Predici la Duminica a XXII-a după Rusalii - Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr

8/3/2019 Predici la Duminica a XXII-a după Rusalii - Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-a-xxii-a-dupa-rusalii-bogatul-nemilostiv-si-saracul 1/276

Predici la Duminica a XXII-a după Rusalii - Bogatul nemilostiv şi săraculLazăr

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei ................................................................................... 5Părintele Cleopa Ilie - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii - Despreiad .............................................................................................................................. 8

Părintele Cleopa Ilie – Ce preţuieşte Dumnezeu ? ..........................................16Sfântul Ioan Gură de Aur - Predică la Duminica a XXII-a după PogorâreaDuhului Sfânt - Cuvânt I despre săracul Lazăr şi bogat ...................................17

Sfântul Ioan Gură de Aur - Al doilea cuvânt despre Lazăr, şi că sufletelecelor morţi de moarte năprasnică nu se fac draci, şi despre judecată şimilostenie .............................................................................................................30Sfântul Ioan Gură de Aur - Al treilea cuvânt despre Lazăr, şi de ce nu a zisAvraam: “ai primit cele bune în viaţa ta”, ci: :”ai luat” şi de ce drepţii cadde multe ori în primejdii, iar păcătoşii scapă de acestea ................................41



Sfântul Ioan Gură de Aur - Al patrulea cuvânt despre bogat şi Lazăr; şiconştiinţa care obişnuieşte să ne amintească păcatele vechi; şi despre Iosif .59Sfântul Ioan Gură de Aur - Despre bogat şi Lazăr şi de unde vine robia ...71Sfântul Ioan Gură de Aur - Sfârşitul tâlcuirii la bogat şi Lazăr - “Intraţiprin uşa cea strâmtă, că largă este uşa şi lată calea ce duce la pierzare şimulţi sunt cei ce intră printr- însa” ....................................................................85Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Duminica a XXI-a după PogorâreaSfântului Duh - Bogăţia nu face norocit, nici sărăcia nenorocit ....................93

Sfântul Nicolae Velimirovici - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii -Evanghelia lui Lazăr şi a bogatului nemilostiv ...................................................97Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură - Bogatul nemilostivşi săracul Lazăr ....................................................................................................109Sfântul Chiril al Alexandriei – Predică la Duminica a 22-a după Rusalii – Tâlcuiri ..................................................................................................................111

Mitropolitul Augustin de Florina – Predică la Duminica a XXII-a dupăRusalii - Bogatul nemilostiv şi Săracul Lazăr - Ce este iadul? ........................115

Mitropolitul Augustin de Florina – Predică la Duminica a V-a a lui Luca – Lazării ................................................................................................................119

Părintele Constantin Galeriu - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii -Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr ...................................................................122Arhim. Teofil Pârâian - Predică la Duminica a 22-a după Rusalii - Bogatulnemilostiv şi săracul Lazăr ..................................................................................132Părintele Gheorghe Calciu - Predică la Duminica bogatului nemilostiv ........139Părintele Sofian Boghiu – Cuvânt la pilda bogatului nemilostiv şi a săraculuiLazăr ......................................................................................................................141Pr. James Thornton - Predică la Apostolul din Duminica a 22-a după Rusalii................................................................................................................................146

Ierodiacon Visarion Iugulescu - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci(a XXII-a după Rusalii) - Bogatul nemilostiv ....................................................150

Rugăciune ..........................................................................................................157Pr. Dorin Picioruş - Predică la Duminica a 22-a după Rusalii ........................158Părintele Iosif Trifa - Nu averea l-a trecut pe bogatul din evanghelie în iad, cinecredinţa lui ........................................................................................................163

Traian Dorz - Mila şi dreptatea ..........................................................................167Traian Dorz - Semnele Domnului Iisus…..........................................................170

Rugăciune ..........................................................................................................171Traian Dorz - O, bunuri trecătoare! ...............................................................173

Traian Dorz - Cel drept n-ajunge-n lumea asta om bogat ...............................175Traian Dorz – Pe cei bogaţi … .........................................................................176



Pr. Anthony M. Coniaris - Duminica V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (aXXII-a după Rusalii) - Bogatul şi Lazăr ............................................................177IPS Andrei Rymarenko - Duminica V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-a după Rusalii) – Cum l-a schimbat Cuvântul lui Dumnezeu pe Vladimir ...182Pr. George Dimopoulos - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (aXXII-a după Rusalii) - Multe motive pentru a crede .......................................186Pr. Leonardo Sapienza - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (aXXII-a după Rusalii) - Cel mai bogat este cel care dă mult ............................189Părintele Ion Cârciuleanu - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii -Pilda bogatului nemilostiv (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr) ...................191Pr. Mihai Tegzeş - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-adupă Rusalii) - Bogatul şi săracul Lazăr ...........................................................196

Pr. Mihai Tegzeş - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-adupă Rusalii) - Bogatul şi lăcomia ...................................................................198

Pr. Gheorghe Neamţiu - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (aXXII-a după Rusalii) ...........................................................................................203Pr. Olimpiu Todorean - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-a după Rusalii) - Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr ......................................207

Rugăciune ..........................................................................................................210Pr. Vasile Rob - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-a dupăRusalii) - Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta ........211Pr. Ioan Abadi şi Pr. Alexandru Buzalic - Duminica a V-a după ÎnălţareaSfintei Cruci (a XXII-a după Rusalii) - A săracului Lazăr ..............................213

Rugăciune ..........................................................................................................215Ora de religie - Pilda bogatului nemilostiv ........................................................217Pr. Prof. Alin Marian Pleşa - Cum a pierdut celebritatea bogatul nemilostiv................................................................................................................................223

Ierom. Ioan Buliga - Cuvânt la Duminica bogatului nemilostiv şi a săraculuiLazăr - Deşertăciunile lumii ................................................................................225Preot Sever Negrescu - Bogăţia săracului Lazăr ..............................................231Sfântul Grigorie de Nazianz – Despre iubirea de săraci ..................................233Sfântul Tihon din Zadonsk - Vezi-ţi, omule, sărăcia!.......................................235“Lazării veacului acestuia” şi iadul conştiinţei. Predici ale Pr. Ciprian

Negreanu la pilda Bogatului nemilostiv şi săracului Lazăr .............................244Părintele Hrisostom de la Mănăstirea Putna (2010) - Predică la DuminicaBogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr..........................................................257PS Sebastian - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii - Bogatulnemilostiv şi săracul Lazăr – Despre Rai şi Iad ................................................259Preafericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a XXII-a dupăRusali - Bogatul nemilostiv pierde mântuirea ...................................................265



Istorioară – Vulpea şi raiul pământesc ..............................................................271



Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia

Luca 16, 19-31



19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toatezilele în chip strălucit. 20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, 21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii

venind, li ngeau bubele lu i .22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şibogatul şi a fost înmormântat. 23. Şi în iad, ridicându- şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraamşi pe Lazăr în sânul lui. 24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie- ţi milă de mine şi trimite pe Lazărsă- şi ude vârful degetului în apă şi să- mi răcorească limba, căci mă chinuiesc înaceastă văpaie. 25. Dar Avraam a zis: F iu le, adu- ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţata şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te

chinui eşti. 26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s- a întărit prăpastie mare, ca cei carevoiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. 27. I ar el a zis: Rogu- te, dar, părinte, să- l trimiţi în casa tatălui meu, 28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc dechin.29. Şi i - a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. 30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei,se vor pocăi.

31. Şi i

- a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici

dacă ar învia cineva dintre morţi.



Apostol

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel

Galateni 6, 11-18

11. Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea.12. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu

fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos. 13. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vătăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în tr upul vostru.14. Iar mie, să numi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru

Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!

15. C ă în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăiereaîmprejur, ci făptura cea nouă. 16. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, - pace şi milă asupra lor şi asupraI sraelu lu i lui Dumnezeu!17. De acum înainte, nimeni să numi mai facă supărare, căci eu port în trupulmeu semnele Domnului I isus.18. Harul Do mnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor ! Amin.



Părintele Cleopa Ilie - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii - Despreiad

Şi în iad, ridicându- şi ochii săi, fiind în munci, el a văzut pe Avraam de departeşi pe Lazăr în sânul lui (Luca 16, 23)

Iubiţi credincioşi, Sfânta Evanghelie de azi ne îndeamnă să vorbim despre iad.

Astfel, vom arăta ce este iadul, care sunt mărturiile Sfintei Scripturi şi ale SfinţilorPărinţi despre iad şi câte sunt nesuferitele sale munci.

Mai întâi trebuie să ştim că iadul este loc de chin rânduit diavolilor şi celorce le urmează lor (Matei 25, 41).

Apoi să ştim că în iad suferă şi trupul şi sufletul (Matei 5, 29; 18, 9; Marcu9, 43)."Iadul este ţara morţii, împărăţia diavolilor, a cărui poartă estedeznădăjduirea, curte sunt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reauaîmpuţiciune şi miros greu; mâncarea, foamea; băutura, setea; ceasornic,

plânsul; aşternut, văpaia" (Uşa pocăinţei, Braşov, 1812, p. 183).

Despre iad, în Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură au vorbit din cele mai vechitimpuri sfinţii patriarhi şi prooroci.



Aşa auzim pe proorocul Isaia, zicând despre iad: Care din noi poate săîndure focul cel mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul de veci? (Isaia 33, 14).Marele prooroc şi împărat David zicea despre iad: Să vină moartea peste eişi să se coboare în iad de vii (Psalm 54, 16; 30, 17).Despre întunericul iadului zice proorocul Isaia: Întuneric şi pipăire a fostdeasupra peşterilor în veci.Dumnezeiescul Iov, cel mult răbdător, a proorocit despre iad, zicând: Mă voiduce şi mă voi întoarce în pământul întunericului şi al umbrelor morţii,

ţara de întuneric şi neorânduială, unde lumina e tot una cu bezna (Iov 10,21-22).Înţeleptul Solomon, arătând că întunericul pipăit ce a venit pe vremea luiMoise peste egipteni (Ieşirea 10, 22) a fost din iad, zicea aşa: Noapte cuadevărat neputincioasă, care din fundurile neputinciosului iad a venit

asupra a tot Egiptul. Iar Isaia proorocul zice despre întunericul iadului: P ipăi -vor ca orbii

peretele şi ca unii ce sunt fără de ochi vor pipăi; cădea- vor întru amiazăzica întru miezul nopţii (Isaia 59, 10).Despre mirosul cel mare care este în iad, a zis proorocul Isaia: I e şi -va răumi ros din morţii lor (Isaia 34, 3). Şi va fi în loc de miresme, putreziciune (Isaia 3, 24).Despre foamea cea mare care este în iad, a arătat mai înainte David,

proorocul, zicând: Şi vor flămânzi ca un câine (Psalmi 58, 17). Şi va fi poporul ca

cel ce este cu totul ars de foc, şi omului de fratele său

nu- i va fi milă şi nu se va sătura omul mâncând cărnurile braţului său (Isaia 9, 11).Despre viermele cel neadormit al iadului a zis: Osânda celui necredincioseste focul şi viermele (Isus Sirah 7, 18).Despre focul şi mirosul greu de iad, a zis Sfânta Scriptură: Mânia

Domnului este ca o vale de pucioasă ce arde. Despre veşnicia muncilor iadului zice proorocul Ieremia: Într u pierzare înveci vei f i (Ieremia 15, 6).Despre adâncul nemăsurat al iadului, zice proorocul David: Să nu mă

înghită adâncul, nici să- şi închidă peste mine adâncul uşa lui (Psalm 68,18).

Iubiţi credincioşi,am adus câteva mărturii despre iad şi muncile iadului dindumnezeiasca Scriptură, anume de la sfinţii prooroci. Dar să ştiţi că nici unul din

patriarhi şi prooroci nu au arătat aşa de luminat şi descoperit despre iad şi despre



chinurile lui, ca Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Sfânta SaEvanghelie.

În continuare, vom arăta, cu mărturii din Noul Testament, descoperirile despreiad şi felurimea chinurilor lui.

Mântuitorul ne arată că iadul este loc de chin în care se munceşte şi trupul şisufletul, zicând: Dacă m â na sau piciorul tău te sminteşte, taie- l şi îl aruncăde la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop,decât, având amândouă mâinile sau picioarele, să fii aruncat în focul celveşnic (Matei 18, 8).În iad este pedeapsă veşnică; aceasta o arată Mântuitorul când zice: Şi vormerge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică (Matei 25, 46).Şi tot Mântuitorul ne arată că în iad este foc veşnic, zicând: Atunci (adică în

ziua judecăţii de apoi), va zice celor de- a stânga: "Duceţi - vă de la Mine,blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui "(Matei 25, 41).În iad este foc nesti ns (Marcu 9, 43).În iad este vierme neadormit, căci, iată ce zice Domnul: Unde viermele lornu doarme şi focul lor nu se stinge (Marcu 9, 44).În iad este gheena: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar suf letul nu potsă- l ucidă. Temeţi - vă mai cur â nd de acela care poate şi sufletul şi trupulsă le piardă în gheenă (Matei 10, 28).Mântuitorul ne arată, că în iad este întuneric, plângerea şi scrâşnirea dinţilor,căci zice: Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară.

Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30).În iad este depărtarea de Dumnezeu, pentru care zice Domnul: Niciodată nuv- am cunoscut pe voi; depărtaţi - vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea (Matei 7, 23).

În iad este moartea cea de a doua şi iezerul cel de foc (Apocalipsa 20, 14).În iad este plângerea şi tânguirea, după mărturia Domnului care zice: Vaivouă care râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui (Luca 6, 25).În iad este adânc nemăsurat. De acest adânc fără de fund şi diavolii se tem.

De aceea ei Îl rugau pe Mântuitorul să nu le poruncească să meargă înadânc (Luca 8, 31).Iadul este locul de chin al celor păcătoşi, care n-au ascultat de Evanghelia luiHristos şi au trăit în tot felul de păcate şi nelegiuiri (Matei 25, 41).

Fraţii mei, după ce am ascultat cele spuse de Domnul despre iad în SfântaEvanghelie, să auzim şi cele ce au spus despre iad sfinţii Săi ucenici şi apostoli.



Iată ce spune dumnezeiescul Ioan Evanghelistul, despre cei păcătoşi caremerg în iad: Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi,desfrânaţi şi fermecători, şi închinători la idoli, şi a tuturor celor

necredincioşi este iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, şi care estemoartea a doua (Apocalipsa 20, 10; 21, 8).Acelaşi lucru, despre soarta celor răi şi păcătoşi îl arată şi Sfântul ApostolPavel, zicând: Nu ştiţi oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui

Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, niciadulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nicibeţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia luiDumnezeu (I Corinteni 6, 9-10). Şi în alt loc, acest mare Apostol aratăosânda celor păcătoşi şi căderea lor din Împărăţia Cerurilor, zicând: Iarfaptele trupului sunt cunoscute ca unele ce sunt: adul ter , desfrânare,

necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefurişi cele asemenea acestora... că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteniîmpărăţia lui Dumnezeu (Galateni 5, 19-21).Sfântul Apostol Petru, arătând osânda sodomenilor, zice: Şi cetăţile Sodomeişi Gomorei, osândindu-le la distrugere le- a prefăcut în cenuşă, dându-leca pildă nelegiuiţilor în viitor (II Petru 2, 6). Acelaşi Apostol, arătând cănici pe îngerii care au căzut din ascultare Dumnezeu nu i -a cruţat, ci i-a

pedepsit veşnic în iad, zice: Că Dumnezeu nu a cruţat pe îngeri i care au

păcătuit ci, legându- i cu legăturile întunericului în iad, i - a dat să fie păziţi până la judecată (II Petru 2, 4).Şi Sfântul Ioan Evanghelistul, la Apocalipsă, vorbeşte de pedeapsa veşnică alui Antihrist şi a proorocului mincinos care vor fi aruncaţi de vii în iad,zicând: Şi fiara a fost răpusă şi cu ea proorocul cel mincinos, cel ce făcuseînaintea ei semne cu care amăgise pe cei ce au purtat semnul fiarei şi ceice s- au închinat chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul celde foc, unde arde pucioasa (Apocalipsa 19, 20). Apoi zice: Şi diavolul, careîl amăgise, a fost aruncat în iezerul cel de foc şi de pucioasă, unde este şi

fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în veciivecilor (Apocalipsa 20, 10).

Iată ce zic Sfinţii Părinţi despre iad.

Sfântul Macarie cel Mare, spune că lacrimi le celor ce se muncesc în i ad vor fi de foc şi cu totul se vor arde trupurile acelea peste care vor pica (Uşa pocăinţei, p. 187).



Sfântul Vasile cel Mare, arată că în iad sunt un fel de viermi otrăvitori şimâncători de trupuri, care fără de săturare mănâncă şi niciodată nu- şiumplu pântecele lor şi, mai ales când mănâncă, pricinuiesc omului durerinesuferite (Tâlcuiri la Psalmul 33).Iar dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur, arătând că cei din iad mai tarese chinuiesc când văd fericirea cea mare a drepţilor, zice: "Şi pe Adam,scoţându-l Dumnezeu din Rai, l - a pus să locuiască în preaj ma lui, cavederea cea deasă a Raiului, mai lucrătoare şi mai puternică să- i facă luisimţirea căderii din bunătăţile acelea. Aşa şi pe bogatul cel nemilostiv, l -asălăşluit mai departe de Lazăr, ca să vadă de câte bunătăţi s-a l ipsit pesine. Ţi - am trimis, zice, pe săracul de Lazăr la uşă, ca să se facă ţieînvăţător de faptă bună şi pricină de iubire de oameni. Ai trecut cuvederea folosul, nu ai voit să- l întrebuinţezi la ceea ce se cuvenea, înscopul mântuirii. Întrebuinţează-l dar acum spre mai mare mustrare de

pedeapsă şi muncă" (Puţul Sf. Ioan Gură de Aur, Buzău, 1833, p. 462).Sfântul Efrem Sirul, arătând plângerea celor din iad, zice: " Atunci cu amar

plângând, lacrimi vărsând şi văitându-se, vor zice: O, cum a trecut vremeanoastră, cu lenevie şi cu trândăvie! O, cum ne- am înşelat! O, cum, auzindnoi dumnezeieştile Scripturi, râdeam şi ne băteam joc. Acolo, atuncivorbea cu noi Dumnezeu prin Sfintele Scripturi şi noi nu luam aminte.

Acum aici în munci, strigăm către Dânsul şi cu dreptate El Îşi întoarce faţa Sa de la noi. Ce ne- au folosit nouă dulceţile cele veselitoare ale lumiişi desfătările? Unde este acum tatăl care ne- a născut? Und e este mai ca

care ne- a purtat în pântece şi cu dureri şi cu chinuri ne

- a născut? Unde

sunt acum fiii noştri cei iubiţi? Unde, bogăţia? Unde, moşiile, averile şiagoniselile noastre? Unde adunarea, tovărăşia şi ospeţele? Undecălătoriile cele de multe feluri şi deşarte? Unde sunt împăraţii şi

puternicii? O, cum acum nici unul din aceştia nu se află şi nici nu poatesă ne ajute nouă sau să ne izbăvească. Ci cu totul şi de Dumnezeu şi desfinţi, ne- am părăsit! Acestea vor fi cuvintele care cu jalnice tânguiri şiplângeri se vor auzi de la cei ce în iad se muncesc " (Uşa pocăinţei, Cuvânt

pentru iad, p. 188).

Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi în chip luminat ne arată ce se petrece înmomentul când sufletul se desparte de trup.

Îngerii buni şi răi se înfăţişează înaintea sufletului. Vederea celor din urmă, pricinuieşte sufletului mare tulburare şi frică, dar el găseşte totuşi o mângâierela vederea sfinţilor îngeri buni. Faptele bune ale omului şi conştiinţa lui curată,sunt în acest moment un mare ajutor şi o mare bucur ie pentr u suf let. Ascultarea,



umilinţa, faptele bune şi răbdarea necazurilor, sunt atunci o mare sprijinire asufletului, care se înalţă către Domnul într - o mare bucurie, însoţit de îngerii ceibuni. În schimb, sufletul cel plin de patimi şi de păcate este condus de diavoli laiad, unde va suferi veşnic.

Într- o zi doi îngeri se arătară Sfântului Macarie Alexandrinul şi îi spuneau:"Sufletul omului păcătos ca şi al celui drept, este cuprins de mare spaimă lavederea grozavilor şi răilor îngeri. El aude plângerile şi suspinele celor ce îlînconjoară, dar nu poate nici vorbi nici scoate vreun glas. El este tulburat şiînspăimântat, cugetând la îndelungatul drum ce are să- l facă şi la noul fel deviaţă ce are să ducă după despărţirea sa de trup".

Iar Sfântul Chiril al Alexandriei arată ce groază şi spaimă are sufletul până ce se rosteşte asupra lui judecata definitivă şi zice că: "Puterile dumnezeieşti stau

în faţa duhurilor necurate şi arată cugetările cele bune, vorbele şi faptele celebune ce sunt ale sufletului, în timp ce acesta, plin de groază, stă în mijloculîngerilor şi al demonilor şi aşteaptă îndreptăţirea şi scăparea sa, sau osândirea şi

pierderea sa în iad" (Viaţa repausaţilor noştri, Bucureşti, 1899, p. 19-20).

Muncile iadului încep, după învăţătura Bisericii Ortodoxe, la 40 de zile dupămoartea omului, când sufletul păcătos este aruncat în osândă. Acesta este, însă, uniad provizoriu căci starea celor aruncaţi în iad patruzeci de zile după moarte, se

poate schimba cu timpul prin rugăciunile Bisericii şi milosteniile urmaşilor,dacă, bineînţeles, cel ce a murit era în dreaptă credinţă şi mai ales dacă a fostmărturisit înainte de moarte la duhovnicul său de toate păcatele sale . Iar iaduldefinitiv sau starea de osândă veşnică, urmează după judecata generală ce va fi lasfârşitul lumii, când drepţii vor merge în Împărăţia Cerurilor pentru veşnicie, iar

păcătoşii în focul nestins, iarăşi pentru veşnicie (Matei 25, 45-46).

Iubiţi credincioşi,iadul a fost creat de Dumnezeu pentru diavoli, dar nu pentruoameni, care sunt zidiţi după chipul şi asemănarea Sa. Dar prin căderea din rai, a

primilor oameni, neamul omenesc a fost supus osândei iadului până la venireaFiului lui Dumnezeu pe pământ. Numai prin moartea şi Învierea Domnului nostru

Iisus Hr istos, iadul a fost deschis, iar drepţii Vechiului Testament au fost eliberaţişi primiţi în rai.

De la învierea şi înălţarea Mântuitorului, de- a dreapta Tatălui, până la sfârşitulveacurilor, toţi creştinii dreptcredincioşi care păzesc poruncile Lui, sun tmântuiţi, adică sunt primiţi în odihna Raiului. Numai creştinii necredincioşi,adică lepădaţii de Dumnezeu, sinucigaşii, sectanţii care s-au rupt de Biserica



apostolică, şi cei ce mor nepocăiţi în păcate grele, precum ucigaşii, desfrânaţii, ceice trăiesc în ură şi alte păcate asemenea, sunt osândiţi după moarte în muncileiadului. O parte dintre ei, mai ales cei ce se căiesc de păcatele lor înainte demoarte, sunt scoşi din iad prin rugăciunile Bisericii şi prin fapte de milostenie.

Tocmai de aceea noi f acem rugăciune şi milostenie pentru răposaţii noştri ca

parastase cu dezlegări, liturghii şi praznice la trei, la nouă şi la patruzeci de ziledupă mutarea lor din viaţă, ca Dumnezeu să- i ierte şi să le dea odihnă în Rai.

Dacă vrem să ne mântuim, adică să scăpăm de iad şi să fim primiţi în Rai şibucuria împărăţiei cereşti trebuie să facem următoarele lucruri:

Mai întâi să păstrăm cu sfinţenie dreaptA credinţă ortodoxă pe care o avemneschimbată de două mii de ani.

Apoi să ascultăm de Biserica întemeiată de Hristos şi de păstorii ei - preoţi

şi episcopi.Să păzim cu multă evlavie poruncile Sfintei Evanghelii şi mai ales,rugăciunea, milostenia, smerenia, iubirea creştină, naşterea şi creşterea decopii, participarea regulată la biserică, spovedania şi Sfânta Împărtăşanie.

Să cugetăm mult la Evanghelia care s-a citit astăzi.

Vedeţi că săracul şi mult răbdătorul Lazăr a intrat în Rai după moarte, iar zgârcitul şi nepocăitul bogat a fost aruncat în iad cu diavolii?

Vedeţi în ce fericire sunt cei drepţi şi în ce foc şi chinuri grele se află păcătoşii în iad?

Vedeţi, de asemenea, că cei din iad văd atât pe cei fericiţi din Rai, cât şi pecei ce trăiesc în păcate pe pământ?

Zadarnic cere bogatul apă să-şi ude gura că nimeni nu are să-i dea. Zadarnic seroagă lui Avraam să trimită pe Lazăr pe pământ ca să cheme la pocăinţă pe fraţiisăi, că i se răspunde: Au pe Moise şi pe prooroci! (Luca 16, 29).

La fel ni se va răspunde şi nouă, dacă nu ne pocăim: Avem pe Hristos şi pe preoţi.

Să-i ascultăm pe ei!

Deci, dacă vrem să scăpăm de iad, să ne pocăim şi noi, fraţii mei, până avemvreme şi să ne silim la toată fapta bună, mai ales la rugăciune, milostenie, iertare,viaţă curată şi spovedanie. Numai aşa vom fi iertaţi, miluiţi şi primiţi în sânul luiAvraam, adică în veşnica bucurie a R aiului, împreună cu proorocii, cu apostolii,



cu mucenicii şi cu toţi drepţii, împreună cu săracul Lazăr, împreună cu Hristos.Acolo şi numai acolo nu mai este durere, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Amin.



Părintele Cleopa Ilie – Ce preţuieşte Dumnezeu ?

―În ziua aceea, când va judeca Dumnezeu inimile, nu va căuta la mitrearhiereşti, nici la coroane împărăteşti, nici la dregătorii înalte. Va căuta lain imi le noastre.

Cel mai umil ţăran, cel mai necăjit om, cel care stă la vreo stână şi se roagă culacrimi lui Dumnezeu, sau este la închisoare şi se roagă, sau este undeva străin,

sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu, sau o văduvăsăracă căreia nu- i deschide nimeni uşa şi zace cu copiii ei în necaz şi în scârbe, dar se roagă lui Dumnezeu, toţi aceştia vor fi în ziua judecăţii mai mari decâtîmpăratul lumii de astăzi şi de mâine şi de alaltăieri. Căci Dumnezeu nu va căutala faţă, cum i -a spus lui Samui l , când a ales pe David.

Dumnezeu caută şi acum la inima omului, dar cu atât mai mult atunci, în ziua

Judecăţii. Se v or slăvi atunci cei smeriţi, cei nebăgaţi în seamă, cei ocărâţi, cei prigoniţi pentru dreptate, cei săraci cu duhul, care se socotesc pururea săraci de fapta bună, cei care flămânzesc pentru dreptate, cei săraci cu duhul, cei caredoresc să facă dreptate şi toţi pe care i -a feri cit Hr istos. Se vor ferici atunci ceinebăgaţi în seamă, cei ce au fost ca gunoiul pământului.

Cele proaste şi nebăgate în seamă ale lumii vor ruşina pe cele înţelepte. Celeslabe vor ruşina pe cele tari. De aceea zice că cele de pe urmă vor fi cele dintâi.Cei pe care nu-i băgăm noi în seamă acum dacă se roagă lui Dumnezeu din toatăinima, vor străluci mai mult decât soarele în împărăţia cerului iar împăraţii lumii

şi toţi puternicii pământului vor fi atunci gunoi în faţa lui Dumnezeu, dacă nu vor fi crezut în El. Căci El este drept şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului .―

(―Ne vorbeşte părintele Cleopa‖, volumul 11)



Sfântul Ioan Gură de Aur - Predică la Duminica a XXII-a după PogorâreaDuhului Sfânt - Cuvânt I despre săracul Lazăr şi bogat

„ Era un om oarecare bogat, şi se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se întoate zilele luminat; şi era un sărac oarecare anume Lazăr, care zăcea înainteauşii lui plin de bube, şi poftea să se sature din fărâmiturile care cădeau de lamasa bogatului; ci şi câinii, venind, lingeau rănile lui ‖(Luca 16, 19-21).

„Pentru ce grăia Stăpânul în pilde?‖; „Pentru ce pe unele dintre pilde le tâlcuia,iar pe altele nu?‖; „Ce înseamnă cuvântul pildă?‖ Ei bine, răspunsul la acesteîntrebări şi la toate întrebările de acest fel îl vom lăsa pe altă dată, pentru a nu nedepărta de la ceea ce ne arde acum: deocamdată vă vom spune doar care dintreevanghelişti spune că a grăit Hristos pilda aceasta. Care, dar? Numai Luca,

fiindcă se cuvine a şti şi aceasta: că dintre cele spuse de Hristos aflăm pe unelela toţi cei patru, iar pe altele la câte unul dintre ei. De ce? Ca să fim siliţi a-i citi

pe toţi, şi ca să se vadă împreună-glăsuirea lor minunată. Că dacă toate spusele luiHristos s-ar fi găsit la fiecare din ei, nu i-am fi citit pe toţi cu luare-aminte,îndeajuns fiind unul ca să ne înveţe totul; iar dacă fiecare ar fi istorisit altceva, nus-ar fi arătat împreună-glăsuirea lor cea minunată. De aceea au multe de obşte [în

comun], însă şi fiecare pe ale sale.

Deci, iată ce ne învaţă Hristos însuşi în această pildă. Hristos ne zice că era un ombogat, trăind în răutate multă, care nu cunoştea nevoia, ci toate îi mergeau dinplin – căci spusele: se veselea în toate zilele arată că nici un necaz neaş teptat nu ise întâmpla, nu avea temei de amărăciune, nici vreo neplăcere din cele ale acesteivieţi. Iar că trăia in răutate, aceasta e învederat şi din sfârşitul de care a avut parte,



precum şi, mai înainte de sfârşitul lui, din dispreţul lui faţă de sărac. Că eranemilostiv nu doar către săracul de la poartă, aceasta se vede de la sine: căci dacă

pe cel care zăcea necontenit la uşa lui, pe care îl avea mereu în faţa ochilor, pe careintrând şi ieşind o dată, de două şi de mai multe ori pe zi, n-avea cum să nu-l vadă(că nu zăcea la o răspântie, nici într -un loc ferit şi ascuns, ci acolo pe unde bogatul,intrând şi ieşind mereu, era silit să-l vadă chiar fără voia sa) – ei bine, dacă peacesta nu l-a miluit, care zăcea în pătimire atât de grea şi trăia în atâta strâmtorare,sau mai bine zis se chinuia bolind toată viaţa lui de o boală foarte grea, către caredintre oamenii întâlniţi de dânsul s-ar fi plecat bogatul cu milostivire? Că şi dacă îlocolea o zi, în cea de-a doua era firesc să fie mişcat cât de puţin; iar dacă şi-ntr-adoua îl trecea cu vederea, în cea de-a treia, sau în cea de-a patra, sau în următoarea,negreşit se cuvenea să se plece cu milostivire către dânsul, chiar de ar fi fost maisălbatic decât fiarele. El, însă, n- a fost mişcat defel, ci s- a arătat mai nesimţit şimai crud chiar şi decât judecătorul acela care de Dumnezeu nu se temea şi de

oameni nu se ruşina (Luca 18, 2-5): căci pe acela, cât era de neomenos şisălbatic, stăruinţa văduvei l - a înduplecat să îi facă aceleia pe plac şi l -a plecatspre cererea ei, iar pe bogat nimic nu a putut să-l plece spre ajutorareasăracului, măcar că cererea acestuia nu era deopotrivă cu a văduvei, ci mult mailesnicioasă şi mai dreaptă – fiindcă văduva cerea ajutor împotriva vrăjmaşilor ei,iar Lazăr cerea să i se aline foamea şi să nu fie lăsat să piară; văduva îl bătea lacap pe judecător cu cererea ei, iar Lazăr se arăta bogatului de mai mul te ori pe zi

zăcând în tăcere.

Or, asta e în stare să înmoaie chiar şi un cuget împietrit – că bătuţi fiind la cap, demulte ori ne şi mâniem, iar atunci când vedem pe cei care ne cer ajutorul stând întăcere multă şi negrăind nimic, ci pururea necăpătând şi niciodată supărându-se, cinumai arătându-ni-se în tăcere: ei bine, de-am fi mai nesimţitori şi decât pietrele,ne înduplecăm, ruşinându-ne de covârşirea blândeţii lor. Pe lângă asta, mai era untemei de milostivire nu mai mic decât celelalte, şi anume că însăşi înfăţişareasăracului era vrednică de milă, suptă de foame şi de boala îndelungată. Şi totuşi,nimic nu l-a înmuiat pe nemilostivul acela.

Aşadar, primul păcat al bogatului este cruzimea şi neomenia lui cea neîntrecută:–

că nu-i acelaşi lucru când nu ajută nevoiaşilor un sărac şi când cel ce trăieşteîn plăceri trece cu vederea pe alţii care sunt roşi de foame.

– Şi iarăşi, nu e acelaşi lucru a-l trece cu vederea pe sărac după ce l-ai văzut odată sau de două ori, cu a-l vedea în fiecare zi şi nici având mereu priveliştealui în faţa ochilor a nu se trezi în tine mila şi iubirea de oameni.

– Nu e totuna nici a nu-ţi ajuta pe aproapele atunci când eşti în necazuri şisupărări şi în tulburare sufletească, cu a-i lăsa pe alţii să moară de foame ş i



a-ţi împietri inima faţă de ei atunci când ai parte de atâta veselie şinecontenită bunăstare, nefăcându-te mai iubitor de oameni nici măcar din

pricina bucuriei – doar ştiţi că şi omul cel mai sălbatic se îmblânzeşte şi seface mai de treabă atunci când îi merg toate cu spor.

Acel bogat, însă, nici propăşind nu devenea mai bun, ci rămânea ca o fiară, ba maivârtos punea în umbră orice fiară prin cruzimea şi neomenia sa. Şi totuşi, cel carevieţuia în răutate şi neomenie se bucura de toată bunăstare, iar cel drept, care seîngrijea de fapta bună, trăia în restriştea cea mai de pe urmă.

Iar că drept era Lazăr o arată şi sfârşitul lui, iar mai înainte de sfârşit – răbdarea pe care a vădit - o în sărăcie. Nu vi se pare că soarta lor îşi află pildă înviaţa de zi cu zi? Bogatul avea corabia plină de marfă şi plutea cu vânt prielnic; darnu vă încântaţi, fiindcă se îndrepta spre sfărâmare, fiindcă bogatul nu a vrut să

aşeze încărcătura cu băgare de seamă.

Vrei să îţi mai arăt şi altă pricină a răutăţii lui? Se desfăta fără păs în fiecare zi;or, şi acesta e păcat dintre cele mai mari – şi nu numai acum, când ni se cere atâtafilosofie, ci şi la început, în vremea Legământului [Testamentului] celui Vechi,când această filosofie încă nu se arătase – că iată ce spune prorocul: „Vai celor cevin întru zi rea, celor ce se apropie şi se ating de sâmbete mincinoase ‖ (Amos 6,3).

Dar ce înseamnă sâmbete mincinoase ? Iudeii cred că sâmbăta li s-a dat ca să stea

degeaba; însă nu asta este pricina, ci li s-a dat ca, desfăcându-se de cele lumeşti,să-şi pună toată râvna in cele duhovniceşti. Iar că sâmbăta e nu pentru nelucrare, ci

pentru lucrare duhovnicească, înseşi faptele ne-o arată, iată, preotul de două orimai mult lucra în acea zi: în fiecare din celelalte zile aducându-se jertfă obişnuită,sâmbăta avea poruncă să aducă îndoită jertfă. Păi, dacă sâmbăta ar fi fost pentrunelucrare, în primul rând preotului se cuvenea să nu lucreze. Deci, întrucât iudeii,slobozindu-se de grijile lumeşti, la cele lumeşti nu luau aminte întru întreagăînţelepciune şi blândeţe şi ascultarea dumnezeieştilor cuvinte, ci întocmai pe dosfăceau, ghiftuindu-se, îmbătându-se, mâncând de le crăpau burţile, dezmierdându-

se. De asta i-a osândit prorocul – că zicând: „Vai celor ce vin întru zi rea, şiadăugând: celor ce se ating de sâmbete mincinoase‖, prin acest adaos a arătat căsâmbetele lor erau mincinoase.

Aşadar, cum le făceau mincinoase? Lucrând răutatea, dezmierdându-se,îmbătându-se şi nenumărate alte lucruri ruşinoase şi grozave săvârşind. Şi ca să teîncredinţezi că e adevărat ce spun, ascultă cele ce urmează – că prorocul o arată



prin ce spune în continuare: „celor ce dorm în patur i de fildeş, şi se răsfaţă întruaşternuturile lor, şi celor ce mănâncă iezi din turme şi viţei sugători din mijloculcirezilor, celor care beau vinul strecurat şi cu mirurile cele mai de frunte se ung ‖(6, 4-6).

Ai primit sâmbăta, iudeule, ca să îţi slobozeşti sufletul de răutate, iar tu pe aceastamai vârtos o lucrezi: că ce răsfăţ mai rău poate fi decât a dormi în paturi de fildeş?Celelalte păcate, cum ar fi beţia, lăcomia şi dezmăţul măcar aduc o mică plăcere:iar a dormi în paturi de fildeş ce plăcere aduce, sau ce mângâiere? Nu cumvafrumuseţea patului ne face mai dulce şi mai plăcut somnul? Ba, mai mult ni-lîngreuiază şi ni-l chinuie, dacă avem minte: că dacă stai să te gândeşti că tu dormiîn pat de fildeş, iar altul nu are nici pâine pe săturate, oare nu te va osândiconştiinţa şi nu se va scula să te osândească pentru lucrul acesta nefiresc? Iar dacăa dormi în paturi de fildeş este o vină, ce dezvinovăţire vom avea dacă acestea

sunt, pe deasupra, şi îmbrăcate în argint? Vrei să vezi pat frumos? O să-ţi arăt euacum, şi nu frumuseţea patului unui om de rând, nici a unui pat de oştean, ci a unui

pat împărătesc. Că oricât ai fi de fălos, ştiu bine că n-o să pretinzi a avea pat maifrumos ca cel împărătesc – şi încă nu al orişicărui împărat, ci al celui dintâi şi maiîmpărat ca toţi împăraţii, care şi acum e cântat în toată lumea: îţi voi arăta patulfericitului David. Cum era acest pat? Nu era împodobit cu aur şi cu argint, ci culacrimi şi cu mărturisiri – şi asta o spune el însuşi, grăind precum urmează: „ Spăla- voi întru toate nopţile patul meu, cu lacrămile mele aşternutul meu voi uda‖(Psalmul 6, 6) – că din toate părţile curgeau ca nişte mărgăritare, lacrimile.

Şi uită-mi-te ce suflet iubitor de Dumnezeu! După ce în timpul zilei îl răspândeaugrijile cele multe pentru boieri, pentru căpetenii, pentru neamuri, pentru mulţimi,

pentru ostaşi, pentru războaie, pentru pace, pentru treburile politiceşti, pentru casă, pentru cele de departe, pentru cele de aproape: ei bine, grija [stress-ul] pe care noitoţi ne-o stingem prin somn, el şi-o stingea prin mărturisire şi rugăciuni şi lacrimi.

Şi n-a făcut asta o noapte, în următoarea odihnindu-se, nici două sau trei nopţi, între care să contenească, ci făcea asta în fiecare noapte – că zice: „ Spăla-voi întrutoate nopţile patul meu, cu 1acrimile mele aşternutul meu voi uda‖, arătând

îmbelşugarea lacrimilor şi curgerea lor neîncetată: că in vreme ce toţi seodihneau în linişte, el singur se întâlnea cu Dumnezeu, şi Ochiul cel neadormitcăuta spre cel care plângea, se tânguia şi vestea necazurile sale.

Astfel de aşternut să-ţi pregăteşti şi tu: că înconjurându-te cu podoabe de argint şi pizma oamenilor o vei deştepta, şi mânia cea de sus o vei «prinde; iar lacrimi ca



cele ale lui David ştiu să stingă însuşi focul gheenei. Vrei să -ţi mai arăt şi altaşternut?

De al lui Iacov zic, ce se culca pe jos şi avea piatră sub capul lui: pentru aceea a şivăzut pe Piatra cea gândită şi scara minunată pe care urcau şi coborau îngerii (Facere 28). Astfel de aşternuturi să ne ticluim şi noi, ca să vedem astfel de vise.

Iar de ne vom culca pe paturi de argint, nu doar că nu vom dobândi nici o plăcere,ci şi amărăciune vom suferi: fiindcă atunci când te gândeşti că pe frigul cel maicrunt, în miez de noapte, pe când tu dormi în pat săracul zace pe paie la uşa băilor,acoperit cu o rogojină, tremurând, muşcat de ger şi strâmtorat de foame. Chiar deai fi mai împietrit decât oricine, ştiu bine că singur te vei osândi pentru că te desfeţi

peste nevoie, iar pe acela nu-l laşi să se bucure nici de cele numaidecâttrebuincioase. „ Nimeni, ostaş fiind, spune Scriptura, nu se amestecă cu lucruri

lumeşti ‖ (Timotei 2, 4).

Tu eşti ostaş duhovnicesc – iar ostaşul duhovnicesc nu doarme pe pat de fildeş, ci pe podele; nu se dă cu parfumuri, fiindcă asta e grija sodomiţilor şi stricaţilor, acelor ce îşi duc viaţa pe scenă, cărora nu le pasă de sufletul lor. Tu însă nu a

parfumuri, ci a faptă bună se cade să miroşi. Nimic nu e mai necurat ca sufletul,atunci când trupul are mireasmă ca aceasta: că semn al putorii şi necurăţieidinlăuntru se face buna mireasmă a trupului şi hainelor. Că atunci când diavolul,înstăpânindu-se în suflet, îl strică şi îl umple de moleşeală, atunci şi trupul îlmânjeşte, prin parfumuri, de murdăria stricăciunii sale; şi precum cei ce tot timpul

bolesc de guturai au hainele şi mâinile şi faţa murdare, neîncetat fiind mânjiţi deceea ce le curge din nas, aşa şi sufletul mânjeşte trupul cu răutatea acestei viclenescurgeri. Că cine va socoti că se află vreo însuşire bună şi aleasă în cel parfumat şigătit ca o femeie, sau mai bine zis ca o curvă, în cel ce a îmbrăţişat viaţamăscăricilor ? Să îţi miroasă sufletul a bună mireasmă duhovnicească, dacă vreisă «duci cât mai mult folos atât ţie cât şi celor dimpreună cu tine: că nu estenimic mai primejdios decât dezmierdarea. Ascultă ce spune despre dânsa Moisi „ Îngroşatu-s- a, îngrăşatu-s-a, lăţitu-s- a şi a dat din copite cel iubi t ‖ (Deuteronom32, 15). N- a zis: „s- a lepădat, ci: „a dat din copite‖, arătându- ne trufia şi

neânf rânarea lui . Şi iarăşi, în altă parte: „ Mâncând şi bând ia aminte la tine, casă nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău‖ (cf. Deuteronom 6, 11-12; 8, 10-11). Aşaduce, de obicei, desfătarea la uitare. Aşadar, şi tu, iubitule, când şezi la masăaminteşte- ţi că după ce mănânci se cade să te rogi: şi aşa umple- ţi cu măsurăpântecele, ca nu cumva, îngreuindu- te, să nu poţi a pleca genunchii ca să te rogilu i Dumnezeu. Nu vedeţi dobitoacele de povară că după ce mănâncă pornesc ladrum, şi cară, şi plinesc slujba lor? Iar tu, după masă, te faci de nici o treabă şi bun



de nimic. Şi cum nu vei fi mai de ruşine şi decât măgarii? „De ce?‖ Fiindcă maivârtos după masă trebuie să te trezeşti şi să priveghezi: că vremea de după masă evreme a mulţumi Domnului – iar celui ce dă mulţumită i se cuvine a fi nu beat, citrezvitor şi priveghetor. De la masă nu la somn, ci la rugăciune să mergem, ca sănu ne facem mai dobitoci decât dobitoacele.

Ştiu că mulţi vor defăima cele spuse pe temei că ele vor să aducă în viaţa lor unobicei nou şi ciudat, dar mai vârtos voi defăima eu obiceiul care vă stăpâneşte pevoi acum: fiindcă Hristos ne-a arătat încă mai limpede că după masă nu somn, niciîmpreunar e trupească nu trebuie să urmeze, ci rugăciuni şi citire a SfintelorScripturi. Atunci când a hrănit mulţimile acelea multe în pustie, nu i -a trimis laculcare şi la somn, ci i - a chemat la ascultarea dumnezeieştilor cuvinte: că nu i -a

ghiftuit să li se spargă burţile, nici nu i - a îmbătat, ci după ce le- a plinit trebuinţai - a adus la hrana cea duhovnicească. Aşa să facem şi noi, şi să ne deprindem a

mânca numai atât cât să trăim, nu până ce ne crapă pântecele şi ne îngreuiem: cănu am fost făcuţi şi nu trăim ca să mâncăm şi ca să bem, ci mâncăm ca să trăim.

Nu viaţa e pentru mâncare, ci mâncarea a fost făcută pentru viaţă dintru început – iar noi dăm totul pentru mâncare, ca şi cum pentru asta am fi venit în lume. Dar ca să înfierăm mai aspru desfătarea cea pământească şi să-i atingem bine pe ceice vieţuiesc lesne în ea, să ne întoarcem la cele despre Lazăr: că mai adevărat şilimpede ne va fi sfatul şi îndemnul atunci când nu prin vorbe, ci prin fapte veţivedea certaţi şi pedepsiţi pe robii îmbuibării.

Aşadar, bogatul în răutatea arătată petrecea, şi în fiecare zi se desfăta, şi se îmbrăcastrălucit, mai amarnică pedeapsă atrăgând asupră-şi, mai mare loc gătindu-şi, fărăde alinare făcându-şi osânda şi fără de iertare pedeapsa.

Iar săracul zăcea la uşa lui şi nu se răzvrătea împotriva lui Dumnezeu, nici nuhulea, nici nu se mânia; nu zicea către sine ceea ce zic mulţi: „Cum adică? Ăsta,trăind în răutate şi cruzime şi neomenie, are din toate mai mult decât îi trebuie şinu pătimeşte vreo amărăciune, nici vreun alt necaz neaşteptat, de care suntmulte în viaţa oamenilor, ci are parte numai de plăcere: iar eu n- am nici ce sămănânc ca să trăiesc. Ăsta îşi cheltuie toţi banii cu paraziţi şi cu lingăi şi în beţii,dar îi curg toate din belşug; iar eu zac aici ros de foame, fi ind de poveste, de

ruşine şi de râs tuturor privitorilor. Ce fel de Pronie este asta? E, oare, vreodreptate care vegh ează asupra faptelor omeneşti?‖. Dar Lazăr nu a zis, nici n-agândi t n imic dintr e acestea.

De unde vedem asta? Din faptul că a fost luat cu alai de îngeri şi dus în sânul luiAvraam: or, nu s-ar fi învrednicit de atâta cinste dacă era un hulitor. Ei bine, ceimai mulţi se minunează numai de sărăcia lui; eu însă pot socoti nouă chinuri pe



care le- a răbdat – nu ca să fie pedepsit, ci ca mai strălucit să se facă, precum s-aşi făcut. Aşadar, cumplită e, cu adevărat, şi sărăcia – şi ştiu aceasta cei ce auîncercat-o pe pielea lor – fiindcă nici un cuvânt nu poate arăta durerea pe care osuferă cei ce trăiesc în sărăcie şi nu ştiu să filosofeze. I ar în ce- l priveşte pe Lazăr

nu numaisărăcia era cumplită, ci se adăuga la ea şi

boala , ba şi aceasta

covârşitoare. Şi uită-te cum ne arată Domnul că amândouă aceste nevoi ajunseserăla culme. Că sărăcia lui Lazăr bătea oricare altă sărăcie, aceasta o arată zicând cănici de fărâmiturile ce cădeau de la masa bogatului nu avea parte; iar că boala luiajunsese la aceeaşi măsură ca sărăcia, măsură de care nu se mai putea trece, ne -oarată zicând că îi lingeau câinii bubele. Aşa de vlăguit era, încât nici câinii nu eraîn stare să-i alunge, ci zăcea ca un mort cu zile, văzându-i cum vin asupra lui, darneputând să îi gonească: aşa slăbănogite îi erau mădularele, aşa vlăguit era de

boală, aşa istovit era de ispită. Vezi cum atât sărăcia cât şi boala îi împresurautrupul; iar dacă fiecare din ele, luată în parte, este nesuferită şi grozavă, cum să nu

fie ca diamantul cel ce le rabdă când sunt împreunate? Mulţi sunt bolnavi de multeori, dar nu duc lipsă de mâncarea trebuincioasă; alţii trăiesc în sărăcia cea mai de

pe urmă, dar se bucură de sănătate – aşa încât latura bună slujeşte drept mângâiere pentru cea rea. În privinţa lui Lazăr, însă, răul venea din amândouă părţile. Poatevei zice: „Mai ştiu pe cineva care e şi bolnav, şi sărac‖. Da, dar nu este în atâta

părăsire: că dacă nu poate căpăta ajutor nici de la sine însuşi, nici de la casnici,atunci poate, stând în drum, să capote milostenie de la trecătorii mişcaţi de starealui. Iar lui Lazăr nenorocirile amintite i le îngreuna lipsa ajutătorilor, şineajutorarea asta îi era mai mult otrăvită de faptul că zăcea la uşa bogatului: căde ar fi pătimit în loc pustiu, nelocuit şi acolo ar fi fost nebăgat în seamă, nu ar fisuferit atât, pustietatea înduplecându-l să rabde chiar de nevoie cele întâmplate lui.Dar a zăcea în mijlocul atâtor beţivi care se desfătau şi a nu primi nici cea maimică îngrijire, aceasta mai mult îi amăra durerile şi îi ardea sufletul lui Lazăr: că nestă în fire a ne durea mai mult nu atunci când n-are cine să ne ajute, ci atunci cândare cine, dar nu vrea să ne dea mână de ajutor. De acest lucru pătimea atunci şi el,

fiindcă nu era cine să îl îmbărbăteze cu vorba, nici cine să-l mângâie cu fapta,nici prieten, nici vecin, nici rudă, nici unul dintre cei ce îl vedeau: că stricată eratoată casa bogatului.

Pe lângă acestea, îi mai sporea durerea vederea bunăstării altuia: nu că era pizmaş şi rău, ci fiindcă toţi, în chip firesc, ne vedem mai limpede nenorocirile înlumina propăşirii altora. Ba, în privinţa bogatului era un lucru în stare să-lîndurereze şi mai mult: că îşi simţea mai abitir necazurile nu doar punând faţă înfaţă restriştea lui cu bunăstarea aceluia, ci şi socotind că bogatul propăşea în toatevieţuind cu cruzime şi neomenie, iar el pătimea cele mai de pe urmă grozăvii avândfaptă bună şi blândeţe: şi de aici avea de răbdat iarăşi descurajare nealinată. Că



dacă era drept, dacă era blând, dacă avea viaţă vrednică de mirare [admiraţie] bogatul, dacă era plin de toată fapta bună, Lazăr nu s-ar fi întristat, însă de vremece vieţuia în răutate şi ajunsese la răutatea cea mai de pe urmă şi dovedea atâtaneomenie, având faţă de el simţăminte chiar vrăjmăşeşti şi ocolindu-l ca pe un

bolovan, fără ruşine şi fără milă, şi totuşi trăia în atâta belşug – ei bine, gândeşte-tecât de firesc era ca el să potopească sufletul săracului cu valuri după valuri ;gândeşte-te cum era firesc să se simtă Lazăr văzând paraziţi, lingăi, slugi urcând,coborând, ieşind, intrând, alergând, făcând zarvă, îmbătându-se, săltând şisăvârşind la arătare toate celelalte feluri de neruşinări. Că zăcea la uşă parcăanume ca să fie martor al bunăstării altuia, ducându- şi zilele numai atâta cât săîşi simtă nenorocirile, suferind sfărâmare de corabie în liman, chinuit lângăizvor de cea mai arzătoare sete. Să mai spun şi un alt necaz? Nu avea înaintea ochilor un alt Lazăr : că noi, chiarde am pătimi nenorociri fără de număr, putem, privind la el, să primim destulă

mângâiere şi să ne bucurăm de multă îmbărbătare, că multă mângâiere aducenecăjiţilor să afle părtaşi de necazuri fie în viaţă, fie în povestiri. Iar Lazăr nu aveade unde să vadă pe alt pătimitor asemenea cu el, ba mai vârtos nici nu avea cum săaudă de cineva care să fi răbdat asemenea necazuri în vremurile strămoşilor lui, şiîndeajuns este acest lucru ca să întunece sufletul cuiva. Se mai poate adăuga şialtceva: că nu putea filosofa nimic despre Înviere, ci socotea că urmările celorde acum nu trec dincolo de această viaţă, fiindcă a trăit mai înainte de har .

Iar dacă între noi, după atâta cunoştinţă de Dumnezeu, după alesele nădejdi aleînvierii, după ce ştim de pedepsele rânduite dincolo celor care păcătuiesc şi de

bunătăţile gătite celor drepţi, unii au atâta puţinătate de suflet şi bicisnicie încâtnici prin aceste aşteptări nu se îndreaptă, ce ar fi trebuit să păţească cel lipsit şi deacest reazim? Că încă nu putea să filosofeze nimic de acest fel, întrucât nu veniseîncă vremea acestor învăţături. Şi mai era un lucru: era defăimat de oameniilipsiţi de minte, că cei din gloată obişnuiesc ca atunci când văd pe cineva în

foamete şi boală necurmată şi în relele cele mai de pe urmă [cele mai mari] sănu aibă părere bună despre el, ci să îi judece viaţa după necazul în care se află şisocot că o duce atât de prost din pricina răutăţii, negreşit, şi multe altele de acestfel vorbesc între ei. Vorbesc prosteşte, dar vorbesc totuşi: „Ăsta, dacă era prieten

al lui Dumnezeu, n-ar fi îngăduit Dumnezeu să se necăjească în sărăcie şi încelelalte rele‖. Aşa s-a întâmplat şi cu Iov, aşa s-a întâmplat şi cu Pavel.

Lui Iov îi spuneau: „ Au doar de multe ori ţi s- a grăit ţie în necaz? Dar greutateacuvintelor tale cine o va suferi? Că de vreme ce tu pe mulţi ai învăţat, şi mâinislabe ai ajutat, şi pe cei neputincioşi i -ai îmbărbătat cu cuvântul, şi genunchiislabi i - ai întărit, iar acum a venit asupra ta durere şi s- a atins de tine şi te-ai



tulburat, oare evlavia ta este în nebunie şi nădejdea ta în răutatea căii tale?‖ (Iov4, 2). lată ce vrea să zică: „Dacă ai fi făcut vr eun bine n- ai fi păţit ce ai păţit: elimpede, plăteşti pentru păcate şi fărădelegi‖ – şi asta îl rănea mai mult peferi citul I ov.

Şi despre Pavel spuneau la fel barbarii – că după ce au văzut năpârca atârnată demâna lui, nu gândeau despre el nimic bun, ci socoteau că era vreunul dintre mariinelegiuiţi, ceea ce este limpede din cuvintele lor: „ Pe acesta, chiar dacă a scăpatdin mare, dreptatea lui Dumnezeu nu l - a lăsat să trăiască‖ (Fapte 28, 4).

Şi pe noi un atare lucru ne tulbură, de obicei, nu puţin – dar cu toate că valurileerau atât de mari şi veneau unul după altul, corabia lui Lazăr nu s-a scufundat, ci înmijlocul unui cuptor aprins el filosofa ca bucurându-se mereu de rouă.

Că n-a grăit în sine nimic din cele pe care obişnuieşte să le spună gloata: că „dacă bogatul, răposând, va fi pedepsit şi va plăti pentru cele săvârşite, o să fie unu launu; iar dacă şi acolo va fi în aceeaşi cinste, o să fie doi la zero pentru el‖. Ori vreţisă ziceţi că nu asta bârfiţi prin pieţe voi, cei mulţi, care aduceţi în biserică năravuride la alergările de cai şi de la spectacolele lumeşti? Mă ruşinez să pomenesc acestevorbe şi roşesc, dar e nevoie să o fac, ca să scăpaţi de râsul cel necuviincios şi deruşinea şi vătămarea care vin din spuse ca acestea. Mulţi şi de multe ori le grăiescrâzând, dar şi aceasta ţine de meşteşugul cel rău al diavolului, adică a aduce înviaţa noastră, prin aşa-zise vorbe de duh, învăţături stricate. Că mulţi bârfescacestea fără încetare la muncă, şi în piaţă, şi acasă: care lucru ţine de cea mai de peurmă necredinţă şi nebunie, fiind cu adevărat vrednic de batjocură şi semn al uneiminţi prunceşti. Că a spune: „dacă cei răi vor fi pedepsiţi după moarte‖ şi a nu fifoarte încredinţaţi că vor fi negreşit pedepsiţi, asta arată necredinţă şi îndoială; iar asocoti că, dacă se va întâmpla astfel (precum se va şi întâmpla), bogaţii s-au

bucurat de aceeaşi plată ca şi drepţii – asta arată nebunia cea mai de pe urmă.

Iţi dai seama ce spui? „Dacă bogatul, răposând, va fi pedepsit dincolo, este unu launu‖. Dar ce temei are această spusă? Hai să ne gândim: câţi ani să zicem că s-a

bucurat de avuţia sa? Vrei să zicem o sută? Din partea mea, să zicem şi două, şi trei

sute, şi de două ori pe atât; dacă vrei, şi o mie, ceea ce e cu neputinţă, fiindcăScriptura spune: „ Zilele anilor noştri… optzeci de ani ‖ (Psalmul 89, 10-11), darhai să zicem şi o mie. Poţi oare, spune-mi, să arăţi în această lume vreo viaţă cecapăt nu are, nici sfârşit nu cunoaşte, precum viaţa pe care o duc drepţii în lumeacealaltă? Spune-mi, dacă cineva, în răstimpul a o sută de ani, ar fi văzut într -osingură noapte un vis frumos şi, multă desfătare având atunci în somn, în restul



sutei de ani s-ar chinui, oare ai putea să zici că în privinţa lui este „unu la unu‖, şisă pui în cumpănă singura noapte de vise plăcute cu veacul de osândă? Nicidecum.

Aşa să cugeţi şi cu privire la viaţa viitoare: că ceea ce este un vis faţă de un veac,aceasta este viaţa de acum în faţa celei viitoare. De fapt, e puţin spus: mai bine zis,cât e o picătură mică faţă de nemărginirea mării, atâta e mia de ani faţă de slava şidesfătarea viitoare. Şi ce s-ar putea spune mai mult decât că viaţa de dincolo nu aresfârşit şi nu cunoaşte capăt, şi câtă-i depărtarea dintre vis şi adevăr, atâta estedeosebirea dintre starea de aici şi cea de dincolo?

De altfel, şi înaintea muncilor de dincolo cei înrăutăţiţi, care trăiesc în păcate, sunt pedepsiţi încă de aici. Şi să nu-mi arăţi doar că cineva mănâncă bucate de multefeluri, că are haine de mătase, că îl însoţesc pretutindeni cete de robi şi că sefuduleşte prin piaţă – ci descoperă-mi conştiinţa lui, şi vei vedea înlăuntrul ei mare

tulburare din pricina păcatelor, frică neîncetată, vifor, gâlceava. Vei vedea minteasuind ca la un tribunal pe tronul cel împărătesc al conştiinţei, aşezându-se ca un

judecător, aducând de faţă, ca pe nişte călăi, gândurile, legând cugetul, chinuind-l pentru greşale şi strigând cu glas mare, fără să ştie cineva afară de Cel ce poatevedea tainele sufletelor. Astfel, curvarul, chiar dac-ar fi de o mie de ori bogat, chiardacă n-ar avea nici un pârâş, nu încetează a se pârî pe sine în chip lăuntric; şi

plăcerea lui e vremelnică, iar durerea neîncetată – din toate părţile frică şicutremur, bănuială şi nelinişte. El se teme de uliţele dosnice, se teme până şi deumbre, se teme de slugile sale, de cei ce îl cunosc şl de cei ce nu îl cunosc, de cea

pe care a nedreptăţit-o, de cel pe care l-a jignit. Oriunde ar merge, nu are conştiinţaca pârâş amarnic, de sine însuşi fiind osândit şi neputând afla cât de puţină tihnă:că şi în pat, şi la masă, şi în oraş, şi acasă, şi ziua, şi noaptea, şi chiar în vis, i senălucesc păcatele săvârşite şi duce viaţa lui Cain, „suspinând şi tremurând pe

pământ ‖ (Facere 4, 12), şi are pururea foc adunat înlăuntrul său, fără să ştienimeni.

Aşa pătimesc şi răpitorii, şi lacomii; aşa pătimesc şi beţivii şi, pe scurt, şi cei cevieţuiesc în păcate: că nu poate fi mituit acel judeţ ci, chiar dacă nu urmăm caleafaptei bune, ne întristăm totuşi pentru că n-o urmăm; şi chiar dacă urmăm calea

răutăţii, o dată cu încetarea plăcerii păcatului simţim totuşi durerea lui.

Să nu mai spunem aşadar despre răii ce sunt bogaţi aici şi drepţii ce se desfatădincolo, că e „unu-unu‖ sau „doi la zero‖: că drepţilor şi cele de dincolo şi cele deaici le aduc multă plăcere, iar răii şi răpitorii şi dincolo şi aici sunt pedepsiţi: sunt

pedepsiţi aici prin aşteptarea pedepsei de dincolo, şi prin numele rău pe care îl au



între toţi, şi prin însăşi stricăciunea pricinuită sufletului lor de către păcat; iar după plecarea din această lume îndură chinuri nesuferite.

Pe de cealaltă parte, drepţii, chiar de vor pătimi aici necazuri fără număr, sehrănesc cu nădejdile cele bune, având desfătare curată, neprimejduită,neschimbătoare; iar după aceea îi vor primi pe ei, ca şi pe Lazăr, nenumăratelebunătăţi cereşti.

Şi nu îmi spune că Lazăr era bubos, ci mi te uită că avea înlăuntrul său un sufletmai de preţ ca aurul – mai bine zis nu numai sufletul, ci şi trupul, fiindcăîmbunătăţirea trupului nu stă în muşchi şi nici în sănătate, ci în răbdarea unoratât de mari şi multe chinuri. Că nu e cineva scârbos dacă are asemenea răni petrup, ci dacă are bube fără număr pe suflet şi nu le îngrijeşte nicidecum – precumera bogatul, care pe dinăuntru era bubos cu totul. Precum câinii lingeau bubele lui

Lazăr, aşa şi demonii lingeau păcatele bogatului; şi precum Lazăr trăia în foametede hrană, aşa şi bogatul trăia în foamete de toată fapta bună.

Deci, ştiind toate acestea, să fim filosofi şi să nu zicem că „dacă îl iubea Dumnezeu pe cutare, nu l-ar fi lăsat să cadă în sărăcie‖. Tocmai acesta este semnul celei maimari iubiri: „ Pe cine iubeşte Domnul ceartă; şi bate pe tot fiul pe carele primeşte‖(Pilde 3, 12; Evrei 12, 6). Şi iarăşi: „Fiule, dacă te apropii să slujeşti Domnului,

găteşte sufletul tău spre ispită, îndrepteaază- ţi inima ta şi rabdă‖ (Sirah 2, 1-2).

Aşadar, să lepădăm de la noi, iubiţilor, aceste prejudecăţi nefolositoare şi acestecuvinte deşănţate, fiindcă s-a zis: „Vorba ne bunească şi glumele… să nu iasă din

gura voastră‖ (Efeseni 5, 3; 4, 29). Deci, nici noi să nu grăim unele ca acestea, cichiar, atunci când vom vedea pe alţii spunându-le, să le închidem gura, să neoţărâm la ei cu străşnicie, să le oprim limba neruşinată. Spune-mi, de vezi vreocăpetenie de tâlhari că bântuie şleahurile, întinzând curse călătorilor, prădândţarinile, îngropând aur şi argint în peşteri şi tainiţe, înţărcuind acolo turmemulte,dobândind haine şi robi în număr mare din prădăciuni – ei bine, spune-mi, îlfericeşti pentru acea bogăţie sau îl plângi pentru dreptatea dumnezeiască ce îlaşteaptă in viitor? Deşi încă nu este prins, nu este dat pe mâna judecătorului, nu a

fost aruncat în puşcărie, n-a fost pârât, nici osândit, ci se desfată, se îmbată, se bucură de belşug mult; ci totuşi noi să nu îl fericim pentru cele de faţă şi văzute, cisă îl plângem pentru cele viitoare şi aşteptate.

Aşa să cugeţi şi cu privire la bogaţii lacomi. Aceştia sunt nişte tâlhari de drumulmare, ce pradă bunurile trecătorilor, îngropând averile altora în cămările lor ca înnişte peşteri şi ascunzişuri tâlhăreşti.Deci, să nu-i fericim pentru cele de faţă, ci să



îi plângem pentru cele ce au să vină, pentru Judeţul cel înfricoşat, pentru pedeapsacea de neînlăturat, pentru întunericul cel mai dinafară care va să-i primească. Chiardacă se întâmplă de multe ori ca tâlharii să scape mâinilor omeneşti, noi să-Lrugăm pe Dumnezeu să ne ferească şi pe noi, şi pe vrăjmaşii noştri, de viaţa şi

bunăstarea blestemată a acelora, pe judecata lui Dumnezeu nimeni nu va scăpa, citoţi câţi vieţuiesc în lăcomie şi răpiri vor primi, negreşit, de la Dânsul pedeapsameritată, cea fără de moarte şi fără de sfârşit.

Toate acestea socotindu - le în noi înşine, iubiţilor, nu pe cei ce vieţuiesc înbogăţie, ci pe cei ce trăiesc în fapta bună să- i fericim; nu pe cei aflaţi în sărăcie,ci pe cei stăpâniţi de răutate să-i plângem; nu la cel e de faţă să căutăm, ci la celeviitoare să ne uităm; nu haina cea dinafară, ci conştiinţa fiecăruia să o cercetămşi, fapta bună şi bucuria cea din isprăvile plăcute lui Dumnezeu urmărind, sărâvnim lui Lazăr, atât bogaţii cât şi săracii.

Că nu una, două sau trei lupte pentru fapta bună a răbdat, ci mai multe – vorbesc de sărăcie, de boală, de părăsire, de faptul că a răbdat toate necazurileîntr - o casă care putea să i le aline, că nu a fost învrednicit să audă nici uncuvânt de mângâiere , că vedea pe cel ce îl trecea cu vederea bucurându-se deatâta desfătare – şi nu doar că se bucura de desfătare, ci şi trăia în răutate fără a

păţi nimic grozav; că nu avea nici de unde să vadă vreun alt Lazăr, că nu puteasă filosofeze nimic cu privire la înviere , că pe lângă toate pătimirile oameni i îl

ţineau de păcătos din pricina necazurilor sale, că nu o zi – două a suferit astfel,ci toată viaţa, că se vedea pe sine întru acestea, iar pe bogat –

în cele dimpotrivă.

Ce dezvinovăţire vom avea, dar, dacă Lazăr a răbdat cu atâta bărbăţie toateaceste grozăvii, iar noi nu vom răbda nici măcar jumătate din acestea? Că nu

poţi, nu poţi arăta, nici numi pe altcineva care să fi pătimit atât de multe şi de marinenorociri: că tocmai de aceea l - a şi dat ca pildă Hr istos, ca în orice nenorocir evom cădea, văzând măsura cea covârşitoare a necazurilor lui Lazăr, să primimîndestulă îmbărbătare şi mângâiere din filosofia şi răbdarea acestuia.

Că el stă, ca un dascăl de obşte al lumii, înaintea tuturor celor ce pătimes c vreo

nenorocire, tuturor înfăţişându- se spre privelişte şi pe toţi întrecându-i princovârşirea necazurilor sale.

