila ui'i tu nu poţi să ierţi o nimica toată ce se cere $e la tine4

@ert'a "rucii este iertarea cea mare ce ni s-a dat nouăF creştinilor În fa6a acestei iertări, toate

micile noastre datorii @i du@mănii ce le avem fa6ă de semenii no@tri dispar ca ni@te lucrurinetrebnice. În &aţa Crucii M#ntuitorului se tope'te ca 'i ceara la &aţa &ocului toată %ura$u'măniilor 'i toate re'elile oamenilor 'i ale $e aproapelui. "ine a primit cu adevărat iertarea



cea mare n'are du@mani, n'are răzbunări, n'are zavistuiriR oate s'au topit în dragostea cu carene'a iubit !ântuitorul @i 4'a ertfit pentru noi.

2, dragă cititorule, $acă tu nu poţi ierta 'i iu6i, atunci să 'tii că tu încă n-ai ustat $in $arurilece i%vorăsc $in Nert&a Crucii u e@ti numai o spoială, dar nu un cre@tin adevărat. "ine a primitcu adevărat Hertfa !ântuitorului, cine s'a renăscut la o via6ă nouă cu El, ca Ko făptură nouăM,iertată @i mântuită, aceluia nu'i mai trebuie nici o predică despre iertare. Dă'i aceluia palme, că elrâde, batocore@te l, că el te laudă, dă după el cu pietre, că el răspunde cu rugăciune, înură'l, că eltace. 4F c(t de mult ştie ră7da şi ierta un creştin adevăratF lu(nd pilda 2(ntuitoruluiF "areşi de pe "ruce cerea iertarea celor care Jl răstigniserăF zic(nd= O/atăF iartă-le lorG8 Ii tu,cititorule, trebuie să faci a@a. ltcum, dacă la gre@eală răspunzi tot cu gre@eală, la sudalmă tot cusudalmă, la batocură tot cu batocură, e@ti departe de Evang5elia Domnului @i de mântuireasufletului tău.

E'ti tu, cititorule, $intre aceia care, $upă ce au ustat $in iertarea 'i $in 6unătatea lui

Dumne%eu, s-au &ăcut un i%vor $e iertare 'i iu6ire pentru alţii sau e'ti în c)ipul $atornicului $in evan)elie4 Fă'6i tu singur socoata

ăm#ntul 'i ploaia

Pământul soarbe ploaia ce cade de sus, dar iară@i o sloboade, în formă de izvoare @i fântâni binecuvântate. Aoi însă suntem pământul cel rău care soarbe neîncetat mila cerului de sus, dar înloc de apă vie slobozim afară izvor de ură, de otravă @i de păcat. oată firea cea necuvântătoare

dă înapoi darul cerului de sus. 2goarele dau pâinea cea coaptă, din darul cerului de sus, pomii nedau poamele, numai omul K &ăcut $upă Kc)ipul 'i asemănarea lui Dumne%euM, numai omul cel care soar6e neîncetat iertare, milă 'i iu6ire cerească K în loc $e $raoste 'i alte roa$e 6une $ăură, %avistie, otravă 'i venin su&letesc. Ae mustră @i firea cea necuvântătoare.

emnele 'i &ocul

4ă băgăm de seamă că lemnele ce ard în foc ne pot fi @i ele o predică minunată @i un autor pre6ios pentru în6elegerea Evang5eliei despre dragostea lui Dumnezeu.

De ce ar$ lemnele c#n$ le aprin$em4 Învăţaţii au a&lat că lemnele c#n$ ar$ nu &ac altceva$ec#t $au înapoi căl$ura ce au sor6it-o $in ra%ele 'i căl$ura soarelui. Focul nu este, a@adar,altceva decât o căldură a soarelui pe care lemnele au sorbit'o în ele @i, când le aprindem, ne'o daunouă. În această asemănare trebuie să fim @i noi fa6ă de iubirea atălui "eresc. oarele 'i i%vorul iu6irii noastre este Dumne%eu 'i Nert&a cea &#ntă a ?iului ău. u6irea ce o primim noi neîncetat $in acest i%vor tre6uie să o $ăm 'i noi mai $eparte. 2, ce lucru fioros se vede în ziuade azi +emnele cele neînsufle6ite ne dau nouă căldura de la soare primită, însă noi nu dăm nimic.

+emnele dau căldură, noi însă dăm răceală. 4orbim căldură @i lumină, dar dăm afară ură @iotravă.

Dacă %avistuie'ti oile, te ră%6oie'ti cu păstorulI



KDacă zavistuie@ti oile lui )ristos, te războie@ti cu Păstorul lor. <avistuie@ti oile acelea pentrucare )ristos Ii'a vărsat 4ângele @i pentru care ne'a poruncit @i nouă a face totulRDe aceea, c5iar de'ar face cineva minuni, c5iar de ar trăi în feciorie, c5iar de'ar posti @i s'ar culca os pe pământ,totu@i, prin fapta zavistiei, va fi mai pângărit decât curvarii @i mai nelegiuit decât tâl5arii. Dacăcineva ar lua în mâini un târnăcop aprins la capătul de sus @i ar da foc acestei biserici, @i, prinaceasta, ar surpa altarul, oare nu fiecare din cei de fa6ă ar zvârli cu pietre asupra lui ca asupra

unui pângăritor?R cela@i lucru îl face @i zavistuitorul, care 6ine în mână o flacără mai arzătoarec5iar decât focul, adică zavistia, cu care aprinde casele @i sufletele oamenilor. 2are unul ca acestade ce fel de pedeapsă poate fi vrednic?RM #Din învă6ăturile 4fântul 7oan /ură de ur(

<ărintele osi& ri&a, #lcuirea evan)eliilor $uminicilor $e peste an=

Pr Anthon 2 "oniaris - 2iracolul iertării

Gn băiat a mers odată să facă ceva, fără să aibă binecuvântarea părin6ilor lui. Dar a fost victimaunui accident @i @i'a pierdut ambele picioare. "ând părin6ii l'au văzut, el le'a spus- M!ă ve6iierta?L lergând spre el, amândoi părin6ii l'au îmbră6i@at @i i'au spus- MDesigur, dea te'am

iertat.L tunci băiatul a spus- Mtunci pot să trăiesc fără picioare.L Pu6ini oameni pot să trăiascăfără iertare.



Domnul nostru isus Cristos a vor6it &recvent $espre iertare. :$ată a spus o para6olă $espre$e ce tre6uie să iertăm. Aumită parabola servitorului neîndurător, este un comentariu asupra adouă lucruri pe care le'a spus 7isus- M?ericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui L #!atei :,=( @iM "i ne iartă nouă re'elile noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri L #!atei 9,$;(.

4luga nemilostivă, spune 7isus, a fost iertată de o datorie de $%.%%% de talan6i. 7mediat dupăaceea, această slugă l'a apucat de gât pe un altul, care îi datora doar câ6iva bănu6i. Datoria pe careel o datora stăpânului era de $.;:%.%%% de ori mai mare decât cea a celui ce îi datora lui bani.Diferen6a între datorii este ame6itoare. isus $ore'te să su6linie%e prin aceasta &aptul că oamenii nu ne pot &ace nimic care să se compare cu ceea ce i-am &ăcut noi lui Dumne%eu. ăcatul nostru este cel care a con$us la moartea ?iului ău. Dacă Dumne%eu ne-a iertat această mare$atorie, ce este $incolo $e orice plată, atunci 'i noi tre6uie să iertăm re'elile mai mici alesemenilor no'triI alt&el nu putem spera la mila lui Dumne%eu. Mot a'a 'i atăl Meu cel

ceresc vă va &ace vouă, $acă nu veţi ierta fiecare fratelui său $in inimile voastreL, spune7isus #!atei $>,&:(. ceasta a fost numită etica lui IDB. Deoarece Domnul ne'a iertatimensa datorie a păcatului, pe care noi nu am putea să o plătim sau să o anulăm de la noi, suntema@adar obliga6i să îi iertăm pe to6i cei care ne'au rănit.

Dumne%eu nu iartă cum iertăm noi

Ce ar &i $acă Dumne%eu ar ierta în mo$ul în care iertăm noi uneori4

Aoi spunem de e0emplu- MEi bine, te iert, dar nu uit.L Cum ar &i să ne spună a'a Dumne%eu4

Aoi spunem- Me iert, dar nu mai vreau să am de acum de'a face cu tine.L Cum ar &i să nespună a'a Dumne%eu4

Aoi spunem- Mine, bine. cum trec cu vederea, dar dacă se mai repetă o dată, o singură

dată, atunci gata.L Cum ar &i să ne spună a'a Dumne%eu4

Din fericire El nu iartă cum iertăm noi.

Miracolul iertării



Desigur, unii vor avea mereu $e o6iectat* FCum te a'tepţi $e la mine să iert 'i să tot iert $upătot ce mi-a &ăcut4B Dacă respectiva persoană ar putea să *i spună aceste cuvinte *n 'a,ă luiKristosF uit(ndu-se *n ochii 1uiF sunt sigur că l-ar auzi spun(nd=

• Par, dar ce spui de toate gândurile tale rele=

• e spui de datoriile tale=

• e spui de sarcinile pe care ai e!uat s le "aci=

• e spui de minciunile tale=

• ar de relele "cute cu limba ta ascuţit=

• e ura ta=

• *u ţi-am iertat u oare datoria ta cea mare=

• 'i atunci de ce nu ierţi !i tu acestora=@

FEu nu iert nicio$ată.B

Gn predicator i'a spus odată guvernatorului 2glet5orpe de /eorgia- Mr fi bine să îl ierta6i peomul care v'a gre@it. Au 6ine6i ranc5iuna.L /uvernatorul 2glet5orpe a spus- MDomnule, eu nu iertniciodatăL. Băspunsul pe care l'a primit este valabil @i pentru noi- MDomnule, atunci sper că nu vafi nevoie niciodată să fi6i iertatL. or$ul ;er6ert a spus* Fcel care nu îl iartă pe aproapele$istrue po$ul peste care tre6uie să treacă el însu'iB.

De ce re&u%ăm să iertăm

Principalul motiv pentru care maoritatea dintre noi nu iertăm este că nu dorim să facem aceasta.Befuzul de a ierta ne face să ne sim6im superiori din punct de vedere moral fa6ă de celelalte

persoane. Ii totu@i înver@unarea @i ostilitatea din interior se răspândesc repede ca @i cancerul. Aeface să acuzăm rapid @i să fim u@or iritabili. În noi se dezvoltă comple0ul de martir. Începem săne plângem singuri de milă. 7ar în scurt timp începem să ne sim6im bine în starea aceasta mizeră.Pu6ini oameni sunt mai mizerabili decât aceia care refuză să ierte.



isus ne spune că un alt motiv pentru care re&u%ăm să iertăm este acela că nu ne consi$erămvinovaţi în &aţa lui Dumne%eu. :mul care a acceptat iertarea lui Dumne%eu ca sinura sasperanţă pentru cer nu poate să re&u%e să îl ierte pe celălalt.

u e>istă mo$ mai 6un $e a scăpa $e $u'mani

u e>istă mo$ mai 6un $e a scăpa $e $u'mani $ec#t prin iertare.

Sn 6ătr#n a &ost o$ată invitat la ra$io, spun#n$ în $irect* FM#ine voi împlini /0 $e ani 'i nuam nici un $u'man în această lume.B re%entatorul emisiunii s-a mirat* FE>traor$inarB

FDaB, a spus 6ătr#nul, Ftoţi au murit înaintea mea.B Este @i aceasta o cale dacă vrei să nu aidu@mani- să trăie@ti până când î6i mor to6i.

Sn alt ca%* un sol$at spaniol era pe moarte. reotul l-a între6at $acă 'i-a iertat toţi $u'manii.FărinteB, a %#m6it el, Fnu am $u'mani. -am ucis pe toţi.B 7ată altă cale, enorm de distructivă,de a scăpa de du@mani.

În &ine, să ne amintim $e 6ra)am incoln pe care o $oamnă l-a între6at la un moment $at $e$u'mani* FDoamnă, nu am $u'mani. -am $istrus pe toţi &ăc#n$u-i prietenii mei prin iertareB Fără îndoială acesta este de departe cel mai bun mod de a scăpa de du@mani.

Snul $intre 6ene&iciile iertării este starea emoţională 'i &i%ică 6ună.

Sn om 6olnav s-a vin$ecat 6rusc $e anemie. Me$icul l-a între6at $acă s-a înt#mplat cevaspecial în viaţa lui în ultimele %ile. FDaB, a răspuns respectivul. FDeo$ată am putut să îl iert peun om căruia îi purtam o pică imensă în momentul în care am putut &ace aceasta, am putut 'i să spun $a vieţii.B

Miracolul iertării



7ertarea face adevărate miracole în vie6ile celor care o acordă, precum @i în ale celor care o primesc.

: asistentă a implorat să &ie iertată pentru o re'eală care a $us la moartea unui pacient. După ce a &ost iertată 'i i s-a acor$at o a $oua 'ansă, $e care avea o nevoie $isperată pentru a

$ove$i că este capa6ilă, ea a auns să con$ucă un mare spital, &iin$ una $intre cele mai apreciate asistente $in ţara sa.

Sn stu$ent coreean care stu$ia în )ila$elp)ia a &ost ucis 6rutal 'i &ără sens $e un rup $e$elicvenţi. ărinţii t#nărului, cre'tini pio'i, au trimis o scrisoare în care spuneau* Funtemtri'ti, acum, nu $oar $in cau%a viitorului neîmplinit al &iului nostru, ci 'i $in cau%a su&letelor

nem#ntuite 'i a naturii umane parali%ate a ucia'ilor. Îi mulţumim lui Dumne%eu că ne-ao&erit un plan prin care $urerea noastră a $o6#n$it un sens cre'tinI ?amilia noastră a$iscutat 'i a $ecis să ceară să li se aplice criminalilor cel mai eneros tratament posi6il înca$rul leii.B Ei au trimis 500 $e $olari <$e cinci ori venitul anual pentru o persoană înCoreea=. Fîn$ră%nim să sperăm că putem &ace ceva care minimali%e%e ast&el $e acţiuni criminale care se înt#lnesc nu $oar în ţara noastră, ci 'i în Coreea 'i, suntem siuri,

pretutin$eni în lume.B

ceastă scrisoare din "oreea a trezit con@tiin6a locuitorilor din P5iladelp5ia la noi preocupări pentru problemele ora@ului lor. 2 biserică a adunat $,9 milioane dolari pentru ac6iuni sociale.2ra@ul a înfiin6at o bursă pentru a aduce @i al6i studen6i coreeni pentru a studia în 4tatele Gnite. fost un miracol de trezire @i preocupare produs de iertarea cre@tină oferită de părin6ii tânăruluiucis.

rimul autor

Primul autor ne înva6ă să ne îngriim imediat de rănile mici, deoarece dacă nu sunt îngriite, setransformă în inflama6ii periculoase. 2 persoană în6eleaptă acordă primul autor c5iar @i unei rănimici, înainte să devină mai periculoasă.

Micile FrăniB sunt neînţeleerile %ilnice pe care le avem cu &amilia 'i cu prietenii. 2 micăranc5iună, o nemul6umire se poate amplifica în timp, @i poate deveni cancer pentru sufletele



noastre. rebuie să ne îngriim imediat de aceste sentimente pentru ca să nu crească @i să ne facădu@mani. rebuie să le tratăm cu Mprimul autorL al iertării. Foarele să nu apună peste m#niavoastrăB , a spus 4f. Pavel #Efeseni C,;9(. 4ă ne îngriim de ea imediat. ă iertăm a'a cum am

&ost 'i noi iertaţi $e ;ristos. ă iertăm în acea %i, în acel moment, pentru a împie$icarăsp#n$irea cancerului urii. Aimic nu calmează @i nu reduce încărcătura de ostilitate a@a cum oface iertarea. Au e0istă Mprim autorL mai eficient pentru refacerea rela6iilor distruse.

De c#te ori

Petru l'a întrebat într'o zi pe 7isus- FDoamne, $e c#te ori va re'i &aţă $e mine &ratele meu 'i-i voi ierta lui4 :are p#nă $e 'apte ori4B De @apte ori înseamnă de multe ori. Gnii dintre noi nu

suntem în stare să iertăm nici măcar o dată. Dar 7isus i'a răspuns- Fetru, nu e>istă limită laiertare. u $e 'apte ori ci $e 'apte%eci $e ori c#te 'apteB dică de patru sute nouăzeci de oriCu alte cuvinte iertarea nu este un act, ci este o atitu$ine, o atitu$ine născută $in &aptul că noi cre'tinii, cărora ne-a &ost iertată o $atorie pe care nu am &i putut-o nicio$ată plăti, tre6uie sătrăim în lume înarmaţi cu spiritul iertării, pentru a vin$eca răni, pentru a în$repta re'eli,

pentru a sc)im6a societatea prin iertare.

re&i>ul iertării

"ompaniile de telefonie oferă acum posibilitatea de apeluri la distan6ă directe. Formând un prefi0, po6i să suni direct la mari distan6e. Dumne%eu a activat acest sistem încă $e la începutul lumii. re&i>ul este iertarea. Dacă păstrăm ranc)iuna &aţă $e un altul, 6locăm linia ruăciunii către Dumne%eu. st&el apelurile noastre nu aun la $estinaţie. 4f. Pavel le'a spus efesenilor-

M:rice amărăciune 'i supărare 'i m#nie 'i i%6ucnire 'i $e&ăimare să piară $e la voi, împreunăcu orice răutate Ci &iţi 6uni între voi 'i milostivi, iert#n$ unul altuia, precum 'i Dumne%eu v-aiertat vouă, în ;ristosL #Efeseni C,&$'&;(. 4f. Pavel cuno@tea prefi0ul.

"âte procese nu ar mai fi dacă am ierta? "âte ulcere @i atacuri de cord ar putea fi prevenite dacăam ierta? "âte căsătorii s'ar salva dacă am ierta? "âte prăpăstii între părin6i @i copii ar dispăreadacă am @ti să fim aten6i cu ceilal6i, tandri, iertându'ne unii pe al6ii a@a după cum Dumnezeu ne'a

iertat prin )ristos?



IP& Andrei Rmareno - Iertarea datoriilor

Gn tablou teribil ne este înfă6i@at de Evang5elia acestei duminici. Începe cu următoarele cuvinte-

M De aceea asemănatu-s-a împărăţia cerurilor unui împărat care a voit să se socotească cusluile saleL #!atei $>,;&(. Între aceste slugi se afla una care îi datora stăpânului o sumă mare.ceastă sumă era atât de mare încât în ciuda dorin6ei lui, omul nu ar fi putut niciodată să oînapoieze. E0ista o singură solu6ie- stăpânul putea să îl vândă pe el, pe so6ia lui, pe copiii lui @i totce avea el. FDeci că%#n$u-i în enunc)i, slua aceea i se înc)ina, %ic#n$* Doamne,înă$uie'te-mă 'i-ţi voi plăti ţie tot. ar stăp#nul sluii aceleia, milostivin$u-se $e el, i-a $at $rumul 'i i-a iertat 'i $atoriaB #!atei $>,;9';=(. +ua6i aminte, nu i'a amânat plata datoriei, nu aredus suma, ci a anulat întreaga datorie, complet, pentru totdeauna. Era ca @i cum nimic nu s'ar fiîntâmplat, totul era ca înainte. 2 nouă via6ă, lini@tită ca înainte, putea să înceapă. Ii c5iar mai

mult- acum acest servitor îl cuno@tea pe stăpânul său. văzut în el un tată iubitor, @i a lucra pentru un astfel de tată este o binecuvântare.

Deodată ceva îngrozitor s'a întâmplat- acel servitor a ie@it @i s'a întâlnit cu unul dintre confra6iilui servitori, care îi datora o sumă e0trem de nesemnificativă3 @i punând mâna pe el, a început să



îl strângă de gât, cerându'i să îi dea înapoi tot ce îi datora. flând de acest lucru, stăpânul s'amâniat @i l'a dat pe mâna c5inuitorilor până î@i va plăti întreaga datorie.

@a se întâmplă @i cu noi. m primit totul $e la Domnul $ar ne-am $ove$it a &i $atori neplatnici. m cerut iertare 'i am primit-o. "i Dumne%eu ne-a acceptat în &amilia lui, 7isericalui ;ristos, 'i în ea putem călători pe marea în &urtună a vieţii ca într-o 6arcă siură. : 6arcăare tot ceea ce este necesar pentru a-i protea $e apă pe cei care călătoresc în ea* are o 6a%ă

soli$ă, laterale, p#n%e, v#sle, o c#rmă. În acela'i &el, 7iserica lui ;ristos are o c#rmă cuautorul căreia este con$usă $e C#rmaciul ei $ivin, Domnul nostru isus ;ristos are $easemenea p#n%e, v#sle K acestea sunt acramentele mai are o 6a%ă soli$ă K poruncile lui

;ristos $intre care cea mai importantă este iu6irea. "i $acă ţinem această poruncă principalăa ui, iu6irea, atunci vom &i în &amilia ui, în 7iserică, 'i ne vom 6ucura.

"ât de mult a vorbit Domnul despre ea în discursul 4ău de adio către discipolii 4ăi- Fceastaeste porunca Mea* să vă iu6iţi unul pe altul, precum v-am iu6it EuB #7oan $:,$;(. Fceasta vă

poruncesc* să vă iu6iţi unul pe altulB #7oan $:,$=(. Da, este imposibil a fi în iserică @i a nu fi

în iubirea +ui. &i în 7iserica lui ;ristos este posi6il $oar $acă respectăm porunca ui principală, acea poruncă ce a $evenit &un$amentul întreii ale 7iserici, care este mireasmalui ;ristos K 'i această poruncă este S7HEIi astfel acel nefericit servitor a pierdut totul- iertarea lui Dumnezeu, scutirea de întreaga datorie,@i întoarcerea la libertate a lui, a so6iei @i a copiilor lui. ot ceea ce a primit a pierdut într'o clipă,în acea teribilă clipă în care nu l'a iertat pe cel care îi era dator lui. a &el 'i noi putem pier$etotul* iertarea pe care am primit-o în acramentul pove%ii, 'i ;arul pe care l-am primit în

acramentul &intei Împărtă'anii K într-o clipă, în acea clipă în care nu îi vom ierta pe cei care ne sunt $atori.

4ă dea Dumnezeu să nu trecem niciodată printr'un astfel de moment. @adar, pentru proprianoastră m#ntuire, pentru propria noastră 6unăstare 'i pentru 6unăstarea celor care sunt aproape $e noi, să îi iertăm $in inimă pe cei care ne sunt $atori. Ii să ne bucurăm că avemastfel de datornici, pentru că doar iertându'i pe ei îi putem dovedi Domnului cât de mult pre6uimiertarea +ui. Ii să ne bucurăm de asemenea pentru că Domnul nostru ne iartă enorm de multelucruri, iar tot ceea ce trebuie noi să iertăm este atât de mic @i nesemnificativ. ă ne 6ucurăm $e

&iecare $ată c#n$ spunem în Huăciunea Domnului* F'i ne iartă nouă păcatele noastre precum 'i noi iertăm re'iţilor no'triB.



Pr )heorghe >eam,iu - Despre iertarea creştinească

Fu se că$ea, oare, să-ţi &ie milă $e soţul tău, precum 'i Mie Mi-a &ost milă $e tine4B #!atei1777, &&(

"unoscând ca nimeni altul sufletul omenesc, !ântuitorul, ori de câte ori voia să sădească în

inimile ascultătorilor un adevăr de credin6ă, se folosea de o parabolă, de o pildă, aceasta fiindmilocul stilistic cel mai potrivit spre a se face în6eles de sufletele simple cărora li se adresa. Ii ofăcea cu o măiestrie unică, ce uimea @i cucerea pe to6i.

Cine nu recunoa'te în împăratul milostiv $in para6ola Evan)eliei $e a%i pe Dumne%eu cel nemărinit $e milostiv, care iartă imensa $atorie a păcătosului convertit, iar în slua vicleanăcine nu recunoa'te pe &alsul penitent care, nerecunoscător pentru iertarea in&initei o&ense

pricinuite lui Dumne%eu prin păcat, se arată nemilos &aţă $e semenul său, 6ă#n$u-l întemniţă, $e'i acesta îi ca$e în enunc)i, implor#n$u-l să-i ierte 6anala $atorie, repre%entată

prin suma $eri%orie $e o sută $e $inari.

Dacă această pildă ne însufle6e@te încrederea @i ne dă siguran6a în iertarea din partea bunuluiDumnezeu, ea este totodată @i un avertisment sever la adresa oricărui suflet nemilos @i răzbunător care'i refuză aproapelui iertarea.

De@i menirea noastră este o continuă strădanie de a ne apropia de desăvâr@irea lui Dumnezeu prinîmplinirea voin6ei +ui, nu este zi, @i poate noapte, în care să nu comitem gre@eli, satisfăcându'neegoismul în fel @i c5ip3 astfel ne sporim necontenit datoriile fa6ă de Dumnezeu. "ine ar puteacalcula imensa datorie pe care omul o acumulează într'o via6ă întreagă fa6ă de marele creditor alGniversului? Au zece mii de talan6i, ci o sumă ce depă@e@te orice înc5ipuire. Ii dacă Dumnezeu,creditorul nostru infinit de generos @i îngăduitor, ar fi numai drept, nu @i milostiv, atunci bie6ii denoi de mult ar fi trebuit să fim udeca6i @i condamna6i pentru neplată3 dar El, fiind atăl nostruiubitor @i cunoscând neputin6a noastră de a'7 plăti cu rigurozitate matematică toată datoria, neface o mare înlesnire. Înt#i, El nu ne e>ecută ime$iat pentru ceea ce îi $atorăm, ci ne a'teaptă'i ne ra6$ă în$elun, $e'i nu am avea $rept la această păsuire apoi K 'i aici se vă$e'teneţărmurita ui milă -, &ace cu noi o înţeleere El ne iartă întreaa $atorie cu con$iţia canoi, la r#n$ul nostru, să &im $ispu'i a ierta, la &el, neînsemnatele $atorii K re'eli K alesemenilor no'tri. 8"ăci de ve,i ierta altora greşelileF şi /atăl vostru cel ceresc vă va ierta9 , ne

avertizează 7isus #!atei 17, $C(. De aceea, tot 7isus ne porunce@te- 8Ni c(nd sta,i să vă ruga,iFierta,i tot ce ave,i *mpotriva cuivaF ca şi /atăl vostru cel din ceruri să vă ierte greşelile "ăcide nu ve,i ierta voiF nici /atăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta greşelile9 #!arcu 7, ;:(.



oruncă cutremurătoare, ce tre6uie să ne pună serios pe #n$uri ori $e c#te ori că$em în enunc)i ca să- cerem lui Dumne%eu iertare, $eoarece con$iţia iertării aproapelui o pune isus 'i în ruăciunea atăl nostru, în care rostim %ilnic* M "i ne iartă nouă păcatele, precum 'i noi iertăm celor ce ne re'escL #!atei 17, $;(. Prin urmare, atunci când, nutrind ură fa6ă decineva, cutezăm să pronun6ăm această cerere din rugăciunea domnească, nu tre6uie oare să necutremurăm la #n$ul că, în acest ca%, noi în'ine, cu ura noastră, ne pronunţăm propriaos#n$ă4

2mene@te vorbind, sunt multe necazurile, supărările, ignirile ce ne vin din partea răută6ii, @i maiales din partea fragilită6ii, slăbiciunii fire@ti a semenilor no@tri. Ii, $acă suntem sinceri cu noi în'ine, &iecare tre6uie s-o mărturisim cu erentius &er Funt om 'i nimic ce este omenesc nu-mi este străinB. untem %ilnic unul altuia prile $e supărare , in$ispo%iţie, amărăciune. ?ireanoastră, suscepti6ilă 'i in&lama6ilă, se tul6ură, se revoltă, se aprin$e 6rusc, prin surprin$ere,'i $acă nu ve)em cu riă, un resentiment su6til se cui6ăre'te în a$#ncul inimii rănite. oateaceste prime impulsuri ale omului vec)i $in noi nu tre6uie să le lăsăm să se trans&orme înură, ci, ime$iat ce &urtuna răscolirii &i%ioloice s-a potolit, să ne reculeem, să ne smerim

vă%#n$u-ne neputinţa, să ne ri$icăm oc)ii la Cel Hăstinit pentru noi, care cu privirea 6l#n$ă,compătimitoare 'i milostivă ne va re$a iertarea, lini'tea 'i pacea.

4ă mă gândesc cine sunt eu, cel vătămat de aproapele. Gn vierme, un fir de praf înaintea luiDumnezeu. Ii eu, acest vierme, de câte ori +'am ofensat, pe El căruia îi datorez totul, @i totu@i El,"reatorul, !ântuitorul @i inefăcătorul meu suprem, nesfâr@it de bun, drept @i sfânt, m'a iertat.!aiestatea lui infinită poate fi călcată în picioare, iar numele meu bun, onoarea mea atât de

problematică, susceptibilitatea mea nu'i iertat să sufere nici cea mai mică atingere? "enesăbuin6ă @i îngâmfată udecată Înseamnă că mă socotesc mai presus de Dumnezeu

Dacă ast'el mă portF atunci ce am *nvă,at eu de la KristosF care pe lemnul de ocară al"ruciiF patul său de moarteF mi-a dat cea mai mărea,ă pildă de iertareF rug(ndu-&e pentruduşmanii şi călăii &ăiF pentru cei ce Jl 7atLocoreauF după ce El o via,ă *ntreagă *mpărtăşisetuturor numai 7unătateF milă şi iertare:

Călc#n$ pe urmele lui isus, cre'tinul tre6uie să &ie asemeni ui, un semănător $e 6ine, i%vor $e căl$ură 'i lumină, un lampa$o&or. El este c)emat să înlăture întunericul urii 'i minciunii,să curme răul $in urul ău. :r, $acă eu, imitatorul, învăţăcelul ău, răspun$ răului cu rău,urii cu ră%6unare, iată că, în loc să împuţine% răul 'i întunericul $in urul meu, le-am

înmulţit. e c#n$ $acă mă stăp#nesc $e a &ace rău celui ce mi-a re'it, a rămas numai răul cemi l-a pricinuit el, iar eu mi-am c#'tiat un merit în 6a%a căruia, $rept răsplată, primesciertarea $e la 6unul Dumne%eu. În plus, mila arătată semenului meu îi va înmuia acestuiainima 'i va &i, poate, pentru el momentul $ecisiv al întoarcerii la Dumne%eu.

Cine $intre noi ar cute%a să a&irme că nu are nevoie $e mila 'i iertarea $ivină4 Dacă cineva ar în$ră%ni s-o spună, &#ntul oan, apostolul 'i evan)elistul, în înt#ia sa epistolă catolică, îi răspun$e* FDe vom %ice că nu avem păcat, pe noi în'ine ne în'elăm 'i a$evărul nu este întrunoiB #7oan 7, >(.

cesta fiind adevărul, dacă totu@i inima mea nu se înmoaie la rugăciunea aproapelui care îmicere sincer iertare ori păsuire, atunci @i mie îmi zice 7isus ca @i slugii nemiloase din Evang5elie-Fluă vicleană, toată $atoria ţi-am iertat-o pentru că M-ai ruat. u se că$ea oare să-ţi &iemilă $e semenul tău, precum 'i Mie Mi-a &ost milă $e tine4B #!atei 1777, &;, &&(. Ii nu



trebuie, oare, să mă cutremur de înc5eierea pe care o face 7isus- F"i, m#niin$u-se, stăp#nul l-a$at pe m#na sc)iniuitorilor, p#nă ce îi va &i plătit toată $atoria. 'a vă va &ace 'i vouă atăl

Meu cel ceresc, $e nu veţi ierta &iecare, $in inimă, &ratelui vostru re'elileB #7bid. 1, &C, &:(.

Dacă 6inem la noi în@ine @i dacă reflectăm câtu@i de pu6in la soarta ce ne a@teaptă în ve@nicie,această sentin6ă cu care î@i înc5eie 7isus învă6ătura din pilda de azi ne umple de groază3 dar, maimult decât frica de osânda cea de veci, ceea ce tre6uie să ne înmoaie inima &aţă $e semenul

nostru este u6irea milostivă a nimii reas&inte a lui isus care î'i revarsă lumina 'i căl$ura'i peste cei 6uni 'i peste cei răi 'i plouă 'i peste cei $repţi 'i peste cei ne$repţi a lui isus care -a întrupat pentru ca pe noi, pe toţi, să ne în$umne%eiască, prin porunca cea nouă a iu6irii $e $u'mani, lăsată prin Evan)elia a 'i pecetluită cu moartea a pe Cruce* Foruncă nouăvă $au vouă* să vă iu6iţi unii pe alţii. recum v-am iu6it Eu, a'a să vă iu6iţi unii pe alţiiB.

&ă ne iu7im deci cu iu7irea cu care ne-a iu7it ElAmin



Pr 2ihai /egzeş - >oiF cei ierta,i= chema,i să iertăm din inimăG

7ubi6ilor "u to6ii fără e0cep6ie suntem datori fa6ă de Dumnezeu, "reatorul tuturor lucrurilor,dar @i fa6ă de cei care ne'au dat via6ă sau ne'au autat în vreun fel. r trebui să privim la via6anoastră @i la rela6iile cu cei de lângă noi, ca la $aruri pe care le-am primit , nu ca la o proprietatede'a noastră.

rebuie să în6elegem că suntem Msluitorii unui stăpânL pe care nu noi îl administrăm, ci căruiatrebuie să'i dăm seamă. cest fapt ne spune că puterea noastră este limitată @i nu absolută. +a

lumina acestui adevăr trebuie să construim un raport corect cu lucrurile din lume @i cu persoanele, bazat pe dialog, în6elegere, iertare. ltfel cum trăiesc maoritatea oamenilor deastăzi vom duce o via6ă de MpatroniL fa6ă de lucruri @i fa6ă de cei de lângă noi, uitând că suntemMsimpli administratoriL ai bunurilor pe care Dumnezeu ni le'a dat gratis.