Pentru toate acestea mulţumind, dar, Iubitorului de oameni Dumnezeu, să tragemfolos din istorisire, având în cuget pilda lui Lazăr şi în adunări, şi în casă, şi în

piaţă, şi pretutindeni, şi cu toată scumpătatea însuşindu-ne bogăţia ei, ca şi prinnecazur ile vremii de acum să trecem fără întristare, şi de bunătăţile cele viitoare să



avem parte: de care fie ca noi toţi să ne învrednicim, cu harul şi cu iubirea deoameni a Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreună cu Care Tatălui şi SfântuluiDuh este slava, cinstea, închinarea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(din ―Omilii la parabola despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv‖, Editura Sophia, Bucureşti, 2002)



Sfântul Ioan Gură de Aur - Al doilea cuvânt despre Lazăr, şi că sufletele celormorţi de moarte năprasnică nu se fac draci, şi despre judecată şi milostenie

Minunatu-m-am de dragostea voastră atunci când am început ieri a vorbi despreLazăr, că şi răbdarea săracului aţi lăudat-o, şi de cruzimea şi neomenia bogatului v-aţi scârbit; iar acestea nu mici dovezi de vrednicie sunt: căci chiar dacă nu avem

faptă bună, însă o lăudăm, vom putea, negreşit, să ne împărtăşim de ea; chiar

dacă nu fugim de răutate, dar defăimăm răutatea, vom putea, negreşit, săscăpăm de ea cu desăvârşire. Aşadar, de vreme ce aţi primit cu multă bunăvoinţăcuvintele acelea, hai să vă dau şi restul.

Ieri l-aţi văzut pe Lazăr la poarta bogatului, azi îl vedeţi în sânurile lui Avraam;ieri l-aţi văzut lins de câini, azi îl vedeţi dus cu alai de îngeri; ieri l-aţi văzut în sărăcie, azi îl vedeţi în desfătare; ieri l-aţi văzut înfometat, azi îl vedeţi în multă îmbelşugare;

ieri l-aţi văzut nevoindu- se, azi îl vedeţi încununându-se;ieri i-aţi văzut ostenelile, azi îi vedeţi răsplăţile atât bogaţii cât şi săracii:bogaţii, ca să nu socotiţi că bogăţia este mare lucru fără faptă bună, iar

săracii ca să nu socotiţi că sărăcia este vreun rău – şi unora, şi altora s-a făcut dascăl Lazăr.



Că dacă el în sărăcie n- a deznădăjduit, ce iertare vor avea cei ce în bogăţie facaceasta? Dacă înfometat şi atât de necăjit fiind a mulţumit lui Dumnezeu, cumse vor dezvinovăţi cei ce în bunăstare nu vor să ajungă la aceeaşi faptă bună? Şiiarăşi: săracii care din pricina sărăciei se mânie şi se supără ce iertare vor avea,de vreme ce Lazăr, vieţuind la uşa bogatului în necurmată înfometare şi sărăcieşi părăsire şi boală, trecut de toţi cu vederea, neputând vedea un altul care să

pătimească la fel ca el, vădeşte atâta filosofie?

Să învăţăm de aici a nu ferici pe bogaţi şi a nu socoti nefericiţi pe cei săraci. Bamai degrabă, dacă este să spunem adevărul, nu e bogat cel ce are multe, ci cel cen- are trebuinţă de multe; nici nu este sărac cel ce n- are nici o agonisită, ci celcare pofteşte multe – după acest dreptar trebuie socotite totdeauna sărăcia şibogăţia. De vei vedea, dar, pe cineva poftind multe, să îl socoţi mai sărac decâttoţi, chiar dacă ar avea toate lucrurile din lume; de vei vedea pe cineva care nu are

trebuinţă de multe, să crezi că este mai bogat decât oricine, chiar dacă n-ar aveanici un avut: că eu obişnuiesc să judec sărăcia şi bogăţia după aşezarea cugetului,nu după măsura avuţiei.

Deci, precum nu putem spune despre cel pururea însetat că este sănătos, chiar dacăar avea parte de belşug, chiar dacă ar locui lângă râuri şi fântâni (că ce folos deîmbelşugarea apei dacă patima rămâne fără alinare?), aşa să facem şi în privinţacelor bogaţi: pe cei ce pururea poftesc şi însetează de cele străine nicicând să nu -isocotim sănătoşi, chiar dacă ar trăi în belşug.

Că cel ce nu-şi poate stăpâni pofta, chiar dacă ar avea orice, cum ar putea fivreodată în bunăstare? Deci, cei ce se mulţumesc cu ale lor şi iubesc ale lor şi nuse uită după averile altora, chiar de ar fi mai nevoiaşi decât toţi, trebuie socotiţimai bogaţi decât toţi: că cel ce n- are trebuinţă de avut străin, ci se mulţumeşte cuce are, mai bogat este decât or icine. Dar hai să ne întoarcem, dacă vreţi, la firulcuvântării. „ Şi a fost, zice Scriptura, că a murit săracul şi a fost dus deînger i ‖(Luca 16, 22).

Aici vreau să scot o boală rea din sufletul vostru: că mulţi din cei mai simpli credcă sufletele celor săvârşiţi de moarte năprasnică se fac draci. Nu este aşa, nu: cănu sufletele celor morţi de moarte năprasnică se fac draci, ci sufletele celor cetrăiesc în păcate – şi asta nu prin schimbarea firii lor, ci prin urmarea cea de bunăvoie a răutăţii dracilor. Aceasta arătându-le şi iudeilor, Hristos a zis: „Voi f ii aidiavolului sunteţi ‖(loan 8, 44), şi fii ai diavolului i-a numit nu fiindcă s-ar fi

preschimbat firea lor în fire drăcească, ci fiindcă făceau faptele dracului, drept careşi adaugă: „că poftele tatălui vostru voiţi să faceţi ‖. Şi iarăşi, ÎnainteMergătorul:„ Pui de năpârci, cine v- a arătat vouă să fugiţi de mânia ceea ce va să vie?



Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă; şi să nu vi se pară a grăi: părinte avempe Avraam ‖ (Matei 3, 7-9).

Că Scriptura ia în seamă nu legile înrudirii după fire, ci pe acelea ale înrudirii prin fapta bună şi răutate: încît ea numeşte „fiu‖ şi „frate‖ al cuiva pe cel de unobicei cu dânsul .

Dar pentru ce a venit diavolul cu această rea învăţătură? A încercat să striceslava mucenicilor: că murind ei de moarte năprasnică, a făcut asta vrând să-iacopere de o bănuială rea – ceea ce n-a putut să facă, întrucât ei rămân custrălucirea lor, însă a izbutit alt lucru foarte primejdios, înduplecând prin acesteînvăţături pe vrăjitorii ce-i slujesc lui să junghie mulţi tineri simpli în nădejdea căaceia vor ajunge draci şi le vor sluji.

Dar nu este aşa, nu. Ce dacă dracii zic: „Sunt sufletul monahului cutare‖. Nu cred,

fiindcă dracii sunt cei care vorbesc: că amăgesc pe cei ce îi ascultă. Pentru aceastaşi Pavel le-a închis gura cu toate că spuneau adevărul, ca nu cumva, luând ei pricină [pretext], să amestece printre adevăruri şi minciuni şi să li se dea crezare.Că zicând ei: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînal t, carevestesc vouă calea mântuirii ‖ (Fapte 16, 17), Pavel, supărându-se, a certat duhul

pitonicesc şi i-a poruncit să iasă şi doar ce lucru rău grăiseră dracii? „Oameniiaceştia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt‖. Dar întrucât mulţi dintre cei maisimpli nu ştiu întotdeauna să deosebească cele spuse de draci, apostolul i-a lipsit cutotul de crezământ. „ Eşti dintre cei căzuţi ‖, zice, „n- ai îndrăznire, taci, amuţeşte:nu ţi - e îngăduit să propovăduieşti, acesta este drept apostolesc; de ce răpeşti ceeace nu e al tău? Taci, lepădatule‖.

Aşijderea a făcut şi Hristos – pe dracii care îi ziceau: „Te ştim Cine eşti ‖ (Matei 1,24; Luca 4, 34) i-a certat cu multă asprime, învăţându-ne ca întru nimic să nucredem pe drac, nici de ar spune vreun lucru sănătos. Ştiind aceasta, să nu avemdeloc încredere în drac, chiar dacă spune vreun adevăr, ci să ne întoarcem şi săfugim de la el, fiindcă învăţăturile cele sănătoase şi mântuitoare nu de la draci, cidin dumnezeiasca Scriptură pot fi aflate întru toată deplinătatea. Iar ca să teîncredinţezi că nu e cu putinţă ca sufletul, după ieşirea sa din trup, să fie tiranisit [ În limba greacă, mai ales în epoca târzie, „tiranie‖ şi „a tiranisi (tiraniza)‖ aratăo stăpânire nelegitimă, o uzurpare, în cazul de faţă este vorba de stăpânirea

samavolnică a dracilor asupra sufletelor omeneşti, care nu este îngăduită de Dumnezeu.] de draci, ascultă ce grăieşte Pavel: „ Pentru că cel ce a murit s-aîndreptat de păcat ‖ (Romani 6. 7), adică nu mai păcătuieşte.

Dacă dracul nu poate sili sufletul care locuieşte în trup, e limpede că nu -l poate silinici după ieşirea din acesta. „ Dar atunci cum păcătuiesc sufletele, dacă nu pot fi



silite?‖ De bună voie şi din dorinţa lor dându-se pe sine, nu cu sila şi nici tiranisite,lucru dovedit de toţi câţi au biruit uneltirile dracului. De pildă, oricât l-a sâcâit peIov, nu l-a putut îndupleca să scoată din gura sa vreun cuvânt de hulă: de unde sevede că stă în puterea noastră a ne lăsa ori nu înduplecaţi de îndemnurile lui,nefiind supuşi nici unei silnicii sau tiranii din partea lui. Nu doar din cele spusemai înainte, ci şi din pilda pe care o tâlcuim se vede limpede că sufletele, după ceies din trup, nu mai rămân pe pământ, ci pleacă îndată.

Şi ascultă cum. „ Şi a fost, zice Domnul, că a murit săracul şi a fost dus deîngeri.‖ Nu numai sufletele drepţilor, ci şi ale păcătoşilor sunt duse de aici: şi astase vede din cele întâmplate cu alt bogat – că după ce i-a rodit ţarina,şi-a zis întrusine: „Strica- voi jitniţele mele, şi mai mari le voi zidi ‖ (Luca 12, 17-18). Nimicmai jalnic ca un gând precum acesta. Într-adevăr, şi-a stricat jitniţele: că jitniţinefurate sunt nu zidurile, ci pântecele săracilor, iar el, lăsându-le pe acestea, se

îngrijea de ziduri. Aşadar, ce grăieşte Dumnezeu către el? ― Nebunule, întru această noapte sufletultău au să- l ceară de la tine ―(Luca 12, 20). Şi ia aminte: despre Lazăr spune căsufletul lui a fost dus de îngeri, iar aici spune că i -l cer. Acest bogat a fost dus caun ocnaş legat, iar lui Lazăr i s-a făcut alai ca unui încununat; şi precum pe unluptător care primeşte multe răni şi e stropit de sânge, iar apoi primeşte cununa

biruinţei, privitorii îl înconjură cu multă laudă şi îl petrec acasă bătând din palme,heretisindu-l, privindu-l ca pe o minune – aşa şi pe Lazăr l-au dus atunci îngerii, iarsufletul bogatului l-au cerut oarecare puteri înfricoşate, deopotrivă trimise anume

pentru acest lucru. Că sufletul nu iese de la sine către viaţa de dincolo, întrucât nicinu e cu putinţă – că dacă mergând dintr -o cetate în alta avem nevoie de om care săne arate drumul, cu cât mai vârtos sufletul, smuls fiind din trup şi mutându-se laviaţa cea viitoare, va avea trebuinţă de călăuze?

Aceasta este pricina pentru care, având a ieşi din trup, ad eseori nu vrea s-o facă, şise trage înăuntru, cât mai adânc, se teme şi se cutremură: fiindcă pururea ne mustrăconştiinţa păcatelor, şi mai ales în ceasul acela când avem a pleca de aici la judeţulcel înfricoşat de dincolo, unde vom fi traşi la răspundere. Atunci, dacă a fost cinevarăpitor sau lacom, sau a obijduit pe cineva, sau vrăjmaş cuiva s -a făcut fără

dreptate, fie că vreun alt lucru rău a săvârşit, mulţimea păcatelor lui iese din uitare,şi i se înfăţişează, şi-i împunge conştiinţa.

Şi precum cei din puşcărie sunt pururea în dureri şi întristare, mai ales în ziua încare urmează a fi scoşi şi duşi la judecată, şi-s îngheţaţi de frică şi cu nimic mai

buni decât nişte morţi atunci când aşteaptă la intrare şi aud dinlăuntru glasul judecătorului – aşa şi sufletul, chinuit şi strâmtorat fiind chiar în vremea când



păcătuieşte, e chinuit şi strâmtorat cu atât mai mult atunci când are a pleca de aici,fiind smuls din trupul său.

Tăceţi când auziţi acestea? Mult mai mulţumitor vă sunt pentru tăcerea asta decât pentru bătăile din palme: că bătăile din palme şi laudele sporesc slava mea deşartă,

iar tăcerea asta sporeşte întreaga voastră înţelepciune. Ştiu că sunt dureroase celespuse, însă aduc câştig mare şi negrăit. Bogatul acela, dacă ar fi avut pe cineva caresă-i facă astfel de îndemnuri – iar nu lingăi care dau numai sfaturi plăcute şiaţâţătoare la plăcere – n-ar fi ajuns în gheenă, n-ar fi îndurat muncile celenesuferite, nu s-ar fi căit după aceea nemângâiat: dar fiindcă toţi îi spuneau doarcele ce-i erau pe plac, l-au dat focului.

O, de ar fi cu putinţă ca pururea şi necontenit să filosofăm acestea, să vorbimdespre gheenă! Că zice Scriptura: „Întru toate cuvin tele tale adu- ţi aminte de celemai de pe urmă ale tale, şi în veac nu vei păcătui ‖ (Sirah 7, 36); şi iarăşi: „Găteşte

spre ieşire lucrurile tale, şi te găteşte de drum‖ (Pilde 24, 27). Dacă ai răpit vreun bun al cuiva, dă-l înapoi, şi spune ca Zaheu: „ Dacă am năpăstuit pe cineva, întorcîmpătrit ‖ (Luca 19, 8). De ai năpăstuit pe cineva, de te-ai făcut vrăjmaş cuiva,împacă-te înainte de înfricoşata Judecată, împacă-te cu toţi aici, ca să vezitribunalul acela fără să ai pârâşi.

Până ce vom fi aici, avem bune nădejdi, dar după ce vom pleca dincolo, nu vamai sta în puterea noastră a ne pocăi, nici a spăla cele ce am greşit. Drept aceea,trebuie să ne pregătim neîncetat pentru plecarea de aici, că dacă va voi Stăpânul săne cheme diseară? Dacă va voi să ne cheme mâine? Că viitorul nu este cunoscut,tocmai ca să fim mereu cu priveghere şi gata de plecarea aceea, precum şi Lazăr

pururea era întru răbdare bărbătească – drept care a şi plecat cu atâta cinste. Amurit şi bogatul, şi a fost îngropat, sufletul fiindu-i dinainte îngropat în trup ca într-un mormânt şi fiind cuprins în carne ca într-un sicriu. Că fiind legat ca într -un lanţde beţie şi lăcomia pântecelui, îşi făcuse sufletul nelucrător şi mort.

Să nu treci nebăgat în seamă, iubitule, spusa: a fost îngropat, ci să mi te gândeştiaici la mesele cele de argint, la paturi, la covoare, la scoarţe, la toate celelalte de

prin casă, la miruri, la aromate, la vinul cel mult, la felurimea bucatelor, latocănuri, la bucătari, la lingăi, la păzitori, la slugi – stinse şi veştejite dimpreună cutot restul părutei fale. Toate-s cenuşă, toate sunt praf, bocete şi tânguiri, nimenifiind în stare să mai ajute, nici să aducă înapoi sufletul plecat. Atunci a fost făcutăde ruşine puterea aurului şi multei avuţii: că din atâta slujire de care se bucura

bogatul a fost luat gol şi singur, neputând lua nimic cu sine din toată avuţia de aici,ci a plecat părăsit şi fără de apărător. Nimeni din slujitori, nimeni dintre ajutătorinu mai era de faţă ca să îndepărteze osânda şi pedeapsa, ci fiind smuls de lângă toţi



aceştia, singur a fost răpit ca să îndure muncile cele nesuferite. Cu adevărat, „tottrupul ca iarba, şi toată slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-s- a iarba şi

floarea ei a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac‖ (Isaia 40, 6).

A venit moartea, şi a stins toate desfătările bogatului; şi luându-l ca pe un robit, l-a

dus în cele de dedesubt cu capul plecat, plin de ruşine, lipsit de îndrăznire,tremurând, plin de groază, după ce se bucurase de toată dezmierdarea aceea doar caîn vis. Şi de acum bogatul s- a făcut rugător către sărac, şi avea trebuinţă să

primească ceva de la masa lui, a celui ce cândva era înfometat şi zăcea neputândsă se apere de gurile câinilor. Şi lucrurile se schimbaseră, şi vedeau toţi cine erabogatul şi cine săracul, şi că Lazăr era mai avut decât toţi, iar bogatul – main evoiaş decât toţi : că precum pe scenă intră unii, purtând măşti de împăraţi şicăpetenii de oaste şi doctori şi ritori şi sofişti şi ostaşi, dar fără a fi în fapt nimic deacest fel, aşa şi în viaţa de acum sărăcia şi bogăţia sunt numai nişte măşti. Când

eşti la teatru, de vezi pe cineva din cei ce joacă jos că are mască de împărat, nu -lfericeşti, nici socoţi că este împărat, nici nu te-ai ruga să ajungi ca el – ci ştiind căeste om de rând, poate un frânghier sau făurar sau altceva de acest fel, nu-l fericeşti

pentru mască şi haină, nici nu îl judeci după acestea, ci îl dispreţuieşti pentru starealui umilă cea de fapt.

Aşa şi aici, aflându-te în lume ca într-un teatru şi privind pe scenă cum joacă unii,când vezi bogaţi mulţi, să nu socoti că sunt bogaţi cu adevărat, ci că poartă măştide bogaţi: că precum actorul care pe scenă face pe împăratul şi pe căpetenia deoaste se întâmplă de multe ori să fie în fapt slugă, sau dintre cei ce vând în piaţă

struguri şi smochine – aşa, se întâmplă adeseori ca bogatul pe care-l vezi aici să fie mai sărac decât oricine.

Că dacă îi scoţi masca, şi-i descoperi conştiinţa, şi îi pătrunzi în cuget, afli acolomultă sărăcie de faptă bună, şi vezi că este mai de nimic decât toţi oamenii: că

precum la teatru, după ce vine seara şi privitorii pleacă, cei ce păreau tuturorîmpăraţi şi căpetenii, ieşind afară şi scoţând măştile, se arată ceea ce sunt de fapt,iar în această viaţă, venind moartea şi terminându- se spectacolul, toţi dau josmăştile bogăţiei şi sărăciei, plecând dincolo – şi se arată judecaţi doar după

fapte, unii bogaţi cu adevărat, ceilalţi săraci; unii întru cinste, ceilalţi lipsiţi de

slavă. Da, mulţi dintre cei bogaţi aici s-au aflat dincolo mai săraci decât toţi, ca şi acest

bogat. Că după ce l-a apucat seara, adică moartea, şi a ieşit din teatrul vieţii deacum, şi a dat jos masca, dincolo mai sărac decât toţi s-a arătat, încât nici peste o

picătură de apă nu avea stăpânire, ci a fost nevoit s-o ceară, fără ca măcar s-o primească. Ce sărăcie vreţi mai mare decât asta? Şi ascultă ce fel era sărăcia lui –



că ridicându-şi ochii, a zis către Avraam: „ Părinte, miluieşte- mă şi trimite pe Lazăr, să- şi întingă vârful degetului în apă şi să răcorească limba mea‖. Vezi cenecaz mare? Când era aproape Lazăr, nu îl băga în seamă, iar acuma, departe

fiind, îl cheamă; pe cel pe care, în multe rânduri intrând şi ieşind, nu îl vedea, îl priveşte de departe cu stăruinţă. Dar pentru ce îl vede? Poate că de multe orispusese acest bogat: „Ce nevoie am eu de evlavie şi de fapta bună? Toate îmi curgca dintr-un izvor, mă bucur de mult belşug, de multă bunăstare, nu sufăr nici unnecaz neaşteptat: de ce să urmăresc fapta bună? Acest sărac, întru dreptate şievlavie vieţuind, nenumărate grozăvii pătimeşte‖.

Chiar aşa spun mulţi adeseori şi în ziua de astăzi. Deci, ca să fie smulse dinrădăcină aceste rele păreri, i se arată bogatului că pentru răutate este rânduită

pedeapsă, iar pentru ostenelile cucerniciei e rânduită cinstire şi cunună. Şi nu doarpentru asta l- a văzut pe Lazăr, ci ca acum să pătimească şi el, cu mai multă

covârşire, ceea ce pătimea săracul: că precum chinul aceluia era asprit de faptulcă zăcea la poarta bogatului şi vedea bunătăţile străine, aşa şi bogatului îisporeşte acum pedeapsa faptul că zace în gheenă şi vede pe Lazăr desfătându-se,aşa încât nu doar prin chinurile în sine, ci şi prin vederea cinstirii celuilalt să-i

fie pedeapsa mai nesuferită.

Şi precum Dumnezeu, alungând pe Adam din rai, l-a sălăşluit în faţa raiului, canecontenita vedere a acestuia să-i înnoiască pătimirea, făcându-l să simtă maiadânc ce bunătăţi pierduse: aşa l-a sălăşluit şi pe bogat în faţa lui Lazăr, ca să vadăde ce bunătăţi s-a lipsit.

„Ţi - am trimis‖, zice, „la poartă pe săracul Lazăr, ca să- ţi fie dascăl al fapteibune şi prilej să arăţi iubirea ta de oameni: ai trecut cu vederea câştigul, nu aivoit să foloseşti după cuviinţă prilejul de mântuire. Să- ţi fie acum Lazăr temei demai mare chin şi pedeapsă‖.

Dintru acestea învăţăm că toţi cei obijduiţi şi nedreptăţiţi de noi vor sta atunciînainte-ne. Lazăr nici măcar nu fusese nedreptăţit de bogat – că bogatul nu-i luaseavutul lui, ci nu-i dădea dintr -ale sale. Iar dacă cel ce nu a dat dintr -ale sale are

pârâş pe cel pe care nu l-a miluit, cel care a răpit cele străine ce iertare va dobândi,de vreme ce din toate părţile îl vor împresura cei nedreptăţiţi de dânsul?

Că nu e trebuinţă acolo de martori, nici de pârâşi, nici de dovezi: ci înseşilucrurile, aşa cum le-am făcut, se vor arăta înaintea ochilor noştri, „latăomul”, se va zice, „şi faptele lui!” Că şi aceasta e răpire, a nu împărţi cu alţiiaverea ta. Şi poate că vă pare uimitor ceea ce spun, dar nu vă minunaţi, că voiaduce mărturie din dumnezeieştile Scripturi, unde se spune că răpire şi lăcomieşi jecmănire nu este doar atunci când răpeşti cele străine, ci şi atunci când nu



împărtăşeşti şi altora din cele ale tale. Vreţi să ştiţi care e mărturia aceasta? Învinuindu-i Dumnezeu pe iudei prin proorocul, grăieşte: „ Pământul a dat roadelesale, şi n- aţi adus zeciuielile, ci prada săracului în casele voastre‖ (Malahia 3, 10;Isaia 3, 13). „Întrucât voi‖, zice, „nu aţi dat prinoasele cele obişnuite, aţi răpit

cele alesăracului‖. Asta o spune ca să arate bogaţilor că stăpânesc avut al

săracului şi atunci când bogăţia lor este moştenită, sau de orişiunde ar avea banii.Şi iarăşi zice în altă parte: „ Să nu lipseşti de viaţă pe sărac‖ (Sirah 4, 1): iar a lipsi

pe cineva poţi doar de ceea ce nu este al tău, fiindcă άποστέρησις înseamnă a luacele străine şi a le păstra. Prin aceasta căpătăm învăţătură că dacă nu dămmilostenie vom căpăta pedeapsă la fel cu cei care lipsesc de viaţă pe sărac, că deoriunde ne- am aduna averile, ale Stăpânului sunt; iar de le vom da celornevoiaşi, de mult belşug ne vom bucura.

Şi de asta a îngăduit Dumnezeu ca tu să ai mai multe avuţii ca alţii: nu ca să

cheltuieşti pentru curvie, nici pentru beţie, şi îmbuibare, şi haine de mult preţ, şialte feluri de răsfăţ, ci ca să le împărţi celor nevoiaşi. Dacă vistierul ce a primit bani ai împăratului, nesocotind pe cei cărora li s-a poruncit să îi împartă, îicheltuieşte pe răsfăţul său, dă socoteală şi piere. La fel şi cu bogatul: el e un vistieral bunurilor ce trebuie împărţite la săraci, ce a primit porunca de a le împărţi celorîmpreună-robi cu dânsul care se află în nevoie. Iar dacă cheltuieşte pentru sine maimult decât ceea ce-i face neapărată trebuinţă, dincolo va da cumplită socoteală, cănu sunt ale lui avuţiile lui, ci ale celor împreună-robi cu dânsul.

Să le chivernisim, deci, ca pe unele ce nu sunt ale noastre, ca să devină ale noastre.

„Dar cum să le chivernisim ca pe unele ce nu sunt ale noastre?‖ Le chivernisimatunci când nu le cheltuim pe lucruri de prisos, când nu le cheltuim doar pentrunoi, ci când le împărţim mâinilor săracilor: chiar dacă eşti bogat, dacă vei cheltui

pentru ceva de prisos vei da seama pentru averile încredinţate ţie. Aşa se întâmplăşi la casele mari: mulţi îşi încredinţează vistieriile slujitorilor, însă aceia păzesccele încredinţate lor şi nu dau iama în ele, ci împart cui şi când porunceştestăpânul. Aşa să faci şi tu: fiindcă ai primit mai mult ca alţii nu ca să cheltuieştisingur, ci ca să te faci bun iconom şi pentru alţii.

Se cuvine să cercetăm şi pentru ce bogatul nu îl vede pe Lazăr lângă alt drept,

ci anume în sânurile lui Avraam. Avraam era iubitor de străini: drept aceea,lângă Lazăr îl vede pe Avraam ca şi acesta să îi fie spre mustrare a urii lui destrăini: fiindcă Avraam pândea pe trecători şi îi trăgea în casa lui, iar bogatul şi pecel ce era în casă îl trecea cu vederea şi, având asemenea vistierie şi prilej demântuire, îl ocolea în fiecare zi, nefolosindu-se după cuviinţă de solirea săracului.



Dar patriarhul nu era aşa, ci cu totul dimpotrivă: stând înaintea uşilor, pescuia petoţi trecătorii şi, precum pescarul aruncă undiţa în mare şi uneori scoate un peşte,iar adesea şi aur şi mărgăritare, aşa şi el, pescuind oameni, a prins cândva şi îngeri

– şi ce e minunat e că a făcut-o fără să ştie. De acest lucru minunându-se şi Pavel,îndeamnă şi grăieşte: „ Iubirea de străini să n

- o uitaţi –

că prin aceasta oarecari,

neştiind, au primit oaspeţi pe îngeri ‖ (Evrei 13, 2). Şi bine a zis: neştiind - că dacăi - ar fi primit cu atâta bunăvoinţă cunoscându-i, n- ar fi făcut nici un lucru mareşi minunat; dar toată lauda este că neştiind cine erau trecătorii şi socotindu-i a fidoar oameni călători, i - a chemat înlăuntru cu atâta râvnă. Şi tu, dar, dacă arăţimultă râvnă primind vreun om vestit şi strălucit, nu faci nimic vrednic de minunare

– că fapta bună a celui ospeţit de multe ori sileşte şi pe cel urâtor de străini să aratetoată bunăvoinţa. Iar lucru foarte mare şi minunat este atunci când primim cu multă

bunăvoinţă pe oricine, şi pe cei lepădaţi, şi pe cei de rând. De aceea şi Hristos,încuviinţând pe cei care fac astfel, a zis: „ Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti

prea mici, M ie Mi - aţi făcut ‖ (Matei 25, 40); şi iarăşi: „Nu este voia înainteaTatălui vostru ca să piară unul dintre aceşti prea mici ‖ (Matei 18, 14); şi iarăşi:„Cine va smin ti pe unul dintr - aceştia mici, care cred întru Mine, mai de folos i - ar fi lui să i se atârne o piatră de moară la grumazul său şi să fie aruncat înmare ‖ (Matei, 18, 6). Şi pretutindeni în Scripturi vedem cât de mare e grija luiHristos pentru cei mici şi prea-mici – care lucru cunoscându-l şi Avraam, nucerceta cine erau călătorii şi de unde veneau, aşa cum facem noi acum, ci îi

primea pe toţi fără osebire: că cel ce face bunătate cuiva nu trebuie să- i cearăsocoteală de viaţa lui, ci doar să- i dreagă sărăcia şi să- i plinească lipsa. Oîndreptăţire are săracul – lipsurile şi nevoia. Altceva să nu mai ceri de la el, ci dacăn-are hrana cea de trebuinţă să îi alinăm foamea, chiar de ar fi mai rău decât toţioamenii. Aşa ne-a poruncit să facem şi Hristos, zicând: „Fiţi asemenea Tatăluivostru Celui din ceruri, că pe soarele Său îl răsare peste cei răi şi peste cei buni,şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi ‖ (Matei 5, 45).

Liman al celor în nevoie e milostivul, iar limanul îi primeşte şi-i scapă de primejdii pe toţi cei căzuţi în sfărâmare de corabie, fie că-s răi, fie că-s buni; oricum ar fi ceiaflaţi în primejdie, îi primeşte în sânurile sale. Şi tu, dar, când vezi că un om peuscat suferă sfărâmarea de corabie a sărăciei, nu-l judeca, ni ci nu îi cere

socoteală, ci scapă-l din necaz. De ce îţi faci singur greutăţi? Dumnezeu te-aslobozit de toată despicarea firului în patru şi iscodirea deşartă. Câte nu ar fi spus şicât n-ar fi strâmbat din nas mulţi, dacă Dumnezeu ar fi poruncit să cercetăm cu de-amănuntul viaţa, să descoasem purtarea şi faptele, şi după aceea să miluim? Dar nueste aşa, ci am fost sloboziţi de toată greutatea de acest fel. Deci, pentru ce să nemai facem griji de prisos? Una este a judeca, alta a da milostenie. De asta se şicheamă milostenie, fiindcă o dăm şi celor nevrednici.



Aceasta ne îndeamnă să o facem şi Pavel, grăind: „ Iar voi să nu slăbiţi făcândbinele către toţi, şi mai vârtos către cei ai noştri de o credinţă‖ (Galateni 6, 9-10).Dacă vom sta să iscodim şi să descoasem pe cei nevrednici, nici nu vom da prealesne peste cei vrednici; iar dacă vom da celor nevrednici, negreşit că şi ceivrednici, şi cei ce fac cât toţi nevrednicii laolaltă, vor veni să fie miluiţi de mâinilenoastre – precum s-a întâmplat şi cu Avraam, care neiscodind, nici descosând pe trecători, a putut şi îngeri a primi oarecând. Acestuia şi totodată urmaşului său Iovsă râvnim a urma şi noi, că şi Iov a urmat cu scumpătate mărimii de suflet astrăbunului, şi de aceea grăia: „Uşa mea la tot cel ce venea se deschidea‖ (31, 32)

– nu pentru unii era deschisă, iar pentru alţii nu, ci era pentru toţi deschisă.

Aşa să facem, vă rog, şi noi, fără a despica firul în patru mai mult decât estenevoie: că la sărac vrednică e nevoia lui. Dacă vreodată va veni cineva la noi cuaceastă nevoie, să nu mai iscodim degeaba, că nu dăm obiceiului, ci omului. Nu

pentru fapta lui bună, ci pentru nevoia lui îl miluim, ca şi noi să ne atragem dela Stăpânul mare milă, ca şi noi, nevrednici fiind, să avem parte de iubirea Luide oameni.

Că dacă vom cere vrednicie la cei împreună robi cu noi şi vom despica firul în patru, aşa va face şi Dumnezeu cu noi; şi căutând a cere socoteală de la ceiîmpreună robi cu noi, cădem noi înşine din iubirea de oameni cea de sus – căci cu

judecata cu care veţi judeca, veţi fi judecaţi (Matei 7, 2). Dar să ne întoarcem lafirul cuvântării. Văzând bogatul pe Lazăr în sânurile lui Avraam, a zis: PărinteAvraame, mi lu ieşte- mă şi trimite pe Lazăr.

De ce nu a vorbit cu Lazăr? Mie îmi pare că s-a ruşinat şi s-a sfiit, şi socotea căacela negreşit îl ţine de rău în urma purtării lui, zicându-şi: „ Dacă eu, în atâtabunăstare fiind şi cu nimic nedreptăţit, l -am trecut cu vederea când era în atâteanenorociri şi nici din fărâmituri nu îi dădeam, cu atât mai mult el, care a fostdispreţuit în asemenea hal, nu se va pleca să-mi facă hatârul ‖.

Asta o spunem nu spre a-l osândi pe Lazăr, fiindcă el nu avea astfel de simţăminte – să nu fie! – că bogatul este cel ce, având această temere, nu l -a chemat pe Lazăr,ci pe Avraam, pe care-l socotea întru necunoştinţă de cele întâmplate pe pământîntre el şi Lazăr, şi căuta degetul acela pe care îl lăsase în atâtea rânduri să fie linsde câini. Dar Avraam, ce zice? „Fiule, ai primit cele bune ale tale în viaţa ta.‖

Vezi iubirea de înţelepciune, iubirea de aproapele a dreptului? N-a zis:„ Neomenosule şi crudule şi prea răule, după ce te-ai purt at aşa de rău cu omul, aiobrazul să pomeneşti acum de iubire de oameni şi de milă şi de iertare? Nuroşeşti, nu te ruşinezi?‖ El, însă, ce face? „Fiule, zice, ai primit cele bune ale tale‖,



că zice înţeleptul: „ Sufletul necăjit nu îl tulbura‖ (Sirah 4, 3); îi e de-ajuns pedeapsa, să nu- l mai zădărâm în nenorocirea lui ‖.

De altfel, ca să nu crezi că din răzbunare faţă de purtarea de pe pământ a bogatuluil-a oprit pe Lazăr să meargă la el, îl numeşte fiule, ca şi cum ar voi să se

dezvinovăţească. „Ce ţine de mine‖, zice, „îţi dau; însă a merge de aici la voi nu nestă în putere; ai primit (άπέλαβες) cele bune ale tale‖.

Dar de ce n-a zis: έλαβες, ci: άπέλαβες? Mare noian de tâlcuri ni se deschideînainte, pe cât văd eu. Drept aceea, păzind cu scumpătate toate cele grăite acum şimai înainte, să le păstrăm în suflet cu toată grija şi prin cele spuse deja să vă

pregătiţi mai bine spre ascultarea celor ce se vor spune în rândurile viitoare. Şidacă veţi putea, amintiţi-vă tot; dacă nu, vă rog ca în loc de toate celelalte săvă amintiţi măcar că a nu împărţi săracilor din averea ta înseamnă a jecmănipe săraci şi a-i lipsi de viaţă, şi că nu stăpânim bunurile noastre, ci pe ale lor.

Că dacă vom avea astfel de aşezare sufletească, negreşit ne vom trimite înainteanoastră avuţiile şi, hrănind aici pe Hristos flămând, ca nişte buni neguţători vom

pune la păstrare dincolo multă marfă şi vom putea să dobândim bunătăţile viitoare,cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, dimpreună cu CareTatălui şi Sfântului Duh este slava, cinstea, puterea, acum şi pururea şi în veciivecilor. Amin.




Sfântul Ioan Gură de Aur - Al treilea cuvânt despre Lazăr, şi de ce nu a zisAvraam: “ai primit cele bune în viaţa ta”, ci: :”ai luat” şi de ce drepţii cad de

multe ori în primejdii, iar păcătoşii scapă de acestea

Nu mic folos ne-a adus pilda lui Lazăr, atât bogaţilor cât şi săracilor: pe săraciînvăţându-i să rabde lesne sărăcia, iar pe bogaţi nelăsându-i a se trufi cu bogăţia, cichiar prin fapte arătând că mai vrednic de milă decât toţi e cel care trăieşte în

plăceri şi nu împarte cu nimeni avuţia lui. Hai, dar, să vorbim şi astăzi despreaceleaşi lucruri – fiindcă şi minerii, unde văd multe vine de aur, acolo sapă mereuşi nu încetează până când nu se termină tot ce ieşise la iveală.

Să ne întoarcem, dar, acolo unde am lăsat ieri cuvântul, ca să mergem mai departecu el din acelaşi loc. Eu puteam şi într -o singură zi să vă lămuresc întreaga pildă,dar scopul râvnei mele nu a fost să plecăm acasă după ditamai cuvântarea, ci cavoi, primind şi păzind cu scumpătate cele spuse, să primiţi din această păziresimţirea că v-aţi folosit duhovniceşte.

Că şi o mamă iubitoare, când trebuie să treacă pe hrană tare sugarul ei, dacă îitoarnă în gură vinul curat dintr -o dată nici un folos nu dobândeşte, fiindcă

pruncului îi curge din gură şi i se udă pe piept cămăşuţa; iar dacă îi toarnă uşor şicâte puţin, pruncul înghite fără neplăcere.



Drept aceea, pentru ca nici voi să nu vărsaţi afară ceea ce vi s-a dat, nu v-am pus săsorbiţi dintr -o dată paharul învăţăturii, ci v-am împărţit-o pe mai multe zile,lăsându-vă să vă odihniţi în răstimpurile dintre acestea de osteneala ascultării, aşaîncât şi ceea ce aţi înghiţit să prindă rădăcini tari în cugetul iubirii voastre, iar celece urmează a fi grăite să le primiţi cu suflet destins şi plin de vlagă. De asta vă şispun, adesea, cu multe zile înainte despre ce ur mează să vorbim, ca în răstimpul cetrece până atunci să luaţi Scriptura, să citiţi toată pericopa şi, aflând cât s -a tâlcuitdin ea şi cât a mai rămas, să vă faceţi cugetul mai pregătit să primească învăţătură

prin ascultarea celor ce se vor spune.

Şi pururea vă rog, şi nu voi înceta a vă ruga, ca nu numai aici să luaţi aminte la celezise, ci şi acasă când veţi fi să petreceţi mereu întru citirea dumnezeieştilorScripturi – sfat pe care n-am contenit a-l da nici celor cu care mă întâlnesc aparte[în particular]. Să nu-mi spună cineva acele vorbe reci şi vrednice de multă osândă:

„sunt ţintuit la tribunal‖, „sunt prins cu treburile cetăţii‖, „am de muncit‖, „amnevastă‖, „am de hrănit copii‖, „sunt cap de familie‖, „mirean sunt: nu este treabamea să citesc Scripturile, ci a celor care s-au lepădat de lume, care s-au sălăşluit peculmile munţilor, care se îndeletnicesc mereu cu cele duhovniceşti‖. Ce spui tu, omule? Nu este treaba ta să iei aminte la Scripturi, fiindcă eşti răspânditde griji nenumărate? Păi tocmai că e în mai mare măsură treaba ta decât a acelora,fiindcă ei n-au atâta nevoie de ajutorul dumnezeieştilor Scripturi ca cei împresuraţide multe griji.

Că monahii, fugind de cetăţi şi de tulburările cele din cetăţi, şi făcându -şi colibe în pustie, şi neavând nimic de împărţit cu nimeni, ci filosofând fără de teamă aşezaţica într-un liman în seninătatea acelei liniştiri, de multă neprimejduire se bucură: iarnoi, care ne clătinam ca cei înviforaţi în mijlocul mării şi avem nenumărate priciniîmpingătoare la păcat, totdeauna avem trebuinţă de statornică şi necurmatăîmbărbătare din Scripturi.

Aceia stau departe de luptă, drept care nici nu primesc multe răni, iar tu stai tottimpul în primele rânduri şi eşti rănit mereu. De aceea şi ai nevoie de mai multeleacuri decât ei: că şi nevasta te supără, şi fiul te întristează, şi sluga te mânie, şi

vrăjmaşul îţi întinde curse, şi prietenul te pizmuieşte, şi vecinul te păgubeşte, şitovarăşul de arme îţi pune piedici, de multe ori şi judecătorul te ameninţă, şi

sărăcia te întristează, şi pierderea casnicilor jale îţi pricinuieşte, şi bunăstarea teîngâmfă, şi restriştea te abate.

Şi multe pricini şi imbolduri silnice de mânie, de griji, de descurajare şi întristare,de slavă deşartă şi nebunească trufie ne împresoară din toate părţile, şi



nenumărate săgeţi curg asupra noastră de pretutindeni: drept care avemnecontenită nevoie de toate armele cele din Scripturi – că s-a zis: Să ştii că prinmijlocul curselor treci şi pe aripile cetăţii umbli (Sirah 9, 18).

Poftele trupeşti nu se scoală oare mai cumplit asupra celor ce umblă printreoameni? Că faţa frumoasă şi trupul bine făcut ne rănesc prin ochi, cuvântul deruşine, intrând prin auz, ne tulbură gândul, iar de multe ori şi un cântec pătimaşslăbeşte vigoarea sufletului. Dar ce zic eu? Că un lucru care multora le pare mai denimic ca toate cele arătate mai înainte, şi anume mirosul de parfumuri pe care îlrăspândesc curvele ce ies la agăţat în drum, îl robeşte pe om doar întâlnindu -se[prin simpla întâlnire] cu el.

Multe lucruri din acestea împresoară şi strâmtorează sufletul nostru: şi avemtrebuinţă de leacuri dumnezeieşti ca să tămăduim rănile pricinuite şi să le

preîntâmpinăm pe cele ce încă nu au fost făcute, dar sunt pe cale să se facă,stingând şi abătând din depărtare săgeţile cele aprinse ale diavolului prin citirea ceade totdeauna a Sfintelor Scripturi.

Că nu se poate, nu, nu se poate mântui cineva fără a se bucura mereu de citireacea duhovnicească. Şi încă mare lucru este dacă ne vom putea mântui vreodatăchiar bucurându-ne necontenit de această lecuire; iar dacă în fiecare zi vom firăniţi, neavând parte de nici o doctorie, ce nădejde de mântuire ne mai rămâne?

Nu vezi pe arămari, pe aurari, pe argintari, pe orice meseriaşi cum ţin uneltelemeseriei lor îngrijite şi pregătite, vrând mai bine a suferi sila foamei, necazulsărăciei şi îndeobşte orice, decât a vinde vreuna din uneltele acestea pentrumâncare? Mulţi dintre ei aleg adesea să se îndatoreze pentru a-şi ţine casa şi a-şihrăni copiii decât să vândă cea mai mică dintre uneltele meseriei lor – şi pe bunădreptate, fiindcă ei ştiu că o dată vândute uneltele nu mai au ce face cu meseria şi lise duce orice temei de bunăstare. Că atâta timp cât au uneltele pot să plătească întimp, muncind mereu, datoriile; iar dacă s-ar grăbi să le vândă altora, nu mai au deunde aştepta vreo alinare pentru foamea şi sărăcia lor.

Astfel de aşezare a cugetului să dobândim şi noi: că precum acelora uneltelemeseriei lor le sunt ciocanul şi nicovala şi cleştele , uneltele meseriei noastre suntcărţile apostoleşti şi proroceşti, şi toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată şifolositoare (II Timotei 3, 16). Şi precum acei meşteşugari lucrează cu uneltele lortoate vasele pe care le primesc spre împodobire, aşa şi noi să ne şlefuim[prelucrăm] prin uneltele noastre sufletul, şi stricat fiind el să -l îndreptăm, şiînvechit fiind să-l înnoim.



Meşteşugul acelora atinge doar înfăţişarea din afară a lucrurilor, căci nu pot să

preschimbe materia vaselor, să facă din argint aur, ci numai să le dea altăînfăţişare. Cu tine, însă, lucrurile nu stau aşa, ci ai mai mare putere decât ei şiluând un vas de lemn poţi ajunge să faci din el un vas de aur – iar martor estePavel, care zice: în casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi delemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, de se vacur ăţi cineva pe sine dintru acestea, va fi vas de cinste, sfinţit şi de bună treabăstăpânului, spre tot lucrul bun gătit (II Timotei 2, 20-21).

Prin urmare, să nu ne lenevim a dobândi Scripturile, ca să nu primim răni demoarte; şi să nu îngropăm aur, ci să ne adunăm comoară de cărţi duhovniceşti. Că aurul, când este mult, mai vârtos atunci întinde cursă celor ce-l au pe el; iarcărţile duhovniceşti mul te folos aduc celor care le strâng. Armele împărăteşti,

chiar dacă nu le foloseşte nimeni, păzesc foarte bine pe cei ce locuiesc acolo undeele sunt păstrate, nici un tâlhar sau spărgător sau răufăcător de alt fel necutezândasupra acelei case; iar din lo cul unde se află cărţi duhovniceşti este gonită toatălucrarea diavolească şi multă îmbărbătare spre fapta bună capătă cei ce locuiescacolo, că singură vederea cărţilor acestora ne face mai şovăielnici spre păcat.

Că de vom şi cuteza ceva din cele oprite şi necuraţi ne vom face, întorcându-neacasă şi văzând cărţile mai vârtos ne vom osândi în conştiinţa noastră şi maişovăielnici a cădea iarăşi într -aceleaşi ne vom face. Iar dacă întru sfinţenie vom

petrece, mai mult folos vom primi din ele: că numai cese atinge cineva de Evanghelie, şi îndată i se preschimbă cugetul, şi singură vederea ei îl desface de

cele lumeşti; iar dacă şi citeşte cu luare- aminte, sufletul se curăţeşte şi se facemai bun de parcă ar petrece în nişte Sfinte ale sfintelor, căci Dumne zeu îi

grăieşte lui prin slovele acelea.

„Şi dacă nu înţelegem ce scrie?‖ Chiar dacă nu înţelegi ce scrie, multă sfinţirecapeţi fie şi doar citind. De altfel, e cu neputinţă a nu pricepe chiar nimic, că harulDuhului a iconomisit ca aceste cărţi să fie alcătuite de vameşi şi pescari şi făcătoride corturi şi oieri şi căprari, oameni simpli şi fără ştiinţă de carte, tocmai ca nimeni

din cei simpli să nu îşi poată lua asemenea îndreptăţire, ca tuturor să le fie lesne de pătruns cele grăite, ca şi meşteşugarul, şi sluga, şi femeia văduvă, şi cel maineînvăţat dintre oameni să capete câştig şi să se folosească din auzire.

Că nu spre slavă deşartă, ca cei dinafară [păgânii], ci pentru mântuireaascultătorilor au alcătuit toate aceste cărţi toţi cei ce la început au fost învredniciţide harul Duhului.



Filosofii şi ritorii şi scriitorii cei lumeşti – care n-au căutat folosul cel de obşte, cinumai să se minuneze lumea de ei – chiar dacă au şi zis vreun lucru folositor, şi peacesta l-au ascuns, ca într-o negură, în obişnuita lor lipsă de limpezime.

Apostolii şi prorocii au făcut toate dimpotrivă: că limpezi şi desluşite şi-au înfăţişatînvăţăturile tuturor, ca dascăli de obşte ai lumii, aşa încât oricine să poată singurînţelege cele grăite, numai să citească. Şi aceasta mai înainte vestind-o prorocul,grăia: Vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu; şi nu va mai învăţa nimenea peaproapele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul‖, că toţi mă vor cunoaşte de la celmic până la cel mare al lor (Ioan 6, 13; Ieremia 31, 34). Şi Pavel zice: Şi eu,

fraţilor, am venit la voi nu întru covârşirea cuvântului şi a înţelepciunii, vestindvouă mărturisirea lui Dumnezeu; şi iarăşi: Cuvântul meu şi propovăduirea meanu erau întru cuvinte îndemnătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci întru arătarea

Duhului şi a puterii, şi iarăşi: Grăim înţelepciune nu a veacului acestuia, nici a

domnilor veacului acestuia, care sunt pieri tori (l Corinteni 2, 1,4, 6).

Pentru cine nu e limpede tot ce scri e în Evanghelii ? Cine, auzind: fericiţi cei blânzi, fericiţi cei milostivi, fericiţi cei curaţi cu inima şi toate cele asemenea, vaavea nevoie de învăţător ca să priceapă cele zise? Dar semnele şi minunile şiistorisirile nu sunt lesne de înţeles şi desluşite pentru oricine? Deci, spusa „nuînţeleg‖ e o şmecherie şi făţăreală [făţărnicie] şi născocire pentru acoperit lenea.

Nu înţelegi cele scrise? Dar cum o să poţi înţelege vreodată, dacă nu arunci o

privir e peste ele? Ia cartea în mâini: citeşte întreaga istorisire, păstrează în minte

ceea ce pricepi, iar locurile greu de înţeles şi nedesluşite citeşte-le de mai multeori; iar de nu vei putea pricepe nici atunci, mergi la cineva mai înţelept, mergi ladascăl, împărtăşeşte-i nelămurirea ta, arată multă râvnă. Şi dacă Dumnezeu te vavedea că ai atâta osârdie, nu va trece cu vederea privegherea şi grija ta, iar de nuva fi om care să te înveţe ceea ce vrei să afli, îţi va descoperi El însuşi negreşit.

Adu-ţi aminte de famenul împărătesei etiopienilor care, barbar fiind, şi prins denenumărate griji, şi împresurat din toate părţile de multe treburi, nu înţelegea cecitea, însă totuşi citea aşa, stând în car – iar dacă arăta atâta râvnă pe drum,

gândeşte-te cum petrecea acasă. Dacă nu suferea să rămână fără citire în timpulcălătoriei, cu cât mai mult atunci când stătea în casă? Dacă n-a încetat a citi atuncicând nu înţelegea cele citite, cu cât mai mult după ce a aflat înţelesul lor?

Iar ca să te încredinţezi că nu înţelegea ce citea, ascultă ce zice Filip: Oare înţelegicele ce citeşti? Iar famenul, auzind acestea, n- a roşit, nici nu s- a ruşinat, ci şi -amărturisit neştiinţa, grăind: Cum voi putea, de nu mă va povăţui cineva? (Fapte



8, 30-31). Deci, dat fiind că citea cu atâta râvnă cu toate că n -avea încă povăţuitor, pentru aceasta a primit degrabă călăuza. A văzut Dumnezeu osârdia lui, i -a primitrâvna şi i - a trimis degrab dascăl.

„Păi Filip nu-i acum de faţă‖. Da, dar este de faţă Duhul, Cel Care I-a mişcat peFilip. Să nu ne batem joc de mântuirea noastră, fraţilor, că toate acestea s-au scris

pentru a noastră învăţătură, la care sfârşiturile veacurilor (l Corinteni, 10, 11). Mare sprijin spre a nu păcătui e citirea Scripturilor, mare hău şi prăpastieadâncă necunoaşterea lor, mare trădare a mântuirii e a nu şti nimic din legiledumnezeieşti.

Aceasta a născut şi eresuri, aceasta a dus şi la viaţă stricată, aceasta a aruncat joscele care erau sus: căci cu neputinţă, cu neputinţă este să rămână fără roadăduhovnicească cel ce se împărtăşeşte necontenit, cu luare-aminte, de citirea

Scripturilor.

Iată, dar, câte foloase v-a adus o singură pildă; iată cum v-a făcut sufletul mai bun.Că mulţi – ştiu eu prea bine – au plecat trăgînd mare folos din cele auzite; iar dacăsunt vreunii care nu au cules atâta roadă, oricum au fost mai buni în ziua în care auascultat cuvintele de învăţătură. Şi nu puţin lucru este fie şi o singură zi a petrece înfrângere a inimii pentru păcate şi a trage cu ochiul la filosofia cea de sus şi a dasufletului puţină odihnă de grijile lumeşti. Iar de vom face aceasta la fiecareadunare, neabătut, statornica ascultare a învăţăturii va lucra în noi un bine mare şiales.

Hai, dar, să purcedem la cuvenita continuare a pildei. Aşadar, ce urmează?Grăind bogatul: Trimite pe Lazăr să- şi întingă vârful degetului în apă şi să îmirăcorească limba, să auzim ce zice Avraam: Fiule, adu- ţi aminte că ai luat celebune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea cele rele; şi acum el se mângâie, iartu te chinuieşti. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s - a întărit,ca cei ce vor vrea să treacă de aici către voi să nu poată, nici cei de acolo la noisă treacă.

Apăsătoare sunt aceste spuse, şi durere multă revarsă asupra noastră. Ştiu şi eu; dardupă măsura în care ele ating dureros conştiinţa, aşa e şi folosul tras de cugetulcelor îndureraţi. Că dacă ni s-ar fi spus acestea, precum bogatului, dincolo, cuadevărat s-ar fi cuvenit să ne plângem şi să ne tânguim şi să jelim, ca unii rămaşifără vreme de pocăinţă. Dar întrucât le auzim aici, unde e cu putinţă să ne venim înfire, să ne spălăm păcatele, să dobândim multă îndrăznire şi să scăpăm prin fricacea bună de relele întâmplate altora, să mulţumim Iubitorului de oameni



Dumnezeu, Celui Care prin pedepsirea altora deşteaptă lenevirea noastră şi netrezeşte din somnul păcatului – că acestea ni s-au arătat dinainte ca să nu le păţim.

De ar fi vrut Dumnezeu să ne pedepsească, nu ne-ar fi vestit dinainte; iar de vremece nu vrea să pedepsească, pentru aceea vesteşte dinainte pedeapsa, ca prin înainte-vestire cuminţindu-ne, să n-o cunoaştem pe pielea noastră.

Dar de ce nu a zis: ―ai primit cele bune in viaţa ta‖, ci :‖ai luat‖? Vă amintiţi,fără îndoială, cum v-am spus că aici ni se descoperă o mare largă şi adîncă detâlcuri? Că a primi arată o datorie: omul primeşte ceva care i se cuvine. Deci, dacăacest bogat era spurcat, şi preaspurcat, şi crud, şi neomenos, pentru ce nu i-a zisAvraam ai primit ci: ai luat, ca şi cum ar fi fost vorba de lucruri datorate şicuvenite? Ce aflăm de aici?

Aflăm că până şi cei spurcaţi, ajunşi la cea mai de pe urmă treaptă a răutăţii, adeseaau făcut unul, două, trei lucruri bune – şi că spun acestea nu la întîmplare odovedeşte următorul fapt. Cine era mai spurcat decât judecătorul cel nedrept? Cineera mai neomenos? Cine era mai neevlavios? El nici de Dumnezeu nu se temea,nici de oameni nu se ruşina: şi totuşi, în atâta răutate vieţuind, a făcut un lucru bun,miluind pe văduva care îl bătea mereu la cap şi făcându-i hatârul şi dându-i lucrulcerut şi pedepsind pe cei ce o nedreptăţiseră.

Aşa se întâmplă ca cineva să fie dezmăţat, însă adesea milostiv; sau neomenos,însă necurvar; sau dezmăţat şi crud, dar totuşi să fi făcut în viaţa lui vreun lucru

bun. Acelaşi lucru trebuie cugetat şi cu privire la cei buni: că precum cei mai răidintre oameni săvârşesc adesea vreun lucru bun, aşa şi cei osârduitori şiîmbunătăţiţi păcătuiesc de multe ori cu câte ceva: că cine se poate lăuda, grăieşte

Solomon, că are inimă curată, sau cine se va lăuda că este curat de păcate ? (Pilde 20, 9).

Întrucât era firesc ca şi bogatul, chiar dacă ajunsese la răutatea cea mai de pe urmă,să fi făcut vreun lucru bun, iar Lazăr, măcar că ajunsese la culmea faptei bune, să fi

păcătuit cu vreun lucru mic, uită-te cum a lăsat patriarhul să se înţeleagă amândouă

aceste lucruri, zicând: Tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea pe cele rele.

Iată ce vrea să spună: „Dacă ai făcut vreun lucru bun şi ţi se cuvenea răsplatăpentru el, ai primit- o întreagă în lumea pământească, dezmierdându- te, trăind înbogăţie, bucurându- te de bunăstare şi propăşire; iar dacă Lazăr a făcut vreunlucru rău, aşijderea a primit plata întreagă, chinuindu- se în sărăcie şi foamete şi



în cele mai mari necazuri: şi goi aţi plecat amândoi de acolo – el de păcate, tu deisprăvile dreptăţii. Drept aceea, el are parte aici de mângâiere curată, iar tusuferi pedeapsă nealinată‖.

Atunci când faptele noastre bune sunt mici şi de puţin preţ, iar povara păcatelor – multă şi negrăită, iar pe deasupra ne mai şi bucurăm aici debunăstare, nepătimind nici un necaz, negreşit vom pleca din această lumedeşerţi şi goi de plata faptelor bune, fiindcă am primit -o aici pe toată.

Iar dacă faptele noastre bune sunt mari şi multe, în vreme ce păcatele-s puţine şi neînsemnate, iar pe deasupra pătimim necazuri, ne descărcăm aicide păcate, urmând a primi dincolo curată şi desăvârşită plata faptelor bune.

Aşadar, când vezi pe cineva că trăieşte în răutate, nepătimind nici un necaz, să nu îlfericeşti, ci să plângi şi să te tânguieşti pentru dânsul, că va suferi dincolo necazuri

nemicşorate – ca şi bogatul din această pildă. Şi iarăşi: când vezi pe cineva cu sârguinţă pentru fapta bună că suferă ispite fără număr, să-l fericeşti şi să-i râvneştilui, fiindcă aici e dezlegat de toate păcatele, iar dincolo i se gătesc multe răsplăţi

pentru răbdare – precum s-a întâmplat şi cu Lazăr.

Că dintre oameni unii sunt pedepsiţi numai aici, alţii nu pătimesc aici nimiccumplit, însă dincolo au parte de pedeapsa întreagă, iar alţii sunt pedepsiţi şi aici şidincolo. Aşadar, pe care dintre aceste trei tagme o fericiţi? N -am nici o îndoială că

pe primii, care sunt pedepsiţi aici, scăpând de păcate. Dar după aceştia, care suntmai fericiţi? Poate credeţi că cei ce nu pătimesc aici nimic, dar suferă dincolo

pedeapsa întreagă; eu, însă, cred că nu aceştia, ci oamenii pedepsiţi şi aici şidincolo. Că cel ce este pedepsit aici va cunoaşte mai uşoară pedeapsă dincolo, iarcel ce nu e pedepsit aici va suferi - altminteri nu se poate – întreaga pedeapsădincolo, va avea osândă nemângâiată; aşijderea şi acel bogat, care n-a şters aicinimic din păcatele sale, era pedepsit atât de amarnic că nu putea să aibă parte nicide o picătură mică de apă.

Însă dintre aceşti păcătoşi care nu pătimesc aici nici un necaz cu mult mai mult îicăinez pe cei care aici, după ce că nu sunt pedepsiţi, trăiesc în dezmierdare şi fără

nici o grijă. Neplătind aici pentru păcate, păcătoşii primesc mai cumplită pedeapsădincolo şi, deopotrivă, faptul că se bucură de multă odihnă şi dezmierdare şi

bunăstare li se face dincolo pricină şi temei de certare şi de pedeapsă: fiindcăatunci când suntem miluiţi de Dumnezeu în ciuda faptului că păcătuim, aceasta ne

poate arunca cel mai tare în foc.



Că dacă cineva, având parte numai de îndelungă-răbdare din partea lui Dumnezeu,nu se foloseşte de ea cum se cuvine, mai amarnică pedeapsă va avea: atunci cânddimpreună cu îndelungă-răbdarea îi vin şi milele cele mai mari, cine îl va maiscăpa de pedeapsa aceea?

Iar ca să te încredinţezi că cei ce se bucură aici de îndelungă-răbdareadumnezeiască dincolo îşi adună loruşi rău, dacă nu ne vom pocăi, ascultă ce zicePavel: Şi oare socoteşti aceasta, o! omule care judeci pe cei ce fac unele caacestea, şi tu însuţi aceleaşi faci, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau nubagi seamă de bogăţiile bunătăţii Lui şi de îngăduinţa şi de îndelungă răbdarea

Lui, necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă? Ci dupăîmpietrirea ta şi inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi adescoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu (Romani 2, 3-5).

Deci, când vedem pe unii că trăiesc în bogăţie şi în răsfăţ, miros parfumuri, petrec în beţii, au stăpânire şi slavă multă, sunt străluciţi, vestiţi, şi nu suferă nici un necaz, pentru aceasta mai vârtos să plângem pentru ei şi săne tânguim, că păcătuind nu sunt pedepsiţi.

Atunci când vezi pe cineva că suferă de hidropică sau de splină, ori că arevreun buboi sau e plin chiar peste tot de bube, şi pe deasupra se îmbată, o

ţine în plăceri şi prin aceasta îşi sporeşte boala, nu doar că nu îl fericeşti pentr u acele plăceri, ci mai vârtos îl căinezi tocmai pentru ele: aşa să cugeti şi despre suflet. Când vezi un om care trăieşte în răutate şi se bucură de multă bunăstare,nepăti-rnind nici un necaz, tocmai pentru aceasta să îl jeleşti mai mult: că

fiind cuprin s de boală şi de buboi amarnic, îşi sporeşte boala făcându-semai rău prin desfătări şi înlesnirile traiului. Că nu pedeapsa este rea, ci răueste păcatul: că păcatul desparte pe om de Dumnezeu, iar pedeapsa neadună la Dumnezeu şi risipeşte mânia Lui.

De unde se vede asta? Ascultă pe prorocul care zice: Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, preoţi, grăiţi în inima Ierusalimului, că a primit din mâna Domnului îndoit păcatele sale (Isaia 40, 1-2). Şi iarăşi: Domnul Dumnezeul

nostru, pace dă nouă, că toate ne-ai răsplătit nouă (Isaia 26, 12).

Şi ca să învăţaţi că unii sunt pedepsiţi aici, alţii dincolo, iar alţii şi aici şi dincolo,ascultaţi ce grăieşte Pavel osândind pe cei ce se împărtăşesc de Taine cunevrednicie – căci după ce a zis că cel ce mănâncă şi bea Trupul şi Sângele cunevrednicie este vinovat de Trupul şi de Sângele Domnului (l Corinteni 11, 27),adaugă îndată: Pentru aceasta între voi mulţi sunt neputincioşi şi bolnavi, şi mor



mulţi: că dacă ne-am fi judecat singur i, n- am fi fost osândiţi; iar acum, fi ind judecaţi, suntem certaţi de Domnul ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea (30-32).

Vezi cum pedeapsa de aici ne răpeşte certării de dincolo? Şi despre cel care curvisezice: Daţi pe unul ca acesta satanei spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus (l Corinteni 5, 5). Şi din pilda lui Lazăr sevede că dacă va fi şi făcut ceva rău, spălându-se aici de răutatea aceea a plecatdincolo curat – ceea ce se vede şi din cele întâmplate cu slăbănogul, care petrecândtreizeci şi opt de ani în boală a lepădat de-a lungul pătimirii şi păcatele. Iar ca să teîncredinţezi că din pricina păcatelor ajunsese aşa, ascultă ce zice Hristos: Iată căte- ai făcut sănătos; de acum nu mai păcătui, ca să nu- ţi fie ţie ceva mai rău (Ioan5, 14). Aşadar, din acestea este limpede că unii sunt pedepsiţi aici ca să dea jos

povara de păcate.

Iar ca să te încredinţezi că unii sunt pedepsiţi şi aici şi dincolo, atunci când nu primesc aici pedeapsa vrednică de mărimea păcatelor săvârşite, ascultă ce ziceHristos despre cetăţenii Sodomei – că după ce zice: Oricâţi nu vă vor primi pe voiscuturaţi praful de pe picioarele voastre, adaugă: Mai uşor va fi pământului

Sodomei şi Gomorei în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia (Matei 10, 14).

Şi zicând: mai uşor arată tocmai că şi locuitorii Sodomei şi Gomorei vor fi pedepsiţi, dar mai uşor, fiindcă au plătit şi aici. Iar că sunt şi unii care aici nu pătimesc nimic rău, dar dincolo suferă pedeapsa întreagă, asta ne-a arătat-o acest bogat, care suferă dincolo pedeapsă nealinată şi n-are parte de cea mai micămângâiere, fiindcă i s-a păstrat pedeapsa întreagă pentru viaţa de dincolo.

Aşadar, precum în privinţa păcătoşilor cei care nu păţesc nici un necaz aici suntsupuşi unei mai mari pedepse dincolo, aşa şi în privinţa celor îmbunătăţiţi cei ce

pătimesc aici mult se bucură de multă cinste dincolo. Dintre doi păcătoşi dacă unuleste pedepsit aici, iar celălalt nu, mai fericit este cel pedepsit; aşa şi între doi drepţice rabdă unul nevoi mai multe, celălalt mai puţine, mai fericit este cel ce rabdă maimult, căci fiecăruia i se va răsplăti după faptele lui.

„Şi atunci, înseamnă că nu-i nimeni care s- o ducă uşor şi aici şi dincolo?‖ Lucrul de care spui tu, omule, e unul dintre lucrurile ce nu sunt cu putinţă: că nueste, nu, nu este cu putinţă ca cel ce aici se bucură de lenevie şi negrijă şi sedesfată necontenit în toate şi duce viaţă lesnicioasă să aibă parte dincolo decinste. Căci chiar dacă nu îl necăjeşte sărăcia, îl necăjeşte pofta şi este stăpânit deea – şi nu puţin chin e în aceasta; chiar dacă nu-l vătămă boala, însă îl arde



iuţimea – şi nu mică durere ai până ce birui mânia; chiar dacă nu vin asupra luiispite, gândurile rele se scoală neîncetat asupră-i.

Nu oarecare lucru este să înfrânezi o poftă nelalocul ei, să curmi slava deşartă, sădobori semeţia, să încetezi cu viaţa de plăceri, să duci viaţă aspră: fiindcă cel ce n-afăcut acestea şi cele ca acestea nu se va mântui vreodată. Iar ca să crezi că cei ceduc viaţă de plăceri nu se vor mântui, ascultă ce zice Pavel despre văduvă: I ar ceeace petrece întru desfătare, de vie este moartă (I Timotei 5, 6). Iar dacă desprefemeie s-a spus asta, cu atât mai vârtos despre bărbat. Şi Hristos a arătat desluşit cănu poate avea parte de cele cereşti omul care trăieşte în răsfăţ, zicând: Strâm tă şinecăjită este calea ce duce întru viaţă, şi puţini sunt cei ce o află pe ea (Matei 7,14).

„Păi şi atunci cum spune: Jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară? Că

dacă strâmtă este calea şi necăjită, cum poate să îi spună uşoară?‖ Strâmtă şinecăjită este prin felul de a fi al ispitelor, uşoară este după voinţa celor ce o străbat:că şi ceea ce e nesuferit din fire se poate face uşor atunci când este primit de cătrenoi cu râvnă, precum şi Apostolii, după ce fuseseră biciuiţi, se întorceaubucurându- se că se învredniciseră să sufere necinste pentru numele Domnului(Fapte 5, 41).

Vedeţi? Chiar dacă firea [natura] chinurilor pricinuieşte necaz şi durere, voinţacelor biciuiţi a biruit până şi firea lucrurilor. De aceea şi Pavel zice: Toţi carevoiesc a vieţui cu bună credinţă întru Hristos Iisus, prigoniţi vor fi (II Timotei 3,12).

Aşa încât dacă nu prigoneşte omul, dă război diavolul; şi multă filosofie netrebuieşte, şi mare bărbăţie, ca să ne trezvim şi să priveghem în rugăciuni, ca să nu

poftim cele străine, ca să împărţim cu nevoiaşii cele ce avem, că spunem orişicăreidezmierdări – şi celei prin haine, şi celei prin masă – „du-te învârtindu-te‖; ca săfugim de lăcomie, de beţie, de ocări, ca să ne înfrânăm limba, ca să nu ţipăm fărăde rânduială (că apostolul zice: toată amărăciunea şi iuţimea şi mânia şi strigareaşi hula să se lepede de la voi - Efeseni 4, 31), ca să nu spunem vorbe spurcate, ca

să nu facem glume ieftine.

Iar a păzi cu de-amănuntul acestea nu mică osteneală este. Şi ca să înveţi ce marelucru este a filosofa şi că lucrul nu cunoaşte uşurare în această viaţă, ascultă cegrăieşte Pavel: Chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei ( I Corinteni 9, 27) – căaceasta zicând lăsa să se înţeleagă silirea şi osteneala multă pe care e nevoie săle rabde cei care vor să- şi facă trupul bine înfrânat în toate privinţele.



Şi Hristos le grăia ucenicilor: în lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi: Eu ambirui t lumea (Ioan 16, 33). „Necazul acesta‖, zice, „ne mijloceşte uşurare. Arenăde luptă este această viaţă, iar în arenă şi în timpul întrecerilor nu poate să se

bucure de uşurare cel ce vrea să fie încununat: aşa încât de vrea cineva să fieîncununat, să aleagă viaţa cea aspră şi ostenicioasă, ca după ce se va fi ostenit aici

puţină vreme să se bucure neîncetat de cinste dincolo‖.

Câte necazuri nu cad asupra noastră în fiecare zi? Ce suflet să ai, ca să nu teîntristezi, nici să te superi, ci să mulţumeşti, să dai slavă, să te închini Celui Careîngăduie să vină asemenea ispite? Câte lovituri neaşteptate, câte restrişti nu neating? Şi trebuie ca, atunci când suntem necăjiţi de gândurile rele, să nu

îngăduim limbii a zice vreun lucru nelalocul său – precum şi fericitul Iov arăbdat nenumărate pătimiri dând mulţumită lui Dumnezeu.

Sunt însă unii care, dacă se poticnesc în vreo privinţă, sau de sunt ocărâţi decineva, sau cad în vreo boală, durere de picioare, ori de cap, ori în vreo altă boală,hulesc îndată – şi astfel osteneala bolii o suferă, iar de câştig se lipsesc. Ce faci,omule, hulind pe Binefăcătorul şi Mântuitorul şi Apărătorul şi Purtătorul tău de

grijă? Ori nu- ţi dai seama că te îndrepţi spre prăpastie şi te arunci în hăul celeimai mari pierzanii? îţi uşurezi, cumva, suferinţa dacă huleşti? Ba o măreşti, şif aci durerea mai cumplită, că diavolul aduce mii de suferinţe asupra ta tocmai ca săte arunce în acest hău – şi dacă te vede hulind, cu uşurinţă adaugă la durere şi maimare o face, ca împuns fiind de ea să-ţi pierzi răbdarea iarăşi; iar de te vedeîndurând cu vitejie şi dând mulţumită lui Dumnezeu cu atât mai mult cu câtsporeşte suferinţa, se depărtează îndată, văzând că degeaba stă la pândă.

Câinele ce stă lângă o masă, când vede că omul ce mănâncă îi aruncă mereu câteceva din bucatele de pe masă, rămâne pironit acolo; iar dacă dând o dată şi de douăori târcoale nu capătă nimic, pleacă, băgând de seamă vede că stă la pândă în zadar.Aşa şi diavolul: stă mereu cu gura căscată spre noi. Dacă-i arunci, ca unui câine,vreun cuvânt de hulă, primindu-l se va apropia din nou; iar dacă stărui în a damulţumită lui Dumnezeu, l-ai omorât cu foamea, şi l-ai alungat repede, şi l-ai făcutsă se care grabnic.

Zici că nu poţi să taci, fiindcă te junghie durerea. Nici eu nu zic să nu grăieşti – darîn locul hulei mulţumire, în locul vorbei de nerăbdare laudă. Mărturiseşte-teStăpânului, strigă cu mare glas rugându-te, strigă cu mare glas slăvind peDumnezeu: aşa ţi se va uşura şi suferinţa, prin mulţumită făcând pe de o parte să

plece diavolul, iar pe de alta atrăgând ajutorul lui Dumnezeu. Că de huleşti, pe de o parte ai făcut sprijinul lui Dumnezeu să se depărteze, iar pe de alta mai aprig l-ai



făcut împotriva ta pe diavol şi mai vârtos te arunci pe tine însuţi în dureri; iar dacămulţumeşti, ai stricat uneltirile vicleanului drac şi ai atras la tine lecuirea cea de laPurtătorul de grijă Dumnezeu.

„Dar limba e mişcată adeseori prin obicei să spună vorba aceea rea‖. Dacă se porneşte, muşc-o tare mai înainte să iasă vorba. Mai bine să verse sânge acumdecât, dorind atunci o picătură de apă, să nu poată avea parte de această mângâiere;mai bine să sufere durere vremelnică decât să rabde neîncetat pedeapsa iaduluidincolo, precum nici limba bogatului, arsă fiind după moarte, nu avea parte de nicio mângâiere.

Dumnezeu ţ i - a poruncit să- i iubeşti pe vrăjmaşii tăi, iar tu întorci spatele lui Dumnezeu, Care te iubeşte? Ţi - a poruncit să vorbeşti de bine pe cei ce tenecăjesc şi să binecuvântezi pe cei ce te ocărăsc, iar tu vorbeşti de rău pe

Binefăcătorul şi Ocrotitorul tău nefiind cu nimic nedreptăţit? Că Dumnezeu putea să nimicească ispita, dar a îngăduit-o ca să devii mai încercat.

„Dar nu vezi că mă prăpădesc şi pier?‖ Nu pentru că aşa -i firea ispitei, ci din pricina lenevirii tale: că ce este mai lesne, spune-mi, să huleşti ori să mulţumeşti?Au hula nu ţi-i face vrăjmaşi şi potrivnici pe cei ce te aud, şi nu te aruncă îndeznădejde, şi după aceea nu-ţi înmulţeşte durerea? Iar mulţumirea nu-ţi aducecununi ale filosofiei, şi nenumărate laude din partea tuturor, şi mari răsplăţi laDumnezeu? Deci, pentru ce, lăsând ceea ce ţi-este de folos şi lesnicios şi dulce,alergi în schimb după ceea ce te vătăma şi te întristează şi te pierde?

De altfel, dacă necazul pricinuit de ispită şi de sărăcie ar fi pricina hulelor, ar trebuica toţi cei aflaţi în sărăcie să hulească: or, mulţi dintre cei care trăiesc în sărăcia ceamai de pe urmă dau mulţumită lui Dumnezeu necontenit, în timp ce alţii, care se

bucură de bogăţie şi dezmierdare, nu încetează a huli. Aşadar, recunoştinţa şi hulaţin nu de firea lucrurilor, ci de alegerea voii noastre. De asta am şi citit aceastăpildă: ca să înveţi că leneşului nici bogăţia nu-i e de folos, iar pe cel cu luare-aminte nici sărăcia nu-l poate vătăma. Şi ce zic eu de sărăcie?

Chiar dacă s-ar aduna toate relele câte îi lovesc pe oameni, niciodată nu vor putea birui sufletul celui iubitor de Dumnezeu şi iubitor de înţelepciune [filosof], nici nuîl vor îndupleca să se depărteze de fapta bună (şi martor este Lazăr) – la fel cumomului închipuit şi împrăştiat nici sănătatea, nici necurmata bunăstare, nici oricarealt lucru nu-i vor putea fi de folos.



Să nu spunem, deci, că sărăcia şi boala şi primejdiile ne silesc să hulim. Nusărăcia, ci lipsa de minte; nu boala, ci dispreţuirea Proniei; nu primejdiile, cilipsa de evlavie duc la hulă şi la toată răutatea pe cei ce nu-şi iau seama.

„Dar de ce unii sunt pedepsiţi aici, iar alţii dincolo, şi nu sunt pedepsiţi toţiaici?‖ De ce? Fiindcă de-ar fi fost aşa, am fi pierit cu toţii, fiindcă toţi ne aflămsub epitimii. Pe de altă parte, dacă nimeni n-ar fi fost pedepsit aici, cei mai mulţi s-ar fi lenevit şi mulţi ar fi zis că nici nu este Pronie. Că dacă văd aici pedepsiţi pemulţi dintre cei răi, şi tot spun multe hule ca acestea, dacă n -ar fi fost nimeni

pedepsit aici ce n-ar fi zis? Până unde n-ar fi ajuns cu răutatea? De asta Dumnezeuaici îi pedepseşte pe unii, iar pe alţii nu.

El pedepseşte pe unii pentru a le curma răutatea, a le uşura pedeapsa dincolosau chiar a- i izbăvi de tot şi a- i mai cuminţi pe cei ce vieţuiesc în răutate prin

pilda pedepsei acelora; iar pe ceilalţi nu- i pedepseşte aici cu scopul ca aceştia,dacă ajung a lua aminte la sine, a se pocăi şi a se ruşina de îndelunga răbdare alui Dumnezeu, să scape şi de osânda de dincolo şi de pedeapsa de aici – şi dacărămân în păcat, nefolosindu- se cu nimic de îngăduinţa lui Dumnezeu, mai mareosândă să- şi pricinuiască pentru nesimţirea lor cea peste măsură.

Iar de va spune vreun isteţ că cei pedepsiţi în iad au fost nedreptăţiţi, fiindcă puteausă se pocăiască, răspunsul este că dacă Dumnezeu ar fi cunoscut, cu preştiinţa Sa,că aveau să se pocăiască, nu i-ar fi aruncat în iad. Că dacă i-a lăsat în viaţă pe ceidespre care ştia că nu se vor îndrepta, cu cât mai mult ar fi îngăduit ca cei desprecare ştia că vor trage câştig din îndelunga Lui răbdare să rămână în această viaţă casă se bucure spre pocăinţă de timpul dat? Or, răpindu-i mai înainte, şi lor le facemai uşoară osânda de dincolo, şi pe ceilalţi îi învaţă minte prin pedepsirea acelora.

„Şi de ce nu face aşa cu toţi răii?‖ Ca prin frică şi prin celelalte pedepse sădobândească mai multă întreagă înţelepciune şi, lăudând îndelunga răbdare a luiDumnezeu şi ruşinându-se de blândeţea Lui, să se depărteze de răutate. „Dar ei nufac nimic din toate astea!‖ Nu Dumnezeu este de vină, ci lenevia celor care nu vorsă se folosească de nişte leacuri ca acestea spre mântuirea lor.

Şi ca să înveţi că de asta face aşa, ia aminte. Pilat a amestecat cândva sângelegalileenilor cu jertfele lor, şi apropiindu-se unii au vestit asta lui Hristos – la careEl zice: Au vi se pare că galileenii aceştia mai păcătoşi decât toţi galileenii au

fost fiindcă au pătimit acestea? Nu, ci zic vouă: de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieriaşa (Luca 13, 2-3). Şi peste alţi optspr ezece s-a surpat un turn – şi despre aceştia azis la fel – că spunând: Ce, credeţi că doar aceia erau păcătoşi? Nu, zic vouă



(Luca 13, 4), a arătat că şi cei în viaţă erau vrednici de aceeaşi pedeapsă, iarspunând: de nu vă veţi pocăi, toţi aşa veţi pieri (S), a arătat că îngăduise ca aceiasă pătimească pentru ca cei vii, prinzând frică din păţaniile celorlalţi şi pocăindu-se, să se facă moştenitori împărăţiei Cerurilor.

„Păi cum, e pedepsit acela ca eu să mă fac mai bun?‖ Nu pentr u asta, ci estepedepsi t pentru păcatul său, iar pe deasupra se face prilej de mântuire pentru ceicare iau aminte, făcându-i mai râvni tor i pr in fr ica celor întâmplate. Aşa fac şistăpânii: adeseori, bătând o slugă, îi fac pe ceilalţi mai cuminţi prin frică. Atuncicând vezi pe unii căzând în sfărâmare de corabie [naufragiu], ori striviţi subdărâmăturile unei case, ori pierind într -un pârjol [incendiu], ori înecaţi în viituri,ori într-alt chip năprasnic săvârşindu-şi viaţa, iar apoi pe alţii păcătuind la fel ca eisau chiar mai rău şi nepăţind nimic de acest fel, nu te tulbura zicând: „De ce,

păcătuind la fel, nu păţesc la fel?‖

Cugetă la faptul că Dumnezeu a îngăduit ca unul să piară pentru a-i îmblânzi pedeapsa de dincolo sau chiar a-l cur ăţi cu desăvârşire, iar pe altul nu l-a lăsat să păţească la fel pentru ca înţelepţindu-se din pedeapsa celuilalt să se facă mai bun,iar de rămâne în aceleaşi, să îşi adune pedeapsă fără îmblânzire din lenevia sa – şiDumnezeu nu este vinovatul pedepsei de neîndurat.

De asemenea, dacă vezi un drept necăjit sau pătimind vreuna din toate cele zisemai înainte, să nu cazi cu duhul – fiindcă aceluia mai luminate cununi îi lucreazăsuferinţele. Pe scurt: orice pedeapsă, dacă se face asupra păcătoşilor, micşoreazădin povara păcatelor; iar de se face asupra drepţilor, mai strălucit le facesufletul; şi mai mare câştig au atât păcătosul cât şi dreptul din necaz, dar astanumai dacă îndurăm cu recunoştinţă, că asta se cere de la noi.

De aceea, dumnezeiasca Scriptură este plină de nenumărate astfel de pilde şi nearată drepţi şi răi deopotrivă rău pătimind, ca oricum ai fi, drept sau păcătos, sărabzi cu bărbăţie având aceste pilde. Şi îţi arată nu doar răi care suferă, ci şi uniicare o duc bine, ca să nu te tulburi de bunăstarea lor, ştiind din cele întâmplatecu bogatul acesta ce foc îi aşteaptă dincolo de nu se vor pocăi.

„Dar nu se poate să fie omul fără griji şi aici şi dincolo?‖ Nu se poate. De asta şidrepţii au vieţuit aici în osteneli. „Dar Avraam?‖ Păi cine a mai tras câte a trasAvraam? Oare n-a fost lipsit de patrie? Oare nu a fost despărţit de toţi casnicii săi?Oare nu a răbdat foamete în pământ străin? Oare nu s-a mutat mereu, ca un pribeagfără căpătâi, din Babilon în Mesopotamia, de acolo în Palestina, apoi de acolo înEgipt?



Ce să mai zicem de încercările cu femeia, de războaiele şi junghierile cu barbarii,de robirea casei rudeniei sale [Lot] şi de nenumăratele păţanii de acest fel? Iaratunci când a primit fiu, oare nu a răbdat cele mai nesuferite lucruri dintre toate,

poruncindu-i-se să junghie cu mâinile sale pe cel dorit şi iubit al său? Dar însuşi cel jertfit, Isaac? Oare nu era alungat mereu, de pretutindeni, de către vecini, şi nu afost lipsit de femeie la fel ca tatăl său, şi n-a rămas neroditor atâta vreme? Darlacov, cel crescut în casă, oare nu a răbdat lucruri şi mai grozave decât buniculsău?

Şi ca să nu lungim cuvântul înşirând toate, auzi ce zice despre întreaga sa viaţă: Puţine şi rele au fost zilele mele, şi n- au ajuns la zilele părinţilor mei (Facere 47,9). Cine, văzându-şi fiul că şede pe scaun împărătesc şi se bucură de atâta slavă, nuar uita de necazurile vechi? Şi totuşi, Iacov era aşa de istovit încât nici în atâta

bunăstare nu uita de greutăţile prin care trecuse. Dar David? Câte grozăvii n-a

răbdat? Nu spune şi el acelaşi lucru, zicând: Zilele anilor noştri întru dânşiişaptezeci de ani, iar de vor fi în puteri optzeci de ani; şi ce este mai m ult decâtaceştia, osteneală şi durere (Psalmul 89, 10-11).

Dar Ieremia? Au nu blesteamă şi ziua naşterii sale din pricina neîncetatelornecazuri (Ieremia 20, 14)? Dar Moisi? Nu spune şi acesta, istovit: Dacă aşa ai de

gând să- mi faci, mai bine omoară- mă (Numeri 11, 15)? Iar Ilie, acel suflet mare până la cer, care a închis cerurile, plângea întruna către Dumnezeu – după atâteaminuni făcute! – zicând: Ia sufletul meu de la mine, că nu sunt eu mai bun decât

părinţii mei (III Împăraţi 19, 4)?

De fapt, la ce bun să pomenesc pe fiecare dintre aceştia în parte? Că doar îicuprinde pe toţi Pavel, zicând: în cojoace au umblat şi în piei de capre, lipsiţi

fiind, necăjiţi, rău supăraţi – ei, de care lumea nu era vrednică (Evrei 11, 37-38).Şi, mai pe scurt, este neapărată nevoie ca cel ce are de gând a plăcea lui Dumnezeuşi a se face încercat şi neprihănit să nu alerge după viaţa cea dezmăţată şi răsfăţatăşi moleşită, ci după cea ostenicioasă şi plină de multe chinuri şi sudori: că nimeninu este încununat dacă nu se luptă după lege (II Timotei 2, 5), zice apostolul; şiîn altă parte: tot cel ce se luptă se înfrânează de la toate (I Corinteni 9, 25) – şi de

la cuvânt, şi de la privire, şi de la vorbă spurcată, şi de la ocară, şi de la hulă, şide la cuvânt de ruşi ne (Coloseni 3, 8).

De aici învăţăm că şi de nu vine asupra noastră ispită dinafară suntem datori ane căli în fiecare zi prin postiri, petrecere aspră, mâncare simplă, aşternutaşijderea, fugind în toate privinţele de răsfăţ – căci altfel nu e cu putinţă a



plăcea lui Dumnezeu. Ca să numi spună cineva acel cuvânt rece: „Cutare are şicele de aici, şi cele de dincolo‖.

Cu neputinţă este să aibă şi cele de aici, şi cele de dincolo cei care trăiesc în bogăţie şi în desfătare şi în păcat, ci – dacă chiar tre buie s-o zic – asta se poatespune despre cei care sunt în strâmtorare: că au cele de dincolo fiindcă se vor

bucura de plată, iar pe cele de aici le au ca unii ce se hrănesc cu nădejdile celor dedincolo şi nu simt necazurile de faţă din pricina aşteptării celor ce au să fie.

Dar să auzim şi cele care urmează: Peste toate acestea, zice, între noi şi voi prăpastie mare s- a întărit. Deci, bine a zis David că fratele nu izbăveşte; nu va dalui Dumnezeu răscumpărare pentru sine (Psalmul 48, 7): că nu e cu putinţă săizbăvească de iad nici fratele, nici tatăl, nici fiul. Ia aminte: Avraam l-a numit pe

bogat fiu, dar să-i arate ajutor părintesc nu a putut; bogatul l-a numit pe Avraam

părinte, dar nu s-a putut bucura de ajutorul pe care este firesc să-l capete un fiu dela bunăvoinţa părintească – şi asta ca să înveţi că nici rudenia, nici prietenia, niciun fel de legătură pătimaşă, nici altceva din cele ce sunt nu pot aduce folos celuice singur s- a trădat prin viaţa sa.

Zic asta fiindcă adesea multora, când noi îi îndemnăm să ia aminte la sine şi să setrezvească, nici nu le pasă şi fac din îndemn temei de râs, zicând: „O să mă aperi tuîn ziua aia; am curaj, nu mă tem‖; altul: „Tata e mucenic‖, altul: „Bunicul eepiscop‖; alţii se pun sub acoperământul tuturor celor din casa lor.

Toate acestea sunt însă vorbe găunoase, căci fapta bună a celorlalţi nu ne va puteafolosi atunci. Adu-ţi aminte de fecioarele acelea care nu au dat untdelemncelorlalte cinci, ci ele au intrat în cămara de nuntă, iar celelalte au fost închiseafară. Este foarte bine să-ţi ai nădejdile de mântuire în faptele tale bune, că dincolonici un prieten nu te va apăra. Că dacă aici, unde stă în puterea noastră a ne pocăi,zice Dumnezeu către Ieremia: Nu te ruga pentru norodul acesta (7, 15; 11, 16), cuatât mai mult dincolo.

Ce spui? Ai tată mucenic? Aceasta mai vârtos te va putea osândi – că având acasă

pildele faptei bune, nevrednic te arăţi de fapta bună părintească. Ai prieten ales şiminunat? Nici acesta nu te va ajuta atunci. „Păi atunci de ce zice Hristos: Faceţi - vă

prieteni din mamona nedreptăţii, că dacă veţi fi lipsiţi să vă primească pe voi încorturile cele veşnice (Luca 16, 9)?‖ Aici nu prietenia este arătată ca lucru decăpetenie, ci milostenia: că dacă singură prietenia era de căpetenie, se cuvenea săspună doar: Făceţi-vă prieteni, însă arătând că nu doar prietenia este de căpetenie, aadăugat: din mamona nedreptăţii.



Poate că cineva s- ar simţi îndemnat să spună: „Pot să îmi fac prieten şi fărăma mona, şi încă unul mai osârduitor decât mi - aş face prin mamona‖. Dar

Hristos te înduplecă să îndrăzneşti nu doar în prieteniile sfinţilor, ci în prieteniile cele făcute prin mamona, ca să înveţi că milostenia este lucrul decăpetenie, ea e lucrarea şi ispr

ava ta.

Deci, acestea toate ştiindu-le, iubiţilor, să luăm aminte la noi înşine cu toatăscumpătatea şi dacă suntem pedepsiţi, să mulţumim; dacă petrecem întrubunăstare, să ne ferim de primejdie şi, înţelepţindu-ne din pedepsele sufer ite dealţii, prin pocăinţă şi umilinţă şi necontenită mărturisire să mulţumim; şidescărcându- ne de cele cu care vom fi greşit întru această viaţă de acum şi cumultă râvnă ştergând toată întinarea sufletului nostru, să îl rugăm pe Dumnezeusă ne învrednicească pe noi toţi ca despărţindu- ne de cele de aici să plecămdincolo în aşa fel încât nu împreună cu bogatul să avem parte, ci dimpreună cu

Lazăr bucurându- ne de sânurile patriarhului, de bunătăţile cele fără de moartesă ne desfătăm: de care fie ca noi toţi să avem parte, cu harul şi cu iubirea deoameni a Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreună cu Care Tatălui se cuvineslava, şi Sfântului Duh, în vecii vecilor.

Amin.




Sfântul Ioan Gură de Aur - Al patrulea cuvânt despre bogat şi Lazăr; şiconştiinţa care obişnuieşte să ne amintească păcatele vechi; şi despre Iosif

Trebuie să plătesc datoria cu care v-am rămas dator pentru astăzi, tâlcuindu-văsfârşitul pildei lui Lazăr. Voi socotiţi, poate, că am terminat totul, dar eu nu mă voifolosi de neştiinţa voastră ca să vă amăgesc, nici nu voi pleca mai înainte de a luatot ce se arată – fiindcă nici ţăranul, după ce a cules toată via, nu pleacă până ce nutaie toate boabele.

Ei bine, dat fiind că văd şi acum nişte înţelesuri ascunse sub slove ca sub niştefrunze, haide că şi pe acestea, folosind cuvântul în locul secerii, să le culegem pânăla unul – că via, odată culeasă, rămâne goală de roadă, numai cu frunzele; iar viacea duhovnicească a dumnezeieştilor Scripturi nu este aşa, ci dacă luăm tot ce searat ă, mai mult rămâne. Mulţi au vorbit şi înaintea mea despre aceste lucruri,mulţi vor vorbi, poate, şi după mine – dar nimeni nu va putea goli toată bogăţia,f iindcă aşa e firea acestei îmbelşugări: cu cât sap ă cineva mai adânc, cu atât vorizvorî mai mult dumnezeieştile înţelesuri, fiindcă Scriptura este izvor care nuseacă niciodată.

Şi se cuvenea să vă plătesc această datorie la adunarea dinainte, însă am socotit că

nu e lucru fără primejdie a trece peste isprăvile fericitului Vavila şi ale ceteisfinţilor mucenici celor dimpreună cu dânsul. De aceea am şi amânat plata datoriei, păstrându-v-o deplină pentru ziua de astăzi. Hai deci după ce am dat părinţilorcuvenita plată de laude – nu după vrednicia lor, ci după puterea noastră – să vă

plătesc şi vouă cu restul istorisirii. Să nu obosiţi, însă, până ce nu o să ajungem lacapăt, reînodând cuvântul de unde l-am lăsat ieri. Dar unde l-am lăsat?



La prăpastia care-i desparte pe drepţi de păcătoşi, căci grăind bogatul: ―Tr imite pe Lazăr ,‖ a zis către dânsul Avraam: ― Prăpastie mare s- a întărit între noi şi voi, cacei care vor vrea să treacă de aici către voi să nu poată, nici cei de acolo la noi sănu treacă.‖ Şi am arătat pe larg că după iubirea de oameni a lui Dumnezeunădejdile de mântuire trebuie să ne fie în isprăvile noastre, nu să ne socotim

părinţii şi bunicii şi străbunicii şi nici rudeniile şi prietenii şi casnicii şi vecinii: că ―f ra tele nu izbăveşte – au izbavi-va omul? ‖ (Psalmul 48, 8).

Oricât se vor ruga şi milogi cei care pleacă din această lume cu păcate, totul va fideja zadarnic şi în deşert:

că şi cele cinci fecioare nebune s-au rugat de tovarăşele lor pentruuntdelemn, dar n-au primit;

şi cel ce a ascuns talantul în pământ a fost osândit, cu toate mulţimea

dezvinovăţirilor pe care le-a adus; şi cei ce nu l -au hrănit pe Hristos când a flămânzit, nici nu I -au dat de băut

când a fost însetat, deşi credeau că pot să se apere spunând că n -au ştiut ce fac, n-au avut parte de iertare şi răspuns bun.

Alţii nici n-au avut ce să mai spună, precum cel îmbrăcat în haine murdare,ca fiind învinuit tăcea – şi nu numai acesta,

ci şi altul, care a fost pomenitor de rău faţă de aproapele şi i-a cerut suta dedinari împrumutaţi – fapt pentru care stăpânul i-a învinuit după aceea decruzime şi neomenie – nu a avut ceva de zis.

De aici se vede că nimic nu ne va apăra dincolo dacă nu vom avea faceri de bine – ci fie că ne vom ruga şi ne vom milogi, fie că vom tăcea, deopotrivă vor veniasupra noastră osânda şi pedeapsa.

Ascultă, dar, cum şi bogatul, cerând două lucruri de la Avraam, nu a primit niciunul.

În primul rând a cerut pentru sine, zicând: ―Trimite pe Lazăr‖, iar după aceea pentru fraţii săi; dar ni ci una din cereri nu i -a fost împli ni t ă, căci prima era cuneputinţă, iar cea de-a doua de prisos. Totuşi, pentru mai multă râvnă, haide să

ascultăm, de vreţi, cuvintele anume ce s-au rostit.

Că dacă atunci când un dregător aduce în mijlocul pieţei un osândit, şi-l împresoarăcu călăi, şi pune să fie chinuit, toţi aleargă cu multă râvnă vrând să audă ce întreabă

judecătorul şi ce răspunde osânditul, cu mult mai vârtos aici trebuie să ascultăm cudeadinsul ce cere acest vinovat – de bogat vorbesc – şi ce-i răspunde prin AvraamDreptul Judecător (fiindcă nu patriarhul era cel care judecă, măcar că el vorbea).



Precum în tribunalele lumeşti tâlharii şi ucigaşii stau, potrivit legilor, departe de

judecător, nefiindu-le îngăduit să audă vocea lui (şi prin aceasta având a suferi încăo necinstire pe lângă celelalte), ci un oarecare mijlocitor poartă întrebările

judecătorului şi răspunsurile celor judecăţi, aşa şi aici. Osânditul nu-L auzea peDumnezeu grăind către el, ci Avraam era mijlocitor, aducând la cunoştinţa

judecatului cuvintele Judecătorului: că nu de la sine spunea ce spunea, ci îi ―citea‖(O altă analogie cu procedură judiciară) legile lui Dumnezeu şi îi grăia legile ieşitede Sus – drept care bogatul nici nu avea ce să răspundă împotrivă.

Să luăm aminte deci cu scumpătate la cele spuse, fiindcă anume stărui asupraacestei pilde şi este de acum a patra zi de când nu mă depărtez de la ea, fiindcămult este şi câştigul pe care-l văd făcându-se din această istorisire şi bogaţilor, şisăracilor, şi celor care se tulbur ă de propăşirea celor răi şi de sărăcia şi strâmtorarea

drepţilor – că de obicei nimic nu îi sminteşte şi nu îi tulbură pe cei mulţi ca faptulcă unii bogaţi, trăind în răutate, se bucură de bunăstare multă în vreme ce uniidrepţi, vieţuind îmbunătăţit, ajung la cea mai de pe urmă sărăcie şi alte nenumăratecrunte urmări ale sărăciei suferă.

Pilda aceasta, însă, poate aduce leacurile potrivite:

pe cei bogaţi înţ eleptindu-i, iar pe cei săraci mângâindu-i; pe bogaţi învăţându-i să nu cugete semeţ, iar pe săraci mângâindu-i în

starea lor de acum; pe bogaţi înduplecându-i să nu se îngâmfe dacă răi fiind nu dau seama aici,

fiindcă dincolo îi aşteaptă pedeapsa cea mai cruntă, iar pe săraciîndemnându-i să nu se tulbure de bunăstarea altora, nici să nu socoată cănu sunt de la Pronie cele ce ni se întâmpl ă, când aici dreptul suferă, iaromul rău şi spurcat se bucură de bunăstare necurmată.

C ă amândoi îşi vor primi răsplata după vrednicie: unul cununile răbdării şibărbăţiei, iar celălalt pedepsele răutăţii.

Această pildă să v-o înfăţişaţi, atât bogaţii cât şi săracii: bogaţii pe pereţii

casei voastre, iar săracii pe pereţii cugetului – şi dacă o va şterge cândvauitarea, zugrăviţi-o iarăşi prin aducerea aminte. Ba şi voi, bogaţii, să v-o scrieţimai ales în cuget, şi neîncetat s-o aveţi în gând, şi vă va fi şcoală şi temei a toatăfilosofia: c ă de o vom avea mereu înscr is ă în cuget, nici bucuriile acestei vieţi nuvor putea să ne îngâmfe, nici întristările ei nu vor putea să ne doboare, ci le vom

privi atât pe unele cât şi pe celelalte întocmai ca pe zugrăvelile de pe pereţi. Că



văzând un bogat şi un sărac înfăţişaţi pe pereţi, nici pe primul nu-l pizmuim, nici pe celălalt nu-l dispreţuim, căci ceea ce vedem sunt umbră, nu adevăr.

Aşijderea, pricepând firea [natura] bogăţiei şi sărăciei, a slavei şi necinstei şi atuturor celor mâhnicioase şi strălucite ale acestei lumi, ne vom slobozi de toatătulburarea născută în noi din pricina lor – că toate acestea sunt mai amăgitoaredecât umbra, şi pe omul înalt şi nobil la suflet nimic din cele strălucite şi slăvitenu-l poate semeţi, şi nimic din cele umile şi lepădate nu-l poate aduce ladeznădejde.

E vremea, totuşi, să auzim şi ce spune bogatul. ―Rogu-te ‖, zice, ― părinte, să trimiţiîn casa tatălui meu pe Lazăr, că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nuvină şi ei în acest loc de muncă.‖ Neizbândind în cererea pentru sine, cere pentrualţii. Vezi cum pedeapsa l - a făcut iubitor de oameni şi bun? Că cel ce îl dispreţuia

pe Lazăr când îl avea în faţă se îngrijeşte acum de alţii care nu sunt de faţă; cel cetrecea nepăsător pe lângă omul care zăcea înaintea ochilor lui îşi aduce aminte d ecei pe care nu îi vede şi cere cu multă preţuire şi râvnă ( prin această expresieconsacrată Sfântul Ioan arată ca bogatul a învăţat în urma pedepsei pe de o parte

să preţuiască persoana omenească şi pe de alta să-i arate atenţie şi grijă,―râvnă‖) ca Dumnezeu să arate cumva purtarea Sa de grijă spre a-i scăpa de relelecare urmau să îi cuprindă, şi roagă să fie trimis Lazăr în casa tatălui său, unde îifusese arena de luptă şi alergarea faptei bune (obişnuitele imagini din sport(gimnastică şi lupte), atât de populare şi îndrăgite în antichitatea greacă).

―Să- l vadă încununat fraţii mei‖, zice, ―care l - au văzut luptându-se, care au fostmartorii sărăciei şi foametei şi nenumăratelor rele pe care el le- a îndurat, şi săf ie acum martor i ai cinstei, ai pr efacerii, ai întregii lui slave că, din amândouă

părţile fiind înţelepţiţi şi învăţaţi că urmările faptelor noastre se întind dincolo deaceastă viaţă, să se pregătească aşa încât să poată scăpa de osândă şi pedeapsade dincolo‖.

Dar Avraam ce zice? ―Au p e Moise şi pe proroci, să- i asculte pe dânşii ‖. ―Nu porţi tu grijă‖, zice, ―de fraţii tăi cum poartă Dumnezeu, Cela ce i - a făcut pe ei.

Nenumăraţi învăţători le- a rânduit spre îndemn, spre sfat, spre povăţuire‖. Darbogatul ce zice iar? ― Nu, părinte Avraame, ci de va merge cineva din morţi ladânşii se vor pocăi.‖

Aşa spune gloata. Unde sunt acum cei care zic: ―Cine a venit de acolo? Cine aînviat din morţi? Cine a povestit cum stau lucrurile în iad?‖ Câte de-acestea nu şi-azis bogatul în sinea lui când se desfăta? Că nu degeaba cerea să învie cineva din



morţi: ci dat fiind că atunci când asculta Scripturile le dispreţuia, îşi bătea joc,socotea că basme sunt spusele lor. ―Şi ei‖, zice, ―au aceleaşi bănuieli pe care leaveam eu; dar de v a merge cineva din morţi, faţă de acela nu vor fineîncrezători, nu vor fi batjocoritori, ci mai degrabă vor lua aminte la spuselelui‖.

Avraam, îns ă, ce răspunde? ―Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, măcar dear şi învia cineva din morţi, nu vor crede.‖ Şi că adevărat este acest lucru, că celce nu ascultă de Scripturi nu va asculta nici de cei înviaţi din morţi, au arătat iudeii,care, după ce nu au ascultat pe Moise şi pe proroci, nici văzând morţi înviaţi nu aucrezut – ci ba încercau să îl omoare pe Lazăr (Cel înviat a patra zi, fratele Martei şiMariei), ba se năpusteau asupra apostolilor, deşi mulţi morţi au înviat în vremeaRăstignirii.

Ca să înveţi şi din altă parte că mai vrednică de crezare este învăţătura prorocilordecât vestirile celor înviaţi, ia seama că mortul este cu totul rob, iar Scripturilegrăiesc ceea ce grăieşte Stăpânul. Aşa mai vrednice de încredere decât orice,fiindcă ne-a arătat în ele lucruri cu mult mai limpezi decât învierea unor morţi: aîntors la credinţă într eaga l ume, a gonit rătăcirea, a săvârşit toate acestea prin

pescari şi alţi oameni simpli, şi în tot locul ne- a înfăţişat dovezi îndestulătoareale purtării Sale de grijă.

Să nu socotim, dar, că urmările faptelor noastre se mărginesc la viaţa deacum, ci să credem că negreşit va fi judecată şi răsplătire a tuturor celorfăcute aici de către noi. Acest lucru este atât de limpede şi de învederat tuturor căşi iudeii, şi păgânii, şi ereticii, şi toţi oamenii sunt de un cuget în privinţa lui. Cădeşi nu toţi filosofează despre înviere cum se cuvine, totuşi cu privire la judecată şi pedeapsă şi la tribunalele de dincolo toţi se învoiesc spunând într - un glas căeste o răsplătire a celor făcute aici: c ă de nu ar fi fost aşa, la ce să mai fi întinsDumnezeu ditamai cer ul, să fi aşternut pământul, să fi desfăşurat marea, să fiarătat atâta purtare de grijă, dacă nu avea de gând să ne poarte de grijă până lacapăt?

Nu vezi câţi oameni cu viaţa îmbunătăţită au plecat din această lume după ce au pătimit nenumărate grozăvii, fără să fi primit nimic bun; iar alţii, care au văditmultă răutate răpind averile altora, despuind şi împilând văduve şi orfani,

bucurându-se de bogăţie şi dezmierdare şi de nenumărate bunătăţi, au plecat dinaceastă viaţă fără să fi păţit nici cel mai mic necaz?



Deci, când se vor bucura cei dintâi de răsplăţile faptei bune, sau când vor plăticeilalţi pentru răutatea lor, dacă totul se sfârşeşte pentru noi odată cu viaţă de aici?Că dacă este Dumnezeu – şi este! – oricine se va învoi că El nu are cum să nufie drept; iar dacă este drept, le va răsplăti atât unora cât şi celorlalţi dupăvrednicie – lucru pe care de asemenea îl vor recunoaşte toţi. Ei bine, dacă le varăsplăti atât unora cât şi celorlalţi după vrednicie, iar aici nu şi -a primit nimenirăsplata – nici răul pedeapsa răutăţii sale, nici dreptul plăţile faptei bune – elimpede că rămâne să vină o anumită vreme când toţi vor primi ce li se cuvine.

Al tminter i, pentru ce ne- a pus Dumnezeu în cuget un judecător care neîncetat etr eaz şi priveghează – de conştiinţă zic? Că nu este între oameni, nicidecum,vreun judecător aşa neadormit precum conştiinţa noastră. Judecătorii ceidinafară se lasă cumpăraţi cu bani şi măguliţi cu linguşiri, şi frica îi face făţarnici,şi încă multe altele sunt care strică dreptatea hotărârii lor; în vreme ce tri bunalul

conştiinţei nu se pleacă nici unuia dintre aceste lucruri, ci fie că dai bani, fie călinguşeşti, fie că ameninţi, fie că mai ştiu eu ce faci, va da hotărâre dreaptăîmpotr iva gânduri lor c e au păcătuit, şi însuşi cel ce a făcut păcatul se osândeştesingur, chiar dacă nu-l pâr ăşte nimeni altul.

Şi nu o dată, de două ori, ci de multe ori şi întreaga viaţă face mereu aceasta . Niciodată, nici după trecerea unui răstimp îndelungat, nu uită cele întâmplate, ci şiîn timpul săvârşirii păcatului, şi înainte de săvârşirea lui, şi după ce a fost săvârşitse scoală asupra noastră ca pârâş amarnic, mai ales după ce a fost săvârşit. Că întimp ce păcătuim nu simţim atât de mult mustrările conştiinţei, fiind beţi de

plăcere; dar după ce sfârşim – mai ales atunci, după ce plăcerea toată s-a stins – nestrăpunge boldul amar al căinţei, ca durerile femeilor care nasc. La acelea înaintede naştere multă şi nesuferită e osteneala, şi chinurile facerii le sfâşie cu junghiuriascuţite, dar după naştere le vine uşurare, durerile ieşind din ele odată cu pruncul.

Aici, însă, nu este aşa, ci câtă vreme zămislim şi naştem gândurile stricate ne bucurăm şi ne veselim, iar durerile ne apucă abia după ce aducem pe lume prunculcel rău, păcatul, când vedem cât de hâd este noul-născut – şi atunci suntem sfâşiaţilăuntric mai rău decât femeile care nasc.

Drept aceea, vă rog să nu primim pofta stricată chiar de la începutul ei; iar dacă ovom şi primi, să înăbuşim lăuntric seminţele ei. Iar dacă ne vom lenevi până la anu face nici atâta, să omorâm păcatul prin mărturisire şi lacrimi, prin învinuireade sine: că nimic nu este aşa de pierzător pentru păcat precum învinuirea şiosândirea de sine cu pocăinţă şi lacrimi. Ţi - ai osândit păcatul? Ai lepădat



povara. Şi ştii cine spune asta? însuşi Dumnezeu, Cel care judecă: ―Spune tu păcatele tale întâi, ca să fii îndreptăţit‖ (Isaia 43, 26).

Pentru ce te ruşinezi şi roşeşti, zi -mi , când e vorba să- ţi spui păcatele? Că doar

nuunui om le spui, ca să te ocărască; nu unui împreună

-rob cu tine lemărturiseşti, ca să te facă de râs: Stăpânului, Purtătorului de grijă, Iubitoruluide oameni, Doctorului îţi arăţi rana. Ce, crezi că dacă tu nu spui El nu ştie ce ai

făcut – El, Care ştia şi înainte de a o face tu? Şi atunci, pentru ce nu spui? Ce, păcatul se face mai apăsător dacă îl dai în vileag? Ba mai lesne de suferit şi maiuşor se face. Şi Dumnezeu vrea să îţi spui păcatul nu ca să fii pedepsit, ci ca săfii iertat; nu ca să afle El păcatul tău – că îl ştia doar – ci ca tu să înveţi cedatorie îţi iartă. Şi vrea să înveţi mărimea harului ca să fii totdeaunamulţumitor, ca să fii mai şovăielnic către păcat, ca să fii mai cu râvnă cătrefapta bună.

Dacă nu spui cât de mare e datoria ta, nu recunoşti covârşirea harului. ―Nu tesilesc‖, spune Dumnezeu, ―să ieşi în văzul tuturor şi să te înconjori de martorimulţi; spune- Mi doar Mie păcatul, totul rămânând între noi, ca să îţi vindecrana şi să te izbăvesc de durere‖. De asta a pus în noi conştiinţa, care lucreazăcu mai multă dragoste decât un părinte: că părintele, după ce şi-a certat copilul odată, de două ori, de trei ori, de zece ori, dacă îl vede că rămâne neîndreptat, sedeznădăjduieşte de el şi îl desfiază, şi îl dă afară din casă, şi îl şterge din spiţaneamului.

Conştiinţa însă nu face aşa, ci dacă spune o dată, de două ori, de trei ori, de miide ori, şi nu asculţi, iar îţi va spune şi nu va înceta până la ultima suflare; încasă, şi la răspântii, şi la masă, şi în piaţă, şi pe drum, de multe ori şi în vis neînfăţişează în nălucire şi închipuire păcatele noastre.

Şi ia seama câtă înţelepciune la Dumnezeu. Nu a făcut mustrarea conştiinţeinici necurmat ă (c ă neîncetat fiind învinuiţi n-am îndura povara), nici atât deneputincioasă încât să se lase păgubaşă după un îndemn, două. Că dacă ne-ar f iîmpuns în fiecare zi şi ceas, ne- am fi dat duhul de întristare; iar dacă după o

aducere- aminte sau două de rânduială ar f i încetat cu mustrarea, nu am f i culesmult folos. Drept aceea, Dumnezeu a făcut această mustrare statornică, dar nuneîncetat ă. Statornică pentru ca noi să nu cădem în lenevire, ci pururea şi pânăla sfârşitul vieţii să ne trezvim aducându-ni-se aminte de rânduial ă; nuneîncetat ă, ca să nu ne prăbuşim, ci primind oarecare uşurări şi mângâieri să netragem suf lu l.



Că precum a nu ne îndurera deloc pentru păcate e lucru pierzător, născând în noicea mai mare nesimţire, asemenea şi a pătimi aceasta neîncetat şi peste măsură estevătămător, căci prisosul de întristare poate, adeseori lipsindu-l pe om de judecatasa firească, să înece sufletul şi să îl facă netrebnic spre toată lucrarea cea bună. – Drept aceea, Dumnezeu a făcut ca mustrarea conştiinţei să vină asupranoastră la răstimpuri, căci este aspră foarte şi obişnuieşte să îl împungă pepăcătos mai cumplit decât orice bold: că nu doar când păcătuim noi înşine, cişi când alţii fac aceleaşi păcate ca şi noi se scoală cu vigoare şi strigă împotrivanoastră cu mare glas. Şi curvarul, şi preacurvarul, şi hoţul se socoate atins nudoar când este învinuit el, ci şi când aude că alţii sunt învinuiţi pentru aceleaşi

păcate ca ale lui, prin pedepsirea altora aducându-i-se aminte de păcatele lui.

Este învinuit altul, dar e atins acesta – care de nimic nu a fost învinuit – dacă acutezat acelaşi lucruri ca şi celălalt, întocmai ca atunci când sunt lăudaţi şi

încununaţi alţii pentru fapte bune, dar se bucură şi se veselesc şi cei ce au aceleaşifapte bune, ca şi cum ei ar fi cei lăudaţi. Deci, cine poate fi mai nenorocit decât

păcătosul, dacă alţii sunt învinuiţi şi lui îi vine să intre în pământ? Şi cine poate fi mai fericit decât cel care duce viaţă îmbunătăţită, dacă se bucură şi seveseleşte când sunt lăudaţi alţii, prin laudele primite de aceştia aducându- şiaminte de faptele sale bune?

Acestea sunt lucrurile înţelepciunii lui Dumnezeu, acestea sunt semnele preamariiLui purtări de grijă – c ă ancora sfinţită este mustrarea conştiinţei, ce nu îngăduiesă ne cufundăm de tot în adâncul păcatului: că nu numai în timpul săvârşirii

păcatelor ne împunge, ci şi după mulţi ani ştie să ne aducă aminte deseorivechile greşeli. Şi voi înfăţişa dovada limpede chiar din Scripturi. L-au vândutoarecând fraţii pe Iosif nu pentru vreo vină, ci pentru că văzuse vise ce-i prevesteauslava lui viitoare. ― Am văzut ‖, zice, ―snopii voştri că se închinau snopul ui meu ‖(Facere 37, 7).

L-au vândut cu toate că pentru asta se cuvenea să îl ocrotească, deoarece avea săfie cunună a întregii case şi strălucire a tot neamul, însă aşa-i zavistia: poartă războicu propriul său bine, şi zavistnicul ar alege mai degrabă să pătimească mii de morţi

decât să-l vadă pe aproapele bucurându-se de bun nume, chiar dacă acesta ar aveasă se răsfrângă şi asupra lui.

Cine poate fi mai jalnic decât unul ca acesta? Aşa au păţit şi fraţii lui Iosif, şivăzându-l din depărtare că vine aducându-le de mâncare, vorbeau între ei: ―Veniţisă- l omorâm, şi vom vedea ce vor fi visurile lui ‖ (20). Dacă de înrudirea dupăsânge nu te-ai ruşinat, iar pe cea după fire n-ai vrut s-o iei în seamă, măcar de



slujirea lui trebuia să te ruşinezi, că pentru a te hrăni pe tine venise. Ci ia seamacum prorocesc şi fără să vrea: ―Veniţi să-l omorâm, şi vom vedea ce vor fi visurilelui‖(20). Că dacă n-ar fi uneltit, şi nu ar fi urzit vicleşug, şi nu ar fi alcătuit acel sfatfără de ruşine, nu ar fi ajuns să cunoască puterea viselor acelora: că nu-i totuna asui pe tronul Egiptului fără a fi pătimit nici un necaz cu a ajunge la această strălucire trecând prin asemenea piedici şi restrişti.

Că dacă n-ar fi uneltit fraţii, Iosif nu ar fi fost vândut în Egipt; dacă nu ar fi fostvândut în Egipt, nu s-ar fi aprins de patimă după el stăpâna; dacă nu s -ar fi aprinsde patimă după el stăpâna, nu ar fi fost aruncat în temniţă, nu ar fi tâlcuit visele, nuar fi ajuns să împărăţească; dacă nu ar fi ajuns să împărăţească, nu ar fi venit fraţiilui să cumpere grâne şi nu s-ar fi închinat lui.

Aşa încât mai ales ca urmare a faptului că au încercat să îl ucidă au cunoscut

puterea acelor vise. Şi atunci, ce? Fraţii i-au adus toate acele bunătăţi pe care le-adobândit şi toată acea slavă? Nicidecum; ci ei au uneltit să-l dea morţii şi necinsteişi robiei şi relelor celor mai de pe urmă, însă Dumnezeu, Iscusitul, s-a folosit derăutatea uneltitorilor spre proslăvirea celui vândut, a celui căruia i se întinsesecursa.

Ca să nu se creadă că cele ce s-au făcut ţin de întâmplare, Dumnezeu prin înşişi cei potrivnici, prin cei care pun piedică, săvârşeşte cele pe care încearcă să leîmpiedice aceia, folosindu-se de vr ăjmaşii lui Iosif ca de nişte slujitori spre

proslăvirea lui ca să înveţi că nimeni nu va destrăma planul lui Dumnezeu şimâna Lui cea înalt ă nimeni n-o va abate, c ă atunci când vreunii uneltescîmpotriva ta să nu cazi cu duhul şi să nu cârteşti, ci să ştii cu încredinţare că uneltirea lor te duce la sfârşit bun, dar numai dacă rabzi vitejeşte toate câte vinasupra ta.

Iată, deci, că şi aici pizma a născut domnie şi zavistia a mijlocit coroana şi a adustron, şi înşişi uneltitorii l-au împins pe Iosif la mărirea stăpânirii aceleia; şi celîmpotriva căruia s-a uneltit a ajuns să împărăţească, iar uneltitorii să îi slujească; şiaceluia i se dădea închinare, iar aceştia din urmă se închinau lui.

Aşadar, când vin asupra ta necazurile unul după altul, fără conteni re, nu tetulbura, nu cârti, ci aşteaptă sfârşitul: că negreşit îţi va fi vrednic de mareadărnicie a lui Dumnezeu, dar numai dacă vei răbda cu recunoştinţă tot ce vineasupra ta între timp. Că şi Iosif, după acele vise ajungând în cele mai mari

primejdii, şi fiind vândut de fraţi, şi punându-i-se gând rău de către stăpână, şiaruncat fiind în temniţă, n-a zis în sinea sa: ―Ce mai este şi asta? Amăgire erau



acele vise: mi-am pierdut patria, am fost lipsit de slobozenie; nu m-am supus, pentru Dumnezeu, stăpânei mele care mă îndemna la preacurvie.

Pentru întreaga înţelepciune şi fapta mea bună sunt pedepsit, însă El nici acum num-a ocrotit, nici nu mi-a întins mână de ajutor, ci a îngăduit să fiu mereu în lanţurişi în necazuri necurmate: că după groa pă, a venit robia, după robie uneltireastăpânei, după uneltire pâra mincinoasă, după pâra mincinoasă, temniţa‖.

Nimic dintre acestea însă nu-l tulbur ă, ci rămânea îndrăznind întru nădejde şi ştiindcă nu rămân niciodată neîmplinite vestirile lui Dumnezeu. Dumnezeu ar fi putut săle împlinească în aceeaşi zi; dar ca să arate atât puterea Sa cât şi credinţa robilorSăi, lasă să treacă vreme lungă şi să se pună multe piedici, încât şi vârtutea Lui s -oafli (că Şi-a împlinit făgăduinţele când părea să nu mai fi rămas nici o nădejde), şirăbdarea şi credinţa robilor Lui s-o vezi, pe care nici o păţanie nu-i face să cadă din

aşteptarea lor cea bună.

Precum spuneam, fraţii lui Iosif au mers în Egipt, foametea împingându-i ca unostaş şi aducându-i cu de-a sila în faţa lui Iosif, care era mai-mare în acea ţar ă; şivoiau să cumpere grâne. Iosif, însă, ce zice către ei? ― Iscoade sunteţi ‖. Iar ei îşispuneau: ―Ce înseamnă asta? Am venit să cumpărăm mâncare şi ne punem viaţaîn pr imejdie? ‖ Pe bună dreptate, fiindcă şi el v-a adus cândva mâncare şi i-aţi pusviaţa în primejdie. El însă a suferit într-adevăr, în timp ce primejdia voastră e

prefăcută, fiindcă el nu vă este vrăjmaş, ci doar a luat chip de vrăjmaş ca să afle cude-amănuntul cum stau lucrurile acasă.

Că de vreme ce fuseseră nerecunoscători şi răi faţă de el, iar pe Veniamin nu îlvedea împreună cu dânşii, s-a temut pentru băiat ca nu cumva să fi păţit şi acesta lafel ca el, şi a dat poruncă să fie legat unul dintre fraţi şi ţinut în Egipt, iar toţiceilalţi să plece cu grâul, ameninţându-i cu moartea dacă nu-l vor aduce peVeniamin. Ei bine, după ce s-a făcut aşa şi le-a zis lor: ― Lăsaţi pe unul d in tre voiaici şi aduceţi - l pe celălalt frate al vostru; iar dacă nu, cu moarte veţi muri ‖, ceîşi spuneau între ei? ― Aşa este, în păcat suntem noi pentru fratele nostru, că nune- a fost milă de necazul sufletului lui când ne ruga pe noi ‖ (Facere 42, 21).

Văzut-ai după cât amar de vreme şi-au amintit de acel păcat? Atunci grăiau cătretatăl lor: ―F iara rea l-a mâncat pe I osif ‖ (Facere 37, 33), însă în faţă şi în auzul luiIosif îşi mărturiseau păcatul.

Ce lucru mai uimitor decât acesta poate fi? Are loc judecata fără pâră, şidezvinovăţire fără învinuire, şi dovedire fără martori, înşişi făptaşii învinuindu-seşi dând în vileag fapta cea săvârşită într-ascuns. Cine i-a înduplecat, cine i-a sil i t



să scoată la lumină cele cutezate cu atâta vreme în urmă? Nu este limpede că judecătorul cel neînduplecat care este conştiinţa le cutremură mereu cugetul şile tulbur ă suf letul? Şi cel pe care au vrut atunci să îl omoare şedea judecându-i întăcere; şi nefiind dată nici o hotărâre împotriva lor, singuri se osândeau. Şi astfelziceau ei, dar unul dintre dânşii se dezvinovăţea spunând: ―

Nu v- am grăit vouă,

zicând: ―Nu faceţi nedreptate băiatului,‖ nu- i faceţi nici un rău, că fratelenostru este ? ―Şi iată, sângele lui se cere‖ acum din mâini le noastre (Facere 42,22).

Cel ce a zis acestea nu pomenise nimic despre ucidere şi junghiere, iar cel careşedea înaintea lor nu întreba nimic despre acestea, ci le cerea pe fratele rămas.Totuşi, conştiinţa lor, aflând vreme prielnică, s-a ridicat şi le-a mustrat cugetul, i-afăcut să-şi mărturisească nelegiuirea fără a-i sili nimeni. Aşa păţim şi noi ades înprivinţa păcatelor trecute: că fiind strânşi cu uşa în necazuri şi restrişti, ne

aducem aminte de greşelile dinainte.

Acestea toate ştiindu-le, după ce am făptuit ceva rău să n-aşteptăm necazuri şirestrişti, nici primejdii şi lanţuri, ci în fiecare ceas şi în fiecare zi să înviem în noiamintirea acelei judecăţi, şi să dăm singuri hotărârile cele împotriva noastră, şi săîncercăm în tot chipul a ne dezvinovăţi înaintea lui Dumnezeu, şi nici noi înşine sănu avem altă părere cu privire la înviere şi judecată, nici pe alţii spunând altfel sănu îi ascultăm, ci să le închidem gura cu cele zise mai înainte – că de nu am aveaatunci a da socoteală de cele greşite, nu ne-ar fi rânduit aici Dumnezeu asemeneatribunal.

Dar şi aceasta e o mărturie a iubirii Lui de oameni, căci dat fiind că atunci ne vacere să dăm seama de cele greşite, a rânduit acest judecător nemitarnic ca

judecându-ne acesta aici pentru păcate şi făcându-ne mai cu întreagă înţelepciune,să ne scape de judecată ce va să fie. Asta spune şi Pavel: ―C ă de ne-am fi judecatsinguri, nu am fi fost judecaţi de Domnul ‖ (Corinteni 11, 31).

Deci, ca atunci să nu fim pedepsiţi, să nu fim traşi la răspundere, fiecare săintre în a sa conştiinţă şi, punându-şi înainte întreaga viaţă şi cercetând cu

toată amănunţimea toate cele greşite, să osândească sufletul său pentru că alucrat acestea, să pedepsească gândurile, să necăjească, să strâmtoreze cugetulsău, să se tragă la socoteală pentru păcate prin osândirea de sine, prinpocăinţa desăvârşită, prin lacrimi, prin mărturisire, prin postire şi milostenie, prin înfrânare şi dragoste – ca, descărcându-ne de păcate aici în tot chipul, săputem pleca pe lumea cealaltă cu multă îndrăznire, de care fie ca noi toţi să



avem parte, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,Căruia dimpreună cu Tatăl este slava, şi Sfântului Duh, în vecii vecilor.

Amin.




Sfântul Ioan Gură de Aur - Despre bogat şi Lazăr şi de unde vine robia

―Era un oarecare om bogat ‖- cu numele, nu cu lucrul. ―Era un oarecare om bogat‖, ce se îmbrăca în porfiră, întindea masa îmbelşugată, avea pocale de vin

împodobite cu ghirlande, făcea în fiecare zi ospeţe; iar celălalt ―era un săracoarecare pe nume Lazăr ‖. Şi unde este numele bog atului? Nicăieri, că este fărănume. Câtă bogăţie avea şi nume nu i se află… Cum este această bogăţie? Ca un

pom bogat în frunze, însă lipsit de rod, stejar întins spre înălţime, care-şi dă ghindaca mâncare dobitoacelor, om fără rod de om – că unde este bogăţie şi răpire, lupeste cel care se vede; unde este bogăţie şi cruzime, leu văd, nu om: a pierdut bunulneam [nobleţea] prin răul neam al răutăţii.

―Era un oarecare om bogat‖, care se îmbrăca în porfiră zi de zi, iar sufletul şi-l

umplea de păienjeniş; care mirosea a mir, dar era plin de putoare; care întindeamasă bogată, hrănind paraziţi şi lingăi, îngrăşând trupul rob, iar pe stăpânul sufletlăsându-l să moară de foame nebăgat în seamă; a cărui casă era împodobită şitemelia păcatului văruită; care avea sufletul înecat în vin. Aşadar, avea bogatulacela masa bogată întinsă, pocale cu vin împodobite cu ghirlande, hrănea paraziţi şilingăi – circul cel rău al diavolului, lupii cei ce robesc pe mulţi dintre bogaţi, cecumpără cu ghiftuiala pântecelui lor pieirea acelora, care pierd cu multă cinstire şilinguşire pe bogat.

N-ar greşi cel care i-ar numi pe unii ca aceştia lupi care, luându-l pe bogat ca pe o

oaie în mijlocul lor, îl ridică în slăvi cu laudele, şi îl umflă de mândrie cu osanalele,şi nu îl lasă nici să-şi vadă rana, ci îi orbesc cugetul şi îi măresc buba. Mai apoi,schimbându-se bătaia vântului, fug ―prietenii‖, iar suferinţa i-o împărtăşim noi, ceice îl mustr ăm; măştile acelora sunt date jos, cum deseori se întâmplă şi acum.

Aşadar, bogatul acela hrănea paraziţi şi lingăi, făcând din casă teatru, adăpând pefiecare cu vin până la moleşire, în bunăstare multă petrecând; iar celălalt era Lazăr



cel plin de bube, care şedea la poarta bogatului şi poftea fărâmiturile de la masa lui.înseta lângă izvor, înconjurat de bunăstare flămânzea. Şi unde zăcea? Nu larăscruce, nu în vreo uliţă, nu în mijlocul pieţei, ci la poarta bogatului, pe unde intraşi ieşea bogatul, ca să nu zică acesta: ―Nu l-am văzut, mi-a scăpat privirii, nu l-auzărit ochii mei‖. La uşa ta zace mărgăritarul în noroi, şi nu te uiţi? doctorul la

poartă, şi nu te lecuieşti? cârmaciul în liman, şi suferi sfărâmare de corabie? Hrăneşti paraziţi şi pe săraci nu îi hrăneşti? Aşa a fost atunci, aşa este şi astăzi:fiindcă acestea s-au scris ca viitorimea să tragă învăţătură din fapte şi să nu

păţească ce a păţit acel bogat. Săracul, dar, zăcea la poartă; săracul era afară, bogatul înăuntru; zăcea plin de bubetrupul, comoara având deasupra spini, iar dedesubt mărgăritare – căci cu ce îi strică

boala trupească dacă avea sănătatea sufletului? Să audă săracii, şi să nu-i maiînăbuşe deznădejdea; să audă bogăţii, şi să se întoarcă de la răutatea lor: că celedouă chipuri – al bogatului şi al săracului, al cruzimii şi al bărbăţiei, al lăcomiei

şi al răbdării – ne sunt înfăţişate ca atunci când vezi un sărac bubos şi dispreţuit să nu îl plângi; când vezi un bogat împodobit, să nu îl fericeşti. Adu-ţi aminte de pildă; dacă te tulbură sfărâmarea de corabie a gândurilor, grăbeşte la liman, iamângâiere din povestire, gândeşte-te la Lazăr cel dispreţuit, gândeşte-te la bogatcât de bine o ducea şi cum se bucura de plăceri, şi nimic din cele ce se întâmplă înviaţa să nu te tulbure. Că de ai gând desăvârşit nu te îneacă valurile, nu se scufundă corabia ta, dacă prin dreapta judecare a gândurilor deosebeşti firea lucrurilor. Ce- mi zici: ―Trupul meu este strâmtorat‖? Cugetul tău să nu se vatăme. ―Cutare e

bogat şi rău‖.

Ce dacă? Dar răutatea nu se vede cu ochii. Nu- mi judeca după cele dinafară aleomului, ci după cele dinăuntru. Dacă vezi un pom, te uiţi la frunze sau la rod?

Aşa şi cu omul: dacă vezi un om, nu- l judeca după cele dinafară, ci după celed inăuntru; uită-te la rod, nu la frunze. Nu cumva să fie măslin sălbatic şi să fiesocotit măslin bun; nu cumva să fie lup şi să fie socotit om.

Deci, nu te uita la firea omului, ci la alegerea voii; nu la înfăţişare, ci la cuget – şi nu numai la cuget, ci cercetează cu de- amănuntul viaţa lui.

Dacă are iubire de săraci, om este;

de este dedat negoa ţ elor, stejar este; de e dedat mâniei e fiar ă , este leu;

de este răpitor, lup este; de este înşelător, năpârcă este.



Şi să spui: ―Eu om caut, ce-mi arăţi fiara în loc de om?‖ , învaţă în ce stăvrednicia omului şi nu te tulbura.

Aşadar, Lazăr zăcea la poartă bubos, ros de foame; iar câini i , venind, l ingeaurănile lui –

câini i , mai mi lostivi ca omul, îi l in geau rănile, curăţându

-iobrinteala. Şi zăcea precum aurul în cuptor, făcându-se mai încercat; nu spunea cămulţi dintre cei săraci ―Asta înseamnă Pronie? Oare Dumnezeu vede celeomeneşti? Eu sunt drept şi trăiesc în sărăcie, iar cutare este nedrept şi vieţuieşte în

bogăţie‖.

Nimic de acest fel nu cugeta, ci se deşerta de socotinţa sa şi lăsa să lucrezeneurmata iubire de oameni a lui Dumnezeu, curăţindu-şi sufletul, îndurând cu

bărbăţie pătimirile, dovedind răbdare statornică, zăcând cu trupul şi alergând cucugetul, înaripat fiind cu socotinţa, răpind cununa, ridicându-se din rele şi martor

bunătăţilor făcându-se. Nu a zis: ―Paraziţii se îndestulează, iar eu nici de fărâmiturinu sunt învredncit‖. Dar ce? Mulţumea şi dădea slavă lui Dumnezeu,

Şi au murit amândoi: a murit bogatul şi a fost îngropat; a plecat şi Lazăr, că nuaş putea spune: ―A murit‖. Că moartea bogatului a fost moarte şi îngropare, învreme ce moartea săracului a fost plecare, şi mutare la cele mai bune, şi alergaredin arenă la răsplătire, din mare la liman, din luptă la triumf, din osteneli la cunună.Au plecat amândoi dincolo, unde sunt cele adevărate; s-a terminat piesa de teatru,au fost date jos măştile.

Că la teatru se lasă la amiază cortina şi intră mulţi dintre actori prefăcându-se, cumăşti pe faţă, povestind un basm vechi şi istorisind despre cele de atunci, şi unulface pe filosoful nefiind filosof; altul face pe împăratul nefiind împărat, ci avândchip de împărat fiindcă aşa cere povestea; doctorul nici un băţ nu e în stare sămânuiască, ci numai hainele sunt de el; robul e un om slobod; dascălul nici slovelenu le ştie. Se arată cu totul altceva decât sunt de fapt, iar ce sunt de fapt nu arată(deoarece ca doctor apare cineva care nu este doctor, şi ca filosof apare cineva cu omască pletoasă, şi ca ostaş apare cineva îmbrăcat ostăşeşte). Şi înfăţişarea măştiiînşală privirea, însă nu poate schimba firea pe care o făţăreşte.

Câtă vreme privitorii şed desfătându-se, măştile rămân pe feţe; după ce vine searaînsa, şi spectacolul se încheie, şi toată lumea pleacă, măştile sunt aruncate şi cel ceînăuntru era împărat se află afară arămar. Au fost aruncate măştile, a plecatamăgirea, a fost arătat adevărul – şi cel ce înăuntru era slobod se află afară rob(fiindcă, precum am zis, înăuntru e amăgirea, iar afară adevărul), şi s-a lăsat seara:s-a terminat piesa de teatru, s-a arătat adevărul.



Aşa e şi în privinţa vieţii şi a morţii: cele de acum sunt teatru, lucrurile omeneştisunt actorie. I ar când se va pune capăt zilei şi va veni noaptea cea înfricoşatăsau mai degrabă zi (noapte pentru păcătoşi, iar zi pentru cei drepţi); când se vatermina piesa de teatru, când se vor arunca măştile, când va fi cercetat fiecare şi

faptele sale – nu fiecare şi bogăţia sa, nu fiecare şi dregătoria sa, nu fiecare şi

vaza sa, nu fiecare şi stăpânirea sa, ci fiecare şi faptele sale – f ie el boier,împărat, femeie sau bărbat, când Dumnezeu ne va întreba de viaţa creştinească şi faceri de bine, nu de mulţimea rangurilor, nu de starea umilă a sărăciei, nu desemeţia samavolnicei stăpâniri, ci va zice: ―Mie dă-mi fapte – şi dacă-mi dai,chiar dacă eşti rob, eşti mai bun decât unul slobod; chiar dacă eşti femeie, eştimai bărbată decât bărbatul‖.

După ce se vor arunca măştile, atunci se vor arăta şi adevăratul bogat, şiadevăratul sărac; şi precum atunci când se termină piesa de teatru şi vreunul dintre

noi, care stă pe un loc de sus, vede pe cel ce înăuntru era filosof că afară estearămar şi zice: ―Aoleu, ăsta nu era înăuntru filosof? Afară văd un arămar. Ăsta nuera înăuntru împărat? Afară văd un om de rând. Ăsta nu era înăuntru bogat? Afarăvăd un sărac‖, aşa se va întâmpla şi atunci.

Nu vorbesc mai pe larg ca să nu-l zăpăcesc pe ascultător cu mulţimea celor grăite, în schimb, vreau să înfăţişez o piesă de teatru cu numai două personaje. Două

personaje am folosit, de la acestea pornind a vă croi drum şi a vă face temei deînţelegere. V-am lărgit cugetul prin pilda vieţii de zi cu zi, încât fiecare să priceapădeosebirea lucrurilor.

Aşadar, două sunt personajele: unul este bogat, altul sărac; Lazăr joacă rolulsăracului, bogatul – pe cel al bogatului; viaţa lor văzută este un rol, nu adevăratastare a lucrurilor. Au plecat amândoi dincolo, atât bogatul cât şi săracul.

Pe Lazăr l-au primit îngerii:după câini – îngeri,după uşa bogatului – sânul lui Avraam,după foamete – îmbelşugare fără margini,

după necaz – uşurare netulburată.

Pe bogat, în schimb,după bogăţie l -a luat în primire sărăcia,după masa îmbelşugată – pedeapsa şi chinurile,după odihnă – dureri nesuferite.



Şi ia seama ce se întâmplă: au plecat dincolo, şi piesa de teatru s-a terminat; au fostdate jos măştile, se arată de acum feţele.

Au plecat amândoi dincolo, şi bogatul, chinuindu-se în văpaie, vede pe Lazăr

odihnindu- se, desfătându

-se, bucurându- se în sânul lui Avraam, şi zice către el:

― Părinte Avraame, trimite pe Lazăr să- mi umezească limba cu vârful degetului,că mă chinuiesc în văpaia aceasta‖. Dar Avraam ce zice? ―F iu le, ai luat celebune ale tale şi Lazăr pe cele rele ale sale – şi acum el este mângâiat, iar tu techinuieşti. De altfel, şi prăpastie s- a întărit între noi şi voi, că dacă vrea cinevasă treacă de aici către voi să nu poată‖. Luaţi aminte, căci este de folos să vor bimdespre acestea: astfel ne speriem, însă ne curăţim; ne doare, însă ne îndreptăm.Primeşte, deci, cele ce se spun.

Aşadar, fiind bogatul în munci, a privit în sus şi l -a văzut pe Lazăr: a văzut ceva

nou.– La uşa ta stătea, bogatule, în fiecare zi; nu o dată intrai şi ieşeai, însă

atunci nu îl vedeai – iar acum, că eşti în văpaie, îl vezi de la depărtare?– Când petreceai în bogăţie, când ţinea de voia ta să te uiţi la el, n- ai vrut să-

l vezi: de ce acum ai vederea atât de ageră? Nu era la poarta ta? Cum nu-lvedeai?

– Când era aproape nu îl zăreai, iar acum îl vezi şi din depărtare, peste o prăpastie atât de mare?

Şi ce face bogatul? îl cheamă părinte pe Avraam. De ce îi spui părinte celui acărui iubire de străini nu ai urmat -o? Bogatul îi spune lui Avraam părinte, Avraam îi spune fiule, numele acestea arată înrudirea, însă bogatul nu căpătănici un ajutor. Totuşi, ele sunt pomenite, şi anume ca să învăţaţi că înrudirea nufoloseşte la nimic: că bunul neam [nobleţea] stă nu în strălucirea înaintaşilor, ci înîmbunătăţirea obiceiurilor. Să nu îmi zici: ―Am tată consul‖. Ce-mi pasă mie? Euîţi vorbesc despre altceva. Să nu îmi zici: ―Am tată consul‖. Pe Apostolul Pavel del-ai avea ca tat ă şi deai avea fraţi mucenici, iar tu nu ai urma faptei lor bune,nu ai nici un folos din înrudire, ci mai vârtos vătămare şi osândă. ―Mama meaeste milostivă‖. Şi ce legătură are asta cu tine, neomenosul?