"u to6ii risipim bunurile care nu sunt ale noastre, crezându'ne MpatroniL, când de fapt suntemnumai MadministratoriL. De fapt, ne comportăm ca ni@te oameni slabi, cu cei care sunt mai taridecât noi @i ca oameni duri @i puternici, cu cei care constatăm că sunt mai slabi decât noi.

cest comportament împinge omenirea în 5aosul cel mai disperat dominat de logica cel maitare câ!tig3 de legea instinctului @i nu a ra6iunii pentru că nu în6elegem că fiecare suntemdatori vându6i lui Dumnezeu, care însă ne'a iertat gratuit, pentru ca @i noi să iertăm. mintin$u-ne că suntem cu toţii $atori 'i nu patroni, isus ne spune că numai mila, iu6irea, $uio'iaFstăp#nuluiB ne anulea%ă $atoria. umai c#n$ înţeleem c#t $e mult a plătit Domnul pentru

&iecare, putem să ne ert&im pentru aproapele 'i să-l iertăm, &iin$ iertarea cel mai e&icient mo$ prin care scăpăm $e $atorii <păcate= înaintea lui Dumne%eu.

Din păcate, noi @tim să ne apărăm imediat, dar suntem duri @i nemilo@i cu semenii no@tri c5iar dacă, asemenea slu%itorului nemilos avem multe datorii, căci omul care trăie@te o via6ă după

principiul Mdacă nu ri@ti, nu câ@tigiLR poate reu@i, dar mai apoi nu va fi în stare să apreciezenimic, din ceea ce are. "el care urmăre@te să aibă tot mai multe bunuri, ca apoi să le consumeasemenea unui drog, devine sclavul logicii satisfac6iei, căci va căuta în via6ă doar să fiesatisfăcut, uitând să ierte. stfel, puterea per#ers a rului, a urii, ne amenin6ă pe to6i,



încătu@ându'ne într'o mentalitate din care nu putem ie@i singuri, c5iar dacă iertăm în c5ip generos#acel de @apte ori al lui Petru(.

"ugetând mai atent, observăm că pericopa opune culturii profitului @i răzbunării, logica iertării @iiubirii fără margini, deoarece numai astfel se poate opri mecanismul care produce continuu

păcate, dezbinări @i răzbunări între oameni.

Ce ne cere Dumne%eu4

4tăpânul ne c5eamă să răspândim în lume logica gratuită6ii, a iertării gratuite, a într'autorării"ăci cheia pentru a intra *n Împărăţia iu6irii $ivine este iertarea Ea $esc)i$e poarta iu6irii 'i a vieţii &ericite, celui care iartă, $ar, înc)i$e această poartă, celui care re&u%ă să ierte . Prinurmare, tema pericopei de astăzi este iertarea @i împăcarea cu fra6ii no@tri, pentru că acest lucruni'l cere Dumnezeu. stfel, Iisus ne *nva,ă că 'ra,ii care alcătuiesc comunitatea creştină suntresponsa7ili unii 'a,ă de al,ii şi datori să se ierteG Petru credea că datoria de a ierta trebuia săaibă o limită- de @apte ori. În mintea sa, în cugetul său lui Petru asemenea nouă deoarece era

atent numai la raportul dintre el @i datornicul său, i se părea fără sens să suporte @i să iertenedreptă6ile ce i s'au făcut. 7isus însă mută aten6ia, pe rela6ia dintre om @i Dumnezeu- eu ca omsunt $ator &aţă $e Dumne%eu să-l iert pe aproapele, precum Domnul mi-a iertat $atoria.

1ec5iul estament pretindea iertarea până la un număr de trei ori. MIapteL este un număr caresimboliza perfec6iunea. "u alte cuvinte, Petru dorea să @tie dacă trebuie să ierte mereu. isustrece $e această 6arieră, elimin#n$ orice o6stacol $in calea iertării, cer#n$u-i lui etru săierte întot$eauna, tot la &el cum Dumne%eu ne iartă pe noi* Fu-ţi %ic $e 'apte ori, ci $e'apte%eci $e ori c#te 'apteF. De fapt, această pericopă relatează istoria fiecărui Mcre@tin iertatL,care are o datorie pe care nu o poate onora, dar pe care MstăpânulL cu o duio@ie pe care el nicinu @i'o putea imagina i'o iartă în întregime, pentru că i s'a făcut milă de om. "5iar dacăinstinctiv omului îi vine să răspundă cu rău la rău, cre@tinul trebuie să oprească acest procesviolent de răzbunare, prezent în cultura noastră.

tăp#nul iertător Pentru a'i e0plica lui Petru această MporuncăL divină, 7isus poveste@te pericopa în care sluitorulcare a fost iertat de stăpânul său, este incapabil să ierte pe unul dintre datornicii săi. 4tăpânul lacare se referă 7isus este Dumnezeu î[email protected] timpul acela, stăpânul avea dreptul să aresteze pe unul dintre supu@ii săi, dacă îi era dator, @i să

îl arunce în înc5isoare, împreună cu toată familia sa, până când plătea toată datoria, muncind caun sclav. Însă datorită rugămin6ilor datornicului @i a promisiunilor sale pe care oricum nu le'ar fi putut respecta, c5iar dacă ar fi muncit toată via6a stăpânul îi iartă datoria- zece mii de talan6i,adică &:% tone de aur. 7isus dă e0emplul unei datorii atât de mari, tocmai pentru a ne spune cădatoria pe care noi o avem fa6ă de Dumnezeu de pe urma păcatului, nu poate fi plătită prin

puterile noastre. isus a plătit-o, cumpăr#n$u-ne cu preţul s#nelui ău, $in iu6ire. 6bser#mc Pstpânul@ este e0trem de bun cu sluitorul nemilosR !ult peste cererile @i a@teptările sale.

Evang5elistul ne aută să în6elegem răutatea acestui datornic iertat, icoana fiecăruia dintre noi,

care odată iertat @i lăsat liber întâlnind un semen de'al său, care îi datora $%% de dinari #&%grame de aur(, nu'l iartă, de@i Dumnezeu îl iertase pe el de cele &:% tone de aur. El face cusemenul său, ceea ce stăpânul putea să'i facă lui, dar nu i'a făcut- după lege, îl aruncă înînc5isoare pe datornicul său, până când îi va plăti toată datoria. "omportamentul său inuman i'acutremurat inclusiv pe apropia6ii săi, care l'au informat pe stăpân despre cele întâmplate. oi



suntem $e acor$ cu comportamentul $atornicului nemilostiv4 :are nu ne comportăm uneori e>act ca 'i el4

"5emându'l la 4ine pe acel om, stăpânul îi aminte@te că ar fi trebuit să'l ierte pe semenul său,deoarece mai înainte @i lui i se iertase o mare datorie #&:% tone de aur( gratis, astfel că, @i el ar fitrebuit să'l ierte pe fratele său care îi era dator, care l'a ignit, oricum într'o măsură mult maimică #&% grame aur(.

isus ne spune că iertarea Domnului nu are marini #&:% tone aur(, $ar sinura pie$ică încalea iertării noastre ratuite $e către Dumne%eu, o repre%intă incapacitatea noastră $e a-i ierta pe &raţii no'tri #cfr. !t $>,&C(.

Heacţia sluitorului iertat

4luitorul în fa6a iertării stăpânului a fost surprins, mul6umit, dar ar fi putut învă6a să fie, la rândulsău, milostiv fa6ă de datornicii lui. De fapt, la 7po#edanie ne căim de păcatele noastre @i ne luăm

angaamentul să fim buni, precum Dumnezeu bun este, iertându'ne toate păcatele, oricât de mariar fi.

:are înţeleem că 6ucuria ui $e a ne ierta, este &ericirea a cea mai mare4 :mul care a &ost iertat, a priceput cu c#tă $uio'ie l-a tratat Dumne%eu4 Cel care a primit at#ta în$urare $e la

Domnul, cum poate să nu &ie milostiv &aţă $e $atornicii săi4

Fra6ilor Ae miră comportamentul neustificat al sluitorului iertat care refuză să'l ierte peaproapele său proapele său îi cere iertare cu acelea@i cuvinte cu care mai înainte @i el aimplorat iertarea stăpânului. Dar el rămâne tare pe pozi6ie @i nu iartă, aruncându'l în înc5isoare

pe datornicul său @i cerându'i să'i plătească imediat întreaga datorie. Care este comportamentul meu &aţă $e cei care m-au supărat4 unt milostiv cu ei sau îi arunc în înc)isoare4

Hăspunsul &inal al stăp#nului

În ultima parte a pericopei aflăm reac6ia stăpânului, care acum condamnă în mod definitivcomportamentul necalculat, răutăcios, al celui pe cale îl iertase- Fluitor rău, Eu te-am iertat

pentru că M-ai ruat. u tre6uia 'i tu să &ii milostiv cu &ratele tău4B +ogica dumnezeiască esteclară- cum tu *l ier,i pe aproapele tăuF la 'el te iartă şi pe tine Dumnezeu ltfel spus- pentru

că mai *nt(i Dumnezeu te-a iertat şi tu tre7uie să ier,i *ntotdeauna pe aproapele tăuG7ertarea pe care Domnul ne'o dă, trebuie să ne fie e0emplu, pentru ca @i noi să'i iertăm pe fra6iino@tri cuza6iile @i sentin6a pronun6ată de stăpân pentru acel datornic este dură. 4ă ne ferim sănu o repete în cazul nostru

47servăm că această pericopă ne este adresată tuturor = F'a va &ace &iecăruia $intre voi atăl meu, $acă nu îl veţi ierta $in inimă pe &ratele vostruB De fapt, 7isus ne arată că este olegătură strânsă @i interdependentă între iertarea pe care o primim de la Dumnezeu @i cea pe careo dăm fra6ilor no@tri #cfr. !t 9, 8'$:(. Dacă noi nu iertăm, nu ne putem încrede în iertarea lui

Dumnezeu.

4luitorul nemilos nu a în6eles că iertarea, asemenea iubirii, este o putere care, atunci când seapropie de mine, nu pot să o bloc5ez prin răutatea mea3 nu pot împiedica răspândirea iertării luiDumnezeu la al6ii3 nu pot primi iertarea, dacă o neg fra6ilor mei.



De &apt, atunci c#n$ noi iertăm, înseamnă că înţeleem că suntem Fpăcăto'i răscumpăraţi $e ert&a lui ;ristosB 'i că apreciem mila Domnului &aţă $e noi, iar iertarea pe care am primit-o$e la Domnul ne-a reînnoit inima 'i ne-a &ăcut capa6ili să iertăm la r#n$ul nostru. >u iertămpentru că putem să iertămF ci pentru că am primit de la Domnul această putere G

De 'iecare dată c(nd mi se va părea că a iertaF m-ar costa prea mult sauF mi s-ar părea

imposi7il să iert pe cinevaF căci consider că m-a Lignit prea tareF mă voi g(ndi la milagratuită şi nelimitatăF pe care Dumnezeu /atăl a vărsat-o peste mine 2ă voi g(ndi dacăsunt *ntotdeauna sincer atunci c(nd rug(ndu-mă atăl nostruF spun= F"i ne iartă nouă

păcatele noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri.B

spectele iertării

Itim că 7isus a iubit până la moarte, iar noi suntem 6inu6i să'7 urmăm e0emplul, neavând dreptulsă pătăm cu răutate @i cu ură iubirea de Dumnezeu @i de aproapele 7ubirea nu este ceva abstract,

ci angaamentul ve@nic de Ma staL @i de Ma autaL în familie, în societate, iar din pericopa deastăzi @tim că apogeul iubirii este iertarea.Dacă cineva ne vorbe@te de rău, poate prima oară îl iertăm, dar nici poveste, a doua oară. Cumam putea ierta mereu, a'a cum ne cere isus4 Este clar că trebuie să iertăm Iisus ne spune căiertarea nu este un gest eroic al omuluiF ci omul poate ierta numai atunci c(nd *n,elege c(tde mult a 'ost iertat de DumnezeuG "re@tinul, în6elegând cât de mult i s'a iertat #osândave@nică(, este invitat @i el să ierte re6uie să iertăm pentru că Dumne%eu ne-a iertat mai înt#i 'i nu pentru că am &i mai 6uni $ec#t semenii no'tri. Gneori uităm ignirile ce ni se aduc pentrucă ne considerăm superiori.

• *u trebuie s iert pe cine#a pentru ca s demonstre$ ce#a, ci pentru c eu am ne#oie siert, deoarece suprarea îmi "ace ru !i mie !i lui.

• ste bine s iert pentru ca s m debarase$ de suprarea care îmi ucide #iaţa.• rebuie s iert gratis !i nu s pretind ca iertarea mea s îl sc/imbe pe du!manul meu; la

"el ca Iisus este posibil s "iu bat%ocorit sau considerat un om slab atunci când iert. edac= ine a primit iertarea mare de la umne$eu, nu poate s nu se comporte cu "ratele

su, la "el. +cesta este ade#rul5

Iertarea nu este simplăG Jnseamnă să iert din inimăF pe 7aza hotăr(rii inimii şi nu doar a

min,ii Jnseamnă să trec dincolo de grani,a 8nu pot ierta9F pentru a poposi pe tăr(mul 8euvreau să iertF am hotăr(t că iertF aLutat de o g(ndire divină9G Gn asemenea om î@irevolu6ionează comportamentul @i gândirea în c5ip pozitiv, pentru că modelul după care seg5idează este Dumnezeul milostiv, nu slăbiciunile sau orgoliul său cest fel de a gândi nu 6inede logica împrumutului, a restituirii datoriei, a urmăririi profitului, ci depă@e@te orice fel deinteres, sau mentalitatea Mdau pentru ca să primescL. 4mul care *l urmează logica iertăriigratuite a 8stăp(nului9 *ncepe să trăiască numai pentru a iu7i gratuit şi a participa lamarea săr7ătoare veşnică *n Jmpără,ia /atălui

>u este uşor să iertF căci uneori intervin 'actorii psihologiciF sentimentali Dar tre7uie săpornesc de la ceea ce sunt şi să mă străduiesc să iert din toate puterileF chiar dacă nu voiputea niciodată să iert per'ect tunci când întâlnesc pe cineva care m'a rănit c5iar dacăemotiv nu mă simt bine trebuie să decid la nivel de voin6ă, că doresc să iert, pentru ca celălaltsă se convertească iar eu să nu mai am inima plină de durere @i de supărare. De &apt, te iert,



pentru că iertarea îmi vin$ecă inima, c)iar $acă tu nu te sc)im6i. 7ată rugăciunea unei mame pentru terori@tii care i'au ucise pe cei doi copii ai săi- M umne$eule, care asculţi !i ai gri% de#du#e, con#erte!te inima celor care au omorât copiii meiM. "el care nu iartă, nu predică altoraiubirea lui Dumnezeu

devărata iertare e0clude sentimentele de răzbunare, de ură, de du@mănie fa6ă de cel care ne'agre@it- c5iar @i când îl pedepsim trebuie să o facem cu iubire, urmărind binele celui care a gre@it,

nu pedepsirea lui. A ierta *nseamnă a-l accepta cu ră7dare pe 'ratele meu şi a-l respecta *nciuda limitelor şi lipsurilor sale a aştepta să *n,eleagă el greşelile sale şi a-i da posi7ilitateade a le repara a 'i disponi7il să ne *mpăcăm cu el de 'iecare dată c(nd vedem că este 7ineinten,ionatF indi'erent de greşelile pe care le-a comis 'a,ă de noi

ertarea este o 6ună oportunitate pentru a-l încuraa pe &ratele meu să se convertească, pentrucă-i $ă încre$ere, arăt#n$u-i că eu am ales 6inele 'i am re&u%at răul .

În ciuda celor spuse, iertarea este grea, în special în unele situa6ii determinate. "um a@ putea să'l

iert pe cel care mi'a ucis copilul? "um să'i iert pe cei care m'au dat afară de la locul de muncă, pe nedrept? 4ingurul răspuns corect îl am dacă privesc, nu la lucrurile din lume, ci la felul în careDumnezeu s'a comportat fa6ă de mine, iertându'mă gratuit3 @i privind la ertfa lui 7isus care @i'adat via6a pentru ca eu să am via6ă, trebuie să'+ urmez pe Domnul, care- Mnu se comport cu noidup pcatele noastre !i nu ne rsplte!te în ba$a lor M. Domnul nu răspunde cu rău la răuFpentru că este un Domn care iu7eşte şi este *ndurător cu to,iF dorind m(ntuirea tuturor

Fra6ilor Dumnezeu care ne iartă totul inclusiv faptul că l'am răstignit dar ne spune că @i noitrebuie să iertăm pe to6i cei care ne gre@esc, indiferent de gre@eală

Adevăratul creştinF urmaş al lui KristosF tre7uie să-i iu7ească pe 'ra,ii săiF la 'el cum Iisus l-a iu7it şi l-a iertat pe el

Amin

Pr 6asile Ro7 - După cum v-a iertat pe voi DomnulF la 'el să vă ierta,i şi voi

Din &#nta Evan)elie $e astă%i, ascultătorul sau urma'ul lui ;ristos, mai 6ine spus, tre6uiesă reţină că are $atoria $e a ierta, pe $e o parte 'i că e>istă 'i un motiv pentru care este $ator să &acă acest lucru. ceste învă6ături decurg din faptul că primul care a iertat omul @i neamulomenesc a fost Dumnezeu @i care face acest lucru @i astăzi @i'l va face până la sfâr@itul veacurilor @i apoi, din Mcea mai mare poruncă,L după cum spune 7isus, cea a iubiri aproapelui.



Pentru a ne face o imagine asupra diferen6ei dintre iertarea lui Dumnezeu @i iertarea pe care oface omul, Evang5elia ne spune că sluga îi datora stăpânului său o valoare, care calculată în zilede muncă de atunci, ec5ivala cu apro0imativ ;C.%%% de ani, adică nu avea cum să'i plătească, întimp ce datoria prietenului său, abia dacă aunge la o umătate de zi de muncă. Ii totu@i stăpânul,adică Dumnezeu, iartă omului mult mai mult decât este omul dator aproapelui său. ar valoareaiertări, pe care ne-o acor$ă Dumne%eu, este în cre'tere continuă pentru că omul continuă să

re'ească, să păcătuiască, ast&el înc#t viaţa omului în raport cu Dumne%eu este o ve'nicăiertare $e care omul are nevoie. Deci, iertarea lui Dumnezeu are o valoare incomensurabilă. +uiDumnezeu nu'i este greu să ne ierte, c5iar dacă, a@a după cum am spus, nu ne iartă numai osingură dată, după cum face omul cu aproapele său, @i cu toate acestea, omului, îi pare foarte greusă o facă. Ii aceasta pentru că omul nu este în stare să priceapă @i să analizeze în profunzimegestul iertări, c5iar dacă fiecare dintre noi ne sim6im foarte bine când suntem ierta6i. Ii cu toateacestea omul refuză să'l facă @i pe aproapele său părta@ acestor sentimente. 7ar dacă o face, oface, cu foarte multă re6inere @i doar a@a, Mdin vârful buzelor,L după cum spune proverbul @i nudin inimă, cu sentimentul datoriei împlinite.

ertarea, $upă cum spune ira), $uce la $o6#n$irea înţelepciuni prin care omul aune săcunoască ur#ciunea păcatului 'i $etestarea lui. ert#n$ aproapelui îţi cuno'ti mai 6ine 'i

propria-ţi vinovăţie în &aţa semenilor 'i în &aţa lui Dumne%eu. poi, iert#n$ aproapelui, mai $o6#n$e'ti puterea $e a cere 'i tu iertarea 'i mai presus puterea $e a te smeri, care este temelias&inţeniei, precum 'i pacea 'i &ericirea su&letului.

7ar în plan social, iertarea, este cel mai mare serviciu adus păcii @i evitări conflictelor armate.Dacă cei care de6in puterea politică ar fi cuprin@i de darul iertări @i de puterea de a cere iertare,multe dintre conflictele acestei lumi s'ar înc5eia sau c5iar s'ar sfâr@i din fa@e.

4igur că iertarea nu înseamnă @i renun6area la dreptate. Au este suficient să'6i spun- M^i'am furatma@ina. e rog iartă'măL @i cu aceasta am înc5eiat totul. În concep6ia moralei cre@tine, gresala seiartă, dar dreptatea trebuie îndeplinită @i paguba recuperată. În alte condi6ii, păcatul comis nu seiartă.

A ierta aproapelui nostru este condi,ia indinspensa7ilă a iertări noastre de către Dumnezeu

desea opera de încălcare a iertării este îndeplinită de cre@tini despre care se crede că sunt buni,

fideli biserici, evlavio@i @i care în6eleg că poruncile lui Dumnezeu sunt importante pentru via6alor. Însă, din nefericire, c5iar dacă este o părere generală, vedem că o bună parte dintre ei suntaceea în care sentimentul uri se manifestă cu multă patimă. "re@tini practican6i care fac @i fapte

bune totu@i refuză să ierte, refuză să uite gre@ala aproapelui său. Îi vedem că frecventează aceea@iiserică, dar ei nici măcar nu se salută. Ii nu'@i vorbesc. În multe localită6i, a@a numi6i cre@tini

buni se du@mănesc toată via6a, fie cu vecinul, fie cu părin6i, fie cu un frate, s.a.m.d. Gni seconsideră mai buni decât al6i. l6i mai cre@tini decât ceilal6i. Dar @i uni @i ceilal6i păcătuiesc @iaceasta pentru că nu sunt capabili a respecta porunca lăsată nouă de 7isus, aceea de a ne iubiaproapele ca pe noi în@ine. !ai grav este că aceste păcate au format grupuri de familii care

cultivă o ură ereditară în sânul propriilor membri @i implicit în cel al colectivită6i în care trăiesc3sat, ora@, etc. De aceea tre6uie să con'tienti%ăm că, a cere iertare 'i a acor$a iertarea, nu este o &aptă ie'ită $in comun, ci o &aptă normală, în concepţia iu6itorului $e Dumne%eu. Este cevanatural, uman, ce tre6uie să se petreacă între in$ivi%i unei societăţi, 'i cu at#t mai mult între



cre'tini. ierta nu înseamnă că e'ti un erou, $in contră, înseamnă că e'ti un cre'tin care areu'it să înveţe al&a6etul cre$inţei.

De asemenea, nu este normal să mergem la 4povada @i să fim mul6umi6i că preotul nu ne'aîntrebat @i de păcatul pe care l'am săvâr@it @i că am scăpat cu o rugăciune sau două, etc., citrebuie să continuăm @i noi, în via6a noastră, iertarea pe care am primit'o la spovada, de la atăl

Aostru @i de la !ântuitorul nostru 7isus )ristos. După cum trebuie să medităm foarte profund

asupra cererilor din rugăciunea domnească atăl Aostru @i mai ales atunci când rostim *F'i neiartă nouă re'elile noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'triB observând pericolul la carene e0punem când cerem acest lucru, când inima noastră este plină de ură @i de răzbunare. Dar,nici să nu te miri că Dumnezeu, care @tie cum e@ti, î6i trimite boli @i necazuri, deoarece, c5iar tu 6ile'ai cerut Dumnezeu, doar, 6i'a îndeplinit cererea "5iar @i în înc5eierea Evang5eliei de astăzi,7isus, î6i spune cum vei fi iertat- Fot a'a va &ace 'i atăl meu, care este în ceruri, $acă nu vaierta &iecare &ratelui său, $in inimăB min.



Pr pro' univ dr 6asile Răducă - Dumnezeu iartăF dar nu uită

În te0tul Evang5eliei, citit la 4fânta +iturg5ie în Duminica a 7'a după Busalii, !ântuitorul ne prezintă două din formele de manifestare a iubirii- iertarea @i mila. Evang5elistul !atei îl prezintă pe !ântuitorul dând ucenicilor, pe lângă o serie de sfaturi, puterea legării @i dezlegării,adică a iertării #!at. $>,$>(. Este una dintre cele mai mari puteri pe care )ristos a dat'opostolilor @i, prin ei, sacerdotului cre@tin. m putea spune că aceste cuvinte sunt centrulîntregului capitol al $>'lea din Evang5elia după 4f. !atei, în urul căruia !ântuitorul prezintă

câteva norme de aplicare a acestei puteri @i, totodată, e0igen6a iubirii fa6ă de semeni, valabile pentru to6i cre@tinii. E>ercitarea puterii iertării, &ie în ca$rul &intei aine a Mărturisirii, &ie încomportamentul $e %i cu %i al cre'tinului, tre6uie &ăcută cu smerenie, &ără aroanţă, &ără săsminte'ti pe cineva c)iar în ca%ul iertării &ără să $ispreţuie'ti pe cel pe care îl ierţi, 'tiut &iin$ că ?iul :mului a venit să caute 'i să m#ntuiasă pe cel pier$ut 'i că vrerea lui Dumne%eu esteaceea $e a nu se pier$e vreunul $intre ace'tia prea mici, ai căror îneri vă$ pururea &aţa lui

Dumne%eu, care este în ceruri. uterea iertării re'elilor con&raţilor no'tri este o preroativăcu totul specială pe care M#ntuitotul a $at-o postolilor, pe care Dumne%eu, prin )arul

preoţiei, o $ă preoţilor.

+0 > +

În 1ec5iul estament, numai Dumnezeu ierta păcatele, nu @i oamenii. cum, oamenii primescaceastă putere. "um, a@adar, să nu aibă postolii con@tiin6a pozi6iei lor privilegiate între oameni?"um să nu aibă clericul con@tiin6a pozi6iei sale privilegiate între confra6ii săi, împreună călători

pe drumul mântuirii? postolul etru se ve$e le#n$ 'i $e%le#n$ păcate, iert#n$ 'i con$amn#n$ în numele lui Dumne%eu, $ar el simte că nu este $oar personalitatea privileiatăcare a primit puterea să ierte sau nu re'elile altora, re'elile pe care oamenii le comit unii

&aţă $e alţii sau c)iar păcatele comise &aţă $e Dumne%eu. El se pune în situaţia concretă săierte re'elile pe care con&ratele său le &ace &aţă $e el. e transpune nu în situaţia celui care re'e'te <care este cea mai &recventă la oameni=, ci a celui care va tre6ui să ierte pe cel care i-a re'it. De aceea, el vrea să 'tie cum va tre6ui să acţione%e în mo$ concret, ca om <nu cainstituţie=, c#n$ va tre6ui să-l ierte pe cel care i-a re'it. 'a că-l va între6a pe M#nuitorul



care va &i limita iertării celui care va re'i &aţă $e el. e>tul nu ne $ă voie să înţeleem că estevor6a $e iertarea celui care persistă în re'eală, care 'i-a &ăcut o o6i'nuinţă să re'ească, ci $e iertarea celui care, $in slă6iciune omenească, va re'i &aţă $e semenii săi. rin urmare,

etru întrea6ă $acă un asemenea om poate &i iertat p#nă la $e 'apte ori.

Băspunsul !ântuitorului este afirmativ. Ii, ca să întărească, va spune- Fu %ic p#nă la $e 'apteori, ci p#nă $e 'apte%eci $e ori c#te 'apteB #!at. $>,;;(.

ceastă limită nelimitată a iertării aproapelui îi sugerează lui Petru că el are privilegiul de a ierta@i, în virtutea acestei puteri, va avea @i puterea ca, ignit fiind, să ierte. Cre'tinul tre6uie să$epă'ească inirea prin iertare. Prin răspunsul dat lui Petru, !ântuitorul răstoarnă orice calculeomene@ti. 7ubirea este mai presus de cifre. Au po6i controla formele de manifestare ale iubirii fa6ăde semeni, nu po6i face un fi@ier al iertării aproapelui. Evang5elia lui )ristos răstoarnă oricecalcul omenesc.

Eu iert. Dar tu4

În acest conte0t, !ântuitorul va rosti pilda împăratului care s'a socotit cu supu@ii săi, precizândcă împără6ia cerurilor se aseamănă acelei spe6e. cestuia i s'a prezentat un sluitor care'i datoraenorma sumă de $%.%%% de talan6i, ec5ivalentă azi cu o sută de milioane de dolari. Datornicul nuavea cum să restituie împăratului acea sumă. Bisca să fie vândut, el @i familia lui, încât împăratulsă'@i recupereze banii. El cere însă îngăduin6ă de la împărat. Itiind că nu va putea recuperaniciodată suma pe care i'o datora sluitorul, făcându'i'se milă de cel pe care îl pă@tea nenorocirea,împăratul îi iartă datoria @i'l eliberează. cesta nu'@i va oferi @ansa să se bucure de iertareastăpânului, comportându'se @i el după modelul aceluia. răia incon@tient @i iresponsabil mareledar pe care i'l făcuse împăratul. 7responsabilitatea a mers până acolo, încât, întâlnind la rândulsău pe unul dintre tovară@ii săi #nu un străin( care'i datora o sumă imfimă, l'a somat să'i restituiesuma datorată. În ciuda faptului că bietul om îi cerea îngăduin6ă pentru un timp, spre a se puteaac5ita de datorie, cel dea iertat l'a aruncat în temni6ă, până când va reu@i să plătească datoria.

flând de comportarea sluitorului iertat, împăratul îl c5eamă pe acesta la sine, îl mustră @i'iaplică dreptatea. Împăratul nu'l iertase pentru că ar fi uitat datoria. Au'l uitase nici pe el, nicidatoria, nici trecutul aceluia, ci i'a pus trecutul în fa6ă, de data aceasta, decantat, transformat,cură6it prin iertare, moment din care sluitorul ar fi trebuit să se comporte în interiorul împără6ieifa6ă de semeni, a@a cum împărarul se comportase cu el. În felul acesta, ar fi rămas în memoria @i

în dragostea lui. Din păcate, a auns sub inciden6a dreptă6ii.

Deose6irea $intre iertarea noastră 'i iertarea Domnului

Din parabolă, etru 'i cei ca el #care cuantifică actele de bunăvoin6ă fa6ă de semeni( a&lă căsinurul stăp#n al ci&relor 'i cantităţilor $atoriilor noastre este Dumne%eu. "a @i împăratul din

parabolă, în împără6ia lui, Dumnezeu iartă. artă oric#t, $ar nu &ără $istincţie, nu pe oricine, ci numai pe cel care con'tienti%ea%ă 'i trăie'te responsa6ilitatea vinei pentru care voie'te să &ie iertat. /enerozitatea lui Dumnezeu nu

este una mecanică, ci act personal îndreptat către alte persoane, con@tiente de ceea ce autrebuin6ă. Dumne%eu nu iartă pur 'i simplu, pentru că este atotputernic 'i eneros, ci pentru căcei care au nevoie $e iertare $ove$esc ei în'i'i o atitu$ine responsa6ilă &aţă $e ceea ce vor să li se ierte 'i, mai ales, &aţă $e consecinţele iertării. Dumne%eu se comportă cu milă 'i

enero%itate împărătească, vr#n$ ca cetăţenii împărăţiei sale sau cei care sunt pe calea spre ea



să se comporte &aţă $e semenii lor $upă mo$elul său, iert#n$u-se unul pe altul. El nu numai că iartă, ci-l &ace pe om părta' la privileiul $umne%eiesc $e a ierta, la r#n$ul său, pe cei care,ca 'i el, au nevoie $e iertarea sa. Cine nu se comportă în &elul acesta, nu va avea parte nici $eiertare nici $e milă.

Parabola avea să'i sugereze lui Petru @i tuturor ucenicilor lui )ristos, de atunci @i de azi, că, încalitate de ucenici ai lui )ristos, se găsesc oarecum în împără6ia lui Dumnezeu sau pe calea spre

ea. 7ar în această împără6ie trebuie să se comporte unul fa6ă de altul ca împăratul din parabolă, cumilă @i iertându'se unul pe altul, fără să cuantifice actele de milostenie @i de iertare a aproapelui.

&#ntul oan ;risostom spune că &iecare act $e iertare a aproapelui este o 6iruinţă împotrivasatanei, $ar acela'i &#nt ărinte spune că iertarea are un o6iect, în$reptarea celui iertat <:milii la statui=.

!ila @i iertarea generează un întreg comple0 de rela6ii sociale. Ele determină în mod decisivatitudinea noastră morală fa6ă de toate celelalte fiin6e vii. 2mul milos se comportă în interiorul

e0igen6elor morale propuse de Evang5elia lui )ristos. El simte suferin6a @i nevoia altora,manifestându'@i acest sim6ământ în acte corespunzătoare. !ila îmbracă forme diverse, începândcu obi@nuitele acte de generozitate cre@tină #pomana( @i încununându'se cu actele de iertare aaproapelui. De altfel, @i iertarea este un act în care ne afirmăm generozitatea, cu con@tiin6a

propor6iei e0istente între datoria în dinari @i datoria în talan6i pe care le aveau cei doi datornicidin Evang5elie @i, metaforic vorbind, fiecare dintre noi. Beferindu'se la aceste datorii, &. oan

;risostom spunea* FC#tă $eose6ire e>istă între o sută $e $inari 'i %ece mii $e talanţi, tot at#ta$eose6ire e>istă între re'elile semenilor no'tri &aţă $e noi 'i re'elile noastre &aţă $e

Dumne%eu. "i ce pe$eapsă n-am merita atunci c#n$ nu vrem să ni se ierte o $atorie $e %ecemii $e talanţi în sc)im6ul iertării unei $atorii $e o sută $e $inari4B <:milii la statui=.

rans&ormarea trecutului

recut prin 6aia 7ote%ului, orice cre'tin 6ene&icia%ă $e 'ansa celui căruia i s-a iertat $atoria$e %ece mii $e talanţi, 'ansa $e a i se &i vin$ecat 'i trans&ormat trecutul, nu aceea $e a i se &i uitat <Dumne%eu nu uită nimic, $ar se comportă, ca 'i cum ar &ace-o=. Dumnezeu nu nedeclară pur şi simplu ierta,iF nu ne şterge cu 7uretele trecutulF ci ni-l trans'ormăF pun(ndu-ne *n 'a,a testului de a ne comporta ca ElF de 'iecare dată c(nd va tre7ui să iertăm greşelile'ra,ilor noştri "re@tinul are @ansa transformării trecutului altora, iertându'le datoria de o sută de

dinari în sc5imbul datoriei de zece mii de talan6i care i'a fost iertată.