Că iubirea ei de oameni sporeşte osânda răului tău obicei. Ce zice Botezătorul Ioan către norodul iudeu? ―Faceţi rod vrednic de pocăinţă, şi nu începeţi a ziceîntru voi: ―Tată avem pe Avraam ‖ (Luca 3, 8). Ai strămoş slăvit? Dacă-i urmezi,ai câştigat; iar dacă nu-i urmezi, pârâş se face strămoşul slăvit, că din rădăcinadreaptă roadă amară ai ieşit. Niciodată nu-l ferici pe omul ce are rudă pe un drept,de nu urmează obiceiurilor aceluia.



Ai mama sfânt ă? Şi ce îţi foloseşte? Ai mamă rea? Şi cu ce te vătămă? Că precum fapta bună a mamei nu- ţi foloseşte de nu- i urmezi, aşijderea nicirăutatea nu te va vătăma dacă îţi preschimbi răutatea în bunătate. Dar precumacolo este mai mare vina, pentru că având acasă pildă n-ai urmat faptei bune,aşijderea şi aici lauda e mai mare, pentru că având mamă rea nu ai urmat răutăţii ei,ci din rădăcină amară roadă bună ai ieşit – că nu strălucire a înaintaşilor se cere, ciobicei îmbunătăţit. Eu şi pe rob îl numesc nobil, şi stăpân pe cel ferecat în lanţuri,dacă văd că are un fel de a fi creştinesc; pentru mine şi cel cu rang înalt este om derând dacă are suflet de rob. C ă cine este rob, dacă nu cel ce face păcatul? Că robia trupească ţine de împrejurări, însă această robie ţine de deosebirea voii, şicealaltă tot de aici şi-a luat începutul.

În vechime nu erau robi: că Dumnezeu, zidind pe om, nu l-a făcut rob, ci slobod. Afăcut pe Adam şi pe Eva, şi amândoi erau slobozi. De unde a luat, dar, început

robia? Neamul omenesc s-a abătut de la calea dreaptă şi, întrecând măsura poftei, aajuns la neînfrânare: şi dacă vrei să ştii cum, ascultă.

A venit potopul, obşteasca sfărâmare de corabie [naufragiu] a lumii, ―s-au deschis jgheaburile cerului şi izvoarele adâncului s- au desfăcut ‖ (Facere 7, 11) şi celevăzute se topeau şi se destrămau, pământul nu se mai vedea, ci toate erau mare,având ca rădăcină mânia lui Dumnezeu, şi toate erau valuri. Munţii se întindeauspre înălţimi, dar marea şi pe ei îi acoperea – încât erau numai marea şi cerul. Şineamul omenesc era pierdut, şi singura scânteie rămasă din neamul nostru era Noe:scânteie nestinsă în mijlocul mării, purtând începăturile neamului nostru, pe femeieşi pe copii, pe porumbiţă şi pe corb şi toate celelalte.

Şi erau toţi înăuntru, şi chivotul [arca] se purta deasupra apei în mijlocultalazurilor, şi nu se sfărâma, fiindcă avea cârmaci pe Stăpânul tuturor: că nuscândurile ei au scă pat-o, ci mâna Lui cea puternică. Şi uită-te ce minune: după cea fost potopit pământul, după ce au fost nimiciţi lucrătorii răului, după ce s -a

potolit furtuna, s-au arătat vârfurile munţilor, ―a şezut chivotul‖ [s-a oprit arca](Facere 8, 4-5), ― Noe a trimis porumbiţa‖ .

Taine erau acestea şi chipuri ale celor ce aveau să fie: de pildă,

chivotul închipuie Biserica, Noe pe Hristos,

porumbiţa pe Duhul Sfânt, frunza de măslin – iubirea de oameni a lui Dumnezeu.



Vietatea de casă [domestică] a fost trimisă şi a ieşit din chivot – dar primele suntchipuri, iar celelalte – adevăr. Şi ia seamă la îmbelşugarea adevărului.

Precum chivotul i-a scăpat în mijlocul mării pe cei care erau înăuntrul său, aşa şiBiserica scapă pe toţi cei rătăciţi: însă chivotul doar scapă, în vreme ce Bisericaface mai mult.

lată ce vreau să zic: chivotul a primit dobitoace şi a scăpat dobitoace; Biseri ca a primit oamenid obitoceşti, şi nu doar că îi scap ă, ci- i şi preface.Chivotul a primit corb şi corb a scos din el; Biserica primeşte corb şi scoate

porumbiţă, primeşte lup şi îl scoate oaie – fiindcă atunci când intră în ea unom răpitor, lacom, şi aude dumnezeieştile cuvinte ale învăţăturii, se schimbăla cuget şi din lup se face oaie, căci lupul răpeşte şi cele străine, iar oaia şi

lâna sa o d ă.

A şezut chivotul, şi uşile s-au deschis. Noe a ieşit cu bine din sfărâmarea decorabie; vede pământul pustiit, vede mâlul ce se făcuse grabnic mormânt -mormântde obşte vitelor şi oamenilor, toate trupurile cailor şi oamenilor şi vitelornecuvântătoare îngropate laolaltă. A văzut priveliştea aceea jalnică, a văzut

pământul plin de amărăciune; era foarte descurajat; toţi pieriseră; nu scăpase om,nici vită, nici altceva nimic, afară de cine se afla în chivot; nu se vedea nimic, fărănumai cerul; descura jarea îl stăpânea, era cuprins de durere.

A băut vin şi s-a culcat, ca să se mângâie de rana descurajării. S -a întins pe pat,încredinţându-se somnului ca unui doctor ca să mai uite de cele întâmplate, precumera firesc să se întâmple unui bătrân care a băut vin şi a adormit. Trebuie să-ldezvinovăţim pe drept: că n-a făcut ce a făcut fiindcă era beţiv, nici din pofta

pătimaşă, ci prin vin şi somn îşi lecuia durerea. De asta a zis şi Solomon: ― Daţi vincelor ce sunt în supărări şi băutură îmbătătoare celor ce sunt în durer i ‖ (Pilde31, 6). De asta mulţi dintre oameni – şi mai ales cei îndoliaţi, care şi-auînmormântat pruncul sau femeia – din pricina durerii sfâşietoare, a întristăriicovârşitoare, a gândului chinuitor la pierderea suferită, aduce acasă prieteni, şi face

ospăţ îmbelşugat, şi se dă vin curat celui întristat ca să i se aline rana.

Aşa s-a întâmplat şi cu bătrânul Noe atunci: că fiind chinuit de întristare s-a folositde vin ca de un leac, şi acesta I-a făcut să adoarmă. Iar ca să învăţaţi de unde avenit robia, aflaţi că nu după multă vreme a intrat acel blestemat de fiu al lui – fiudupă fire, nu după alegerea voii (şi iarăşi spun că bunul neam stă nu în strălucirea



strămoşilor, ci în felul de a fi îmbunătăţit); a intrat acel fiu al lui şi a văzutgoliciunea tatălui.

Se cuvenea să îl acopere, se cuvenea să îl îmbrace cinstindu-i bătrâneţea, cinstindu-i jalea, cinstindu-i necazul, cinstindu-i părinteasca întâietate; dar el, ieşind, a

povestit la toţi. Ceilalţi fraţi ai lui, luând o mantă şi mergând de-a-ndărătelea, ca sănu vadă cele trâmbiţate de către el, au intrat şi şi-au acoperit tatăl – iar acesta,trezindu-se, a aflat totul şi a început a zice: ― Blestemat Hanaan băiatul, slugă va

fi fraţilor săi ‖ (Facere 9, 25), adică: ―Rob vei fi, pentru că ai dat în vileag ruşineatatălui tău‖. Vezi că din păcat vine robia şi că răutatea a adus-o în lume?

Iar acum, vrei să- ţi arăt cum se slobozeşte omul din robie? Era un oarecareOnisim, rob fugar, vrednic de dispreţ; a fugit şi a mers la Pavel, a primit botezul, s-a spălat de păcate, a rămas la picioarele apostolului – iar acesta scrie către stăpânul

lui: ― Pe Onisim, care cândva era ţie netrebnic, iar acum şi ţie şi mie de bunătreabă, primeşte-l ca pe mine însumi ‖ (Filimon 1, 10-12). Ce se întâmplase? ―L-am născut întru legăturile mele‖ .

Văzut -ai c ă suf letul ales, c ă obiceiul bun fac pe om slobod? Că ―rob‖ şi ―slobod‖sunt doar nume. Ce e acela ―rob‖? Doar un nume. Câţi stăpâni nu zac în pat beţi,iar slugile stau lângă ei treze? Pe cine să numesc ―rob‖: pe cel treaz, sau pe cel

beat? Pe robul unui om, sau pe cel robit de patimă? Unul e rob pe dinafară, celălaltîşi poartă robia în sine pretutindeni.

Spun asta – şi nu voi înceta s-o spun – ca gândul vostru să fie în potrivire cu firealucrurilor şi să nu vă lăsaţi târâţi de amăgirea gloatei, ci să ştiţi ce înseamnă ―rob‖,ce înseamnă ―sărac‖, ce înseamnă ―de neam prost‖, ce înseamnă ―fericit‖, ceînseamnă ―pătimire‖: că dacă veţi învăţa a face dreapta deosebire între acestea, nuveţi suferi nici o tulburare. Dar ca nu cumva, lungind de prisos vorba, să ne abatemde la cele urmărite, haide să revenim la firul cuvântării. Deci, bogatul din pildă aajuns sărac – sau, mai bine zis, era sărac şi când era bogat: că ce folos esteomului dacă are cele străine şi cele cuvenite lui nu le are?

Ce folos este omului a dobândi avere fără a dobândi fapta bună? De ce iei alealtora şi cele cuvenite ţie le pierzi? – ―Am‖, zice, ―ţarina roditoare‖. Şi ce dacă? Dar nu ai suflet roditor.– ―Am robi‖. Dar nu ai fapta bună.– ―Am haine‖. Dar nu ai dobândit cucernicie.– Ai lucruri străine, iar pe cele ce ţi se cad nu le ai.



Dacă cineva îţi va da avere în păstrare, te pot numi bogat? Nicidecum. De ce?Fiindcă bunurile pe care le ai sunt străine; fiindcă sunt lăsate în păstrare. O, de ţi-arfi doar bunuri lăsate în păstrare, nu şi adaos la pedeapsă!

Aşadar, văzând bogatul pe Lazăr, zice: ―Părinte Avraam, miluieşte-mă‖. Cuvintede sărac, de cerşetor, de sărman. ―Părinte Avraame, miluieşte-mă‖. ―Ce vrei?‖

Trimite pe Lazăr. Cel pe care de nenumărate ori l-ai trecut cu vederea, pecare nici n-ai vrut să-l vezi, acela ceri acum să îţi fie trimis ca să temântuiască?

Trimite pe Lazăr. Dar unde-ţi sunt acum paharnicii? Unde îţi sunt covoarele?Unde-ţi sunt paraziţii? Unde îţi sunt lingăii? Unde ţi-e îngâmfarea? Unde îţie trufia? Unde ţi-e aurul îngropat? Unde-ţi sunt hainele cele roase acum demolii? Unde ţi-e argintul pe care îl cinsteai? Unde ţi-e strălucirea cea părută

şi desfătarea? Frunze erau: a venit iarna şi s-au uscat toate; cum a venit ziua,a fugit visul – ca umbra era; a venit ziua şi s-a dus umbra.

Trimite pe Lazăr. ―Dar de ce nu vede bogatul nici un alt drept – nici pe Noe,nici pe Iacov, nici pe Lot, nici pe Isaac, ci pe Avraam?‖ De ce? Fiindcă

Avraam era iubitor de străini, şi pe călători îi trăgea în cortul său – şiiubirea lui de străini spre mai mar e osând ă a neomeniei bogatului slujeşte.

Trimite pe Lazăr. Auzind asta, să ne cutremurăm, iubiţilor, ca nu cumva,văzând şi noi săraci şi trecându-i cu vederea, să ni se facă dincolo pârâşimulţi în locul unui singur Lazăr.

―Trimite pe Lazăr, să- şi întingă vârful degetului în apă şi să îmi

răcorească limba, că mă chinuiesc mult în văpaia aceasta‖. Da, căci ―cumăsura cu care veţi măsura, cu aceea vi se va măsura‖ (Matei 7, 2). N-aidat din fărâmituri? N-ai parte de picătura cea de apă.

―Trimite pe Lazăr, să-şi întingă vârful degetului în apă şi să îmi răcoreascălimba, că mă chinuiesc mult în văpaia aceasta‖. Şi ce zice către el Avraam?―Fiule, ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea cele rele:şi acum el se mângâie, iar tu te chinuieşti ‖.

Nici aici nu a zis: ―ai primit cele bune ale tale‖, ci: ―Ai luat‖.

Multă deosebire face adaosul prepoziţiei – fiindcă, precum a zis de multe oridragostei voastre, trebuie să cercetăm şi silabele, întrucât Domnul spune:―Cercetaţi Scripturile‖ (Ioan 5, 39), căci adeseori putem scoate un înţeles şi dintr -oiotă sau o cirtă. Iar ca să te încredinţezi că şi adaosul unei slove poate aveaînţelesul sau, patriarhul Avraam, despre care vorbeam adineauri, s-a numit maiîntâi Avram – şi Dumnezeu i-a zis: ― Nu va mai fi numele tău Avram, ci Avraam‖



(Facere 17, 5). A adăugat un a, şi l-a făcut părinte al multor neamuri, lată, deci,cum adaosul unei slove s-a făcut semn de multă nobleţe. Aşadar, să nu laşinebăgate în seamă lucrurile acestea.

Aşadar, patriar hul nu a zis: ai pr imit cele bune ale tale, ci: Ai luat

– se spunecând este vorba de primirea a ceva datorat , ia aminte la ce spun : c ă una este a

primi (pur şi simplu) , şi alta este a primi ceva datorat. ―Ai primit cele bune aletale, şi Lazăr pe cele rele ale sale‖. Iată că şi bogatul a primit cele bune ale sale, şiLazăr pe cele rele ale sale. Spun toate acestea avându-i în vedere pe cei pedepsiţiaici, nu dincolo, şi pe cei ce se desfată aici şi dincolo sunt pedepsiţi.

Ia aminte, aşadar, la ce zic. ―Ai primit cele bune ale tale, şi Lazăr pe cele rele alesale‖ – cele datorate. Luaţi aminte la acest lucru, fiindcă acum ajung la ţintă: numai

– cum se spune – lăsaţi-mă să-mi ţes urzeala, însă nu vă tulburaţi de la început, ci

când mă apuc să spun aşa ceva aşteptaţi încheierea.

Vreau să vă fac ageră privirea minţii şi să nu vă îndeletniciţi numai pe deasupra[superficial] cu dumnezeieştile Scripturi, ci să vă pogor âţi în adâncul lor – adânc cenu cunoaşte vifor, adânc mai fără de primejdie decât vremea senină. Cu cât veicoborî mai mult, cu atât vei fi mai ferit de primejdie – că nu este aici năvală fără derânduiala a apelor, ci aşezare cu bună rânduială a înţelesurilor. ―Ai primit celebune ale tale, şi Lazăr pe cele rele ale sale: şi acum el este mângâiat, iar tu techinuieşti ‖. Însemnat este lucrul pe care-l cercetăm acum.

Am zis că arată primirea a ceva datorat. Şi atunci, dacă Lazăr era drept – precum într - adevăr era şi precum ne arată sânul lui Avraam, cununa, răsplăţile,uşurarea, desfătarea, bărbăţia, răbdarea - , iar bogatul era păcătos şi cu totul răuşi lipsit de omenie, dedat beţiei şi dezmierdării, întinzând ospeţe sibaritice, trăindîn atâta neruşinare şi dezmăţ, pentru ce zice patriarhul aşa? Ce i se datora lui,om bogat, om dezmăţat şi neomenos? Ce i se datora? De ce n- a zis Avraam: ―Ai

primit‖, ci: ―Ai luat?‖

I a aminte la ce s-a zis: i se cuveneau pedepse, i se cuveneau munci , i se

cuveneau chinuri . De ce n-a zis: ―Ai luat acestea‖, încordează-ţi cugetul, fiindcăvoi coborî în adâncul noimelor. Dintre toţi oamenii care sunt, unii sunt păcătoşi, iaralţii drepţi. la aminte, dar, la deosebirea ce este între drepţi: unul e drept, iar altul emai drept; unul este mai mare, iar altul e mai mic; şi precum sunt multe stele şisoare şi lună, aşa e şi deosebirea drepţilor: ―c ă alta este slava soarelui, şi alta slavalunii, şi alta slava stelelor ‖ (I Corinteni 15, 41).



Că unele sunt mai mari în slavă, iar altele mai mărunte; şi precum sunt trupuri[corpuri] cereşti, aşa sunt şi trupuri pământeşti; şi precum între trupuri unul e trupde cerb, altul de câine, altul de leu, altul de viperă, altul de altă fiar ă, aşa şi între

păcate sunt deosebiri. Deci, între oameni unii sunt drepţi, iar alţii păcătoşi; dar şiîntre drepţi este deosebire multă, şi între păcătoşi este deosebire multă şi fărămargini. Ci ia aminte: chiar de ar fi cineva drept, şi de o mie de ori drept, şi ar fiurcat chiar până la culmea faptei bune, încât să scape de păcate, nu poate fi curat deîntinăciune, de-ar fi de o mie de ori drept – fiindcă om este. Că ―cine se poatelăuda că are inima curată? Sau cine va cuteza a zice că este curat de păcate? ‖(Pilde 20, 9).

De aceea ni s- a şi poruncit să zicem în rugăciunea noastră: şi ne iartă nouăgre şalele noastre, ca prin întrebuinţarea statornică a rugăciunii acesteia să neamintim că dincolo ne pasc pedepse pentru vinile noastre. De altfel, Pavel

apostolul , vasul alegerii, templul lui Dumnezeu, gura lui Hristos, alăuta Duhului, dascălul lumii, cel care a înconjurat pământul şi marea, care a smulsspinii păcatelor, care a semănat seminţele cucerniciei, cel mai puternic decâtîm păraţii, mai înstărit decât bogaţii, mai tare decât ostaşii, mai filosof decât

filosofii, mai bine grăitor decât ritorii, cel care neavând nimic câşti gase toate, celce prin umbra sa str ica moartea, cel ce prin hainele sale gonea boli le, cel ce înmare a ridicat semn de biruinţă, cel răpit până la al treilea cer, cel ce a intrat înrai, cel ce a propovăduit pe Hristos că Dumnezeu – ei bine, acesta zice: ―Cunimic nu mă ştiu vinovat: ci nu întru aceasta m-am îndreptat ‖ (I Corinteni, 4, 4).

Cel ce agonisise atât de multă şi de aleasă mulţime a faptelor bune zice: ―I ar Celace mă judecă pe mine, Domnul este ‖. ( I Corinteni 4, 4).

Aşadar, ―cine se va lăuda că are inima curată, sau cine va cuteza să spună căeste curat de păcate?‖ Cu neputinţă este, dar, a fi vreun om fără de păcat. Ce totspui tu: ―Cutare este drept, este milostiv, este iubitor de săraci‖? Dar negreşit are şivreun neajuns: fie ocărăşte pe nedrept, fie că se măreşte în deşert, fie că altceva defelul acesta face: că nu pot fi înşirate toate.

Unul e milostiv, însă adesea e lipsit de întreaga înţelepciune; altul are întreagaînţelepciune, dar nu e milostiv: primul e cunoscut pentru acea faptă bună, iar celde-al doilea pentru cealaltă. Să zicem că e cineva drept, şi de mai multe ori drept, şiare toate bunătăţile: dacă s-a trufit din pricina dreptăţii lui, trufia i-a stricat toatădreptatea. Fariseul nu era drept, postind de două ori în săptămână? Şi ce zice? ―Nusunt ca ceilalţi oameni, răpitori şi nedrepţi ‖ (Luca 18, 11). Şi de multe ori omul



cade în trufie fiindcă se simte cu conştiinţa curată, încât vătămarea pe care nu i-a putut-o pricinui păcatul i-o pricinuieşte trufia.

Nu poate fi vreun om cu totul drept, aşa încât să fie curat de păcat; şi iarăşi,nu este om care să fie aşa rău încât să n-aibă vreun bine cât de mic în sine. De

pildă: cutare e răpitor şi lacom şi pierzător, dar uneori dă milostenie, dar uneori ecu întreaga înţelepciune, dar uneori grăieşte cuvânt de folos, dar uneori ajută cuiva,dar uneori plânge, dar uneori se întristează pentru păcate. Deci, nu e drept fără de

păcat, nici păcătos pustiu cu totul de orice lucru bun.

Cine-i mai rău decât Ahav? El făcuse răpire şi ucidere; şi totuşi, pentru că i-a părutrău de păcatul său, Dumnezeu a grăit către Ilie: ―Vezi cum s-a umi li t Ahav decătre faţ a Mea? (III Împăraţi 21, 29), vezi în ce adânc de răutăţi s-a mai aflat şi

puţin bine?‖ Cine-i mai decăzut ca luda trădătorul, robul iubirii de arginţi? Ci

totuşi, şi acesta a făcut un mic lucru bun după fapta lui cea grozavă; că zice: ―Am păcătuit, vânzând sânge nevinovat ‖ (Matei 27, 4).

Deci, precum ziceam: nu e din fire răutatea, ca să n- aibă loc fapta bună. Oaia nuse poate sălbatici nicicând, căci are blândeţea în fire; lupul nu se poate îmblânzinicicând, căci are sălbăticia în fire. Aşadar, legile firii nu sunt călcate, niciclătinate, ci neschimbate dăinuie. Cu mine îns ă nu- i aşa, ci sălbatic mă fac cândvreau şi blând dacă voiesc: că nu-s legat prin f ire, ci sunt cinstit cu slobozeniaalegerii. Deci, cum am zis, nu este nimeni aşa de bun încât să n-aibă vreo micăîntinăciune, nici aşa rău încât să n-aibă şi vreun lucru bun cât de mic.

– Prin urmare, dat fiind că este răsplătire pentru toate, chiar dacă face binevreun ucigaş sau viclean sau răpitor, negreşit are parte de plată pentru acel

bine şi nu rămâne binele nerăsplătit pentru relele pe care le-a făcut.– Şi iarăşi: de va fi făcut cineva nenumărate lucruri bune, dar şi vreun lucru

rău, răsplătirea pentru acel rău va veni fără îndoială.

Ţine minte cuvintele acestea, păstrează-le cu tărie şi neclintire în mintea ta.Nu este vreun om bun fără de păcat, nici vreun om rău fără vreo urmă de

dreptate.

Spun iar şi iar aceleaşi lucruri ca să le înrădăcinez, ca să le sădesc, ca să le pun înadâncul sufletului vostru: că diavolul va arunca oarecare griji în suflet, voind sărătăcească mintea voastră şi să şteargă din ea cele spuse de mine. Drept aceea leaduc până în adânc, că de le vei păzi aici bine, nici după ce vei pleca nu ai să le

poţi pierde.



Că fac şi cu dragostea voastră ca şi cum aş pune aur în pungă, i-aş strânge acesteia baierile şi aş pecetlui-o, ca să nu mă poată jefui furul nici când lipsesc, învăţându-vă mereu strâng baierile cugetului vostru, îl pecetluiesc şi îl feresc de primejdie, casă nu slăbească din nepăsare, ci, păzindu-l, prin seninătatea de aici ţin la depărtaretulburarea cea dinafară. Deci, nu spun toate câte le spun din dragoste de multăvorbire, ci din grijă şi dragoste părintească şi din dorinţa dascălului ca spusele luisă nu se prăpădească în van: că a spune acestea ―mie numi este cu lene, iar vouăvă e de folos‖ (Filipeni 3, 1). Să vă învăţ vreau, nu să arăt ce deştept sunt eu.

Aşadar, nu este drept fără de păcat, şi nu e păcătos care să n-aibă ceva bun; şidat fiind că atât pentru păcat cât şi pentru bine este răsplata, ia aminte ce se

întâmplă: păcătosul primeşte răsplata cuvenită celor bune ale lui, dacă arevreun cât de mic lucru bun, şi dreptul primeşte pedeapsa cuvenită păcatului său,dacă a făcut vreun cât de mic lucru rău. Ei bine, ce se întâmplă, şi ce face

Dumnezeu? A rânduit necazuri ca răsplată pentru păcat în viaţa de acum şi înveacul cel viitor.

– Aşadar, dacă este cineva drept şi face vreun lucru urât şi suferă necaz şieste dat pedepsei, să nu te tulburi, ci să te gândeşti şi să îţi spui în sinea ta:―Dreptul acesta a făcut vreodată un mic rău, şi îşi primeşte aici răsplata, ca dincolo să nu mai fie pedepsit‖.

– Asemenea: de vezi vreun păcătos răpitor, lacom, săvârşitor a mii de rele, şitotuşi o duce bine, să te gândeşti că a făcut cândva vreun lucru bun şi îşi

primeşte aici cele bune ale sale, ca răsplată dincolo să nu ceară.Astfel, dacă este cineva drept şi păţeşte vreun necaz, prin aceasta îşi primeşte aicirăsplata, ca să lepede aici păcatul şi să plece curat dincolo; şi dacă este păcătos,

plin de răutăţi şi bolnav de nenumărate boli duhovniceşti, răpitor şi lacom, sebucur ă aici de bunăstare ca răsplată dincolo să nu ceară.

Întâmplându-se deci ca Lazăr să aibă ceva păcate, iar bogatul să aibă şi cevabun, Avraam zice: ―Aici n- ai ce să mai aştepţi: ai primit cele bune ale taledincolo, precum şi Lazăr pe cele rele ale sale‖. Şi ca să înveţi că nu în deşert zic

acestea, ci aşa este, zice: Ai primit cele bune ale tale. ―Care?‖

Ai făcut vreun lucru bun? Ai primit bogăţia, sănătatea, desfătarea, stăpânirea,cinstea; nimic nu ţi se mai datorează: ai primit cele bune ale tale. Ş i atunci, ce?Lazăr păcat nu a făcut? Ba da, şi Lazăr avea cele rele ale sale. ―Când tu ai primitcele bune ale tale, atunci şi Lazăr cele rele ale sale; de aceea, acum el estemângâiat, iar tu te chinu i ‖. Aşa încât când vezi un drept că este pedepsit aici,



fericeşte-l şi zi: ― Dreptul acesta fie că avea păcat şi a primit plata pentru el şi pleacă dincolo curat, fie că este pedepsit mai mult decât măsura păcatelor sale şii se socoate lui adaos de dreptate ‖. Că dincolo se face socoteala şi-i ziceDumnezeu dreptului: ―Ai din ce este al Meu atât‖, îi încredinţează, să zicem, zeceoboli şi îi pune cei zece oboli la socoteală.

―Şi dacă cheltuieşti şaizeci de oboli‖, îi zice Dumnezeu, ―zece oboli ţi-i socotesc pentru păcat, iar cincizeci întru dreptate‖. Iar ca să înveţi că restul întru dreptate ise socoteşte, ― Iov era drept, fără de prihană, adevărat, cinstitor de Dumnezeu şise ferea de tot lucrul rău‖ (Iov 1, 1); şi a f ost pedepsit trupul lui aici, ca dincolo săfie îndreptăţit a cere răsplăţi – că ce zice Dumnezeu către el? ― Au mă faci pe Minevinovat ca să te arăţi pe tine drept?‖ (Iov 40, 3).

Aceeaşi răbdare ca şi drepţii arătând, dar, şi bărbăţie de aceeaş i virtute cu buna lor

petrecere, să primim ca plată bunătăţile cele gătite sfinţilor, celor ce îl iu besc peDumnezeu – de care fie ca noi toţi să avem parte, cu harul şi cu iubirea de oamenia Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava şi puterea în vecii vecilor.Amin.

(din ―Omilii la parabola despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv‖, Editur a Sophia, Bucureşti, 2002)



Sfântul Ioan Gură de Aur - Sfârşitul tâlcuirii la bogat şi Lazăr - “Intraţi prinuşa cea strâmtă, că largă este uşa şi lată calea ce duce la pierzare şi mulţi sunt

cei ce intră printr- însa”

Amintiţi-vă de bogatul acela care în fiecare zi se îmbr ăca în porfiră şi vison, şidădea ospeţe strălucite, şi hrănea paraziţi şi lingăi, şi făcea risipă de vin, şi seghiftuia în fiecare zi, şi se deda la multă dezmierdare, şi intrase pe uşa cea largă, şi

se afla neîncetat în plăcere şi veselie lumească, fiindcă toate bunătăţile îi curgeaugârlă: slugi grijulii, plăcere negrăită, sănătate trupească, averi, cinste înainteamulţimii, laudele lingăilor şi deocamdată nici o întristare.

Şi – ceea ce este mai mare lucru – în atâta beţie şi îmbuibare petrecând, nu numaică se bucura de sănătate trupească şi trăia fără nici o grijă, ci şi pe săracul Lazăr,care zăcea la uşă plin de bube, înconjurat şi lins de câini, ros de foame, fără de milă îl trecea cu vederea, fără a-i face parte nici măcar din fărâmiturile de la masa lui.

Astfel, după ce intrase pe uşa cea largă, mergea pe calea cea lată – pe caleadezmierdării, a dezmăţului, a râsului, a plăcerilor, a îmbuibării, a beţiei, a risipei de bani, a hainelor moi. Şi multă vreme, în tot răstimpul vieţii pământeşti, a mers pecalea cea lată fără a cunoaşte vreo întristare, ci totdeauna cu vânt prielnic; şi cummergea totdeauna pe calea cea lată, alerga fără nici o teamă.



Nicăieri stânci, nicăieri râpe, nicăieri colţi de piatră ascunşi sub apă, nicăierisfărâmare de corabie, nicăieri întorsătura nefericită a sorţii, ci, umblând totdeauna

pe cale netedă şi bătută, trecea în goană prin viaţa de acum, în fiecare zi fiind potopit de valurile răutăţii fără să simtă; în fiecare zi sfâşiat de poftenecuviincioase, şi mai vârtos desfătându-se; totdeauna împresurat de neînfrânare,de îmbuibare, de nebunească sete după bani, dar nesimţind nici una din acestegrozăvii, nici fiind în stare să prevadă sfârşitul căii sale, ci, mulţumindu-se doar cu

plăcerea clipei, nu se gândea nicicum la muncile fără de sfârşit, ci mergea pe caleacea lată ca vrăjit, ca să zic aşa, alergând spre prăpastie fără a pricepe, din multa sa

beţie, acest lucru.

Că propăşirea în toate cele lumeşti, înăbuşindu-i gândirea, îi întuneca ochiulcugetului, încât umbla ca un orb, mergând fără să ştie încotro.

Ba poate nici nu se mai gândea că are fire omenească, văzând că întru nimic nusuferă nevoie: întrucât nu numai că se desfăta, ci se şi îmbogăţea; nu numai că seîmbogăţea, ci şi de sănătate trupească se bucura; nu numai că se bucura de sănătatetrupească, ci era şi slujit; şi nu numai că se bucura de slujire multă, ci, văzând cătoate bunătăţile îi curg gârlă, petrecea în plăcere necurmată. Vedeţi, iubiţilor, decâta odihn ă se bucura cel ce intrase pe uşa largă şi mergea mereu pe calea cealată?

Dar nimeni dintre cei ce aud acestea să nu îl fericească mai înainte de sfârşitullui, ci să aştepte deznodământul lucrurilor, şi atunci să judece.

Să luăm acum seama, dacă vreţi, şi la cel ce intrase pe uşa cea strâmtă şi mergea pecalea cea necăjită, iar după ce vom fi văzut sfârşitul fiecăruia, vom judeca dupăcuviinţă cu privire la fiecare.

Şi pe cine altcineva putem înfăţişa acum decât pe Lazăr, cel ce zăcea la uşaboga tului şi era strâmtorat de bubele acelea şi vedea limbile câinilor cum seating de rănile lui, fără a putea nici să îi alunge? Că precum bogatul, intrând prinuşa cea largă, mergea pe calea cea lată, aşa şi fericitul acesta (îl numesc fericit

pentru că a ales să intre pe uşa strâmtă) a intrat prin uşa cea strâmtă, care întrutoate era potrivnică celeilalte.

Precum bogatul mereu se răsfăţa, aşa şi Lazăr mereu se lupta cu foamea. Bogatul se bucura de plăceri şi sănătatea trupească şi avuţii băneşti,irosindu- se în îmbuibare şi beţie;



Lazăr, strâmtorat, pe lângă foamete, de cea mai groaznică sărăcie, de boalanecurmată şi bube nesuferite, nici în hrana trebuincioasă nu era îndestulat,ci dorea fărâmiturile de la masa bogatului, şi nici de acelea nu eraînvrednicit.

Vezi cum acesta, după ce intrase pe uşa cea strâmtă, umbla neconteni t pe caleacea necăjită? Vezi cum celălalt intrase prin uşa cea largă şi călătorea pe calea cea lată?

Dar să luăm seama ce sfârşit a avut fiecare, şi cum bogatul a sfârşit la strâmtoare,iar Lazăr – la lărgime şi veselie multă: ca aflând acestea cu de-amănuntul, să nuurmăm în tot chipul calea cea lată, nici să ne sârguim a intra prin uşa cea largă, cisă căutăm uşa cea strâmtă şi să umblăm pe calea cea necăjită, ca să putem ajunge lasfârşit bun şi plin de odihnă.

Că iată ce zice Domnul că s- a întâmplat, după ce au murit amândoi , cu cel cemersese mai înainte pe calea cea necăjită: ―Şi a fost că a murit săracul, şi a fostdus de îngeri în sânul lui Avraam‖.

Putem crede că îngerii l-au luat cu alai, înconjurându-l şi deschizându-i calea, şi l-au aşezat în loc de odihnă, după multele lui necazuri şi după călătoria lui

pământească cea întru strâmtorare. Văzut -ai cât de largi se arat ă la urmă uşa ceastrâmt ă şi calea cea necăjită?

Mai uită- te şi ce sfârşit pierzător are calea cea lată: ―A murit şi bogatul, şi a fostîngropat‖. Nimeni nu i-a deschis calea, nimeni nu l-a însoţit, nimeni nu l-a călăuzitca pe Lazăr, căci bucurându-se de toate bunătăţile şi având mulţi însoţitori (adicăslujitorii, paraziţii şi lingăii) în calea cea lată, atunci când a ajuns la sfârşitul ei arămas gol şi lipsit de toate după acele multe mângâieri sau, mai bine zis, după aceascurtă odihnă şi bunăstare – c ă orice viaţă pământească scurtă este faţă de veaculcel c e va să fie. Aşadar, după scurta odihnă de care s-a bucur at umblând pecalea cea lată, l - a primit pe el locul strâmtorării şi al necazului.

Şi Lazăr se odihnea în sânurile patriarhului, primind răsplăţile pentruostenelile şi restriştea cea multă de pe pământ, după foamete şi bube şi

zacerea la u şa bogatului, împărtăşindu-se de odihna cea negrăită şi cuneputinţă de tâlcuit în cuvinte,în vreme ce bogatul, după răsfăţul şi odihna şi îmbuibarea cea multă şi beţiade pe pământ, a ajuns în pedeapsa aceea unde nu este mângâiere şi sechinuia în văpaie.



Şi ca să înveţe amândoi cu lucrul unul folosul căii strâmte, iar celălaltvătămarea şi pierzarea celei late, se văd unul pe celălalt de la o mare depărtare. Şi ascultă cum: ― Şi în iad ridicându- şi ochii săi ‖, zice Domnul, ―fi ind în munci,vede pe Avraam de departe şi pe Lazăr în s ânuri le lui ‖. M ie îmi pare c ă văzând

aceast ă întorsătură neaşteptată a lucrurilor, şi că

cel ce zăcea la uşa lui, lăsat să

fie lins de câini, se bucura de atâta îndrăznire şi petrece în s ânur ile patr iarhul ui,în vreme ce el era acoperit de atâta ruşine, încă şi ars de foc, mai aprigă dureresimţea.

Văzând, dar, că se întorsese roata şi el, după ce se veselise, ca să zic aşa, în vis şiumbră, răbda acum pedeapsa cea nesuferită şi, după calea cea lată şi uşa cea largă,a sfârşit în atâta strâmtorare, iar cu Lazăr stând lucrurile tocmai dimpotrivă, că Lazăr, pentru răbdarea de aici, se bucura de bunătăţile acelea negrăite: văzândacestea, zic, bogatul era descumpănit şi, cunoscând prin cercare înşelarea pe

care o suf erise alegând mereu calea lată, se roagă de patriarh şi rosteşte plângător cuvinte menite a stârni mila.

El , care mai înainte vreme nici nu îl lua în seamă pe Lazăr, nici măcar nu voiasă se uite la săracul care zăcea la uşă, ci se şi îngreţoşa de el din pricina putoriibubelor şi a moliciunii sale, în care pururea petrecea răsf ăţ ându-se – ei bine, elroagă acum pe patriarh şi zice: ― Părinte Avraame, miluieşte- mă şi trimite pe

Lazăr ca să întingă vârful degetului în apă şi să îmi răcorească limba, că măchinuiesc în văpaia aceasta‖. Cuvintele acestea ar fi putut altminteri să stârneascămilă, însa acum nu i-au adus nici un folos, fiindcă mărturisirea n-a fost la bunăvreme şi ruga n-a venit la timpul potrivit .―Trimite‖, zice, ―pe Lazăr, săracul acelade care mă îngreţoşam, căruia nici din fărâmituri nu îi dădeam: acuma amnevoie de el, şi caut degetul acela pe care îl lingeau câinii‖. Văzut -ai cum l-asmerit pedeapsa? Văzut - ai la ce sfârşit strâmtorat a dus calea cea lată? Şi nu îlroagă bogatul pe Lazăr, ci pe patriarh. Fireşte, fiindcă spre Lazăr nici să se uite nuîndrăznea – căci se gândea, îmi pare, la neomenia sa şi, socotind câtă nemi lostivir e îi arătase aceluia, bănuia că nici de răspuns nu-l va învredni ci.

Tocmai de aceea nu se roagă de el, ci de patriarh; dar nici aşa n-a câştigat nimic,

iată ce înseamnă să nu faci la bună vreme ceea ce se cuvine şi să pierzi răstimpulacestei vieţi, pe care iubirea de oameni a lui Dumnezeu ni l-a dat pentru lucrareamântuirii noastre.

Că ce diamant nu ar fi înmuiat cuvintele bogatului, pe cine nu ar fi plecat spre milăşi împreună-pătimire? Şi totuşi, patriarhul nu a încuviinţat cererea lui, ci de răspunsl-a învrednicit, însă i-a arătat că singur şi-a pricinuit necazurile în care se află –



căci iată ce-i grăieşte: ―Fiule, aminteşte- ţi că ai primit cele bune ale tale în viaţata, şi Lazăr aşijderea cele rele: iar acum el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şipe ste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s- a întărit, că cei ce vor voi sătreacă de aici către voi să nu poată, nici cei de acolo la noi să treacă‖.

Înfricoşate sunt cuvintele acestea, şi mişcătoare pentru cei care au minte: căci pentru a-i arăta bogatului că îi este milă, văzându-l cât de mult se chinuieşte, dar nu poate face nimic pentru a-l mângâia, îi spune, ca şi cum s-ar dezvinovăţi: ―Eu aş fivrut să îţi tind mâna de ajutor, uşurându- ţi durerile şi micşorând grozăviachinuri lor , dar singur te- ai lipsit dinainte de alinarea aceasta‖ - de aceea spune:―Fiule, aminteşte- ţi‖. Vezi bunătatea patriarhului? Că îl numeşte ―fiu‖: aceastaîns ă poate să arate blândeţea lui, dar nici un ajutor nu îi poate aduce bogatului,

fiindcă singur şi - a fost vânzător.

―Fiule‖, zice patriarhul, ―aminteşte-ţi că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta‖.Gândeşte-te la trecut, nu uita de câtă dezmierdare te-ai bucurat, de câtă odihnă, decâta slavă lumească, nu uita cum ţi-ai petrecut toată viaţa în îmbuibare şi beţie,socotind că vei petrece întru ele la nesfârşit şi pe acestea socotindu-le a fi singurele

bunătăţi‖, i-a răspuns după cugetul lui: fiindcă neavând nici un gând înalt, nici prevăzând relele care aveau să îl ia în primire, socotea desfătările pământeşti a fi bunătăţi.

Că asta are obicei să zică şi acum gloata înnebunită după plăceri şi îmbuibare:―Multe bunătăţi am căpătat‖, atunci când vor să arate cât de mult se desfată. Nuspune, omule, că ―astea sunt bunătăţile şi gata‖, ci gândeşte-te că acestea ne-au fostdate de către Stăpânul ca, bucurându-ne de ele cu măsură, să putem trăi şi să avem

putere a lucra – dar altele sunt bunătăţile cele adevărate. Că nici unele dintre cele pământeşti nu se pot numi bunătăţi – nici dezmierdarea, nici bogăţia, nicihainele de mult preţ – ci sunt bunătăţi doar cu numele. Dar ce zic eu că suntbunătăţi doar cu numele? Ele ni se fac adesea chiar pricină de pierzare, întrucâtnu ne folosim de ele cum se cuvine. Că bogăţia este bună pentru cel ce o areatunci când nu e cheltuită doar pentru dezmierdare, nici pentru beţie şi pentru

plăcerile cele vătămătoare, ci atunci când stăpânul ei, bucurându-se de belşug în

chip cumpătat, cele rămase le împarte pântecelor săracilor.

Iar dacă cineva se dedă răsfăţului şi celorlalte feluri de dezmăţ, bogăţia nu doar cănu-i aduce nici un folos, ci îl şi surpă în prăpastie adâncă, precum a pătimit şi

bogatul din pildă, iată de ce îi spune şi patriarhul: ―Fiule, ai primit cele bune aletale în viaţa ta‖ cele pe care le socoteai a fi adevărate bunătăţi, pe acelea le-ai

primit, ―iar Lazăr aşijderea cele rele‖. Asta nu fiindcă Lazăr le-ar fi socotit r ele –



să nu fie! – ci a făcut acest adaos potrivindu-se la felul de gândi re al bogatului :întrucât el îşi făcuse părerea că bogăţia şi dezmierdarea şi dezmăţul şi totrăsfăţul sunt bunătăţi, iar sărăcia şi foamea şi boala grea le credea rele.

―Aşadar‖, vrea să spună patriarhul, ―întrucât aveai această socotinţă

şi această

înşelată părere, adu- ţi aminte că potrivit judecăţii tale tu ai primit ―bunătăţile‖acelea, umblând pe calea cea lată şi încăpătoare, iar Lazăr aşijderea a primitcele pe care le credeai rele, intrând prin uşa cea strâmtă şi mergând pe calea ceanecăjită. Deci, tu nu ai vrut să vezi decât începutul drumului, iar Lazăr a avut învedere şi sfârşitul lui, nelenevindu-se din pr icina felul ui în care a început calealui : pentr u aceasta el se bucur ă ac um de mângâiere, iar tu eşti chinuit, şi estecea mai mare deosebire între felul cum aţi sfârşit‖.

Aţi văzut din fapte care e capătul căii late şi largi, aţi aflat ce sfârşit bun a primit pe

cel ce a ales uşa strâmtă şi calea cea necăjită. Ascultaţi, dar, şi ceea ce este maiînfricoşat: ―şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s- a întărit, ca ceice vor voi să treacă de aici către voi să nu poată, nici cei de acolo la noi să nutreacă‖.

Să nu trecem cu vederea, iubiţilor, cele zise, ci să cugetăm care este întocmai tâlculcelor zise şi să ne gândim de câtă cinste şi întâietate se bucură cel ce zăcea la

poartă, cel trecut cu vederea, cel ce lupta neîncetat cu foamea, cel chinuit de bube,cel lăsat în voia câinilor.

Căci cu plăcere vin a grăi mereu despre acestea, ca nimeni dintre cei aflaţi înboli şi foame să nu se dispreţuiască pe sine căinându - se, ci, cu răbdare şirecunoştinţă suferind toate, de acum înainte să se hrănească cu nădejdile celebune, aşteptând acele negrăite răsplăti ale ostenelilor.

―Şi peste toate acesta‖. Ce înseamnă: ―peste toate acestea‖? După ce a zis bogatului: ―Tu ai primit în viaţa de acum toate câte le credeaibune, şi Lazăr a primit cele pe care tu le socoteai rele‖, adaug ă acestea pentr u a- l învăţa că fiecare dintre ei a ajuns la sfârşitul meritat, peste toate cele zise.

―Tu‖, spune, ―după ce te-ai bucurat de cele pe care le socoteai bunătăţi, la necaz şila strâmtorare şi la focul nestins; Lazăr, după ce s-a luptat toată viaţa lui cu cele pecare tu le socoteai rele – la odihnă şi bunătăţi şi la partea drepţilor. Deci, după ce

fiecare şi - a aflat sfârşitul meritat, pe tine uşa cea largă şi calea cea lată făcându- te să sfârşeşti în strâmtorarea aceasta, iar pe acela uşa cea strâmt ă şi calea cea



necăjită ducându- l la odihnă, ― peste toate acestea între noi şi voi prăpastie mares- a întărit ‖.

Ia seama cum săracul cel bubos (iarăşi vorbesc de asta) împreună cu patriarhul afost numărat şi în ceata drepţilor a fost socotit. ―Între noi‖, zice, ―şi voi‖.

Vezi ce soar t ă a moştenit cela ce cu răbdare şi recunoştinţă a suferit boala şi foamea cea apăsătoare? Că ―între noi şi voi prăpastie mare s-a întărit‖. ―Multădepărtare e între noi: şi nu prăpastie oarecare, ci prăpastie mare‖. Şi, cu adevărat,mare e depărtarea şi multă deosebirea între fapta bună şi răutate – c ă una estelargă şi lată, cealaltă strâmtă şi necăjită; dezmierdarea este largă şi lată, sărăciaşi nevoia este strâmtă şi necăjită.

Aşadar, precum în această viaţă potrivnice una alteia sunt căile, şi cel care a ales

fecioria, care urmează întreaga înţelepciune, îmbrăţişează neagonisirea şidispreţuieşte slava deşartă umblă pe calea cea strâmtă şi necăjită, iar cel cesârguieşte a umbla pe calea cea largă şi lată se dedă beţiei şi dezmierdării şi pofteinebuneşti de avuţii şi dezmăţului şi priveliştilor vătămătoare, între aceştia doi fiindmare deosebire: întocmai la fel şi în vremea pedepsei şi a încununării maredeosebire este între răsplăţi – că ―prăpastie mare s-a întărit între noi‖, adică întredrepţi, cei îmbunătăţiţi, cei învredniciţi de moştenirea fericită, ―şi voi‖, adică cei cev-aţi irosit în viclenie şi răutate.

Şi atât de mare este prăpastia, ―ca cei ce vor voi să treacă de aici către voi să nu poată, nici cei de acolo la noi să nu treacă‖. Văzut - ai ce prăpastie mare? Văzut - ai ce r ăspuns mai apăsător decât gheena?

–

Oare auzind la început cât ă bunăstare avea bogatul şi cum era slujit, fii ndînconjurat cu cinstiri de toţi, şi cum se dedă dezmierdării în fiecare zi, nu-lsocoteaţi fericit?

– Şi iarăşi, văzându- l pe sărac zăcând la uşă, pradă acelor cumpl ite bube,oare nu căinaţi viaţa lui?

Dar acum, iată, vedem cum lucrurile se sfârşesc tocmai pe dos: bogatul, dindezmierdare şi beţii, a ajuns în cuptor, iar Lazăr, după sărăcia şi foametea ceamai de pe urmă, este în s ânur ile patr iarhul ui!

Dar ca să nu întind prea mult cuvântul, socot că-i îndeajuns dacă închei aicicuvântul de învăţătură, rugând dragostea voastră să nu urmeze uşa cea largă, nicicalea cea lată, nici să nu caute odihna în tot chipul, ci, gândindu-vă unde duce



fiecare din cele două căi, să fugiţi de cea lată, având în minte ce soartă l-a ajuns pe bogat, şi să urmaţi uşa cea strâmtă şi calea necăjită, ca după necazul de aici să putem ajunge la locul de odihnă.

Fugiţi, dar, rogu-vă, de privelile cele sataniceşti şi de vătămătorul mers la alergărilede cai: ca pentru cei momiţi de diavol, care merg pe calea cea lată, am fos t nevoitsă spun acestea, pentru ca ei, întelepţindu-se, să lase calea aceasta şi, umblând pecea necăjită (a faptei bune, vreau să zic), asemenea lui Lazăr să fie învredniciţisânurilor lui Avraam şi, împreună sloboziţi de focul gheenei, să ne bucurăm de

bunătăţile cele negrăite ―pe care ochiul nu le- a văzut şi urechea nu le-a auzit ‖ ( ICorinteni 2, 9), de care fie ca noi toţi să avem parte, cu harul şi cu iubirea deoameni a Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreună cu Care a Tatălui şi a SfântuluiDuh este slava, puterea, cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.




Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Duminica a XXI-a după PogorâreaSfântului Duh - Bogăţia nu face norocit, nici sărăcia nenorocit

„Faceţi - vă prieteni cu bogăţia nedreaptă‖ (Luca 16, 9)

Dacă vrea să zică cineva adevărul, nu acela este bogat, care posedă multă avuţie,ci acela, care nu are nevoie de multe. Şi de asemenea, nu acela este sărac, care

posedă puţin, ci acela care pofteşte multe. Deci dacă vezi pe unul, care încă multedoreşte, să-l socoţi cu siguranţă de prea sărac, chiar de ar stăpâni cât de multeavuţii şi iarăşi când vei vedea pe unul, care numai de puţin are trebuinţă, trebuie să-l socoţi de cel mai bogat, chiar de nu ar stăpâni nimic; căci bogăţia şi sărăciatrebuie a se judeca după plecările sufletului omului, nu după măsura averii.

De pildă noi n-am socoti sănătos pe un om, care de-a purur ea suferă de sete, chiarde ar locui el lângă râuri şi izvoare, căci ce-i foloseşte lui atâta mulţime de apă,dacă setea lui rămâne nealinată şi nepotolibilă?

Tot aşa să socotim si în privinţa celor bogaţi. Despre aceia, care totdeauna dorescşi însetează de bunurile cele străine, noi nu putem crede că ei sunt norociţi şitrăiesc întru prisosinţă, căci cine nu poate stăpâni propriile sale pofte, cum ar puteael vreodată să aibă prisosinţă, chiar şi pe toate de le-ar stăpâni?



Dimpotrivă trebuie a socoti prea bogaţi pe aceia, care sunt îndestulaţi cu proprietatea lor, împăcaţi cu poziţia lor, nu se uită cu poftă la averea cea străină,chiar de ar fi cei mai săraci. Căci cel ce nu pofteşte nimic din cele străine, ci esteîndestul at cu ceea ce însuşi are, acela este cel mai bogat dintre toţi.

La aceasta se adaugă, că norocirea cea pământească a bogatului, pentru durata sacea scurtă nu stă nici întru o legătură cu fericirea, sau cu osândirea cea veşnică. Câtde îndelungat socoteşti tu, că se îndulceşte un bogat, de bogăţia sa? O sută de ani,sau două sute, sau trei sute, ba dacă vrei şi o mie de ani, deşi Scriptura zice:

„numărul anilor noştri este şaptezeci‖ (Ps. LXXXIX, 10).

Totuşi să ne închipuim, că bogatul ar trăi o mie de ani. Dar ce sunt aceşti ani faţăde viaţa cea veşnică a drepţilor în cealaltă lume? Spune-mi dacă cineva întru osută de ani a fost nenorocit, şi a trăit în prisosinţă numai o singură dată, şi aceasta

în vis, iar întreaga sută de ani a suferit chin şi muncă, ai putea tu oare să asemeniacea singură noapte de vis cu cei o sută de ani nenorociţi? Negreşit nu.

Tot aşa trebuie să judeci şi despre viaţa cea viitoare. Ba încă mai mult. Ceea ce esteo mică picătură către marea lumii cea nemăsurată şi nemărginită, aceea sunt cei omie de ani faţă de slava şi fericirea cea viitoare. Şi ce se poate zice mai mult, decâtcă ea nu are sfârşit, nici hotare? Şi pe cât de mare este deosebirea între o norocirenumai visată şi între una adevărată, pe atât de mare este deosebirea întrenenorocirea cea de acum şi între cea viitoare.

Cât de puţin face sărăcia pe cineva întru adevăr nenorocit, noi vedem la Lazăr celsărac. Odinioară, el zăcea ticăloşit înaintea porţii bogatului, acum noi îl vedem însânul lui Avraam. Odinioară îl lingeau câinii, acum el este însoţit de îngeri.Odinioară el era sărac, acum trăieşte întru slavă. Odinioară el era istovit de foame,acum el are toate cu prisosinţă. Odinioară trebuia el să se lupte, acum poartăcununa biruinţei. Aţi privit trudele şi patimile sale, vedeţi acum, voi bogaţilor şisăracilor, răsplătirea sa.

Vedeţi bogaţilor, pentru ca să nu socotiţi, că bogăţia voastră este ceva mare fără de

fapte bune şi voi – săracilor, trebuie să vedeţi, pentru ca să nu gândiţi, că sărăciavoastră este ceva rău cu adevărat. Şi pentru unii şi pentru alţii Lazăr este dascăl.Căci dacă el întru sărăcia sa nu cârtea şi nu se posomora, ce dezvinovăţire pot găsiaceia, care cu toată bogăţia lor sunt cârtitori şi posomorâţi? Dacă el, aflându-se înfoame şi în aşa de multă ticăloşie, proslăvea pe Dumnezeu, cum se vor dezvinovăţiaceia, care, fiind în trai bun, nu săvârşesc această faptă bună? Şi pe de altă parte,cum se vor putea dezvinovăţi aceia, care cârtesc şi se supără pentru sărăcia lor,



când acesta trăind în casa unui bogat şi fiind de-a pururea cuprins totodată defoame, de sărăcie, părăsire şi boală, de nimeni socotit şi lipsit chiar de mângâierea,de a vedea o altă asemenea ticăloşie, totuşi arăta o aşa de multă tărie deînţelepciune?

Să învăţăm de la dânsul, nici pe bogaţi a-i ferici, nici pe săraci a-i socoti nenorociţi.Spre a avea o dovadă vederată despre graiurile că nici bogăţia nu face norocire,nici sărăcia nenorocire, să mai privim încă la soarta cea de pe urmă a săraculuiLazăr şi a îmbuibatului cel bogat.

„A murit şi bogatul, şi s- a îngropat‖ (Luc. XVI, 22), pe când sufletul lui încă maidinainte era îngropat în carne, şi înfăşurat de trup, ca de un giulgiu. Căci, el ferecatde beţie, de lăcomia mâncării si de îmbuibare, ca de un lanţ, îşi netrebnicise siomorâse sufletul.

Pe lângă cuvintele: „el a fost îngropat‖ nu trece repede, iubite, ci gândeşte aici lamesele cele acoperite cu argint, la paturile cele măreţe, la covoarele cele preţioase,la podoabe şi la toate desfătările casei, la unsori şi mirodenii, la mulţimea vinului,la felurimea mâncărurilor, la bucatele cele delicate şi gustoase, la bucătari, lalinguşitori, la tovarăşi, la slugi, şi la toată pompa, care acum s-a stins şi s-a nimicit.Toate acum sunt pulbere şi cenuşă, jale şi bocet, şi nimeni nu poate ajuta, nimeninu poate întoarce sufletul, ce a fugit.

Acum puterea aurului şi a bogăţiei s-a prefăcut în ruşine. Din mijlocul unei aşa demari slugării el s-a scos gol şi singuratic, fără a putea lua cu dânsul ceva din

prisosul său. El fu scos singuratic şi fără ajutor. Nici o slugă, nici un ajutător nu eraacolo, ca să-l scape de la pedeapsă, ci a fost părăsit de toţi şi răpit spre a suferi

pedepsele cele nesuportabile.

Aşa, cu adevărat, „tot trupul este ca iarba, şi toată slava omului ca floarea ierbii.Uscatu-s- a iarba şi floarea s- a veştejit, iar cuvântul Domnului rămâne în veci‖(I sa. IV. 6-8).

Moartea a venit şi a stins toată slava, iar pe dânsul l-a luat, ca pe un prins şi l-atârât, cu căutătura smerită, plin de ruşine, si de spaimă, plin de tremur şi de frică,ca pe un om, care numai în somn s-ar fi îndulcit de atâta desfătare, iar acum ladeşteptare se vede grozav amăgit. Şi acum bogatul trebuia să roage pe cel sărac, şise uita cu jind la masa aceluia, care înainte atât de mult suferise de foame, şi eralăsat în voia câinilor.



Toate s- au schimbat, şi acum s- a văzut, cine într - adevăr este bogat şi cine sărac,că Lazăr este cel mai bogat, iar acela dimpotrivă cel mai sărac dintre toţi săracii, căci precum la teatru, unii joacă roluri de împăraţi, de comedianţi, de înţelepţi, decuvântători ş.a. fără ca ei înşişi să fie ceva din acestea, aşa în viaţa aceasta deacum, bogăţia şi sărăcia sunt numai nişte roluri, nişte măşti.

Când tu şezi la teatru, şi vezi pe un actor în rolul unui împărat, nu-l socoteşti pentruaceasta norocit, nu crezi, că el într -adevăr este împărat, şi nu doreşti să fiiasemenea lui; căci tu ştii, că el este cu totul un om obişnuit. Pentru rolul său şi

pentru hainele sale nu-l socoteşti norocit, şi nu închei, de pe aceea la starea lui, ci îl preţuiesti numai după însuşirea sa cea dinainte, cea adevărată.

Deci, când vezi în lume, ca într-un teatru, înfăţişându-se mulţi în rolul bogăţiei, sănu crezi, că ei în adevăr sunt bogaţi, ci că ei numai joacă un astfel de rol, precum

cel ce înfăţişează în teatru pe un rege, sau pe un comediant, adeseori este un bietom cu totul de rând, aşa şi cel ce se înfăţişează pe teatrul lumii ca bogat adeseorieste cel mai sărac dintre toţi. Căci când i-ai ridica masca, i-ai cerceta conştiinţa şi i-ai ispiti sufletul, ai afla maresărăcie de fapte bune, şi ai descoperi în el pe omul cel mai rău şi mai mic.

Precum la teatru noaptea, după ce privitorii s-au depărtat, toţi actorii leapădăvălurile cele mincinoase şi împăraţii şi comedianţii cei păruţi iarăşi se arată închipul lor cel adevărat; tocmai aşa se întâmplă, când vine moartea, scena s -asfârşit, şi toţi au lepădat măştile bogăţiei şi sărăciei.

Atunci toţi se judecă numai după faptele lor, şi atunci se arată, cine în adevăr a fost bogat ori sărac, ales ori înjosit. Adeseori unul, care aici se părea a fi bogat, segăseşte cel mai sărac decât toţi, precum bogatul cel îmbuibat din Evanghelie.

După ce l-a cuprins noaptea, adică moartea, şi el a părăsit această viaţă, ca pe unteatru, şi a lepădat masca, s-a arătat el acum cel mai sărac, care nu avea nici măc aro picătură de apă, ci pentru ea trebuia să se roage, şi totuşi n-a căpătat-o.

Dar care sărăcie poate să covăsească pe aceasta! Dimpotrivă Lazăr, pe care el îlvede în sânul lui Avraam, ne dă dovadă, că desigur păcatului îi este hotărâtă

pedeapsa lui, şi că cinstea şi cununa este partea acelora, care au pătimit pentrufapta cea bună.

din ―Predici la duminici şi sărbători‖



Sfântul Nicolae Velimirovici - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii -Evanghelia lui Lazăr şi a bogatului nemilostiv

Oamenii se ceartă pentru avuţiile pământului, şi cearta lor istovitoare şi zadarnicănu are sfârşit. O, oameni, voi ai cui sunteţi ? Oile se războiesc pentru iarba pe careo pasc; stă uimit stăpânul turmei şi al pajiştii şi priveşte cum turma, care e a lui, seceartă pentru pajişte, care e tot a lui.

O mulţime de lucruri ţin minte oamenii, dar pe unul îl uită intotdeauna, ori decât de mult l i s-ar spune: că fără nimic au intrat in această lume, şi fără nimicvor ieşi din ea.

Oamenii îşi împart acest întunecat pământ, deşi socotelile li se încurcă mereu. Cu preţul vieţii îşi apără hotarele ţării deşi hotarele se pot schimba. Ce este mai ieftincostă cel mai scump, iar oamenii, în loc să se împotrivească, împodobesc acest preţînfricoşător cu numele: „dreptate‖ sau „patriotism‖ sau vreun alt cuvânt care să le

vină bine. Dar niciodată n-ar spune că e o nebunie ca oile să-şi dea viaţa pentru omână de fân, când iarba s-a dat ca să ţină viaţă, nu ca s-o ia. Pentru că, la urmaurmelor, averile nu-s altceva decât iarbă; iarbă, şi lucru mai mort decât iarba, estetot ce mănâncă şi îmbracă omul. La începutul Sfintei Scripturi ni se spune că

Dumnezeu a dat oamenilor şi fiarelor iarba drept hrană (Facere l, 29; 9, 3). Iardacă întrebi pe oricine: ce-i mai de seamă: omul sau iarba, răspunsul e unul singur:omul.



Prin fapte însă oamenii arată că, dimpotrivă, socotesc iarba mai presus de om, devreme ce îşi dau şi viaţa lor, şi pe a altora, pentru iarbă. Dacă chestiunea averilor eo chestiune de iarbă şi nimic altceva, înseamnă că aceasta e cea mai mare piatră de

poticnire în viaţa omului pe pământ. Doar cei duhovniceşti nu se împiedică de piatra aceasta, ci trec netulburaţi pe lângă ea, lăsând ce este al lor altora. Iarcelorlalţi piatra de poticnire le este izvor de ceartă, luptă, sudoare şi chin. Piatră de

poticnire le este tot cuprinsul vieţii lor, iar la sfârşit le este piatră de mormânt.

Unde-i bogăţia lui Cresus ? Unde ospeţele lui Lucullus ? Unde imperiul lui Cezar ?Unde faima lui Napoleon ? Se mai pomeneşte de ei câteodată, a mai rămas o urmă

pe ici, pe colo, dar mai este o întrebare, mai presus de aceasta: Unde este bogatulCresus ? Unde mâncăul Lucullus ? Unde marele Napoleon ? Unde, toţi nesătuii de

putere Cezari ? Este mai important să ştim unde sunt oameni i , decât unde suntaver il e lor . Dar nu putem descoperi l ucrul acesta mai înainte de a afla ai cui

sunt oameni i.

Ai cui sunt, aşadar ? Cine găseşte răspunsul la întrebarea aceasta va găsi cuuşurinţă şi răspunsul la întrebarea privitoare la averile lor, întocmai cum cei cecurăţă un drum, după ce dau la o parte bolovanii, ştiu ce să facă şi cu pietrişul şi cufrunzele.

Dacă oamenii dau un răspuns întrebării acesteia de la sine, fără Hristos, aşa cum dealtfel au făcut vreme de mii de ani, căile de a răspunde sunt două: fie că omul estăpânit de puteri malefice care se ascund în spatele naturii şi iau masca acesteia;sau că omul e stăpânit de natură, al cărei produs este, şi care îl susţine o vreme, ca

pe o piesă de mobilier oarecare, pe care apoi o nimiceşte. De la întemeierea lumiişi până astăzi, toţi înţelepţii lumii n-au avut decât aceste două răspunsuri laîntrebarea: ai cui, sau a ce, sunt oamenii. De la Hristos n-au luat nici o iotă spredezlegare.

Iar Hristos răspunde că omul este al lui Dumnezeu. Şi nu este al lui Dumnezeuca un oarecare lucru pe care îl are cineva în stăpânire, ci ca o fiinţă liberă şicuvântătoare, ca fiu. Acesta nu-i răspunsul unui filosof — dacă ar fi, nici nu l-am

crede — ci este răspunsul Cui toate le vede, Care a veni t la oameni din întreitavatră a fiinţei şi a vieţii ce se revarsă în lume, în lumile toate. Şi de aceea credemcă e adevărat răspunsul acesta, credem că este singurul răspuns mântuitor. Dar nicinu este un răspuns, ci este o mărturie, mărturia Atotvăzătorului. Prin mărturiaaceasta primim răspuns la întrebarea privitoare la averile omului, şi la toateîntrebările în legătură cu posesia, economia şi politica lumii.



Omul e al lui Dumnezeu, şi prin urmare şi firea toată e a lui Dumnezeu,înseamnă că tot ce are omul este de fapt al lui Dumnezeu, care doar îi dă omuluiîn folosinţă. Şi nu dă tuturor deopotrivă. De ce nu ? Pentru că oamenii sunt liberi,sunt făpturi cuvântătoare. Dumnezeu nu împarte mecanic, nu împarte unor făpturidoar pe jumătate vii, lipsite de înţelegere. Da făpturilor Sale în chip felurit, tocmai

pentru ca să se vadă că sunt înzestrate cu liberă-voinţă, şi pentru ca oamenii să-şidea seama că depind unul de celălalt, că, prin cele primite de la Dumnezeu,lucrează la mântuirea lor şi a altora. Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre un

bogat care nu-şi privea în acest chip averile, ci dimpotrivă, şi care, de aceea, atrecut la chinuri atât de mari încât ne îngheaţă inimă şi ni se face părul măciucă,numai gândindu-ne la ele.

Era un om bogat c are se îmbrăca în porfiră şi în vison, strălucit veselindu-se întoate zilele. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,

poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind,li ngeau bubele lui .

Înfricoşat tablou al inegalităţii dintre oameni! Dar aveţi răbdare: curând vom vedeaun mai înfricoşat tablou, al inegalităţii de dincolo. Ce alăturare de neînchipuit:

pe de o parte bogatul, îmbrăcat în porfiră şi în vison, şi pe de alta,cerşetorul, plin de bube.

Pe de o parte un om care petrece între cei asemenea lui: bogaţi, binehrăniţi, bine îmbrăcaţi, voioşi; pe de alta, unul care nu are altă tovărăşiedecât câinii.

Pe de o parte avere, înflorire, şi lumina plină; pe de alta sărăcie lucie,boală, foame.

Pe de o parte se ridică în slava cerului zvon de muzică şi danţuri; pe de alta,nădejdea mută a unei coji de pâine, sudoarea mută a suferinţei, aşteptareamută a morţii.

Răbdare în tăcere — pentru că nu se spune că Lazăr ar f i cerut ceva, sau ar f iridicat glasul aşa cum au obiceiul să facă cerşetorii. Era flămând şi dorea numai

să se hrănească şi el cu rămăşiţele de sub masă bogatului. Tăcea. Poate vorbea,în inima lui, cu câte cineva, dar fără grai. La ce să mai fi spus ceva când însuşitrupul lui, zăcând între câini, era mai grăitor decât orice cuvânt ?

Luaţi aminte: Domnul nu pomeneşte deloc numele bogatului, ci numai pe cel alsăracului . Numele bogatului ne rămâne necunoscut în toată desfăşurarea pildei, pecând Lazăr este numit şi pe pământ şi în cer. Ce înseamnă aceasta ? Oare nu-i



lucrul acesta cu totul împotriva obiceiului ? Lumea s-ar fi grăbit să-l pomenească pe bogătaş, ca pe unul vrednic de cinste, iar săracului nu s-ar fi ostenit nimeni să-ispună pe nume, chiar dacă s-ar fi ştiut cum îi cheamă. Săracii trec prin lume canişte umbre, etichetaţi laolaltă drept „cerşetori‖, pe când numele bogaţilor răsună

pe toate buzele, sunt cântate în ode, scrise în cronici şi săpate în piatramonumentelor funerare.

Dar tocmai de aceea nu pomeneşte Domnul numele bogatului: ca să nu cinstească pe cel cinstit de oameni, ca să arate că alta, cu totul alta e judecata lui Dumnezeudecât a oamenilor. El nu a venit pe pământ ca să imite purtarea oamenilor faţăde oameni , ci să arate cum se poartă cerul cu oamenii ! Trecând cu vedereanumele bogatului, Mântuitorul ne- a dezvăluit o taină: în ceruri nici nu se

pomeneşte numele unui astfel de om, nici îngerii nici sfinţii nu- l au pe cereştilelor buze, e şters din Cartea Vieţii. Domnul ar fi putut să dea bogatului nume, cum

i-a dat săracului, dar nu a vrut ca dumnezeieştile-I buze să-l plămădească, săînnoiască şi să dea viaţă unuia şters odată din Cartea Vieţii.