7ertarea cre@tină nu se confundă cu gra6ierea administrativă sau cu indulgen6a iresponsabilă.cest tip de MiertareL face iertarea imatură, ipocrită @i ineficientă. Împărarul îl iartă pe sluitorulcare nu mai avea altă cale de a restabili raporturile drepte între ei. tunci, el vine cu ini6iativagenerozită6ii iertătoare. ertarea este un act personal care se $ă unei persoane care nu numai că are nevoie $e ea, $ar 'i simte nevoia iertării 'i cere iertarea. ceasta se dă în perspectivaîndreptării @i biruirii satanei prin actele noastre personale săvâr@ite eclezial. Au putem fi egoi@tiîn iertare, adică dând'o fără să ne intereseze efectul acesteia, @i nici cerând'o fără să ne

transformăm modul de comportare fa6ă de cel care ne'a iertat. Pentru cel care persistă încomportamente care au nevoie de iertare, dar pe care acesta n'o cere, iertarea poate fi o glumăsinistră. +a fel poate fi @i pentru cel care cere continuu iertare, mai ales când trebuie să aducădarul său la altar, persistând în comportamente nedrepte fa6ă de cel despre care @tie că'l iartă înorice condi6ii, cu alte cuvinte, la a cărui bancă a iertării are cont desc5is. 2 asemenea iertare nu



va avea efect nici în cel insensibil, nici în profitorul de institu6ia cre@tină a iertării, care @i'a făcutun obicei în a cere iertare @i nu din a se îndrepta.

:c)ii aproapelui sunt propria noastră olin$ă

7ertarea nu este nici consecin6a uitării. Împăratul din parabolă nu este un amnezic, la fel @iDumnezeu. În plus, memoria este o func6ie a spiritului căreia nu'i putem comanda ceea ce trebuie

re6inut @i ceea ce trebuie uitat. Dar, 6inând minte tot ceea ce memoria noastră re6ine, avem putereasă ne comportăm fa6ă de fratele nostru ca @i cum acesta nu ne'a ignit. În asemenea mod decomportare ne afirmăm responsabilitatea cre@tină. u-i putem impune con&ratelui nostru să uite

re'elile noastre, nu-l putem acu%a că nu e cre'tin $acă n-a uitat re'elile noastre, îl putem$epl#ne însă că nu le poate ierta. 4igur că, atunci când comportamentul unui om presupuneminciună, profit necuvenit, în@elătorie, manipulare, furt etc., tocmai fa6ă de cel cu care el merge

pe acela@i drum, acel om @i'ar dori să nu mai vadă fa6a celui care a constituit obiectul unui ataremod de comportare, sau să'i vadă o fa6ă amnezică. 2c5ii aproapelui sunt propria noastră oglindă.

;ristos s#ner#n$

"re@tinul iartă după modelul lui Dumnezeu care iartă, nu uită. În iertare se afirmă virtutea bărbă6iei cre@tine, în uitare se afirmă slăbiciunea, iar în falsa uitare, ipocrizia.

În calitate $e cre'tini, tre6uie să iertăm slă6iciunile con&raţilor no'tri care ne a$uc su&erinţe,nu pentru că ei au $reptul la iertare, ci $in consi$eraţie &aţă $e Împăratul care ne-a iertat 'i neiartă &iecăruia toate, $in necesitatea $e a-l 6irui pe satana, $in preţuirea &aţă $e c)ipul lui

Dumne%eu care este, $e &apt, &iecare om, $in $orinţa $e a &ace ca oranismul 7isericii să ai6ăc#t mai puţine orane 6olnave, neutrali%#n$ &ormele $e mani&estare a răului în 7iserică.

Ae iertăm unii pe al6ii pentru că to6i avem slăbiciuni. Ae iertăm pentru că Dumnezeu ne'a iertat @ine iartă. Ae'a iertat @i ne iartă prin ertfa lui )ristos, proslăvit, dar @i continuu în stare de ertfă.

entru iertarea tuturor El s-a ert&it pe Cruce, pentru iertarea &iecăruia în parte el s#nerea%ă. entru iertarea pe care ne-o $ăm unul altuia se 6ucură, în ciu$a &aptului că în &aţa atălui ceresc s#nerea%ă pentru toate re'elile noastre. 7ertările pe care ni le dăm unii altora reducsângerările lui )ristos, la fel @i efortul fiecăruia dintre noi de a da cât mai pu6ine ocazii semenilor no@tri @i lui Dumnezeu de a ne ierta. 7ată de ce iubirea trebuie să fie lucrătoare prin milă @i iertare.

&'(ntul "osma Etolianul= &ă nu a'urisi,i pe nimeniG



;C august ;&% de ani de la mutarea la cere@tile lăca@uri a 4fântului !ucenic "osma Etolul, noulpostol

M4ă vă păzi6i, cre@tinii mei, să nu mai face6i afurisenie nici măcar pentru o mie de pungi, fiindcăafurisenia vrea să spună despăr6ire de Dumnezeu @i predare diavolului. Pentru acel frate 4'arăstignit )ristos @i Ii'a vărsat preasfântul 4ău 4ânge, ca să'l elibereze din mâinile diavolului @i tuîl afurise@ti pentru pu6in lucru @i'l sco6i din staulul lui )ristos @i'l predai iadului, iară@i în mâinilediavolului?

!ai ai acum gură să'l nume@ti pe Dumnezeu MtatăL? Desigur nu, ci pe diavol. 2are tu, cre@tinulmeu, n'ai păcate? /ânde@te'te- din clipa în care te'ai născut până acum de câte ori n'ai gre@it @ifa6ă de Dumnezeu @i fa6ă de fratele tău cre@tin? Deci dacă vrei să te ierte @i pe tine Dumnezeu,iartă @i tu pe fratele tău @i spune de trei ori- Dumnezeu să'l ierte @i pe el @i pe mineL

MMM

@elo%ia lui Dumne%eu Care-l vrea pe om pentru cer

Mscultă, a@adar, fratele meu, să'6i spun- ME@ti mul6umit oare dacă se uită altul la prea iubita tafemeie?L Au vei răbda nicicând aceasta. @a nici Dumnezeu nu rabdă nicicând să ai vreo partecu apostatul diavol, fiindcă te'a făcut pentru El @i vrea să te ducă în Bai împreună cu to6i îngeriisă te bucuri de slava +ui. De aceea ne'a @i făcut cu capul sus @i ne'a pus mintea în partea de sus,ca să ne gândim mereu la cere@ti @i pe ele să le dorim, iar nu lucrurile pământe@ti @i stricăcioaseale lumii.

#R( Preabunul Dumnezeu ne'a dat oc5i să privim spre cer, să vedem stelele, soarele, luna, toatecele @i să spunem- MDumnezeul meu dacă acest soare, care e o făptură, e atât de strălucitor, ucare ai făcut soarele, cu cât e@ti mai strălucitor? 5, Dumnezeul meu, învrednice@te'mă să fiudesfătarea aL ceasta e datoria noastră, fra6ii mei



Dumnezeu nu ne'a dat oc5i să ne uităm bărba6ii după femei @i femeile după bărba6i sau să neuităm la lucrul fratelui nostru ca să'l furăm @i să'l omorâm pe fratele nostru sau ca să ucămcăr6i, ocurile diavolului @i să trăim în sângele @i nedreptă6ile fra6ilor no@tri.

Dumnezeu ne'a dat picioare? vem datoria să mergem la biserică, să stăm în ele cu evlavie @i săumblăm pe drumul cel bun. Dumnezeu nu ne'a dat picioarele să umblăm prin mun6i ca lupii, cani@te fiare, să luăm 5ainele oamenilor, să'i prădăm @i să le luăm dobitoacele *turmele.

Ae'a dăruit Dumnezeu bogă6ie? vem datoria să mâncăm @i să bem cât ne e de auns, să avem5aine de auns, iar celelalte să le dăm săracilor pentru sufletul nostru. Dumnezeu nu ne'a dat

bogă6ia ca să mâncăm mult, să ne facem 5aine foarte scumpe @i palate înalte, în care mâine vor uca @oarecii, iar săracii să moară de foame. ceasta e datoria noastră, fra6ii mei, a@a să @ti6i. Deazi încolo a@a să face6i dacă vre6i să vă mântui6i.

1rei să în6elegi, fratele meu, datoria pe care o ai fa6ă de Dumnezeu? u, fratele meu, ai o femeie.E@ti mul6umit să o sărute altul o dată într'o lună? ' Au. Într'un an? ' Au. ' În zece ani? ' Au. ' În

cincizeci de ani? ' Au. ' În o sută de ani? 'Au. Au e@ti, a@adar, mul6umit ca altul să desfrâneze cufemeia ta, nu vrei să se atingă de ea nici măcar cu degetul. flă că Dumnezeu vrea să ai cudiavolul tot atâta parte câtă vrei @i tu să aibă cu femeia ta altul. Dumnezeu nu ne'a făcut pentruiad, ci pentru El Însu@i, pentru Bai. ceasta e datoria noastră, cre@tinii meiL.

<$in* FGiaţa 'i învăţăturile Cuviosului 'i &inţitului Mucenic Cosma Etolianul, uminătorul @reciei 'i postolul săracilorF, E$itura Deisis, i6iu, 2001=.

Arhimandritul 6asilios ;acoianis despre iertare şi mărturisireF ,inerea de minte a răului şiapostazie

:ricine ură'te pe &ratele său este ucia'. În ia$ mer mai ales cei care au în su&letul lor ură 'i răutate



)ristos a adresat aceste cuvinte unui preot care purta ură în inima lui fa6ă de un idolatru care'inecăea credincio@ii din paro5ie. Episodul este relatat în biografia 4fântului Dionisie reopagitul,episcopul tenei #prăznuirea lui se face la $ octombrie(.

6dat, 7"ântul ionisie a a%uns în insula reta !i a locuit în casa unui preot care se numeaarpos. +cest preot se a"la în du!mnie cu un pgân, care-l trsese la idolatrie pe un cre!tin.

9reotul se ruga la umne$eu ca s-i ia de pe pmânt pe amândoi; !i pe idolatru !i pe cre!tinul

apostat, pentru c repre$entau o prime%die de moarte pentru turma lui. +cestui preot i s-aîntâmplat un lucru uimitor, pe care l-a po#estit el însu!i #i$itatorului su #estit, 7"ântului ionisie.

4n timpul nopţii, când se ruga, casa a "ost cuprins de cutremur. +coperi!ul s-a desc/is !i prin el s-a #$ut toat noaptea cerul. +st"el, :-a #$ut pe ristos !e$ând pe tron, încon%urat de miriadede îngeri. :umina cobora din cer pân la temelia casei. 9mântul se rupsese în dou, dând na!tere unei mari prpstii întunecate. 9e marginea prpastiei stteau în"rico!aţi cei doiidolatri. in str"undurile acesteia !uierau !erpi, care când se încolceau pe picioarele

idolatrilor, când !uierau, când îi lo#eau cu co$ile, ca s-i arunce în abis. 9reotul a început s seîntriste$e #$ând c idolatrii nu c$user, nu "useser înc îng/iţiţi de genune. eci !i-a ridicat pri#irea ctre ceruri !i :-a #$ut pe ristos ridicându-7e degrab de pe tronul 7u strlucitor !icoborându-7e împreun cu îngerii pe marginea prpastiei, gata s-i sal#e$e pe ne"ericiţi. upaceea 7-a apropiat de preot, 'i-a întins asupra lui mâna dreapt !i i-a $is; ?u sunt gata s

ptimesc !i s su"r de mii de ori pentru mântuirea tuturor oamenilor !i ţie nu-ţi este mil de pieirea "raţilor ti=@

'i a adugat; ?Ia seama ca nu cum#a, din pricina ţinerii de minte a rului, s mergi în iad5PJ7inaarul Mare, #ol. 1D, pp. R8-RL.K

De atunci preotul "arpos n'a mai 6inut minte răul, că ace@ti doi oameni l'au atins cu ceva, că l'auocărât, că Kl'au tâl5ăritL, ci a luat seamă la credin6a lui, la ceea ce )ristos l'a în@tiin6at dinainte-Ki griă, ca nu cumva, din pricina 6inerii de minte a răului, să mergi în iadL

cela@i lucru este valabil pentru fiecare dintre noi, care'i urâm pe necredincio@i, pe idolatri, peeretici @i vrem pieirea lor. 4ă luăm aminte, ca nu cumva, din pricina 6inerii de minte a r@ului, sămergem în iad

stfel, afla6i că în iad nu merg doar 5o6ii, desfrâna6ii, în@elătorii, tâl5arii, aposta6ii @i ceilal6i, cimerg mai ales uciga@ii @i cei care au în sufletul lor ură @i răutate, după cuvântul 4fântului 7oaneologul- A:ricine ură'te pe &ratele său este ucia' 'i 'tiţi că nici un ucia' n-are viaţa ve'nicărăm#n#n$ în elB <v. oan 3, 15=.

Jinerea $e minte a răului Îl alună pe ;ristos

ADumne%eu este iu6ire < oan !, 8=, deci lipsa iubirii, adică 6inerea de minte a răului, înseamnăruperea de Dumnezeu. El se depărtează de cel care 6ine minte răul, îl lasă fără 5arul +ui, îl

socote@te străin @i necunoscut. Ii, dacă nu se îngrie@te la vreme să se vindece de otravadu5ovnicească dătătoare de moarte #6inerea de minte a răului(, îl predă mor6ii [email protected] *7"ântul Ignatie 0riancianino#, 6"randa mona/ismului contemporan, #ol 3, d. 7"intei Mitropolii de *icopole, pp. RR-RE.



1om vedea acest lucru în următoarea întâmplare înfrico@ătoare.

4n secolul al III-lea #ieţuia în +ntio/ia 7iriei un preot cu numele 7apric/ie. +cesta a#ea un prieten iubit care se numea *ic/i"or. :a un moment dat, prietenia dintre ei s-a stricat !i ura s-aînteţit peste msur. *ic/i"or îns !i-a #enit în "ire !i s-a grbit s se împace cu printele7apric/ie, dar acesta s-a artat neînduplecat. 'i s-a întâmplat c în acel timp s i$bucneasc încetate prigoana împotri#a cre!tinilor. 9reotul 7apric/ie a "ost prins !i adus înaintea

cârmuitorului. :-au silit s %ert"easc idolilor, dar el a re"u$at. :-au c/inuit în"rico!tor, dar în $adar, cci 7apric/ie a rmas statornic în credinţa lui ristos. up ce l-au cercetat !i l-auc/inuit, au poruncit s i se taie capul. + a"lat despre aceasta !i *ic/i"or, care #rând iertare !ibinecu#ântare de la cel care urma s de#in martir s"ânt, a alergat s le primeasc. I-a ie!it înîntâmpinare lui 7apric/ie în momentul în care îl conduceau la locul eecuţiei. + c$ut la

picioarele lui !i l-a rugat "ierbinte; ?Martire al lui ristos, iart-m5@

4ns preotul s-a artat din nou neînduplecat. *-a #rut nici mcar s-l pri#easc !i !i-a întors "aţa în alt parte.

+u a%uns la locul eecuţiei !i claii erau gata s-i taie capul. *ic/i"or a "cut înc o încercare;?9rinte, rogu-te, iart-m5@

9reotul din nou s-a artat neînduplecat, nu !i-a întors "aţa spre el nici în acest moment în"rico!tor. +st"el c /arul lui umne$eu, care pân atunci îl întrise, l-a prsit, iar el i-aîntrebat pe cli; ?e ce #reţi s-mi tiaţi capul=@

?9entru c n-ai primit s te lepe$i de ristos !i s %ert"e!ti $eilor no!tri@.

?6priţi-#, nu-mi tiaţi capul5 Boi aduce %ert"a $eilor #o!tri5@

*ic/i"or îns a strigat; ?rate, s nu "aci aceasta5 7 nu te lepe$i de ristos5@

9rintele 7apric/ie îns, surd la rugminţile lui, s-a lepdat în "inal de ristos.

+tunci *ic/i"or, întrit de /arul dumne$eiesc, a început s strige din toate puterile; ?7unt cre!tin, cred în omnul nostru Iisus ristos, în el de care s-a lepdat 7apric/ie5 Breau s-:mrturisesc pe ristos5 B rog, tiaţi-mi capul5@

'i i-au tiat capul.

4apric5ie a dispre6uit porunca lui )ristos care ne spune să'l iertăm pe aproapele nostru, cuurmarea că 5arul dumnezeiesc l'a părăsit @i a devenit apostat. Aic5ifor a 6inut porunca, s'a întărit

prin 5arul dumnezeiesc @i a devenit martirul lui )ristos #prăznuirea lui se face pe 8 februarie(.*ând ceri de la cellalt iertare !i nu te iart, s nu te nelini!te!ti, c/iar dac cel care nu-ţi o"eriertarea este preot sau ar/iereu5 u e!ti curat înaintea omnului !i #ei primi binecu#ântarea :ui.el care nu te iart este urâciune înaintea omnului (#. :uca 1R,1C). l î!i retrage /arul de la

acela, a!a cum a "cut !i cu 7apric/ie !i aceasta îl pgube!te în progresul lui du/o#nicesc.

^inerea de minte a răului paralizează sufletul!edicul @i scriitorul american Hosep5 !urp5_ face următoarele afirma6ii importante- KEste

posibil să fi6i amabil @i cinstit cu colegul de birou, însă, dacă vă întoarce spatele, îl udeca6i sau



ave6i sentimente de ură împotriva lui. cest gen de gândire negativă este catastrofală pentrudumneavoastră Este ca @i cum a6i îng5i6i otravă. În realitate, primi6i o otravă mentală care vădistruge vigoarea, entuziasmul @i puterea @i vă lipse@te de îndrumare @i de voia cea bună.L * r.

Sosep/ Murp/T, 9uterea subcon!tientului, ioptra, ed. a IU-a, p. 1LE.

cela@i lucru ne spune @i psi5iatrul contemporan american PecO 4cott- KDacă stăruim în mânianoastră #6inerea de minte a răului( încetăm să ne dezvoltăm @i sufletele noastre încep să devină

posace @i să se ve@teească.M *alea cea mai puţin umblat, Vedros, pp. &E,&3.

În plus, 6inerea de minte a răului face sufletul neputincios spre 6inerea poruncilor lui )ristos @icapabil să săvâr@ească păcatul- KEa varsă precum @arpele otrava în inima ta @i î6i \mănâncă]măruntaiele Î6i roade, încetul cu încetul, dispozi6ia sufletului pentru virtute, cu urmarea căvie6uie@ti în continuare pentru păcat, făcându'te cu desăvâr@ire mort pentru virtute.M * 7"ântul 7imeon *oul eolog, ilocalia, #ol. &, 1C&, cap. 31, prelucrare.

m văzut'o la 4apric5ie @i o vom afla @i în întâmplarea de mai os, cu ierodiaconul @i mona5ul

Evagrie, de la +avra Pe@terilor din Siev. +cest diacon era prieten cu un ieromona/ pe nume it,din mnstire. 9rietenia lor era pilduitoare !i prinţii îi admirau, îns deodat s-a sc/imbat într-o du!mnie cumplit. +u a%uns s nu mai doreasc nici s se pri#easc unul pe cellalt (!i erauclugri în mnstire, unul diacon, altul preot, dar #eninul ţinerii de minte a rului nu "aceecepţii5). 9rinţii mnstirii, !ocaţi, au "cut tot ce le-a stat în putere ca s-i împace, dar în

$adar. *ici preotul !i nici diaconul nu #oia s aud de cu#ântul împcare (su"lete parali$ate,moarte).

+ trecut #remea !i it s-a îmboln#it gra#, a%ungând pe patul morţii. 0unul umne$eu îns, aredore!te mântuirea tuturor oamenilor, i-a artat în #edenie starea lui în"rico!toare. I-a #$ut peîngeri deprtându-se de el !i plângând pentru pieirea su"letului su. I-a #$ut !i pe demoni

sltând de bucurie (semn c mergea cu siguranţ în iad, din pricina ţinerii de minte a rului) (#. I Ioan 3,1C). 'i a început s plâng. eci l-a #estit îndat pe diaconul #agrie c în legtur cune"ericita întâmplare este #ino#at doar el !i l-a rugat s-l ierte. iaconul îns nu numai c n-a

primit s-l ierte, dar i-au ie!it din gur cu#inte grele, c/iar !i blesteme.

9arinţii, #$ându-l pe it c trage s moar, l-au dus pe diacon cu "orţa la c/ilia lui it. 'i it,cu toate c era gra# bolna#, a coborât din pat, a btut metanie diaconului, i-a îmbrţisat

picioarele, rugându-l; ?Iart-m, printe5 Iart-m5@

iaconul îns i-a întors spatele, strigând cu putere; ?*u te #oi ierta niciodat, nici în #eacul deacum, nici în #eacul ce #a s "ie5@

+ "cut o mi!care brusc !i a scpat din mâinile prinţilor care-l ţineau s nu "ug !i a c$ut la pmânt mort. it îns s-a #$ut sntos, de-ai "i $is c nu "usese #reodat bolna#.

- ine a mi%locit de s-au întâmplat aceste lucruri în"rico!toare= l-au întrebat prinţii pe it,care le-a spus;

- ând i-am btut metanie lui #agrie !i el s-a întors cu spatele, l-am #$ut pe unul dintre îngeriiîn"rico!tori ţinând o sabie de "oc !i lo#indu-l, #agrie !i-a dat su"letul. +tunci însu!i îngerul m-a apucat de mân, m-a sculat din pat !i iat, m-am "cut sntos5 (7"ântul Ignatie

0riancianino#) J6"randa mona/ismului contemporan, #ol. 3, d. 7"intei Mitropolii de *icopole, pp. E1-E3.K



@a cum vom vedea @i în continuare, iertarea dăruie@te via6a, iar 6inerea de minte a răuluirăspânde@te moartea.

<Din* r)im. Gasilios 7acoianis, u te mai suport. rta împăcării cu tine însuţi 'i cu ceilalţi, E$itura $e u&let, 2012=

Arhimandritul 6asilios ;aoianis – Hinerea de minte a răuluiF milostivirea şi răutatea careotrăveşte totul "um te po,i *mpărtăşi chiar cu diavolul:

Jinerea $e minte a răului 'i Dumne%eiasca Împărtă'anie

K1ă avertizez de acum, strigând cu putere- cel care are vrămă@ie în inima lui, să nu se apropie deDumnezeiasca Împărtă@anie Deci ai du@man? 4ă nu te împărtă@e@ti 1rei să te împărtă@e@ti?Împacă'te cu elL #4fântul 7oan /ură de ur *6milia UU la #ang/elia 7"ântului Matei.(.



KIi dacă îndrăzne@ti @i te împărtă@e@ti cu ură în inima ta, atunci nu te împărtă@e@ti cu )ristos,"are este iubire, ci cu diavolul, care este ură. 4ă @tii că atotvicleanul diavol caută turbat astfel deocazii \de aur]. El intră mai ales în cei care se împărtă@esc cu nevrednicie cu DumnezeiascaEu5aristieL #4fântul 7oan /ură de ur *6milie despre trdarea lui Iuda, II.(.

Împărtă'irea cu $iavolul

- *-am #enit de bun#oie, ci tu m-ai silit5 i-a spus dia#olul tânrului mona/ Isaac, care sene#oia în ebaida giptului.

- um îndr$ne!ti s scoţi din gur ast"el de lucruri= l-a întrebat mona/ul.

- 'tiu ce $ic, ai trei duminici de când te împrt!e!ti cu du!mnie în inima ta5

- Minciuni5- *u te-ai mâniat pe #ecinul tu pentru puţina "asole pe care ţi-a luat-o= +"l deci c eu sunt

dia#olul ţinerii de minte a rului !i tu e!ti al meu5 e aceea, te #oi a%uta în lucrarea ta5#va 7saac însu@i a povestit aceste lucruri până la bătrâne6ile lui.(

4e pare că mona5ul 7saac nu nutrea în inima lui o ură de moarte fa6ă de fratele său, ci avea doar ou@oară supărare, căreia nu'i dădea importan6a cuvenită. Diavolul însă a profitat de acest amănuntneînsemnat @i i s'a arătat la 4fânta Eu5aristie în mod personal, gata să'l aute în lucrarea lui. Dacămona5ul purta în inima lui o ură de moarte pentru fratele său, atunci diavolul i'ar fi intrat îninimă, a@a cum a făcut @i cu 7uda, când s'a împărtă@it- atunci satana a intrat în el #7oan $&, ;=( #nucă 7uda s'a demonizat, ci trupul lui, fiin6a lui, voin6a lui s'au predat lucrării satanei(.

Dincolo de acestea, 7uda s'a împărtă@it cu nevrednicie o dată, însă diavolul a prins ocazia @i aintrat înlăuntrul lui @i l'a ucis cu desăvâr@ire, pentru că a deznădăduit @i s'a sinucis, a@a cumdorea satana. "ugetă acum cât se demonizează, cât moare, cât se presc5imbă, cât se perverte@tecel care se împărtă@e@te mereu #mirean sau cleric( având ură în inima lui

În vec5ime, când oamenii erau mult mai evlavio@i, mamele, părin6ii no@tri nu îndrăzneau să seîmpărtă@ească dacă mai înainte nu alungau dinlăuntrul lor patima KîncuibatăL a 6inerii de minte arăului. Ii ca să nu pă6ească ceea ce a pătimit mona5ul 7saac, colindau înainte de 4fânta

Împărtă@anie tot satul, din vecin în vecin, cerându'@i iertare @i 6inând astfel cuvântul Domnului- Deci $acă îţi vei a$uce $arul tău la altar 'i acolo îţi vei a$uce aminte că &ratele tău are cevaîmpotriva ta, lasă $arul tău acolo, înaintea altarului 'i meri înt#i 'i împacă-te cu &ratele tău'i apoi, venin$, a$u $arul tău <Matei 5, 23-2!=.

A:c)iulB ţinerii $e minte a răului

K4pecific oamenilor invidio@i @i a celor care 6in minte răul este să osândească @i să striceînvă6ăturile @i virtu6ile celuilalt, birui6i @i c5inui6i cu netrebnicie de du5ul răută6iiL #4fântul 7oan

4inaitul *7cara, u#ântul 1D,13.(.

"a să în6elegem mai bine aceasta, cum lucrează oc5iul omului care 6ine minte răul, să luămaminte la următorul e0emplu- punem într'un pa5ar cu apă curată o picătură de cerneală @i încetulcu încetul, apa curată se înnegre@te @i nu mai are vreo legătură cu apa curată pe care o @tiam.



2arecum a@a lucrează @i oc5iul celui care 6ine minte răul- scoate dinlăuntrul lui, din Kveninul patimilorL* Ibidem, u#ântul &,1D3., otrava, pe care o împră@tie către celălalt @i'l pătează. Ii,astfel pătat, îl arată, îl târă@te în fa6a societă6ii.Îi murdăre@te @i toate faptele, oricât de însemnate ar fi acestea, adică se străduie@te, în orice c5ipsau să le submineze în oc5ii lumii sau să le arate nepotrivite @i nefolositoare, conform

proverbului- KFocul, pe cele pe care nu le arde, le înnegre@teL.

"âte n'au pus pe seama 4fântului 1asile potrivnicii săi u văzut că întemeiază @i ridică vestita1asiliada #o mare u@urare pentru poporul nefericit( @i au spus cârmuitorilor- K1asile, prinîn@elăciunile lui, păgube@te poporul, face rău statului rebuie să face6i ceva ca să'l opri6i, dacănu pute6i să'l pedepsi6iL #4fântul 1asile cel !are, Epistola 8C(.

Îi avem însă, îndeosebi, pe ar5ierei @i farisei, a căror ură diavolească fa6ă de )ristos îi făcea săvadă faptele +ui bune KstrâmbeL @i Kpe dosM. stfel, în loc să'+ slăvească pentru că în ziua desâmbătă a vindecat atâ6ia bolnavi, +'au ocărât. u spus că este samarinean #lucrul cel mai deocară pentru un iudeu( @i că'l are înlăuntrul +ui pe diavol #v. 7oan >, C>(. Ii, în timp ce se aflau

în templu, au luat pietre că să'+ ucidă #v. 7oan >, :8(, până ce în final +'au răstignit, din pricina patimii urii #v. !atei ;=, $>(. 2 asemenea pervertire aduce în suflet ura

tunci se cade să te încrezi în udecată unui om care 6ine minte răul? 2rice ar spune acest bolnavva fi otravă @adar, ai în vedere faptul că cel care te osânde@te nu face nimic altceva decât săscoată în afară răutatea lui, pe care a adunat'o îndeosebi pentru tine.

Milostivirea

"um te sim6i când se întâmplă un accident @i vezi oameni răni6i, plini de răni @i de sânge? Îi veiocărî, deoarece s'au ciocnit ma@inile? Dacă ai omenie, îi vei compătimi @i te vei grăbi să'i au6i

Însă nu prime@te răni doar omul cel de din afară, adică trupul lui, ci @i omul de dinăuntru, adică @isufletul lui. "um oare se întâmplă aceasta? Prin sabia patimilor @i a păcatului @i în situa6ianoastră, prin sabia ascu6ită a urii @i a 6inerii de minte a răului. +ua6i aminte la purtarea bolnavă aunui astfel de om- nu vrea să'l vadă pe cel pe care nu'l Kîng5iteL, nici să audă de numele lui. Ii,doar când îl zăre@te @i aude că i se pronun6ă numele, îi vine să verse, c5iar de'ar fi fratele lui.

minti6i'vă de preotul 4apric5ie @i de diaconul Evagrie #să ne amintim @i de Hean'Paul 4artre,

care zicea- K"elălalt este iadul meuL(. stfel de oameni sunt bolnavi suflete@te, deci vrednici decompătimire, oameni care au nevoie de vindecare.

KEste lucru nesăbuit @i lipsit de omenie spune 4fântul 7oan de Sronstadt să nutrim răutateîmpotriva omului păcătos Este ca @i cum am arunca în foc un trup care este ars. Fa6ă de unasemenea om suntem datori cu iubire îndoită, dar @i cu rugăciune fierbinte către Dumnezeu. Aicisă'l udecăm, dar nici să ne bucurăm de starea lui.L* Biaţa mea în ristos, pp. C&, 8L.

În acela@i du5 vorbe@te @i 4fântul 7saac 4irul- K4ă nu'l ură@ti pe păcătos, pentru că to6i suntem

păcăto@i Gră@te păcatul @i roagă'te pentru păcătos, ca să te asemeni lui )ristos. Dacă'l ură@ti pe păcătos, ară6i că e@ti @i tu păcătos, pentru că n'ai iubire. "u toate acestea, Dumnezeu nici nu 4escârbe@te de tine, nici nu te respinge. De@i e@ti nevrednic, î6i poartă de griă. Deci urmează @i tu,

pe cât po6i, milostivirii +ui Fă'te propovăduitor al bunătă6ii +ui Fii @i tu milostiv fa6ă de



semenul tău, câ@tigând astfel prin aceasta pu6ină compătimire, compătimirea cea mare a luiDumnezeuM. * #erg/etinos, #ol. II, col. &1.

Dacă tu nu ară6i milostivire celor care te c5inuiesc prin purtarea lor, te trădezi pe tine însu6i căe@ti păcătos, că ai înlăuntrul tău inima învârto@ată, lipsită de sim6ire. Ii e@ti vrednic de milă

<Din* r)im. Gasilios 7acoianis, u te mai suport. rta împăcării cu tine însuţi 'i cu ceilalţi,

E$itura $e u&let, 2012=

&inghel Ioan ;uliga - Iertare



MItim cu to6ii că este o diferen6ă mare între a ierta cu gura @i a ierta cu adevărat, iar după cum sespune că MPomul se cunoa@te după roadeL, trebuie să ne gândim care sunt roadele iertării, pentrua ne da seama dacă cu adevărat am iertat.

În primul rând, dacă am iertat pe cineva, atunci nu mai trebuie să pomenim răul care s'aîntâmplat. poi, să vorbim de bine pe persoana pe care am iertat'o @i să ne comportăm cu dânsaca @i cum nu s'ar fi întâmplat nimic. Aoi însă de multe ori facem invers- spunem că am iertat'o,

dar spunem la toată lumea gre@eala pe care a făcut'o, o vorbim de rău @i continuăm să îi repro@ămceea ce s'a întâmplat.

De asemenea, o gre@eală pe care o facem des este că rupem repede legătura cu cineva care ne'asupărat @i din păcate, facem asta doar pentru ni@te vorbe sau că a@a ne'a spus altcineva @i nu negândim câte vorbe spunem @i noi la rândul nostru, pentru care cineva care le'ar fi auzit s'ar fisupărat @i totu@i nu s'a întâmplat asta, ba mai mult- de multe ori oamenilor le pare rău pentru ceeace au spus @i atunci, gândindu'ne că este omenesc să gre@e@ti, supărarea nu se mai ustifică.

Gnii se aprind @i mai mult @i măresc starea de gâlceavă prin amenin6ări sau prin provocări, însănoi trebuie să căutăm pacea, căci a@a ne'a învă6at !ântuitorul nostru 7isus )ristos @i c5iar dacăne'ar fi supărat cineva cu adevărat, să nu rupem legătură cu el, căci poate o să'i pară rău @i c5iar dacă nu în6elege @i nu'i pare rău, noi trebuie să'l iertăm @i să ne rugăm pentru dânsul.De fiecare dată când ne gre@e@te cineva, să'i mai dăm o @ansă, însă niciodată să nu fie ultima@ansă, ci, a@a cum spune !ântuitorul nostru, să iertăm- MDe @aptezeci de ori câte @apteL #cf. !atei$>, ;;(, adică la infinit @i de fiecare dată atunci când ne gre@e@te cineva.

Despre păcatul neiertării &raţilor no'tri

m mai spus despre faptul că, atunci când nu ne cerem iertare de la cei pe care i'am supărat, nune putem împărtă@i, însă acela@i lucru se întâmplă @i atunci când cineva ne cere iertare nouă @i noinu'l iertăm. Despre partea simplă a acestui păcat am mai vorbit @i se @tie, însă continuarea maisubtilă a păcatului este atunci când iertăm formal, fără să iertăm cu adevărat. Gnii dintre noi nicinu'@i dau seama cum trebuie să ne comportăm dacă vrem să iertăm cu adevărat.

Gnul dintre semnele prin care se cunoa@te că nu am iertat pe cineva este atunci când vorbim derău persoana respectivă. Este bine să vorbim cât mai mult despre lucrurile pozitive @i să vorbimde partea bună a unei persoane cu care am fost certa6i. tunci când vrei să te împaci cu cineva

este frumos să'i faci un dar, or a'l vorbi de bine este @i acesta un dar.

"5iar dacă au fost unele lucruri adevărate care ne'au deranat, mai de folos ne este #atunci când prin ele se scoate în relief partea negativă a celui cu care ne'am certat( să nu mai amintim deaceste lucruri decât dacă am fi for6a6i de anumite împreurări. 4igur că nu este u@or, mai alesatunci când am fost nedreptă6i6i @i am avut de suferit, însă dacă vom ierta cu adevărat @i vomvorbi @i despre partea bună a celui cu care am fost certa6i, vom primi mult 5ar de la Dumnezeu.

t#t $e &rumo'i sunt cei ce vestesc pacea 'i at#t $e mare este 6ucuria împăcării, înc#t aceasta poate să ne tămă$uiască rănile trecutului.

vem destule greută6i, să nu ne mai îngreunăm @i noi nu unele pe care le'am putea transforma în bucurii. 7ar până la urmă, după aceasta se va cunoa@te cu adevărat cât de credincio@i suntem, dacăîmplinim poruncile pe care ni le'a dat )ristos, de a ierta @i de a avea dragoste între noiL.



<Din* in)el oan 7ulia, rovocările cre'tinului orto$o> în %ilele $e astă%i, E$itura Eumeniţa, 2012=

&avatie ;aştovoi - Iertarea – *nceputul iu7irii

ragment din con"erinţa printelui avatie 7a'tovoi, F iu6i înseamnă a iertaP, ţinut îndecembrie 2DDC la lu%-*apoca !i inclus în cartea cu acela!i titlu.

Fiecare om cu bunăvoin6ă face un efort pentru a deprinde dragostea. o6i suntem con@tien6i deneputin6a noastră de a iubi @i numai $acă suntem ne6uni cre$em că avem $raoste. Dar $acăavem puţină sinceritate, puţină serio%itate, ve$em în noi la tot pasul această neputinţă $e aiu6i . Dacă mă uit înapoi în via6a mea, nu găsesc nici un om care să mă fi iubit @i căruia eu să'i fi

putut răspunde a@a cum a@ fi vrut, a@a cum s'ar fi cuvenit. Întotdeauna dragostea pe care am

primit'o a fost peste puterile mele de a răspunde. Ii în strădania aceasta de a în6elege dragostea,de a răspunde celuilalt, dar mai întâi de toate de a răspunde !ântuitorului )ristos, "are ne'a

poruncit @i ne'a rugat să iubim, în strădania de a'+ în6elege pe )ristos în această poruncă, înstrădania de a'+ în6elege pe Dumnezeu ca dragoste, fiecare dintre noi încearcă să iubească.

Draostea este o stare, $ar această stare stră6ate prin anumite esturi e>terioare. :amenii o6i'nuiţi înţele $raostea în multe &eluri. FMă iu6e'te pentru că m-a a'teptat, m-a a'teptat pe

ploaie, pe &ri, a &ăcut un $rum în$epărtat ca să vină p#nă la mine, mi-a acor$at $in timpul său, $in $arurile sale, m-a autat cu 6ani, m-a primit la el acasăIB 'i a'a mai $eparte. oate

acestea sunt gesturi care izvorăsc din dragoste. otu@i, nu este neapărat ca aceste gesturi să presupună dragostea. Pentru că @i darurile se oferă de multe ori @i cu alte scopuri, cu scopul de adobândi ceva, de a'l avea de partea noastră pe cineva pentru a ne atinge un scop mai nobil saumai pu6in nobil. Dincolo de aceste gesturi e0terioare, noi cei care suntem în iserică, cei care ammai citit ni@te căr6i despre du5ovnicie, care avem un du5ovnic, @tim că e0istă o lucrare lăuntrică a



fiecărui om, e0istă un e0erci6iu prin care noi ne educăm mintea, ne educăm voin6a, ne educăminima. Ii atunci care ar fi atitudinea inimii noastre atunci când iubim?

postolul avel, c#n$ a tre6uit să $e&inească $raostea, a vor6it prea puţin $e esturilee>terioare ale ei, el s-a re&erit la ni'te porniri 'i simţăminte ale inimii* ADraostea toate lera6$ă, $raostea toate le cre$e, $raostea toate le iartă, $raostea nu se 6ucură $e ne$reptate,ci se 6ucură $e a$evăr, $raostea nu se tru&e'te, $raostea nu se înalţă, $raostea nu caută ale

saleIB oate acestea repre%intă ta6loul $u)ovnicesc, ta6loul su&letului nostru atunci c#n$ el iu6e'te.

Dar cuvintele pe care ni le spune postolul Pavel sunt foarte greu de priceput. 4unt greu de priceput nu pentru că ele ar fi grele, ci pentru că mintea noastră nu este obi@nuită să gândeascăastfel. M ragostea nu caut ale saleL ce'i asta? Dar ale cui să le caute? le aproapelui tău. "areaproape? Gnul vrea să meargă la fotbal, altul vrea să meargă la bar, altul vrea să meargă la [email protected] care din ace@tia trebuie să'l urmez @i să'l satisfac? Desiur, postolul avel, înainte $e a

propune să căutăm la toate $orinţele celor $in urul nostru, ne vor6e'te $e o $ispo%iţie a

su&letului, aceea $e a nu te socoti pe tine ceva, $e a te pune pe tine în urma celorlalţi, $e a 'ti că, $acă este să alei între aproapele tău 'i tine, tre6uie să-l alei pe aproapele tău.

!'am gândit că până la urmă @i la urmă, dincolo de toate aceste gesturi prin care unii încearcă săfie milostivi, pentru a dobândi dragostea, al6ii încearcă să'i asculte pe to6i, pentru a'@i cultivadragostea, lucruri care presupun foarte mari riscuri, pentru că cel care î@i împarte averea săracilor,într'o zi rămâne fără de avere @i felul în care în6elegea el dragostea până atunci iată că nu mai

poate fi lucrat, nu mai poate fi practicat. tunci el, dintr'o dată, vede că nu'@i mai poate folosi *numai poate aduce folos @i iubi aproapele. Cel care ascultă pe toţi 'i leslue'te, într-o %i ve$e că $orinţele 'i apucăturile oamenilor sunt at#t $e $i&erite, înc#t aune,c)iar 6ine $orin$ pentru aproapele său, să intre în nenumărate păcate 'i încurcături căroranu le mai poate &ace &aţă.

"i atunci cum lucrăm această poruncă $e căpăt#i pe care ne-a a$us-o Dumne%eu4 Cum4 Mer#n$ la esenţă. a lucrarea pe care o putem &ace oric#n$, oriun$e, aceea că înainte $e aiu6i, să încercăm să nu ur#m. Începutul 6inelui este în$epărtarea $e la rău. 4pune Prorocul-FÎn$epărtea%ă-te $e la rău 'i &ă 6ineleB <s.33= Înainte $e a căuta $raostea în inima noastră,$e a o cultiva, tre6uie să ne i%6ăvim $e răul care este în inima noastră. "i care este acest răucare se ri$ică împotriva $raostei4 nvi$ia, slava $e'artă K că suntem mai 6uni $ec#t

aproapele nostru, cine este el să ne spună nouă, ca să ne înveţe4 K toată răutatea care sesăv#r'e'te cu #n$ul 'i cu $orinţa. "i începutul a toate este iertarea.

FDacă iu6iţi pe cei ce vă iu6esc pe voi, ce răsplată mai aveţi, ce răsplată a'teptaţi4 :are nu 'i pă#nii &ac a'a4 Dar Eu vă %ic* iu6iţi pe vrăma'ii vo'tri.B ici este e>amenul iu6irii. Cinesunt vrăma'ii no'tri4 Au cei care ne sparg apartamentul, nu cei care ne'au furat ma@ina, nu ceicare vin cu săbii asupra 6ării noastre. Grăma'ii no'tri sunt cei pe care noi sinuri ni-i &acem.

unt oamenii $espre care noi avem o părere proastă, oamenii care ne tul6ură prin pre%enţalor, prin cuvintele lor, prin &elul lor $e a &i. :amenii $espre care noi spunem* Fasă-mă, că m-

am săturat $e elF. ici tre6uie să începem lucrarea $raostei Cum4 artă Fu pot să-l iert, pentru că este m#n$ruF. ăi $ar tu cum e'ti4 artă ertarea este semnul cel mai răitor 'i piatra $e temelie pe care se %i$e'te mai t#r%iu $raosteaI



DumnezeuF c(nd &-a pogor(t *n lumeF mai *nainte ne-a iertatF ne-a iertat pentru că 1-amtrădat *n RaiF ne-a iertat pentru că ne-am *ndepărtat de poruncile pe care ni le-a descoperitprin prorociF ne-a iertat pentru că nu 1-am primit pe 3iul &ăuF 1-am răstignit Pentru toatene-a iertat >e-a iertat – pentru că ne-a iu7it Ii noi suntem datori să răspundem cu aceea@idragoste.

4ă iertăm, pentru că nu este cu neputin6ă. Au este cu neputin6ă să iertăm pe acest om păcătos din

fa6a noastră. Pentru că Însu@i Dumnezeu l'a iertat. ceasta este cugetarea cea mai de folos.ceasta este raportarea pe care trebuie să o avem fa6ă de aproapele. Înainte $e a-l u$eca eu,tre6uie să mă între6 cum îl u$ecă Dumne%eu pe el4 "i cum îl u$ecă4 murit pentru el

Dumne%eu l-a iertat. 1in oameni cu întrebări de genul- K2are crede6i că pe veri@orul meu, carea făcut a@a @i a@a, poate Dumnezeu să'l ierte?L C#n$ a murit pe cruce a arătat că l-a iertat.

ro6lema lui este* ce va &ace el mai $eparte, va primi această iertare4 Ga răspun$e acestei iertări4

Cum răspun$em noi iu6irii lui Dumne%eu 'i iertării pe care ne-o $ăruie'te4 ert#n$ pe

aproapele nostru. Dumne%eu n-a voit nimic altceva $e la noi în sc)im6 pentru $raostea pecare ne-a $at-o, pentru iertarea pe care ne-a $at-o, ci a voit ca 'i noi, &iecare la r#n$ul nostrusă &acem acela'i lucru cu aproapele nostru. Dacă este să ne asemănăm cu Dumne%eu în ceva,aceasta este puterea $e a ierta. Aoi nu suntem nici fără de început ca Dumnezeu, nu suntem niciatotputernici, nu suntem nici +umină, nu suntem nici devăr, nu suntem nici "ale, nu suntem Rnimic nu suntem. 4untemR pământ. Dar Dumnezeu ne'a c5emat să fim asemenea +ui @iasemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. uterea $e a ierta este însu'ire$umne%eiască. ert#n$ celor ce ne re'esc, ne &acem părta'i la $raostea cu care iu6e'te

Dumne%eu lumea. #nă la venirea lui ;ristos nu puteau oamenii să ierte, $ar prin moartea a

'i prin )arul pe care l-a vărsat asupra lumii ne-a $at această putere 'i această 6ucurie* $e aierta pe cel $in &aţa ta.

1oie@ti să faci un bine lumiiR "ând eram mic, mă gândeam că voi cre@te mare @i voi face un bine lumii. 1oi scrie ni@te căr6i sau voi picta ni@te tablouri, pentru că am auzit că se vând lalicita6ii cu milioane de dolariR Ii stăteam eu, în sătucul meu, acolo, la @coala de pictură din

provincie @i e0ersam @i gândeam că voi face pictura, voi face ni@te tablouri pe care le voi vindecu milioane de dolari la licita6ie, voi face o casă de copii @i voi da bani la to6i săracii care vor venila mine. `sta era planul meu cum voi auta eu lumea. Eu nu @tiam că este Dumnezeu. cumDumnezeu, în negrăita 4a dragoste, mi'a dat această posibilitate ca să aut lumea, nu cu bani carese c5eltuiesc, ci mi'a dat puterea de a ierta păcatele. De a spune- M omnul umne$eu s te ierte

!i s te miluiascM. Ii acest dar este dat nouă tuturor, nu ca o taină a isericii, ci ca o stare asu&letului $e a ierta. Pentru că însu@i )ristos ne'a repetat'o obsedant în predica 4a- Fertaţi 'i vi se va ierta. Cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. u u$ecaţi ca să nu &iţi

u$ecaţi. "i ne iartă nouă re'alele noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri.B ată căiertarea $e la Dumne%eu noi o primim în măsura în care noi în'ine $ăruim iertare.

Ca să înţeleem 'i mai a$#nc această relaţie 'i con$iţie a m#ntuirii noastre, M#ntuitorul ne-a$at pil$a celor $oi $atornici în care cineva care avea o $atorie &oarte mare a &ost c)emat $e

mai-marele său 'i ameninţat că i se vor lua nevasta 'i copiii 'i vor &i v#n$uţi, iar el va &i aruncat în temniţă, p#nă va plăti $atoria. cest $atornic, că%#n$ în enunc)i, s-a ruat 'i acerut în$urare 'i a primit-o. Dar plec#n$ el cu 6ucurie că a scăpat $e at#ta $urere 'i neca%,



$e $urerea $espărţirii $e nevastă 'i $e copii, $e su&erinţa temniţei, a înt#lnit pe cale pe unul $in tovară'ii săi. "i iată că, $e în$ată ce l-a vă%ut, i-a trecut 6ucuria, a uitat 6inele 'i 'i-a a$usaminte că acest tovară' are la el o $atorie, o $atorie neînsemnată pe l#nă $atoria pe care el oavea la stăp#nul său 'i în$ată l-a apucat $e piept 'i-i cerea să-i $ea $atoria. <I= tăp#nul,în&uriin$u-se, l-a c)emat pe acel $atornic, i-a pus înapoi toate $atoriile lui 'i l-a înc)is întemniţă %ic#n$u-i* ADacă eu ţi-am iertat toată $atoria ta at#t $e mare, n-ai putut 'i tu să ierţi aproapelui tău $atoria neînsemnată pe care ţi-o $atora4F.

rin această pil$ă, M#ntuitorul ne arată starea noastră în această lume, că toată relaţianoastră cu Dumne%eu se &ace prin aproapele, prin puterea $e a ierta.Putem ierta @i când trăim într'o adunare, într'o ob@te, dar putem ierta @i dintr'un loc însingurat,dintr'o pustietate. Ae putem tulbura @i mânia @i găsi pricini de nemul6umire în adunare, înconvie6uire cu oamenii, dar putem păstra aceea@i răutate @i nemul6umire @i într'un loc însingurat.@a că, puterea $e a ierta este un ro$ al e>perienţei în$elunate prin care noi încercăm să neapropiem $e Dumne%eu 'i $e esenţa Evan)eliei . De aceea mi se pare că cel mai scurt drum,cea mai simplă @i mai esen6ializată cale de a lucra dragostea este de a oferi iertarea celor care ne

gre@esc. Au adunând bani pentru ca să'i dai văduvelor @i orfanilor, pentru că acesta este un lucrugreu @i anevoios @i s'ar putea nici să nu aungi vreodată să'i ai. u este nevoie neapărată nevoiesă meri p#nă la capătul lumii pentru a în$eplini $orinţa cuiva, $ar să ierţi poţi . !i ales, @tiindcă în sc5imbul acestei iertări prime@ti iertare de la Dumnezeu pentru toate păcatele vie6ii tale. Dar mai presus de aceasta, @tiind că prin puterea de a ierta te asemeni cu Dumnezeu.

Cum să ierţi un om rău4 Cum să ierţi un om care te necăe'te4 • +ducându-ţi aminte de umne$eu, de el care a murit pentru el.• +ducându-ţi aminte c !i tu ai nenumrate datorii.•

+ducându-ţi aminte de oamenii dragi ţie, de "elul în care te porţi cu ei .

"u toate că vedem copii care'@i urăsc părin6ii, părin6i care'@i urăsc copiii @i a@a mai departe. "âtde departe suntem de c5emarea lui )ristos

Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie încetul cu încetul de despătimire, care auînceput să iasă cu încetul din această lume. "are sunt pricinile pentru care urâm un om, pentrucare ne supărăm pe el? re mai mul6i bani? Ae'a păcălit într'o afacere? mers în locul nostruîntr'o călătorie care se oferea de la locul de muncă @i a@a mai departe. oate acestea vin $in

alipirea noastră $e cele materiale, $e cele păm#nte'ti 'i trecătoare. În măsura în care ne$esprin$em $e ele 'i ne în$reptăm mintea către Dumne%eu, către viaţa ve'nică, 'tiin$ că toatesunt $e'ertăciune, iertăm u'or . "tim că A$e'ertăciune este tot omulB 'i Aîn $e'ert se tul6ură tot

păm#nteanulF, cum ne spune prorocul Davi$.

@a că este timpul să ne a$#ncim în noi, pentru că poruncile M#ntuitorului, $e'i sunt at#t $esimple, par simple, cer &oarte multă pro&un%ime $e la noi. Au comple0itate, cer o profunzimecare ne uime@te prin simplitatea ei. Ai se cere ca #n$ul nostru să &ie pururea întors către noi 'i către Dumne%eu, să nu se mai alipească $e cele trecătoare. Pentru că a@a făcând vom @ti să

descoperim în ceilal6i c5ipul lui Dumnezeu pe care îl poartă. "i $acă Dumne%eu a murit pentrunoi Fpe c#n$ noi încă eram păcăto'iF , cum spune postolul avel, cine suntem noi ca să u$ecăm pe aproapele nostru4 cestea av#n$u-le în minte, vom căpăta 'i în$ră%neala necesară pentru ruăciune 'i pentru această în$ră%neală vom primi $e la Dumne%eu 'i răspunsul cererii noastre.



ărintele ela&iil, $u)ovnicul nostru $e la oul eamţ, repeta o6se$ant aceste cuvinte simpleale Evan)eliei, cuvinte pe care le-a repetat M#ntuitorul 'i mai ales &#ntul Evan)elist oanîn Epistolele sale, în Evan)elia sa. oată nevoinţa părintelui ela&iil o concentra aici*

Aartă, ca 'i Dumne%eu să te ierte. C#n$ auni seara, spune* Doamne, iartă-mi tot ce am re'it eu a%i cu cuv#ntul, cu lucrul 'i cu #n$ul ca un om, iartă pe toţi părinţii 'i &raţii 'i măiartă 'i pe mine păcătosul. Sită-te în inima ta 'i $acă ve%i că ai vreo m#nie asupra cuiva, iartă,

ca să nu te culci m#nios. "i $acă ai iertat, poţi să-i spui Domnului* acuma 'i u iartă-mă, pentru că eu i-am iertat, că u ai %isB. "i cu acest t#r s&#nt 'i copilăros, %ice, $ă-ţi su&letul înm#na lui Dumne%eu 'i $acă mori în noaptea aceea, Dumne%eu te ia la D#nsul. <I=

- Ce să &acem $acă vrem să iertăm, $ar tot timpul ne a$ucem aminte ce ne-a &ăcut respectivul om4 Este luptă, nu putem ierta $e la început. Dar $acă avem această lucrare, Dumne%eu prin)arul ău ne aută. Ge$em c#t $e reu este să ierţi, pentru că este reu, este cea mai realucrare. umai oamenii care nu au practicat-o nicio$ată pot spune* FEi mare lucru să tem#ntuie'ti a'a, la urmă spun 'i eu iacă, i-am iertat 'i mă m#ntuiescF. Dar cei care au această

nevoinţă 'tiu c#t $e reu este. ocmai $e asta nu era c)iar at#t $e simplu ce ne spunea ărintele ela&iil* FÎnainte $e somn iartă pe toţi 'i spune* Doamne eu i-am iertat 'i u să măierţi. "i Dumne%eu te m#ntuie'teF.

ceasta este o lucrare permanentă. 7ară @i iară căutăm motive pentru care să'l îndreptă6im pe celdin fa6a noastră- poate a fost obosit, poate'i bolnav, are o educa6ie altcumva decât a mea, nu l'amîn6eles eu corect, am fost eu obosit @i tulburatR 4ă luăm vina asupra noastră. cesta este une0erci6iu du5ovnicesc prin care ne desăvâr@im.

@a ca să nu ne tulburăm, că nimeni nu poate ierta $intr-o $ată, pentru că $acă ar &i a'a u'or,n-ar mai sta această poruncă în milocul Evan)eliei, n-ar mai &ăă$ui Dumne%eu Împărăţia pentru un #n$ pe care noi l-am putea $o6#n$i at#t $e u'or. Este osteneală. Dar prin e0erci6iu,dacă tot timpul vom căuta aceasta, vom reu@i. u6irea, spune &#ntul iluan t)onitul, se poate$eprin$e, poate $eveni un o6icei. ă ne o6i'nuim să #n$im &rumos, să ne o6i'nuim săalunăm #n$urile rele, să nu le cre$em. "i atunci putem $eveni ucenici ai lui ;ristosa$evăraţi, pentru că El a %is* FÎntru aceasta vor ve$ea oamenii că sunteţi ucenicii ai Mei, $acăveţi avea $raoste între voi.B 'a că, prin osteneală, prin e&orturi lăuntrice, aunem laaceastă măsură.

2itropolitul cipriot Atanasie de 1imassol despre 7oala slugii viclene= 8"um este cuputin,ă să te rogi şi să 'ii plin de 'iere 'a,ă de semenul tău: &e poate să nu măn(nc m(ncare

cu untdelemnF dar să-l măn(nc pe 'ratele de diminea,a p(nă noaptea /uF care mergi la7isericăF cu ce te-a 'olosit ;iserica:9



Gin$ecare $e 6oala &ariseismului Qe>traseR

*...

iserica nu ne înva6ă să devenim oameni buni. Au. ceasta este ceva firesc, trebuie să se facă.Dacă nu devenim oameni buni, atunci ce am făcut? cestea sunt lucrurile grădini6ei. 7iserica neînvaţă să- iu6im pe ;ristos, a$ică să iu6im însă'i persoana Domnului nostru isus ;ristos.

*...

Gn e0emplu- m mers la locurile de înc5inare, ne'am înc5inat, am pus ni@te bani în cutie, amlăsat lumânări, untdelemn, pomelnice cu nume, prescuri, totul. cestea constituie îndatoririreligioase. "u toate acestea inima noastră nu s'a sc5imbat deloc. 4'a sfâr@it vremea îndatoririlor noastre, însă am rămas la fel cum am fost mai înainte. /ata să'i atacăm pe ceilal6i, gata să

protestăm, gata să ne o6ărâm ca @i mai înainte. Au se sc5imbă inima noastră. Au dobândimlegătura cu )ristos. Ii aceasta pentru că ne rezumăm numai la îndatoriri, la îndatoririlereligioase.

Ii să @ti6i că ace@ti oameni, oamenii pieti@ti *formali@ti religios, n.n., sunt cei mai periculo@i îniserică. Dumnezeu să ne păzească de ei *... dică, Dumnezeu să te păzească de oamenii pieti@ti, pentru că omul pietist înseamnă o personalitate deformată, care niciodată nu va avea olegătură personală cu Dumnezeu. "i î@i face numai îndatoririle sale fa6ă de Dumnezeu, însă nici olegătură serioasă nu are cu El, iar Dumnezeu nu spune nimic acestui om. Ii vă mărturisesc dine0perien6a mea că nu am văzut vrăma@ii mai răi a isericii ca oamenii pieti@ti *formali@ti, n.n..

tunci când oamenii pieti@ti din iserică, preo6ii, teologii sau oamenii care o fac pe religio@ii auîncercat să'i facă pe copiii lor mona5i sau preo6i, ace@ti oameni au devenit mai răi @i decât

demonii. 4'au ridicat împotriva tuturor. u devenit cei mai răi vrăma@i ai oamenilor.Îmi aduc aminte de unii părin6i care'@i aduceau copiii la omiliile mele, iar când copilul lor la unmoment dat făcea un pas mai mult, ace@tia deveneau cei mai răi oameni @i spuneau cele mai urâtecuvinte despre mine. 7ar eu le spuneam- Dar tu 6i'ai adus copilul la omilie, nu eu.



6dat am spus unui tat a crui "iic a#ea râ#n pentru 0iseric;- +scult5 *-o mai aduce la omilie pentru c mâine-poimâine "iica ta #a de#eni mona/ie !iatunci eu #oi "i de #in.

- *u, 9rinte5 Bai, dar noi # adorm.

'i au trecut !apte ani de când "iica lor a de#enit mona/ie !i înc nu mai #orbesc cu mine.

Ii oameni care nu au pierdut nici o omilie, ci erau totdeauna primii. 2milii, priveg5eri, căr6i,toate. Ii mai aduceau @i pe copii lor, iar când a venit ceasul ca copilul lor, având dreptul săaleagă, a 5otărât să urmeze propriul său drum, atunci ace@ti oameni s'au postat e0act în tabăraadversă @i s'a dovedit că )ristos nu le'a vorbit niciodată în inimă. "i au fost numai ni@te oameni

pieti@ti.

De aceea, oamenii pieti@ti este categoria cea mai dificilă din cadrul isericii. Ii vre6i să mai @ti6i

ceva? ce@ti oameni niciodată nu se vor vindeca, pentru că ei cred că sunt aproape de Dumnezeu.În timp ce păcăto@ii, cei pierdu6i cum mai sunt numi6i, @tiu că sunt păcăto@i. De aceea )ristos aspus că vame@ii @i desfrânatele vor merge în Împără6ia lui Dumnezeu. 7ar despre farisei a spus-K1oi, care sunte6i pieti@ti *fă6arnici, n.n. nu ve6i merge niciodată în Împără6ia lui DumnezeuL. Iiaceasta pentru că niciodată cuvântul lui Dumnezeu nu le'a sc5imbat inima, ci s'au limitat numaila 6inerea unor rânduieli e0terioare.

'a$ar, să luăm aminte la noi în'ine 'i să înţeleem că 7iserica este un spital care netămă$uie'te, care ne &ace să- iu6im pe ;ristos K iar $raostea lui ;ristos este o &lacără carese aprin$e în inima noastră K 'i să ne cercetăm $acă suntem în $raostea lui Dumne%eu. Dacăvedem înlăuntrul nostru toate aceste răută6i, indiferen6e @i viclenii, atunci trebuie să ne [email protected] că nu este cu putin6ă ca )ristos să fie în inima noastră @i să fim plini de o6et.

Cum este cu putinţă să te roi 'i să &ii plin $e &iere &aţă $e semenul tău4 Cum este cu putinţăsă cite'ti Evan)elia 'i să nu-l prime'ti pe &ratele tău4 Cum este cu putinţă să spui că ai at#ţiaani $e sluire în 7iserică, că ai at#ţia ani $e c#n$ e'ti mona), cleric sau orice altceva, iar peal&a în viaţa $u)ovnicească, care este $raostea, care este să-l ra6%i pe &ratele tău, să &aci

puţină ră6$are, să nu o cuno'ti4 Înseamnă că nu ai făcut nimic. "u desăvâr@ire nimic.

)ristos a spus despre acele fecioare că nu le cunoa@te. +e'a aruncat afară din cămara de nuntă, pentru că, cu toate că aveau toate celelalte virtu6i, nu aveau dragoste. "a @i cum le'ar fi spus- De@iave6i virtu6i e0terioare, de@i a6i rămas fecioare, de@i a6i făcut nenumărate fapte, nu a6i izbutit însăesen6a, care are mai mare însemnătate decât toate. Dacă nu ai izbutit aceasta, la ce î6i folosesccelelalte?

+a ce'mi folose@te dacă astăzi mănânc mâncare cu untdelemn sau nu? 4e poate să nu mănâncmâncare cu untdelemn, însă să'l mănânc pe fratele de diminea6a până noaptea.

În 4fântul !unte spuneau- KAu mă întreba dacă mănânc pe@te. Pe pescar să nu'l mănânci, pe@tele po6i să'l mănânci. 2 picătură de untdelemn po6i să mănânci, numai pe producătorul de untdelemnsă nu'l mănânciL. mânca pe aproapele cu limba este mult mai rău decât a mânca o lingură deuntdelemn. Ii totu@i numai la asta rămânem. băgat cineva lingura în altă mâncare care are



untdelemn @i ne putem certa c5iar pentru aceasta- de ce a băgat lingura mai înainte în altămâncare?

1ă da6i seama cât de ridicole sunt aceste lucruri, pentru care î@i bat oc de noi demonii @i oameniicare sunt în afara isericii? "ând se apropie ace@tia de noi, în loc să'i vadă pe oamenii isericiisc5imba6i în 7isus )ristos, în loc să fie ni@te oameni plăcu6i, maturi, ec5ilibra6i, integri, oameni

plini de armonie înlăuntrul lor, din nefericire ne văd cu toate aceste patimi @i acreli @i spun-

' Ei, decât să devin @i eu astfel, mai bine să rămân a@a cum sunt.

u, care meri la 7iserică, cu ce te-a &olosit 7iserica4 'a cum spuneam ieri, ai &ost pe lamănăstiri, i-ai vă%ut pe ărinţi, ai vă%ut &intele Moa'te, ai vă%ut &#ntul Munte, pe Maica

Domnului $e la inos. a toate acestea am mers 'i ne-am întors, $ar care este &olosul $e latoate aceste lucruri4 Ji s-a sc)im6at inima4 m $evenit ni'te oameni smeriţi4 m $evenit oameni mai plăcuţi4 m $evenit oameni mai 6l#n%i în &amilia noastră, în mănăstire4 auacolo un$e lucrăm4 ceasta are însemnătate. Dacă nu vom i%6uti aceste lucruri, cel puţin să$evenim mai smeriţi. ar aceasta prin pocăinţă. ă $evenim smeriţi. "i $acă nici aceasta nu o

i%6utim, atunci suntem vre$nici $e multe lacrimi. untem $e pl#ns. Deoarece, $in păcate,timpul trece 'i se pier$e, iar noi numărăm anii.

*...

De multe ori noi, călugării @i preo6ii, spunem aceste lucruri. Gnul spune- KEu am patruzeci de aniîn mănăstireL. Dar anii sunt spre paguba ta, căci Dumnezeu î6i va spune- KPatruzeci de ani @i încănu ai izbutit să faci ceva? i patruzeci de ani @i încă te mai mânii, mai udeci, te mai contrazici, temai împotrive@ti, încă nu te supui? i patruzeci de ani @i nu ai învă6at primul lucru al vie6iimona5ale? Au ai învă6at prima literă a vie6ii cre@tine? "e să fac cu anii tăi? "e să'6i fac dacă aicincizeci de ani cu spovedanie regulată @i nu po6i răspunde aproapelui cu un cuvânt bun. "e săfac cu toate aceste lucruri?L.



Părintele "iprian >egreanu - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii ?C$C

M"âteva lucruri se pot desprinde foarte clar din această Evang5elie pe care a6i auzit'o.

: primă învăţătură este că suntem cu toţii păcăto'i 'i cel ce %ice că nu este păcătos mincinoseste sau nu 'tie ce %ice sau or6 este, pentru că Dumne%eu îi nume'te pe toţi 9$atornici9 .

Dumnezeu este sub c5ipul acestui împărat, care a socotit într'o vreme oarecare să facă întâlnirecu datornicii săi. o6i sunt datornici o6i, adică nu a zis numai cu unii care erau datornici @i cu

al6ii care erau buni @i cumin6i, nu. o6i sunt datornici. :rice om, $e va trăi numai o %i pe păm#nt, este $ator lui Dumne%eu 'i $ator nu at#t $e mult cu mulţumirea K cu care siur căsuntem $atori, $ar nici măcar neapărat $e aceasta nu ne va între6a Dumne%eu, nu va mereat#t $e $eparte, ci cu $atoria &aţă $e minimul 'i strictul necesar, încep#n$ $e la curăţireaminţii, $e la poruncile lui Dumne%eu cele mari. De la întoarcerea min6ii spre Dumnezeu, cu careeste datoare mintea, de la iubirea fa6ă de Dumnezeu "are ne'a zidit pe noi @i "are ne 6ine pe noi@i cu care suntem datori @i pe care nu o avem. 4au cât facem noi din toată această datorie pe careo avem? Ii cu toate celelalte porunci începând cu prima poruncă care zice- ă iu6e'ti pe

Domnul Dumne%eul tău $in toată virtutea ta, $in tot cuetul tău 'i $in tot su&letul tău.

"are de aici sau de oriunde va putea zice- Eu împlinesc *această poruncă? Aici măcar una dintrecele patru- cuget, suflet, minte, inimă. Gna nu putem zice că suntem desăvâr@i6i @i am împlinit'oaici.