Luaţi aminte cum Domnul anume a ocolit numele lui Irod, Pilat sau Caiafa.Mergând, spuneţi vulpii acesteia (Luca l3, 32), zice despre Irod. Din vremuristrăvechi a spus Dumnezeu prin Psalmist: Nu voi pomeni numele lor pe buzeleMele (Psalm l5, 5), pe când drepţilor le spune Domnul: Bucuraţi - vă că numelevoastre sunt scr ise în cerur i (Luca l0, 20). Iar bucuria aceasta îndeamnă Domnulsă fie mai presus de toate bucuriile, mai presus chiar decât bucuria de a vedeaduhurile rele plecânduli-se dinainte.

Ce rău a făcut bogatul acesta, ca Domnul să nu pomenească numele lui ? Domnul nu-l învinuieşte nici de furtişag, nici de mărturie mincinoasă, nici de

preacurvie, nici de ucidere, nici de necredinţă, nici că şi-ar fi agonisit averile cunedreptate. Dar cum să- l mai învinuiască Domnul, când vina lui stă vie înaintea

porţii casei sale, scrisă nu cu cerneală pe hârtie ci scrisă cu răni pe însuşi trupulunui om ?

Nici vorbă, o fi avut bogatul şi celelalte păcate pe care neabătut le aduce bogăţia

asu pra omului uşuratic. Cine se îmbracă pompos în fiecare zi, mănâncă, bea şi-şi petrece toată vremea desfătându-se, nu mai are loc întrânsul pentru frica deDumnezeu. Unul ca acesta nu are cum să-şi ţină gura de la bârfă, burta de lalăcomie, inima de la mândrie, de la dispreţuirea altora şi de la luarea în deşert alucrurilor lui Dumnezeu. Iar toate acestea îl duc pe om fără scăpare la desfrâu,înşelăciune, răzbunare, crimă şi lepădare de Dumnezeu. Dar nici una dinf ărădelegile bogatului nu e pomenită în pilda aceasta, afară de una nelegiuire:



nesocotirea peste măsură a omului, a lui Lazăr, a sărăciei şi amărăciuniiacestuia.

Să fi apărut la poarta acestui bogat un Lazăr avut, înfloritor, bine îmbrăcat, fărăîndoială că ar fi fost bine primit şi poftit înăuntru aşa cum se cuvine unui om.Bogatul însă nu vedea în Lazăr, în rănile şi nefericirea lui, un om. Pentru el făpturalui Dumnezeu parcă nici n-ar fi existat, îşi întorcea ochii de la el, cu scârbă. Sesocotea pe sine al său şi averile şi le privea drept tot ale sale, iar nu ca pe unîmprumut de la Dumnezeu. Talantul şi l-a îngropat în pământ, în tina trupului, şinimeni n-a câştigat nimic de urma lui. Inima i s-a îngreunat de mâncare şi de

băutură (Luca 2l, 34), şi a orbit cu totul pentru lumea duhovnicească. Vedea totulnumai cu ochi trupeşti, auzea numai cu urechile trupeşti, trăia numai pentru celetrupeşti.

Sufletul bogatului era tot atât de plin de bube ca şi trupul lui Lazăr. Sufletul bogatului era aidoma trupului lui Lazăr, iar trupul lui Lazăr icoana vie a aceluisuflet. Dumnezeu a aşezat faţă în faţă doi oameni, ca să se oglindească unul încelălalt: unul într-un palat şi celălalt la poartă. Strălucirea dinafară abogatului era oglinda stării lăuntrice a lui Lazăr, iar rănile deschise ale luiLazăr, oglinda stării lăuntrice a bogatului. Trebuia să mai înşire Domnul toate

păcatele bogatului ? Dar ele se arătau de la sine, toate dintr -o dată ! Nemilostivirealui către Lazăr trăgea într -o clipă vălul de deasupra sufletului său, şi toatăhidoşenia i se înfăţişa într -o clipă !

Iată deci doi oameni pe pământ; unul al cărui nume are vază, şi altul despre carenimeni nu vrea să audă. Să vedem acum cum ni se înfăţişează ei în cer.

Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şibogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându- şi ochii, fii nd în chinur i , el avăzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

Şi bogaţii şi săracii mor. Nimeni nu se naşte în această lume ca să trăiască în ea pentru totdeauna, căci această lume e pieritoare şi îşi aşteaptă sfârşitul. Bogaţii mor

suspinând pentru lumea aceasta, săracii mor suspinând pentru lumea de dincolo.Părăsind lumea, bogatul părăseşte strălucire, desfătare şi belşug. Lazăr păr ăseştefoame, răni şi câini.

Dar să vedem acum ce a secerat Dumnezeu. A murit săracul, şi îngerii i-au luatsufletul şi l-au dus în rai. A murit şi bogatul, şi îngerii s-au întors de la căpătâiul luicu mâinile goale. Dintr-un pom ce părea putred îngerii au cules rod minunat; iar



din pomul ce părea verde şi stufos, n-au aflat nimic de cules. Ori ce pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc (Luca 3, 9). Acest profetic cuvânt s-aîmplinit cu desăvârşire în bogatul nemilostiv. El s-a retezat şi cu trupul şi cusufletul. Trupul i-a fost aruncat în pământ, să ardă în pământ, sufletul i-a fostaruncat în iad, să ardă în iad. Nu s-au strâns îngerii la patul morţii lui, căci nu eranimic pentru ei acolo. În loc de îngeri, s-au apropiat diavoli şi oameni, ca să-lîngroape: diavolii în iad cu sufletul, oamenii în pământ cu trupul.

Oamenii au privit, fireşte, într-un fel moartea lui Lazăr şi în cu totul altul moartea bogatului, aşa cum făcuseră şi cât aceştia fuseseră în viaţă. Moartea bogatului afost trâmbiţată în toată cetatea, toată lumea s-a strâns la îngroparea lui. Trupul receca gheaţa, grav poate pentru prima oară de când venise pe lume, a fost încă o datăîmbrăcat în porfiră şi vison, aşezat într -un coşciug din esenţe şi metale rare, purtat

pe un dric încrustat cu aur, tras de cai în zăbraznice negre — expresie vie a durerii

pentru cel care, prin viaţa sa, a irosit nebuneşte mila cerului, îl urmează un lungconvoi de rude, prieteni şi slujitori, toţi în straie cernite. După cine merg toţiaceştia ? După un om care nu arunca unui sărac nici o firimitură de la masa lui! Totoraşul a venit la înmormântare ca să-şi arate respectul pentru acest eminentcetăţean care făcuse atâtea lucruri mari pentru naţiune şi umanitate, ca să audă

panegirice închinate vredniciei şi virtuţilor sale. Ce cuvântări alese, ce vorbe la felde frumoase şi de zadarnice ca şi purpura care înveleşte acest trup care nu mai arenevoie de nici o firimitură de la masa acestei lumi !

Cuvinte inutile ca şi întreaga lui viaţă, cuvinte goale ca şi sufletul acestui om lipsitde toată faptă bună. În sfârşit, trupul îmbrăcat în purpură şi vison se pune în

pământ, nu ca să fie lins de câini, ci ca să fie mâncat de viermi. Coroane de flori şiverdeaţă se îngrămădesc pe mormântul celui care a pierdut coroana slavei cereşti.O piatră preţios scrisă se aşează la capul celui al cărui nume s -a şters din CarteaVieţii. Iar dintre miile care au venit la această paradă a deşertăciunii, nici unuia nu-i trece prin minte că sufletul acestui om e în iad.

Dar de ce fel de îngropare a avut parte Lazăr cel sărac ? Nu de alt fel decât cea aunui câine pe care-l găseşti mort în drum. Municipalitatea are grijă ca aceşti

cerşetori morţi în drum să fie şi ei îngropaţi, nu cumva câinii vagabonzi să-i sfâşieşi să le târască leşul sfârtecat pe străzi, infectând oraşul, însă graba cu care leşul escos afară din oraş şi îngropat mai are încă o pricină întemeiată: trupul chircit, plinde răni şi zdrenţe, ofensează privirea trecătorilor.

Măsurile luate pentru îngroparea lui Lazăr nu-l priveau câtuşi de puţin pe el, ci buna stare a cetăţenilor respectabili. Săracul acesta care fusese o pacoste pentru



oraş cât timp trăise, era o pacoste şi acum, după moarte. Ce lucru neplăcut! Trebuiesă găseşti oameni care să împlinească munca dezagreabilă; şi mai ales, trebuie săscoţi bani să-i plăteşti. A murit un cerşetor: cine-o să-l îngroape ? Pe cheltuialacui? Poate nişte copii iscoditori să întrebe: Cine e ? Prostească întrebare ! Cum săţii minte numele unui sărăntoc ?

Ce mare deosebire în ochii l umii , î ntre aceşti doi oameni! Dar cerul nu punemare preţ pe judecata lumi i, pe laudele sau dispre ţul ei, pe medaliile acordatesau pe oprobr iul publ ic. Judecata oa menilor se întinde doar până la mormânt;de aici încolo, suf letul trece la j udecata cerului . Bogatul cu straiele sale de

purpură s-a dus în iad, iar Lazăr cu rănile sale, în rai.

Şi în iad, ridicându- şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

Poate că, de când s-a născut, acest om şi-a ridicat pentru prima oară ochii! Pe pământ fiind, se uitase numai la el însuşi şi numai la lumea înconjurătoare. De cesă se uite la cer? N-avea altă grijă? Aşa facem şi noi: se roagă omul numai cândajunge la necazuri, de o mie de ori binecuvântate necazuri, care îl fac pe om să-şiridice privirea spre cer !

Dacă bogatul acesta n-ar fi fugit toată viaţa lui de durere, dacă n-ar fi căutat săscape de necazuri veselindu-se strălucit în toată vremea, şi-ar fi ridicat ochii sprecer pe pământ şi ar fi scăpat de iad, unde ridicar ea ochilor nu-i mai e de nici unfolos.

A spus înţeleptul rege: Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei estebună pentru inimă (Ecclesiastul 7, 3). Veselia din toate zilele l-a golit pe bogat defrica de Dumnezeu. Iar când, în sfârşit, în iad şi-a ridicat ochii, a văzut de departe

pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Zice: de departe, însemnând că iadul e departede rai, de sălaşul drepţilor. Avraam, părintele după trup al evreilor, este tot odată,

prin dreptatea sa, părintele tuturor drepţilor care fac voia lui Dumnezeu cucredinţă, smerenie şi ascultare.

Iată- l pe Lazăr în sânul lui Avraam. Ce să însemne acest sân ? Este portul cel plin de pace în care ajung toţi drepţii pe care Dumnezeu îi odihneşte dupăfurtuna înviforată a vieţii pe pământ.

Până la Hristos, cel mai mare drept din toate vremurile fusese dintre evrei Avraam.Ori, pilda era pentru ei. După Hristos s-au ridicat drepţi şi mai mari în împărăţia lui



Dumnezeu. Nu lui Avraam i-a făgăduit Domnul că o să şadă pe un tron, judecândcele douăsprezece seminţii ale lui Israel, ci apostolilor Lui (Luca 22, 30). Cu toateacestea Avraam, coborâtorul din Sem, este cel dintâi vrednic de împărăţia luiDumnezeu (Luca l3, 28), unde se află împreună cu dânsul toţi drepţii, toţi proorocii

batjocoriţi şi ucişi, toţi cei evlavioşi şi toţi plăcuţii lui Dumnezeu. Printre aceştia senumără acum şi săracul, nefericitul Lazăr, care n-a avut parte de altceva în viaţădecât de foame, golătate, boală şi dispreţ. Avraam, Isaac, lacov, losif, Ilie, Elisei,Iov, slăvitul David — iată de ce tovărăşie are el parte acum !

Nici unul din cei aflaţi în acest loc de lumină, pace şi negrăită bucurie, nu aintrat aici prin bogăţiile şi voioşia de pe pământ, nici prin vază, nici prin ştiinţă,nici prin coroană, nici prin domnie, ci numai prin credinţă tare şi prin nădejde,prin ple care în faţa voii lui Dumnezeu, prin răbdare, ori prin pocăinţă la vreme.

Dumnezeu nu caută nici la rang nici la avere, ci la inima fiecăruia, în împărăţia luiintră cei cu suflete regeşti, nu cu coroane; cei bogaţi în milă şi credinţă, nu în banişi pământuri; cei pricepuţi în înţelepciunea lui Dumnezeu, nu a lumii; cei cu inimaveselă nu de chiote şi dansuri, ci de bucuria lui Dumnezeu, cum spune Psalmistul:

Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu (Psalm 83,2).

Ce spune acum păcătosul, când înaintea ochilor săi ridicaţi are această vedere preastrălucită cu Lazăr şezând lângă Avram, acelaşi Lazăr cu al cărui nume elnici n- a vrut să- şi murdărească buzele în vremea vieţii sale ?

Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, f ie- ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să- şi ude vârful degetului în apă şi să- mi răcorească limba, căci mă chinuiesc înaceastă văpaie.

Cu adevărat, nu s-ar putea găsi cuvinte mai grăitoare ca să înfăţişezi grozăviachinurilor unui păcătos în iad. Când îi e foame, omul caută carne şi peşte; cândmoare de foame, se mulţumeşte cu o coajă de pâine care să-i ţină sufletul.

Cât de cumplit e focul în care se pârjoleşte acest bogat dacă el nu cere un cub de

gheaţă, nu o căldare şi nici măcar un pahar, ci doar umbra de apă de pe un degetud!

O, fr a ţilor, de- ar vrea oamenii să creadă că Hristos Domnul nu a venit pe pământ ca să lărgească împărăţia minciunii, sau ca să arate vreun singur lucrumai mult decât este, atunci această singură pildă a Evangheliei Sale ar f i de-



ajuns ca să se mântuie toţi! Vedeţi cum omul acesta, care toată viaţa lui n- a ştiutce- i mila, strigă după milă în focul iadului!

Priviţi acum la voi înşivă, vedeţi-vă pe voi, care nu numai că nu aveţi milă, cisunteţi necruţători! Curând poate veţi striga şi voi după milă ca bogatul acesta, dinlocul unde nici o rază de milă nu străbate, în veci!

Dar Avraam a zis: F iule, adu- ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta,şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.

Şi peste toate acestea, între noi şi voi s- a întărit prăpastie mare, ca cei care voiescsă treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.

Avraam i-a grăit cu blândeţe păcătosului din iad: Fiule, i-a spus; aici se aratădesăvârşita lipsă de răutate a drepţilor din împărăţia bucuriei; dar nu numai atât.

Numindu-l „fiu‖, Avraam i-a adus aminte acestui coborâtor din sine că şi el estedin aceeaşi stirpe, că a avut dinainte atâtea pilde de virtute, atât de la el, strămoşullui, cât şi de la alţi drepţi, şi că de aceea s-ar fi putut salva la vreme din chinurileiadului.

Cât despre cererea păcătosului, n- o poate împlini, şi aceasta din două pricini:

mai întâi, pentru că aşezarea aceasta s-a făcut din judecată dumnezeiască;

apoi, pentru că în lumea de dincolo nu este pod sau cale pe care să se perinde dintr-o parte în alta.

Dacă un păcătos, la rugăciunile Bisericii de pe pământ, e scos de Dumnezeu diniad şi dus în rai mai înainte de Înfricoşata Judecata, este taina lu i Dumnezeuaceasta, pe care nu o poate scruta Avraam.

El doar îi aduce aminte bogatului de odinioară, mai sărac acum decât ultimulcerşetor de pe pământ, că, în vremea vieţii, a avut tot ce şi-a dorit. Dacă, atâtacâtă vreme a fost pe pământ nu şi -a dorit nimic din cer, dacă n-a dat pentr u toatebunătăţile raiului nici măcar o firimitură de pâine, dacă n- a vărsat pentru ele

nici o lacrimă, înseamnă că socotelile au fost generos încheiate în viaţa pământească.

Lazăr însă, care n-a avut în viaţa cea trecătoare decât chin, Lazăr care plângea după bunătăţile cereşti, iată le are acum. Căci a spus Domnul: Fericiţi cei ce plâng, căciaceia se vor mângâia (Matei 5, 4); şi: Voi vă veţi întrista. dar întristarea voastrăse va preface în bucurie (Ioan l6, 20); şi încă: Zic vouă, celor ce astăzi râdeţi, că



veţi plânge şi vă veţi tângui (Luca 6, 25). Înţelegând răspunsul fără împotrivire allui Avraam la prima lui cerere, păcătosul şi-o strigă acum pe cealaltă.

I ar el a zis: Rogu- te părinte, să- l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi,să le spună toate acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.

De unde deodată atâta milă de alţii, atâta grijă pentru mântuirea lor ? Nu estemilă, ci încă o încercare de a-şi uşura, cât de puţin, chinul. Dar acum ni se arată unalt păcat al său: smintirea. Nu numai pentru nemilostivirea către Lazăr a ajuns el îniad, ci şi fiindcă, prin viaţa sa uşuratică, s-a făcut altora pildă rea, pricinuindu-le

pierzarea, deschizându-le drumul spre iad.

Să te faci altora pricină de sminteală, este un păcat grozav. A trage după tine încădere pe alţii este mai de osândă decât a cădea singur. Auziţi ce înfricoşătoare

cuvinte spune Domnul de spre cei ce smintesc pe alţii: Mai de folos i- ar fi dacă i s- ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească peunul din aceştia mici (Luca l7, 2). Se pare că fraţii acestui bogat erau mai tineridecât el, încât el voia întâi ca Lazăr să vină la el şi să -l ierte, apoi să-şi îndrepte şi

păcatul faţă de fraţii lui. Astfel flăcările să-r mai fi domolit, chinul i s-ar mai fiuşurat. Rugămintea făcută lui Avraam era, aşadar, mai mult pentru sine decât

pentru fraţi.

Şi i - a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i

-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă arînvia cineva dintre morţi.

Nici această cerere nu-i poate fi împlinită. Avraam îi dă o lămurire denezdruncinat. La ce bun să- l trimiţi pe Lazăr înapoi pe pământ ca să- i înşiinţezepe oameni ce- i aşteaptă după moarte, dacă li s- a grăit cât se poate de desluşit

prin Moise şi prin prooroci ce trebuie să facă spre a se mântui ? Mii şi mii deoameni s-au mântu it nu prin mărturia celor morţi, ci prin mărturia celor vii.D acă atâţia s-au mântuit pr in as cultarea de Moise şi de prooroci, să facă şi fraţii

tăi la fel.

Degeaba caută bogatul să-şi întărească pledoaria, stăruind: Dacă cineva dintremorţi se va duce la ei, se vor pocăi. Argumentul lui Avr aam de respingere e deneclintit. De ce folos să le fie Lazăr, dacă ei nu ascultă de Moise şi de prooroci ?

Nu L-au văzut pe Dumnezeu şi Moise, şi Isaia, şi Ilie ? Nu în numele luiDumnezeu au spus ei ce au spus ? Deci, dacă fraţii lui nu cred acelora, cum au să-l



creadă pe Lazăr venind dintre morţi ? Căci cine e acest Lazăr ? Cui i -a păsat de elîn viaţă ? Dar poate nici n-au auzit că a murit. Şi, dacă i-au văzut vreodată faţa

plină de bube, cum să-l recunoască acum, strălucind ca un înger ? Când să-i fi auzitvreodată glasul, ca să ştie acum că-i al lui ? Când să fi ascultat povestea vieţii lui,ca să priceapă ceva din ea ? Ar fi putut spune: „E nălucire‖, sau: „E o.fantomă‖,sau: „E amăgire‖ ! Cu ce bine s-a ales Saul de pe urma apariţiei lui Samuel (I Regi28,ll-l4)?

Răspunsul lui Avraam nu i-a fost de nici un ajutor în iad bogatului, dar tocmai deaceea ar putea fi de mare ajutor celor de astăzi care, ca să afle taine cereşti şi astfelsă-şi întărească, chipurile, credinţa, se îndeletnicesc cu chemarea morţilor. Într -adevăr, nu-i cale mai uşoară să scoţi omul din minţi şi să-l arunci în iad.Spiritismul e fugă de lumină în întuneric, e căutarea luminii în întunecime. Cei carecheamă morţii ca să afle adevărul îşi dovedesc necredinţa în Hristos. Dar cum

poate un om cu judecată să creadă ce spune duhul mătuşii sau al vecinului (când n-are cum să ştie nici măcar dacă duhul care vorbeşte e chiar cel invocat!) dacă nucrede ce spune însuşi Dumnezeu ? Cu ce pot fantomele rubedeniilor, şimediumurile, şi toţi vrăjitorii să-şi sprijine cele spuse ?

Hristos Şi - a adeverit cuvântul cu sângele Său şi al miilor de mucenici care şi -audat viaţa pentru acest cuvânt.

Iudeii n-au văzut doar duhul lui Lazăr, fratele Martei şi Mariei, ci pe însuşi Lazăr înviat din morţi, cu trup şi suflet, şi tot n-au crezut, ba chiar unelteau să-l ucidă pe Lazăr (loan l2,l0-ll) ca să nu mai stea mărturie adevărului. Au văzut -o înviind şi pe fiica lui lair, şi pe fiul văduvei din Nain. De ce n -aucrezut ?

Au văzul morţi ridicându-se din morminte la învierea lui Hristos. De ce n-aucrezut ?

În sfârşit, au aflat fără tăgadă de Hristos Cel Înviat, dar în loc să creadă, au plătitstrăjile de la mormânt să aco pere adevărul şi să mintă. Nu ne e destul ca săcredem? Dacă ne mai trebuie încă mărturii de la cei morţi, îl avem pe Avraam,

Lazăr şi pe bogatul păcătos. Sunt martori şi din rai şi din iad, martori verificaţide nimeni altcineva decât de Domnul nostru însuşi, lisus Hristos. Oricine dintrenoi ar vedea cu ochii săi raiul şi iadul, şi ar auzi schimbul de cuvinte dintre Avraamşi păcătos, n-ar putea să-şi creadă ochilor şi urechilor mai mult decât trebuie săcreadă când lucrul se mărturiseşte de Cel Căruia toate tainele îi sunt deschise:Hristos Domnul.



El a văzut şi a auzit tot ceea ce ne înfăţişează nouă în pilda aceasta, şi noi ştimacum adevărul. Dacă l-am fi văzut noi înşine, ne-am fi putut îndoi, luându-l dreptnălucire. Dar a văzut şi a auzit El: Cel care nu poate fi înşelat, nici nu poale înşela

pe alţii.

O, fraţilor, de L-am crede pe El mai mult decât pe noi înşine ! El ne cerelucrul acesta, şi este prima cerinţă a Evangheliei: să-L credem pe El mai multdecât pe noi înşine, să-L credem pe El mai mult decât pe oricine, mai multdecât pe oricine altcineva dintre vii şi dintre morţi.

Nu tot aşa stau lucrurile şi cu o călăuză care le arată călătorilor drumul? Oare nu seaşteaptă ca drumeţii să meargă după dânsul, în loc de a-şi căuta singuri calea,necunoscători cum sunt ? Se vor lua călătorii după vreun înşelător care lefăgăduieşte că-i duce la ţintă pe un drum mai scurt şi mai uşor decât călăuza lor

încercată ?

Hristos Domnul este Călăuza noastră spre împărăţia Sa, a cărei cale ocunoaşte ca nimeni altul. Trebuie să-L credem pe Hristos Fiul, iar nu pe noi, cuochii şi urechile noastre gata de amăgire, cu teoriile noastre pierzătoare.

El, prin Sine, ne-a deschis şi raiul şi iadul, ca să nu ne lăsăm înşelaţi deduhuri şi vedenii îndoielnice.

El a lăsat pe morţi să ne înştiinţeze asupra a ceea ce ne trebuie ca să nemântuim — de faţă cu El, ca să putem cunoaşte adevărul despre cealaltălume.

A lăsat pe morţi să ne predea adevărul pe care trebuie să-l ştim ca să nuajungem la nemilostivirea bogatului ci la răbdarea lui Lazăr, la credinţa şila nădejdea acestuia; ca să nu privim nimic din această lume drept alnostru, ci drept un împrumut pe care ni-l face Dumnezeu, pentru mântuireanoastră şi a celor apropiaţi nouă.

Slăvit şi lăudat fie Domnul nostru lisus Hristos, împreună cu Tatăl şi cu DuhulSfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii verilor.

Amin.



Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură - Bogatul nemilostivşi săracul Lazăr

[Gal. 6,11-18; Lc. 16,19-31].

Pilda despre bogat şi Lazăr arată că aceia care nu au trăit cum se cuvine îşi vor dasea ma de greşeala lor, dar nu vor mai avea atunci putinţa de a se îndrepta.

Ochii lor se vor deschide şi vor vedea limpede care e adevărul. Amintindu-şi că pe pământ sunt mulţi orbi asemenea lor, vor vrea ca vreunul dintre cei morţi să fietrimis la ei, pentru a-i încredinţa că trebuie să trăiască şi să vadă lucr urile doardupă îndreptarul Descoperirii (Revelaţiei) Domnului.

Nici aceasta însă nu li se va da, fiindcă Descoperirea este ea însăşi îndestulătoaremărturie pentru cei care vor să cunoască adevărul, iar pe cei ce nu doresc şi nuiubesc adevărul, nici învierea cuiva din morţi nu va putea să-i înduplece a crede.

Simţămintele acelui bogat le încearcă, pesemne, toţi cei care se mută de aici. Prinurmare, potrivit încredinţării celor de dincolo, care va fi şi încredinţarea noastră atuturor, singura noastră călăuză adevărată în calea vieţii este DescoperireaDomnului. Dincolo însă această încredinţare va fi pentru mulţi prea târzie; aici ar fimai folositoare, dar n-o au toţi.

Să credem, cel puţin, mărturiei celor de dincolo, punându-ne în locul lor. Cei caresunt în chinuri nu mint; părându-le rău pentru noi, ei vor ca ochii noştri să sedeschidă, ca să nu ajungem în locul chinurilor lor.

Despre aceste lucruri nu putem vorbi aşa cum vorbim adesea despre întâmplărileobişnuite: „Ei, o să treacă într -un fel sau altul". Nu, asta n-o să treacă „aşa, cumva".



Trebuie să avem la temelie credinţa cea bună, ca să nu nimerim în loculbo gatului din pildă.

( Sfântu l Teofan Z ăvorâtul, „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din

an‖, Ed. Sofia )



Sfântul Chiril al Alexandriei – Predică la Duminica a 22-a după Rusalii – Tâlcuiri

16, 19: ‖ Un om oarecare era bogat şi se îmbrăca în porfiră şi în vison,veselindu- se în toate zilele în chip strălucit ‖

Ar putea însă să întrebe careva: ―Oare, aşa după cum grăieşte împotrivirea Evangheliei care zice că cel sărac a mers la odihnă, iar cel bogat la osândă, oares- au petrecut şi au fost adevărate aceste fapte, şi s- a dat o răsplată cuvenită

fiecăruia din ei, sau chipul şi simbolul din această parabolă reprezintă judecataviitoare?

Căci ar putea zice acest om, de vreme ce dă numele, chiar a lui Lazăr, s-a petrecutaceasta cu adevărat şi a fost. De ce să nu spună: ―un om sărac oarecare‖, ci săspună ―Lazăr‖. Ca să arate prin acest nume grăit că faptele s-au petrecut cuadevărat.

Către acest om vom spune: Pretutindeni dumnezeiasca Scriptură, spune că judecatava fi după învierea morţilor. Şi nu va fi învierea. morţilor, până când Hristos nu vaveni la noi coborând din ceruri în slava Tatălui, împreună cu sfinţii îngeri. Aşaspune şi preaînţeleptul Pavel: ―Căci Însuşi Domnul după vestirea dată de unarhanghel şi de trâmbiţa lui Dumnezeu se va pogorî din cer. Căci va suna dintrâmbi ţă şi morţii se vor scula, înviind nestricăcioşi în Hristos‖ (Tesal. 4, 16).



Dar încă nu a pogorât din ceruri Judecătorul tuturor, şi nici nu a fost înviereamorţilor. Şi atunci cum să nu fie cu neputinţă de înţeles şi de cugetat că s-a produsrăsplata pentru faptele bune sau rele. Prin urmare este în aşa fel înfăţişată parabolaaceasta, încât ea prezintă cu iscusinţă cele grăite de către Hristos cu privire la bogatşi la Lazăr.

Şi pricina pentru care vorbeşte în felul acesta parabola, este că era un oarecareLazăr pe vremea aceea în Ierusalim, aşa cum afirmă tradiţia evreilor, şi el se găseaîn cea mai mare sărăcie şi boală. Pe el îl pomeneşte Domnul, luându-l ca pildă şiexemplu pentru arătarea mai limpede a lucrului.

Prin urmare, întrucât Hristos nu se pogorâse din ceruri, nu era răsplata a faptelor pentru unii oameni, ci parabola descrie într-un chip şi o icoană (simbol) pe un bogat ce se desfăta în bunătăţi şi lipsit de milă, şi de asemenea zugrăveşte pe un

sărac cuprins de boală (şi face aceasta) pentru ca să cunoască cei ce posedă bogăţialumii acesteia, că de nu vor voi să fie buni, şi de nu-şi vor împărţi averile cu

bucurie, şi de nu se vor îngriji de obştea oamenilor (kinoniki) din care sunt şi ei, şide nu vor voi să ajute nevoile neapărate ale celor sărmani, vor cădea într -o osândăcumplită şi cu neputinţă de scăpat.

Este neapărat de trebuinţă, socot eu, să spunem mai întâi, care a fost pricina şi prilejul care a prilejuit această parabolă, sau pentru arătarea cărui lucru a făurit şi aalcătuit aşa de frumos Hristos parabola de faţă.

Deci Hristos vrea ca să fim împlinitori ai faptelor bune, şi voieşte ca noi să neslăvim cu strălucirea virtuţilor noastre. Căci El voia ca noi să avem dragoste unii

faţă de alţii şi să fim iubitori de săraci, şi să ne luptăm cu bărbăţie pentruosteneli le acestor fapte.

Şi mai cu seamă pentru bogaţii acestei lumi, întocmeşte El îndemnurile de mai sus,şi îi aduce pe ei pe o cale cuvenită şi potrivită sfinţilor. Căci le spune: ―Vindeţi - văaverile şi faceţi milostenie‖. Porunca aceasta este frumoasă, bună şi mântuitoare.

Desigur Hristos ştia prea bine, că nu stă în puterea oamenilor din popor şi dinmulţime să poată împlini cele poruncite. Căci mintea omenească este întotdeaunaslabă spre a săvârşi faptele cele grele şi anevoioase. Dar fiind El bun şi iubitor deoameni, a cugetat şi inventat (epinoise) o modalitate de a le veni în ajutor. Aceasta

pentru ca nu cumva sărăcia veşnică şi de nelepădat, să se dea bogatului de aici dinlumea aceasta, şi pentru ca osânda veşnică să nu fie primită şi luată de cătredesfătările vremelnice de aici.



Hristos le spune - ― Dacă nu puteţi răbda să vă lipsiţi de bogăţia cea iubitoare de plăcere, şi nu puteţi suferi să vindeţi toate averile voastre în întregime, şi să ledaţi celor nevoiaşi, cu toate că vă străduiţi să fiţi bineplăcuţi celor săraci, atuncispune El, faceţi - vă pe voi pri eteni ai lui Mamona cel nedrept.‖ Adică faceţi cabogăţia voastră să nu fie numai a voastră, ci întindeţi m

â na şi celor nevoiaşi (tis

deomenis). Înduraţi - vă împreună cu cei bolnavi, mângâiaţi (paramitisaste -consolaţi) pe sfinţii care iubesc sărăcia, pentru ca ei să slujească lui Dumnezeunetulburaţi. Acest lucru nu va fi pentru noi, fără de nici o răsplată. Atunci când neva lipsi bogăţia pământească, când vom fi ajuns la capătul vieţii, atunci ne vomface părtaşi ai nădejdilor lor, şi ai mângâierii date acestor sfinţi de către Dumnezeu.

Căci Dumnezeu fiind bun îi va tămădui şi le va da puteri celor ce au fost bolnavi şisuferinzi în această viaţă, şi care cu evlavie au purtat povara cea grea a sărăciei.

Acest lucru îl sfătuieşte şi preaînţeleptul Pavel, acelor oameni ce se află în bogăţie,spunând cu privire la cei nenoriciţi: ― Prisosul vostru să se îndrepte spre lipsa lor ‖(II Cor. 8, 14). Dar aceasta înseamnă că el nu poruncea altceva nimic decât ceea cespune Hristos: ―Faceţi - vă prieteni ai lui mamona cel nedrept ‖ (trad. Bibi. Nicod.―faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă‖). Hristos arată că este aducător denenorocire şi de foc [nestins, a nu vrea şi a nu suferi să faci aceasta aşa, şi de aceeane grăieşte nouă - parabola de faţă: ―Era odată un om bogat foarte‖.

Iar, aici priveşte şi ia seama cu amănunţime la cuvintele Mântuitorului nostru, carene arată multă înţelepciune, în parabola de acum. Căci deşi ar fi putut să spună:―Cutare era un om bogat‖ ca despre Iov, totuşi n-a zis aşa. Ci Hristos l-a numit închip simplu un om bogat, însă a pomenit numele săracului.

Ce trebuie luat seama şi băgat de seamă aici? Bogatul este lipsit şi fără de nume,înaintea lui Dumnezeu, ca unul ce a fost fără de milostivire. Căci Dumnezeu aspus odată prin glasul Cântăreţului de Psalmi, cu privire la oamenii ce nu se tem deEl: ,,Nu îmi voi aminti de numele lor pe buzele mele ‖ (Ps. 15).

Precum spuneam, săracul era numit cu numele său de limba lui Dumnezeu, însă

vedem că bogatul nu acordă nici o băgare de seamă lucrurilor care sunt neapărattrebuincioase (sufletului). Căci ce spune cu privire la el Hristos: ―se îmbr ăca în

porfiră şi vison‖ (visonul era un în foarte fin şi nu o blană).

Adică el se străduia să fie frumos îmbrăcat în haine foarte de preţ. Săracul însă eraaruncat înaintea porţii, apăsat de boală şi de sărăcie şi nu era învrednicit de nici oluare în seamă. Căci nimeni nu-i purta de grijă şi n-avea milă de el, şi căuta spre a



se sătura cu cele nefolositoare şi care cădeau de la masa bogatului. Pe deasupra eramuncit şi de o boală cumplită, şi ―câinii venind îi lingeau rănile‖.

Iar aceasta o făceau nu spre a-i pricinui vreun rău, după cât e posibil, ci oarecumfiindu-le milă de el şi îngrijindu-l. Căci cu limba lor îşi opresc tămăduindu-şi şi

bolile bolile lor ca şi cum şi-ar şterge şi curăţa vătămarea lor şi şi-ar unge cu grijărănile. Iar bogatul care era mai crud chiar decât fiarele, lipsit de milă şi nemilostivşi se dovedea că este plin de toată neomenia.

16, 22: ― Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a muritşi bogatul şi a fost înmormântat şi în iad, ridicându- şi ochii, fiind în chinur i, el avăzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui ‖

… Dar nu (a murit) în felul acesta Lazăr, ci a plecat din lume însoţit de toată

purtarea de grijă, şi cu nădejdile cele mai bune. Căci plecarea de la stările noastreomeneşti, este o îndepărtare de la dureri şi întristări, pentru cei ce au nădejde de laDumnezeu. Şi aşa ceva ne-a învăţat şi Solomon zicând: ― Ei par în ochii celor fărăde minte că au murit, şi este socotit un rău plecarea lor, iar îndepărtarea de lanoi e socotită o nimicire a lor. Dar ei sunt în pace şi nădejdea lor e plină denemurire ‖ (Int. lui Sol. 3, 2).

Căci li se dă lor mângâiere deopotrivă de mare cu suferinţele lor, şi poate răsplataeste mult mai mare decât durerile lor. Întrucât Hristos a grăit: ―Turna-se-va însânul vostru măsura bună, îndesată, clătinată

şi cu vârf ‖ (Lc. 6,38). De aceea:

― Lazăr a fost dus de sfinţii înger i în sânul lui Avraam, iar bogatul a mur it , zice, -şi a fost îngropat ‖.

Fiindcă moartea este pentru acel care a fost aspru şi lipsit de milă, îndepărtarea detrup. Bogatul a mers de la desfătare la osândă, de la slavă la necinste, de la luminăla întuneric.

(Din „Comentar la Sfânta Evanghelie de la Luca‖, Sfântul Chiril al Alexandriei,Edi tur a Peler inul Român, Oradea 1998)



Mitropolitul Augustin de Florina – Predică la Duminica a XXII-a dupăRusalii - Bogatul nemilostiv şi Săracul Lazăr - Ce este iadul?

―…. ca să nu vină şi ei în acest loc de chin‖ (Luca 16,28)

E xistă o altă lume ? Iată, iubiţii mei, uriaşa întrebare pe care o pune astăzi SfântaEvanghelie.

M-am dus odată într -un sat şi acolo m-au întrebat: Cine a venit din lumea cealaltă?Oare a înviat cineva, ca să ne spună ce se întâmplă dincolo?... Dar ce credeţi, ceicare cer să vadă un mort înviind, şi dacă acesta va învia, îl vor crede? Mă îndoiesc.

Nu neg faptul că nu este o mică dovadă învierea unui mort. Dar există alta ş i mai

puternică. Şi mii de morţi să învieze din mormânt, nu sunt dovezi care să-ţi închidăgura. Pentru că sunt oameni. Eu o singură dovadă o consider de necombătut. Pe ceaamintită astăzi de Evanghelie şi mai presus de orice altă dovadă şi argument şidocument. Şi aceasta este Sfânta Scriptură.

Sfânta Scriptură nu a spus niciodată vreo minciună; nu s-a găsit în paginile ei vreogreşeală. Cuprinde cuvintele lui Dumnezeu. A spus-o Hristos: „Cerul şi pământulvor tr ece, dar cuvin tele Mele nu vor trece ‖(Matei 24,35).

Eu aşadar, fraţii mei, nu aştept să învieze un mort din mormânt, nici să -miîntărească credinţa omul de ştiinţă X sau Y. Îmi este suficient şi binecuvintez peSfânta Treime pentru că ne-a dat această carte mică, Evanghelia, ca să o avem

povăţuitoare în viaţa noastră, far în întunecimile sufletului. De aceea, este unnefericit acela care nu citeşte Evanghelia şi mai nefericit acela care o citeşte, dar nuîncearcă să o împlinească. Aşadar, sfătuiesc şi rog: nici o casă fără Evanghelie!

Sfântul I oan Gură de Aur zice: „Unde este Evanghelia, diavolul nu se apropie!‖.



*** Nemuritoarea Evanghelie ne asigură şi de faptul că există altă lume. O propovăduieşte Vechiul şi, în principal, Noul Testament. Există iad, există rai! O propovăduieşte pretutindeni, o spune şi astăzi prin pilda bogatului şi a lui Lazăr.

Iată ce istoriseşte! Este ştiut. Ce zice? Se aud glasuri. De unde? Bogatul strigă din iad. Iad? - Veţi zice: Vai, vai!…

- Să vă spun, fraţii mei. Eu astăzi nu am venit să predic. Când aseară am citit pericopa, am zis: Ah, de-aş fi într -o peşteră din Sfântul Munte, să mă mântuiascăDumnezeu, să nu merg şi eu în iad!Pentru că şi eu, ca un păcătos, vreau să nuexiste iadul. Dar din nefericire există! După cum există noapte, există şi iad. Şi aţi

auzit ce a discutat bogatul din iad cu dreptul Avraam din rai, acolo unde s-a dus şisăracul Lazăr. Ne spune Evanghelia astăzi.

Vede bogatul pe Lazăr în acele măreţii şi-l roagă pe Avraam pentru puţină răcoare.Cu neputinţă, răspunde Avraam. Cere atunci un dar pentru cei cinci fraţi ai săi. Săînvieze Lazăr din morţi, să se ducă să le spună să se pocăiască, pentru ca să nusfârşească şi ei în iad. Zice Avraam:

„Au pe Moise şi pe prooroci‖ (Luca 16,29), au Sfânta Scriptură. - Nu, zice bogatul; dacă va avea loc o înviere din morţi, vor crede.

- Nu, zice în sfârşit Avraam. Dacă nu cred în Sfânta Scriptură, chiar dacă arînvia cineva din morţi, tot nu vor crede.

***Vedem aşadar doi bogaţi. Pe unul în inima iadului, pe altul (Avraam) în inimaraiului. Cum se întâmplă asta? Erau diferiţi. Unul îşi închidea poarta, altul odeschidea. Unul era neîndurător, altul era îndurător. Daţi-mi bogaţi ca Avraam!Dacă am fi avut astfel de bogaţi, n-ar mai fi existat vorba despre săraci. Dacă

păşeşti pe drumul lui Avraam, vei merge direct în inima raiului. Dacă păşeşti pedrumul celu i nemi lostiv, vei merge în inima iadului .

- Şi ce este acest iad?, veţi întreba. - Îmi cereţi părerea mea? Nu are valoare. Să ne sprijinim iarăşi pe Sfânta Scriptură.Ce spune ea despre acest subiect? Prin imagini, pilde, exemple, într-un limbajalegoric şi metaforic, ni se creează o idee despre groaznicul iad.



În puţine cuvinte: iad = foc, mare de foc, lac arzând; foc, care deşi arde, nuluminează. Iadul este întuneric, iadul este scrâşnirea dinţilor. Vor clănţăni din fălci.Iadul va fi foame şi sete de veşnicele bunătăţi; cei din iad ― vor flămânzi ca uncâine ‖ (Psalmul 58, 7 şi 17), vor fi ca şi câinii flămânzi.

Iad – va să zică – loc al mirosului greu, din cauza necurăţiei oamenilor. Dacămormintele sfinţilor noştri, când le deschideau, izvorau bună mireasmă – noicredem în cinstitele moaşte –, oasele păcătoşilor vor avea un miros greu.

O, voi, care cheltuiţi atâţia bani pe parfumuri, gândiţi-vă că într -o zi acest trup va fiizvor de o nedescrisă rea-mirosire. Iadul înseamnă obezi insuportabile.

Iad – nu v-am zis încă nimic – este locul unde nu răsare floarea care se numeştenădejde. Toţi, şi criminalul, şi ucigaşul, şi tâlharul, şi condamnatul, şi întemniţatul,trăiesc cu nădejde. Nădejde, tu niciodată nu-l laşi pe om! Dar acolo, în iad, nu mai

există nădejde de întoarcere şi de îndreptare. Zile, săptămâni, luni, ani, veacuri,milenii vor trece. Dar niciodată iadul nu va avea sfârşit.

Un exemplu. Care este cel mai mare munte din Grecia? Olimpul. Trei kilometriînălţime. Închipuiţi-vă acest munte ca fiind din nisip subţire, ca şi nisipul dinSahara, şi o cioară venind la fiecare o mie de ani şi luând în ciocul său un fir denisip. Sau imaginaţi-vă un ocean. Şi la fiecare mie de ani, trecând un înger şi luândo picătură de apă.

Câte mii de ani trebuie să treacă până va veni ultima clipă când cioara va lua

ultimul fir de nisip, iar îngerul ultima picătură de apă? Şi totuşi clipa aceea va veni.Să fiţi siguri. Însă nu va veni niciodată clipa în care îngerul va spune: ―Iadul a luatsfârşit‖.

O, dacă ar fi cu putinţă să ajungă la urechile noastre glasurile celor ce se chinuie îniad, ce am fi auzit? Plângere şi ţipăt mult s-a auzit jos, în „valea lui Iosafat‖ (Ioil 3:2). Ce strigă ei? Un cuvânt, fraţii mei, pe care aici în lume să nu-l spuneţi. Este

păcat. Care cuvânt? „Blestem‖, „Blestem‖, „Blestem‖!… Dar ce blesteamă?

Vor spune: Picioare, care în zilele de duminică alergaţi la cluburile drăceşti, lagolfuri şi la teatre, şi nu aţi călcat în biserică, să fiţi blestemate. Mâini, care nu aţifăcut semnul crucii cu grijă, normal şi corespunzător, cu rugăciunea „DoamneIisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul!‖; mâini care nu aţi datmilostenie, mâini care aţi lovit, mâini care aţi pălmuit, mâini care aţi ucis, mâinicare aţi lucrat împotriva Sfântei Evanghelii, mâini care aţi lovit pe mamă şi pe tată,să fiţi blestemate! Urechi, care ore în şir v-aţi întins să ascultaţi toate lucrurileruşinoase; urechi, care v-aţi astupat ca să nu auziţi propovăduirea Evangheliei;



urechi păcătoase, să fiţi blestemate! Şi voi, ochilor, care în loc să priviţi cerul,stelele, sfintele icoane, v-aţi deschis pentru păcat şi v-aţi făcut magneţi ai iadului,să fiţi blestemaţi! Limbilor, care n-aţi spus nici măcar un „Slavă Ţie,Dumnezeule!‖,limbi care aţi bârfit, aţi vrăjit, v-aţi certat; limbi, care v-aţi mişcatspre a huli pe Dumnezeu, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Sfinţi, să fiţi

blestemate!

***O, fraţii mei! Aceste cuvinte le veţi asculta? Vă veţi pocăi? Ce veţi face astăzi?Dacă luaţi hotărârea cea bună, bucurie îngerilor, bucurie în cer, bucurie SfinteiTreimi. Dacă însă nu vă veţi pocăi, o, atunci să fiţi siguri că va veni o zi, cea dinurmă zi, în care îngerul Domnului va striga pentru noi: „Săvârşitu-s-a‖. Pentru că„este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea judecata‖ (Evrei 9,27).Vom muri ca să mergem la Judecată.

În sfârşit, vă fac o urare: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace, şi răspunsbun la Înfricoşătorul Scaun de Judecată a lui Hristos― (Sf. Liturghie).

Mă rog ca noi toţi, atunci când va veni ceasul cel din urmă, să ne pecetluim viaţacu cuvintele tâlharului:― Pomeneşt e- mă Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta‖(Luca 23,42).

Amin.

(Sfânta Biserică a Sfântului Atanasie – ―Ghefiras‖ – Tesaloni c, 30.10.1960)



Mitropolitul Augustin de Florina – Predică la Duminica a V-a a lui Luca – Lazării

„ Era un sărac pe nume Lazăr …‖ (Luca 16, 20)

Iubiţii mei, este cunoscută pilda pe care am auzit-o în Evanghelia din Duminica deastăzi… Să explicăm toată Evanghelia de astăzi? Ne-ar trebui mult timp. De aceea,din toate imaginile pe care le prezintă pilda, vom explica doar una. Vom vedea,cum trăia săracul Lazăr în această lume de aici.

***Lazăr era un om nefericit. Asupra lui se abătuseră multe nenorociri. Priviţi-le.Lazăr era mai întâi de toate sărac. Nu avea nici moşii, nici bani, nici casă.

Şi alţii sunt săraci. Dar aceştia sunt sănătoşi. Se duc unde vor, lucrează, îşi primesc plata sau salariul şi trăiesc. Desigur că nu trăiesc ca bogaţii. Dar trăiesc acceptabil.De ce nu şi fericiţi? Când cineva e sănătos, atunci o bucată de pâine, câtevamăsline şi o ceapă le mănâncă cu poftă. Când însă este bolnav, atunci şi cele mai

bune mâncăruri i se par lipsite de gust. Aşadar, Lazăr pe lângă sărăcie avea şi boala.

Desigur că şi alţii sunt săraci şi bolnavi. Dar au rude şi prieteni, oameni care seinteresează de ei şi nu-i lasă fără îngrijire, hrană şi medicamente. Dar Lazăr nu eradoar sărac şi bolnav. Era şi cu totul singur. N-avea pe nimeni care să-i arate atenţie.



Dar iarăşi va spune cineva: Şi alţii sunt săraci, bolnavi şi singuri pe lume. Da. Darei trăiesc în cartierele sărace, într -o mulţime de oameni nefericiţi. Şi văzând cănenorocirea îi îmbrăţişează pe toţi aceşti oameni, simt o oarecare mângâiere înnenorocirea comună. Săracii au o compătimire unul faţă de celălalt şi o solidaritate.

Dar Lazăr nu se afla printre săraci. Era în apropierea unui palat. Acolo trăia un bogat. Trăia şi se desfăta de toate bunătăţile vieţii. Cele mai alese mâncăruri, celemai alese băuturi, cele mai scumpe haine, cele mai luxoase mobiliere, cele maitalentate cântăreţe şi dansatoare… Nimic nu-i lipsea. Cu orice dorea se desfăta. Casă-şi facă chefurile, cheltuia fără milă. Din cele pe care le cheltuia ar fi putut săfacă o cantină şi să hrănească zilnic un întreg cartier de săraci. Ar fi putut săzidească un spital, să-i adune pe săracii bolnavi şi să-i vindece. Ar fi putut să facămulte lucruri bune. Dar el nu a făcut niciunul. Era neîndurător, aspru, lipsit deomenie. Lazăr era ca un lepădat la poarta palatului bogatului. Bogatul intra şi ieşea

din palat, îl vedea pe Lazăr într -o stare mizerabilă, pe câini lingându-i rănile,topindu-se zilnic ca ceara, de durere şi de nenorocire, şi bogatul nici o privire decompătimire nu i-a aruncat niciodată. Nu-i păsa de nenorocirea lui Lazăr. Cusiguranţă s-o fi bucurat când Lazăr a murit. Pentru că i s-a curăţat curtea deneplăcutul fenomen…

Ştiţi cu cine s- a asemănat Lazăr în faţa palatului bogatului nemilostiv? Situaţialui Lazăr era cea a unui înfometat în faţa unei mese pline de toate mâncărurile. Celînfometat priveşte mâncărurile, dar i se interzice să le atingă. Una este să moarăcineva de foame într-un loc pustiu, unde nu există nimic, şi alta să moară înt r-unloc plin de bunătăţi. Una este să moară cineva de sete într -un pământ pustiu şi fărăde apă, unde nu există picătură de apă, şi altceva să moară lângă un izvor cu apăîmbelşugată, pentru că un om rău stă deasupra izvorului şi-l păzeşte şi nu-i permiteomului însetat să bea puţină apă şi să-şi stingă flacăra setei, care-i arde celedinlăuntru. Într -o astfel de situaţie se afla Lazăr.

Sărac, bolnav, singur, abandonat, Lazăr stătea înaintea palatului unui bogat,care nu- i dădea nici o bucată de pâine, nici un pahar cu apă. Iată de ce bogatula fost aruncat în i ad. Şi dacă n- ar fi existat iad, pentru astfel de bogaţi ar trebui

să se facă un i ad, zice Sfântul Ioan Gură de Aur , a cărui Liturghie o ascultăm în fiecare duminică.

***

De atunci, iubiţii mei, de când Hristos a zis această pildă, au trecut douăzeci desecole. Dar Lazării continuă să existe şi astăzi în această lume a nedreptăţii şi a



nemilostivirii. Câţi nu mor zilnic în toată lumea de foame! Câţi bolnavi rămân pedinafar a spitalelor, fără medici şi medicamente! Câţi n-au fost aruncaţi afară dincasele lor şi câţi n-au fost părăsiţi de copiii nemilostivi!

Voi aminti doar un exemplu.Într -un sat, nu foarte departe de F lori na, era unbătrân nefericit. Copiii îl părăsiseră, se duseseră în străinătate şi nu-i trimiteau

nici o scrisoare. Bătrânul nu mai putea să mai lucreze. Căzuse la pat. Nimeni nucăuta la el. Nimeni nu- şi întorcea capul să vadă dacă trăieşte sau dacă a murit.Un om milos, care observase că trecură zile de când nu mai ieşise din casă, s-adus, a intrat înăuntru, dar nu a putut să înainteze. Toată casa era murdară.

Bătrânul era căzut la pat, acoperit. Abia mai respira… şi asta cu greu. Omulmilos a deschis ferestrele, ca să iasă afară duhoarea, l -a ridicat, l- a curăţat, l -aluat şi l -a dus la azilul din F lori n a. Şi să fi fost numai acest bătrân…

Iată un Lazăr, iată mulţi nenumăraţi Lazări. Ah! Voi care aveţi bani şi-i aruncaţi icişi colo şi trăiţi ca bogatul cel nemilostiv din Evanghelie, opriţi-vă puţin dinchefurile voastre şi gândiţi-vă la Lazări. Înduraţi-vă de ei şi ajutaţi-i. Înfricoşaţi-văde iadul cel veşnic. Nu uitaţi, că „pe cel neîndurat H ristos îl va osândi cu ateii ‖.



Părintele Constantin Galeriu - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii -Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaţi şi dreptmăritori creştini ai Sfintei Biserici a Domnului nostruIisus Hristos,

După cuviinţă sfântă, cuvântul cel dintâi e al dumnezeieştii Evanghelii; iar nouă secuvine doar cuvânt din cuvântul lui Dumnezeu.

Zis-a Domnul pilda aceasta:―Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toatezilele în chi p s trălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plinde bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului, iar câiniivenind îi lingeau bubele lui. Şi a murit săracul; a fost dus de către îngeri însânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad,ridicându- şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazărîn sânul lui. Şi strigând a zis: Părinte Avraame, fie- ţi milă de mine şi trimite pe

Lazăr să- şi ude vârful degetului în apă şi să- mi răcorească limba, căci rău măchinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, ţi -adu aminte: Ai primit



cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr pe cele rele. Acum aici el se mângâie, iarătu te chinuieşti. Iar peste toate acestea, între noi şi voi s- a întărit prăpastieadâncă, încât cei care voiesc să treacă de aici la voi, să nu poată, nici cei deacolo să treacă la noi. Iar el a mai zis: Rogu- te, dar, părinte, să- l trimiţi în casatatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună şi lor acestea, ca să nu vină şi ei înacest loc de chin. I - a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Ela zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor

pocăi. Şi i - a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci , nu vor credenici dacă ar învia cineva din morţi‖ (Luca 16, 19-31).

Iubiţilor, parabola aceasta o ascultăm în fiecare an; o ştiu mai toţi cei carecercetează dumnezeiasca biserică. în calendar citim despre Bogatul nemilostiv şisăracul Lazăr. Şi ne rugăm ca în fiecare an să ne lumineze Dumnezeu pentru că şialte, gânduri şi cuvinte, mai noi şi mai adânci, poate, să ne învrednicească să vă

împărtăşim.

Prima parte a parabolei zugrăveşte o imagine a lumii de aici – de atunci şi deastăzi, căci de la cădere mereu sunt şi bogaţi, şi săraci; şi bogaţi care uită de săraci,şi săraci care uită de Dumnezeu; dar, din fericire, şi bogaţi care nu uită de săraci. în

parabola de faţă, iată, un om bogat – în înţelesul acestei lumi, sărmanul de el – ,îmbrăcat în purpură şi în vison, stofe scumpe din vremea aceea. Şi odată cuacestea, mesele lui atât de încărcate. Tragic era însă că în mijlocul atâtor belşuguride hrană, nu lua aminte că la poarta lui (în acele locuri unde este căldură mare, şivara şi iarna) zăcea tot timpul un sărac, anume Lazăr; care, vai lui, nici adăpost nuavea.

Mântuitorul înfăţişează aceste două lumi: a bogatului, cu oaspeţii lui, cu fraţii lui, probabil, şi cealaltă, a lui Lazăr. Şi, semnificativ, bogatului nu-i spune numele. Numele întotdeauna dezvăluie persoana, firea, avutul tău lăuntric.

Gândiţi - vă: când îngerul vesteşte întruparea şi naşterea Fiului lui Dumnezeu,cum îi spune Maicii Domnului? ―îi vei pune numele I isus ‖, şi tâlcuieşte: ―pentrucă Acesta va mântui pe poporul Său de păcate‖. Deci Iisus înseamnă mântuitor.

Numele descoperă ceea ce eşti, ceea ce eşti chemat să fii. Cel bogat, sărmanul, nuare nume în Evanghelie. O, Doamne, te îngrozeşti! înseamnă că există nume carese identifică doar cu obsesia mâncării şi a băuturii.

Dar sărmanul de la poartă, lepădat, dispreţuit, are nume. Cu înţeles ne spunedumnezeiasca Evanghelie, pentru că numele este Lazăr, care înseamnă în



limba ebraică Dumnezeu ajută (El Azar). Deci îl dezvăluia pe el în taina firii lui,a sufletului, a conştiinţei lui. Conştiinţa lui se identifică, era una cu numele lui,

pentru că el credea că Dumnezeu îl ajută; şi simţea aceasta, în sărăcia lui. Aici euna dintre taine. El se află într-o asemenea sărăcie încât s-ar fi mulţumit doar cufirmiturile care cădeau de la masa bogatului; şi nici pe acelea nu le avea. în schimb,aveau milă de el câinii. De bună seamă, câinii erau hrăniţi de-a binelea, pentru că îl

păzeau pe bogat. Dar nu ajungeau firmiturile la el; doar mângâierea câinilor, carese dovedeau mai milostivi decât omul. El însă nu blestema; nu-l blestema nici pe

bogat, nu-şi blestema nici ―destinul‖, cu atât mai mult nu-L blestema peDumnezeu. Nu e uşor să te afli sărac, să vezi pe cineva îmbuibat şi înţolitîmpărăteşte, iar tu nici de firmituri să nu ai parte de la masa lui; să te afli înzdrenţe, vara şi iarna, zi şi noapte, să stai acolo, ca-n gunoi; şi în dispreţul lumii săte rogi, să-I mulţumeşti lui Dumnezeu; şi starea aceasta să o primeşti dreptmângâiere. Cum zic Părinţii: ―Facutu-s- a ţie ocara celorlalţi drept cinste‖. Aici

sunt stări de limită, de hotar. Cine poate să ajungă acolo nu e departe de împărăţialui Dumnezeu.

Şi Lazăr n-a fost departe de împărăţia lui Dumnezeu. Scriptura spune că, adormindLazăr, a fost luat de îngeri şi dus în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, dardespre el se spune doar atât: ―...a fost îngropat‖.

Iată că mai înconjurată de slavă e săvârşirea din viaţă a lui Lazăr, a celui care asimţit de-a lungul suferinţei lui ajutorul, mila lui Dumnezeu! Doamne, să încerci înadâncul tău mila lui Dumnezeu, în sărăcie! Dar oare sfinţii când erau chinuiţi de

păgâni, înspăimântător – cu fiare înroşite şi căngi sfâşiindu-le trupul, sau aruncaţiei înşişi în foc – cum preamăreau pe Dumnezeu? Ce se petrecea cu ei? Era maimult chiar decât suferinţa lui Lazăr. Cu certitudine că, din adânc, din ultimaadâncime, din locul de tâlc al suf letulu i cu Dumnezeu, i radia puterea, ajutorul(Domnul ajut ă – era numele lui ), mil a, lumina divină care este mai presus decâttoate bogăţiile lumii.

Pentru că bogăţiile lumii te hrănesc şi au rostul lor, dar nu-ţi dau veşnicia. Tu le poţi însă transforma. Aici este taina: poţi transforma bunătăţile lumii în căi

spre veşnicie. Tot ce este zidit, creat, nu e veşnic, e trecător. Au sesizat înţelepţii:o bucată de pâine este materie; dacă mă îndop cu ea, şi văd în ea viaţa mea,totul, atunci eu trăiesc în materie, în ce este muritor. Dar când bucata de pâine odau ce lui flămând, atunci calea pâinii mele spre cel flămând este calea spreîmpărăţia lui Dumnezeu. Ea devine atunci cale a veşniciei.



Lazăr, cu certitudine, prin încrederea pe care o avea în Dumnezeu purta în elarvuna veşniciei. Scriptura este simplă, dar de o simplitate dumnezeiască.

Numele lui descoperea viaţa lui.

Iată bunăoară cum tâlcuieşteSfântul Grigorie Teologul despre sora lui,Gorgonia: ―Sunt convins că tu eşti acum într - o stare mult mai bună decât starea

văzută în care erai mai înainte‖. Parcă ar fi spus: Lazăre, starea în care te afliacum, e neînchipuit, negrăit mai luminoasă şi mai bună decât starea în care te aflaicând trăiai la poarta bogatului. Şi adăugă Sfântul Grigorie despre sora lui: ―Tuasculţi glasul celor care se veselesc, tu vezi bucuria îngerilor, odihnă cerească,slavă dumnezeiască şi, mai mult decât toate, strălucirea celei mai curate, celeimai perfecte lumini, în care se scaldă Preasfânta Treime, ce nu se mai răpeştespiritului. Căci acesta nemaifiind legat şi răpit de simţuri, poate privi şi pricepecu totul Treimea Cea care pătrunde sufletele noastre şi Soarele Dumnezeirii‖.

Sfântul Grigorie vorbea, dezvăluind o asemenea taină, după întruparea Fiului luiDumnezeu, Care ne-a revelat Treimea, plinătatea descoperirii. Mântuitorul spunedoar atât: că a mers Lazăr în sânul lui Avraam şi bogatul a fost îngropat. Aceasta este prima parte a Evangheliei: imaginea lumii de aici .

Dar, deodată, Mântuitorul ne dezvăluie chipul, lumea, imaginea de dincolo de ţărmul acesta; cheamă privirea noastră de acum pe ţărmul veşniciei. Deci fostul bogat, sărmanul (şi noi putem să fim în starea lui), aflându-se singur şi în chinuri – pe care Mântuitorul le numeşte focul nestins, întunericul cel mai dinafară, plânsulşi scrâşnirea dinţilor, vierme neadormit (toate imagini ale lumii de dincolo, alesuferinţei, ale Gheenei) – spune că vede departe , în sânul lui Avraam, pe Lazăr.

Dar ce înseamnă ―în sânul lui Avraam‖? Sfântul evanghelist Luca, din a căruiEvanghelie face parte parabola, scrie genealogia Mântuitorului până la Adam,Evanghelia sa adresându-se neamurilor, în timp ce Sfântul apostol şi evanghelistMatei, a cărui Evanghelie se adresa poporului evreu, are genealogia până laAvraam, precum citim: ―Cartea neamului lu i I isus Hr istos, fi ul lu i David, fi ul l ui

Avraam. Şi Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut

pe Iuda şi pe fraţii lui...‖ (Matei 1, 1-2). Observaţi, sânul lui Avraam este sânulneamurilor din care însuşi Mântuitorul Şi-a tras trupul Său; iar Lazăr era cuîntreagă această lume în sânul lui Avraam; cu toţi descendenţii de la Avraam pânăla Hristos şi, încă mai adânc, cu toţi cei pe care îi istoriseşte Sfântul Luca. Deciaceasta înseamnă sânul lui Avraam: sânul din care însuşi Fiul lui DumnezeuS-a întrupat; pentru că Maica Domnului, ea însăşi era din această seminţie.



Şi atunci, deodată se dezvăluie două lumi. E imaginea aceasta atât de bogată, asânului lui Avraam, a tuturor neamurilor, a celor care pregăteau întruparea Fiuluilui Dumnezeu. Or Lazăr se afla în mijlocul ei, el care a invocat: Doamne, ajută-mi!Cu această conştiinţă a ajuns în sânul lui Avraam; nu a rămas singur. în timp ce, înaceastă lume, la poarta bogatului, doar câinii îl mângâiau, dincolo are parte de

bogăţia tuturor neamurilor lui Hristos, rudenia lui Hristos. Doamne, ce dezvăluire,ce adânc de taină şi de frumuseţe descoperă Evanghelia!

Luaţi aminte, când îi vede pe Avraam, pe Lazăr şi pe toţi înaintaşii, sărmanul bogatcheamă: ―Părinte Avraame!...‖. Ce taina ni se descoperă aici? Că plecând pesteţărmul acesta, nemuritorului din tine i se deschid orizonturi mult mai adânci decâtcele pe care le ai, de bună seamă, aici. Dacă aici te-ai şi înmormântat, în mâncare şiîn băutură, toată viaţa, care este orizontul tău atunci? Sau să luăm lumea afacerilor

– dacă rămâi numai în ea, dacă nu preschimbi afacerile tale în tot atâtea căi către

Dumnezeu şi către semenul tău, atunci eşti îngropat; eşti îngropat de viu. Pe câtăvreme suf letul – şi al celui sărac, şi al celui bogat – este dumnezeiesc, nemur itorşi, nemuritor fiind, i se deschid orizonturi negrăit mai largi.

Vedeţi, Mântuitorul ne spune despre fostul bogat, că el vedea. Era în văpaie, darvedea departe pe Avraam, pe Lazăr. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte:adâncul din noi, sufletul nostru, fiinţa noastră lăuntrică, ea nu- şi pierdesimţurile, înţelegerea; dimpotrivă, graniţele, hotarele minţii, ale cunoaşterii şiale inimii, ale iubirii, se deschid mereu, se deplasează în nemărginire. Pentru că

a şa a fost creat omul, după chipul lui Dumnezeu şi în perspectiva infinitei

asemănări cu El. Atunci – zice Ioan Gură de Aur – deodată, tu,cu sufletul tău, şivezi, şi auzi, iar picioarele tale se mişcă, şi în toate părţile ţi se deschid căile vieţiişi - ţi aduci aminte, mai ales, de tot trecutul tău.

Iubiţilor, vă spuneam că nu numai Sfinţii Părinţi, nu numai revelaţia dumnezeiască,ci şi oamenii care caută află (a zis Mântuitorul: ―Căutaţi şi veţi afla!‖).

O doamnă doctor din Elveţia , femeie credincioasă, s-a ocupat de-a lungul anil orde cei readuşi la viaţa din moartea clinică. Din mărturiile făcute de aceşti

oameni ea a făcut următoarea sesizare adâncă: o asemenea persoană, care amurit clinic (nu şi fiziologic, deci a fost la hotar), este întâmpinată de o luminănegrăită, iar cei care văd lumina aceea nu mai vor să se întoarcă la viaţă (şi

părintele Nicolae Bordasiu şi - a istorisit, în acest sens, propria experienţă). Şiauziţi, mai ales acest cuvânt: ―în această lumină trăită, trăieşte omul pentruprima oară ceea ce ar fi putut anume să fie‖.



Adică îţi vezi taina sufletului, fiinţa ta cea mai adâncă, proiectul tău, structura.

La temelia fiinţei oricărui om şi a oricărei existenţe stă proiectul , iubiţilor, aceastaeste marea descoperire a ştiinţei, care vine în întâmpinarea dumnezeieştii revelaţii.Căci, întâi Scriptura a spus:― Să facem om după chipul...‖; chipul este proiectul, iarasemănarea este neîncetată desăvârşire a proiectului în infinitul asemănării cuDumnezeu. Or ce spune această descoperire? în lumina care îi întâmpină pe ceicare cad, în urma unui accident, în aşa-numita moarte clinică, deodată ei îşi vădadâncul, structura, proiectul. Iar în proiect se descoperă ceea ce eşti şi ceea cetrebuie să fii.

La acel dar, la acea structură, la acel plan dumnezeiesc care este în tine, mereu săfii atent şi aşa să te împlineşti, cum se împlineşte o catedrală din proiectul care afost odrăslit pentru ea. Mărturiseşte doamna Elisabeth Kübler Ross că cei care au

fos t aduşi din această moarte clinică văd lumina, şi - şi văd întreg trecutul lor, totceea ce trebuia să facă şi n- au făcut.

Ei bine, din această perspectivă îl vedem acum pe cel bogat, şi prin el ne înţelegem pe noi şi înţelegem ce înseamnă lumea de dincolo, cum se dezvăluie tainasufletului din plânsul, din suspinul lui: Avraame, Avraame, eu mă aflu în chin, învăpaie! Lasă- l pe Lazăr, care e în sânul tău, să- şi înmoaie degetul în apă, să mărăcorească. Rău mă chinuiesc în văpaia aceasta.

Iată, deci, întreaga viziune pe care o are, şi strigătul lui către Lazăr, pe care îldispreţuise. O, Doamne, să ne gândim fără preget: în împrejurările noastre, dacăvreun nefericit strigă la noi după ajutor şi nu luăm aminte la strigătul lui, nu cumvatocmai la acesta să ne vedem nevoiţi să apelăm, când vom fi pe celălalt tărâm,

precum bogatul la Lazăr, pe care l-a dispreţuit.

Şi atunci, răspunsul lui Avraam: ―Fiule, câtă vreme ai trăit tu aici, ai avut celebune (cât vor fi fost ele de bune dacă l-au dus la foc?), iar Lazăr cele rele (cât vorfi fost ele de rele dacă l-au dus în sânul lui Avraam?). Acum tu te chinui, iar el semângâie.‖

I ngăduiţi să relatez experienţa unui creştin din Moldova, care adună oile satului. Acest ţăran – Neculai îl chema – în fiecare primăvară aduna oile satului, făceastân ă şi încheia contract. Se învoia la primărie şi peste ceea ce cerea – un bănuţ,

faină de păpuşoi (mălai) şi celelalte – mai ad ăugA şi două mieluşele. Totdeaunaîn contractul lui figurau şi două mieluşele. Toamna, când întorcea el oi le dinnou pe la casele oameni lor , la gospod ării, i se dădeau cele două mieluşele. Iar el,



sărmanul, le dădea, la rândul lui, de pomană. Dar de ce două mieluşele, vă veţiîntreba? Un nepot deal lui, când se afla moş Neculai la hotarul de t recere înlumea de dincolo, l - a întrebat ce era cu cele două mieluşele şi de ce numai două,negreşit. Atunci, moş Neculai i - a spus taina: tatăl lui fusese argat la un boier, şi

boierul, zgârcit foc (foc – adică vrednic şi el de văpaie, sărmanul), şi

- a călc

at peinimă şi, la nunta lui Neculai, i - a dat în dar o mieluşea. A murit boierul, iar tatăllui moş Neculai, care-i fusese argat, l- a văzut că într - un fel de arătare pe boier,cum, asemenea bogătaşului, ardea în flăcări. Dar în chinul lui, din când încând , vedea mieluşeaua pe care o dăduse cadou la nuntă. Şi mieluşeaua aceea seducea la un iezer departe, intra în iezer, se îmbiba de apă, venea deasupra lui şise scutura ; şi - l răcorea biata mieluşea. Apoi iar pleca până la iezerul de departe,din nou venea, se scutura şi - l răcorea. Atunci, iată ce- a zis tatăl lui Neculai:dacă boierul ar fi dat nu una, ci două mieluşele, atunci ele ar fi făcut cuschimbul: când era una să- l răcorească, cealaltă s- ar fi pregătit la iezer să facă

la rândul ei lucrul acesta. De aceea moş Neculai, cu înţelepciune, dăruiatotdeauna două mieluşele.

Iubiţilor, atunci a mai adăugat Avraam: ―Fiule, prăpastie adâncă e între noi şi voi,încât dacă ar dori cineva să treacă dintr -o par te în alta, nu poate ‖.

Care- i prăpastia aceasta? O tâlcuiesc dumnezeieştii Părinţi, îndeosebi Sfântul Maxim Mărturisitorul: este prăpastia săpată adânc de egoismul meu, deadorarea mea de sine şi de adorarea bunătăţilor trecătoare, pământeşti, caredevin mormântul meu dacă nu fac din ele cale spre veşnicie. Căci nu era atât

prăpastia între nefericitul bogat şi Lazăr din sânul lui Avraam, cât prăpastia întrenoi şi Dumnezeu; prin neiubire, prin închiderea în sine ca într -un mormânt. Omărturisesc Părinţii şi o repetăm mereu: păcătosul nu cade din braţele luiDumnezeu, dar se închide în sine ca într-o groapă. Aceasta este prăpastia, pe carenumai iubirea şi lumină divină o pot surpa. Acestea două pot surpa prăpastiile.

Şi se înfiripă un alt dialog acum: ―Rogu- te, dar, părinte, să- l trimiţi în casa tatăluimeu, căci am cinci fraţi, să le spună şi lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest locde chin .‖ Ştim răspunsul lui Avraam: ― Au pe Moise şi pe prooroci ‖. Dar avem aici

încă o predică a nefericitului bogat: el descrie nu numai starea de dincolo, ci el îşiaruncă privirile şi dincoace, spre lumea noastră; încât, deodată, Evanghelia îţideschide aripile spre lumea de dincolo şi spre lumea de aici.

Nefericitul bogat privea de dincolo aici, la fraţii lui, la noi; pentru ca să ne chemeşi pe noi să ne întindem aripile, să privim de aici dincolo, în lumea lui şi în lumealui Lazăr, în lumea sfinţilor. El se gândeşte la fraţii lui, poate la fraţii alătur i de care



petrecuse în ospeţe, temându-se ―să nu vină şi ei în acest loc de chin‖. El negreşit îivedea cum petreceau în stricăciuni, în adorarea de sine, în închiderea lor ca într -unmormânt. Se gândeşte cu dragoste la ei, deci se trezeşte milă într -însul şi aproapecă se roagă lui Avraam pentru ei.

Să reţinem cele două orizonturi: nefericitul privea la noi ca noi să putem privi la el.Dacă el, bogatul, se gândea la fraţii lui, înţelegem oare cum se gândesc sfinţii lanoi?

Ce înseamnă toate acatistele, bunăoară, prin care îi invocăm pe toţi sfinţii, princare simţim că cerul este atât de bogat? Şi sânul lui Avraam – lumea împărăţieilui Dumnezeu, care este, iată, începând cu Hristos, Biserica; şi, odată cu sfinţii,

părinţii noştri, moşii şi strămoşii noştri, iubiţilor! Deschidem larg porţile minţiişi ale inimii, şi mulţi dintre noi simţim cum ne călăuzesc aceşti înaintaşi ai

noştri.

Lumea de dincolo nu zace, nu stă în nemişcare, în neatenţie. Să-ţi deschizi atunciaripile!… Sunt două aripi, iubiţilor, cu care omul e înzestrat de Dumnezeu,după chipul Său: lumina şi iubirea. Dumnezeiescul apostol şi evanghelist Ioanspune în prima lui epistola: ―Dumnezeu este lumin ă şi nici un întuneric nu esteîntru El ‖ (I Ioan 1, 5); şi ―Dumnezeu este iubi re ‖ (I Ioan 4, 16). Lumina şi iubireadivină sunt aripile cu care Dumnezeu ne- a înzestrat, ca să privim aici şi de aicisă putem privi dincolo.

Şi, Doamne, ce luminos, ce dumnezeiesc este acest cer al credinţei, aldescoperirilor dumnezeieşti! – în care nimic nu este blestemat, în care nu eşti opritsă aduni aici bucată de pâine şi banul tău muncit cu sudoare; dar să faci din ele cheiale împărăţiei cerurilor şi să trăieşti cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii prin aceastălumină şi iubire dumnezeiască. Pentru care i-a spus Avraam nefericitului bogat:―...Nu- i nevoie. Să asculte de Moise şi de prooroci!‖. Să asculte, da! în esenţaînvăţăturilor lui Moise, odată cu cele zece porunci, erau cele două porunci aleiubirii, din Vechiul Testament: iubirea de aproapele, pusă la Levitic 19, 18: ― Săiubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine‖, şi iubirea de Dumnezeu, la

Deuteronom 6, 5: ― Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, dintot cugetul tău, cu toată puterea ta, cu tot sufletul tău‖.

Deci să asculte de Moise şi de prooroci, căci dacă de aceştia nu ascultă, chiar dacăar învia cineva din morţi, n-ar crede. Şi, într -adevăr, cât de slabi suntem noi încredinţă! Iată, nu a înviat Hristos?! Şi, din nefericire, atât de mare e numărul celorcare nu cred în El. De ce? Hristos a înviat, dar ca să crezi în învierea Lui



trebuie să înviezi şi tu. De aceea a înviat Hristos, ca să înviem şi noi. Să simţi învierea încă de aici.

Tragedia necredinţei e tragedia morţii. Suntem morţi în păcatele noastre. Iartragedia nefericirii nu se poate în nici un chip vindeca decât prin înviere; înviereade aici; prin iubire divină şi lumină divină. Să simţim, iubiţilor, acest chip, această zest re, această structură, acest proiect dumnezeiesc în noi, plecând de la adânculdin noi, de la chipul lui Dumnezeu din noi, spre chemarea asemănării, care esimbioză adâncă de har dumnezeiesc, de lumină divină şi iubire divină asuf letulu i nostru nemur itor.

Îngăduiţi mărturia unui scriitor, care e mărturia fiecăruia dintre noi: ―O, permanenţă a sufletului meu, identitate de sine cu sine însuşi, din tot timpul şi pentru totdeauna!‖. Fiecare gândiţi-vă acum, şi tineri, şi bătrâni. Nu simţim noi,

iubiţilor, sufletul nostru, identitatea cu noi înşine? Parcă ne vedem: copilaşi,adolescenţi, tineri, maturi, trecuţi prin şcoli, prin greutăţile vremii, apoi anii: 40,60, 80… şi de atâtea ori s-a primenit acest trup, cum spun învăţaţii; celulele mereus-au primenit, iar eu acelaşi am rămas. Ei bine, aşa cum am lepădat mereu ceea cee trecător în mine, dar a rămas substanţa sufletului meu pe care o simt de ani dezile aceeaşi, tot aşa, la acel moment, la acel prag, eu lepăd ultima parte trecătoare amea, şi sufletul meu deodată îşi deschide aripile în lumină şi iubire divină . Şi,dacă eu m-am împărtăşit din cuvântul Evangheliei, care spune: “Cel ce vacrede în Mine, de va şi muri, viu va fi”, în Hristos eu îmi simt viaţa. Gândiţi-vă: vinul de la masa bogatului, de s-ar fi gândit bietul de el, vinul acela, în Hristos,nu devine sânge divin? Să-l fi transformat el, bietul, dăruindu-l. Şi pâinea s-o fioferit sărmanilor ca împărtăşanie, iar vinul ca sânge divin. Iată cum bunurileacestei lumi devin căi ale împărăţiei.

Voi toţi, cei de faţă şi de pretutindeni, sunteţi ca nişte înviaţi. De aceea, rugaţi - văşi mărturisiţi împreună cu Simeon Noul Teolog, care spune:

―O, Doamne, Duhul Tău dumnezeiesc îl simt suflând în mine, sălăşluindu-Se înmine; luminându- mă mă umple de strălucire şi mă reface întreg. Şi -mi simt,

Doamne, de aici f ir ea mea, cas ă învechită a mea, o simt înnoită, şi trupul meu – o minune, o taină! – devine templu al Tău, al luminii şi iubirii. Şi o spunaceasta, taina aceasta necunoscută celorlalţi, necunoscută celor împătimiţi,necunoscută celor lumeşti, necunoscută iubitorilor de slavă, necunoscută celormândri , necunoscută celor furioşi, necunoscută celor răzbunători, necunoscutăiubitorilor de trup, iubitorilor de argint, celor pizmaşi, celor bârfitori, celor

făţarnici, celor lacomi de mâncare, celor ce mănâncă pe ascuns, beţivii şi



desfrânaţii, flecarii, bârfitorii, batjocoritorii, nerecunoscătorii de binefacerile primite, grăitorii de cuvinte urâte, trândavii, celor care nu se îngrijesc de pocăinţă, necunoscută celor ce nu plâng, celor nesupuşi, celor ce se împotr ivescşi le place cearta de cuvinte, celor vie ţuitori numai pentru ei, necunoscutălăudăroşilor; dar cunoscută –

această taină, arvună

a învieri i – celor care ştiu,

Doamne, să se roage ţie, care Te iubesc pe Tine, şi prin Tine îi iubesc pe toţiceilalţi, şi nu osândesc, şi nu judecă, şi nu - şi întinează, nu- şi otrăvesc limba şibuzele lor cu răutăţile şi veninul lumii acesteia. Şi prin pocăinţă ei îşi plâng

păcatele, îşi curăţă inima, se bucură de cuvintele Tale şi ajung de aici laîmpărtăşirea de lumina Ta divină‖.

Şi, plecând de aici, se înalţă mereu în lumina cea fără de ani şi pururea fiitoare aTa, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, cu Maica Ta sfântă, cu Lazăr şi cu toţi sfinţii.

Amin.



Arhim. Teofil Pârâian - Predică la Duminica a 22-a după Rusalii - Bogatulnemilostiv şi săracul Lazăr

În viaţa aceasta ne pregătim locul de dincolo: raiul sau iadul

Să ne mărturisim credinţa, dar să nu smintim

Prea Cuvioşi Părinţi, iubiţi credincioşi, în Sfânta Evanghelie de la Luca, în legătură

cu intrarea biruitoare a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, se spune - între altele -că atunci când Domnul era aproape de Ierusalim, la coborâşul Muntelui Măslinilor,ucenicii Lui îl lăudau cu glas mare pentru minunile pe care le-au văzut şi strigauzicând: „ Bine este cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şislavă întru cei de sus!‖ (Lc. 19, 38).

Auzind aceste cuvinte de laudă, unii dintre fariseii care erau în mulţime au zis cătreDomnul Hristos: „învăţătorule, ceartă- ţi ucenicii … ―. Şi Domnul a zis celor cedoreau să înceteze lauda lui Dumnezeu: „ Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga‖

(Lc. 19, 39).

Înţelegem din aceste cuvinte ale Domnului că sunt lucruri care trebuie spuse, suntadevăruri care trebuie mărturisite, sunt cuvinte care nu trebuie tăcute, că avemdatoria să ne angajăm într -o lucrare de preamărire a lui Dumnezeu, de răspândire alucrurilor bune, să fim gata să mărturisim adevărul şi să înmulţim binele cucuvântul şi cu fapta.



Tot în Evanghelia după Luca, în legătură cu vestirea cea bună adusă dreptuluiZaharia, pe când el se găsea în templul din Ierusalim şi tămâia spre slujba luiDumnezeu, îngerul Gavriil i s-a arătat şi a vestit că soţia lui, Elisabeta, pe careZaharia o ştia stearpă, urma să-1 nască pe Sfântul Ioan Botezătorul. DreptulZaharia, auzind această veste, s-a mirat şi a avut o îndoială în suflet şi chiar a ziscătre înger: „ După ce voi cunoaşte eu aceasta? ‖ (Lc. 1, 18)

Atunci îngerul Gavriil i-a spus: „ Eu sunt îngerul Gavr ii l, cel ce stau pur ur iînaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să- ţi binevestesc ţie acestea. Iată, veirămâne mut până când se vor împlini acestea, pentru că n-ai crezut cuvintelormele, care se vor împl ini la timpul lor ― (Lc. 1, 19-20).

Iată, iubiţi credincioşi, o împrejurare în care omului i se cere să fie mut. O situaţieîn care s-a ajuns pentru îndoială, pentru necredinţă - „Iată, vei rămâne mut… ―. Cu

alte cuvinte, chiar de ar mai vrea să vorbească, nu mai poate. „Pentru că n-ai crezutcuvintelor mele, care se vor împlini la vremea lor… ‖ De ce vei rămâne mut ? Casă nu răspândeşti necredinţa. Ca să nu răspândeşti îndoiala, ca să nu bagi însufletul altora vreun gând care ar săpa la temelia mulţumirii lui, ar săpa latemelia lucrării lui. Tu nu crezi, dar, până când o să vezi, nu- ţi vei mai puteamărturisi necredinţa.

Suntem în faţa a două situaţii deosebite, în faţa unei împrejurări în care ni se ceresă vorbim, să spunem, să lăudăm pe Dumnezeu şi alta în care ni se cere să tăcem,să amuţim. Cele care aduc necredinţă şi îndoială trebuie să le tăcem, iar pe celecare aduc credinţă şi întărire să le spunem, să le răspândim.

Ce anume s-a spus, în pilda, despre bogatul nemilostiv şi despre omul sărac?Fiecare-şi ducea viaţa lui aşa cum ne ducem fiecare dintre noi viaţa noastră. Ştiţi dece, iubiţi credincioşi? Pentru că viaţa nu se trăieşte prin comparaţie, nu se trăieşte

prin asemănare, fiecare are viaţa lui. Nu poţi ieşi din viaţa ta, ca să duci viaţa altuiaşi nici altul nu poate ieşi din viaţa lui, ca să ducă viaţa ta. Fiecare are viaţa lui, pecare i-a dat- o Dumnezeu prin părinţii care 1- au adus în această lume, viaţa pecare şi -a croit-o el.

Oamenii mai învăţaţi vorbesc despre o „ memorie cosmică ―, adică despre o mintecare le cupr inde pe toate şi care vine la vreme şi ne spune: Uite ce-ai făcut atunci,ce-ai zis atunci. Aşa cum ne spunem şi noi, unii altora. Dar este şi o carteînăuntrul nostru, o carte a vieţii noastre, în care se scriu lucrurile pe care le

facem şi care ne fac ceea ce suntem până în clipa de faţă; totul se scrie în noi.



Nu-i totuna că ai citit o carte bună sau rea şi că ai uitat-o. Pentru că chiar dacă aiuitat cartea pe care ai citit-o, de pe urma ei tot ţi-a rămas ceva, a intrat în însăşicompoziţia ta. De acee a e de mare însemnătate ce facem. E de mare însemnătatece gândim. E de mare însemnătate ce citim. E de mare însemnătate ce ascultăm. Se vorbeşte de o întinare a minţii, de o întinare a ochilor, de o întinare a auzului

prin lucruri care nu sunt folositoare, curate. Lucrurile acestea nu rămân numai înochi, în minte, în auz, în pipăit, ci rămân în noi înşine, în sufletul nostru, ne facceea ce suntem noi.

Iubiţi credincioşi, Bogatul acela nemilostiv şi săracul Lazăr îşi duceau fiecare viaţa lor. Unul sedesfăta şi altul stătea necăjit, dar răbdător şi supus voinţei lui Dumnezeu. Aşa afost dintotdeauna în viaţa aceasta şi toată lumea zice că sigur e cu putinţă până lasfârşitul lumii să fie şi bogaţi şi săraci.

Cei doi oameni din pildă s-au dus în lumea cealaltă, în aceea în care mărturisim noicând zicem: „ Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului… ‖ şi că Domnul Hristoscel ce s-a înălţat la cer „ iarăşi va să vie să judece viii şi morţii. ..‖şi când zicem: „răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos să cerem‖. Mărturisim căeste o lume mai presus de lumea aceasta pe care o vedem şi pe care o simţim şi -ncare trăim, în lumea cealaltă lucrurile nu mai sunt aşa cum sunt în lumea aceasta, ciîn mod schimbat: bogatul ajunge la rău, în iad; săracul a ajuns la bine, în rai.

Pentru lucrurile acestea nu există, iubiţi credincioşi, nici o dovadă, ci dovada va ficând se vor împlini. Aşa a spus şi îngerul bine-vestitor către dreptul Zaharia: „Cuvintele mele se vor împl ini la vremea lor ‖. Deci, ceea ce am auzit noi astăzi înSfânta Evanghelie se va împlini la vremea sa. Fiecare vom ajunge să ne convingemde aceste lucruri, dacă nu suntem convinşi, numai când ne vom întâlni cu ele. Şiatunci nu vom mai putea zice că n-a fost aşa. Dar, dacă n-avem destulă credinţă, ar fi bine să rămânem muţi, să nu ne arătămnecredinţa, pentru că, zice sfântul Pavel în epistola către Timotei: „ cuvântulnostru va roade ca şi cangrena ―.

Ştiţi ce păcat mare e sminteala şi îndoiala? Dacă ne gândim la ceea ce a spusDomnul Hr istos: „ iar cel ce va sminti pe unul din aceştia mai mici care cred în

Mine, mai bine ar fi de el să- şi lege o piatră de moară de gât şi să se arunce înrâu ‖ (Mt. 18, 6), mai bine ar fi să moară mai înainte de a răspândi sminteala,

pentru că sminteala rămâne şi după ce nu mai este omul care face sminteala.

Aici ne pregătim locul din lumea cealaltă



Bogatul (din pildă) îi cerea lui Avraam să-1 lase pe Lazăr să-i potolească setea.Răspunsul lui Avraam ne interesează acum în mod deosebit. A zis aşa: „ între noişi voi mare prăpastie este [e vorba de depărtarea între rai şi iad, între fericire şinefericire], e o distanţă mare.

Aici doar ne pregătim locul din lumea cealaltă. Cuvintele acestea: „ între noi şi voimare prăpastie este ―, se potrivesc şi pentru viaţa pe care o trăim noi. Toţi oamenii

buni sunt depărtaţi de oamenii răi. Toţi oamenii cumsecade sunt depărtaţi deoamenii care nu sunt cumsecade, chiar dacă trăiesc împreună. Sunt de multe ori înaceiaşi familie. Nu se potriveşte soţul cu soţia, nu se potrivesc părinţii cu copiii, nuse potrivesc fraţii între ei. De ce? Pentru că între unii şi alţii e mare prăpastie.

Ce fel de prăpastie? Să ştiţi că nu vin toţi oamenii la fel în lumea aceasta: unuladuce o moştenire rea, altul una bună; din părinţi, din bunici, aduc în lumea aceasta

o moştenire. Talanţii pe care îi dă Dumnezeu în existenţa lor. Şi această stare cucare vine omul, îl desparte de la început pe unul de celălalt.

Şi zice câte cineva: „ Mă, parcă nu-s fraţi ăştia ―. Şi totuşi sunt fraţi. Dar unuladuce o moştenire rea, din străfunduri de existenţă, şi altul aduce o moştenire bună,tot din străfunduri de existenţă. Dar nu-i numai atâta. Omul trăieşte, fiecare într -unfel, fiecare învaţă ceva: o meserie, o învăţătură şi cu ceea ce face, se face şi el pe elînsuşi. Şi iarăşi se face distanţă între oameni.

Bunătatea unuia, răutatea celuilalt, îi desparte pe unul de altul. Pentru că omul efiinţa care gândeşte. Mai ales gândurile-i despart pe oameni, în viaţă nu-i aşa, ca lasocoteli, că 2 plus 2 totdeauna fac 4, că 4 fără unu totdeauna-i 3. Nu-i aşa! Cifiecare om gândeşte cu gândurile lui, fiecare om are mai întâi viaţa care a trăit-o şiapoi înţelegerea la care ajunge. Şi de aceea nu se pot oamenii înţelege unii cualţii, pentru că nu au toţi acelaşi fel de viaţă şi fiecare are viaţa lui şi viaţa îi

formează gândirea şi după această gândire îşi formează viaţa, că este o legăturăîntre ceea ce gândeşte omul şi ceea ce face, şi apoi între ceea ce face şi ceea ce

gândeşte.

Smerenia şi dragostea reduc distan ţele (prăpăstiile) dintre noi

Ce-i întâi, gândul sau fapta? Câteodată-i gândul, câteodată-i fapta. Şi fapta pregăteşte gândul şi gândul pregăteşte fapta, şi aşa se face că „ între noi şi voi mare prăpastie este ―. Oamenii care se potrivesc între ei înseamnă că au cam acelaşi modde viaţă, s-au silit cam la fel, s-au supus voinţei lui Dumnezeu, întrebarea este: cum

putem, în această lume, să desfiinţăm distanţele dintre noi? Că în lumea cealaltă,



prin puterile omului nu se mai poate face nimic, dar în lumea aceasta se poate. Cese poate? Ce ne leagă între noi, şi ce ne desparte.

Ne despart răutăţile, adică oamenii buni cu cei răi nu pot fi laolaltă, chiar dacă sesilesc. Omul cel bun îl îngăduie pe celălalt, îl ajută, dar oamenii răi nu suferănimic, n-au nici un fel de îngăduinţă, sunt gata numai să dărâme în jurul lor ca să

poată trece ei să-şi facă drum.

Se întâmplă de multe ori că omul face răul, dar gândeşte că face binele. Gândiţi -văla aceia despre care spune Sfânta Evanghelie că va veni vremea când cei ce vă vorucide să creadă că aduc slujbă lui Dumnezeu. Auziţi, iubiţi credincioşi, că omul,care omoară pe cineva, să creadă că aduce slujbă lui Dumnezeu! Cum putem oaresă ieşim din distanţele acestea? Cum să înlăturăm prăpăstiile acestea, să nu mai fie

bogaţi de înţelepciune şi săraci de înţelepciune? Să nu mai fie bogat de rele şi sărac

de bine? Să fie toţi săraci de rele şi bogaţi de bine? La aceasta nu se poate ajungeuitându-ne spre cer sau dorind numai.

Eu am călătorit cu nişte prieteni de-ai mei de câteva ori şi aşa bine ne-am înţeles, pentru că fiecare dintre noi căuta să facă cum doreşte celălalt. Ei se credeau în programul meu şi eu mă credeam în programul lor. Asta înseamnă să treci pestedistanţe, peste prăpăstii. Să ai această dorinţă de a face binele pentru altul; înfamilie de pildă: soţul să se gândească mereu la fericirea soţiei, soţia mereu lafericirea soţului; copiii la bucuria părinţilor; părinţii la bucuria copiilor, şi atunci sedesfiinţează distanţele.

Dar dacă fiecare spune că numai el are dreptate, că el ştie, că celălalt trebuie săasculte, că celălalt trebuie să se supună, atunci distanţele (prăpăstiile) nu sedesfiinţează. Sigur că sunt situaţii când cel cu experienţă porunceşte, cel cu mai

puţină experienţă se supune. Gura iadului, după Sfântu l Gr igor ie Sinai tul , esteneascultarea, nesupunerea, răzvrătirea. Şi smerenia e poarta raiului.

Ei, vedeţi, iubiţi credincioşi, care-i începutul? O încercare de a se lăsa omul unuldupă altul, nu ca să faci rău, ci ca să faci bine. Şi apoi, mergând în smerenia care-i

mai presus decât lumea aceasta, spune tot Sfântul Grigori e Sinai tul în F il ocaliavol.7, că smerenia- i mai presus de lumea aceasta şi dacă ne silim să avemsmerenie, trecem mai presus de lumea aceasta, ajungem în împărăţia dragostei,care-i i ubire. Dar să ştiţi că şi cei care iubesc, până la urmă tot numai cu cei careiubesc se pot uni într-un gând curat.



Se spune în Pateric că un cuvios a fost întrebat: „ De ce fugi de noi?‖ Şi el a zis: „Pentru că cei din ceruri sunt mii şi milioane şi au aceiaşi voie, iar oamenii aumulte voi şi nu pot sta cu oamenii care- s feluriţi. Dumnezeu ştie că vă iubesc dela starea mea, dar nu pot fi cu toţi - şi cu unul care vrea bine şi cu unul care vrearău şi mai bine stau cu Dumnezeu care vrea tot binele ―.

Se spune că săracul Lazăr a fost rugat de către bogat să meargă pe pământ să spunăcum e dincolo, pentru ca oamenii să se îndrepte, mai ales cei din casa lui, ca să numeargă la rău. Răspunsul e foarte semnificativ: „ Au pe Moise şi pe prooroci, săcreadă în ei ‖.

Luaţi aminte, că n-a zis Domnul Hristos de pildă: «Au Evanghelia şi Apostolul, săcreadă, ci au pe Moise şi pe prooroci». De ce? Pentru că pilda a fost spusă pânăcând Evanghelia nu se răspândise în lume şi Domnul Hristos nu se putea referi la

ceva de viitor, ci s-a referit la ceva din vremea aceea. Să creadă în cele pe care leaveau ei până atunci.

Noi avem mult mai mult decât cele din vechime. Avem Evanghelia, avemînvăţătura Sfinţilor Apostoli, avem învăţăturile Sfinţilor Părinţi.

Să credem în ele şi atunci va veni şi vremea când, crezând în ele, ne vom schimbaspre bine, vom putea aduce mărire lui Dumnezeu ca apostolii, care cu glas tare

preamăreau pe Dumnezeu, chiar dacă vor mai fi farisei dintre aceia care vor maizice: „învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii‖. Aceia nu-s vrednici să vorbească, nu-svrednic să spună ceva, şi de aceea, noi să ne ţinem calea de a preamări peDumnezeu prin sfintele slujbe, de a preamări pe Dumnezeu prin rânduielile SfinteiBiserici.

Iar dacă avem îndoială, dacă suntem gata să răspândim relele şi spurcăciunile,atunci să rămânem muţi, aşa cum a fost sortit să rămână mut, o vreme scurtă, şiDreptul Zaharia.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, prin rugăciunea Maicii Preacurate şi ale tuturor

sfinţilor, să ne întărim în gânduri bune, să ne întărim în dorinţa de a sporibinele, în dorinţa de a curma relele din noi.

Să ne ajute Dumnezeu să desfiinţăm distanţele dintre noi, să dorim fiecare bineleceluilalt, întru aceasta să se preamărească Dumnezeu, care este unirea tuturor,spre fericirea noastră, aici pe pământ, spre fala lui veşnică şi spre fericirea ceaveşnică în care nădăjduim să ajungem, după ce vom trece din viaţa aceasta.



Amin!

( Din ―Credinţa lucrătoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an‖,Arhim. Teofi l Pârâian)



Părintele Gheorghe Calciu - Predică la Duminica bogatului nemilostiv

―Lazăr n-a făcut nici un bine, pentru că n-a putut să facă bine. El doar a stat cuumilinţă la poarta bogatului rugând pe Dumnezeu şi acceptând toată suferinţasa fără să cârtească. Bogatul n-a făcut nici un rău, dar nici bine n-a făcut. Elmânca şi se veselea, dar din fărâmăturile de la masă lui nu dădea săracului Lazăr.

A nu face bine este un păcat. Linia aceasta care desparte binele de rău este aşade subţire ca un fir de aţă invizibil. Trebuie să fii foarte atent. Degeaba spui : eunu fac rău, dar nu fac nici bine; nu mă interesează ce face altul, îmi văd de

treaba mea, sunt cinstit, merg bine, am bani la bancă, mi-am cumpărat case…

Dar n- ai făcut nici un bine, nu te- a mişcat suferinţa celuilalt. Nu te-a mişcat sădai în dar lui Dumnezeu, nu te-a mişcat să legi rana celui căzut, nu te-a mişcat săcercetezi pe cel de la spital sau pe cineva bolnav în casă. N -ai zis nimănui: eşti unom bătrân, hai să te duc eu la spital sau la doctor! Ai stat, ai trecut ca un lemn printoată lumea aceasta, o viaţă întreagă şi tu crezi că firul acesta, subţire ca o zare, te-adespărţit pe tine de cel rău. Şi nu este adevărat. Toată această viaţă a ta ai fost de

partea cealaltă a firului care separă binele de rău.

Pentru că spun Sfinţii Părinţi aşa: răul nu are fiinţă, el este numai înlocuireabinelui, căci acolo unde binele nu se face se instalează răul. Dacă n-ai făcut bine,atunci ai făcut rău, să ştii, pentru că trăim într -o lume nebună, de suferinţă, derăzboaie, de dureri, de crime, de sărăcie.

Foarte bogată este America şi noi suntem oarecum bogaţi. Dar sunt şi mulţi săraci,vedeţi câtă lume săracă este? Nicăieri nu am văzut aşa mulţi cerşetori cum vedeţi



în America. Am fost în Europa, am colindat, dar n-am văzut atâţia cerşetori,homless sau nebuni care să umble pe străzi, să doarmă iarna, să îngheţe şi să moarăchiar pe străzi. Pentru că există în America ceva care ţine de bogat, de omulcăruia i - a rodit ţarina. Toată ţarina Americii noastre este foarte roditoare, mărefer nu numai la pământ, mă refer la mintea americană; creierele pe care leaduc din alte părţi sunt foarte roditoare, fac tot felul de lucruri, dar toate le fac

pentru viaţa aceasta. Nu se gândesc la Dumnezeu. Omul de rând se gândeşte, darcei de sus nu se gândesc la Dumnezeu, pentru că sunt copleşiţi de mulţimearoadelor. Îşi fac hambare tot mai largi, miliardele cresc parcă ar creşte în copaci,cheltuielile cresc… dar lipseşte ceva. Lipseşte ceea ce a spus Mântuitorul: că nuau adunat întru Hristos . Cine nu adună în Hristos, risipeşte.

Mai bine să fii sărac, dar să aduni întru Hristos, decât să fii bogat şi să intri îninfern, fără nici un fel de ajutor. Pentru că numai faptele bune te însoţesc dincolo,

în lumea cealaltă. Faptele bune, pe care le-ai făcut ori nu, te judecă pe tine. N-ai să poţi să te judeci acolo, n- ai să poţi să zici: Doamne, stai că mai este unul mai răudecât mine, sau altul a făcut altceva mai rău. Pentru că în faţa lui Dumnezeu nueşti decât tu singur. Nu mai există alt preot Gheorghe, numai eu sunt. Adică

Dumnezeu nu mă judecă în comparaţie cu altul, pentru că fiecare răspunde pentru faptele lui şi nu răspunde altul pentru fapta mea.

Nici averea nu te aruncă in iad, nici sărăcia nu te aruncă in rai, ci modul în car e leadministrezi, modul în care le pui în raport cu Dumnezeu şi cu semenii tai‖.

(din: Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. ―A sluji lui Hristos înseamnăsuferinţă‖ , Editura Boni faciu, 2009)



Părintele Sofian Boghiu – Cuvânt la pilda bogatului nemilostiv şi a săraculuiLazăr

Viaţa noastră pământească este adeseori închisă ca sub o boltă întunecată. Privimîn sus, privim în jos, la stânga, la dreapta şi nu vedem parcă nici o spărtură princare să întrezărim ceva din lumea de dincolo. Navele cosmice care au străbătutacest univers fizic nu au văzut decât materie. Aristotel definea şi el cerul ca pe unuriaş cristal care închide universul nostru aici, aşa încât nu putem şti ce estedincolo. Aşa credeau cei vechi.

Dar iată că în Evanghelia de astăzi, Mântuitorul ne spune Parabola bogatuluinemilostiv şi a săracului Lazăr. Este unica parabolă de acest gen şi este amintită desfântul Luca, mai ales pentru păgâni, ca să cunoască şi ei ce ne aşteaptă dincolo. S-ar părea, de multe ori, că viaţa aceasta pământească nu mai are nici o prel ungiredincolo. Trăim aici, până la cimitir, ne îngroapă, ne pun o cruce pe mormânt şiurmează uitarea. Dar nu este aşa, fraţilor! Prin Evanghelia de azi ni se deschide o

perspectivă cu totul şi cu totul nouă. Viaţa aceasta o trăim aşa cum o trăim, dardincolo începe altceva. Ce anume? Nu e indiferent unde mergem dincolo.

Ne spune Mântuitorul că mor şi bogatul şi săracul. Săracul luat de îngeri, este dusîn împărăţia lui Dumnezeu. Bogatul însă s-a pomenit în foc, în iad, în nişte chinuri

la care nu se aştepta, el care toată viaţa lui a huzurit.

Nouă, oamenilor, ne place să trăim nesupăraţi de necazuri, asta ne-ar convenituturor. Dar Dumnezeu are alt punct de vedere. Bogatul de azi avea în jurul lui zecilinguşitori de tot felul, care trăiau foarte bine de pe urma laudelor lor. Iar Lazărstătea la poarta aceea înaltă, cum sunt porţile în Orient, şi aştepta să i se dea ofirimitură de pâine, dar nimeni nu se îndura să i-o arunce. Bogatul, nici gând. Când



toate ne merg bine, seul din noi, grăsimea, ne închid ermetic pe dinăuntru şi nu nemai pasă de necazurile altora, devenim cumplit de egoişti.

Câinii puteau să mănânce resturile de la masa bogatului, câinii erau sprinteni, darLazăr, bolnav, nu putea. El răbda de foame, nu înjura, nu ţipa, nu osândea pe ceicare chefuiau cu nepăsare sub ochii lui, nu judeca — aşa cum fac unii care, înnecazurile lor, îi înjură pe toţi. Şi pe Dumnezeu Îl înjură: de ce ceilalţi au şi ei nuau? Lazăr nu osândea pe nimeni, ci aştepta aşa, fără pic de revoltă contra cuiva.

Iată de ce a fost dus în rai: nu numai pentru sărăcia lui, ci mai ales pentruaceste virtuţi ale lui cu totul dumnezeieşti. Lazăr nu voia decât să nu moară de

foame, atât. Văduva din Evanghelie striga la bogat, dar Lazăr tăcea. Faţa lui eraistovită de durere, de boală, de foame, dar el tăcea şi răbda. Stătea acolo, la

poartă, liniştit, resemnat şi desigur, se ruga — altfel n- ar fi putut răbda grozava

lui suferinţă. Nu hulea, nu judeca, nu c ârtea. Alţii ar fi zis: „Ce-i asta? Eu nu amo fărâmă de pâine, iar la bogat toate curg ca un pârâu şi el îi hrăneşte pe toţi lingăiiaceştia. Unde este dreptatea lui Dumnezeu?‖ Dar Lazăr nu zicea nimic din toateacestea, dovadă că în clipa morţii este îndată înconjurat de îngeri. Dacă ar fi hulit,n-ar fi avut parte de o aşa de mare cinste.

Boala lui era cumplit de grea, de vreme ce câinii îi lingeau bubele şi nu putea luanici fărâmiturile de pe masă, iar sărăcia lui era cea mai aspră. Unii sunt bolnavi,dar au hrană trebuincioasă; alţii sunt săraci, dar sănătoşi — şi una o uşurează pecealaltă. Lazăr însă era şi sărac şi bolnav, în cel mai înalt grad. Era total părăsit, detoţi, o părăsire cu atât mai amară, cu cât zăcea la poarta unui mare bogătaş, lângăacei beţivi şi îmbuibaţi care chefuiau în toate zilele. Noi, de obicei, simţim parcămai mare nenorocirea noastră, atunci când avem în faţa ochilor norocirea altora.

Cât de greu i-o fi rost lui Lazăr, să vadă pe toţi chefuind şi el să rabde, fiind parcăsortit să simtă nenorocirea în toată adâncimea ei! Era ca acela care se chinuieşte desete la marginea unui izvor. Lazăr nu mai vedea pe un al doilea care să sufere ca el,ci era absolut singur în suferinţa lui şi nu era nimeni care să-l mângâie măcar cu uncuvânt.

Spune un cuvânt în Biblie: „ Nu este suferinţă mai mare decât suferinţa mea‖.Unii care suferă, [atunci] când văd că alţii o duc bine, deşi sunt chemaţi să seroage, se satură grozav de această învăţătură creştină. Mai uşor se îndreaptă cătrevrăjmaşul, când aud că altora le merge bine.



Zilele trecute îmi spunea cineva despre o femeie că îi riposta aşa: „Lasă-mă în pace, domnule, cu rugăciunea! De acum m-am săturat. Mai bine mă rog la dracu',că el mă ajută. Dumnezeu nu mă ajută!‖

Cumplit lucru, cu adevărat! Aceasta înseamnă să nu înţelegi rostul suferinţei.„ Dumnezeu, pe cine iubeşte, îl bate‖, spune sfânta Scriptură, pentru că altfelomul se înrăieşte şi se trândăveşte. Dumnezeu, când ne pedepseşte, ne arată de

fapt dragostea Lui, ca atunci când ai un copil obraznic: îl mai baţi ca să-lcuminţeşti şi -i pri nde bine mai târziu . Copiii care nu sunt bătuţi în copilărie, te batei pe tine când se fac mari. „Dumnezeu, pe cine iubeşte îl bate‖; spune Sirah:„Găteşte- ţi sufletul spre ispitire şi fi statornic, plecând inima ta, de vrei să slujeştiDomnului ‖.

Aşa era încercat bietul Lazăr. Şi poate că mulţi socoteau că este vinovat, ticălos

înaintea lui Dumnezeu: „când eşti necăjit, sigur ispăşeşti ceva‖. Aşa facem toţi.Când vezi pe cineva care suferă, îi pui îndată nota la purtare şi - ţi vei lua răsplata

pentru judecată.Tot aşa îi spuneau şi lui Iov: „Dacă ai fi fost bun înaintea lui Dumnezeu, n -ai fisuf er i t atât! ‖Tot aşa îl judecau şi pe sfântul Pavel când au văzut vipera atârnând de braţullui: „E un păcătos‖. Suntem întotdeauna foarte dispuşi să- i osândim pe ceilalţi,în necazurile şi nenorocirile lor.

Bogatul a fost îndată osândit la iad. Pentru ce? Sfântul Ioan Gură de Aur,anali zând cu spiritul lui duhovnicesc adânc această parabolă, scoate şi [de] aicinişte înţelesuri cu adevărat dumnezeieşti. Şi aşa cum găseşte multe virtuţisăracului Lazăr, tot aşa descoperă bogatului multe însuşiri negative pentru carea fost lepădat de la faţa lui Dumnezeu. Bogatul avea ca primă meteahnăîmbuibarea şi lipsa de dragoste; el nu ştia ce este mila. Era nemilostiv nu numai

faţă de Lazăr, ci faţă de toţi, căci nu se milostivea spre cel pe care-l vedea zil ni cla poarta lui ; cum s-ar f i milostivit asupra altora?

Şi apoi, oricine, oricât de aspru ar fi, când îi merge bine se face mai blând, mai

prietenos, dar acel îmbuibat a rămas ca o fiară sălbatecă. Căci una este ca un lipsitsă nu ajute pe un alt lipsit şi alta este ca un bogat să nu ajute un sărac, cu a tât maimult să-l vezi de multe ori pe un sărac şi să nu-l ajuţi. Se întâmplă uneori să fim defaţă la o nenorocire – de pildă s-a înglodat căruţa cuiva şi tu treci nepăsător şi maiîncolo îţi vine un gând: „Ce-ai făcut? Omul acela suferă – ce-ai făcut?‖ Şi temustră conştiinţa şi te întorci înapoi şi-l ajuţi. Dar bogatul acela, în fiecare zi vedea

pe acel sărac chinuindu-se la poarta lui şi rămânea la fel de nepăsător.



Desfătările îl fac pe om crud şi împietrit, fraţi creştini. De aceea, nu trebuie să-ifericim întotdeauna pe cei bogaţi, tocmai din cauza acestei dări de seamă cumpliteîn faţa lui Dumnezeu. Fiind nemilostivi, ei sunt ca nişte furi, fură şi ascund dreptulsăracilor. Furii mai pot scăpa din mâna oamenilor, dar din mâna lui Dumnezeunimeni nu poate scăpa, fraţilor. Plăcerea durează un timp foarte scurt, iar pe urmăvine chinul, o veşnicie de chin. Chiar şi luxul este împovărător pentru suf letulnostru, spune S fântul Ioan Gură de Aur . Tu dormi pe pat luxos, moale şialtcineva moare de frig într-un culcuş de paie şi pe tine nu te mustră conştiinţa!

Nimic nu e mai grozav decât desfătarea, pentru că ea te face să uiţi de Dumnezeu.Şi David era bogat, dar cum spune el: „Toată noaptea ud aşternutul meu culacrimi ‖. Ziua avea foarte multe griji, grijile domniei, iar noaptea, când alţii sedădeau la somn, el, regele, folosea acest timp pentru rugăciune. Noi de multe oriuităm să facem măcar o cruce de mulţumire după masă. Pofta şi plăcerea sunt

minciuni, iluzii, fraţi creştini. „ Şalele mele s- au umplut cu ocări ‖- spune David.

De aceea, să căutăm adevărata cinste şi bucurie, şi nu umbra — care este păcatul şiispita. De aceea, fraţi creştini, să nu cârtiţi niciodată contra necazurilor. Nu uit aţică bucuria cea adevărată nu vine din mulţimea bogăţiilor, ci din fapta cea bunăşi din apropierea de Dumnezeu. De aceea I isus ni - l dă ca exemplu pe Lazăr, casă fie pentru noi ca un dascăl, el care îi întrecea pe toţi prin mărimea suferinţeilu i, pe care purta plin de bărbăţie şi curaj. Toţi sfinţii au suferit şi au fost bolnavi.

Sfântul Ioan Gură de Aur n-avea dinţi de aur ca noi şi era foarte bolnav, mai alesbolnav de stomac. După o viaţă foarte chinuită, prin peşteri, prin pustietăţi, el nu

putea niciodată să mănânce cu altul la masă, pentru că voma tot timpul; el mânca foarte puţin, foarte sobru şi ducea o viaţă cu adevărat dumnezeiască.

De aceea încă o dată vă sfătuiesc, nu cârtiţi contra necazurilor. Gândiţi -vă la Iisus,a cărui viaţă a fost plină de lacrimi şi de sânge, mereu înjurat şi blestemat, până laCrucea de pe Golgota. „Toţi care vor să trăiască după legea lui Hristos, vor fi

prigoniţi ‖ - spune sfântul Pavel. Toată viaţa aceasta este lăsată ca un câmp deluptă, nu de repaus. Prin necazuri ne desăvârşim, prin necazurile acestea, de fiecare

zi. Noi astăzi nu trebuie să mai suferim persecuţie, ca şi cei din trecut dar trebuie săsuferim cu răbdare necazurile acestea zilnice. De multe ori întâlnim oamenicărora - deşi aparent nu fac nici un rău, ci fac numai bine - le merge totul rău.

Iar altora care fac rău, le merg toate bine. Şi văzând acestea, avem o marerevoltă în suflet.



Aflăm aceasta de la spovedanie, mai ales din pomelnice. Dar spun sfinţii Părinţi aşa: nici un rău aici pe pământ, nu e rău total, ci are în el şi ceva bun. Numaidiavolul este răul total. La fel, orice faptă bună, sau orice bine, are şi un grăuntede rău (de pildă, posteşti, dar te mândreşti). De aceea, oamenii răi se bucură aici

pe pământ pentru fărâma de bine care există în răul lor, iar cei buni suferă aici pentru răul pe care-l conţine binele lor — aşa încât, dincolo, fiecare să fie răsplătitcu toată dreptatea, şi pentru bine şi pentru rău.

Dumnezeu nu este nedrept. Prin suferinţele din această lume suntem curăţiţi de păcate, păcate la care noi de multe ori nici nu vrem să ne gândim sau nici nu le bănuim. Dar Dumnezeu, la lumina Lui, vede tot acest praf care se depune pesufletul nostru, acest praf păcătos care ne întinează şi noi nu vrem să-i dămimportanţă. Câte gânduri, câte vorbe, câte pofte ne răscolesc lăuntrul nostru şi neîntinează haina albă a botezului! Suntem murdari pe dinăuntru, aşa cum ne

murdărim pe mâini şi pe haine. Şi pruncuşorul de o zi are păcatele lui, fraţicr eştini! Dar noi! Stăm de vorbă la spovedanie cu femeile. Ele fac avorturi şi

primesc canon greu pentru aceste crime. Dar bărbatul? La aceste avorturicontribuie şi bărbatul, nu numai femeia. Să mă iertaţi, fraţi creştini, dar e clar: dacăfemeia face avortul, bărbatul e mai vinovat decât ea. Câţi ne gândim la acest lucru?

Să ne gândim cât de vinovaţi suntem în faţa lui Dumnezeu, că de am trăi numai ozi, tot n-am scăpa de păcat aşa spune dreptul Iov. Şi când stărui în păcat şi nu teridici, nu te cureţi, şi nu accepţi suferinţa ca Lazăr cel din Evanghelie, când terevolţi împotriva suferinţei şi împotriva lui Dumnezeu, atunci nu faci altcevadecât să te răzbuni pe tine însuţi, curmându- ţi veşnicia, şansa veşniciei înlumina lui Dumnezeu.

Noi avem înainte viaţa şi ne angajăm atât de mult în viaţa aceasta pământească,încât uităm că murim; ni se pare că moartea priveşte pe altul, nu ne priveşte pe noi,şi aceasta este o mare înşelare. Pentru că, [şi] dacă ne-ar suporta Dumnezeu cât demulte în această viaţă, tot murim. Trăim o sută de ani şi până la urmă tot murim; şimurim când nu ştim, căci moartea este totdeauna neaşteptată. Pentru unii, moarteaeste intrarea în neant: „s-a terminat cu mine!‖ Ei, nu-i chiar aşa. Murim ca bogatul

din Evanghelie şi intrăm într-un imperiu în care nu putem face nimic pentru binelenostru.

Puneţi la inimă cuvintele Mântuitorului din Evanghelia de astăzi şi lucraţi cunădejde faptele mântuirii. Amin.

(în: Părintele SOFIAN, Editura Bizantină, 2007, Bucureşti )



Pr. James Thornton - Predică la Apostolul din Duminica a 22-a după Rusalii

11.Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea.12.Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu

fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos. 13.Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vătăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.

14.I ar mie, să numi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostruI isus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! 15.Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur,ci făptura cea nouă. 16.Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, – pace şi milă asupra lor şi asupraI sraelu lu i lui Dumnezeu!17.De acum înain te, nimeni să numi mai facă supărare, căci eu port în trupulmeu, semnele Domnulu i I isus.18.Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

(Ap. Galateni VI , 11-18 )

Studiem astăzi, din nou, un fragment din Epistola către Galateni a Sfântului Pavel.După cum vă amintiţi, ea se constituie într -o prelungă cuvântare a marelui apostol,ce înşiruie argumentele aduse împotriva iudaizanţilor. Aceştia, spre îngrijorarea şineliniştea Sfântului Pavel, i-au dus în rătăcire pe mulţi dintre credincioşii



Bisericilor Galatiei, împingându-i de la viaţa centrată pe Iisus Hristos înspre o viaţăcentrată pe fariseism.

Ultimele opt versete ale Epistolei – concluzia ei, adică – alcătuiesc Apostolul deastăzi. Sfântul Pavel începe prin a desluşi una din motivaţiile de căpătâi aleiudaizanţilor: teama de prigoane . Ei îi sileau pe ceilalţi creştini să se taie-împrejurde frica militanţilor farisei. Stăruiau pentru aceasta doar de teamă să nu fie

prigoniţi pentru Crucea lui Hristos.

Se pare că la acea vreme forţele iudaismului fariseic, oriunde unde aveau putere, prigoneau cu înverşunare Bisericile creştine nou-întemeiate; de aceea, o partedintre creştinii iudaizanţi ajunseseră să creadă că dacă vor dovedi că urmeazăaceastă formă exterioară a iudaismului, cea mai însemnată, şi dacă vor dovedi că i-au îndemnat pe convertiţii elini la creştinism să facă la fel, poate nu vor mai suferi

precum ceilalţi creştini.

Aceşti oameni căutau laudă din partea fariseilor, deşi ar fi trebuit, spune SfântulPavel, să nu caute laudă fără numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Defapt, aceştia, deşi nu urmau pe deplin nici măcar Legea lui Moise, doreau totuşi săle-o impună altora. Sfântul Apostol scrie: Că nici singuri cei ce se taie împrejurnu păzesc legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur… . Ei nădăjduiau să îşiascundă apartenenţa la Biserică în spatele unei faţade de fariseism. Dimpotrivă,Sfântul Pavel a fost deschis şi curajos în credinţa sa, şi a pătimit prigoane aspre,

purtând pe trup, ne spune, semnele acestor prigoane, semnele Domnului Iisus.

O Biserică care se ascunde în spatele faţadelor mincinoase ale altor religiinu are viitor.

O Biserică care se teme într -atât de prigoane, încât îşi tăinuieşte mesajulmântuitor sub masca unui sistem religios potrivnic, nu are viitor.

O Biserică care dă greş în a declara deschis ceea ce crede, fără şiretenii şi făţărnicii, nu are viitor.

Un cr eştinism lipsit de bărbăţie a fost şi este un lucru de neînchipuiţi.

Sfântul Pavel socotea calea iudaizanţilor ca fiind un compromis nefericit, ba, dintr -un anume punct de vedere, chiar ceva mai rău decât compromisul. Iudaizanţii însine erau un grup mic, însă învăţăturile lor, dacă erau lăsate neschimbate, ar fi

putut nimici tot ceea ce lucrase şi se luptase să zidească – Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor – ar fi însemnat diluarea învăţăturii creştine, micşorarea sau poatechiar înlăturarea însemnătăţii patimilor lui Hristos şi a morţii pe Cruce, ca şi a



conceptului de mântuire prin credinţă în Hristos (adică dăruire deplină cătreDânsul).

Nu mai este nevoie să spunem că tot ce am citit în această dimineaţă din EpistolaSfântului Pavel face parte din istoria foarte interesantă a Bisericii timpurii,dovedind cât de greu au înţeles unii dintre primii creştini conceptul de Biserică şicu câtă dificultate s-au eliberat de ethosul sinagogii şi criteriul care îl constituiaaceasta – în care îşi are obârşia creştinismul timpuriu. Cu tot interesul stârni t deelementele acestei istorii, unii dintre noi se pot întreba ce însemnătate mai auastăzi aceste probleme legate de iudaizanţii din Biserica Galatiei, de păstrarealegilor rituale ale Vechiului Legământ şi aderarea la cerinţele exterioare aleiudaismului, ca tăierea-împrejur. In clipa de faţă, nu există vreo dispută peaceastă temă în Biserica Ortodoxă; discuţiile s-au încheiat încă de pe vremeaSfântului Pavel. Atunci, de ce a rânduit Biser ica citirea acestui pasaj?

Sfântul Apostol scrie în Epistola aceasta că pentru Dumnezeu nici tăierea împrejurnu poate ceva, nici netăierea împrejur. Nu această-stârnire pe nişte formeînvechite, pe cele ale trupului , ne este de folos, ci mai degrabă o zidire nouă , cumîi spune Sfântul Pavel, o făptură nouă, zămislită într -o nouă Facere, o Zidire dinnou începută de Hristos Iisus. Până atunci, faptele Legii, printre care se numărătăierea-împrejur, erau o pecete, un semn al legământului cu Dumnezeu. însă acum,după Întrupare, Răstignire şi Înviere, nu ne mai sunt de folos nişte însemne trupeştide suprafaţă, ci realitatea lăuntrică a preschimbării minţii şi inimii noastre. Prinaceastă prefacere devenim ceea ce Sfântul Pavel numeşte zidirea

.

Cu siguranţă, Sfântul Pavel nu osândea ideea de fapte şi forme exterioare. Aceste fapte, simboluri şi forme de dinafară trebuie însă să oglindească o realitatelăuntrică. Ceea ce l-a supărat pe Sfântul Pavel, ca şi pe Domnul Hristos Iisus, erafaptul că unii din ceata fariseilor puneau atât de mult accent pe cele din afară, încâtnesocoteau starea duhovnicească lăuntrică. Evlavia exterioară nu era, în cazullor , o ogli ndire a stării duhovniceşti interioare – şi totuşi, aceşti oameni erau

preţuiţi în rândul iudeilor. În cugetele lor, înfăţişarea exterioară era totuna cusfinţenia. Sfântul Pavel era hotărât ca din credinţa în Iisus Hristos să nu

rămână doar o colecţie de lucruri exterioare, lipsite de însemnătate veşnică şinemântui toare de suf let.

Cu timpul, creştinii au ajuns să adopte propriile lor simboluri şi însemneexterioare. Purtăm cruci, ne facem semnul crucii, aprindem lumânări, ne închinămînaintea Sfintelor Icoane şi le cinstim. Fiinţele omeneşti, după cum am mai spusde nenumărate ori până acum, sunt un amestec de duhovnicesc şi de material,



aşa că este în firea noastră să ne bucurăm de astfel de lucruri. Mai mult, acesteatoate sunt simboluri ale Noii Zidiri despre care scrie Sfântul Pavel. Ele sunt, în sineşi prin sine, lucruri pline de har; sunt bune şi de preţ, căci ne sporesc duhovnicialăuntrică. Totuşi, în acelaşi timp, ele nu pot mântui. Un om cu inima învârtoşatâ,

preocupat în întregime de sine, carenu are nici măcar un strop de milă, poate

purta cruce sau poate săruta icoanele, însă – ca şi tăierea împrejur despre carevorbeşte Sf. Pavel – acestea nu sunt de folos. Esenţial este ceea ce se găseşte îninima noastră.

Îl iubim pe Dumnezeu? Ne dăruim pe depli n Evangheliei lu i Hr istos? Îl i ubim peaproapele nostru ca pe noi înşine? Luptăm împotriva păcatului, luptăm pentrucurăţia inimii? Atunci când vom putea răspunde sincer „Da‖ la aceste întrebări,atunci, şi numai atunci, vom îngădui harului lui Dumnezeu să ne prefacă într -ozidire nouă. Atunci, şi numai atunci, vor începe cele din afară să oglindească ce se

găseşte în lăuntrul nostru.

Cel puţin până la căderea Ierusalimului din anul iudaizanţii reprezentau o forţămică, dar influentă în Biserica Ortodoxă a primului veac, aşa că a fost nevoie detoată puterea de convingere a Sfântului Pavel pentru a împiedica răspândireagreşelilor lor. Astăzi nu ne mai confruntăm cu întrebarea dacă trebuie sau nu săurmăm legea rituală a Vechiului Legământ, însă lup ta de veacuri pentru sănătateduhovnicească continuă să existe, până la sfârşitul veacului.

Sfântul Pavel scrie că se laudă numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos.

Aceasta, fraţi şi surori în Hristos, nu este o laudă în Crucea înţeleasă ca însemn a l biruinţei lumeşti şi, cu siguranţă, nu este o laudă în vreun însemn lipsit de înţeles,ci mai curând o laudă în crucea durerii, a smereniei, a îndurării, a dragostei, anădejdii, a statorniciei, a datoriei, a dărniciei şi a jertfei. Prin urmare, slavaadunat ă de această cruce nu se aseamănă celei la care visează marii învingători

pământeşti. Este o slavă de care lumea se fereşte, căci ea se arată, precum aceacomoară în cer despre care vorbeşte Hristos, în viaţa de apoi.

Fie ca şi noi precum marele şi Sfântul Apostol, să ne lăudăm numai în Crucea

Domnului nostru Iisus Hristos şi să facem din ea măsura cu care să socotimtrecerea lăuntrică de la o făptură a păcatului la făptura cea nouă pe care o slăveşteSfântul Pavel.

―Din Apostol Citire….‖ Pr. James Thornton Ed. Egumeni ţ a, Trad.: Radu H agiu



Ierodiacon Visarion Iugulescu - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci(a XXII-a după Rusalii) - Bogatul nemilostiv

F iu le, adu- ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr pe celerele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti! (Luca XIV, 25)

Fraţi creştini, parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr este binecunoscută. Bogatul, lacom şi zgârcit, petrece şi se veseleşte zilnic dezmierdându-şitrupul cu cântece, băuturi şi mâncăruri alese, în timp ce săracul, plin de bube şiflămând, suferă la uşa lui.

Predica Mântuitorul nostru Iisus Hristos începuse să capteze mulţimile din toate părţile Palestinei. Se răspândise pretutindeni zvonul că un om nemaiîntâlnit face

minuni; vindecă tot felul de dureri, tămăduieşte neputinţele şi vorbeşte într -un chipatât de minunat cum n-a mai vorbit nimeni până acum. Toată lumea alerga să -ivadă chipul strălucitor şi să-i asculte cuvântul fermecător.

Într-una din zile pe când era înconjurat de mulţime multă de ascultători între careerau oameni bogaţi şi puternici ai zilei care-L priveau din înălţimea situaţiei lor cuun fel de mândrie personală, precum şi mulţi săraci, amărâţi şi necăjiţi, Mântuitorulzugrăveşte prin cuvinte minunate, tabloul vieţii unui bogat şi a unui sărac, tabloul

bogăţiei, al măririi şi confortului şi tabloul sărăciei, al necazurilor şi suferinţelor.Iată deci, două vieţi, două trăiri deosebite foarte mult între ele. Blândul Iisus începea vorbi cu glas rar şi dulce:

- Era un om bogat care se îmbr ăca în porfiră şi în vizon, veselindu-se, în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui plinde bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şicâin ii venind, li ngeau bubele lu i .



Tablourile acestea ne impresionează puternic şi cred că nici cea mai împietrităinimă omenească nu poate să rămână nesimţitoare faţă de nenorocirea şi mizeria încare se zbătea săracul Lazăr. Dar iată că într - o zi a murit săracul şi sufletul lui a

fost luat de îngeri şi dus în grădina raiului în sânul lui Avraam. Moare şi celbogat iar demonii îl duc în flăcările iadului.

Iată deci un sărac proslăvit în cer şi un bogat îngropat în iad; un sărac în mâinileîngerilor şi un bogat în ghearele demonilor. Acest tablou ar fi o mare descurajare

pentru cei bogaţi şi o mare îngâmfare pentru cei săraci. Aceasta s-ar părea la primavedere, dar lucrurile nu stau aşa.

Dacă sunt bogaţi în iad, fără îndoială că sunt şi săraci şi dacă sunt săraci în cer,negreşit că sunt şi bogaţi. Să nu căutăm în altă parte dovada decât în SfântaEvanghelie de astăzi. Vedem pe săracul Lazăr dispreţuit, flămând şi gol, cum

îngeri i l - au dus în sânul lui Avraam, care a fost un om bogat, că ştim din istoriasfântă a Vechiului Testament că acest slăvit patriarh avea cirezi de vite şi maribog ăţii când a trăit pe pământ.

Iată dar în împărăţia cerului un bogat şi un sărac. Aceasta o spun ca cei săraci să nuosândească pe cei bogaţi, iar cei bogaţi să nu piardă nădejdea în mântuirea lor. Dartrebuie să recunoaştem că bogăţia este o mare piedică pentru mântuirea sufletului.Însuşi Mântuitorul zice: ―Cât de anevoie vor intra în împărăţia cerului cei ce auavuţii!‖ Mai uşor se mântuieşte cel sărac, cel lipsit, fiindcă nădejdea lui esteîntemeiată pe Împărăţia cerului, pe fericirea veşnică a raiului. El

are mintea mailuminată şi vede cum cu fiecare zi ce trece din viaţa lui, se apropie de grădina fericirii veşnice. De aceea nădejdea lui este întemeiată şi nu pune nici un preţ pelumea aceasta trecătoare.

Dar au fost şi bogaţi care s-au mântuit, căci au folosit banii şi averea pentru slavalui Dumnezeu şi pentru binele aproapelui. Aşa au făcut ei biserici şi mănăstiri intruslava lui Dumnezeu, au făcut spitale, şcoli şi orfelinate, pentru binele aproapelui.Alţii au scris cărţi şi le-au împărţit gratuit pentru lumânarea poporului. Toţi aceştioameni bogaţi, care au făcut o mulţime de fapte bune, Dumnezeu i -a numărat cu

Avraam, Isaac şi Iacov, în Împărăţia cerească.

Două lucruri sunt pe care le împarte Dumnezeu oamenilor în această lume:Harul Său şi bunurile vremelnice. Prin Harul Sfânt pe care-l primim prin

Sfânta Biserică şi Sfintele Taine, Dumnezeu se îngrijeşte de nevoile sufletului,iar bunurile vremelnice le dă pentru trebuinţele trupului.



Prin urmare, nu ne este iertat să nu deschidem ochii la nevoile şi necazurileaproapelui nostru, pentru că dacă avem, nu de la noi avem, ci sunt de la Dumnezeu.El ne-a dat înţelepciune şi sănătate şi tot El ne-a înzestrat cu daruri nenumărate. Deaceea nu sunt ale noastre şi trebuie să le dăm mai departe aproapelui nostru.

Poate fiecare dintre noi întâlnim un Lazăr plin de bube sufleteşti şi trupeşti. Să nufacem ca bogatul din Evanghelia de astăzi care nu vede nimic din cauza orbiriidesfătărilor, a petrecerilor şi luxului. Mare facere de bine e să stai la căpătâiul unui

bolnav şi mare mângâiere simte acesta când vii cu un cuvânt de încurajare. Căciomului căzut în dureri i se spulberă nădejdea şi de aceea trebuie să mergem acolounde este durerea şi suferinţa, să-i căutăm noi, căci aceasta este fapta ceaîngerească şi creştinească.

Bogatul din Evanghelia de astăzi s-a dus în flăcările iadului pentru nepăsarea lui,

pentru împietrirea inimii la suferinţa lui Lazăr cel gol, nemâncat şi bolnav, de lauşa casei lui. Această împietrire şi nemilostivire i s-a născut din mândrie, dingătelile şi zorzoanele pe care le punea pe el. Sfânta Evanghelie ne spune maideparte, că bogatul fiind în flăcările iadului şi văzând pe Lazăr fericit, a rugat pe

părintele Avraam ca să- i fie milă de el şi să trimită pe Lazăr să- şi înmoaie vârfuldegetelor în apă şi să- i răcorească limba căci grozav se chinuieşte în văpaiaaceea.

Groaznic trebuie să fie focul iadului şi grozavă suferinţa celor ce ajung acolo înacel loc de chin. Dar dreptul Avraam i-a răspuns: ―Fiule, adu

- ţi aminte că ai

primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acumaici el se mângâie, iar tu te chinuieşti‖.

Aşadar, la ce i- a folosit bogatului puţinele zile pe care le- a trăit în desfătări şichefuri, în beţii şi lăcomi i? La ce i- a folosit mândria vieţii acesteia, slava ceadeşartă a lumii, dacă a câştigat prin ele focul cel nestins al iadului? Toate s-auspulberat într-o clipă şi cele ce nu-i venea să creadă când i se spunea, le-a văzut,dar acum e prea târziu.

Aşa sunt mulţi îngâmfaţi şi necredincioşi, care dacă începi să le spui ceva despreDumnezeu şi suflet, te întrerup căci nu pot suferi nici să audă de numele luiDumnezeu. Nu mai vorbim de atâţia care şi-au pus toată nădejdea în viaţa şifericirea această trecătoare, care zic că aici este raiul şi iadul şi dacă ai bani şi avereeşti în rai, iar de nu le ai, eşti în iad. Aşa sunt mulţi care şi-au pus nădejdea înlucrurile acestea trecătoare.



Astfel povestea un preot că avea un prieten ce trăia într - o splendidă situaţiematerială. Locuia într - un palat înconjurat de o grădină ca un adevărat paradis.

Am încercat, zicea preotul, să vorbesc prietenului meu despre Dumnezeu şidespre cele sufleteşti, dar acesta mă întrerupse cu alt e cuvinte, gr ăindu-mi cusfidare: ―Dragul meu, mie în zadar îmi vorbeşti despre aceste lucruri, căci raiulmeu iată- l, acesta este!‖ – şi - mi arătă casa şi grădina cea frumoasă.

Peste cinci ani, l- am vizitat din nou pe prietenul meu, dar vai, ce schimbări grozave! Grădina era uscată, prăpădită, casele ruinate, iar prietenul meu zăceabolnav de aproape patru ani. Un copil îi murise înecat, fata eşuase în căsătoriaei, iar tatăl se îmbolnăvise de supărare. Mai avea o fată pe care am auzit -oîntr ebându- şi părintele bolnav: ―Tata dragă, eu merg până în oraş, ce- ai dori să-

ţi aduc de acolo?‖ Chinuit de boală bătrânul răspunse: ―Un ştreang să-mi aduci,un ştreang să- mi termin zilele, căci nu mai pot‖. Iată deci că în decursul celor

cinci ani, raiul prietenului me u devenise un adevărat iad.

Aşa este cu raiul acesta vremelnic, pământesc; umbră şi vis, deşertăciuneadeşertăciunilor. Câţi nu sunt care prin căsătorie şi-au agonisit de toate, şi-au văzutmulte visuri împlinite cu ei şi copiii lor şi au ajuns fericiţi. Totul a mers bine pânăla o vreme, dar deodată ca din senin au căzut în mari nenorociri. Căsătoriilecopiilor s-au spulberat, au suferit diferite accidente, boli, a intrat moartea şi în scurttimp s-a terminat cu raiul lor.

Aşa este fericirea această scurtă, ca un vis frumos, iar după ce te trezeşti din el numai rămâne nimic, nici nu-ţi mai aduci aminte exact cum a fost visul. De aceea

primii creştini şi toţi sfinţii nu puneau nici un preţ pe fericirea pământească şirenunţau la toate chiar şi la viaţa aceasta ca s- o câştige pe cea veşnică, fiindcă eicredeau cu adevărat în nemurirea sufletului, nu numai aşa de formă cum credunii şi cum a crezut şi bogatul din Evanghelia de astăzi.

Esenţa învăţăturii din pilda Sfintei Evanghelii de astăzi este existenţasufletului şi nemurirea lui. Vedem cum Lazăr a lăsat aici trupul cel buburos şiflămând cu care a suferit, iar sufletul lui s-a dus în fericirea din R ai. Vedem cum şi

bogatul a lăsat trupul cel îmbuibat, distrat, îmbrăcat şi împodobit, tot aici în lumeîntr-o groapă spre mâncarea viermilor, în timp ce sufletul lui a fost dus de cătredemoni în flăcările iadului. De acolo din foc, Dumnezeu a voit să -l vadă el,

bogatul, pe Lazăr fericit şi nu aşa cum îl ştia el flămând, fără putinţă de a seînfrupta nici din fărâmiturile de la masa lui.



Religia creştină şi întreaga cultură a omenirii se întemeiază pe aceste douăadevăruri mari: nemurirea sufletelor şi învierea trupurilor. Amândouă suntadevăruri chinuitoare şi întrebări care au muncit mintea şi conştiinţa oamenilor.

Este suflet în trup şi viaţă după moarte?

La întrebarea aceasta necredincioşii răspund scurt: Nu! Nepăsătorii care nu se cutremură de nimic răspund: O fi, n-o fi! Îndoielnicii, bazaţi pe îndoială altora, răspund şi ei: Poate da, poate nu! Dar creştinii adevăraţi mărturisesc hotărâţi: DA! Sufletul există liber şinemuritor.

Despre nemurirea sufletului ne încredinţează Sfânta Scriptură chiar de la început.În Carte a Facerii se spune că omul a fost făcut de Dumnezeu cu trup din

pământ şi cu suflet viu. Când moare, trupul se întoarce în pământul din care a fost

luat, iar sufletul se întoarce la Dumnezeu care l-a dat. Suf letul este duh creat deDumnezeu, scânteie din d umnezeire, nemuritor, care preţuieşte mai mult decâtvaloarea lumi i într egi. Nu ne putem închipui religie creştină fără credinţa în sufleta vieţii fără moarte.

Creştinul are religia învierii şi Evanghelia nemuririi. Învăţăturile Domnuluinostru Iisus Hristos ne asigur ă fericirea veşnică. Chiar pilda bogatului şisăracului Lazăr de astăzi, ne arată clar că există suflet şi viaţă veşnică, fericită

pentru cei drepţi. În ce priveşte pe cei răi, nici sufletele lor nu mor, ci trăiescveşnic, dar se chinuiesc în iad. Existenţa sufletelor şi nemurirea lor este dovedităşi garantată de Mântuitorul, căci după ce a înviat pe alţii El însuşi a înviat.