Ii'atunci suntem datori. Deci în primul rând să credem @i să în6elegem că suntem datori. Dupăaceea, să credem @i să în6elegem că Dumnezeu nu cu grăbire dore@te udecata cu cei care suntdatori.

Într'o vreme oarecare, din când în când, DumnezeuR @ti6i cum să ni'+ înc5ipuim? E0act cum untată sau o mamă aude cum se ceartă copiii între ei @i se bat, să zicem că ar avea mai mul6i, :'9 @ivine acolo să facă dreptate între ei. "ând nu se mai poate @i strigătele sunt prea tari @i fiecare vinesă spună că acela mi'a zis @i acela a făcut, te duci să faci dreptate @i să dai fiecăruia după faptelesale. Ii putem socoti că la acest împărat s'a tot ridicat tot strigătul păcatelor celor de os @i alnepăsării oamenilor @i @tiind că lucrurile nu sunt în regulă #cumva sim6im asta, că cel care merge



să facă rânduiala cu datornicii @tie că lucrurile nu sunt în regulă că altfel nu ar face niciodatărânduiala cu ei, că ei @i'ar face datoria(.

"u siguran6ă @tie Dumnezeu că nu suntem în regulă. vem multe păcate, avem multe gre@eli fa6ăde aproapele, fa6ă de El, fa6ă de to6i3 @tie, dar nu se grăbe@te. După o vreme oarecareR Ae dătimp. Au se grăbe@te. "um se zice în popor, Dumnezeu nu bate cu bâta. e lasă, î6i dă timp "umi'a dat lui 7rod > ani după ce a căutat să omoare pe )ristos, încă i'a dat > ani de întoarcere.

Dar vine o vreme, în care Dumnezeu, auzind cum i'a zis lui "ain- 4trigătul sângelui fratelui tăua auns până la mine ' a@a @i nedreptă6ile noastre se ridică înaintea lui Dumnezeu @i vine ovreme când Dumnezeu ne întreabă. "i noi %icem cum, oare, ne întrea6ă4 ă 'tiţi că în primul r#n$, prima 'i cea mai clară înt#lnire cu Dumne%eu este în con'tiinţa noastră. "i nu este ometa&oră, a'a este, Dumne%eu vine să se înt#lnească cu noi în con'tiinţa noastră. cestea suntc5emările de care vorbea @i Părintele rsenie oca, când zicea despre surlele lui Dumnezeu.

rima 'i cea mai importantă c)emare a lui Dumne%eu este cea prin care Dumne%eu ne mustră

prin lasul con'tiinţei, prin care Dumne%eu ne ia la între6ări* Cum ai &ăcut tu asta4 De ce ai viaţa asta4 De ce nu ai r#n$uială cu Dumne%eu4 De ce nu îţi a$uci aminte $e El4 De ce e'ti a'a cum e'ti 'i nu te stră$uie'ti să &ii alt&el4 "i ţi le pune în &aţă. "i $acă un om încă are$estulă sensi6ilitate, $estulă $esc)i$ere în inimă, $estulă su6ţirime a con'tiinţei, se tre%e'teatunci 'i începe să î'i ceară iertare 'i să spună* Doamne, $a, vă$, con'tiinţa mă mustră, îmi

pare rău $e ce am &ăcut 'i mă voi stră$ui să nu mai &ac $e acum. "i Dumne%eu îl iartă. Îl iartă'i ne-ar $a, $acă s-ar înt#mpla numai acolo înt#lnirea cu Dumne%eu, numai la măsuraaceasta 'i $acă omul ar asculta 'i c)iar $acă nu ar putea să împlinească toate, $ar $upă ce ar ie'i $e acolo eli6erat, )otăr#t, ca $e la o spove$anie $e la înt#lnirea lui cu con'tiinţaI

De fapt, 4povedania este o întâlnire mai solemnă cu con@tiin6a noastră @i cu Dumnezeu. Prima oavem noi personal @i trebuie să o avem, după care trebuie să o avem @i acolo, mai ales că noi ne'am obi@nuit să ne în@elăm con@tiin6a, să ne prefacem că nu'i a@a, să o în@elăm în diferite c5ipuri,să spunem că n'ar trebui să fac c5iar a@a, c5iar dacă con@tiin6a îmi spune, n'ar trebui să o iauc5iar pe calea aceea, c5iar dacă con@tiin6a îmi spune să o iau pe calea aceea. De aceea

Dumne%eu a ales această cale a pove$aniei în care nu ne mai putem evita con'tiinţa 'i încare, $e multe ori, con'tiinţa noastră stricată $e păcat sau acoperită $e %ura păcatelor să &ieîntărită 'i $in ura trimisului lui Dumne%eu, pus 'i r#n$uit pentru acesta* ca să ne tre%eascăcon'tiinţa 'i mai viu 'i să ne spună e>act* ată ce %ice con'tiinţa ta ată spre ce tin$e ea 'i tu

nu-ţi $ai seama sau nu înţelei

De fapt despre aceasta zicem, despre întâlnirea aceasta cu con@tiin6a, care la măsura ei mai înaltăeste 4povedania. Dacă omul s'ar limita sau dacă omul după această întâlnire cu con@tiin6a saucu el însu@i sau @i mai mult, prin 4povedanie @i'ar recunoa@te păcatele @i s'ar vedea a@a cum e, în

primul rând ar recunoa@te cum a recunoscut acela înaintea stăpânului că are :%% de tone de aur atâta însemnând $%.%%% de talan6i adică nenumărate păcate @i că nu neapărat, cine @tie, dintrecele văzute asupra unui frate sau celălalt, nu fa6ă de aproapele neapărat, ci datoria lui personalăfa6ă de Dumnezeu, poruncile pe care nu le'a împlinit #pentru că le avea ca datorii fa6ă de El( sunt

nenumărate @i sunt zilnice @i de nenumărate ori pe zi. În primul rând, dacă omul vede această păcăto@enie @i cere iertare- Doamne, mai amână'mă *atunci Dumnezeu îi dă această iertare, nu'+ pedepse@te.



Ii vede6i, acesta a fost iertat pentru că nu a avut viclenia aceea- Po6i să mă ier6i @i pe mine acum?"ă ai mai iertat @i pe acela @i pe acela? +asă, că @tiu eu că nu o să mă trăsne@ti c5iar pe mineacum Au a avut acesta viclenie atunci când a cerut iertare, ci a zis- 7artă'mă, că sunt păcătos.Dacă se mai poate, mai amână'mă, voi încerca să'6i plătesc. avut această sinceritate, încercaresinceră. ă ne &erim $e această ispită pe care am înt#lnit-o la mulţi K 'i la noi în'ine tot timpul

K ca atunci c#n$ &acem păcatul 'i ne mustră con'tiinţa, ne tre%im înaintea lui Dumne%eu sauc#n$ &acem păcatul 'i merem la pove$anie sau c)iar c#n$ &acem păcatul 'i con'tiinţa ne

mustră, continuăm să-l &acem %ic#n$* Dumne%eu este 6un, mă va ierta, mă $uc acolo, mă pl#n puţin, ca$ în enunc)i, %ic Doamne, îmi pare rău 'i Dumne%eu cu siuranţă va ierta. ceastă viclenie ărinţii o numeau păcatul împotriva Du)ului &#nt. $ică nu se iartă at#tatimp c#t tu poţi să te opre'ti, ai toată cuno'tinţa că este păcat, 'tii &oarte 6ine că nu se &ace 'i totu'i îl &aci, pentru că cre%i că Dumne%eu este 6un, e cineva 6un $e &raierit. asY că 'tim noi cum să-l luăm, cum să- vor6im, cum să ne plecăm, c#te lum#nări să- aprin$em 'i apoi

Dumne%eu va %ice* 7ine, 6ineI oricum e 6un. ceastă în'elare a con'tiinţei împotriva lui Dumne%euI e &oarte reu să putem spune că se iartă. ceasta nu o vedem acolo, la acel omcare a venit în fa6a lui Dumnezeu a recunoscut- a@a este, nu a mai c5eltuit @i nu a mai făcut

datorii cu gândul că Dumnezeu îl va ierta, ci @i'a recunoscut păcăto@enia. Au a zis- Dar eu te@tiam bun, blând @i în6elegător @i am mai c5eltuit, am mai făcut multe. De aceasta să ne ferim.

<iceam că dacă omul s'ar trezi la 4povedanie @i la întâlnirea asta cu con@tiin6a @i i'ar părea rău @i'ar recunoa@te păcatele @i ar cere autor, Dumnezeu l'ar ierta @i n'ar veni asupra lui necazuri @isuferin6e.

Că tot ne între6ăm $e ce vin neca%urile 'i su&erinţele peste om4 Dacă omul ar aunge la fine6eaasta de a asculta de glasul con@tiin6ei nu la fine6ea, la normalitatea asta din care dam a căzut,atunci n'ar fi urmat să vină răul @i suferin6a. Dacă @i dam @i Eva @i'ar fi ascultat neîncetatcon@tiin6a @i ar fi răspuns imediat ei, ar fi transformat con@tiin6a care este glasul lui Dumnezeudin noi într'un sfătuitor @i s'ar fi sfătuit neîncetat cu con@tiin6a @i Baiul nu s'ar fi umplut delacrimi @i suferin6e, de obidă @i necazuri @i de durere @i de boală, cum a urmat pe pământ dupăaceea.

Dar omulI noi, în eneral, toţi, nu numai că nu ne oprim $in păcat $upă ce ie'im $e acolo 'i nu neapărat asta e supărarea lui Dumne%eu* că ne cerem iertare, )otăr#m Qsă nu mai

păcătuimR 'i ie'im $e acolo 'i $e multe ori continuăm păcatul $upă ce ie'im $e acolo K nuneapărat asta e supărarea lui Dumne%eu. "i aici este o altă trăsătură pe care tre6uie s-o

înţeleem $in această Evan)elie* că Dumne%eu nu se supără at#t $emult $e păcat în sine. Aune spune că Dumnezeu, atunci când l'a c5emat *prima dată la udecată pe acela pe datornicul cu$%.%%% de talan6i, Dumnezeu era de o supărare @i de o mânieR cum se spune mai încolo, căci cumânie i'a spus Dumnezeu- M4lugă vicleanăRL ' acolo c5iar a fost mânios de@i Dumnezeu nu semânie, nu putem vorbi de partea asta MumanăL, antropomorfică la Dumnezeu. Dar ne $ă $eînţeles că Dumne%eu va &i mult mai aspru c#n$ noi nu iertăm pe aproapele nostru $ec#t c#n$

&acem păcatele. Dumne%eu înţelee neputinţa omului, înţelee slă6iciunea lui nu înţeleeviclenia 'i pre&ăcătoria lui, cum am %is* c#n$ 'tii că nu-i 6ine 'i continui să &aci, $e'i ai puteasă nu-l &aci, ai putea să te opre'ti K aceea iar n-o înţelee. Au că nu în6elege *Dumnezeu, nu

vrea să în6eleagă, nu vrea să treacă cu u@urin6ă. Dar orice păcat al omului, orice neputinţă a lui,o înţelee, te iartă $e mii $e ori, $e te vei întoarce 'i $in cu tot su&letul vei %ice, $e 'apte%eci $eori c#te 'apte* iartă-mă, îmi pare rău, am că%ut $in nou, îmi pare rău, n-am putut 'i iară săcontinui 'i iară să te lupţi 'i iară să ca%i 'i iară te întorci, te va ierta, te va ierta 'i nu vor urma



multe ro%ăvii. Ce nu iartă Dumne%eu e c#n$ omul nu iartă pe aproapele său. ceasta nuiartă Dumne%eu ceasta Dumne%eu va pe$epsi

Ii atunci, dacă peste noi au venit necazuri, suferin6e, boli, neîn6elegeri, multe sunt de noi făcute,adică multe neîn6elegeri le facem noi, nu le vrea Dumnezeu, multe boli ni le provocăm noi din

patimi, nu neapărat că le vrea Dumnezeu, dar din via6a noastră nerânduită. Dar cele pe care letrimite Dumnezeu, acestea n'ar veni dacă omul @i'ar asculta con@tiin6a. A'ar veni Dacă omul @i'

ar asculta con@tiin6a @i ar încerca, s'ar strădui cât ar putea să'@i ceară iertare neîncetat de laDumnezeu la fiecare întâlnire a con@tiin6ei sale cu Dumnezeu @i să fie cât mai deasă aceastăîntâlnire, Dumnezeu l'ar ierta. Ii nu numai atât- @i dacă l'ar ierta pe aproapele său dacă nu l'ar

udeca pe aproapele său. Dacă u$eci pe aproapele tău, c)iar $acă în clipa asta te-ai spove$it,în clipa asta ţi-ai cerut iertare 'i te-ai ruat cu lacrimi 'i Dumne%eu te-a iertat, $ar $acă $upăo clipă în mintea ta u$eci pe aproapele tău, toate vor veni pe capul tău 'i va tre6ui p#nă laultimul 6an să plăte'ti toate 'i vei &i u$ecat pentru toate pe care le-ai &ăcut 'i vor veni neca%uri peste neca%uri 'i $ureri peste $ureri, p#nă le vei plăti pe toate. sta este a$evărul,asta ne spune Dumne%eu, asta e realitatea. ursa tuturor su&erinţelor, a $urerilor, a u$ecăţii

aspre a lui Dumne%eu este u$ecarea aproapelui, asta este.*... În primul rând, ca să fii iertat, trebuie să'6i cuno@ti păcatul, să recuno@ti că e@ti om păcătos.

Aici dam, nici Eva nu @i'au cunoscut păcatul, nu au venit să zică- Da, am păcătuit, am gre@it,am călcat, iartă'ne A'a venit. Deci în primul r#n$ este recunoa'terea păcăto'eniei, aneputinţei 'i a slă6iciunii noastre, a'a cum suntem, $ar 'i iertarea aproapelui 'i iu6irea &aţă$e aproapele, neu$ecarea lui. cestea am#n$ouă au &ost călcate în Hai. ici pocăinţă n-amavut, nici iu6ire &aţă $e aproapele. cestea $ouă sunt aripile su&letului. Cine vrea să se ri$icela cer, are nevoie $e acestea $ouă. re nevoie $e cunoa'terea 'i recunoa'terea neîncetată a

păcatului, recunoa'terea a ceea ce e'ti tu, a nu te mai pre&ace, nici &aţă $e tine, nici &aţă $eceilalţi K pe c#t se poate K 'i mai ales, nici &aţă $e Dumne%eu. În &aţa lui Dumne%eu să nerecunoa'tem a'a cum suntem, să nu ne pre&acem. "i Dumne%eu ne va ierta.

Ii a doua condi6ie- iertarea aproapelui. Ii ca @i c5ip, ne arată Dumnezeu măsura datoriei pe care oavem noi fa6ă de Dumnezeu prin această măsură pe care a pus'o Dumnezeu în această pildă, cânda zis zece mii de talan6i, adică :%% tone de aur, ceea ce nimeni nu poate plăti. 7deea că prin cine@tie ce miloace, prin cine @tie ce încercări, prin cine @tie ce suferin6e, tu î6i po6i plăti acel păcat*este falsă. colo unde se zice Mpână vei plăti ultimul banM nu se vorbe@te despre lumeaaceasta. Înc5isoarea aceea în care cade este osânda sufletului definitivă3 aici poate doar începe

osânda aceea, dar nu se termină, dacă omul nu sfâr@e@te cu udecarea aproapelui @i cu răutateafa6ă de el. 7deea aceasta, că noi am putea plăti păcatele cumva, în vreun c5ip nici într'un caz

inura plată a păcatelor noastre este iertarea &aţă $e aproapele 'i recunoa'terea păcăto'eniei noastre. ceaste este ?oarte simplu. Q...R Au trebuie să înconori pământul, nu trebuie să facilucruri e0traordinare, nu trebuie să ridici biserici, să umpli lumea de apostolat, să atragi popoareîntregi la credin6ă, nu trebuie să mergi nici la 7erusalim, nici măcar nu trebuie să fii desărvâr@it sănu faci păcat. Aici nu po6i să nu faci @i iată că noi facem, noi facem, noi facem nu aceasta ne vamântui "i aceasta, că ne recunoa@tem cum suntem @i că iertăm pe aproapele nostru. "ând nu l'am iertat, toate păcatele vor veni asupra noastră.

"i $e aceea ntonie cel mare %ice* FDe la aproapele nostru este 'i viaţa 'i moarteaB K la astase re&erea. "um te raportezi la el? Dacă îl ier6i, @i'i îngădui @i'l rabzi, cum te'a iertat @i pe tineDumnezeu @i te'a îngăduit @i te'a răbdat @i te'a lăsat @i te'a a@teptat @i nu te'a udecat @i n'ai auzit



vorbe grele din cer către tine, nici poveri grele de pus peste capul tăuR*... @a cum Dumnezeurabdă, să răbdăm @i noi.

utem s&#r'i a'a cum a %is acel mona) $in pustia Eiptului, care pe patul morţii a a$unat multă lini'te, mulţi mona)i înconur#n$u-l 'i vă%#n$u-l cum a murit <într-a$evăr, su&letul lui cu multă lini'te a trecut $incolo, s-a înt#lnit cu puterile înere'ti 'i cu Dumne%eu= 'i minun#n$u-se <ei, căluării=, că în clipa morţii nu mai poţi mima, i-au %is la ultima su&lare*

ărinte, cum ai putut să treci cu at#ta u'urinţă $incolo, cum poţi să ai at#ta o$i)nă 'i nă$e$emer#n$ $incolo 'i ve$em că se 'i împline'te, cumva, nă$e$ea aceasta4 ici ruător mare n-ai &ost, nici lucruri mari n-ai &ăcut în viaţă, în nimic nu ai e>celat, nici în post, nici înruăciune, nici în milostenie, în nimic $eose6it. "i totu'i, meri cu at#ta pace $incolo.

"i el a răspuns cu ultima su&lare* ?raţilor, se va împlini, $ar s-a 'i împlinit cuv#ntul care %iceF-am u$ecat, nici nu voi &i u$ecatF.

-a u$ecat pe nimeni 'i nu era u$ecat $e Dumne%eu 'i merea cu o$i)nă $esăv#r'ită

$incolo.+a măsura aceasta ar trebui să aungem noi, nu la măsura de a nu mai face păcat, pentru că aceeae o măsură pe care numai Dumnezeu @i cei ale@i ai săi ar putea aunge, la măsuri înalte pe carenu le putem pricepe noi. ar noi în )alul în care suntem, să nu &acem păcat, mai ales cele mici4E ca @i cum a@ spune acuma- până săptămâna viitoare să nu fi6i murdari pe mâini Făcând toatătreaba, rânduindu'vă, lucrând. Dar să nu cumva să fie ceva pe mâinile voastre E cu neputin6ă"are ar putea să vină să spună am făcut de toate, am @i mâncat, am @i dormit, dar am mâinilecurate? Au se poate

@a, să ne străduim să ne păstrăm acea cură6enie prin neîncetată 5otărâre @i neîncetată întoarcerela pocăin6ă @i neîncetată rugăciune la Dumnezeu, dar nu să nădăduim că noi, prin puterilenoastre vom realiza ceva. Aici nu @tiu dacă ne'ar folosi. Pentru că dacă am aunge la măsura asta,să nu ne tulburăm cu mintea, cu inima, nu am putea duce povara mândriei @i ne'am coborî, cumzicea Părintele rsenie Mcu iblia la subsuoară în iadL adică am @ti toate cuvintele, cunoscândtot, dar noi, cu mândria noastră ne'am coborî la iad @i s'ar împlini cu noi cuvintele acelea cum sezice în Pateric-

un părinte $e mic a luat un copil 'i l-a crescut în pustie 'i acela n-a vă%ut c)ip al păcatului, nu

'tia nimic, nici măcar nu 'tia cum arată lumea, cu toate petrecerile, cu tot ce înseamnărăutatea lumii. -a vă%ut numai pe părintele său 'i l-a crescut a'a, a auns aproape $ematuritate 'i la un moment $at a murit. EraI în toate strălucea, în ruăciune, în r#n$uială.

"i <mona)ul= cu lini'te mare a %is* Doamne, arată-mi un$e a auns acesta4 "tiin$u-l $esăv#r'it, un$e să aună altun$eva $ec#t în Hai un asemenea om4 "i i s-a $escoperit lui cănu s-a $us în Hai, ci în ia$. : vreme, nu 'tim c#t, că nu cre$em că nu-l va i%6ăvi cumva

Dumne%eu pentru ruăciunile părintelui său. "i spuse <acesta=* Cum se poate a'a ceva4 Eucre$eam că s-a m#ntuit. "i <i s-a spus=* El se lău$a 'i se m#n$rea K în inima lui, nu pe &aţă K 'i prin asta siur îi u$eca pe ceilalţi.

Deci nici nu @tim dacă ne'ar fi de folos. "ă noi ne întrebăm de ce nu ne opre@te Dumnezeudesăvâr@i6i, să nu mai fac păcatul? De ce nu m'a autat aici @i dincolo, că tu te'ai ostenit @i aiîncercat @i ai sim6it că n'ai putut @i ai căzut până la urmă? De ce nu m'a autat atunci? Poate cămai în6elept este Dumnezeu că ne mai lasă să cădem din când în când în diferite păcate, poate nu



mari, mai mici, dar @i acelea urâte @i să ne smerim @i să ne recunoa@tem tot timpul, să @tim cinesuntem, decât să aungem la această măsură a urâ6eniei de a ne crede pe noi cineva.

Dumnezeu să ne auteL

Pr pro' univ dr Petre &emen - Datornicul nemilostiv - Dumnezeu scos din sărite

Datornicul nemilostiv <Hem6ran$t van Hin, c. 1(50=.

7isus a rostit pilda aceasta în conte0tul în care i'a învă6at pe Gcenici ce înseamnă iubirea fa6ă deaproapele @i de câte ori se cuvine a'l ierta. De aceea, Evang5elia programată spre lecturare înduminica acestei săptămâni poate fi definită drept Evang5elia iertării fiindcă î@i focalizează

întregul demers pe marea tema a iubirii divino'umană ce se concretizează în iertare. Datoria colosală

Prin pilda de fa6ă, 7isus ironizează @i totodată condamnă firea stricată @i rea a omului care înrela6ia cu Dumnezeu vrea întotdeauna să i se dea dreptate, iar în cea cu aproapele să fie răzbunat.a, de ce să nu recunoa@tem, în rela6ia cu cei mari, cu cei cu putere @i bogă6ii se comportănefiresc de lingu@itor, pe când în rela6ia cu cei inferiori ia mereu o atitudine despotică. De aceease @i spune că adevăratul caracter al omului poate fi depistat doar când are o func6ie importantă @icând se mânie. Aici că se putea o ilustrare mai evidentă a acestui adevăr decât în pilda cudatornicul nemilostiv.

KGn stăpân, zice Domnul, a c5emat odată pe to6i datornicii săiM, cu scopul de a se face un bilan6al averilor sale @i de a i se @i restitui cu acest prile tot ceea ce i se datora sau măcar de a mai



acorda o amânare pentru cei afla6i în imposibilitate de plată. 4e subîn6elege că pentru to6i venisetimpul scaden6ei. Printre cei debitori s'a aflat @i un oarecare ce datora imensa sumă de zece miide talan6i de argint, adică respectivul avea de restituit stăpânului său nu mai pu6in decât &:%.%%%Og, sumă grea c5iar @i pentru o 6ară @i cu atât mai mult pentru un om.

4e impune sublinierea că 4tăpânul la care se raportează 7isus este Dumnezeu, iar slugiledatornice suntem noi to6i, fiecare cu datoria lui, mai mare ori mai mică. 7isus a pus în scenă cazul

unui împărat, plecând de la premiza că iudeii @tiau e0act că este vorba de Dumnezeu. Ei au fost printre pu6inele popoare ale lumii care aveau sistemul de conducere teocratic în baza căruiaBegele adevărat era Dumnezeu #cf. E0od $:,$>(, iar func6ionarii de stat erau slugile 4ale #Îs.&9,;(.

reţul &ăţărniciei

7deea de socoteală financiară era cunoscută timpului. Era vorba de balan6a financiară ce seefectua periodic pentru cei care luau de la stăpânire în arendă impozitul popula6iei către stat ori

ta0ele vamale. "ei ce luau în arendă impozitele erau tenta6i să'@i însu@ească o parte din bani orisă e0ploateze popula6ia #cazul lui <a5eu(.

Datorând o sumă atât de mare, conform uzan6ei timpului, valabil @i la evrei, cel devenit insolvabilla vremea scaden6ei urma să fie vândut ca sclav împreună cu so6ia @i copiii @i i se confiscau toate

bunurile mobile @i imobile.

Parabola este totu@i greu de interpretat dacă luăm în calcul practica iudaică de a'i eliberanecondi6ionat pe to6i sclavii după @ase ani de sclavie dimpreună cu to6i membrii familiei,indiferent de suma datorată. De re6inut că )ristos @tia bine regula ocului @i de aceea, spune că4tăpânul a poruncit să fie vândut ca sclav. În cazul de fa6ă situa6ia ia o întorsătură dramaticăfiindcă este vorba de vinderea unor străini care nu cunosc mila @i nici legea lui Dumnezeu de a'imai elibera vreodată pe sclavi.

Pilda lui )ristos se focalizează pe ideea că datornicul n'a @tiut să profite de @ansa e0cep6ionalăce i s'a oferit de a rămâne @i cu o sumă fabuloasă de daruri @i în acela@i timp liber împreună cutoată familia sa. Deci putea rămâne @i cu banii @i în gra6iile stăpânului doar pentru simplul faptcă, pentru moment, a făcut un act de smerenie. ine era să fi rămas consecvent în demersul său.

De la su6lim la ri$icol

"azul datornicului din Evang5elie se constituie într'un serios semnal de alarmă pentru noi to6i.4e impune să realizăm cât de u@or putem pierde imensele bunătă6i pe care ni le'a programatDumnezeu, dar pe care, aten6ie, ni le'a @i condi6ionat de porunca iubirii concretizată prin acte decaritate @i prin iertare. m putea c5iar numi pilda de azi de la sublim la ridicol.4copul prioritar al venirii lui )ristos în lume a fost să înve6e, fiindcă Kînvă6ătura +ui toateneamurile o a@teptauM #Îs. C;, C(, iar atăl +'a trimis cu mandatul precis de a fi K+umina

popoarelor ca să ducă mântuirea +ui până la marginile pământuluiM #Îs. C8,9(. "ând s'a numit pe

4ine Însu@i +umina lumii a aten6ionat că El singur de6ine adevărul mântuitor @i ne'a adus tuturor lumina cuno@tin6ei de Dumnezeu, învă6ându'ne @i cum ne putem mântui. ot mesaul 4ău estecentrat pe ideea pildei din Evang5elia de astăzi care ne aten6ionează cu gravitate ca pe ni@teoameni maturi că în func6ie de atitudinea noastră fa6ă de aproapele, Dumnezeu trece aproapeinstantaneu de la milă @i iubire la dreptate @i pedeapsă.



)ristos continuă mesaul dat tot de El prin profetul ce zice- A$acă $reptul se va a6ate $e la$reptatea sa 'i va începe să &acă neleiuire, va muri pentru aceasta. De asemenea, $acă

păcătosul s-a întors $e la păcatul său 'i a început să &acă u$ecată 'i $reptate, pentru aceastael va trăiF <e%. 33, 18-1/=.

m auzit adesea pe unii teologi afirmând că Dumnezeu este doar iubitor, iar nu @i udecător.

Poate că ei au citit altă iblie fiindcă @i aici 7isus ne aten6ionează că vremea socotelilor cudatornicii nu este altceva decât timpul udecă6ii divine, când se va face înfrico@ătoarea evaluare afaptelor omului. cesta va fi iertat @i va afla milă la Dumnezeu, doar în func6ie de mila pe care aavut'o la rândul său, în călătoria acestei vie6i, cu aproapele său. Deci este o mare eroare teologică@i o gravă dezinformare a credincio@ilor dacă li se propovăduie@te e0clusiv un Dumnezeu al mileinu @i al dreptă6ii. r fi cea mai mare nedreptate, după cea mai simplă logică, de a fi iertat dinoficiu atât cel drept @i cinstit, cât @i tâl5arul, 5o6ul @i criminalul.

Con$iţiile iertării a$evărate

+uându'se probabil pe sine ca reper, 4fântul Efrem 4irul afirmă că în iserică to6i sunt 4fin6i @ito6i sunt păcăto@i. firma6ia, dacă nu se referă e0clusiv la sine, este cam îndrăznea6ă. Poate voiasă spună că to6i sunt păcăto@i, iar sfin6i numai ca voca6ie, ca devenire. "are oare dintre noi, c5iar dacă ne'am numi sfin6i asemenea celor din iserica primară, în baza 5arului primit la botez, am

putea spune că suntem oameni după inima lui Dumnezeu? Este o amăgire să credem că îniserica primelor veacuri erau numai sfin6i.

"itându'l pe profetul 7saia, 4fântul Pavel constată @i el cu amărăciune că Atoţi s-au a6ătut,împreună, netre6nici s-au &ăcut. u este cine să &acă 6inele, nici măcar unul nu esteF <Hom.3,12=. În orice caz, învă6ătura lui 7isus este categorică, singurul bine pe care'l poate face omul pe

pământ este practicarea iubirii, concretizată @i prin iertarea aproapelui ori de câte ori s'ar impune,avându'+ ca model doar pe Dumnezeu.

r mai &i totu'i ceva $e a$ăuat 'i anume c#n$ 'i $e c#te ori îl iertăm pe aproapele nostru4 "i mai ales $e c#te ori tre6uie să-l iertăm4 re6uie oare să traem conclu%ia pripită că isus neo6liă să iertăm pur 'i simplu, $in o&iciu, &iin$că a'a ar ierta 'i Dumne%eu4 Băspunsul îl aflămtot în Evang5elie.

Petru a întrebat în numele tuturor- A$e c#te ori, $acă mi-a re'it un &rate, tre6uie să-l iert4F.Băspunsul în perfect acord cu iblia îl dă doar 4fântul +uca #cap.$=( unde zice- ADacă &rateletău păcătuie'te împotriva ta, mustră-l "i $acă-i pare rău iartă-l "i c)iar $acă păcătuie'teîmpotriva ta $e 'apte ori pe %i 'i tot $e 'apte ori pe %i se întoarce la tine 'i %ice* UÎmi parerăuV, să-l ierţiF

Este clar că +uca îl completează pe !atei. De re6inut că termenul KfrateM sau KsorăM se referă, încazul de fa6ă, la cei de aceea@i credin6ă cu tine. 2 condi6ie necesară a iertării rămâne totu@iregretul pentru gre@eala e0teriorizată printr'un gest u@or sesizabil. Deci îl ier6i doar dacă îi pare

rău @i se pocăie@te întrucât nu'i folose@te la nimic să'l ier6i din oficiu, fiindcă în acest caz nu'ivorba de o iertare propriu'zisă, ci de o pură teorie, atât din partea ofensatorului, cât @i a celuiofensat.

Cre'tin cu intermitenţe



"5iar dacă iertarea devine poruncă nelimitată întrucât cifra @apte e0prima în ntic5itatedesăvâr@irea @i cu atât mai mult de @apte zeci de ori câte @apte, pentru cel care nu'@i regretăgre@eală @i nu'@i cere iertare nu e0istă de fapt iertare decât în teorie. Profetul 7ezec5iel spunea căDumnezeu nu vrea moartea celui păcătos, ci ca să se întoarcă de pe căile gre@ite ale păcatului @isă trăiască #7ez. $>,;&(. Pe de altă parte, să nu ne înc5ipuim că ar fi suficient doar regretul pentru

păcatul comis, ci se impune încetarea imediată de a mai păcătui @i dacă se poate reparareaacestuia. 1ame@ul <a5eu a spus că restituie tot ceea ce a luat cu de'a sila @i întoarce c5iar

împătrit.

Au'mi pot permite să'i gre@esc la infinit aproapelui meu, să'l efuiesc de miliarde apoi să nu maifur, pozând în om cinstit @i mâncând lini@tit banii, plecând de la premiza că acela, fiind un buncre@tin, mă iartă mereu. u avem voie să ne amăim, cum $in păcate cre$ mulţi, că Dumne%eul $escoperit nouă $e ;ristos este $oar milostiv 'i iu6itor 'i mă iartă întot$eauna $in o&iciu &ărăa necesita vreun e&ort $in partea mea. Cine cre$e ast&el, nu cite'te criptura $ec#t pe

parara&e.

rostia 'i ne'tiinţa nu scu%ă re'ealaDin te0tul de azi se mai deta@ează ideea că to6i gre@im ca oameni, atât unii fa6ă de al6ii, cât @i to6ilaolaltă fa6ă de Dumnezeu @i avem nevoie acută de iertare. Printre ultimele cuvinte de pe cruceale lui 7isus au fost @i acestea- ADoamne, iartă-le că nu 'tiu ce &acF. Într-a$evăr, unii $intre cei ce luaseră parte la supliciul lui isus o &ăcuseră $in ne'tiinţă, $ar cum isus se roaă 'i pentruace'tia $enotă clar că suntem vinovaţi la Dumne%eu 'i pentru păcatele pe care le-am săv#r'it

&ără intenţie 'i $in ne'tiinţă, a$ică pe care nu le con'tienti%ăm că sunt rave 'i că necesităispă'ire.

Dacă nu cuno@ti un păcat, nu rezultă în mod automat că nu e@ti @i vinovat, a@a cum necunoscândo lege omenească pe care o încalci nu'6i acordă nimeni prezum6ia de nevinovă6ie. "5iar dacăuneori ne@tiin6a poate mic@ora vina, în nici un caz nu o poate desfiin6a cu totul.