Sufletul este duh imaterial, care nu se poate nimici şi este înzestrat cu funcţiunişi puteri nemateriale. El are raţiune, voinţă şi sentiment. Sufletul se foloseşte detrup ca de un instrument aşa cum se foloseşte artistul de vioară ca să câ ntemelodiile ce-i plac. După cum păsările călătoare se conduc după instinct şi pleacăspre ţările calde, tot aşa ne spune şi nouă inima că suntem nemuritori şi trebuie să

plecăm de aici într -o altă lume, în altă patrie veşnică. Sufletul se întoarce la Cel ceni l-a dat, la Dumnezeu Creatorul, ca un porumbel călător ars de sete.

Mulţi creştini sfinţi şi-au cunoscut ora plecării lor de aici din lume. FericitulAugustin zice: ―Ne- ai făcut pentru Tine Doamne şi neliniştit este sufletul nostru,

până ce se va odihni în Tine‖. Aşadar există suflet şi este nemuritor. Casasufletelor este cetatea lui Dumnezeu, locuinţa din cer după care suspinăm. Fărăsuflet am fi călători fără ţintă, păcătoşi fără mântuire şi muritori fără speranţă. Dacăn-am avea suflet, am fi nişte făpturi care n-am şti ce rost avem în viaţă; n-am şti de



unde venim şi unde mergem după moarte. Dar prin suflet simţim, cunoaştem şiaşteptăm cu încredere.

Bogatul nemilostiv din Evanghelia de astăzi, îngrozit de chinurile iadului roagă pe părintele Avraam să trimită pe Lazăr acasă la tatăl său, că mai are cinci fraţi, să lespună şi lor chinul lui, să-i înveţe credinţa ca să nu vină şi ei tot acolo la el în iad.Avraam le-a răspuns: ― Au pe Moise şi pe prooroci, să asculte de ei!‖ Dar bogatula zis: ― Nu, părinte Avraam, ci dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor

pocăi ‖.

Iată deci cum bogatul se îngrijeşte de fraţii lui, îi e milă de ei, dar cât a fost în viaţănu l-a interesat. El ar fi vrut ca Lazăr să învieze, ca astfel fraţii lui văzând un mortînviat să creadă cu adevărat că există suflet şi să se întoarcă la credinţă. Ceea cespune bogatul nemilostiv poate am auzit şi noi la unii necredincioşi care zic că n-a

venit nimeni de dincolo şi dacă ar învia cineva poate ar crede şi ei.

Aceşti necredincioşi însă n-ar crede chiar dacă ar învia şi morţii după cum nicievreii n-au crezut atunci când Mântuitorul a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduveidin Nain sau pe Lazăr cel mort de patru zile. În loc să ia aminte la toate minunileacestea, ei L-au batjocorit şi răstignit pe cruce. În timpul răstignirii Dumnezeu afăcut ceva şi mai mult, căci a înviat pe mulţi morţi din mormintele lor, după cumspun Sfintele Scripturi, care umblau prin Ierusalim şi vorbeau cu prietenii lor,spunându-le ce au văzut pe dincolo. Toate acestea se păstrează în Sfânta Tradiţie şiastăzi, dar necredincioşii evrei au rămas tot împietriţi şi înrăiţi la inimă, fiindcăduhurile necurate intraseră în ei. Cerul se întunecase, pământul se cutremură,

pietrele se despicau, mormintele se deschideau, iar ei nu vedeau, nu auzeau şi nusimţeau nimic.

Iată aşa se întâmplă cu cei care se leapădă de Dumnezeu, devin nesimţitori şi nucunosc calea de urmat; deci acei care vin numai de formă la biserică, nu cu scopul

bine întemeiat de a-şi mântui sufletul şi de a pune la inimă Cuvântul lui Dumnezeu.Acestora, spune Sfânta Scriptură, că li se propovăduieşte ca să le fie de mărturie laziua judecăţii şi să nu zică că nu le-a spus nimeni. Grozav lucru este a avea ca

martor în ziua acea mare atâtea pilde şi predici, atâtea învăţături şi minuni pe careni le-a arătat Dumnezeu, iar noi să fi rămas tot în păcat, tot în necredinţă până lamoarte.Sfânta Carte ne spune că în cele din urmă lumea va fi necredincioasă şinestatornică, fiindcă nu caută Împărăţia lui Dumnezeu, ci numai plăcerile lumeştişi trecătoare ale acestei vieţi ca bogatul nemilostiv din Evanghelia de astăzi. Unora

poţi să le spui orice le-ai spune; poate să se răstoarne pământul, pot să învieze



morţii, ei nu vor alt rai, nu vor altă viaţă veşnică, ci o vor pe aceasta vremelnică,raiul acesta care se spulberă fără nici un folos.

Toată lumea vrea să trăiască pe lumea aceasta ca într -un adevărat rai, dar nu se poate fiindcă bucuriile trupeşti sunt fără de folos sufletului şi chiar trupului. Câţinu s-au lăcomit în mâncăruri şi băuturi, distrugându-şi trupul şi sufletul?! Numaiun om cumpătat poate să guste mai mulţi ani din bucuriile pământeşti şi tot sesfârşeşte, căci viaţa aceasta trebuie s-o lăsăm să dăm pământului trupul şi sufletulcerului care ni l-a dat.

În legătură cu raiul acesta pământesc, mi - aduc aminte de o istorioară unde sespune că o vulpe a văzut o grădină încărcată cu toate bunătăţile, dar grădina eraîmprejmuită de jur împrejur cu un gard de zid înalt, iar vulpea nu putea sări.Umblând ea de jur împrejurul grădinii, văzu o spărtură în gard, dar era prea

îngustă ca să se poată strecura prin ea. Tot gândindu- se şi judecându- se ce să facă îşi zise: ştiu ce voi face, voi răbda câteva zile de foame, voi slăbi şi atunci voi putea intra cu uşurinţă. Zis şi făcut. După trei zile de foame vulpea se strecură şiintră în grădină, apoi începu să mănânce cu lăcomie.

După câteva zile îşi aduce aminte că trebuie să iasă. Însă acum alt necaz, că seîngrăşase şi nu mai putea pătrunde pe unde intrase. Ce- i de făcut? N - am cum săscap de aici, zise vulpea, decât să fac iarăşi foamea ca să slăbesc. Răbd ă iarăşitrei zile şi slăbind se strecură afară. Când se văzu scăpată, privind spre grădina

zise: ―Frumoasă mai eşti tu grădină şi dulci sunt roadele tale, dar ce folos amavut eu? Cât am mâncat, atât am răbdat şi cum am intrat, aşa am ieşit!‖

Ce istorioar ă plină de înţeles sufletesc, fraţi creştini! Aşa se întâmplă şi cu noi,căci cum am intrat în lumea aceasta, aşa vom ieşi din ea şi nimic nu vom puteaduce cu noi. Lume, lume, cât de dulci sunt roadele şi amăgirile tale, dar ce folos nerămâne nouă din ele?! De câte ori nu am văzut poate pe cineva gras, frumos, voinicşi tare, iar după o vreme în urma unei boli aceeaşi persoană o vezi slăbită, uscată şide nerecunoscut.

Aşa e viaţa aceasta trecătoare şi dacă nu ne îngrijim de suflet pierdem tot. Bogatulnemilostiv de astăzi şi săracul Lazăr închipuie trupul şi sufletul omului.

Trupul este bogatul care se lăfăie în bunătăţi şi- şi face toate voile şi plăcerile sale, căci fiecare are grijă mai mult de acest bogat, de trup. Toată ziua şi toată noaptea aleargă pentru el. Săracul Lazăr închipuie sufletul care stă plin de bube, slăbit şi nemâncat,bolnav şi părăsit la uşa trupului. Bubele sunt patimile şi viciile cele rele



lipite de suflet şi de trup, iar câinii sunt demonii cărora le place să lingă patimile şi să adâncească rănile.

Să ne fie milă de Lazăr – de sufletul nostru – şi să începem cu mai multă stăruinţăsă-l hrănim, să-l adăpăm, să-l spălăm de răni şi să-l îngrijim. Cât mai bine să-lîngrijim că ne va cere Domnul Hristos socoteală de el. Hrana, băutura şi

îngrijirea sufletului le constituie Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunile,cântările, predicile şi citirea sfintelor cărţi religioase ortodoxe. Rănile

păcatelor se spală cu lacrimi prin pocăinţă sinceră şi se ung cu untdelemnul faptelor bune, al milostivirii către toţi lipsiţii sufleteşti şi trupeşti, ca să aflăm şinoi milă în ziua judecăţii.

Să fim gata şi noi, spălaţi şi curăţaţi de toate bubele, de toate păcatele noastre, cănumai aşa vom putea intra şi noi în sânul părintelui Avraam, în grădina fericirii.

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, Părinte al indurărilor şi al milostivirii, trimi te harulTău cel ceresc peste noi ca să deschidă urechile noastre, să pătrundă cuvântulTău în inimile noastre şi să ne facă să înţelegem voia Ta, ca să ne întoarcem laTine, mai înainte de a veni sfârşitul nos tru, ca atunci să fim găsiţi pe drumul celbun al credinţei şi să ne iei şi pe noi şi să ne duci la locul cel fericit, în sânul

părintelui Avraam, cu toţi sfinţii Tăi.Amin.



Pr. Dorin Picioruş - Predică la Duminica a 22-a după Rusalii

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul, de deasupra, de foarte de sus, pământul e doarun punct…Cu cât te apropii, cu cât scala devine mai mare, cu cât ne oprim privirea

pe detalii…pe detaliile vieţii…pe atât suntem de atenţi la dramele umanităţii şi la bucuriile ei.

Nesimţitul e întotdeauna un tren care circulă cu 300 km la oră…şi care nu vedeniciodată ce se întâmplă în jurul lui.

Mergând mai mereu cu maşina sau cu avionul, neintersectându-se mai deloc cuviaţa scăpătată şi adusă de spate…având viaţa asigurată, nesimţind o afecţiune

profundă decât pentru el şi imaginea lui…nu are grijă…nici timp…nici atenţie…lafaţa altora.

Feţele îi trec prin faţa ochilor ca nişte picturi…la care nu reflectă. Şi chiar şi atunci

când află, că o anumită faţă e faţa unui om profund, valoros, fundamental pentruaceastă lume…el nestând toată ziua la masă cu valoarea…nu îi face nici aceea o prea mare impresie.

De aceea nu trebuie să ne mire insensibilitatea din jur…nesimţirea câtcuprinde…bădărănia nesăţioasă. Pentru că acestea sunt normale în viaţa unor



oameni care nu mai reflectă…care nu se mai opresc să mediteze, să contemple, să plângă sau să se bucure în/ prin intermediul a ceea ce văd.

A trecut vremea scrisorilor: necesită mult efort…şi chiar ştiinţa de carte. Untelefon rapid şi neglijent…sau un sms inexpresiv consumă repede „relaţia‖ dintrenoi.

Ne urâm ca şi când ne-am iubi.

Ne privim ca şi când ne-am înţelege reciproc.

Ne dăm cu părerea ca şi când am înţelege.

Stăm o viaţă unii lângă alţii şi abia înţelegem trei fire de adevăr despre ceilalţi.

Ba suntem prea grăbiţi să vedem, prea proşti ca să înţelegem, prea meticuloşi ca săapreciem sau prea neîndulgenţi ca să iertăm.

O sete după autodistrugere…după smulgerea cărnii după altul…un dor de moarteşi de ţicneală…o aspiraţie spre aventură şi spre indecenţă…explorăm toatămurdăria…călcăm în picioare toată frumuseţea…suntem noi fără să fim noi, ceicare ar trebui să fim…şi nu mai ştim care sunt paleativele, medicamentele,remediile.

Şi pentru că nu mai ştim ce să facem…dar dorim o lume de vis, o lume doar pentrunoi, o lume „impecabil de curată‖…ne reţinem şi de la cele mai elementare gesturide normalitate.

A da o bucată de pâine sau un pahar de apă…e cel mai uşor lucru…pentru căaruncăm zilnic tone de resturi la gunoi. A ajuta cu un zâmbet şi cu un cuvânt, a stade vorbă, a mângâia, a face ceva pentru cineva e cel mai natural lucru cu

putinţă…pentru că noi nu suntem roboţi şi nici fiare sălbatice…ci oameni, creaţidupă chipul lui Dumnezeu, cu dorul de El şi de comuniune.

Bogatul de azi, din parabolă [Lc. 16, 19- 31] nu e pus la zid de Domnul…pentrucă nu l - a ajutat pe Sfântul Lazaros în mod zilnic…ci pentru că nu l - a văzutniciodată. Sau l - a văzut de fiecare dată, i - a stat ca un nod în gât…dar nu aaruncat în el cu nici o pâine…măcar de nervi…dacă nu din umanitate.



În timp ce bogatul s-a umplut de orgoliu, s-a afundat în plăcere, a vrut veşniciaclipei…şi a rămas, şi după moarte, în dorinţa după materie, în dorinţa după

plăcere…pe care slava lui Dumnezeu nu i-o alină ci i-o înmulţeşte în fiinţa lui.

O, da, suntem puşi să alegem! Deja ne trăim alegerea.

Unii se prefac că sunt ortodocşi…alţii chiar sunt…unii fac ceva concret pentru ei şi pentru întreaga umanitate…pe când alţii pictează năluciri în fiinţa lor.

Încă de acum ne alegem/ ne separăm unii de alţii interior prin dorurile noastre.

Mi-am dat seama că m-am dezlipit de lumea de dinainte…din momentul când amînceput să fiu om al Bisericii. Eu am simţit asta din plin…dar şi cei care măcunoscuseră mai înainte.

Şi cu cât m-am dezlipit de un mod lumesc de a gândi şi de a exista…cu atât mi -am pierdut prietenii care gândeau lumesc…şi mi-am câştigat, de partea mea, prieteniaşi atenţia celor duhovniceşti.

Mă refer aici la prietenia de intimitate…şi nu la vorbitul cu toată lumea.Dimpotr ivă, vorbesc cu mai mult curaj şi cu mai multă bucurie cu toatălumea…pentru că ştiu că acum…sau pe viitor…oamenii se pot schimba.

Ieri, după Sfânta Liturghie, o doamnă cu care am vorbit ceva intim, acum vreo 10ani de zile, pe când nu eram preot…a venit să îmi mulţumească.

Atunci i-am destăinuit nişte taine ale vieţii duhovniceşti…ce simţi şi trăieşti înanumite momente, tu, creştinul ortodox şi după 10 ani…trăind o anume experienţămistică…a venit să îmi mulţumească pentru faptul că i-am spus despre ea, înaintecu mult ca să fie proprie ei…şi acum a înţeles. A înţeles concreteţeacuvintelor…sau cum cuvintele au devenit realitate…pentru că erau realitate.

Şi asta mă face să vorbesc lucruri mari, de multă fineţe, cu mulţi oameni…cu toate

că ştiu şi înţeleg nivelul lor…pentru că nu ştiu ce vrea să facă Dumnezeu cuseminţele adevărului din mintea şi din inima oamenilor.

Noi trebuie să semănăm cuvântul, să îl împărtăşim oamenilor…şi să Îl lăsăm peDumnezeu să ne uimească.



Pentru că nu ştim care vor fi Sfinţii lui Dumnezeu, unde sunt acum viitorii luiSfinţi, ce fac ei…şi cine sunt. Pentru că şi eu eram unul nesimţitor…şi neatent lavoia lui Dumnezeu.

De aceea grija mea, efortul meu pentru a predica…pe oboseală şi neoboseală…îngrabă sau mai extins: pentru că cineva sau mai mulţi au nevoie întotdeauna decuvinte din partea lui Dumnezeu.

Şi azi, în această duminică, ţinând cont de faptul că mâine, 31 octombrie 2011împlinesc 34 de ani de viaţă, sunt recunoscător celor care au scris, au vorbit, mi-auvor bit…pentru că m-au umplut de experienţa lor şi de viaţa lui Dumnezeu.

Dacă ei tăceau…eu eram mai puţin frumos în gânduri şi în simţăminte. Frumuseţealor m-a inundat şi pe mine…şi pe toţi cei care citim cărţile şi cuvintele Sfinţilor şi

ale Părinţilor noştri.

În concluzie: să nu aşteptăm minuni ca să fim oameni credincioşi ci să fimcredincioşi tocmai pentru a vedea minunile lui Dumnezeu inundându-ne. Pentrucă fiecare zi e o minune…dacă Îl lăsăm pe Cel Preaminunat să ne umple devăpaia iubirii Sale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!



Părintele Iosif Trifa - Nu averea l-a trecut pe bogatul din evanghelie în iad, cinecredinţa lui

Ce vrea să ne înveţe evanghelia aceasta? Nu cumva să credeţi că ne -ar învăţaevanghelia că toţi bogaţii trec în iad şi toţi săracii dobândesc raiul (sunt şi întresăraci atâţia beţivani, suduitori şi prăpădiţi).

Nu avuţia l -a trecut pe bogatul din evanghelie în iad, ci l -a trecut inima lui cearea şi împietrită.

Bogatul din evanghelie este pus înaintea noastră ca învăţătură să băgăm de seamăcă avuţia, dacă apucă a ne stăpâni ea pe noi, se face o piedică pentru Împărăţia luiDumnezeu.

Pe unii avuţia îi trage în spinii grijilor şi ai alergărilor trecătoare (Lc 18, 20), pe

alţii îi bagă în boala zgârceniei şi, iarăşi, pe alţii, ca pe bogatul din evanghelia demai sus, îi aruncă şi îi îneacă în valurile desfătărilor, ai beţiilor şi plăcerilor.

Pentru acestea zicea Iisus că „anevoie vor intra bogaţii în Împărăţia luiDumnezeu ‖ (Mc 10, 22).

Creştinilor! Nu averea l-a trecut pe bogatul din evanghelie în iad, ci necredinţa lui.



El nu credea că mai este şi dincolo de mormânt o altă viaţă,care răsplăteşte sau pedepseşte faptele omului; şi această necredinţă îl închisese în ospeţele lui şi îlfăcuse orb şi surd faţă de durerile lui Lazăr.

Şi astăzi este plină lumea de astfel de necredincioşi şi de aceea s -a răcit atât demult mila şi milostivirea dintre oameni. Şi astăzi este plină lumea de astfel deoameni care aşa cred şi aşa trăiesc ca şi când aici, pe pământ, ar fi raiul şi iadul şicu această viaţă se gată toate. O, ce mare înşelăciune!

O istorie ne spune despre un mare bogat că, pe patul morţii – mustrat fi ind decunoaşterea vieţii sale păcătoase – şi -a îmbiat toate aver i le sale aceluia care îi va

putea dovedi că nu este iad… Şi nimeni nu i -a putut dovedi acest lucru.

O, nebunule bogat din pilda evangheliei! Dumnezeu îţi dăduse avere să-ţi cumperi

cu ea Împărăţia Sa, făcând din avere o fântână de milă şi ajutor pentru cei săraci.Dar tu ţi-ai pus averea în slujba diavolului şi a plăcerilor care au ţinut o clipă şiacum te chinuieşti o veşnicie. Aşa vor păţi toţi care trăiesc ca tine!

Izvorul milei şi al milostivirii este, iubite cititorule, Iisus Hristos şi Evanghelia Lui. Cine L-a primit cu credinţă pe Iisus şi cine crede cu adevărat în Iisus Hristos,aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre milă, pentru că acela caută el însuşitoate prilejurile să facă milă şi milostivire.

„Toate câte aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici, Mie Mi - aţi făc

ut ‖ (Mt 25, 40)

-zicea Hristos; şi un creştin adevărat caută şi prin milostivire să se întâlnească cuDomnul Iisus.

Dacă astăzi este atât de împietrită inima oamenilor, este şi lucrul acesta un semn căei s-au depărtat de la credinţa cea adevărată şi făcătoare de milă şi de fapte bune.

Creştinilor! Evanghelia din duminica aceasta o avem şi astăzi. Dacă vreţi să ovedeţi, uitaţi-vă în jurul vostru. Niciodată parcă n-a fost mai mare prăpastia întrestările şi traiul oamenilor ca astăzi.

În palate luminoase trăiesc şi astăzi unii, în mătăsuri se îmbracă şi în chefuri şi petreceri trăiesc, în vreme ce alţii, cei mulţi, se ofilesc prin locuinţe slabe şiîntunecate şi, din lipsă de pâine şi haină, intră frigul, boala şi moartea în oasele şi

pieptul lor.



Războiul a lăsat în ţara noastră 300 de mii de orfani de război, faţă în faţă cu 30 demii de milionari şi îmbogăţiţi de război care trăiesc în chipul bogatului dinevanghelie.(Este vorba de Primul Război Mondial şi de stările petrecute dupărăzboi)

Poate niciodată n-au fost lipsuri şi suferinţe atât de mari şi „Lazări‖ atât de mulţi şide necăjiţi ca astăzi. Voi, toţi cei care aveţi casă caldă, masă plină, de -a pururigândiţi-vă că afară, înaintea casei voastre, zace şi strigă după ajutor un „Lazăr‖flămând şi chinuit.

Ale cui sunt aver il e noastre?

„A nu da săracilor din avere înseamnă a o prăda. Poate că vă miraţi de acestcuvânt, dar nu vă îndoiţi, căci tot ce avem noi nu este proprietatea noastră, ci

este a Domnului Dumnezeu, or i în ce chip am primi t-o.

Dacă noi ajutăm cu ea pe cei nevoiaşi, vom dobândi, prin aceasta, marebinecuvântare; şi de aceea ţi - a dat Dumnezeu o avere mai mare, nu ca să ocheltuieşti la necurăţenie, la beţie, la îmbuibare, la haine scumpe şi la altămoleşire, ci ca să împarţi la cei lipsiţi; aşa şi bogatul este numai unadministrator al comorii celei hotărâte pentru săraci, pe care el trebuie să oîmpartă soţilor săi, celor lipsiţi.

Dacă tu eşti avut, însă cheltuieşti mai mult decât este neapărat, veşnic vei daseamă despre comorile ce ţi s- au încredinţat. Căci tu ai primit mai mult decâtalţii, nu pentru ca să întrebuinţezi numai pentru tine, ci pentru ca să dai şi

pentru binele altora‖.(Sf. Ioan Gură de Aur )

Cât de mare să fie milostenia?

La asta răspunde tot Sf. Ioan Gură de Aur aşa: „Dă pe cât poţi da. De ai un ban,cumpără cu el cerul, nu pentru că cerul este chiar aşa de ieftin, ci pentru că

Dumnezeu este aşa de milostiv şi iubitor.

Dacă tu nu ai măcar un ban, atunci dă un pahar de apă rece, căci scris este: «Cel ceva adăpa pe unul dintre aceşti mai mici numai cu un pahar cu apă rece nu - şi vapierde plata sa » (Mt 10, 42).

Pentru milostenie nu s-a pus nici un hotar. Cel sărac poate face, de multe ori, maimult pentru milostenie decât cel bogat, pentru că bogatul, adeseori, este beat şi



bolnav ca de friguri de mulţimea banilor săi şi totdeauna voieşte a înmulţi ce are.Dar cel sărac este slobod de această boală… Şi, apoi, milostenia nu se judecădupă măsura puterii, ci după măsura voinţei celei bune.

Doi bani a pus văduva cea săracă în lada bisericii şi Hristos a lăudat mai multaducerea văduvei decât aurul şi argintul ce le aruncaseră bogaţii.

Milostenia deschide uşa raiului , şi această uşă o putem deschide nu numai cucheie de aur, ci şi cu una de fier, ba şi cu una de lemn…‖

( Părintele Iosif Trifa – Tâlcui rea Evanghelii lor duminici lor de peste an)



Traian Dorz - Mila şi dreptatea

Omul nemilos nu cunoaşte nici un alt drept decât dreptul pumnului şi dreptul fiarei.Când tiranul este şi viclean, iscodeşte destule lozinci şi formule făţarnice pentru a-şi ascunde sub acestea sălbatica lui poftă de putere şi de stăpânire şi blestemata luifoame de aur şi de glorie, – astfel ca cei stăpâniţi şi chinuiţi de el şi de legile lui sănu mai simtă chiar aşa de dur jugul şi lanţurile sale. Cea mai crudă fiară este unastfel de om.

Când frâul şi zăbalele sunt împodobite, calul se umflă de o prostească mândrie şiîşi scoate sufletul alergând sub biciul stăpânului din şa care îl laudă, care îl

îmboldeşte, alergându-l cu laudele mai crunt decât cu loviturile. Cât de nenorociteste un astfel de dobitoc!

Când cel care stă în spatele calului va fi nemilos, viclean şi nelegiuit, el va avea pentru cel de sub el numai zăbale, numai bici, numai pinteni.

Cine se mai gândeşte atunci la foamea, la setea, la oboseala bietului truditor care,fiind nedreptăţit pretutindeni, nu mai poate striga decât spre Dumnezeu, fie animal,fie om? Este totuşi pentru fiecare o măsură şi o plată!

Omul care nedreptăţeşte vreo creatură a lui Dumnezeu va fi judecat de Dumnezeu,Care a creat-o! Tu, cel care chinuieşti şi exploatezi vreo biată fiinţă care nu ştie saunu poate să-şi strige durerea, nici să-şi caute dreptatea împotriva ta, care ochinuieşti şi o nedreptăţeşti, nu auzi tu oare cum durerea aceasta apăsată şisugrumată cu silnicie de către tine strigă către Dumnezeu?



Animalul muncit flămând sau legat în stare chinuitoare, sau ţinut în locuri prearele, sau omul osândit nevinovat, muncit neomeneşte, lăsat fără pâine, alungat fără

plată, tratat ca un câine… sau dreptatea călcată în picioare, încrederea înşelată,nevinovăţia siluită, sfinţenia profanată, – toate acestea strigă asurzitor spreDumnezeu cu atât mai puternic cu cât sunt mai sugrumate de tine, omule tiran,făţarnic şi nelegiuit. Le va auzi odată Dumnezeu.

Vai va fi de tine, care faci să strige spre Dumnezeu contra ta vr eun chinuit! Vai vafi de oricine nedreptăţeşte, cu orice şi cu oricât, vreo fiinţă sau vreo lucrare care nuse pot sau nu se ştiu apăra.

Dumnezeul cel Milostiv vede nedreptatea şi intervine El în apărarea celuinedreptăţit. Dacă îţi chinuieşti animalul, te va lăsa fără el. Dacă îţi chinuieşti unsemen, te va bate prin altul. Dacă îţi calci un legământ, te va pedepsi printr -o

lepădare. Fiecare va ispăşi prin ce păcătuieşte.

Dacă tiranizezi pe mai mulţi, osânda va fi înmulţită cu numărul gemetelor pe carele provoci şi te va ajunge osânda totdeauna devreme şi totdeauna necruţător.

Nimeni n-a scăpat până acum fără plată după faptele acestea.

Când omul este adânc nedreptăţit, când îndelungată vreme îi este încălcatădreptatea sa şi este furată munca sa, şi este dispreţuită răbdarea sa, şi este

batjocorită cinstea sa şi sufletul său, şi credinţa sa, şi familia sa, adică tot ce omulare mai sfânt şi drept, şi scump în viaţă, – atunci foarte rar mai poate umblacălăuzit de lumină (adică de o minte sănătoasă). Şi foarte rar se poate lăsa îndrumatde credincioşia lui Dumnezeu (adică de simţăminte stăpânite şi chibzuite).

Când răbdarea, indignarea şi amărăciunea omului ajung la margini, atunci în tot ceface omul este numai întuneric, şi nu lumină, numai nebunie, şi nu înţelepciune,numai nechibzuinţă, şi nu măsură.

În întunericul mâniei, omul săvârşeşte răzbunări, în întunericul urii, săvârşeştecrime, în întunericul durerii otrăvite, omul săvârşeşte orice nelegiuire, ca să i se

pară că şi-a făcut dreptate şi că şi-a spălat faţa lui de „om‖.

Cine îşi mai aduce aminte, în astfel de clipe sălbatice şi răzbunătoare, de măsura peste care nu trebuie să treacă? Cine ştie – şi poate atunci – să-şi oprească la timp braţul dezlănţuit, în orbia mâniei, ca să nu treacă peste măsura dreptăţii şi să nusăvârşească, de data aceasta el, nedreptatea, acoperindu-se astfel el însuşi cuaceeaşi vină împotriva căreia se ridicase când o săvârşise altul?



Când omul astfel dezlănţuit este călăuzit numai de întuneric şi de cruzime,niciodată nu va face dreptate, nu-i va pedepsi numai pe cei vinovaţi şi nu-şi va luanumai cât este cu drept să-şi ia.

Omul pus pe răzbunare nu se va purta cinstit, ci îi va pedepsi şi pe nevinovaţi, valua şi cât nu-i cu dreptate şi va face şi ceea ce este necinstit – şi va întrece astfel întoate măsura pe care nu trebuie s-o treacă, săvârşind şi el acte de tiranie, decruzime, de ruşine şi nedreptate – poate şi mai mari decât cel dinaintea lui. Ca săvină şi peste el pedeapsa prin altul, cum venise peste altul prin el.

Ceea ce întrece măsura începe totdeauna să strige împotriva făptaşului şi săgrămădească asupra lui norii negri ai altei răzbunări, care îi vor aduce alte trăsnete.În felul acesta se urmează pe pământ judecăţile oamenilor şi judecata luiDumnezeu.

În felul acesta şirul răzbunărilor se lungeşte necurmat. Fiindcă nu există nici un răudin care să iasă binele şi nici o nedreptate din care să nu iasă răzbunarea.

Numai dreptarul învăţăturii sănătoase al adevărului lui Hristos şi măsuraechili brată a simţămintelor stăpânite de ascultarea lui Hristos, numai ele potrezolva bine şi definitiv toate problemele relaţiilor dintre oameni, la orice nivel s-ar

pune între ei aceste probleme.

Când principiile lui Hristos îi călăuzesc pe cei mari, ei nu-i vor mai nedreptăţiniciodată şi în nici un fel pe cei mici. Când ele îi vor călăuzi pe cei mici, ei nu vormai urzi răzbunări niciodată împotriva celor mari.

Când toţi oamenii vor fi călăuziţi de Hristos, atunci ei vor avea unii faţă de alţiiacel adânc respect care izvorăşte din lumină, adică din inteligenţă, şi dincredincioşie, adică din dragoste, care îi va face fericiţi pe toţi. Doamne, adu maicurând Ziua aceasta! Amin.

(Traian Dorz, Numele Biruitorulu i)



Traian Dorz - Semnele Domnului Iisus…

―De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Iisus pe trupul meu.‖ (Galateni 6, 17)

Sfântul Apostol spune mai departe atât de dureros şi mişcător, ca o rugăminte, ca oînştiinţare, ca un avertisment: De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească

pentru că port semnele Domnului Iisus pe trupul meu!

Unii au spus că aceste „semne― ale Domnului Iisus erau: blândeţea,răbdarea, iubirea şi celelalte virtuţi alese, într -o atât de mare măsură încâtele îi dădeau o atât de mare putere, că scotea draci, tămăduia orice boală şiînvia chiar morţi, cum a fost cu Eutih (Fapte 20, 7, 12).

Alţii au spus că „semnele― Domnului pe trupul său erau urmele de răni, delovituri, de arsuri şi împunsături pe care le-a primit în timpul îndelungatelor

sale închisori şi suferinţe pentru Domnul. Dar au fost unii care au spus şi mai mult: că aceste răni erau aievea semnele pe care le purtase Mântuitorul ca urme ale cuielor Sale în mâini şiîn picioare, a suliţei în coastă şi a spinilor pe frunte. Ca o pecete de Sus şica o mărturie dumnezeiască, aceste semne apăruseră pe trupul lui Pavel,

spre sfârşitul vieţii şi apostoliei lui pentru scumpul său Mântuitor.

Astfel de semne se spune că au mai apărut, tot aşa, în chip miraculos, în decursulveacurilor, şi pe trupurile altor sfinţi şi martiri care trăiseră şi mărturisiseră puternic

pe Domnul.



Oricare ar fi adevărul cu privire la aceste semne, fie de un fel, fie de altul, fie detoate cele trei feluri la un loc, trupurile aleşilor lui Dumnezeu, care au avut parte deo chemare deosebită şi de o suferinţă îndelungată şi grea pentru Domnul, trebuie săse bucure de un respect sfânt din partea noastră, totdeauna.

Când vedem câţi au fugit şi fug de suferinţă, de bătaie, de închisoare pentruDomnul… câţi se leapădă în faţa lor… câţi trădează şi vând pe alţii, de frică să nuajungă în aceste suferinţe, abia atunci vezi ce mare preţ au în faţa lui Dumnezeu ceicare le-au îndurat pe toate acestea în timp atât de îndelungat şi într -un fel atât dedemn, ca ei.

Dacă aţi fost puşi numai o dată sau numai un ceas în astfel de stări, în foame, înfrig, în chinuri, în bătăi, în torturi…, atunci vă veţi putea da seama cât au dat aceştioameni pentru Hristos, suferind zile, luni şi ani îndelungaţi toate aceste chinuri…

O, voi toţi care necăjiţi cu atâta obrăznicie, uşurătate şi îndrăzneală pe acei oamenicare poartă semnele suferinţei lui Hristos pe trupul lor, pe anii lor, pe viaţa lor,temeţi-vă de Dumnezeu să profanaţi aceste semne cutremurătoare!

Dacă nu le puteţi stropi cu lacrimile voastre, sau alina cu dragostea voastră, sauîndulci cu prietenia voastră, cel puţin nu le profanaţi cu nerecunoştinţa voastră, cuinsultele voastre, cu murdăria netrebniciei voastre, voi, care n-aţi suferit nimic

pentru Hristos, ci numai aţi profitat de pe urma suferinţelor Lui şi a suferinţelor lor. Căci, dacă aţi făcut acest cutremurător păcat sau îl mai faceţi încă, voi veţi avea o

pedeapsă şi mai grozavă decât au avut răstignitorii şi călăii lui Hristos şi ai luiPavel, fiindcă păcatul vostru cu ştiinţa şi cu cunoştinţa este mult mai greu ca al lorfăcut în neştiinţă.

Rugăciune

O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Slavă veşnică Ţie!

Mulţumim pentru marii Tăi oameni şi pentru marile lor cuvinte prin care amaflat şi noi mântui rea Ta cea mare.

Te rugăm, ajută- ne să- i preţuim pe slujitorii Tăi cei adevăraţi, dar ajută- ne să-iocolim şi să ne ferim de cei falşi şi prefăcuţi.

Ajută- ne să- i urmăm pe acei vestitori ai Tăi care prin viaţa lor întreagă ne sunt o



pildă şi un îndemn de curăţie, de înfrânare, de smerenie, de ascultare, de sărăcieşi de dărnicie.

Dar ajută- ne să ne ferim şi să- i ocolim pe cei îndărătnici, lacomi, îmbuibaţi,lăudăroşi, nesupuşi, batjocoritori.

Ajută- ne să preţuim cu evlavie şi să iubim Crucea Ta şi semnul ei văzut,neruşinându- ne niciodată de acest semn sfânt, şi fă- ne să ne depărtăm totdeaunade cei care se poartă ca vrăjmaşi ai Crucii Tale, care dispreţuiesc şi batjocorescsemnul ei…

Ajută- ne să nu ne înşelăm că vom fi mântuiţi fără adevărata naşt ere din nou, ci,dobândind făptura cea nouă, să vieţuim după îndemnurile Duhului, să avemroadele Duhului, ca să fim sfinţiţi de Duhul Sfânt.

Şi ajută- ne să preţuim cu evlavie şi respect pe toţi acei care au primit prinsuferinţă şi poartă cu vrednicie pe trupul şi pe viaţa lor semnele Tale, Doamne

Iisuse, fiindcă suferinţa lor cu Tine şi pentru Tine este dovada celei mai alese preţuiri şi a celui mai mare har dat de către Tine oamenilor Tăi şi Bisericii Tale.

Binecuvântează, Doamne Iisuse, cu viaţă şi cu răsplată veşnică pe toţi cei carevor umbla cu frică de Tine, după dreptarul acesta!

Amin.

(Traian Dorz, din Hri stos – Puterea Apostoli ei)



Traian Dorz - O, bunuri trecătoare!

O, bunuri trecătoare, ce mulţi vă preţuiesc mai mult ca mântuirea şi slava viitoare

o, bunuri netrecute, cât de puţini privesc spre strălucirea voastră mai scumpă ca un soare!

O, dulci comori ascunse, ce scumpe sunteţi voi, dar ce puţini sunt ochii ce vă cunosc şi cată odată văd şi orbii, dar ce folos c-apoi

prilejul de-a vă strânge nu-ntoarce niciodată!

O, fericiţi pe lume sunt toţi acei ce-au pus

spre Cer a lor nădejde şi-averea lor divină, ei au un aur veşnic şi-un bun etern: Iisusdoar ei ştiu cum e lumea de goală şi străină!

O, vai de voi, ai lumii nefer iciţi bogaţi, căci toţi, cu-arginţii voştri, vă cumpăraţi doar laţul în care pe vecie, de-aici, vă spânzuraţi



şi sufletul cu trupul, şi viaţa cu nesaţul!

O, unde sunteţi, lacrimi, atunci când este har şi unde tu, credinţă, atunci când e vestire, de ce prea mulţi vă află doar jos, în focu-amarîn care-i veşnic beznă şi nici o licărire?



Traian Dorz - Cel drept n-ajunge-n lumea asta om bogat

Cel drept n-ajunge-n lumea aceasta om bogat,nici numele lui nu e pe uliţi lăudat el nici nu vrea alt nume şi nici un alt folos, şi nici alt mers în lume decât al lui Hristos.

Cel blând nu are-n lumea aceasta de păcat alt drum decât acela ce Domnul l-a călcat,

ci numai după moarte şi numai Sus, nu jos, e slava celui vrednic – ca slava lui Hristos.

Cel sfânt nu are-n lumea cea fără Dumnezeu alt drept sau altă plată decât Hristosul său, nici lui nu-i mai dă lumea ce pe nedrept i-a scos,cum nu I-a dat a Sale napoi nici lui Hristos.

Cuvântul fericeşte pe cei ce-au suferit,ei străluci-vor veşnic la Domnul lor iubit… atunci de ce te tulburi, scump suflet credincios,sărută-ţi şi tu crucea şi du-ţi-o ca Hristos!

Traian Dorz, Cântarea veşniciei



Traian Dorz – Pe cei bogaţi …

Pe cei bogaţi fă-i, Doamne, să vadă cât de goi rămânem toţi când Mâna Ţi-o-nchizi de către noi.

Pe cei săraci fă-i, Doamne, să vadă ce bogaţi putem cu toţii-ajunge de mila Ta purtaţi.

Pe cei trufaşi fă-i, Doamne, să afle tremurând măsura ce uitată nu trebuie nicicând.

Pe cei smeriţi fă-i, Doamne, să afle fericiţi ce mari sunt cei ce umblă cu-adevărat smeriţi.

Pe cei nălţaţi fă-i, Doamne, să caute şi spre jos, pe cei căzuţi, să caute spre Cer mai curajos, pe câţi le merge bine, să nu prea râdă-acum, pe cei zdrobiţi fă-i, Doamne, să nu prea plângă-n drum,Ci toţi să-şi amintească, în orice stare sunt, că toate trec, – nimica nu-i veşnic pe pământ!

Să caute-a face bine, cât pot şi au prilej, căci prea curând şi sigur îi spulberă-un vârtej!



Pr. Anthony M. Coniaris - Duminica V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (aXXII-a după Rusalii) - Bogatul şi Lazăr

Episodul cu bogatul şi cu Lazăr, ascultat în Evanghelia de astăzi, a marcat radicalviaţa lui Albert Schweitzer. Schweitzer a mers în Africa în 1913. În 1921 el explicacum această parabolă spusă de Iisus l-a făcut să părăsească funcţia de profesor la

Universitatea din Strasbourg, să renunţe la activitatea sa literară şi la cântatul laorgă, pentru a merge în Africa Ecuatorială ca medic. Pentru Schweitzer, bogatuldin această parabolă era omul alb, binecuvântat de roadele culturii şi ştiinţei, iarLazăr era negrul exploatat şi oprimat, lipsit de asistenţă medicală în boala şidurerea sa. Pe scurt, Africa era cerşetorul aflat la porţile Europei.

Ce minunat să vezi cum această teribilă şi tristă poveste pe care a spus-o Iisus i-ainspirat unui mare om o viaţă de slujire. Schweitzer a fondat un spital în Africaunde a servit ca medic timp de cincizeci de ani. Gândindu-se la această parabolă, ell-a găsit pe Lazăr de la porţile sale. Să examinăm această minunată parabolă ca peo dramă în trei acte.

Actul întâi

― Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plinde bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şicâin ii venind, li ngeau bubele lui .‖

Primul act se deschide cu o imagine a modului în care bogatul şi Lazăr trăiau pe pământ. Bogatul trăia o viaţă luxoasă. ―Se îmbrăca în porfiră şi vison.‖ Adică eraîmbrăcat în haine de mii de lei, când majoritatea oamenilor câştigau câţiva lei pezi. El se veselea ―în toate zilele în chip strălucit‖. Domnul dă de înţeles că bogatulducea o viaţă de gurmand, cu mâncăruri scumpe.



Domnul nu l-a criticat deloc pe bărbat pentru că a fost bogat. Nu l-a numit vreodatăînşelător al săracilor sau chiar lacom. A fost un om foarte de succes, o persoanărespectabilă, căreia îi plăceau lucrurile bune ale vieţii. Domnul nu l -a condamnat

pentru aceasta.

Afară, la poarta palatului celui bogat, stătea un biet cerşetor. Numele lui era Lazăr,care înseamnă ―Dumnezeu este ajutorul meu‖. Şi de fapt nimeni, în afară deDumnezeu, nu îi acorda atenţie. Era flămând. Era bolnav. Trupul său era acoperitde bube. Era atât de slăbit şi de neajutorat încât nu se putea apăra de câinii ceveneau să îi lingă rănile. Câinii de atunci nu erau animale de casă, ci bestiimurdare. Lazăr trăia din resturile de pâine aruncate de bogat. În acea vreme nuexistau şerveţele la masă. Oaspeţii îşi foloseau degetele pentru a rupe bucăţi din

pâine, iar resturile le aruncau în stradă pe fereastră. Aceasta era pâinea ―ce cădeade la masa bogatului‖. Iată deci imaginea din actul întâi: un bogat învelit în porfiră

şi vison; Lazăr acoperit de bube urâte. Unul petrecea în fiecare zi; altul încerca săsupravieţuiască cu resturi. Unul avea tot felul de servitori să-i împlinească poftele;altul avea doar câini să îi lingă rănile.

Actul al doilea

Al doilea act povesteşte despre moartea a doi oameni: ― Şi a murit săracul şi a fostdus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fostînmormântat.‖ Slăbit, bolnav şi înfometat, era de aşteptat că Lazăr nu va mai trăimult. Nu se spune nimic despre înmormântare. Era prea sărac pentru a-şi permiteaşa ceva. Şi de fapt nu avea nici un prieten. Totuşi, el care nu a putut avea partenici măcar de o înmormântare decentă, el care nu a avut ca prieteni decât câinii,tocmai el este ridicat în ceruri de îngeri. ―Şi a fost dus de către îngeri în sânul luiAvram.‖ Situaţia pentru bogat este diferită. El ―a murit şi a fost înmormântat‖. Aici

parabola ne precizează existenţa înmormântării. Trupul a fost întotdeaunaimportant pentru acest bogat, deci putem fi siguri că a avut parte de oînmormântare la fel de fastuoasă ca viaţa trăită. El a trăit mai mult decât Lazăr,

pentru că Dumnezeu, în mila sa, i-a permis o viaţă mai lungă pentru ca să aibă timpsă se pocăiască.

Actul al treil ea

Al treilea act ne prezintă soarta celor doi după moarte. ― Şi în iad, ridicându- şiochi i, f ii nd în chinur i, el (bogatul adică) a văzut de departe pe Avraam şi pe

Lazăr în sânul lui.‖ Amândoi se trezesc conştienţi pe lumea cealaltă. Deşi nu se



cade să construim o teologie a vieţii de apoi pe baza acestei parabole, există totuşiunele fapte importante ce reies de aici.

În primul rând vedem că moartea nu distruge conştiinţa. Bogatul şi Lazărnu dorm şi nici nu sunt incapabili să ştie ce se întâmplă cu ei. Suntconştienţi.

În al doilea rând, moartea nu di struge identitatea. Lazăr este tot Lazăr, iarbogatul este tot bogatul. Moartea nu poate schimba personalitatea. Eul

personal supravieţuieşte morţii. În al treilea rând, moartea nu distruge memoria. Bogatul îşi aminteşte de

viaţa sa pe pământ. Îşi aminteşte şi de Lazăr, precum şi de fraţii săi. În fine,moartea nu poate distruge destinul nostru. Pe pământ, bogatul şi Lazăr aumers pe căi diferite. Au făcut alegeri diferite. Au trăit în lumi diferite.

Aceleaşi lumi diferite se regăsesc şi în eternitate. Ei sunt în cele două l umi

ale raiului şi iadului.

Parabola ne spune că bogatul s-a trezit în iad, iar Lazăr, săracul, în rai. Întrebareaeste: de ce? De ce s-a trezit bogatul în iad? Ce a făcut de a meritat o asemeneasoartă? Răspunsul este: nu a făcut nimic. Nu a făcut nimic pentru Lazăr. Nu l-a

persecutat niciodată. Nu l-a lovit niciodată trecând pe lângă el. Nu l-a alungatniciodată de la poarta sa. Doar l-a ignorat. L-a acceptat pe Lazăr ca parte a

peisajului inevitabil al vieţii. Lazăr era chiar acolo, la poarta bogatului, dar acestanici nu îl mai sesiza. Când Maria Antoaneta s-a căsătorit, a dat poruncă să fieîndepărtaţi toţi cerşetorii de pe străzile de-a lungul cărora urma să treacă

procesiunea ei de nuntă. Ea nu a dorit ca vreo privelişte urâtă sau tristă să îi strice fericirea. Era cel puţin conştientă de existenţa cerşetorilor. Nu se poate spuneacelaşi lucru şi despre bogatul din parabolă. El era conştient de existenţa uneisingure persoane: el însuşi. Acesta a fost păcatul lui.

Parabola nu va nici un efect în viaţa noastră dacă nu ne vedem pe noi înşine în eaexact aşa cum a făcut-o Albert Schweitzer. Să nu îndrăznim să ne aşezămaltundeva decât lângă omul bogat. ―Dar‖, veţi spune, ―eu nu sunt bogat!‖ Sunteţiînsă, în comparaţie cu cineva care are mult mai puţin decât aveţi Dvs. Există

întotdeauna cineva mult mai sărac decât Dvs. În timp ce luaţi masa, 417 oamenimor de foame în întreaga lume. Aceasta înseamnă 7 morţi în fiecare minut. 417 înfiecare oră. 10.000 morţi în fiecare zi. Majoritatea dintre ei copii. Ce pot însă săfac? Sunt multe lucruri pe care le puteţi face. Puteţi face o donaţie la una dintremultele agenţii care asigură hrană celor flămânzi, sau să iniţiaţi o campanie în

propria Dvs. parohie, pentru a se colecta hrană pentru cei flămânzi. Putem fisuficient de conştienţi pentru a fi preocupaţi.



Însă bogăţiile nu se limitează la posesiunile materiale. Suntem bogaţi în iubire, înînţelegere, în simpatie, în compasiune, în iertare. Peste tot în jurul nostru – şi chiar

pe pragul nostru – zace o lume înfometată tocmai de aceste lucruri: iubire,înţelegere, iertare.

De multe ori suntem şocaţi de o sinucidere sau de o cădere nervoasă din cartierulnostru sau din parohia noastră. Deodată realizăm faptul că aici a fost o persoanăcare a cedat din cauza lipsei de iubire a noastre a tuturor; aici a fost o persoană carea trăit în tenebre. Şi noi înşine am ocolit-o. Am simţit o oarecare teamă şistinghereală în prezenţa sărăciei şi a amărăciunii sale. Aşa că pur şi simplu amîmpins-o într-o mai adâncă singurătate. Şi nu a fost nimeni care să o iubească

pentru a o scoate din izolarea şi din rătăcirea sa.

Fiecare dintre noi are un Lazăr la uşa sa. Cel defavorizat, cel flămând, cel nedorit,

şomerul, cel bolnav, cel întristat, cel închis în sine, cel nesigur, cel sing ur, celneiubit – toţi zac la uşa noastră având nevoie de iubirea lui Dumnezeu şi a noastră.Au nevoie de mai mult decât fărâmiturile de la masa noastră.

Nu este un păcat să fii bogat. Părintele Avraam, în al cărui sân a ajuns Lazăr, a fostunul dintre cei mai bogaţi oameni ai timpului său. Era bogat însă nu doar în

posesiuni materiale, ci şi în credinţă şi iubire. Nu este un păcat să fii bogat, însăeste un păcat să fii bogat şi să nu îţi pese, să nu iubeşti, să nu fi preocupat, să nu ficonştient, să nu observi, să nu ajuţi.

―Trimite pe Lazăr‖

Fiind în chinuri, bogatul experimentează pentru prima oară ceva asemănător cuiubirea. Se gândeşte la cei cinci fraţi ai săi şi îi cere lui Avraam să îl trimită peLazăr înapoi pe pământ pentru a-i avertiza cu privire la soarta care îi aşteaptă dacănu îşi îndreaptă căile. El îi spune lui Avraam: ―Rogu- te, dar, părinte, să- l trimiţi încasa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi eiîn acest loc de chin‖

Nu este o iubire adevărată aceea care îl face pe bogat să se gândească la fraţii săi.Insinuează că el însuşi nu a fost avertizat în mod corespunzător. Încearcă să se

justifice pe sine acuzându-l pe Dumnezeu că este nedrept. ―Dacă aş fi fost suficientavertizat, dacă aş fi ştiut că acest loc va fi sfârşitul vieţii mele pământeşti, nu aş fivenit aici. Dar fă acum ca cel puţin fraţii mei să fie avertizaţi‖.

―Nu‖, i-a spus Avraam, ―au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei .‖



―Nu‖, a spus bogatul, ―ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.‖

Însă Avraam a spus: ― Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nicidacă ar învia cineva dintre morţi ‖

Minunea mare este că după Moise şi profeţi, Dumnezeu a trimis într -adevăr pecineva dintre morţi să ne avertizeze. L-a trimis pe Hristos.

Asemenea lui Lazăr, Hristos a fost ―dispreţuit şi cel din urmă dintreoameni‖.

Asemenea lui Lazăr, a stat la poarta lumii atunci când s-a născut în peşteradin Betleem.

Asemenea lui Lazăr, trupul său a fost acoperit de răni. A fost ―străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile

noastre‖. A venit ca unul dintre noi – un frate – pentru a ne avertiza şi a ne salva penoi, cei cinci fraţi ai săi.

Să nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să dea un semn mai mare decât acesta; nu existănici unul mai mare. ―Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său CelUnul- Născut l - a dat ca orice crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.‖

Ascultaţi aşadar cu atenţie atunci când Hristos vă spune cuvântul lui Dumnezeu.Priviţi la viaţa voastră pentru a vedea unde zace Lazărul Dvs. Dumnezeu l-a aşezatacolo pe pragul Dvs. pentru a vă ajuta să ajungeţi în rai!

(Traducere: Oana Capan)



IPS Andrei Rymarenko - Duminica V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-a după Rusalii) – Cum l-a schimbat Cuvântul lui Dumnezeu pe Vladimir

Dragi fraţi şi surori, aţi sesizat cum Biserica ne tot vorbeşte despre Cuvântul luiDumnezeu? Cu Cuvântul Său, Hristos a calmat furtuna, a vindecat slugacenturionului şi pe fiica cananeencei, l-a ridicat din morţi pe fiul văduvei din Nainşi a săturat pe cei cinci mii de oameni cu cinci pâini. Prin Cuvântul Său a avut loc

pescuirea miraculoasă. Şi chiar şi în Evanghelia de astăzi citim despre Cuvântul luiDumnezeu. ―Era un om bogat ‖, ne spune Evanghelia, ―care se îmbrăca în porfirăşi în vison, veselindu- se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume

Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, Poftind să se sature din cele cecădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui ‖ (Luca16,19-21).

Ni se spune apoi ce este dincolo de mormânt. Eternitatea. Bogatul şi-o petrece îniad; Lazăr la sânul lui Avraam. Evanghelia de astăzi se încheie cu aceste cuvinte:― Şi i - a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nicidacă ar învia cineva dintre morţi ‖ (Luca 16,31). Vedeţi cât de important esteCuvântul lui Dumnezeu: soarta veşnică depinde de atitudinea noastră faţă de el. Deşi bogatul nu făcuse nimic rău, nu a trăit totuşi conform Cuvântului luiDumnezeu şi pierdut a fost. Lazăr însă a trăit conform Cuvântului lui Dumnezeu, şi

a fost mântuit. Cuvântul lui Dumnezeu are puterea minunată de a înnoi sufletulunui păcătos. Nu am să vă explic cum se întâmplă aceasta, dar vă voi spune cevace s-a întâmplat în St. Petersburg.

Aici trăia o familie – o bunic şi un nepot. Nepotul făcea parte din Garda Imperială. Părinţii lui muriseră pe când era încă mic, iar bunica le-a luat locul .Fuseseră foarte bogaţi. Vladimir, căci aşa îl chema pe tânărul ofiţer, avusese



parte în tinereţe de satisfacerea tuturor poftelor, ca orice bogătaş rus. Asemeneavieţii bogatului din parabola de astăzi, el şi - a petrecut viaţa din chef în chef.

Avea o inimă bună şi prietenii îl iubeau pentru că era genul de la care puteaiobţine oricând, orice vroiai. Nu cunoştea cuvântul ―nu‖.

Într-o zi bunica l- a chemat pe Vladimir şi i - a spus: ―Vladimir, după moarteamea nu vei mai avea pe nimeni . Prieteni i te vor jefu i de tot ce ai, vei mur i singur .Căsătoreşte- te.‖

Vladimir i - a răspuns: ―În regulă, bunico, mă voi căsători.‖

Buni ca i- a găsit o logodnică – o prinţesă dintr - o familie săracă. Vladimir adansat cu ea de două- trei ori la petreceri şi apoi a cerut - o de soţie. Dar cumnunta era programată să aibă loc abia după Crăciun, viaţa lui Vladimir a

continuat în aceleaşi coordonate – chef după chef – astfel că în curând nicimăcar nu mai ştia numele viitoarei lui soţii. Probabil că dacă ar fi întâlnit -o pestradă nu ar fi recunoscut -o.

Cu cât se apropia ziua nunţii, cu atât sufletul îi era mai neîmpăcat. Apoi a venita doua zi după Bobotează. Trebuia să meargă la biroul Gărzii Naţionale să îşiridice salariul şi să completeze formele pentru concediu, pentru luna de miere.

Era prima oară când se plimba prin St. Petersburg la o oră atât de matinală şimai ales atât de treaz. De regulă dacă la această oră era pe străzi era cherchelit.

Astăzi însă pentru prima oară vedea cu ochii limpezi un oraş trezindu- se şi

pregătindu-se pentr u o zi de lucru. Atmosfe ra din oraş era una gravă şi la fel eraşi în sufletul său, gândindu- se la ce urmează: căsătorie, viaţă de familist,obligaţii pe care nu le- a avut niciodată, despre care nu ştie nimic.

Ajuns la birou, şi - a primit banii şi actele – buzunarul i s-a umplut de monede deaur. Ieşind, s- a gândit să se plimbe puţin, singur, cu gândurile lui. I -a cerutşoferului să îl urmeze în timp ce el va merge pe jos. Fără să îşi dea seama, aajuns la Catedrala cu icoana kazană a Maicii lui Dumnezeu. Tocmai atunci au

fost trase clopotele. Pentru prima oară, bărbatul s- a simţit atras să intre în

biserică. Desigur, mai fusese la sluj be ale biser icii , dar doar atunci când îi cereaaceasta statutul lui social. Acum însă, intra dintr - o pornire interioară. Catedralaera semi - întunecată, dar icoana miraculoasă strălucea pur şi simplu. În ciuda

faptul că afară era iarnă, lângă icoană erau crini. Înăuntru se citea Acatistul. Erau cântări frumoase, o mulţime de lumânări şi tot mai multă lume sosea pentru a se ruga. Vladimir a îngheţat. Nu se mai rugase de mult timp. Tot ce putea spune era: ―O, Maica lui Dumnezeu! Vin la tine într - un punct de cotitură



al vieţii mele. Dacă aşa trebuie să fie, ajută- mă. Dacă nu este necesar să mergînainte, opreşte- mă.‖ Simţea că aceasta nu este o rugăciune, că nu ştie cum să seroage.

Deodată cineva i - a atins uşor mâneca. Era o femeie ce cerşea cu copilul în braţe.

―Domnule, ajută- mă‖, a şoptit ea. El şi - a băgat mâna în buzunar, a scos pungacu monedele de aur şi a pus-o în mâna femeii .

Fiind foarte grea, femeia aproape a scăpat - o. ―Domnule‖, a exclamat ea. ―Nu pot să o iau. Lumea va spune că am furat - o.‖

―Nu îţi fie teamă, cartea mea de vizită este în pungă. Spune că ţi -am dat- o eu.‖

―Domnule, dar Dvs? Îmi daţi totul, dar Dvs?‖

―Nu înţelegi? Eu am totul. Nu am nevoie de nimic.‖

―Bine, accept atunci. Dar să ştiţi că salvaţi două vieţi: a mea şi a copilului meu.

Cum pot să vă răsplătesc?‖ ―Ştii ce… mă poţi ajuta. Nu ştiu să mă rog. Amnevoie de rugăciune, chiar acum, pentru sufletul meu. Altfel voi pieri.‖

Ea l-a pr ivit lung, apoi a dispărut în mulţime. A reperat - o apoi în faţă, lângăicoana miraculoasă. Pusese copilul pe treptele din faţa icoanei şi se ruga şi făcea

plecăciuni adânci.

Pe faţa bărbatului au început să şiroiască lacrimile. A înţeles că femeia se rugapentru e l. A ieşit repede din biserică, şi a luat - o pe o stradă lăturalnică.Schimbând semi - întunericul Catedralei cu lumina soarelui reflectată de zăpadăa simţit o durere ascuţită în ochi, apoi în cap şi şi - a pierdut cunoştinţa.

Când şi - a revenit şi -a dat seam a că era întins pe o masă, în uniforma sa demembru al Gărzii Imperiale. Căzuse într - un somn letargic şi acum se trezea. Dar

tot nu se putea mişca, nici deschide ochii, dar auzea totul. Toţi din jurul luivorbeau despre el ca despre un mort. De fapt tocmai i se pregăteaînmormântarea. A auzit printre altele două voci, una masculină şi una feminină.

Bărbatul spunea: ―Ai bunul simţ şi comportă-te ca la o înmormântare. La urmaurmei a fost logodnicul tău.‖



Femeia a răspuns: ―Dar tată, ştii că nu îl suportam . Doar dator ii le tale m-au făcut să accept această căsătorie. Nu pot continua comedia aceasta.‖

Apoi de sicriul cu Vladimir înăuntru s-au apropiat al te persoane. Un pr ieten aspus: ―Ce bine că Vladimir a murit şi acum nu mai trebuie să îi înapoiez datori

a pe care o aveam la el.‖ I - a fost dat să audă tot felul de lucruri, despre el şi despreprieteni i lui .

Apoi a început recitarea rugăciunilor înmormântării. Înainte nu le înţelegea, daracum fiecare cuvânt era pentru el plin de semnificaţii adânci. Milostivirea lui

Dumnezeu îi era revelată. Înţelegea adevărul despre Dumnezeu pe fondulminciuni i oameni lor . Pr eoţii erau lângă el, gata să îl ducă la mormânt.

Când au început să cânte ―Cu sfinţii odihneşte…‖, Vladimir a început să respire

din nou şi a putut să se mişte. Bărbaţii ce purtau sicriul descoper it au fugitîngroziţi şi la fel celelalte persoane. Bărbatul a rămas singur. Dar nu mai eraacelaşi. În mijlocul camerei goale era un alt Vladimir, un Vladimir nou.

Când lucrur il e s- au liniştit, Vladimir şi - a vândut toate bunurile. Jumătate dinbani i - a dat logodnicei sale, iar cealaltă jumătate săracilor. Şi a iertat tuturordatoriile pe care le aveau la el. Puţin timp după, a devenit călugăr şi şi -a încheiatviaţa ascetică la Mănăstirea Kostroma, ca arhimandrit.

Astfel înnoieşte Cuvântul lui Dumnezeu omul! (Traducere: Radu Capan)



Pr. George Dimopoulos - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (aXXII-a după Rusalii) - Multe motive pentru a crede

― Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cinevadintre morţi ‖ (Luca 16,19-31). Pericopa evanghelică de astăzi, iubiţi fraţi,răspunde la toate întrebările şi îndoielile acelora care nu cred în viaţa de dupămoarte. Oamenii cer întotdeauna dovezi cu privire la acea viaţă, în special în zilelenoastre. Ei doresc dovezi şi argumente care să îi convingă să creadă. Acestea,iubiţii mei, le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu citit astăzi, şi vom încerca acum săîl explicăm.

Evanghelia vorbeşte despre vieţile a doi oameni, într -o situaţie reală de viaţă(povestea nu este nici o parabolă şi nici o alegorie, şi de aceea subliniem realitateasituaţiei). Unul era bogat, posesor al multor bogăţii materiale, dar foarte sărac în

spirit. Nu avea decât o singură preocupare – să mănânce, să bea şi să doarmă bine,şi să se îmbrace în cele mai scumpe haine care se găseau pe atunci… ―se îmbrăcaîn porfiră şi în vison, veselindu- se în toate zilele în chip strălucit ‖. Acorda foarte

puţină, dacă nu chiar deloc, atenţie celor din jurul lui şi nu era deloc preocupat desărăcia, durerile şi nenorocirile care existau în afara casei lui.

Nu îi păsa de Lazăr cel sărac – a doua figură din Evanghelia de astăzi – care erafoarte bolnav şi nevoiaş. Lazăr stătea la uşa bogatului pentru a împărţi oasele şiresturile de mâncare cu câinii lui. Câinii acestui bogat chiar îi dădeau acestuia olecţie despre cum să se comporte cu cei mai puţin norocoşi. Ei lingeau rănile luiLazăr şi îi aduceau o oarecare alinare… ―şi câinii venind, lingeau bubele lui ‖.Scena acestui teatru al vieţii nu a rămas însă neschimbată mult timp. Evanghelianici măcar nu menţionează numele sau vârsta bogatului. Poate autorul a preferat sănu îi acorde cinstea de a-i include numele în Scriptură. Lazăr a murit şi îngerii luiDumnezeu i-au primit sufletul, şi l-au dus în sânul lui Avraam.



Oare toţi cei săraci se vor bucura de aceeaşi soartă? Nu, categoric nu. Mulţi dintresăracii lumii sunt ei înşişi cauza propriei lor sărăcii. Sunt săraci pentru că nu auambiţia de a se depăşi pe ei înşişi. Totuşi, în Evanghelie întâlnim un individ bun, acărui sărăcie este provocată şi complicată de boala lui. Acest fel de săraci îşi duccrucea cu onestitate şi răbdare. Adesea din rândurile unor astfel de familii sărace senasc cei mai buni cetăţeni, bine educaţi şi devotaţi societăţii. Foarte des marioameni de ştiinţă şi personalităţi publice provin din astfel de medii sociale. Şi totadesea relaţiile model soţ-soţie şi părinţi-copii se găsesc în mijlocul celor nevoiaşişi săraci. Desigur, despre acest tip de ―săraci‖ vorbeşte Evanghelia de astăzi.

La scurt timp, bogatul a murit şi a fost îngropat. Odată cu trupul lui au fostîngropate numele şi bogăţia lui. Nu a lăsat în urmă nimic prin care ceilalţi să îşiamintească de viaţa lui. Poate avea câteva rude, care în loc să se roage pentrusufletul lui, l-au blestemat pentru că nu a lăsat nici o moştenire. Evanghelia îi

menţionează şi pe cei cinci fraţi ai bogatului, care poate trăiau o viaţă ca a acestuia:―căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc dechin ‖. Erau risipitori, materialişti, egoişti şi le lipsea o ideologie. Nu aveau nici unscop moral în viaţă… ―să mâncăm şi să bem pentru că mâine vom muri‖.

După ce a murit, bogatul nu a ajuns în cer, ci în locul opus. Exista o mare prăpastieîntre Lazăr şi omul bogat. Era imposibil pentru ei să intre în contact unul cucelălalt. Bogatul l-a văzut pe Lazăr şi i-a cerut ajutorul. Dar distanţa era prea mare,şi acesta nu putea face nimic. Bogatul i s-a adresat lui Avraam şi i-a cerut să trimităun mesager din cer la fraţii lui, şi să îi avertizeze că dacă nu renunţă la bunurile lor

pământeşti vor ajunge în aceeaşi situaţie. Avraam a răspuns: ― Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei ‖. Bogatul a spus atunci că fraţii lui nu îi băgau deloc înseamă pe profeţi. Ei doreau o dovadă, a continuat el; de exemplu, dacă cineva dinmorţi le-ar vorbi, atunci ei ar crede.

Poate, iubiţii mei, aţi cerut şi voi acelaşi lucru. Aşteptaţi ca cineva din cealaltăviaţă să vă reasigure că eforturile voastre de aici merită. Dar sunteţi siguri că atunciveţi crede, şi nu veţi mai avea alte probleme sau întrebări? Nu sunteţi conştienţi deceea ce spune Pavel despre limitările în această viaţă ale cunoaşterii pe care o

putem dobândi (1Corinteni 13,12)? Cu alte cuvinte, acum când vedem lucrurile printr-o oglindă, în ghicitură, avem multe întrebări şi minunăţii inexplicabile. Cutoate acestea, în cealaltă viaţă, vom vedea lucrurile clar, pentru că le vom vedeadirect, de la persoană la persoană. În acest timp, putem vedea doar o parte aadevărului. Dar în timpul care va veni, vom primi cunoaşterea perfectă, dată nouăde Dumnezeu.



Nu sunt de ajuns, dragi fraţi, atâtea lucruri ca să ne convingă de viaţa cealaltă?Avem şi predicarea Apostolilor, sângele milioanelor de martiri cărora nu le -a păsatde persecuţii şi de suferinţe, pentru viaţa cealaltă. Ei s-au luptat să dea mărturiedespre Hristos şi adevărul Lui. Nu este de ajuns înţelepciunea Sfinţilor Părinţi?Aceste minţi strălucite care au scris nu doar despre această viaţă, ci cu o profundăintuiţie şi despre viaţa care va veni. Catacombele nu vorbesc oare suficient de clardespre teologia escatologică a Bisericii? Nu este posibil ca atâtea scrierieclesiastice pe aceste subiecte să fi fost scrise în van. Să nu mai vorbim despremisionarii care călătoresc în lumea întreagă pentru a predica acest mesaj. Oarerugăciunile, liturgiile, mănăstirile, bisericile, preoţii şi seminariştii noştri, toate săfie în van? Cu siguranţă nu! Toate acestea au un singur scop – a îmbunătăţi situaţiaspirituală a omului cât mai este aici pe pământ, pentru a-l pregăti pentru viaţaveşnică; a-l face pe om mai bun pentru ca prin participarea la bunătatea luiDumnezeu, să poată deveni moştenitor al vieţii veşnice. Amin.

(Traducere: Oana Capan)



Pr. Leonardo Sapienza - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (aXXII-a după Rusalii) - Cel mai bogat este cel care dă mult

― In viaţa ta ai primit bunuri şi Lazăr rele; acum el este consolat şi tu eşti înmijl ocul tortur il or ―.

Avea dreptate Sf. Bernard : ―Bogăţia se adună cu pedeapsă, se conservă cu frământări, şi se pierde cu durere‖. Îşi dă seama de aceasta bogatul dinEvanghelie , dar când aceasta este prea târziu!

Vă aduceţi aminte? La şcoală vine mereu momentul în care trebuie ―să ne prezentăm temele făcute‖ (Francois Mauriac). Atunci nu mai este timp pentru aremedia ceea ce am uitat sau pentru a corecta greşelile.

A-ţi auzit cuvântul evangheliei. Este clară condamnarea pentru cei care trec prinviaţă distraţi de plăceri, de bogăţii, de nepăsare. Dar vine momentul când se facsocotelile. Şi atunci îşi dau seama că ar fi putut să -şi folosească mai bine viaţa

pentru a face binele, în loc să o ducă bine!

În mentalitatea curentă, imaginea bogatului este asociată în mod instinctiv la aceeaa bucuriei, a fericirii. Nu ne gândim, că de multe ori, aceea poate să fie mascafericirii; parodia fericirii! Iar dedesubt este golul, plictiseala, tristeţea cea mai

profundă.

Să fim atenţi să înţelegem până la capăt lecţia Cuvântului lui Dumnezeu. Săînvăţăm să nu ne lipim inima de bogăţie. Să învăţăm să împărţim cu alţii ceea ceavem: vom fi bogaţi de fericirea altora!



Să ne aducem aminte că : ― Bogat este cel ce are mult. Mai bogat este cel care arenevoie de puţin. Dar cel mai bogat este cel care dă mult ‖. (Gerhard Tersteegen).

Cum spune Sf. Pavel: ― Există mai multă bucurie în a da decât în a primi ‖. Figura bogatului imbuibat ne reaminteşte versetul Psalmului 49, care zice: ―Când vezi căun om se îmbogăţeşte nu te teme, nu-l i nvidia; când va mur i, nu va lua nimic cuel ‖.

Gandhi comenta astfel această lecţie: ―Omul se distruge prin politica fără principii, plăcerea fără conştiinţă, bogăţia fără muncă, înţelepciunea fărăcaracter, afacerile fără morală, religia fără credinţă, iubirea fără sacrificiu.Acestea sunt lucrur il e c are pot să ne distrugă‖.

(Traducere: pr. Angelo Pop)



Părintele Ion Cârciuleanu - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii -Pilda bogatului nemilostiv (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr)

Pe lungă asemănări, între noi, oamenii, există şi multe şi felurite deosebiri.Deosebirile acestea se leagă, unele, de însuşirile noastre fireşti, altele deîndeletniciri şi, în sfârşit, altele de mijloacele noastre de trai. Dar oricât de mari arfi deosebirile dintre oameni, ele nu mer g niciodată până acolo încât să înăbuşe în ei

nevoia de a trăi împreună, de a se ajuta, de a se iubi. Oamenii, oricare le -ar fiînsuşirile, rangurile, situaţia materială, sunt creaţi să trăiască laolaltă, organizaţi îndiferite comunităţi. Trăirea în societate, însă, aduce cu sine anumite obligaţii. Careeste cea mai de seamă obligaţie pe care cei avuţi, înstăriţi o au faţă de cei aflaţi înlipsuri?

Răspunsul la această întrebare ni-l dă în chipul cel mai lămurit, Evanghelia zilei deazi (Luca 16, 19-31) despre Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr.

În pericopa evanghelică de astăzi, Hristos Domnul ne descoperă destinul veşnical omului . Prin această pildă, Iisus, învăţătorul nostru suprem, trimite spre noi orază de lumină, în legătură cu ce va fi dincolo. Pentru noi, creştinii, această

parabolă este asemenea unei ferestre deschise spre viaţa viitoare. Ar trebui, poate,să o citim şi să stăm fiecare în taina inimii, a sufletului şi a gândului nostru, întorşispre noi înşine, şi să medităm asupra ei.



Sufletul omului fără credinţă, fără iubire, milă, dreptate, rupt de oameni şi deBiserică este mort. Omul care nu simte milă în faţa foamei şi a suferinţei celuilalt,este ca o fiinţă necuvântătoare, care îşi neagă demnitatea de om prin faptele sale.

Să ascultăm pilda:― Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vizon, veselindu-se în toate

zilele în chip strălucit, iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plinde bube, aşteptând să se sature de cele ce cădeau de la masa bogatului. Câiniivene au şi - i lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri însânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad ridicându- şiochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

Şi el strigând, a zis: Părinte Avraame, fie- ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să- şiude vârful degetului în apă şi să- mi răcorească limba, căci mă chinuiesc cumplitîn această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu- ţi aminte că ai primit cele bune

în viaţă şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu techinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s- a întărit prăpastie mare, ca ceicare voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi…‖(Luca 16, 19-28).

Aşadar, e vorba, pe de o parte, de un bogat oarecare – nu i se dă nume – care trăiaîmbrăcându-se în porfiră şi vizon şi care o ducea numai în petreceri, iar pe de altă

parte, de un sărac cerşetor cu numele Lazăr, şi care stătea şi suferea la poarta bogatului. Bogatul din Sf. Evanghelie de astăzi era, egoist, lipsit de inimă, şi deDumnezeu, se bucura de toate bunurile pământeşti, indiferent la orice durere,

privea cu nepăsare, fără să-l vadă, pe săracul care stătea la poarta lui şi de care,spune evanghelistul, şi câinii aveau mai multă grijă, decât stăpânul lor.

Bogatul din Evanghelie reprezintă omul care- şi foloseşte rău posibilităţile, care face din bogăţie un mijloc de plăcere, de distracţie şi de decădere religios- morală.

În schimb, Lazăr zace bolnav şi plin de bube. În trupul lui bătea o inimă curatăşi adânc înrădăcinată în încrederea şi iubirea faţă de Dumnezeu, ce îi dă o forţă

spirituală ca în îndelungata şi adânca lui suferinţă şi răbdare să nu c â rteascăîmpotr iva celor rânduite oamenilor de Dumnezeu. Iată icoana cea mai vie amizeriei, iată pilda cea mai crudă a egoismului şi a nepăsării în viaţă.

Dacă parabola s-ar opri aici, am putea socoti viaţa o mare nedreptate, darMântuitorul nu se opreşte aici. El arată că după această viaţă vine o altă viaţă, vine

judecata: atunci se înţelege planul lui Dumnezeu. În această a doua parte a



parabolei, bogatul şi săracul mor şi sunt arătaţi în faţa lui Dumnezeu. Dacă înmodul lor de viaţă şi al trăirilor pe pământ este o mare deosebire, să cunoaştem căîn moartea lor deosebirea este şi mai mare. Se întâmplă că mor amândoi. Sufletullui Lazăr, cel ce pătimise timp îndelungat pe pământ, este dus de îngeri în raiulfericit, pentru vecie. Despre bogat se spune numai atât: că a murit şi a fostîngropat; trupul s-a dus în pământ, iar sufletul în chinuri, în iad. Cuprins de chinuri,cel ce nu avusese milă de semenul său, cere acum îndurare. Cel ce ţinuse ochiilipiţi de cele pământeşti, îi ridică acum. Cel ce nu văzuse pe Lazăr, trecând, de sutede ori, cu nepăsare pe lângă el, îl vede acum. Nu îndrăzneşte să se adreseze directlui Lazăr, ci îl roagă pe Părintele Avraam să-l trimită pe Lazăr să îl ajute. Cel caren-a vrut să ajute pe nimeni, cere acum ajutorul sărmanului Lazăr împotriva foculuicare îl chinuie, îl mistuie. Cu degetul de care-i era scârbă altădată să se atingă, cu

piciorul, dorea acum să-i aducă o alinare. Cel ce se îmbrăca în purpură şi vizon şise desfăta cu mâncărurile cele mai alese şi cu băuturile cele mai scumpe, se roagă

acum pentru o picătură de apă, cu care să-şi potolească setea şi clocotul văpăii de-a pururi nestinsă.

Dialogul dintre bogatul nemilostiv şi Părintele Avraam este de-a dreptul mişcător.Părintele Avraam i-a grăit aşa: ―F iule, adu- ţi aminte că ai primit cele bune aletale în v iaţa ta, şi Lazăr aşişderea, cele rele; iar acum acesta se mâng âie, iar tu techinuieşti, şi peste toate acestea, între noi şi între tine prăpastie mare s - a întărit,căci cei ce vor să treacă de aici către voi să nu poată, nici cei de acolo, la noi, sătr e acă‖. Această prăpastie şi-a săpat-o chiar el, prin nemilostenia şi indiferenţa sa.El, bogatul, dacă primea pe Lazăr într -o cămăruţă în casa lui, dacă îi îmbrăca trupulgol, dacă îi astâmpăra foamea, adică dacă îl mângâia în suferinţele sale, se salva dela suferinţă pe el însuşi. Acum vede bogatul ce schimbare mare a produs moartea.Acum, ca într-o oglindă, îşi vede trecutul său. Acum vede pe sărmanul Lazăr cumzăcea şi cât era de dispreţuit de toţi. Acum îşi vede chipul şi felul vieţuirii sale. Celcare n-a ştiut ce-i suferinţa, acum este numai suferinţă. Părerea de rău îl copleşeşte,dar era de prisos acum. Bogatul roagă, acum, pe Părintele Avraam să trimită peLazăr la cei cinci fraţi, ―să le mărturisească lor, ca să nu vie şi ei la acest loc demuncă‖. ―Nu e nevoie, a zis Avraam lui. Au pe Moise şi pe prooroci; să -i asculte

pe dânşii‖. Bogatul, însă, spune: ― Nu, Părinte Avraame, ci de va merge cineva din

morţi la d â nşii, se vor pocăi ‖. Şi i-a zis Avraam lui: ― Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, măcar de ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede‖. Bogatul credeacă dacă cineva va învia din morţi şi va povesti celor vii chinurile de dincolo, lumease va îndrepta.

Dar ne întrebăm: are nevoie credinţa noastră de semne şi minuni spre a fi tare,spre a f i mântuitoare de suf let? Ne răspunde Sf. Apostol Pavel când ne zice:



―Fraţilor, nu fiţi copii la minte, fiţi copii când e vorba de răutate. La minte fiţioameni desăvârşiţi ‖, iar mai departe: ―l imbile (adică semnele şi minunile) suntsemn nu credincioşilor, ci necredincioşilor, iar vorbirea profetică (predica)dimpotrivă, nu necredincioşilor, ci credincioşilor ‖ (I Cor. 14, 20-22). Aşa zice şi

Sfântul Ioan Gură de Aur: ―am fost învăţat să cred în Stăp â

nul şi fără să mi sedea semne… ştiu că am fost curăţit de păcate în Sf. Botez, chiar dacă v- aş vorbiîn limbi‖.

Creştinul adevărat trebuie să creadă cu mintea, să aibă duhul discernăm ântului,al deosebiri i duhur ilor , ca el ―să nu fie jucărie valurilor, purtat încoace şi încolode orice vânt al învăţăt urilor ‖ (Efes. 4, 13-14), cum se exprimă Sf. Apostol Pavel.

Există în viaţa şi în credinţa unor creştini o mare doză de copilărie, un infantilismal credinţei, care se manifestă printr -o pornire şi o dorinţă de senzaţional, de

minuni şi semne cu orice preţ şi în toate împrejurările. Aceştia sunt tocmai de părerea bogatului ajuns în chinurile iadului, după care, dacă ar învia cineva dinmorţi, deci dacă s-ar face semne şi minuni, oamenii ar crede şi ar deveni mai buni.

Noi, creştinii de azi, nu avem numai pe Moise şi pe prooroci, ci şi pe Hristos şi peApostoli, pe sfinţi şi pe mucenici, pe Sfânta Biserică, purtătoare a darurilor cereşti.Hristos ne luminează calea, ne pune înainte viaţa şi moartea, ne descoperă soarta

bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. El ne cere să ridicăm ochii, ca şi bogatulnemilostiv la Părintele Avraam, ca şi evreii în pustie la şarpele de aramă,încrezători în iubirea Lui şi siguri de dreptatea Sa. Creşterea în Hristos, cu minteaşi cu darul lui Dumnezeu, presupune o dreaptă socoteală asupra rostului vieţiiacesteia trecătoare, a bunurilor ei şi, mai ales, a avea totdeauna în vedere viaţaveşnică, a fi convins că prin moarte nu se nimiceşte existenţa noastră, ci ea trece

pe un plan superior de viaţă, aşa cum ne învaţă Domnul Iisus în pilda de astăzi.

Parabola Bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr trebuie neapărat legată deEvanghelia despre Judecata de apoi, pentru ca să avem un tablou cât de cât înţeles,cât de cât complet şi despre viaţa de dincolo. La judecata de apoi, accentul vacădea pe milostenie. Ce ai făcut aproapelui tău, cu aceea te vei întâlni dincolo.

Sf. Ioan Gură de Aur zice: ―bogatul n- a fost condamnat fiindcă a fost bogat, ci pentru că a fost nemilostiv‖.

I ar Sf. Grigorie Teologul adaugă: ―El nu este pedepsit că ar fi luat bunurilealtora, ci pentru că n- a ştiut să le folosească în mod folositor pe ale sale‖.



Sf. Ambrozie zice: ―Nu a fost pedepsit că a lovit pe sărac, ci pentru că a fost unadevărat ucigaş faţă de el lăsându- l să moară fără nici un ajutor‖.

Adevărul este că nu toţi bogaţii se vor osândi, ci doar aceia care îşi trăiesc viaţaasemenea celui din parabolă. De asemenea, nu toţi săracii se vor mântui, ci numaiaceia care îşi duc în mod creştinesc crucea sărăciei, fără cârtire, şi nu din vina lordevin săraci. Săracul Lazăr ne arată, prin propria lui viaţă, calea ce duce spreîmpărăţia lui Dumnezeu, calea jertfei, a răbdării, a credinţei, a suferinţei.

Creştinul învrednicit de Dumnezeu cu averi să trăiască cumpătat, să-şi priveascăaverea ca pe un talant primit de la Dumnezeu, pe care s-o înmulţească, prin muncăcinstită, şi cu care să aline şi durerile altora, mai ales în timpul nostru, când esteatâta lipsă şi necaz. Să nu uite că pentru noi şi a noastră mântuire: ―s-a sculatcineva din morţi‖, Domnul nostru Iisus Hristos, care ne-a arătat calea ce duce la

dreapta Sa când va veni ca judecător, calea care este milostenia şi pe care să oîmplinim.

Din pragul morţii, săracul Lazăr te mai cheamă o dată să-i vii în ajutor. Nu lăsa casărăcia şi întristările lui să-l împingă, fără de vreme, în moarte. Aleargă degrabă şiajută-l, lăsându-te călăuzit pururi de adevărul acestor cuvinte ale Sf. Ambrozie:―Cine- şi aduce aminte de necazul celor săraci, va avea în ziua judecăţii, pe

Domnul însuşi dator cu milă faţă de el‖. Amin.

(Pr. Ion Câ rciuleanu, Predici la duminicile de peste an, la praznicele împărăteşti

şi la sărbătorile sfinţilor mari, 2000 )



Pr. Mihai Tegzeş - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-adupă Rusalii) - Bogatul şi săracul Lazăr

Dumnezeu ne cere să revedem valorile după care ne ghidăm în viaţă. În această pericopă, păcatul condamnat de Iisus este cel al omisiunii: adică al omului care,ajuns bogat, nu mai observă oamenii săraci şi nevoile lor: câinii îl observă peLazăr, însă bogatul nu îl observă. Iisus condamnă faptul că nu avem grijă de ceimai săraci.

Iisus nu condamnă bogăţia ori proprietatea privată, El condamnă folosireanecinstită a bogăţiei şi faptul că bogatul nu a avut milă şi dragoste de cei săraci,adică nu a ştiut să împartă din surplusul său celor nevoiaşi. Iisus atrage atenţia că

prea multa grija de bogăţii îndepărtează omul de Dumnezeu şi de cei dragi ai săi,

punându-i în pericol mântuirea, pentru că, după cum spune I isus ―acolo unde îţieste inima (adică unde şi cu ce ţi-ai cheltuit viaţa), acolo va fi şi comoara ta (adicărăsplata veşnică)‖. De fapt, după moarte lucrurile se inversează: bogatul care înviaţă şi-a pus nădejdea în bunurile pământului merge sub pământ, iar Lazăr – ce setraduce Dumnezeu mă ajută şi mă salvează – primeşte premiul mântuirii, deoareceîn Domnul s-a încrezut.

Noi, creştinii, trebuie să ştim că ceea ce contează în absolut este cum ne pregătimmântuirea, iar aceasta se face urmând poruncile, ori calea pe care ne-a dat-o Iisus.După moarte, bogatul se pare că ar vrea să se convertească, s -ar mulţumi şi cu o

picătură de apă, dar este prea târziu. Bogatul îi cere lui Avram să-i instruiască, să-iavertizeze pe fraţii săi cu o minune, pentru că aşa vor crede (şi vor şti să se

pregătească pentru viaţa veşnică), dar Avram îi răspunde că pentru convertire nusunt necesare minunile. Ajunge pentru creştini să meargă la biserică, să creadă înceea ce le spun preoţii din Scripturi şi să facă fapte bune.



Necazul săracului Lazăr nu este doar că nu are ce mânca ci şi faptul că nu are cu cese îmbrăca. Cu alte cuvinte, este tratat mai rău ca şi animalele: câinii se săturau lamasa bogatului, dar Lazăr rămânea cu firimiturile. Folosirea necinstită a bogăţiei econdamnată de Iisus pentru că nu se poate sluji şi lui Dumnezeu şi banului. I isus

pune pe primul loc grija şi dragostea de oameni când spune: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu (respectaţi por uncile) şi toate celelalte vi se vor alăturavouă (bogăţia şi dragostea dintre voi).

Astăzi cam 15% dintre oameni sunt bogaţi şi consumă 82% din resursele lumii, iarsăracii consumă cam 5% (clasa de mijloc consumă restul). Faptul că în România60.000 oameni mor anual din cauza sistemului sanitar, oare nu este o lipsă deneatenţie faţă de cei săraci? Faptul că în anul 2009 industria auto din România vatrimite în şomaj peste 7.500 de oameni, oare nu alimentează lipsa de grijă faţă decei mai săraci?

Iubiţilor, Evanghelia ne invită să descoperim o clasă socială uitată şimarginalizată. Totodată ne atrage atenţia că viaţa omului pe pământ este timpullăsat de Domnul pentru a fi milostivi, pentru a trăi în pace şi a - i iubi şi ajuta pecei de lângă noi, ca împreună să ne bucurăm în Împărăţia cea veşnică.

Bogatul care avea de toate, şi care s-a închis în el, îl pierde pe Domnul, pierde bogăţia, pierde viaţa, se pierde pe el însuşi, pierde numele, pierde tot. Săracul carenu avea nimic, stă lângă Dumnezeu, câştigă viaţa, îşi păstrează numele, câştigă tot.

Săracul este cel numit Lazăr, este ―Domnul ajută‖. Dumnezeu vine până la noi în persoana celor săraci, care bat pe la uşile noastre, pentru a ne ajuta să trecem peste prăpastia construită de bogaţii fără suflet. Lazăr este şi Iisus, Mesia sărac şislujitor, ce n-a fost primit, dar a cărui moarte a schimbat în mod radical toatelucrurile.



Pr. Mihai Tegzeş - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-adupă Rusalii) - Bogatul şi lăcomia

―Dacă banul nu este o slugă pentru tine, va deveni stăpânul tău. Omul lacom nu poate fi proprietarul bogăţiei, ci bogăţia îl stăpâneşte pe el‖ (F. Bacone).

―Este uşor pentru un sărac să se încreadă în Dumnezeu, căci nu are nimicaltceva în ce să creadă. Este greu pentru bogat să se încreadă în Dumnezeu,deoarece toate averile lui îi strigă: Încrede- te în noi!‖ (M. Bubber).

În toate timpur i le s-a recunoscut farmecul, atracţia pe care o are banul asupraomului bogat dar şi faptul că îl împinge să devină lacom, zgârcit. Lăcomialoveşte şi bogaţii şi săracii, pentru că izvorăşte din sentimentul omului:―Lăcomia (zgârcenia) este iubirea exagerată de a poseda, de a avea în stăpânire‖(Cicero).

Aristotel ne invită să fim moderaţi faţă de bunurile exterioare, adică să le lăsăm sărămână nişte instrumente, mijloace care să fie în slujba noastră, pentru a ne ajuta sătrăim.

Omul care îşi lipeşte inima de bunurile materiale făptuieşte o mare nedreptate:―Omul nedrept, necinstit este cel care doreşte să aibă tot mai mult, el îşi vacheltui viaţa alergând şi stând în compania bunurilor materiale. Când se roagă,cere aceste bunuri trecătoare. Astfel uită să ceară bunurile care sunt absolute şicare sunt adevăratele bunuri pe care omul trebuie să le dobândească‖(Aristotel).



Biblia atenţionează omul să nu-şi lipească inima de lucrurile materiale trecătoare.Omul se înşeală atunci când judecă: ―Banul poate totul ‖ (Ecclesiastul 10, 19); ―Nute osteni să ajungi bogat; nu- ţi pune iscusinţa ta în aceasta. Oare vrei să te uiţicu ochii, cum ea se risipeşte? Căci bogăţia face aripi, ca un vultur care se înalţăcătre cer ‖ (Pilde 23, 4-5); ― Nu te încrede în bogăţiile tale şi nu s

pune: suntautosuficient ‖ (Cartea Înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 5, 1); ―Privegherea celuibogat topeşte trupul lui şi grija lui strică somnul ‖ (Cartea Înţelepciunii lui Isus,fiul lui Sirah 31, 1).

Şi lăcomia este un păcat capital, pentru că manifestă o dorinţă dezordonată de acâştiga tot mai mult, fără o reală necesitate. Lăcomia este dorinţa exagerată de aobţine şi deţine bunuri materiale şi astfel stă la baza tuturor păcatelor. Prinintermediul bogăţiei, un om câştigă posibilitatea de a înfăptui orice păcat, ca să-şisatisfacă toate dorinţele şi plăcerile păcătoase. Atunci când un om strânge bogăţii

pe baza faptului că ―Banul poate totul‖, lăcomia devine izvorul tuturor păcatelor(Sf. Toma).

Ceea ce face din lăcomie un păcat, nu este atât faptul că omul arată o preocuparespecială pentru bani şi pentru lucrurile materiale, ci faptul că le dă o valoareexagerată, devenind pentru el sinonimul stimei, păcii, siguranţei, puterii… Omullacom nu înţelege că astfel se păcăleşte, deoarece importanţa sa ca persoană constăîn ceva mult mai măreţ: în faptul că este copil al lui Dumnezeu.

De fapt, omul lacom uită care este scopul vieţii sale pe pământ: mântuirea şi astfelîşi pierde libertatea, demnitatea şi viaţa, atunci când se preocupă exclusiv de avere.De fapt, i se întâmplă exact pe dos faţă de ceea ce se aştepta: pierde pacea, liniştea,fericirea, familia, mântuirea. Pierde totul!

Din păcate, nu putem spune că în zilele noastre omul dezaprobă păcatul lăcomiei,deoarece societatea se bazează pe bani şi evaluează totul în funcţie de câştig. Aziomul a făcut din ban un ―rege‖ care-i stăpâneşte inima şi viaţa. Atenţia pe caremass media o acordă vip-urilor confirmă această afirmaţie. Se pare că aceştia suntnoii ―preoţi‖ ai zilelor noastre, iar lumea face tot posibilul să-i urmeze.

În realitate, prestigiului economic şi social li se alătură foarte rar o bogăţie morală,spirituală şi umană, la fel de mare. Rar, mass-media ne informează cu privire la

preţul pe care aceste persoane l-au plătit pentru succesul lor. Ne pot ajuta câtevaexemple în acest sens: Marco Aristotel Onassis, cel mai bogat om din sec. XX,Elvis Presley, Michael Jackson, Benito Mussolini, Adolf Hitler, NicolaeCeauşescu, Giovanni Agnelli, cel mai bogat om din Italia, Luciano Pavarotti.



Succesul momentan al acestor oameni le-a adus, pe lângă un sfârşit tragic şidistrugerea a ceea ce un om poate avea mai sfânt pe pământ: familia. Mulţi dintreei ajung la sfârşitul vieţii să fie distruşi şi din punct de vedere economic.

Foarte rar mass media îi întreabă pe aceşti oameni de succes, dacă ar recomanda şialtora să-i urmeze şi care este preţul psihologic şi spiritual pe care l-au plătit ca săajungă atât sus; dacă s-au folosit de mijloace ilegale şi imorale pentru a se realiza şice fapte bune vor face cu banii câştigaţi.

Omul care îşi pune speranţa şi încrederea în bani, făptuieşte un fel de idolatrie careîl orbeşte şi nu-i permite să înţeleagă cât de mult pierde la nivel social, familial -

personal şi spiritual. Ideea că lăcomia este bună şi că bogăţia garantează o viaţă plăcută şi liniştită, este falsă. Mai jos vom explica de ce acest lucru.

Influenţat de gândirea lui Carteziu, omul modern a început să se îndoiască de orice.Singurul lucru de care nu s-a îndoit, a fost banul. Azi omul caută banul cu toate

puterile sale, convins de faptul că acesta îi poate deschide şi garanta accesul pestetot în lume.

Să nu uităm că banul a fost inventat pentru a fi un instrument care să-i foloseascăomului la schimbul de mărfuri, la comerţ. Depăşindu-şi atribuţiile, banul a invadatîntreaga minte a omului şi a inversat toate valorile. Totul se petrece în funcţie decâştig. Banul nu mai este un fel de ajutor pentru om, ci un patron al omului.

Cei care caută să se îmbogăţească cu orice preţ, sunt de acord cu aceastămentalitate. Azi se încheie tot mai multe afaceri murdare. Omul se foloseşte decomputer ca să intre în posesia banilor altora. Unii clonează carduri în acest sens,iar justiţia nu îi poate ţine sub control. Mai mult, cineva care fură miliarde prinintermediul computerului, primeşte o pedeapsă mult mai mică faţă de cel caresparge o bancă şi fură câţiva bănuţi.

Computerul introduce omul într-o lume virtuală şi-i dă impresia că este vorba doarde un joc. Furtul nu este un joc! Consecinţele sale sunt grave!

Fenomenologia zgârceni ei

Filozofii şi părinţii bisericii nu condamnă dorinţa omului de a se îmbogăţi, ci lipsade măsură, exagerarea, care schimbă lucrurile din mijloace aflate la dispoziţiaomului, în scopuri pentru viaţa omului şi astfel omul – din stăpân al lumii – devinesclavul lucrurilor din lume. Problema este că omul nu mai stăpâneşte, conduce



lumea, ci materia, banul îl conduce pe el. Omul îşi pierde liniştea şi fericirea, nu semai bucură de lucrurile pe care le-a realizat, deoarece păcatul lăcomiei nu îi dălinişte, împiedicându-l să fie mulţumit.

Celui zgârcit nu îi plac lucrurile, ci este încântat de proiectele pe care le poate puneîn practică cu ajutorul banului. Are multe posibilităţi să facă binele, dar nu lerealizează… şi aici stă perversiunea păcatului său. Din acest punct de vedere,avarul este exact opusul celui lacom. (Dacă lacomul gustă şi consumă, zgârcituldoar adună şi îşi admiră averea, cheltuind exagerat de puţin).

Lacomul ar vrea să cucerească, să stăpânească totul, dar astfel pierde lucrurileesenţiale pentru binele vieţii sale, devenind tot mai meschin, îngust la minte, mic lasuflet, singur şi nefericit, demonstrând veridicitatea proverbului: ―Cel care seîncrede în lucruri, devine ca şi ele‖.

Zgârcenia (cunoscută ca şi lăcomie) îşi arată faţa în fapte ca: ucidereaconcurentului, omul devenind bolnav după muncă, expert în înşelătorii, sauimplicat în jocuri de noroc… Această iubire de bani ne provoacă mult rău -nouă şialtora- fie fizic, fie psihic. Acesta este paradoxul lăcomiei: ea urmăreştedez voltarea plăcerii prin intermediul achiziţionării a tot mai multor bunuri, faptce îi cauzează omului o tot mai mare neplăcere şi nefericire (S. Schimmel). Zgârcenia îi loveşte mai tare pe cei bogaţi, care în ciuda averii lor, se simt tot maisăraci şi nefericiţi. În acest sens sf. Ambrozie aminteşte exemplul regelui Acab,care doreşte să intre şi în posesia singurei vii a lui Naboth. Naboth deşi avea numaiacea vie, era fericit şi nu dorea nimic de la rege (cfr. 1 Regi 21, 1 -29). Prin urmare,cine este bogatul şi cine este săracul? Cine este nefericitul şi cine este fericitul, seîntreabă Sf. Ambrozie?

Dacă suntem atenţi, nu nevoia îl împinge pe bogat să fie lacom, ci puterea. El sperăcă, cu cât va câştiga mai mult, cu atât va putea face ce doreşte cu viaţa sa,eliminând senzaţia de nesiguranţă din sufletul său şi dependenţa de alţii,

protejându-se de calamităţi şi de Dumnezeu. ―Cu timpul acest păcat orbeşte omulşi - l împinge să facă cele mai mari rele, numai să poată câştiga tot mai mult‖

(Cucci, p. 174). Bogatul se înşeală că va putea prin bani, să controleze orice aspectal vieţii.

Dostoevski, în ―Fraţii Karamazov‖, descrie mizeria umană şi spirituală la care îlîmpinge zgârcenia (lăcomia) pe om: este vorba de o bătrână căzută în Iad, căreia

Dumnezeu hotărăşte să îi mai dea o şansă, deoarece în viaţa ei, ea a dat o ceapăunui cerşetor. Astfel îi trimite o ceapă – legată cu un fir de aţă – ca să o tragă în



Rai. Celelalte suflete se prind de ea, dar ea se zbate să le alunge, până când aţase rupe. Astfel se pierde pe sine şi pe cei cu care nu a vrut să fie împreună în Rai.Aceasta este tragedia zgârcitului. El se teme că va trebui să împartă cu alţiilucrurile pe care le are. Strânge în braţe averea sa, fără să priceapă că tocmai înaceasta constă distrugerea, falimentul său. Omul lacom este preocupat de douălucruri: sporirea bogăţiei şi frica de a o pierde. Posibilitatea de a se îmbogăţi şifrica de a pierde sunt gânduri care ocupă şi subjugă mintea omului, chiar mai

puternic decât alcoolul şi drogurile. Ultimele au un efect limitat, pe când zgârcenia(lăcomia) are un efect nelimitat, fiind o boală sufletească.

Cel lacom se foloseşte de Dumnezeu – ca de un instrument – rugându-L să câştigetot mai multe bogăţii, să aibă o viaţă sigură, fără riscuri, fără să trebuiască să seîncreadă în nimeni. Lăcomia este un păcat împotriva lui Dumnezeu, deoarece omul abandonează bunurile cereşti în favoarea bunurilor pământeşti. Un astfel de om

iubeşte mai mult banul, decât pe Dumnezeu. Lăcomia arată o dezordine însentimentele interioare, deoarece omul, în loc să-şi iubească viaţa şi familia,iubeşte mai mult câştigul bunurilor materiale.

Cel lacom caută să îşi justifice comportamentul afirmând cât bine ar putea face cuaverile sale… De fapt, el caută în lucrurile materiale acea pace, siguranţă şi liniştecare însă, pot veni numai de la Dumnezeu. El simte că faptele sale îl laudă: ―Iată cemulte ai făcut! Iată cât de bine te-ai descurcat! Iată cât de bine ţi-ai folositcapacităţile!‖ Un astfel de om nu se mai recunoaşte ca fiind o creatură limitată şinevoiaşă (de ajutor). Pretinde că s-a mântuit singur şi nu mai are nevoie nici deDumnezeu. El caută bunurile materiale ca să îi umple golurile din suflet. Ai ci estemarea greşeală a bogatului din Evanghelia de astăzi: uită că numai Dumnezeu îlpoate mântui. Amin.



Pr. Gheorghe Neamţiu - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (aXXII-a după Rusalii)

Scopul cu care Mântuitorul rosteşte admirabila istorioară a bogatului şi a lui Lazăr

cel sărac, adresată fariseilor făţarnici şi zgârciţi, a fost, pe de o parte, acela de a-iavertiza pe aceştia asupra pedepsei veşnice ce îi aşteaptă dacă nu se vor pocăi şi nuse vor lăsa pătrunşi de milă faţă de săraci, pe care îi dispreţuiau, iar, pe de altă

parte, de a risipi greşita părere a evreilor, în general, după care bunăstareamaterială ar fi o răsplată pentru virtuţi, pe când, dimpotrivă, sărăcia şi nenorocirilear fi o dreaptă pedeapsă pentru păcate. Stăpâniţi de această greşită mentalitate, eicredeau că orice sărac este un păcătos şi nu merită milă, şi că binele cel mai înalt,aici pe pământ, stă în posedar ea bunurilor vremelnice.

Iată de ce Iisus pune în lumină, într -un mod cât se poate de simplu, dar cu atât maiimpresionant, contrastul dintre doi oameni: unul bogat, care îşi caută fericirea şisensul vieţii în plăcerile pe care i le poate oferi avuţia, aici pe pământ, închizându-şi inima în faţa lipsurilor şi suferinţei semenului său; iar celălalt, sărac şi bolnav,care, deşi respins fără milă de către primul, se resemnează în sărăcia şi boala sa,ducându-şi cu răbdare crucea. Murind şi unul şi celălalt, bogatul nemilos s-aosândit, ajungând în iad, iar Lazăr, săracul nemiluit şi nebăgat în seamă, s-amântuit, fiind primit în sânul lui Avraam.

Analizând, fie şi numai sumar această istorioară, reiese limpede că nu averea însine a fost pricina osândei bog atului, ci reaua ei întrebuinţare, aşa cum nusuferinţa şi sărăcia au fost pricina mântuirii lui Lazăr cel sărac, ci suportarealor cu răbdare şi împăcare cu voinţa lui Dumnezeu. În sine, avuţia nu este un rău,deoarece stăpânirea pământului şi crearea de bunuri materiale sunt din voinţa luiDumnezeu, dar scopul pentru care acestea sunt date e satisfacerea nevoilor trupeştişi spirituale legitime, ale noastre proprii şi ale aproapelui ajuns la lipsuri, deci, înfinal, atingerea destinului nostru vremelnic şi veşnic. Ele deci nu sunt un scop în



sine, ci doar mijloace în vederea atingerii scopului, iar noi nu suntem stăpâniiabsoluţi ai acestora, ci numai administratorii lor, având obligaţia de a le chivernisiîn scopul amintit. Nu adunăm bunuri ca să le adunăm şi să ne desfătăm privindu-leşi pipăindu-le, ori pentru a le risipi în plăceri desfrânate; a proceda astfel este arăvăşi grav ordinea firii, stabilită de Creator, a silui firea intimă a lucrurilor, făcânddin ele scopul final al vieţii şi vătămând astfel virtutea supremă a creştinismului,care este iubirea faţă de semenul mistuit de foame ori alte lipsuri. Folosită astfel, cascop în sine, avuţia – mamona, cum o numeşte Sfânta Scriptură – devine idolulcăruia omul îşi subordonează toate aspiraţiile, izvorul atâtor rele individuale şisociale, cale deschisă spre osândă.

Iată de ce Mântuitorul, nu o dată, a pronunţat cuvinte aspre la adresa bogaţilor carese ataşează de avuţie într -un mod dezordonat: ―Vai vouă, bogaţilor, că vă luaţimângâierea. Vai Vouă, cei ce sunteţi acum sătui, căci veţi flămânzi ‖ (Luca VI,

24-25). Iar, după refuzul tânărului bogat de a renunţa la ceea ce poseda şi a-L urma pe Iisus, Mâtuitorul conchide cu amărăciune: ― Adevăr vă grăiesc, cu anevoie vaintra bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Şi iarăşi zic: mai lesne va trece cămila

prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu‖ (MateiXIX, 23-24). De aceea, în vorbirea de pe munte, Iisus ne zice: ― Nu vă adunaţicomori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.Ci adunaţi - vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică şi unde

furii nu le sapă, nici nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şiinima voastră‖ (Matei VI, 19-21). Iată finalul omului care îşi agoniseşte comoară

pe pământ; el sfârşeşte prin a-şi îngropa inima în ea, prin a se înrobi ei, devenindnesimţitor, împietrit în faţa mizeriei şi suferinţei semenilor.

Urmându-l pe Mântuitorul, apostolii au, de asemenea, cuvinte aspre la adresa celorce se lasă stăpâniţi de idolul mamonei. Astfel, Sfântul Pavel, în Epistola cătreTimotei, avertizează: ―Cei ce vor să devină bogaţi cad în ispite, în curse şi în

pofte multe, nebune şi vătămătoare, care îi cufundă pe oameni în moarte şi pieire. Pentru că rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, pe care unii,poftind- o, au rătăcit de la credinţă şi s- au străpuns cu dureri multe‖ (I TimoteiVI, 9-10). Iar cu câteva versete mai departe, îl îndeamnă astfel pe Timotei: ―Celor

bogaţi în veacul de acum porunceşte- le să nu se încreadă în avuţia ceanestătătoare: ci în Dumnezeul cel viu care ne dă toate de prisosit spre desfătare:să facă bine, să se îmbogăţească în fapte bune, să fie lesne dătători,împărtăşitori, agonisindu- şi temelie bună în viitor, ca să dobândească viaţăveşnică‖ (vers. 17-19)



Această dezlipire şi neîncredere în avuţii şi totala încredere în Providenţă, adică în purtarea de grijă a Tatălui ceresc, trebuie să ne călăuzească pe toţi, fiind fiii Săi,căci Iisus ne-a poruncit să nu fim îngrijoraţi de mâncare şi îmbrăcăminte, iar înRugăciunea Tatăl nostru, pe care de la El am învăţat-o, ne porunceşte să cerem

pâinea de fiecare zi numai pentru ―astăzi‖. A fi preocupat peste măsură de problema existenţei este a uita că suntem fiii celui mai grijuliu şi iubitor Părinte,care nu numai că poartă de grijă până şi celor mai umile şi neînsemnate fiinţe, darţine seama de fiecare fir de păr de pe capul nostru, încât nici unul dintre acestea nucade fără ştirea Lui. Se ocupă, oare, cineva cu astfel de lucruri mărunte? Şi totuşiTatăl nostru ceresc şi pe acestea le are în vedere.

Ca urmaşi ai lui Iisus, ai Marelui Sărac, care a trăit printre noi neavând nici măcarunde să-şi plece capul, şi care de bună voie a sărăcit, ca, prin sărăcia Sa, pe noi săne îm bogăţească cu comoara fericirii Sale veşnice, trebuie să păşim cu hotărâre pe

urmele Lui, practicând, dacă nu e cu putinţă sărăcia efectivă, adică renunţarea la bunurile materiale, cum a făcut-o El, cel puţin sărăcia afectivă, cea spirituală, adicădetaşarea, despuierea inimii de tot ce avem şi am putea avea, sărăcia pe care Iisus o

proclamă în prima din cele opt fericiri: ―Fericiţi cei săraci cu spiritul, căci a loreste împărăţia cerurilor ‖ (Matei V, 3), adică aceia care, puternic ancoraţi înPronie, nu râvnesc să se îmbogăţească, ci se dezlipesc sufleteşte de bunurile ce le

posedă, folosindu-le numai spre a- şi satisface trebuinţele legitime, ale lor personale şi ale semenilor lor, alinând o durere, ştergând o lacrimă, hrănind pecei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi, vizitând pe bolnavi .

Ce avem de făcut pentru a ne însuşi această virtute a sărăciei spirituale?

În primul rând ne vom aminti mereu că nu suntem decât administratorii bunurilor pe care le posedăm, şi că la judecată ni se va cere socoteală defelul cum le-am chivernisit.

În al doilea rând, nu vom îngădui ca vreun bun din mult - puţinul ce îl avemsă pună stăpânire pe inima noastră şi să ne împiedice astfel zborul spreDumnezeu, căci Iisus ne-a avertizat că ―nu putem sluji şi lui Dumnezeu, şimamonei ‖ (Matei VI, 24). După cum o pasăre, spre a fi împiedicată să

zboare spre înălţimi, e destul să fie legată la pământ, indiferent dacă sfoaracu care e legată e subţire ca un pai sau groasă ca o funie, tot astfel, pentru casufletul să nu se poată înălţa spre Dumnezeu prin iubire, e destul ca inima săfie legată cu o iubire dezordonată de vreun lucru pământesc, indiferent dacăacel lucru e preţios ori neînsemnat.

În al treilea rând, pentru a practica detaşarea de bunuri, nu ne vom lăsaamăgiţi de gândul că am făcut cine ştie ce jertfă atunci când am dăruit un



lucru de care nu am avut nici o nevoie, ci vom face pomană din lucruri lacare ţinem şi a căror dăruire o resimţim, căci, astfel, atât bucuria ce o

prilejuim lui Iisus, prezent în aproapele pe care l-am ajutat, cât şi răsplata cene va încununa în cer, vor fi mai mari.

Un musulman bogat veni la un înţelept, prieten al său şi îl rugă să-i arate pe Khidr, misteriosul personaj care se arată uneori misticilor, prin oraşe şideşerturi.

- Ţi - l voi arăta vineri , de va vrea Domnul – îi răspunse înţeleptul.

Foarte mulţumit, omul plecă, împărţi săracilor un hambar de grâu, iar în ziua fixată începu să se roage.

Tocmai pe când se ruga, bătu cineva la uşă. Servitoarea se duse să vadă cine e şiveni în grabă să- i spună că e un cerşetor.

- Spune- i să se întoarcă după ce îmi voi termina rugăciunea, îi zise bogatul.

Şi ziua se scurse fără să se întâmple marele eveniment aşteptat. A doua zi,bogatul se plânse prietenului său: - N- am văzut pe Khidr, cum mi -ai promis.

- Ba da, era cerşetorul căruia i

- ai spus să se reîntoarcă‖ (Bro Bernard, Fericit de

a crede, trad. de Pr. Gh. Neamţiu – în manuscr is -, p. 119).

Istorioara nu are nevoie de comentarii.

Să tratăm, dragii mei, cu toată seriozitatea avertismentele lui Iisus privitoare lasărăcia spirituală şi la milostenie, căci, în ceasul suprem al marii socoteli,milostenia ne va fi avocatul atotputernic în faţa Judecătorului lumii. ―Ante portasgehennae stat misericordia‖ – În faţa porţii iadului stă milostenia – şi ea nu îi valăsa pierzării pe aceia care, aici pe pământ, au deprins-o cu adevărată iubire de

aproapele. Amin.



Pr. Olimpiu Todorean - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-a după Rusalii) - Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr

Iubiţi credincioşi, parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, pe care astăziSfânta Maică Biserica o propune spre meditaţie tulbură viaţa noastră comodă. Atrăi doar pentru avere şi a te închide în faţa săracului este una dintre cele mai

periculoase ispite: aceea de a te simţi mulţumit, de a putea face mai bine decâtDumnezeu, Iisus revelându-ne, prin această parabolă, o soartă teribilă ce esterezervată celor care trăiesc în astfel de iluzii.

― Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi vizon…‖ Fiecare dintre noi esteacest om despre care vorbeşte Iisus. Nouă ne este adresată parabola, celor caretrăim într -o societate ce devine pe zi ce trece o societate de consum, de opulenţă,fiindu-ne greu să ne identificăm cu Lazăr, care, din contră, reprezintă omul străzii,canalului, victima celor care trăiesc în bunăstare. Săracul se numeşte Lazăr şiînseamnă ―Dumnezeu ajută‖. Este un lucru curios: aceasta este singura parabolă încare un personaj poartă un nume propriu. Luca, de altfel, este foarte atent cu cei cesunt săraci, căci ei sunt ―aleşi şi fericiţi‖, pentru că Dumnezeu ascultă strigătul lorşi îi ajută.

Totodată, protagonistul principal este bogatul anonim. Asupra lui se îndreaptăreflectoarele, toate privirile; el este cel care din iad iniţiază un dialog ―strigat‖ cuAvraam, în zadarnica tentativă de a-i salva pe cei dragi ai lui. Acestuia creştinii auîncercat să-i dea un nume propriu ―Bogatul‖. Oricum, acest bogat sunt eu. Căcinumai dacă în acest mod citim pericopa de astăzi, identif icându-ne cu bogatul,Cuvântul Domnului ar însemna ceva pentru noi, ne-ar trezi atenţia.



Lazăr şade la poarta noastră şi, dacă nu la poartă, fără îndoială la fereastră, lafereastra care se deschide spre lume: televizorul. Săracii se arată continuu în ca selenoastre, în ştiri, în telejurnale. Şi nu numai prin imagini, ci şi prin veştile pe careagenţiile umanitare ni le oferă asupra sărăciei din lumea întreagă. Sunt şi multeistorii despre sărăcii cotidiene, din ţara noastră, din oraşul nostru, din cartierulnostru. Cum reacţionăm în faţa acestor de provocări? Facem fel şi fel decomentarii, poate exprimăm judecăţi, dar…, apoi ne reîntoarcem la activităţilenoastre, la afacerile noastre, la serviciile noastre, refugiindu-ne în micile sau marilenoastre pro bleme, lăsând tot ceea ce am văzut în afara grădinii noastre, dincolo de

poarta casei noastre.

Ceea ce ne atrage mai mult atenţia în parabola lui I isus este indiferenţa absolută a bogatului faţă de Lazăr, pusă în evidenţă de contrastul dintre cele două nivele deviaţă: unul îmbrăcat în vizon, cu mese încărcate de mâncare, altul, acoperit de răni,

ce moare de foame. Între cei doi există deja o prăpastie ce va fi revelată pe deplinîn a doua scenă a parabolei, după moarte. De multe ori noi nu ne dăm seama d eaceastă prăpastie, de cât de mult ne desparte indiferenţa faţă de sărăcia altuia. Ceeace vedem la televizor este numai ficţiune, spectacol de la distanţă. Tot ceea ceauzim nu ne priveşte pe noi. Alţii sunt cei care trebuie să se preocupe: Statul,Biser ica, Asociaţiile voluntare străine. Ca şi cum străinii care vin la noi cavoluntari nu sunt şi ei tot oameni în carne şi oase ca şi noi. Nimeni nu se mişcă săfacă ceva pentru cel care este mai sărac decât el. Între noi şi săraci nu există nici olegătură.

Dar, pentru a face ceva cu adevărat pentru alţii, ar trebui să întâlnim cu adevăratmizeria şi suferinţa, să coborâm în mijlocul ei, nu este suficient să auzim despre eala televizor. Iată ce spune Abbe Pierre, fondatorul comunităţii Emmaus, comunitatece se ocupă de cei săraci.

Aveam 12 ani şi pentru că tatăl nostru nu era niciodată acasă duminicadimineaţa, a devenit un mister pentru mine. Pe vremea aceea locuiam la uncolegiu iezuit şi într - o duminică în care nu aveam catechism tata i -a zis mamei:―Astăzi îi voi duce cu mine pe Léon şi Henri‖. Am traversat oraşul pentru a

ajunge la un grup de case locuite de persoane în vârstă şi foarte sărace, laperif er ia L ionului . Acolo am întâlnit 5 sau 6 pri eteni deai tatălui meu, printrecare şi câţiva patroni, un general ieşit la pensie, cu toţii membri ai unei asociaţiicare şi - au asumat obligaţia de a veghea la moartea săracilor până laînmormântarea lor.



Asociaţia însă, şi -a schimbat misiune a. Acum membrii şi -au dat jos geaca şi -ausuflecat mânecile şi au început, la circa 40 de bătrâni păduchioşi, să le taie

părul, să- i bărberiească, să- i spele, vorbind cu ei căutând o modalitatea de aiscoate din starea în care se găseau.

În timp ce ne în torceam acasă, tatăl nostr u ne repeta ceea ce S fântul Vincenţiude Paoli a spus: ―Vedeţi cât este de greu să ajuţi pe cei care suferă cel maimult?‖.

În duminica aceea, am întâlnit pentru prima dată mizeria, dar mi - a rămaspentru totdeauna în minte.

Numai experienţe ca şi aceasta ne pot face să ieşim din indiferenţă.

Ceea ce scapă atenţiei noastre, atunci când trăim indiferenţi, este faptul că în epocaglobalizării, responsabilitatea mizeriei altora este şi responsabilitatea noastră. Deaceea nu putem fi dezinteresaţi. Trebuie să ne asumăm responsabilităţile noastre şisă recunoaştem că există o legătură cu săracul ce ne stă alături. Dacă continuăm săfim indiferenţi, dacă continuăm, să ridicăm ziduri între noi şi ei, ne izolăm tot maimult faţă de ceilalţi semeni ai noştri aici şi, zice parabola, chiar şi după moarte.

Degeaba bogatul din infern cere ajutor lui Lazăr. Se adresează lui Avraam. Nicidupă moarte nu are o privire directă spre Lazăr. În realitate el este şi mai închis înegoismul său. Se gândeşte la Lazăr doar ca la unul de care se poate folosi când îicomandă unul mai puternic decât el, Avraam, pentru a-şi satisface nevoinţa sa.Chiar şi cererea de intervenţie în familia sa apare ca un act de egoism. El cere o

probă materială, întoarcerea la viaţă a unui mort, pentru ca fraţii săi să-şi poată,liniştiţi, salva viaţa veşnică. Iată o situaţie disperată; cine s-a gândit numai la elînsuşi, nu poate să continue decât să se gândească la sine însuşi şi, în propriulegoism, găseşte infernul, adică separarea de ceilalţi, de ceilalţi pe care toată viaţasa nu i-a văzut ca oameni, ca semeni ai lui, ci doar ca lucruri ce puteau fimanipulate.

Iubiţi credincioşi,dacă ne-am opri aici cu meditaţia noastră, ar însemna să rămânemdoar la nivelul Vechiului Testament. Parabola ar fi doar un frumos îndemn la a nutrăi în egoism, ci a învăţa, a împărţi cu alţii şi dificila artă a prieteniei. Dar Iisussau, mai bine, Luca, pare că face în această parabolă aluzie la ―Unul din morţi‖care s-a întors cu adevărat. Este Iisus acel om care s-a întors la viaţă, mai mult, aînviat. Şi cu toate acestea, El nu a reuşit să ne convingă pe bogaţii care am putea fichiar noi, mai mult îl ignorăm total. Dar El, la fel ca Lazăr, mai ―zace‖ înaintea



porţii noastre. Nu din întâmplare I isus, în Evanghelie, s- a identificat cu săracul,care stă mereu la poarta inimii noastre, în tăcere, cerşind mântuirea noastră.

Iată de unde ar trebui să învăţăm să împărţim cu alţii: de la I isus, în sensul căînainte de toate trebuie să-l primim pe Iisus şi prin El pe om, fratele nostru. Astăzi,tot mai mulţi creştini caută o morală fără Evanghelia lui Iisus, fără să mai spere înÎnviere. Dar această parabolă, indirect, pare a ne spune că cine se gândeşte sătrăiască un creştinism fără Hristos este la fel cu cel care se veseleşte cu bunurilecelui care le-a furat.

Dacă deschidem casa inimii noastre lui Iisus, care este mereu afară, cerşind fără aface zgomot, fără a protesta sau a striga, atunci vom şti să întâlnim privireasăracului Lazăr şi vom putea trece de la egoism la împărţire, de la infern la sânullui Avraam.

Rugăciune

Îţi mulţumim, Doamne, pentru această pericopă evanghelică. Tu nu condamnibogatul pentru că este bogat, nici nu îl înalţi în slavă pe sărac pentru că estesărac.

Condamni bogatul pentru că este închis în bogăţiile sale făcându- se că nu-l vede pe sărac, ignorându- l, şi îl înalţi pe sărac pentru, că în sărăcie fiind, nu şi -a pierdut credinţa, ci e credincios numelui său.

Lazăr, ce înseamnă ―Dumnezeu ajută‖, a continuat să creadă când nu mai aveanici o speranţă. Doamne, astăzi nu- ţi cer bogăţia, nici nu invoc sărăcia.

Dă-mi ceea ce îmi trebui e pentru misiunea pe care mi - o încredinţezi, dar, maimult, dă- mi o inimă atentă cu fratele care trece pe lângă mine, pentru ca, atentcu el, să pot să Te întâlnesc pe tine.

Amin.



Pr. Vasile Rob - Duminica a V-a după Înălţarea Sfintei Cruci (a XXII-a dupăRusalii) - Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta

Evanghelia de astăzi este continuarea Predicii de pe Munte, unde, după enumerareaFericirilor, Iisus, a spus: ― Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde hoţi i le fură şimoliile le mănâncă, strângeţi - vă comori în cer, unde nici hoţi i nu le fură şi nicimoliile nu le mănâncă.‖

Şi a fost spusă mulţimii cu scopul ca aceasta să reţină: obligaţia ce revinecreştinului de a-şi ajuta aproapele; A cunoaşte ceea ce-l aşteaptă după moarte,

dacă, multul sau puţinul pe care-l avem nu-l folosim aşa cum trebuie, cu toate că,zilnic, vedem şi auzim că mulţi semeni de ai noştri se zbat în crunte lipsuri şinevoi.

Să nu uităm, niciodată, că nu suntem decât administratori bunurilor pe care astăzi,aici pe pământ, le posedăm şi că, dincolo, va trebui să plătim pentru modul cum le-am folosit, ca să nu fie şi pentru noi prea târziu ca pentru bogatul din Evangheliade astăzi, care a văzut că după moarte starea lui s-a inversat cu cea a săraculuiLazăr.

Iar despre cât de greu va fi dincolo vedem din rugămintea pe care bogatul oadresează lui Avraam, şi din care ne dăm seama că tot proorociile şi cărţile luiMoise sunt mai edificatoare pentru că, şi dacă ar învia cineva din morţi, nimeni nul-ar accepta, dovada că nici când a înviat Iisus, după trei zile şi arătarea sa după 40de zile, nu a fost acceptată în totalitate, nici măcar de ucenicii săi.



De aceea, având exemplul Mielului lui Dumnezeu ―care ridică păcatele lumii‖ şi jertfa sa zilnică pe altarele Bisericilor creştine, până la a doua venire, este cea maifolositoare celor care aşteaptă Judecata de Apoi. Şi, singura posibilitate de a ajutasufletele plecate dintre noi, rămân rugăciunile şi sfintele Liturghii pe care,

preoţi, prin ridicarea mâinilor spre cer, se roagă cu nume şi fără nume pentrutoţi cei plecaţi dintre noi, ca şi pentru cei rămaşi printre noi, dar aflaţi în marinecazuri şi lipsuri, pentru toţi cei prezenţi la sfânta Liturghie, cerând milă şiîmblânzirea Dumnezeie şti mâ nii pentru toţi păcătoşi.

Sfânta Evanghelie nu ne spune că bogatul l-a alungat sau batjocorit pe Lazăr. Nu i-a adresat nici un cuvânt de ocară. Nu a făcut nimic din aceste. Şi totuşi a ajuns înIad! Cauza ? Tocmai aceasta că, având atâtea posibilităţi de a-l ajuta, bogatul pur şisimplu, nu a mişcat nici un deget pentru a face acest lucru.

De aceea, pentru a nu ni se întâmpla şi nouă la fel ca acestui bogat, este nevoie săfim atenţi şi să privim în jurul nostru, să vedem dacă nu sunt şi lângă noi Lazăriinoştri. Iar dacă nu-i vedem, să-i căutăm.

Să fim mereu atenţi la toate micile şi gingaşele avertismentele pe care le primim dela Dumnezeu, pentru că, în ceasul marii socoteli, milostenia, credinţa şi faptele

bune, modul cum ne-am preocupat de propria noastră mântuire vor fi avocaţiiapărări noastre în faţa judecătorului Suprem. Amin.



Pr. Ioan Abadi şi Pr. Alexandru Buzalic - Duminica a V-a după ÎnălţareaSfintei Cruci (a XXII-a după Rusalii) - A săracului Lazăr

Ne aflăm în faţa unei frumoase învăţături morale pe care Iisus o lasă creştinilor,imortalizând două tipuri de oameni prezenţi mereu în istoria omenirii. Unul es teînconjurat de bunuri materiale de care este profund ataşat, reprezentându-i pe ceicare nu reuşesc să se ridice la condiţia de om în deplinătatea actelor umane şi se

izolează din egoism faţă de aproapele, rămânând în fantasmele şi strălucireailuzorie a lumii. O asemenea persoană nu are un nume propriu: este «bogatul»,unul din cei mulţi care se condamnă pierzării. Al doilea este drag lui I isus pentrucă este sărac şi singura lui încredere este în Dumnezeu; este un «prieten» alMântuitorului, ca unul din cei apropiaţi, fapt pentru care este numit «Lazăr». Şi

prin «Lazăr» înţelegem pe cei care îşi trăiesc viaţa acceptându- şi condiţia, fiindoa meni în adevăratul sens al cuvântului, în orice încercare a vieţii.

Bogatul se îmbrăca în veşminte de mare preţ, bucurându-se în toate zilele, în chip

strălucit, cu prietenii lui. Acest bogat nu se gândeşte la Dumnezeu, la sufletul săunemuritor, la răspunsul în faţa Judecăţii lui Dumnezeu, sau la viaţa veşnică. Sefolosea de toate bunurile lumeşti de parcă unica realitate este aici, în lumeatrecătoare.

Lazăr reprezintă chipul întregii nevoi: nu are deasupra capului un acoperiş şi seaflă la poarta «bogatului», depinzând de capriciile puterilor lumii profane. Corpul



său era acoperit cu bube, era atât de neputincios, că nu era în stare să alunge câinii,care-i lingeau rănile dureroase şi era atât de flămând, încât dorea să se sature dincele ce cădeau de la masa bogatului. Săracul Lazăr mânca cu plăcere astfel de

bucăţi de pâine murdare, căzute de la masa bogatului, dar nici pe acestea nu aveacine să i le dea.

În ochii lumii, bogatul este fericit căci are parte de o viaţă demnă, are totulîndeajuns şi trăieşte în lux. El ar putea spune împreună cu bogatul căruia i -a rodit

pământul din plin: « Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani!Odihneşte- te, mănâncă, bea, fericeşte-te » (Luca 12, 19).

Pentru oamenii de rând săracul Lazăr este de compătimit, deoarece el este flâmând, bolnav, fără adăpost şi părăsit de toţi.Viaţa a trecut repede, a venit moartea atât pentru săracul Lazăr, cât şi pentru cel bogat. Atunci s-a produs marea schimbare.

Bogatul se afla în flăcările infernului, suferind chinuri mari, iar săracul Lazăr se bucura de fericirea Cerului. Bogatul, lipsit de caritate, a devenit cerşetor, strigândcu putere:« Părinte Avraame, ai îndurare de mine şi trimite pe Lazăr să- şi udevârful degetului în apă şi să- mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în aceastăvăpaie» (Luca 16, 24). Meritul lui Lazăr este acela că a suferit pe pământ toateneajunsurile şi suferinţele, punându-şi speranţa în Dumnezeu. Dacă a ajuns în Cer,înseamnă că sufletul său a fost o avere nevăzută pentru cei din jurul său.

Ce semnificaţie are această parabolă pentru zilele noastre? DumnezeiesculMântuitor ne învaţă că viaţa pe pământ este o pregătire pentru eternitate, « Căci nuavem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să vină»(Evrei 13, 14). Înacelaşi timp, Iisus ne aminteşte că fericirea pe pământ trece repede. Bogăţia,

plăcerile, luxul, trec şi numai lucrurile de caritate au valoare veşnică. În viaţaeternă, dreptatea va domina, iar adevărul şi virtutea va triumfa. Chiar şi «Un paharde apă rece», oferit semenului va fi recompensat (Matei 10, 42). Ce se va semăna

pe pământ, aceea se va culege în eternitate. De aceea Avraam s-a adresat bogatului:«Adu- ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta şi Lazăr asemenea pecele rele; iar acum aici, el se m ângâie, iar tu te chinuieşti » (Luca 16, 25).

Această pildă reprezintă o mângâiere pentru toţi cei care suferă diferiteneajunsuri şi - şi poartă crucea cea grea, căci atunci când vor trece din lumeaaceasta la Dumnezeu, El : «va şterge fiecare lacrimă din ochii lor » (Apocalipsa21, 4).. «Fericiţi cei îndurători, că aceia îndurare vor afla»,- a spus Iisus Hristos(Mt. 5, 7). Noi ne adresăm lui Dumnezeu: Dă-ne Doamne, de aceea suntem datorisă repetăm aceeaşi lucrare de caritate atât pentru semenii noştri, cât şi pentru cei



care au nevoie de ajutor. Hristos, Mântuitorul nostru, spune: «Tot, ce aţi făcutunuia dintre aceşti fraţi mai mici ai Mei, Mie Mi - aţi făcut »(Matei 25, 40).

Bogatul îl imploră pe Avraam: « Părinte Avraame, trimite- l pe Lazăr la casatatălui meu; căci eu am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei înacest loc de chin » (Luca 16, 27-28). Avraam i-a dat un răspuns înţelept: «Au pe

Moise şi pe profeţi; să asculte de ei » (Luca 16, 29). Legea lui Moise este de ajuns pentru mântuirea celor care au trăit până la Hristos, iar legea lui Dumnezeu, adâncimplementată în sufletele fiecărui om, este de ajuns pentru a crea valori spirituale«care nu se perimează» şi îl conduce în Cer. Profeţiile s-au împlinit, însă puţini auavut puterea de a recunoaşte Adevărul. Fraţii bogatului refuză şi Legea lui Moise şiLegea naturală, sădită de Dumnezeu în adâncul sufletului, astfel încât nici Învierealui Iisus nu o primesc. Bogatul şi fraţii săi nu au credinţă… « Nu, Părinte Avraam,ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor converti ». Avraam i-a răspuns:

« Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor crede nici dacă ar învia cinevadintre morţi » (Luca 16, 31).

Un alt Lazăr, prietenul Domnului, apare în Noul Testament ca un discipol al Său.Acest Lazăr va cunoaşte moartea şi învierea, devenind un semn viu şi mărturie aÎnvierii lui Iisus şi a învierii morţilor în timpurile de apoi. « Bogaţii nu au primitmântuirea »: când Hristos l-a înviat pe Lazăr din morţi, în Betania, «Atunci s-ausfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să- l omoare, căci din cauza lui mulţi dintre iudeimergeau şi credeau în I isus », mărturiseşte Evanghelistul Ioan (12, 10 -11).

Credinţa, speranţa şi iubirea faţă de Dumnezeu sunt bunuri care nu-şi pierdvaloarea nici în Cer şi nici pe Pământ. Bogaţi sau săraci în această lume,

puternici sau pribegi, înţelepţi sau slabi, suntem chemaţi să trăim aici pe pământ caoameni în deplinătatea umanităţii noastre, pentru a strânge adevărata comoară careeste în Ceruri.

Rugăciune

O, Du mnezeule, bunătatea şi veşnica Ta voinţă nu caută şi nici nu doreşte

altceva, decât sfinţenia noastră, şi nu acceptă, ca satana, să se năpusteascăasupra noastră pentru a- i persecuta pe oameni, tocmai pentru aceea, ca să searate în noi virtutea iubirii şi a adevăratei înţelepciuni, ca prin aceasta iubireaimperfectă, să devină perfectă.

Învaţă- ne, o, Dumnezeule, să Te iubim pentru Tine însuţi, pentru că Tu eşti ceamai mare şi veşnică bunătate, iubirea demnă de a fi dobândită, iar pe semenii



noştri să-i iubim pentru Tine, nu pentru propriul nostru folos, ci pentru aceea căsunt fiinţe iubite pe care le- ai chemat la existenţă, o, Preaînaltă şi veşnică

Bunătate. Învaţă- ne să- i servim, în ceea ce ei nu pot să- Ţi servească.

Fă iubirea noastră perfectă. Căci atunci când iubirea este perfectă, nu încetează

să iubească şi să servească, chiar şi atunci când ea se împărtăşeşte de nedreptăţişi amărăciune; de asemenea şi atunci când nu află satisfacţie şi plăcere însemeni, străduindu- se mai întâi de toate să- ţi placă Ţie. Amin.

(După Sfânta Ecaterina de Siena)



Ora de religie - Pilda bogatului nemilostiv

―Unde este comoara ta, acolo va fi şi sufletul tău.‖ Mt. 6:21

Prea cucernici părinţi, iubiţi credincioşi, Evanghelia de la Sf.Liturghie ne vorbeştedespre o situaţie des întâlnită şi în ziua de azi: un om bogat şi egoist nu vrea săajute un om bolnav şi sărac.

Dumnezeu, după ce l-a creat pe om, într-adevăr i-a dat în grijă întreg pământul cutot ceea se află pe el, însă adevăratul Stăpân al tuturor este tot Dumnezeu. Acestlucru, din păcate scapă din vedere omului din zilele noastre, care încearcă să adunecât mai multe aici pe pământ în timpul vieţii, nesocotind şi nevoile semenilor lor.

Domnul Iisus ne arată însă că viaţa noastră nu se încheie în momentul morţii ci,continuă şi după moartea trupului. De asemenea El ne arată că felul cum trăimaici pe pământ influenţează în mod direct felul cum vom trăi dincolo. Bogatul

din pilda noastră a mers în iad la suferinţă veşnică, pentru viaţa sa egoistă, iarsăracul, pentru virtuţile sale a ajuns în Împărăţia lui Dumnezeu.

Bogăţia obţinută prin muncă cinstită, nu este un păcat, şi nu va aduce osândirea proprietarului. Pedepsit în schimb este modul folosirii avuţiei. Sfântul I oan Gurăde Aur spune: ―Eşti bogat? Nu sunt împotriva ta! Eşti zgârcit? Iată pt. ce teosândesc!‖



Motivul pedepsei bogatului, este spus de Avraam: ―F iu le, adu- ţi amine că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta.‖ Adică nu ai suferit nimic, ţi-ai făcut viaţa ta pe pământ un paradis. Acum vremea vieţii pământeşti a trecut şi totul s-a schimbat, binele şi desfătările s-au prefăcut în chinuri şi scrâşnire de dinţi. Iată, deci crima bogatului: o viaţă petrecută în chip egoist, în defrânare, în trândăvie şi nepăsar e, oviaţă lipsită de fapte bune.

Şi în ziua de azi se întâmplă la fel: omul bogat/îndestulat, trece nepăsător pe lângăcel lipsit, ca şi cum ar trece pe lângă un gard. Cum să înţeleagă el suferinţasăracului, valoarea banului sau să aibă simţul cumpătării dacă el are mereu de

prisos? Înţeleptul Solomon spune că : ― Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului şi ce este amar i se pare dulce‖(Pilde 27:7).

Nici sărăcia nu este o virtute: unii ajung în starea aceasta din cauza lenei şi a

patimilor. Este reprobabilă imaginea cerşetorilor care, fugind de muncă cinstită, profită de marea îngăduinţa a creştinilor miloşi. Nicolae Iorga spune: ―Dacă aş fiscri s eu cele 10 porunci aş mai fi adăugat una să nu cerşeşti!‖.

Evident aceste rânduri nu se adresează oamenilor cu adevărat necăjiţi, care trebuieajutaţi. De altfel, Biserica i-a îndemnat mereu pe creştini să împartă din ceea ce au,cu cei care au fost mai puţin norocoşi şi se află în lipsuri. Primele spitale,orfelinate, azile de bătrâni şi şcoli au luat naştere pe lângă biserici şi mănăstiri.

Iubiţi credincioşi, aici pe pământ trăim doar o mică, dar importantă parte a vieţiinoastre. Mică pentru că dincolo ne aşteaptă veşnicia, dincolo nu mai murim; şiimportantă pentru că pe pământ este locul unde trebuie demonstrăm că vrem dar şimerităm să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu. De modul în care ne ducem viaţa

pe pământ depinde locul unde vom fi trimişi pentru totdeauna: la fericire veşnicăsau la osândă şi chinuri veşnice.

Pentru a ne putea mântui sunt necesare 3 condiţii obligatorii: Trebuie să primim Harul (puterea lui Dumnezeu). Acesta este împărtăşit de

Dumnezeu oamenilor în timpul Sfintelor Taine şi a Sfintelor Slujbe.

Trebuie să avem credinţă în Dumnezeu.

Trebuie să demonstrăm credinţa noastră prin fapte bune.Despre cea de-a III-a condiţie vorbeşte şi pilda de azi. Nu este de ajuns să nufacem răul, ci trebuie să facem binele. Acelaşi lucru îl spune şi Sf. Ap. Matei: ―Nuoricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce facevoia Tatălui Meu Celui din ceruri.‖(Mt.21:7) Căci ―credinţa fără fapte estemoartă‖(Iacov 2:20).



La judecată, fiecare va fi judecat după faptele de dragoste, milostenie şi într -ajutorare pe care le-a făcut aproapelui său suferind, părăsit, lipsit şi neajutorat.

Există atâtea pilde care vorbesc despre osândirea atât aici pe pământ cât şidincolo a celor care nu vor să împartă belşugul lor cu cei defavorizaţi.

Eu m-am

oprit la două dintre ele:

I. Într -un ora ş trăia odată un om tare zgârcit şi egoist. Toată viaţa n - a făcutaltceva decât să strângă şi să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i - a păsatde nimeni şi de nimic, niciodată nu a vrut să ajute nici un sărman.

O singură dată, într - o duminică, trecând prin faţa unei biserici, i -a aruncat unuicer şetor 2 bănuţi. Nu vroia să ajute pe nimeni, pentru că se gândea în sinea lui:dacă în lumea asta totul poate fi cumpărat, cu siguranţă că şi în lumea cealaltă

este la fel.

Într- o zi a murit şi a fost dus la porţile Raiului unde îl aştepta Sf ântul Petru carel-a întrebat:-Ce-i cu tine aici?

-Sf inte P etre aş vrea şi eu să intru în Rai. Spuse omul.

- Dar crezi că poţi?

- Dacă trebuie pot să plătesc. Am comori nenumărate…

- Păi de ce n- ai spus aşa, omule, dacă ai comori strânse nu- i nici