În concluzie, prin această pildă 7isus a vrut să ne înve6e două lucruri- primul c noi trebuie s ne recunoa!tem gre!elile noastre, iar al doilea c trebuie s iertm celor care ne gre!esc nou, dac #rem ca la rândul nostru

s "im iertaţi de umne$eu-Milosti#ul.



Preot David 2arianF parohia >untaşiF "onstan,a - Predică la Duminica a $$ după Rusalii -Iertarea creştină

7ubi6i fra6i @i surori întru Domnul, un biat a mers odat s "ac ce#a, "r s aibbinecu#ântarea prinţilor lui. ar, din ne"ericire, a "ost #ictima unui accident rutier în urma

cruia !i-a pierdut ambele picioare. +u$ind despre neca$ul care s-a abtut asupra lor, au alergat s-!i #ad copilul, care $cea "r picioare pe patul spitalului. ând prinţii l-au #$ut, el le-a spus; ,,M #eţi ierta=@ +lergând spre el, amândoi prinţii l-au îmbrţi!at !i i-au spus; ,,esigur,de%a te-am iertat.@ +tunci biatul a spus; ,,+tunci pot s triesc "r picioare.@

m dorit să încep cu această întâmplare reală petrecută în zilele noastrea pentru a vă arăta că sunt pu6ini oameni care pot să trăiască fără iertare. !ântuitorul nostru 7isus )ristos a vorbit frecventdespre iertare, toate pildele @i minunile 4ale având drept concluzie iertarea, iertarea pe care o

primim fie de la Dumnezeu, fie o primim sau o dăm semenilor no@tri.

stăzi 4fânta Evang5elie ne prezintă o frumoasă pildă despre datornicul nemilostiv, această pildăfiind de fapt un comentariu asupra a două lucruri pe care le'a spus !ântuitorul 7isus )ristos-

,,?ericiţi cei milostivi, că aceia se vor miluiB <Matei 5 += precum @i te0tul din rugăciunea



Domnească- ,,"i ne iartă nouă re'elile noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'triB <Matei ( 12=.

1ăzând tentul acestei parabole, am decis ca astăzi să vă vorbesc despre iertare.

Drept măritori cre@tini, sluga nemilostivă, spune !ântuitorul nostru 7isus )ristos, a fost iertată deo datorie de $%.%%% de talan6i. 7mediat după aceea, această slugă l'a apucat de gât pe un altul,

care îi datora doar câ6iva bănu6i. Datoria pe care el o datora stăpânului era de $.;:%.%%% de orimai mare decât cea a celui ce îi datora lui bani. Diferen6a între datorii este ame6itoare.

!ântuitorul 7isus )ristos dore@te să sublinieze prin aceasta faptul că oamenii nu ne pot facenimic care să se compare cu ceea ce i'am făcut noi lui Dumnezeu. Păcatul nostru este cel care acondus la moartea Fiului 4ău. Dacă Dumnezeu ne'a iertat această mare datorie, ce este dincolode orice plată, atunci @i noi trebuie să iertăm gre@elile mai mici ale semenilor no@tri, altfel nu

putem spera la mila lui Dumnezeu. ,,ot a'a 'i atăl Meu cel ceresc vă va &ace vouă, $acă nuveţi ierta K &iecare &ratelui său K $in inimile voastreB, spune M#ntuitorul isus ;ristos <Matei

18 35=. ceasta a fost numită etica lui ,,IDBL. Deoarece Domnul ne'a iertat imensa datoriea păcatului, pe care noi nu am putea să o plătim sau să o anulăm de la noi, suntem a@adar obliga6isă îi iertăm pe to6i cei care ne'au rănit.

Pe de altă parte Dumnezeu nu iartă cum iertăm noi, oamenii."e ar fi dacă Dumnezeu ar ierta înmodul în care iertăm noi uneori? Aoi spunem de e0emplu- ,,Ei bine, te iert, dar nu uit.L "um ar fisă ne spună a@a Dumnezeu? Aoi spunem- ,,e iert, dar nu mai vreau să am de acum de'a face cutine.L "um ar fi să ne spună a@a Dumnezeu? Aoi spunem- ,,ine, bine. cum trec cu vederea, dar dacă se mai repetă o dată, o singură dată, atunci gata.L "um ar fi să ne spună a@a Dumnezeu? Dinfericire El nu iartă cum iertăm noi.

Desigur, unii vor avea mereu de obiectat- ,,Cum te a'tepţi $e la mine să iert 'i să tot iert $upătot ce mi-a &ăcut4B Dacă respectiva persoană ar putea să îi spună aceste cuvinte în &aţă

M#ntuitorului ;ristos, uit#n$u-se în oc)ii ui, sunt siur că l-ar au%i spun#n$* ,,Dar, $ar cespui $e toate #n$urile tale rele4 Ce spui $e $atoriile tale4 Ce spui $e sarcinile pe care ai e'uat să le &aci4 Ce spui $e minciunile tale4 Dar $e relele &ăcute cu lim6a ta ascuţită4 De ura ta4

u ţi-am iertat Eu oare $atoria ta cea mare4 "i atunci $e ce nu ierţi 'i tu acestora4B

n preot, dorind s îndrepte o gre!eal "cut de unul dintre enoria!ii s ctre un om de a"aceri,

i-a spus odat acestuia; ,,+r "i bine s îl iertaţi pe omul care #-a gre!it. *u a dorit s "ac acest lucru, iar pe de alt parte are "amilie, copii de crescut, are greutţi. B promit eu c are s seîndrepte. *u ţineţi ranc/iun.@ 6mul de a"aceri, pri#ind s"idtor ctre preot a spus; ,,omnule,eu nu iert niciodat@. u mult blândeţe preotul i-a rspuns; ,,omnule, atunci sper c nu #a "ine#oie niciodat s "iţi iertat@.

De ce re&u%ăm să iertăm4 rincipalul motiv pentru care maoritatea $intre noi nu iertăm estecă nu $orim să &acem aceasta. He&u%ul $e a ierta ne &ace să ne simţim superiori $in punct $eve$ere moral &aţă $e celelalte persoane. "i totu'i înver'unarea 'i ostilitatea $in interior se

răsp#n$esc repe$e ca 'i cancerul. e &ace să acu%ăm rapi$ 'i să &im u'or irita6ili. În noi se$e%voltă comple>ul $e martir. Începem să ne pl#nem sinuri $e milă. ar în scurt timpîncepem să ne simţim 6ine în starea aceasta mi%eră. uţini oameni sunt mai mi%era6ili $ec#t aceia care re&u%ă să ierte.



M#ntuitorul isus ;ristos ne spune că un alt motiv pentru care re&u%ăm să iertăm este acelacă nu ne consi$erăm vinovaţi în &aţa lui Dumne%eu. :mul care a acceptat iertarea lui

Dumne%eu ca sinura sa speranţă pentru cer nu poate să re&u%e să îl ierte pe celălalt.

Au e0istă mod mai bun de a scăpa de du@mani decât prin iertare.iteam deun$i o declaraţie a unui om; ,,Mâine #oi împlini LD de ani !i nu am nici un du!man înaceast lume.@ el care îi lua inter#iu s-a mirat; ,,traordinar5@ ,,a@, a spus btrânul, ,,toţi

au murit înaintea mea.@

Este @i aceasta o cale dacă vrei să nu ai du@mani- să trăie@ti până când î6i mor to6i.

n alt ca$; în pu!crie un criminal era pe moarte. /emat pentru al spo#edi, preotul l-a întrebat dac !i-a iertat toţi du!manii. ,,9rinte@, a $âmbit el, ,,nu am du!mani. I-am ucis pe toţi.@

7ată altă cale, enorm de distructivă, de a scăpa de du@mani.

Gnul dintre beneficiile iertării este starea emo6ională @i fizică bună.7e spune c un om bolna# s-a #indecat brusc de anemie. Medicul l-a întrebat dac s-a întâmplat ce#a special în #iaţa lui în ultimele $ile. ,,a@, a rspuns respecti#ul. ,,eodat am putut s îl iert pe un om cruia îi purtam o pic imens în momentul în care am putut "ace aceasta, am

putut !i s spun da #ieţii.@

7ertarea face adevărate miracole în vie6ile celor care o acordă, precum @i în ale celor care o primesc.

6 asistent a implorat s "ie iertat pentru o gre!eal care a dus la moartea unui pacient. upce a "ost iertat !i i s-a acordat o a doua !ans, de care a#ea o ne#oie disperat pentru a do#edic este capabil, ea a a%uns s conduc un mare spital, "iind una dintre cele mai apreciateasistente din ora!ul su.

Primul autor ne înva6ă să ne îngriim imediat de rănile mici, deoarece dacă nu sunt îngriite, setransformă în inflama6ii periculoase. 2 persoană în6eleaptă acordă primul autor c5iar @i unei rănimici, înainte să devină mai periculoasă.

!icile ,,răniL sunt neîn6elegerile zilnice pe care le avem cu familia @i cu prietenii. 2 micăranc5iună, o nemul6umire se poate amplifica în timp @i poate deveni cancer pentru sufletelenoastre. rebuie să ne îngriim imediat de aceste sentimente pentru ca să nu crească @i să ne facădu@mani.

rebuie să le tratăm cu ,,primul autorL al iertării. ,,oarele să nu apună peste m#nia voastrăB, aspus &#ntul avel <E&eseni ! 2(=. 4ă ne îngriim de ea imediat. 4ă iertăm a@a cum am fost @inoi ierta6i de !ântuitorul 7isus )ristos. 4ă iertăm în acea zi, în acel moment, pentru a împiedicarăspândirea cancerului urii. Aimic nu calmează @i nu reduce încărcătura de ostilitate a@a cum o

face iertarea. Au e0istă ,,prim autorL mai eficient pentru refacerea rela6iilor distruse.

!ă întreba cineva într'o zi- ,,De câte ori trebiuie să iertăm? Petru l'a întrebat într'o zi pe!ântuitorul 7isus- ,,Doamne, $e c#te ori va re'i &aţă $e mine &ratele meu 'i-i voi ierta lui4:are p#nă $e 'apte ori4B De @apte ori înseamnă de multe ori. Gnii dintre noi nu suntem în stare



să iertăm nici măcar o dată. Dar 7isus i'a răspuns- ,,etru, nu e>istă limită la iertare. u $e'apte ori ci $e 'apte%eci $e ori c#te 'apteB dică de patru sute nouăzeci de ori "u alte cuvinteiertarea nu este un act, ci este o atitudine, o atitudine născută din faptul că noi cre@tinii, cărora ne'a fost iertată o datorie pe care nu am fi putut'o niciodată plăti, trebuie să trăim în lume înarma6icu spiritul iertării, pentru a vindeca răni, pentru a îndrepta gre@eli, pentru a sc5imba societatea

prin iertare.

u6iţi cre$incio'i cea mai mare virtute cre'tină este iu6irea. Ea este viaţa noastră 'i nu putemtrăi &ără aceasta, avem nevoie $e ea ca $e aer. De aceea, spune &#ntul Evan)elist oan* Dumne%eu este iu6ire. ar iertarea, împăcarea, milostenia, cercetarea 6olnavilor, primireastrăinilor 'i altele asemenea sunt &iicele cele mai mari ale iu6irii cre'tine.

7ubirea de Dumnezeu @i iubirea de aproapele, sunt poruncile cele mai mari din 4fânta Evang5eliecare stau la temelia mântuirii noastre. De felul cum vom @ti să iertăm, să autăm pe aproapele, sărăbdăm pe to6i, să facem pace, să nu ne răzbunăm, de aceasta depinde pacea noastră, bucuriavie6ii noastre, mântuirea fiecăruia dintre noi.

Dar ce să facă acei cre@tini, care î@i cer iertare de la cei cu care sunt certa6i, dar aceia nu vor să'iierte? 4ă facă ce ne înva6ă 4fin6ii Părin6i. Întâi să se roage lui Dumnezeu pentru îmblânzireavrăma@ilor lor. 4ă ceară sfatul du5ovnicilor lor @i să le respecte cuvântul. poi să'@i ceară

personal iertare de la cei cu care sunt certa6i, prin cuvintele- ,,7artă'mă, frate, pentru toate câte 6i'am gre@it @i Dumnezeu să te ierteL

7ertarea să se facă cel mai bine în biserică sau în casa unuia dintre ei sau în casa preotului. Dacăcearta este vec5e @i mare, împăcarea să se facă în prezen6a preotului @i să se înc5eie cu orugăciune de mul6umire @i c5iar cu o masă cre@tinească sau acordarea reciprocă de daruri. Dacăaproapele nu vrea să ne ierte, să urmăm sfatul du5ovnicului, să cerem iertare de trei ori @i a@a,dacă nu ne mustră con@tiin6a, ne putem împărtă@i cu 4fintele aine. 7ar dacă încă suntem tulbura6i@i ne c5inuie gândurile de răzbunare, să amânăm 4fânta Împărtă@anie, ca să nu ne fie spre osândă.4merenia @i rugăciunea curată ne auta cel mai mult la împăcare. "ine urmează calea aceasta,acela nu este departe de mântuire

itim în 9ateric c un clugr tânr s-a dus la un si/astru btrân !i i-a spus c are #ra%basupra cui#a !i nu-l poate ierta nicidecum. Wadarnic l-a îndemnat btrânul la iertare, cucenicul nu #oia s-l ierte. +tunci du/o#nicul a $is ucenicului; ,,7 spunem împreun atl nostru, "iule5@ 9e când ucenicul $icea; ,,'i ne iart gre!elile noastre, precum !i noi iertm

gre!iţilor no!tri@, btrânul îi spuse; ,,*u a!a, "iule5 i s $icem; ,, 'i nu ne ierta nou gre!elilenoastre, precum nici noi nu iertm gre!iţilor no!tri5@ +u$ind aceasta ucenicul, a c$ut în

genunc/i !i a $is; ,,Iart-m, printe, c am gre!it5 in clipa aceasta am iertat pe "ratele meu5@

@a să facem @i noi, fra6i cre@tini. 4ă cerem iertare întâi @i să iertăm cu dragoste pe to6i, ca să fim@i noi ierta6i de Dumnezeu pe pământ @i în cer. "ăci fără iertare nu avem mântuire, nici nu putemzice atăl nostru.

ă ruăm pe Dumne%eul $raostei 'i al milei, pe ?iul lui Dumne%eu, Care -a răstinit pe

cruce $in $raoste pentru noi, să ne împace pe toţi în numele ău, 'tiin$ că $raostea numoare nicio$ată min.



2arius 2atei - De7itorul neiertător

Dumnezeu iartă din plin. ierta înseamnă a scuti pe cineva de o pedeapsă, a@a cum tatăl î@i iartă

copiii obraznici. ierta înseamnă a trece vina cu vederea. !ai mult, a ierta presupune a nu maiconsidera vinovat pe cineva. "erem iertare pentru toate gândurile inadecvate.

Datornicului nemilostiv i se iartă o datorie uria@ă, imposibil de rambursat. Dar el nu î@i poateierta colegul de ceva mărun6i@ insignifiant.

Pentru a fi ierta6i, să venim la Dumnezeu #să renun6ăm la orgoliu( Dumnezeu ni 4e descoperă prin iertare.

2are )o @i !in #vietnamezul ateu( credea în iertare? În testamentul său spunea- !erg să măîntâlnesc cu tov. 4talin.

pelul biblic este călduros- Împăca6i'vă cu Dumnezeu, în numele lui )ristos, vă rugăm fierbinte)ristos derana, prea a întrecut măsura, prea îi ierta pe to6i, prea făcea #prea multe( minuni, era

prea frumos să fie adevărat...

2 oaie se rătăce@te. 4are pe fundul văii, tentată de iarbă. r vrea să se ca6ere înapoi, dar nu mai poate. Păstorul îi identifică pozi6ia imediat, dar nu o scoate cu for6a. După un timp, păstorulcoboară după ea. Dacă ar fi scos'o prea repede s'ar fi zbătut. Dumnezeu ne iartă toate fricile,

spaimele @i derutele. +ipsa iertării- lumea este în clocot, fierbe #stare de alarmă(. Doamne, iartădebitele noastre, a@a cum @i noi iertăm debitorilor no@tri.

Persoanele an0ioase iartă greu. Întotdeauna, iertătorii sunt mai ferici6i. În multe cazuri, iertătoriisunt mai sănăto@i. 4ă învă6ăm să iertăm

Peste 2cean e0istă <iua 7ertării, prima duminică din august. 7ertarea ne oferă de toate, de la for6ăla buna dispozi6ie.

Primii cre@tini î@i iertau călăii, 4fin6ii înc5isorilor î@i iertau tor6ionarii- 4ă nu ne răzbuna6iPrin ură, nu vom rezolva nici un conflict. 4ă începem cu rugăciunea pentru du@mani. 4ă arătămclemen6ă #într'o lume crudă(.

"itez rar poezii, dar l. !acedonsOi merită e0cep6ia-



Iertare, sunt ca oricare om, M-am îndoit de a a putere, +m râs de s"intele mistere,e sunt în "iecare-atom.

Iertare, sunt ca oricare om,

7unt ticlosul peste care, ac se ls o-ntristare, e toţi se simte prigonit. ar, oamne,u nu m-ai prsit,7unt ca oricare om, iertare5

Jnaltpreas'in itul PimenF arhiepiscopul &ucevei şi Rădău ilor - >u putem cere iertareaF dacăț ț

nu iertăm



1ia a cre tină este frumoasă. Poruncile lui Dumnezeu sunt u or de împlinit. Hugul !eu este bun,ț ș ș povara !ea este u oară, spune !ântuitorul 7isus )ristos. i noi trebuie să fim buni i iertători.ș Ș ș

"ine nu gre e te aproapelui sau cui nu'i gre im noi? i ne iartă nouă gre elile noastre, precum iș ș ș Ș ș ș

noi iertăm gre i ilor no tri.ș ț ș

În 4fânta Evang5elie, !ântuitorul ne vorbe te tocmai despre iertarea datornicilor sau a datorieiș

noastre fa ă de Dumnezeu i fa ă de semenul nostru. dică, suntem datori să ne iubim unii peț ș ț

al ii. 4untem datori să ne iertăm unii pe al ii. Aoi greu iertăm, de i gre im foarte mult nu numaiț ț ș ș

fa ă de aproapele, ci i fa ă de Dumnezeu. i cerem să ne ierte gre elile noastre, dar noi nuț ș ț Ș ș

iertăm.

Dacă vrem ca Dumnezeu să fie milostiv cu noi, i noi să fim milostivi cu semenii no tri. Ae'auș ș

înurat, ne'au ocărât, ne'au blestemat, ne'au defăimat, ne acuză de fel de fel de lucruriR 4igur căne mâ5nim, dar trebuie să iertăm, ca i Dumnezeu să ne ierte pe noi de gre elile noastre.ș ș

<?rament $in pre$ica Înaltpreas&in itului ărinte imen, ar)iepiscopul ucevei 'i Hă$ău ilor ț ț

- la slu6a $e s&in ire a 6isericii paro)iale $in localitatea ili tea - 1( auust 2015=ț ș

IP& Antonie Plămădeală - Pilda datornicului nemilostiv - 4 lume dominată de 7unătateainimii



În scurta +ui via6ă pământească @i în @i mai scurta perioadă de activitate publică, !ântuitorul aînvă6at în mai multe feluri. Gneori prin cuvântări @i c5iar destul de lungi, cum este, de pildă,Predica de pe munte, re6inută probabil în întregime în Evang5elia după !atei, alteori sub formăde rugăciuni, cum a fost, de pildă. !area rugăciune din Evang5elia J"ă to6i cre@tinii să fie unaL,alteori prin minuni, când voia ca cei ce'+ înconurau să tragă concluzii directe asupra puterii luiDumnezeu @i asupra puterii învă6ăturilor 4ale. Învă6a @i când răspundea la întrebări ocazionale,

precum- JGnde se cade să ne rugăm, în muntele acesta #/arizim( sau în 7erusalim?J ' @i atunci îiînvă6a despre Dumnezeu @i despre rugăciune sau întrebat dacă Jse cade să plătească impoziteJ, îiînvă6a cum trebuie să se poarte fa6ă de puterea lumească @i fa6ă de societatea în care trăiau. În alte

împreurări îl întrebau- "e se cuvine să facă cu o femeie prinsă în adulter, s'o omoare cu pietresau nu? @i atunci le vorbea despre iubire @i iertare.

mai învă6at @i prin parabole. Parabolele sunt scurte istorioare care ilustrează o idee @i suntfoarte frecvente în metoda omiletică @i pastorală a !ântuitorului. Folosirea lor era în obiceiulvremii @i mai ales, în practica 2rientului. 4e urmăreau u@or @i se în6elegeau fără prea marieforturi intelectuale @i nici nu necesitau o pregătire intelectuală superioară. Întotdeauna s'au

bucurat de aprecierea ascultătorilor. Ii noi spuneam adesea parabole @i tot atunci când vrem săilustrăm o anumită idee. m observat din practica mea de predicator că o parabolă, o istorioară,

cât de scurte, refac aten6ia ascultătorilor @i fi0ează de îndată ideea, oricât ar fi ea de abstractă @iteoretică.

Parabolele se 6in minte u@or. Ii 6inându'se minte u@or, pot fi transmise cu aceea@i u@urin6ă. !i'amauzit multe istorioare repetate de credincio@i care nu mă ascultaseră în duminica respectivă aici,în biserică. +e fuseseră de îndată comunicate de prieteni. E mai greu să transmi6i o învă6ăturăteoretică, abstractă, un adevăr dogmatic e0pus în formule clasice, dar atunci când acela@i lucru i'lspui credinciosului sub forma unei istorioare, sub forma unei parabole, el îl în6elege de îndată.!etoda !ântuitorului e un bun e0emplu pentru predicatori.

În Evang5elia de astăzi, !ântuitorul ne spune o astfel de parabolă. Dacă am aduna aparte parabolele 4ale, ne'am da seama că avem în ele piese de mare frumuse6e @i de mare valoarefilosofică @i literară. De altfel acela@i lucru se poate spune despre întreaga iblie. PoeziaPsalmilor, scri@i cu multe genera6ii înainte de )ristos în original erau în versuri ' de cine poate fi



întrecută @i nu numai în epocă? Poeme ca 7ov, "ântarea cântărilor, Ester, Proverbele @i Eclesiastulau fost lăsate e0clusiv în seama regilor. "ultura nu s'a folosit de ele @i nu le'a însu@it decâtindirect. Aoul estament con6ine imne @i poezii pe cele mai variante teme, de o inefabilăfrumuse6e @i alcătuite cu toate miloacele genului. "e poem e0traordinar despre dragoste estecapitolul $& din Epistola 7 către "orinteni "e imn asupra suferin6ei sunt capitolele privitoare laPatimi, care reiau un celebru imn din 1ec5iul estament scris de 7saia în cap. :& al "ăr6ii sale "e

poem dedicat înnoirii min6ii @i în6elepciunii e capitolul $; din Epistola către Bomani

)eidegger a introdus în istoria filosofiei pe 4ein zum ode #e0isten6a spre moarte(, din care s'anăscut un întreg curent filosofic, dar se @tie că e luat din 7 "orinteni C, 8. "e poem mai limpede,vec5i de ;%%% de ani, dedicat muncii, mai avem ca cel din 77 esaloniceni &,>'$C? Ii care poemîncifrat din vremea noastră ' a devenit @i asta o modă ' se poate compara cu pocalipsa?

1ec5iul estament e plin de epopei care ar putea figura la loc de mare cinste în orice 7storie aculturii @i nu lipsesc din el nici elementele de civiliza6ie @i de istorie a mentalită6ilor. Din ambeleestamente istoria literaturii ar avea e0trem de multe de învă6at.

Epopeea Facerii, epopeea întoarcerii din Egipt, fragmente nenumărate din Profe6i, toate la un locar putea constitui, dincolo de ceea ce înseamnă ele pentru două religii @i în cre@tinism pentru maimult de o mie de confesiuni, un mare capitol din istoria culturii omene@ti, alcătuit din crea6iioriginale, pline nu numai de idei, legende, viziuni profetice, ci @i de mari frumuse6i de stil. r descoperi marelui public crea6ii ale geniului omenesc datorate unor inspira6i incontestabil, pelângă care marele public, interesant de altfel de problemele culturii, trece cu o în6eleasăindiferen6ă. Ae oprim aici numai pentru că nu acesta este scopul vorbirii noastre de azi, dar e0emplele s'ar putea înmul6i mult mai mult.

Evang5elia de azi ne aminte@te de una din Parabolele lui 7isus. 4e află undeva în nord, în/alileea, în patria +ui, cum spun adesea evang5eli@tii, pentru că acolo e @i Aazaretul în care senăscuse @i "apernaumul în care se stabilise mai târziu.

Era împreună cu ucenicii. 1orba îl adusese să dezbată tema impozitelor, pentru că a venit un perceptor care i'a cerut c5iar +ui să'@i plătească impozitul anual pentru templu. tunci s'aîntâmplat minunea când !ântuitorul l'a trimis pe Petru să arunce undi6a în !area /alileii,spunându'i- Au s'ar cădea să plătim acest impozit, fiindcă rabinii sau învă6ătorii +egii luiDumnezeu sunt scuti6i de darea pentru templu, dar deoarece te'ai grăbit să spui că îl vom plăti,

du'te @i aruncă undi6a @i în primul pe@te pe care îl vei prinde, vei găsi un satir. "u acesta plăte@teimpozitul pentru tine @i pentru mine. 7mpozitul era de două dra5me de persoană. 4atirul era omonedă mai mare, de patru dra5me, deci numai bine pentru două persoane.

Ii a făcut Petru a@a @i a prins un pe@tele @i într'ânsul a găsit un satir @i a plătit #!atei $=, ;=(. "âtse va fi minunat cel cu darea, lăsăm la imagina6ia fiecăruia, dar e sigur că va fi povestit multoraîntâmplarea. @a a auns @i până la noi.

poi discu6ia a continuat cu Petru care era nelămurit în privin6a iertării. uzea mereu pe 7isus

vorbind de iertare @i n'a mai putut răbda să nu'+ întrebe, mai ales că în legea lui !oise operalegea talionului ' oc5i pentru oc5i @i dinte pentru dinte ' iar iertarea era reglementată la o scarămai largă, socială, în anii sălbatici. Ii'apoi, de iertat, ierta Dumnezeu, când era cazul, dar întreoameni era altfel. cum 7isus venea @i în această privin6ă cu o noutate. +'a întrebat Petru-9Doamne, $e c#te ori îmi va re'i &ratele meu 'i îl voi ierta4 Doar p#nă $e 'apte ori49



Era mult @i de @apte ori, dacă stăm să ne gândim, în compara6ie cu de câte ori suntem noi capabilisă iertăm Dar !ântuitorul i'a dat un răspuns care l'a ame6it pur @i simplu. Petru sperase să fiemai pu6in de @apte ori. "eea ce i'a spus !ântuitorul a rămas vorbă cunoscută azi c5iar @i de ceicare nu mai @tiu cine a spus'o, zicând- 9u-ţi %ic să ierţi $e 'apte ori, ci p#nă $e 'apte%eci $e ori c#te 'apte9 <Matei 1/, 21-22=. dică la infinit. 4ă ier6i mereu. 4ă ier6i întotdeauna. Iapte repetatîn felul acesta însemna în vorbirea iudaică Jfără limităJ, Jfără numărJ, că doar nu e0istă nici o

ustificare să ier6i doar de C8% de ori, cât fac =%0=. Ii cine stătea să te numere până la o asemeneacifră? Ii cine ar fi putut gre@i până la un asemenea număr?

De ce să iertăm4 Pentru că @i Dumnezeu ne iartă tot a@a. +a infinit. Pentru câte n'ar trebui să ne pedepsească, dar ne iartă Aumai că această iertare a lui Dumnezeu @i c5iar @i a noastră, presupuno condi6ie. "el iertat să ierte @i el. 4au- cel ce vrea să fie iertat, să facă dovadă că a iertat @i el- JIine iartă nouă gre@elile noastre, precum @i noi iertăm gre@i6ilor no@triJ.

În cazul acesta se sc5imbă pu6in socoteala. "a să'@i facă ideea mai bine în6eleasă, 7isus a spus

parabola pe care am ascultat'o astăzi @i care precizează că iertarea desc5ide u@ile Împără6iei"erurilor, căci atăl e "el care iartă întâi, iar noi trebuie să'+ imităm.

Parabola e scurtă- 9De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit săse socotească cu sluile sale. "i, încep#n$ să se socotească cu ele, i s-a a$us un $atornic cu

%ece mii $e talanţi. Dar neav#n$ el cu ce să plătească, stăp#nul său a poruncit să &ie v#n$ut el 'i &emeia 'i copii 'i pe toate c#te le are, ca să se plătească. Deci, că%#n$u-i în enunc)i, sluaaceea i se înc)ina, %ic#n$* Doamne, înă$uie'te-mă 'i-ţi voi plăti ţie tot. ar stăp#nul sluii aceleia, milostivin$u-se $e el, i-a $at $rumul 'i i-a iertat 'i $atoria. Dar, ie'in$, slua aceea a

ăsit pe unul $intre cei ce slueau cu el 'i care-i $atora o sută $e $inari. "i pun#n$ m#na pe el,îl suruma %ic#n$* lăte'te-mi ce e'ti $ator. Deci, că%#n$ cel ce era sluă ca 'i el, îl rua

%ic#n$* Înă$uie'te-mă 'i îţi voi plăti. ar el nu voia, ci, mer#n$, l-a aruncat în înc)isoare, p#nă ce va plăti $atoria. ar celelalte slui, vă%#n$ $eci cele petrecute, s-au întristat &oarte 'i,venin$, au spus stăp#nului toate cele înt#mplate. tunci, c)em#n$u-l stăp#nul său îi %ise*

luă vicleană, toată $atoria aceea ţi-am iertat-o, &iin$că m-ai ruat. u se că$ea, oare, ca 'i tu să ai milă $e cel împreună sluă cu tine, precum 'i eu am avut milă $e tine4 "i m#niin$u-sestăp#nul lui, l-a $at pe m#na c)inuitorilor, p#nă ce-i va plăti toată $atoria. ot a'a 'i atăl

Meu cel ceresc vă va &ace vouă, $acă nu veţi ierta - &iecare &ratelui său - $in inimile voastre.9<Matei 18, 23-35=.

1'a@ pune acum o întrebare- "u ce sentiment a6i ascultat această parabolă? 4unt sigur că to6i a6iascultat'o cu un sentiment de revoltă împotriva acelui care, fiind iertat de o datorie mare, n'a fostîn stare, la rândul lui, să ierte pe cel care'i datora lui foarte pu6in. 4unt sigur că a6i ascultat

parabola cu indignare. Au'i a@a? Ii drept a6i udecat. !ântuitorul a fost sigur că va ob6ine acestrezultat, rostind'o. Ii nu s'a în@elat. Pentru că purtarea slugii nemiloase supără bunul'sim6,răscole@te @i igne@te sim6ul nostru de dreptate.

De altfel, noi suntem capabili să udecăm drept întâmplările în care nu suntem implica6i noi

în@ine, întâmplările în care sunt implica6i al6ii. Ii în această întâmplare udecata noastră este, fărăîndoială, dreaptă. Au se poate reac6iona la o astfel de parabolă decât cu revoltă @i cu indignare.Pentru că este vorba de o neomenie.



Aoi românii avem o vorbă când asistăm la astfel de situa6ii, când le întâlnim noi în@ine sau cândni se povestesc despre cineva, Îl coborâm pe respectivul pur @i simplu din treapta sa de om, latreaptă mai de os, @i spunem- Jcesta nu e omJ "um po6i fi om, când e@ti în stare să procedeziîn felul acesta? Parabola ne pune, prin urmare, în fa6a unei situa6ii în care se păcătuia împotrivacelui mai elementar sim6 al omeniei. Dar a fi împotriva omeniei coincide cu a fi împotriva @i a luiDumnezeu.

âlcuirea acestei parabole aceasta este- 4tăpânul este Dumnezeu, iar datornicii suntem noioamenii. 4tăpânul, Dumnezeu, este "el care iartă. "el care este în stare să ierte o datorie oricât demare, dar @i noi trebuie să'+ imităm. fi ierta6i @i a nu ierta la rândul nostru înseamnă revoltăîmpotriva lui Dumnezeu sau în cel mai îngăduitor caz, o neîn6elegere totală a lui Dumnezeu careeste iertător. Înseamnă o ie@ire din ordinea +ui de gândire @i de sim6ire. Ii atunci tratamentulaplicat de noi altuia se întoarce împotriva noastră. Dreptatea operează aici matematic. !ecanic.Dar să fim în6ele@i- nu Dumnezeu o aplică matematic, mecanic.

Aoi în@ine ne'o aplicăm- 9Cu ce u$ecată u$ecaţi, cu aceea veţi &i u$ecaţi9 <Malei +, 22=. Ii-

9e voi u$eca $upă cuvintele tale9 <uca 1/, 22=. Aouă în@ine ne este dată udecata- 9entruce nu u$ecaţi 'i $upă voi în'ivă, ce este $rept49 <uca 12, 5+=. m udecat to6i, acum,împreună, cazul celor doi datornici @i am dat un verdict bun @i drept. Hudecata noastră ne'aorientat. Ii atunci, dacă @i noi cădeam în gre@eala datornicului iertat, nu înseamnă că ne'am

udecat noi în@ine la neiertare?

Învă6ătura acestei parabole este foarte simplă acum @i accesibilă tuturor, c5iar @i fără a mai fie0plicată. Au putem să nu fim de acord cu sfâr@itul parabolei @i cu concluzia firească pe care otrage !ântuitorul însu@i- 9'a va &ace 'i atăl Meu cel ceresc cu voi, $acă &iecare $in voi nu vaierta &ratelui său $in inimă re'elile lui9 <Matei 1/,35=.

"ei care veni6i regulat la biserică a6i auzit, pomenită aici, de mai multe ori, regula de aur acre@tinismului- 9oate c#te voiţi să vă &acă vouă oamenii, &aceţi 'i voi lor asemenea9 <Matei +,12=. Gnul din Proverbele 1ec5iului estament sună a@a- JAu spune- precum mi'a făcut, a@a îi voiface @i eu lui.J 4fatul e bun @i e altceva decât legea talionului, cu care se vede că autorulProverbelor nu mai era de acord, dar ceea ce spune el e valabil numai când î6i face cineva rău."ând î6i face bine, dimpotrivă, precum 6i s'a făcut, a@a să faci @i tu. 7ată că !ântuitorul aduce în

privin6a aceasta un criteriu mai e0act, mai puternic, lipsit de orice ambiguitate.

@ face acum o paranteză. 7e $ice c ni!te credincio!i dintr-o paro/ie au #enit odat lamitropolie s-l reclame pe preotul lor. Mitropolitul i-a primit !i ei i-au spus; înalt 9rea 7"inte,uite de ce am #enit; 7 ne sc/imbaţi preotul.

- e ce=

- 9entru c preotul nostru ne spune mereu !i mereu aceea!i predic.

- 'i ce # spune=

- *u prea !tim ce spune, dar mereu !i mereu ne spune acela!i lucru.

- 0ine. uceţi-# acas. +m s-i dau porunc s #-o spun mereu tot pe aceea, pân când #eţi !ti s-mi spuneţi ceea ce #a predic !i #eţi !i "ace ceea ce # îndeamn.



ot a@a repet @i eu adesea această lege de aur a cre@tinismului, nu cu teamă că îmi ve6i repro@a, cicu speran6a că o ve6i pune în practică- Face6i oamenilor ceea ce vre6i să vă facă ei vouă.

Dar prin parabola ascultată astăzi am putea să lămurim pu6in în6elesul acestei legi de aur @i săspunem- Face6i oamenilor ceea ce vre6i să vă facă Dumnezeu vouă. "um tratăm noi pe aproapelenostru, tot a@a ne tratează Dumnezeu pe noi. De aceea a înc5eiat 7isus parabola- ot a@a @i atăl

vostru cel ceresc nu vă va ierta vouă, dacă nu ve6i ierta din inimă pe cei care v'au gre@it.

Cre'tinismul este nu numai o învăţătură $umne%eiască pentru $incolo, pentru Împărăţia Cerurilor. Este o învăţătură 'i pentru lumea $e aici, pentru că ne învaţă cum sătrăim în societate. emperatura la care ne ri$icăm aici este înscrisă $e noi $incolo. Măsura

p#nă la care aunem la Dumne%eu este măsura p#nă la care aunem aici, între oameni, pe păm#nt. Cre'tinismul este o învăţătură po%itivă pentru viaţa pe care noi, cre'tinii, tre6uie s-o$ucem aici, pe păm#nt. Dar să ne între6ăm acum* :are a'a &acem4 :are iertăm într-a$evăr sau suntem a$esea ca 'i acela căruia i s-a iertat $atoria, $ar el nu a iertat4

E0istă o vorbă în popor care spune că to6i oamenii poartă ni@te desagi pe umeri. În desaga dinspate pun păcatele lor, iar în desaga din fa6ă pun păcatele altora, în a@a fel încât văd mereu

păcatele altora, fie în desaga lor din fa6ă, fie în desaga aproapelui care merge înaintea lor. Deaceea suntem intot$euna ata să-l u$ecăm pe &ratele nostru 'i ni se pare că îl u$ecăm $upă$reptate. Dacă ne-am ve$ea 'i păcatele noastre, i-am u$eca 'i pe alţii $upă 6unătate 'i i-amierta.

4untem e0ac6i @i principiali când e să aplicăm dreptatea altora "e'ar fi dacă ne'ar udecaDumnezeu @i pe noi intotdeuna după dreptate? @a ceva nu ne convine. Aoi vrem ca Dumnezeusă ne udece pe noi după bunătate @i să ne ierte, dar noi mai cu u@urin6ă aplicăm +egea talionului,acea lege a 1ec5iului estament pe care !ântuitorul a combătut'o- J2c5i pentru oc5i @i dinte

pentru dinteJ.

7a să ne gândim, a@a o fi? Dacă un copil se oacă cu alt copil pe stradă @i l'a6i văzut pe copilul dv.,când l'a lovit pe celălalt, desigur încerca6i să'l certa6i. JDe ce l'ai lovit?J "opilul răspunde- JIi elm'a lovit. "e mi'a făcut el, i'am făcut @i eu.J @adar- J2c5i pentru oc5i @i dinte pentru dinteJ "efacem atunci? Ae împăcăm cu e0plica6ia. a o @i încuraăm. Ae împăcăm pentru că @i noi,maturii, o aplicăm tot a@a. !i'a făcut el mie, îi fac @i eu lui. De câte ori nu 6inem minte ani de zile

o vorbă rea pe care ne'a spus'o cineva? De câte ori nu 6inem supărare pentru cine @tie ce nimicuride familie, c5iar între părin6i @i copii sau între fra6i, @i nu suntem în stare să ne iertăm unii peal6ii

e $rept cuv#nt scrie &#ntul Gasile cel mare* 9încetea%ă $e a te mai scu%a &ără &olos, arăt#n$ că 'i alţii păcătuiesc nu lăsa limp li6er minţii tale ca să cercete%e slă6iciunile altora, ci iaseamă la tine însuţi, a$ică în$reptea%ă oc)iul tău ca să te cercete%e 6ine pe tine însuţi9<re$ica* a seama la tine însăţi, 5=.

"i ?er. eronim învaţă* 9u 6#r&i pe alţii, nici nu te cre$e s&#nt $acă s&#'ii pe alţii cuclevetirile tale, căci a$esea se înt#mplă ca noi să 6lamăm la alţii tocmai ceea ce în'ine &acem9<Ep. către Hustic=.9



&atul este* ă nu ne u$ecăm pe noi 'i re'elile noastre $upă re'elile altora, ca să ni leîn$reptăţim, ci $impotrivă, re'elile altora să le u$ecăm $upă re'elile noastre, ca să le putemierta mai u'or. Dacă ne vom socoti înt#i re'elile noastre, nu vom &i at#t $e repe$e porniţi să-i

u$ecăm at#t $e aspru pe ceilalţi, pentru re'elile lor.

&atul, pe scurt, acesta este* ă ierţi atunci c#n$ ai avea $reptul să nu ierţi, &iin$că aceasta-i poruncă* 9ă iu6e'ti p#nă 'i pe vrăma'ul tău9 <Matei 5, 2!=. 9Din acestea vor cunoa'te

oamenii că sunteţi ucenicii Mei, $e veţi avea $raoste între voi9 <oan 13, 35=. #nă la măsura$raostei pentru vrăma'i. cesta este criteriul prin care-ţi poţi veri&ica inima ta cre'tină,apartenenţa ta la cre'tinism. ă &ii în stare să ierţi, c)iar 'i atunci c#n$ ai avea $reptul să nuierţi. Ii ca să în6elegi aceasta mai bine, n'am să vă spun o parabolă, ci am să vă amintesc ceea ce

poate foarte mul6i dintre dv. @ti6i- o istorisire din 1ec5iul estament. E aproape un roman înminiatură, inclus în "artea Facerii, unul dintre acelea care ar putea intra cu u@urin6ă în istorialiteraturii universale. De altfel a @i intrat, roman6at sub pana lui 5omas !ann, sub titlul- J7osif @ifra6ii săiJ. E tradus @i în române@te.

Iosi" era "iul lui Iaco#, care se mai numea !i Israel. rau în total 12 "raţi. Iosi" era mult iubit detatl lui. 'i a a#ut nepriceperea s aib un #is5 'i a mai a#ut !i mai marea nepricepere s-l po#esteasc "raţilor si. + #isat într-o noapte c se "cea c erau 12 snopi !i în mi%loc era un snop în picioare !i acela era el, Iosi", iar ceilalţi erau la pmânt, ceea ce se tâlcuia c ei i se #or înc/ina celui în picioare.

+ po#estit #isul "raţilor si !i "raţii s-au indignat. 4n #ec/ime, #iselor li se ddeau mareimportanţ !i se de$#oltase o ade#rat !tiinţ a tâlcuirii lor. rau socotite toate pro"etice. nmod de comunicare al lui umne$eu cu oamenii, crora le de$#luia #iitorul. um adic, !i-au

$is cei 11, s "ii tu rânduit s a%ungi mare !i noi s ne înc/inm ţie= 4n alt noapte Iosi" a #isat un alt #is. 7e "cea c soarele !i luna !i 11 stele se aplecau în "aţa unei stele care ar "i "ost el,

Iosi".

atl lor, au$ind !i el #isul, nu s-a suprat a!a cum s-au suprat copii si, dar tatl, spune Moise, autorul crţii a ţinut în inima sa acest cu#ânt. Ba "i "ost #isul o descoperire de al umne$eu, dar cei 11 s-au /otrât s împiedice posibilitatea ca cel mai mic "rate al lor sa%ung stpânul lor. 7-au /otrât s-l piard. Mai întâi au #rut s-l omoare. nul din cei 11 însa spus; X7 nu ne pângrim mâinile cu sângele lui c, la urma urmei, este "ratele nostru, carne

!i sânge din carnea !i sângele tatlui nostru. 7-l lsm s moar singur. ând #om ie!i cu

turmele la p!une, s-l aruncm într-o "ântânX. 'i l-au aruncat într-o "ântân prsit, dar adânc, în care nu mai era ap. 7-a întâmplat c, dup ce l-au aruncat acolo, s treac peaproape o cara#an de neguţtori madianiţi. 'i ce s-au gândit "raţii; X7 nu-l lsm s moaracolo - buni totu!i5 - c e "ratele nostru. ai s-l #indem acestor madianiţiX.

9e #remea aceea oamenii puteau "i #ânduţi !i de#eneau scla#i pe toat #iaţa. rau cumpraţi caanimale !i erau "olosiţi la munc doar în sc/imbul mâncrii. 'i l-au #ândut pe 2D de arginţi.

+ce!tia, la rândul lor, l-au #ândut apoi unor negustori egipteni, care au pltit mai mult pe tânr.u timpul Iosi" a a%uns omul de încredere al primului-ministru al araonului. +cesta se numea

9uti"ar. *u intru în toate amnuntele. ei care #reţi s le cunoa!teţi le gsiţi în artea acerii,de la cap. 3E pân la cap. CD. *u mult dup aceea, "iind isteţ, Iosi" l-a înlocuit pe 9uti"ar în "uncţia de prim-ministru al giptului. 'i s-a "cut o "oamete mare în ţara prinţilor lui !i au #enit "raţii lui dup alimente în gipt !i nu l-au cunoscut. l îns i-a cunoscut. :e-a dat alimente !i i-a



rugat s-!i aduc !i prinţii acolo, dup care s-a descoperit în "aţa lor c era "ratele lor cel #ândut.

+r "i a#ut dreptul Iosi" s nu-i ierte= :-ar "i a#ut. 'i totu!i i-a iertat !i ţinându-i cu el acolo, i-a "cut s triasc în lini!te. Xiţi pe pace. *u # temeţi, le-a $is. Beţi a#ea de mâncare !i #oi !icopii #o!triX.

7ată o întâmplare din 1ec5iul estament care ilustrează acest adevăr despre care am vorbit maiînainte. Ii vi'l spun a doua oară- C)iar $acă ni se pare că avem $reptul să nu iertăm, atunci tre6uie să iertăm. 7unătatea na'te 6unătate. Hăutatea na'te răutate. ertarea na'te iertare.

Hă%6unarea na'te ră%6unare. sta e $e c#n$ lumea. cela care, suferind o răutate, se 5otără@tes'o pedepsească tot cu răutate, acela care se 5otără@te pentru răzbunare, acela nu combate răul,cum i se pare lui, nu reglementează situa6ia, cum i se pare lui, ci dimpotrivă, trece @i el de partearăului. Fiindcă, dacă condamni la un altul răul pe care 6i l'a făcut, înseamnă că trebuie să fii @i tucondamnat pentru răul pe care i'l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău. unătatea na@te

bunătate, răutatea na@te răutate.

4ntr-unul din marile romane ale lumii, Mi$erabilii, scris în secolul trecut, Bictor ugo po#este!teo întâmplare "oarte interesant cu un anume Sean Bal%ean. +cesta, în tinereţea lui, a "urat o

pâine. 9entru pâinea aceasta a "ost condamnat la ocn 1L ani. I s-a pltit pentru un ru mic, cuun ru "oarte mare. 'i ce s-a întâmplat= +ceasta l-a înrit. :-a înrit atât de mult, încât nua!tepta decât s ias din înc/isoare !i s se apuce de !i mai mari rele, pentru a-!i r$bunatimpul pe care l-a petrecut acolo pe nedrept.

Ie!ind din înc/isoare, s-a dus la un episcop !i i-a "urat ni!te obiecte din metal preţios. + "ost prins repede !i episcopul a "ost c/emat pentru a-!i recunoa!te lucrurile "urate. piscopul a #enit !i a $is; Xe ce m-aţi c/emat= M-aţi c/emat degeaba. liberaţi pe omul acesta, "iindc eu i le-am druitX. *u era ade#rat, dar episcopul l-a iertat. Sean Bal%ean a "ost eliberat din înc/isoare.

"are a fost urmarea faptului că episcopul l'a iertat? ' "um spuneam, bunătatea na@te bunătate.cesta a început să lucreze, a auns în posturi importante în ierar5ia socială @i s'a dovedit a fi celmai mare filantrop, până la sfâr@itul vie6ii, căutând să răsplătească această bunătate, aceastăiertare nea@teptată pe care a primit'o din partea episcopului.

4e poveste@te în istoria călugărilor bătrâni, în Pateric, o istorioară cam asemănătoare- +u #enit

/oţii în pustie, la un btrân clugr !i i-au luat tot din c/ilie. ot ce a#ea. Mai rmsese acoloun #as. lugrul s-a uitat prin c/ilie dup ce au plecat /oţii, a #$ut #asul rmas !i a alergat dup dân!ii; X7taţi puţin, aţi uitat #asul acesta. :uaţi-l !i pe acesta, "iindc eu tot n-am trebuinţde el. Bai n-aţi "cut decât s m eliberaţi de lucrurile de care nu a#eam ne#oieX. oţii au "ost atât de impresionaţi, încât i-au dat înapoi tot ceea ce luaser !i unii din ei s-au "cut !i eiclugri !i s-au pocit pentru toate relele pe care le "cuser pân atunci.

Încă o dată deci- bunătatea na@te bunătate, răutatea na@te răutate 4ă'i pedepsim pe cei pe carevrem să'i pedepsim pentru răul pe care ni'l fac, cu bunătatea. În mod sigur se vor îndrepta. 7ar

dacă nu se vor îndrepta, va fi a@a cum spune 4fântul postol Pavel în Epistola către Bomani-9Dacă vrăma'ul tău e &lăm#n$, $ă-i să măn#nce $acă e însetat, $ă-i să 6ea, căci &ăc#n$ aceasta îi pui pe capul lui căr6uni aprin'i. ă nu &ii 6iruit $e rău, ci 6iruie'te răul cu 6inele9<Homani 12, 20=. În6elesul e acesta- dacă prin bunătate cineva nu se îndreaptă, asta înseamnă că aauns la apogeul răută6ii @i tu făcându'i lui bine, nu faci decât să aprinzi cărbuni pe capul lui. 1a



arde. m putea însă interpreta te0tul @i în sensul că îi treze@ti mustrări de con@tiin6ă care îl potface să se îndrepte.

Ii apoi, în toate este @i o rânduială a lui Dumnezeu. Aoi să ne facem rânduiala noastră, a@a cumne'o porunce@te !ântuitorul @i Dumnezeu @i'o face @i El pe a +ui. Au'+ putem împiedica. Iic5iar atunci când vrem să'+ împiedicăm, tocmai atunci îl autăm să @i'o împlinească. Fra6ii lui7osif, vânzându'l, i'au împlinit visul. dică tocmai atunci când credeau că au făcut ca să'i

împiedice împlinirea.

7e po#este!te c un cali" din 0agdad, ie!ind într-o dimineaţ în grdina palatului su a #$ut moartea înaintând cu o coas ctre el. + alergat în gra%d, a luat calul cel mai bun !i a "ugit la

Meca, amestecându-se prin mulţime. ista con#ingerea c moartea trebuie s te ia dintr-unanumit loc !i dac nu te gse!te acolo, nu te mai ia.'i cum se plimba el prin mulţime, la Meca,deodat #ede #enind spre ei, pe deasupra capelelor mulţimii adunate în ora!ul 9ro"etului,aceea!i moarte, cu coasa în mân, gata s-i rete$e capul. +%ungând în dreptul lui, i-a $is îns cumirare, înainte de a-!i împlini datoria; X+$i-dimineaţ când te-am #$ut în curtea palatului tu

din 0agdad, m întrebam; cum te #oi lua la ora aceasta din Meca, de unde a#eam ordinul s teiau5X Benise a!adar singur în întâmpinarea /otrârii destinului su.

"i acum, parcă ni s-ar mai impune o între6are* C#t ne iartă pe noi Dumne%eu4 $acă pe noi isus ne în$eamnă să iertăm $e +0 $e ori c#te +, atunci tre6uie să 'tim că Dumne%u iartă tot. artă tot, oric#t $e mare ar &i $atoria.Din pilda aceasta am aflat că a iertat o datorie de $%.%%% de talan6i, adică mult, foarte mult. Doar o con$iţie pune totu'i Dumne%eu. Sna sinură* să ceri iertare 'i să te pocăie'ti. ă te )otără'ti să nu mai &aci. ă te $uci să te spove$e'ti. ă te eli6ere%i $e ceea ce ai &ăcut. ă promiţi că nuvei mai &ace. ă te reînnoie'ti su&lete'te. "i să ierţi 'i tu altora.

Ii încă o întrebare la care de asemenea avem nevoie de un răspuns. #nă c#n$ iartă Dumne%eu4 ertarea lui Dumne%eu are totu'i un capăt. În clipa în care ai auns în &aţa Nu$ecăţii, $e atunci încolo Dumne%eu aplică $reptatea. i avut toate 'ansele p#nă atunci. În fa6a Hudecă6iiîmpăr6irea va fi în două- în păcăto@i nepocăi6i @i în drep6i. ce@tia din urmă pot fi @i păcăto@i

pocăi6i. În fa6a Hudecă6ii verdictul pentru păcăto@ii nepocăi6i va fi- 9lecaţi $e la mine6lestemaţilor, în &ocul cel ve'nic9 <Matei 25, !1=. 4pune @i 4fântul postol 7acov- 9Nu$ecata e

&ără milă pentru cei care n-au &ăcut milă9 <acov 2, 13=, Ii tot el- 9Mila însă, 6iruie'te u$ecata9, adică milostenia acoperă toate păcatele care ar cădea sub udecată. 4ă luăm aminte E

o c5eie de mare pre6 pentru desc5iderea u@ilor Împără6iei "erurilor.

@ vrea să mai precizăm însă câteva lucruri. 4unt printre noi mul6i care încearcă, cu sinceritate,cu tot dinadinsul, cu mult efort, să fie drep6i. 4unt oameni care 6in posturile, care merg la biserică,care'@i fac datoriile cre@tine, care cultivă virtu6ile la vedere, dar care au întotdeauna ' unii din ei '@i un oc5i către vecinul, un oc5i de udecător, care vede în vecinul toate gre@elile, în loc să'@ivadă numai gre@elile personale. stfel de oameni se cred drep6i @i sunt. Da, da, sunt drep6i, dar eisunt amenin6a6i de pericolul de a deveni Jdrep6i mândriJ. Dreptul mândru face pentru el tot ceeace trebuie, dar îl udecă grav pe aproapele lui.

Ii acum asculta6i cu aten6ie- Dreptul mândru e într'o situa6ie mai periculoasă decât păcătosul carese pocăie@te. Ii n'o spun de la mine. duce6i'vă aminte de parabola J1ame@ului @i fariseuluiJ.1ame@ul era un păcătos, dar spunea- 9Dumne%eule, milostiv &ii mie, păcătosul9, iar fariseul eracu adevărat drept @i spunea- JDoamne, eu nu sunt ca acest păcătos, eu fac tot ce trebuieJ @i a@a @i



făcea, dar !ântuitorul înc5eie- Mai în$reptat s-a întors la casa sa vame'ul, a$ică păcătosul pocăit, $ec#t $reptul m#n$ru.

oi oameni s-au întâlnit odat !i s-au /otrât s-!i mrturiseasc unul altuia #irtuţile. 'i unul a spus; Iat, eu de când m-am con#ertit de la pcat la #irtute, de când m-am /otrât s-mi începdin nou #iaţa, n-am mai pus carne în gura mea. +ltul a spus; u de când m-am con#ertit, dinmomentul acela nu m-am culcat "r s-mi cer iertare de la cei crora le-am gre!it !i n-am

adormit înainte de a-i ierta cu ade#rat pe cei care mi-au gre!it mie.

"are din ace@tia era mai bun în fa6a lui Dumnezeu? Fără îndoială, cel de'al doilea. În Împără6ia"erurilor se aunge când măsori pe altul cu măsura cu care 6i'a măsurat 6ie Dumnezeu. stfel,

prin toate faptele cre@tine@ti, dacă nu sunt unite cu inima bună, e@ti aproape de Împără6ia"erurilor, dar nu e@ti înăuntrul ei. Ii e mare diferen6ă între a fi aproape @i a fi înăuntru.

+m citit unde#a o parabol; n #ântor, în %ungl, a constatat la un moment dat c i s-a ume$it pra"ul de pu!c !i aceasta nu mai "uncţiona. + aprut un leu. ând a #$ut leul, !tiind c pu!ca

nu mai "uncţionea$, a început s alerge. 'tia unde#a, în apropiere, o caban unde s-ar "i putut adposti. + alergat pân la caban !i leul nu l-a a%uns. + a%uns pân la u!a cabanei, dar u!a eraîncuiat !i el nu a#ea c/eia. + alergat bine pân atunci, a "cut tot ceea ce trebuia ca s scape,dar n-a#ea c/eia. 4mprţia scprii era dincolo, înuntru, iar el era dincoace. âţi#acentimetri, grosimea unei u!i l-a desprţit, dar ace!ti centimetri erau di"erenţa c între alb !inegru, ca între Nai !i iad. ra aproape, dar nu era înuntru.

"re@tinismul vrea o lume de oameni buni. Fără inimă bună, faptele formale, îndeplinirearitualurilor, sunt bune, te duc aproape, dar nu înăuntru. : lume $ominată $e 6unătatea inimii,aceasta e lumea plăcută lui Dumne%eu. Drept aceea, să fim în lume cu luare aminte la învă6ăturadin Parabola auzită astăzi @i pentru toate pe care ni le iartă nouă Domnul, să iertăm @i noi pe ceice ne gre@esc nouă. Mila 6iruie'te u$ecata. Mila lui Dumne%eu provocată $e mila noastră

pentru alţii, suspen$ă u$ecată 'i asupra noastră. 'a se va instaura împărăţia lui Dumme%euîncă $in lumea aceasta.



Prea'ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii - Iertareaaproapelui ne 'ace milostivi ca Dumnezeu

Evang5elia Duminicii a 7'a după Busalii ne arată marea 6unătate a lui Dumne%eu Care iartăoamenilor re'elile lor @i în acela@i timp $atoria oamenilor $e a ierta 'i ei la r#n$ul lor

re'elile altora. Din acest motiv, învă6ătura Evang5eliei este următoarea- Dumne%eu ne iartănouă re'elile 'i cere ca 'i noi să iertăm altora re'elile lor. Dacă noi însă nu iertăm altora,

Dumne%eu trece $e la iertare la $reptate, pe$epsin$ spre în$reptare pe cel insensi6il saunesimţitor la $arul iertării, ast&el înc#t acesta învaţă 'i împline'te $e nevoie, princonstr#nere, ceea ce nu a &ăcut $e 6unăvoie 'i $in iniţiativă proprie.

Evang5elia iertării din această duminică ne spune că un sluitor era dator stăpânului său $%.%%%

#zece mii( de talan6i, ceea ce însemna o valoare imensă #C8%,==% tone de aur, întrucât în vremea!ântuitorului un talant con6inea C8,%== Og de aur(. Pentru această datorie el trebuia să fie vândutîmpreună cu so6ia, copiii, casa @i tot ce avea în proprietate. Din punct de vedere spiritual, aceast#indere înseamn o pierdere incalculabil, adic desprţire de umne$eu, pierderea libertţii !ia demnitţii umane, o moarte spiritual înaintea morţii "i$ice a omului . De aceea, datornicul acăzut în genunc5i @i a cerut iertare, rugându'l pe stăpânul lui să mai amâne plata datoriei. 7ar stăpânul, plin de iubire milostivă @i mărinimie, nu numai c a amânat plata datoriei, ci a iertat-o, a anulat-o, a !ters-o complet . Însă datornicul căruia i'a fost iertată datoria nu a voit să ierteunui datornic al său o datorie foarte mică, de $%% de dinari, ci l'a aruncat în înc5isoare, ca să'i

plătească datoria, spune Evang5elia.

Datoriile oamenilor &aţă $e Dumne%eu sunt multele lor re'eli sau risipirea $arului vieţii înse'i

4luitorul căruia stăpânul i'a iertat marea sa datorie, dar care n'a voit să'i ierte unui semen al săuo mică datorie, este numit Asluă vicleanăB #!atei $>,&;(. Gă%#n$ sluitorii stăp#nului iertător 'i milostiv că iertarea arătată $e el nu a în$em#nat pe $atornic să ierte 'i el la r#n$ul său, s-auîntristat &oarte mult . Îndată ei au spus stăpânului lor cât de viclean @i rău era datornicul căruiastăpânul milostiv i'a iertat datoria. tunci stăpânul iertător @i milostiv a revenit asupra 5otărârii

sale ini6iale !i a trecut de la buntate la dreptate, pedepsind pe datornicul căruia i s'a iertatdatoria, dar care n'a voit să ierte datoria unui mic datornic al său. 4fânta Evang5elie ne spune căstăpânul s'a mâniat pe datornicul neiertător, l'a udecat @i Al-a $at pe m#na c)inuitorilor p#năce-i va plăti toată $atoriaB #!atei $>,&C(. Hudecata sau pedeapsa aceasta poate fi în6eleasădu5ovnice@te ca pedeapsă în timpul vie6ii pământe@ti sau ca osândire a omului neiertător în ziua



udecă6ii sale particulare, după moartea trupului, încât sufletul său ar putea fi iertat doar prinrugăciunile altora pentru el.

Înţelesul $u)ovnicesc al acestei pil$e este următorul* împăratul sau stăp#nul care se socote'tecu sluile sale $atornice este Însu'i Dumne%eu, Care are o mulţime $e $atornici, 'i anume toţi oamenii sunt $atornicii ui, pentru că $e la El au primit toţi oamenii $arul vieţii, su&letul nemuritor 'i c)emarea la viaţă ve'nică &ericită.

C#n$ noi însă &olosim în mo$ re'it sau neativ $arurile pe care El ni le-a $ăruit, săv#r'in$ răul cu #n$ul, cu cuv#ntul sau cu &apta, ne în$atorăm lui Dumne%eu cu însă'i valoareaincalcula6ilă a su&letului nostru care este mai $e preţ $ec#t lumea întreaă <c&. Marcu 8,3(=.

Deci, $evenim $atori pentru că suntem risipitori ai $arurilor lui Dumne%eu 'i pentru că uităm$e Dumne%eu 'i nu suntem recunoscători ui. st&el, cu &iecare #n$ necurat, cu &iecarecuv#nt necuetat, cu &iecare &aptă nero$itoare $e 6ine pe care o săv#r'im, ne în$atorăm,

pentru că &olosim în mo$ păcătos 'i pău6itor #n$irea, vor6irea 'i &ăptuirea noastră .!ul6imea datoriilor noastre fa6ă de Dumnezeu'Dăruitorul este simbolizată, în pilda din

Evang5elia de astăzi, prin cei $%.%%% de talan6i. După cum am spus mai înainte, în vremea!ântuitorului un talant con6inea C8,%== Og de aur, deci $%.%%% de talan6i însemnau C8%.==% Og deaur, adică peste C8% de tone de aur. 7ar $%% de dinari ec5ivalau cu doar C:% gr de argint. Decidatoria imensă, înfrico@ătoare a sluitorului către stăpânul său simbolizează datoria păcatelor omului, săvâr@ite ca risipire a darurilor lui Dumnezeu din via6a sa @i ca îndepărtare de la caleamântuirii. C#n$ #n$irea raţională a omului sau intelienţa lui este pusă în slu6a păcatului, arăului, atunci omul se în$atorea%ă, întruc#t pier$e )arul s&inţitor al vieţii 'i se scu&un$ă învi$ul neascultării 'i $espărţirii lui $e Dumne%eu. C#n$ voinţa omului nu mai urmea%ă voinţei lui Dumne%eu, el se în$atorea%ă, &iin$că pier$e 6inecuv#ntarea conlucrării 'i comuniunii cu

Dumne%eu. C#n$ iu6irea omului se leaă în mo$ pătima' $e lucrurile limitate 'i trecătoare, el se $esparte $e Dumne%eu Cel nemărinit 'i ve'nic, în$ator#n$u-se ui pentru că n-a răspunsc)emării ale $e-a participa la viaţa cerească nelimitată 'i ve'nică. Din acest motiv, nimeni $intre oamenii păcăto'i nu se poate m#ntui <$o6#n$i viaţa ve'nică=, $acă nu i se iartă păcatelesau re'elile, pentru a re&ace ast&el leătura sa cu Dumne%eu i%vorul vieţii ve'nice .

ă &im asemenea lui Dumne%eu Cel iertător 'i $rept

Din Evan)elia $e astă%i înţeleem că Dumne%eu este în acela'i timp milostiv 'i $rept. "ând ne pocăim @i cerem să ne ierte păcatele, El este bun, milostiv @i iertător. "ând noi însă nesocotim

bunătatea +ui, @i în mod viclean @i egoist doar profităm de ea, dar la rândul nostru nu arătăm bunătate fa6ă de semenii no@tri, adică nesocotim iertarea +ui @i nu o facem roditoare fa6ă deoameni, atunci Dumne%eu ne arată $reptatea a spre în$reptarea noastră 'i a celor asemeneanouă. Deci, Dumne%eu este milostiv, $ar 'i $rept, iertător, $ar 'i în$reptător, în înţelesul că nutrece cu ve$erea păcatul, ci c)eamă la pocăinţa spre în$reptare. stfel, Dumnezeu "el milostiv@i iertător îl responsabilizează pe omul nemilostiv @i neiertător, aducându'i aminte cât de mult

pierde spiritual dacă nu este @i el iertător asemenea lui Dumnezeu. o6i oamenii sunt crea6i dupăc5ipul lui Dumnezeu, dar la asemănarea cu Dumne%eu aun numai cei ce trăiesc încomuniune cu El 'i împlinesc voia ui, a$ică numai s&inţii. rin urmare, omul care nu iartă

altora re'elile lor nu poate $o6#n$i s&inţenia care vine $e la Dumne%eu. tât de mult neasemănăm cu Dumnezeu câtă iubire sfântă, milostivă adunăm în sufletul nostru, prin pocăin6ă @iiertare, prin rugăciune @i prin fapte bune. :amenii s&inţi sunt milostivi ca Dumne%eu Cel milostiv, sunt iertători ca Dumne%eu Cel iertător, însă ei sunt 'i $repţi sau în$reptători ai



altora, precum 'i Dumne%eu este $rept 'i în$reptător al celor ce rătăcesc sau re'esc, cu voiesau &ără voie.

Evang5elia ne mai înva6ă că iubirea milosti# a lui umne$eu preced dreptatea :ui. !ai întâi,din iubire milostivă, El iartă pe cei păcăto@i, însă ceartă pe cei ce nesocotesc iubirea +uiiertătoare @i n'o arată semenilor prin iertare @i fapte bune.

7iserica a primit $e la ;ristos Însu'i poruncaiertării re'elilor oamenilor

Întrucât iserica a în6eles valoarea sfin6itoare @i mântuitoare a iertării, ea îi îndeamnă pe to6ioamenii să ierte gre@elile aproapelui lor. entru cre'tini, iertarea re'elilor oamenilor este ocon$iţie pentru a se împărtă'i cu rupul 'i #nele Domnului ;ristos, Cel ce -a ruat pentruiertarea păcatelor celor care -au răstinit, %ic#n$* Lărinte, iartă-le lor, că nu 'tiu ce &acL #+uca ;&, &C(.De aceea, mai ales în timpul perioadelor de post, când unim mai mult rugăciunea cu pocăin6a @i

postul, 7iserica ne în$eamnă să iertăm semenilor no'tri toate re'elile lor ca să simţim mai mult cum su&letul nostru se eli6erea%ă sau învia%ă $in leăturile păcatelor, ale eoismului 'i ale m#n$riei .

Sneori iertarea re'elilor semenilor no'tri cere luptă cu noi în'ine, răstinire a m#niei 'i a$orinţei noastre $e ră%6unare

7ertarea acordată semenilor nu este totdeauna o lucrare u@oară, de@i, teoretic, mul6i oameni @tiu cădacă e@ti cre@tin adevărat trebuie să ier6i altora gre@elile lor. 4unt însă unele situa6ii dificile în careiertarea sinceră nu se realizează pur @i simplu printr'o decizie voluntaristă, formală, e0terioară.

4unt oameni care au suferit mult din cauza semenilor lor, iar pentru a le ierta acestora gre@elilelor, în mod sincer, total @i definitiv, adică Ndin toată inimaN, ei au nevoie de o sc5imbare interioară."u alte cuvinte, iertarea cere o luptă interioară, o răstinire a $orinţei eoiste $e ră%6unare, atentaţiei $e a răspun$e la răutate cu răutate. Însă 4fânta Evang5elie ne c5eamă să nurăspundem la răutate cu răutate, ci să lăsăm răzbunarea pe seama lui Dumnezeu. El sigur ceartă @i

pedepse@te cu dreptate, fiind Hudecătorul @i !ântuitorul lumii, al viilor @i al mor6ilor.

Deci, o iertare sinceră, totală, nu una $e &elul Lte iert, $ar nu te uitL, se poate o&eri altoranumai $acă Îi cerem lui Dumne%eu )arul ău care ne aută să iertăm $in toată inima re'elile

altora. În acest sens, cerem !ântuitorului 7isus )ristos, "are a iertat pe vrăma@ii +ui, ca iubirea+ui să locuiască în inimile noastre. Pildă de urmat în această privin6ă ne sunt &inţii martiri saumucenici, care au &ost $ăruiţi $e Dumne%eu cu )arul sau virtutea $e a ierta pe cei care îi c)inuiau 'i-i $uceau la moarte, a'a cum au &ăcut ar)i$iaconul "te&an, cel $int#i $intremucenici, $ar 'i mulţi alţii. Din Gieţile s&inţilor martiri se ve$e că ace'tia simţeau în su&letul lor o putere $eose6ită în timpul su&erinţelor, o putere a pre%enţei iu6irii ert&elnice 'i iertătoarea lui ;ristos. De aceea, ei nu au răspuns la răutate cu răutate 'i la ură cu ură, ci au 6iruit uraca ro$ al păcatului prin s&inţenia iertării ca ro$ al pre%enţei )arului lui Dumne%eu în om.

&inţii mucenici sunt numiţi 7uni 7iruitori mucenici, tocmai pentru că ei au 6iruit $u)ul

lumesc al urii, al ră%6unării 'i al răutăţii, $upă ce au primit în su&letul lor iu6ire milostivă $iniu6irea lui ;ristos Cel milostiv 'i iertător

ertare $ivină 'i responsa6ili%are umană



Prin urmare, c#n$ nu putem ierta semenilor no'tri re'elile lor, tre6uie, mai înt#i, să ne ruăm pentru ei , deoarece foarte adesea vraba între oameni vine @i din lucrarea diavolului care tulburăsufletul oamenilor. N6 diYbolosN în limba greacă înseamnă cel ce de$bin, cel ce desparte, cel ceasupre!te !i tulbur #iaţa oamenilor !i relaţiile dintre ei. desea, el învrăbe@te membrii familiei,vecinii @i prietenii @i îi împiedică să facă împreună o lucrare folositoare. În6elegem, a@adar, căiertarea sinceră a re'elilor altora presupune o mo$elare a su&letului nostru $upă iu6irea

milostivă a Domnului nostru isus ;ristos. 4n acest sens, tre6uie să ne ruăm ca ;ristos Domnul prin )arul Du)ului &#nt să ne curăţească $e toată întinăciunea 'i $e toată răutatea. ă- cerem ui să ne $ăruiască puterea sau virtutea $e a ierta pe alţii a'a cum Dumne%eu neiartă pe noi. Dacă uneori, printr'o pedagogie divină, se întâmplă c5iar să săvâr@im @i noi tocmai

păcatele pentru care am udecat pe al6ii, trebuie să în6elegem din aceasta că e mai 6ine să neruăm lui Dumne%eu pentru semenii no'tri ca să se ri$ice $in păcate, $ec#t să-i u$ecămconsi$er#n$u-ne superiori lor, a$ică &ără re'eli.

În conclu%ie, putem constata că Evan)elia acestei $uminici este una a iertării, $ar 'i una a

responsa6ili%ării, o Evan)elie a milostivirii, $ar 'i a $reptăţii, o Evan)elie în care Dumne%eu, $e'i este milostiv 'i în$elun ră6$ător, totu'i nu trece cu ve$erea nerecuno'tinţanoastră pentru iertarea primită $e la El, a$ică nu este nepăsător c#n$ ve$e insensi6ilitateanoastră &aţă $e iu6irea ui milostivă 'i iertătoare. e ce= 9entru c l nu #oie!te ca iubirea :ui

s se opreasc la noi, ci $ore'te ca iu6irea ui să aună prin noi la alţii, ca noi să $evenimasemenea lui Dumne%eu Cel milostiv 'i iertător . Evan)elia ne în$eamnă, a'a$ar, să înmulţim6inele, nu să-l limităm. ar &ăc#n$ aceasta, cre'tem $u)ovnice'te 'i ne s&inţim, a$ică $evenimcu a$evărat oameni ai lui Dumne%eu, întruc#t iu6irea ui milostivă se arată altora prin noi,c#n$ iertăm 'i noi altora re'elile lor.

4ă ne gândim mereu că iertarea noastră $in partea lui Dumne%eu este con$iţionată $e iertarea re'elilor semenilor no'tri $e către noi. Dumnezeu voieşte ca noi să 'im milostiviF să 'imră7dători şi iertătoriF iar c(nd iu7irea milostivă şi iertătoare devine lumina vie,ii noastreFatunci se schim7ă *n 7ine şi rela,iile *ntre oameni st&el se opre'te violenţa, se stine ura, seînlocuie'te răutatea cu 6unătatea 'i se sc)im6ă Lia$ulL vieţii noastre în L6ucurie a raiuluiL,

prin luminarea minţii 'i a inimii noastre încă $in viaţa aceasta păm#ntească.

ă ne ruăm lui Dumne%eu ca să ne $ăruiască puterea $e a ierta re'elile semenilor no'tri, #n$in$u-ne c#t $e mari sunt re'elile noastre pe care ni le iartă El, în timp ce noi nu suntem

în stare să iertăm nici re'elile mici ale semenilor no'tri. v#n$ lumina Evan)eliei $e a%i a$unată în su&letele noastre, să ne ruăm lui Dumne%eu atăl %ic#n$* L'i ne iartă păcatelenoastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri. "i nu ne $uce pe noi în ispită, ci ne i%6ăve'te $ecel vicleanL <Matei (, 12-13=. min



Rugăciune pentru *mpăcareF

*n,elegere şi *nmul,irea dragostei

4tăpâne, 7ubitorule de oameni, Împăratul veacurilor @i dătătorul bunătă6ilor, "are ai stricat peretele cel din miloc al vrabei @i ai dat pace neamului omenesc, miluie@te, Doamne, pe cei cene urăsc,ne pizmuiesc @i ne ocărăsc3 a@iderea @i pe cei ce ne grăiesc de rău. "a nu cumva vreunuldin ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcăto@ii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.

Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înăl6ime ca un un asupra inimilor noastre, ce suntlipsite de dragoste @i de unire @i sunt îmboldite de spinii urii @i ai altor păcate.

2 picătură din 5arul 4fântului ău Du5 coborând peste Dânsele, rourează'le bogat, ca să aducăroade bune @i din dragostea cea către ine să sporească în fapte bune @i să petreacă în dragoste @iunire.

@a,Doamne,înmul6ind dragostea în inimile noastre, păze@te'ne de tot răul @i de asuprirea vră'ma@ilor văzu6i @i nevăzu6i,de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul celdintre noi @i totdeauna ne aută să ne iubim unii pe altii @i să facem tot binele, spre a ne învrednicide bunătă6ile ale cele cere@ti.

min.

&chim7area celui de l(ngă noi



+a câteva zile după Învierea Domnului este vremea să vedem dacă )ristos a înviat @i în inimilenoastre, să vedem dacă aceste Pa@ti au rodit @i în via6a noastră de zi cu zi.

"i cum putem veri&ica mai 6ine acest lucru, $acă nu prin puterea $e a ră6$a celor ce ne re'esc nouă 4 Drept fiind, )ristos a răbdat toate pentru noi, iar noi, păcăto@i fiind, ar trebui sărăbdăm toate pentru însă@i păcatele noastre.

;ristos a &ost răstinit, iar prin această Nert&ă a a $e pe @olota El a vin$ecat inimilemultora, $e atunci 'i p#nă în %ilele noastre. ot a'a 'i noi, &ără a ne ert&i pe noi în'ine în &aţacelui $e l#nă noi, nu îl putem vin$eca pe acela $e neputinţele sale, $e or6ire su&letească ori c)iar $e răutate.

2ri de mergem cu metroul, ori de mergem cu ma@ina, ori de mergem cu liftul, ori de petrecemmulte ori la serviciu, ori de stăm în familie, ori de ne întâlnim cu prietenii, cât @i orice altceva amface, Dumnezeu ne rânduie@te neîncetat noi @i noi prileuri de a fi buni, de a ne smeri în fa6a celuide lângă noi, de a'i câ@tiga inima cu dragostea noastră, de a arăta că am în6eles @i noi ceva dinHertfa lui )ristos pe "ruce. Calea lui ;ristos este crucea $e &iecare %i.ot timpul vrem să îl sc5imbăm pe cel de lângă noi. Au e bine că face a@a, nu e bine că îi placeacel lucru, nu e bine că merge acolo, nu e bine că stă cu acea persoană. ot timpul suntem cuoc5ii pe cel de lângă noi. Hudecăm neîncetat pe cei pe care îi întâlnim în calea noastră, în metrou,în trafic, în lift, la serviciu, acasă @i oriunde. )ristos a venit pentru ca oricine crede în El să aibăvia6ă ve@nică @i să propovăduiască dragostea cea nespusă a lui Dumnezeu. :are at#t $e copii suntem la minte, înc#t să nu ne $ăm seama cum că ocup#n$u-ne mintea cu anali%area celor $e l#nă noi, uităm cu a$evărat $e noi în'ine4

&inţii ărinţi numesc &oarte clar $atoria $e %i cu %i a cre'tinului, %ic#n$* 9Cel care î'i ve$e

păcatele, este mai mare $ec#t cel care învia%ă morţii. Cel care î'i ve$e păcatele, nu mai arevreme să va$ă păcatele celui $e l#nă el. u îl os#n$i pe aproapele tău, căci tu îi cuno'ti

păcatul, $ar pocăinţa nu i-o 'tii. 'a tre6uie să mărturisim* în$rept#n$ $eetul spre noi, iar nu spre celălalt. ?ii prieten cu toţi oamenii, $ar cu #n$ul petrece sinur.9



Ii filosofia a găsit acela@i răspuns- J"unoa@te'te pe tine însu6i.J

4ă luăm aminte ca nu cumva să lucrăm în iserică cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu. Fiecare săî@i vadă de ale sale, urmând cuvântul care zice- JFii egoist întru acestea, vezi'6i doar păcatele tale@i îngrie@te'te de ele.J Deci putem fi egoi@ti în ceva, fără a păcătui @i anume în a ne îngrii doar de păcatele noastre, doar de căderile noastre @i numai pe acestea să le vedem. 7ar când vom fiscăpat de ele, to6i cei de lângă noi se vor fi folosit dea cu multe în urma vie6uirii noastre de până

atunci.

Doar sc5imbându'ne noi în@ine, putem sc5imba lucrurile în urul nostru. Doar lucrând cele ale luiDumnezeu putem să vindecăm patimile so6iei, ale so6ului, ale mamei, ale copilului, ale vecinuluiori ale prietenului. Dacă noi în@ine nu putem scăpa de anumite patimi, zilnic luptând cu ele,darămite cel de lângă noi, prin lucrarea noastră, care este una omenească.

Au omul îl sc5imbă pe om, fie el c5iar @i mama, preot ori psi5olog. Dumne%eu este sinurul care vin$ecă pe om $e orice că$ere, $e orice neputinţă. Însă nici Dumnezeu nu face aceasta fără

voia omului bolnav. "ând )ristos vroia să vindece un bolnav, îl întreba- J1rei tu să te facisănătos?J Întrebarea poate părea unora drept inutilă sau c5iar comică, însă prin aceasta se aratăfaptul că nici în cele mai evidente nevoi, )ristos nu lucrează de capul +ui, ci numai @i numai cuacordul omului.

$evărata $raoste pentru aproapele este $espătimirea proprie. C#n$ vom &i scăpat $e toate patimile 'i vom &i auns să iu6im cu o iu6ire tot mai cresc#n$ă 'i ert&elnică, atunci aproapelenostru nu va mai avea $ec#t $e c#'tiat o$i)nă 'i 6ucurie.

eo$or Danalac)e4 lec,ie despre iertare

"u siguran6ă, de multe ori ne'am aprins de la un cuvânt care ni s'a părut aruncat anume să nerănească, de la un gest nepotrivit sau de la o întâmplare banală. !ai mult ca sigur, am stat



supăra6i sau poate c5iar nu ne'am vorbit ceasuri sau zile sau mai trist, săptămâni cu un prieten, cuvecinul, cu colega, cu fratele, cu mama sau cu tata, cu so6ul sau so6ia.

De fiecare dată, cel mai greu este primul pas spre împăcare. De multe ori sim6i vina în suflet, dar mândria sau îndreptă6irea te împiedică să fii tu primul care ie@i în întâmpinare. Ii'atunci ainevoie de un imbold, care să te aute să faci gestul împăcării, să ceri iertare. Ii imboldul poate fistăruin6a în rugăciune, un gând bun, o amintire frumoasă, sau...cineva. "ineva care @tie mereu să

ierte @i să iubească.

Ii acum, povestioara-

Doi fra6i care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. "earta a început după o micăneîn6elegere @i a luat amploare, până când s'a produs dezbinare între cei doi. otul a culminat cuun sc5imb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de tăcere.

Într'o diminea6ă, cineva a bătut la u@a fratelui mai mare. "ând a desc5is u@a, a văzut un bărbat cuunelte de tâmplărie.

' "aut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate ave6i nevoie de mici repara6ii aici, îngospodărie, eu v'a@ putea auta.

' Da, a zis fratele mai mare, c5iar bine m ceva de lucru pentru dumneata.

1ezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuie@te vecinul meu...!ă rog, de fapt este fratele meumai mic. 1reau să construiesc un gard de doi metri înăl6ime, nu vreau să'l mai văd Eu plec lacâmp, la treburile mele, dar a@ vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata.

âmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. proape de asfin6it, când s'a întors de lacâmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Gimit de ceea ce vedea, fermierul afăcut oc5ii mari @i a rămas cu gura căscată.

Au era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării pesterâu.



ocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui @i, cople@it de ceea cevedea, a alergat spre fratele mai mare, l'a îmbră6i@at @i i'a spus-

' E@ti un om deosebit 4ă te gânde@ti tu să construie@ti un pod a@a de frumos după tot ce 6i'amspus @i 6i'am făcut 7artă'mă, frate

...Ii s'au iertat.

âmplarul, văzându'@i treaba terminată, începu să'@i adune uneltele ca să plece într'ale sale. ' @teaptă, stai i'a zis fratele cel mare. !ai stai câteva zile. m mult de lucru pentrudumneata...

' !i'ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit...



Iu7irea şi iertarea pot schim7a orice su'let

Într'o casă sărăcăcioasă trăia odată o tânără de o frumuse6e răpitoare, împreună cu tatăl ei3frumuse6ea e0terioară era însă umbrită de cea interioară. ânăra avea un suflet curat, inocent, plinde iubire pentru Dumnezeu, pentru semenii ei @i nu se trudea pentru a'@i men6ine frumuse6eae0terioară, pentru ea contând doar sufletul omului.

4pre deosebire de fiica sa, tatăl era un om morocănos, căruia nu îi convenea niciodată nimic @iera mereu pus pe ceartă. 1ăzând credin6a fetei, adesea izbucnea 5ulindu'l pe Dumnezeu sau

bătându'@i oc de comportamentul singurei lui fiice. Într'o zi, înainte de a sosi vremea 4fintei+iturg5ii, fata gătea tocăni6ă de legume. Au terminase însă pregătirea ei, când toaca a bătut3neavând cui să îi lase în griă tocăni6a, a lăsat'o @i a mers la biserică.

1răma@ul diavol îi @opte@te viclean la urec5e, îndemnând'o să plece înainte de terminareaslubei.

' E@ti o fată săracă. cele legume sunt unică 5rană a ta @i a tatălui tău pe următoarele zile. Du'teacasă să vezi dacă nu cumva s'a prins mâncarea @i miroase urât... biserica nu pleacă nicăieri @ivei mai putea veni la slubă @i altă dată.

Dându'@i seama de la cine vin gândurile, tânăra răspunde-' Dumnezeu "are 5răne@te orice făptură a 4a va avea griă @i de mâncarea mea.

După ce @i'a făcut semnul 4fintei "ruci, a ascultat cu aten6ie sluba până la sfâr@it. 4'a întorsacasă lini@tită, cu pace în suflet dar când desc5ide u@a, minune mare- în loc de mirosul urât care

ar fi fost normal din cauza mâncării arse, în aer plutea o mireasmă deosebită, nelumească. Gimităs'a întors în bucătărioară3 ridicând oc5ii, vede un tânăr frumos, cu fa6a strălucitoare @i cu o privire blândă care purta un ve@mânt dumnezeiesc. !âneca dreaptă îi era suflecată @i în mână6inea o lingură cu care amestecă mâncarea. După pu6in timp, minunatul bucătar gustă din



mâncare iar apoi scoate din sânul său o batistă mică de unde ia ni@te mirodenii @i le aruncă cruci@în oală.

<âmbindu'i, îndată î@i desface aripile @i zboară spre "er. 4periată, tânăra se întoarce spre răsărit@i începe să se roage lui Dumnezeu.

' Doamne, nevrednicia mea este mult prea mare... cine sunt eu pentru a'+ trimite pe îngerul ău

să aibă gria mea? Î6i mul6umesc pentru iubirea a nemăsurată, î6i mul6umesc pentru purtarea ade griă, î6i mul6umesc pentru că, de@i sunt o păcătoasă care nu merită să î6i fie fiică, m'ai primitîn bra6ele ale ocrotitoare.

În timp ce se ruga, se aud zgomote puternice afară3 tatăl sosise acasă... o stare de nervozitate îlstăpânea determinându'l să urle @i să dea cu piciorul în tot ce îi ie@ea în cale.

' !i'e foame, vreau să mănânc 4e auzi vocea groasă @i impunătoare a bărbatului. rânte@te u@a.

' Gnde este mâncarea @i ce este cu mirosul acesta? 4merită, fata îi serve@te mâncarea fără săscoată nici o vorbă. Îndemnat de un gând rău, fără nici un motiv, tatăl izbucne@te când vedemâncarea din fa6a lui.

' Eu nu mănânc o asemenea porcărie. Bidică vasul @i'l întoarce cu fa a'n os... vroia ca mâncareaț

să cadă pe podea, dar aceasta nu căzuse. 7ntrigat, aruncă cu putere farfuria în perete, dar în loc camâncarea să se împră@tie aceasta rămânea intactă la fel ca @i farfuria. urbat de furie, o apucăstrâns de bra6e pe fiica lui-

' "e ai făcut? Farmece?

' Eu.. eu...

' ^i'am zis să nu te mai rogi Dumnezeului tău. Gite ce s'a întâmplat din vina ta. Precum o fiară,se îndreaptă spre camera fetei, dorind să rupă crucea ce se odi5nea pe perete, însă când luă cruceaîn mână, o arsură cumplită îi cuprinde întreg trupul, făcându'l să se zvârcolească de durere.ânăra, cu lacrimi în oc5i, fuge în fa6a singurei icoane pe care o avea, în afară de cruce, @i căzândîn genunc5i, se roagă duios.

' Dumnezeule, iartă'l, nu @tia ce face. e rog, opre@te'i durerea sau dă'mi'o mie, dar nu îl lăsa săsufere a@a. e rog, Doamne, fie'^i milă de el... suspinând u@or, continuă rugăciunea. Facă'se voiaa @i iartă'mă pentru această îndrăzneală. Băspunsul îl prime@te îndată. 2 voce îi @optea în suflet@i în minte să ia crucea care căzuse alături de tatăl ei @i să'l atingă cu ea. Fata a urmat vocea luiDumnezeu @i durerea tatălui ei a dispărut. Fără a scoate vreo vorbă, acesta se ridică @i pleacă,lăsându'@i fată singură în cameră micu6ă. După vreo două ore, se întoarce... oc5ii îi erauînlăcrima6i iar în mână 6inea o micu6ă icoană pe care o cumpărase din banii care î@i pusese îngând, înainte să'i c5eltuiască pe băutură. Fata, care rămăsese în acela@i loc, a@teptându'@i tatăl, îl

prive@te uimită.

' Prime@te această iconi6ă, feti6a mea. Prime@te'mi @i iertarea.

' Au am pentru ce să te iert, tăticule. !ul6umesc <ise, îmbră6i@ându'l bucuroasă.



' 1ino în bucătărie, nu ai mâncat nimic. !âncarea î@i păstrase dumnezeiasca mireasmă. /ustânddin ea, o dulcea6ă nespusă îi cuprinde, toate sim6urile lor presc5imbându'se @i dobândind cevadumnezeiesc.

7ubirea @i iertarea sunt flori ale sufletului iar dacă ai aceste flori, po6i alunga iarna cumplită careîng5ea6ă multe inimi înveninându'le cu trufie, mâ5nire, cruzime @i ură.

Dumnezeu să ne dea puterea de a ne scoate inimile din iarna grea @i să sădim în ele florile atât denecesare udate de ploaia credin6ei. 4ă credem cu toată fiin6a noastră în Dumnezeu care toate le poate câte le voie@te.

J7ar 7isus le'a răspuns- Pentru pu6ina voastră credin6ă. "ăci adevărat grăiesc vouă- Dacă ve6i aveacredin6ă cât un grăunte de mu@tar, ve6i zice muntelui acestuia- !ută'te de aici dincolo, @i se vamuta3 @i nimic nu va fi vouă cu neputin6ăL #!atei $=, ;$(

(Mi/aela ligan)

Iartă-măF Doamne KristoaseF sunt om şi sunt sla7

Mm primit, fiul meu, scrisoarea ta @i am văzut în ea nelini@tea ta.

Au te întrista, fiule. Au te nelini@ti atâta Dacă ai căzut iară@i, iară@i ridică'te i &ost c)emat pe$rumul ce $uce la cer. u este 6ine să se împie$ice cei care aleară, $ar $acă se împie$ică săse ri$ice 'i să continue alerarea. Este nevoie $e multă ră6$are 'i $e pocăinţă în &iecare clipă.



@adar, fă metanie de îndată ce gre@e@ti, nu pierde timpul Deoarece cu cât întârzii să ceri iertare,cu atât mai mult dai timp celui rău să'@i întindă rădăcinile înlăuntrul tău. Au'l lăsa să prindărădăcini

Au deznădădui dacă ai căzut, ci ridicându'te degrabă, fă metanie @i spune- M7artă'mă, Doamne)ristoase, sunt om @i sunt slabL. Faptul că ai căzut nu înseamnă că te'a părăsit Dumnezeu. "i,

pentru că ai multă mândrie lumească, multă slavă de@artă, te lasă !ântuitorul )ristos ca să

gre@e@ti @i să cazi. ă înveţi $in toate slă6iciunile tale, să le simţi pe propria-ţi piele 'i să ai apoi înă$uinţă 'i ră6$are cu cei care ca$. ă nu mai u$eci pe &raţi atunci c#n$ ca$, ci să le sări în autor. Deci ori $e c#te ori ca%i, ri$ică-te 'i în$ată cere iertare

Au ascunde întristarea în inima ta, deoarece bucuria celui rău este întristarea, deznădedea, dincare se nasc multe @i din care se umple de amărăciune sufletul. "ei care are puterea căin6eiimediat spune- Mm păcătuit, Părinte, iartă'măL Ii astfel alungă întristarea.

M4unt om slab spune ce să fac?L

Într'adevăr, a@a este, fiul meu. "ura

Aumai atunci când vine 5arul lui Dumnezeu poate omul să stea pe picioarele sale. ltfel, fără 5ar,mereu se clătină @i cade. "ura @i nu te teme deloc

i văzut cât a răbdat în ispită fratele despre care îmi scrii? +a fel să faci @i tu. Bidică cugetcuraos în fa6a ispitelor ce vin spre tine. Ele oricum vin. i nevoie de ele. ltfel nu te po6i cură6i.+asă deoparte sfaturile nepurtării de griă @i ale lenevirii tale. Au te teme de ele. "um au trecutcele de până acum, cu autorul 5arului lui Dumnezeu, a@a vor trece @i acestea, după ce î@iîmplinesc misiunea. spitele sunt me$icamente 'i plante tămă$uitoare, care vin$ecă patimilecele vă%ute 'i rănile noastre cele nevă%ute.

Babdă pentru a putea să câ@tigi cu fiecare dintre ispite, să dobânde@ti plată, odi5nă @i bucurie înÎmpără6ia cea cerească. 1ine noaptea, noaptea mor6ii, când nimeni nu mai poate lucra. De aceea,grăbe@te'te. impul este pu6in.

4ă mai @tii @i aceasta- mai bine o zi în care via6a a ie@it biruitoare @i încununată cu premii, decâtani mul6i trăi6i în nepurtare de griă. +upta unei singure zile, în deplină cuno@tin6ă @i în sim6irea

sufletului, valorează mai mult decât cincizeci de ani fără cuno@tin6ă @i în nepurtare de griă. Fărăluptă @i fără vărsare de sânge nu a@tepta să aungi la eliberarea de patimi.

Pământul sufletului nostru face să crească mărăcini @i buruieni după cădere. vem nevoie decură6ire. cestea nu se smulg decât cu durere multă, cu mâini bătătorite @i sângerânde @i cu multoftat. Plângi deci, varsă râuri de lacrimi pentru ca să se înmoaie pământul inimii tale. Ii când

pământul se va înmuia, mărăcinii se vor smulge mai u@orL.

<@)eron osi&, Mărturii $in viaţa mona)ală, E$itura 7i%antină=



DoamneF vreau să văd ce po,i 'ace /u din mine

4ă nu credem că toată rugăciunea noastră este rugăciune. Dacă eu zic cu limba rugăciunea, saucu gura, iar mintea este departe, eu mă în@el pe mine când mă rog. Că Dumne%eu, în vremea

ruăciunii, nu caută numai 6u%ele 'i lim6a, ci caută mintea 'i inima.

ă încercăm la &iecare ruăciune a noastră să ne apropiem c#tu'i $e puţin $e Dumne%eu, săîncercăm să înţeleem că Dumne%eu nu are nevoie $e ruăciunile noastre &ăcute $in o6liaţie,ci are nevoie $e inima noastră 'i $e pre%enţa noastră în ruăciune....

K' atăl nostru care e'ti în ceruri...' Da.' Au mă întrerupe, mă rog

' Da, dar m'ai c5emat.' e'am c5emat? Eu nu te'am c5emat, eu mă rog, Katăl nostru care e@ti în ceruri...J' 1ezi? !'ai c5emat iară@i.' "e'am făcut?' !'ai c5emat. u ai spus Katăl nostru care e@ti în ceruri.J 7ată'mă ici sunt. +a ce te gânde@tiîn mintea acum?' +a nimic. m vrut doar să spun o rugăciune. Eu totdeauna spun... Jatăl nostruJ. !ă face să măsimt bine după ce o spun ca @i când mi'am împlinit o datorie.' ine, atunci continuă.' &inţească-se numele ău...' 4tai. "e vrei să spui prin aceasta?' Prin ce?' Prin J4fin6ească'se numele ău J?



' 25... nu @tiu ce înseamnă. "um a@ putea să @tiu? E doar o frază din rugăciune. propo ceînseamnă?' sta înseamnă- 2norat, sfânt, minunat.' Da, are sens. Aiciodată nu m'am gândit la însemnătatea cuvântului Ksfin6ească'seJ. 9Gieîmpărăţia a, &acă-se voia a, precum în cer a'a 'i pe păm#nt..9' "rezi, întra'adevăr ce'ai spus?' Desigur, de ce nu?

' "e faci cu privire la aceasta?' "e fac? Aimic, presupun. !ă gândesc doar că ar fi minunat dacă tu ai avea control peste toatelucrurile aici pe pământ a@a cum ai acolo în cer.' m eu control peste via6a ta?' ine... merg la biserică.' Dar nu asta te'am întrebat. "e po6i să spui despre poftele firii pământe@ti cu care te lup6i? "efaci cu temperamentul tău nervos? Itii că aceasta este o problemă pentru tine. Ii aminte@te'6i cefel de căr6i cite@ti, ce programe tv urmăre@ti?' 2pre@te'te de a mă mai critica 4unt la fel de bun ca @i restul de mincino@i din biserică.

' 4cuză'mă, te rog, dar eu credeam că tu te rogi ca voia mea să se facă. Dacă aceasta ar fi să seîntâmple, atunci va trebui să înceapă cu acei care se roagă pentru ea, cu tine.' ine, recunosc că am ceva cusururi @i pentru că u ai men6inonat câteva, mă gândesc că a@ mai

putea numi @i altele.' "red că @i eu a@ mai putea numi câteva.' Au m'am gândit prea mult la ele până acum, dar într'adevăr mi'ar plăcea să mă las de unele dinele. Ii atunci a@ fi cu adevărat liber.' ine, acum e@ti pe drumul cel bun. 1om lucra împreună tu @i eu. !ulte biruin6e pot ficâ@tigate. !ă bucur de tine.' scultă, Doamne, trebuie să termin aici. Bugăciunea asta mi'a luat mai mult timp ca de obicei.9Dă-ne nouă p#inea cea $e toate %ilele...9' Bugăciunea este un lucru periculos. Po6i sfâr@i prin a fi complet sc5imbat, @tii asta? Este ceea ceeu doresc ca tu să alegi. u m'ai c5emat @i iată'mă, sunt aici. cum este prea târziu să te opre@ti."ontinuă'6i următoarea parte de rugă, mergi mai departe.' !i'e frică' Frică? De ce 6i'e frică?' Pentru că @tiu dea ce'o să spui.' Încearcă'mă @i vei vedea.' 9"i ne iartă nouă re'elile noastre, precum 'i noi iertăm re'iţilor no'tri...9

' "e se întâmplă între tine @i 4all_' 1ezi? m @tiut m @tiut că o să'mi aminte@ti de ea. Doamne, ea spune minciuni despre mine @iniciodată nu mi'a plătit datoria ce o are la mine. !'am urat că am s'o pun la punct.' Dar ruga ta cum a fost? "um te'ai rugat?' Au asta am vrut să spun.' ine. "el pu6in e@ti sincer, dar nu cred că este deloc plăcut să por6i povara amărăciunii în inimata, nu'i a@a?' Au, cel pu6in mă voi sim6i mai bine după ce mă voi răzbuna pe ea, o5... am făcut dea planulcum să mă răzbun pe ea. 2 fac să'i pară rău de ce mi'a făcut.

' A'o să te sim6i mai bine, că te vei sim6i mai rău. Băzbunarea nu este dulce, gânde@te'te cât denefericit e@ti dea, dar eu pot sc5imba totul.' u po6i sc5imba starea? "um?' 7art'o pe 4all_ @i atunci eu te iert pe tine, ura @i păcatul vor fi problema lui 4all_ după aceea, nua ta. u po6i pierde bani, dar cel pu6in ai pace în inima ta.



' Dar, Doamne nu pot să o iert' tunci nici eu nu pot să te iert.' ine ai dreptate, dar mai mult decât să mă răzbun pe 4all_ vreau să am pace în inimă. ine, oiert. ut'o să găsească calea cea dreaptă în via6ă, Doamne, @tiu că ea se simte mizerabil acum cămă gândesc la asta @i oricine ar face ca ea s'ar sim6i la fel, într'un fel oarecare arată'i calea.' Foarte bine !inunat "um te sim6i acum?' )5mmm, bine, c5iar foarte bine. Itii, cred că nu voi mai merge la culcare diseară atât de

încordat ca @i până acum, pentru prima dată de când pot să îmi aduc aminte. Aici nu mai suntobosit ca până acum...' Dar nu 6i'ai terminat încă ruga, continuăR' ine. 9"i nu ne $uce pe noi în isipită 'i ne i%6ăve'te-ne $e cel rău...9' ine, am să fac @i asta, numai nu te pune pe tine însu6i în locul unde po6i fi ispitit.' "e vrei să spui cu asta?' 4c5imbă'6i prieteniile, renun6ă să mai mergi în locurile în care ai mers până acum, nu te maiuita la filme murdare, nu mai asculta conversa6iile păcătoase, nu te mai pune în situa6ii urâte.Gnii din prietenii tăi au dea influen6ă asupra ta, ei vor să te implice în lucruri gre@ite, nu te lăsa

păcălit. Ei te mint ca să se distreze dar va duce la ruinarea ta. Au te folosi de mine ca un 6apispă@itor.' Au în6eleg' Desigur că în6elegi. @a procedezi totdeauna, te bagi în probleme @i apoi fugi la mine- D'neaută'mă să ies din încurcătura asta @i î6i promit că nu am să mai fac ^i'aduci aminte de toatetârguielile făcute cu mine?' Da, Doamne, mi'e ru@ine, îmi pare rău' !ergi mai departe @i termină'6i ruga.' entru că a a este împărăţia, puterea, slava în veci. min' Itii ce mi'ar aduce mie slavă? "e m'ar face cu adevărat bucuros?' Au, dar a@ vrea să @tiu. 1reau să î6i fac plăcere, pot să văd ce via6ă mizerabilă a fost până acum,dar a@ vrea să fiu unul dintre urma@ii ăi.' i răspuns dea la întrebarea mea.' Da?' Da, lucrul care îmi aduce slavă este să am oameni ca @i tine care mă iubesc.' Doamne vreau să văd ce po6i face tu din mine, bine?' Da o să vedem.L

"i-n tot ce &acem, să- avem înaintea noastră pe Dumne%eu pururea.

Predici la Duminica a XI-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv

Documents

Transcript of Predici la Duminica a XI-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv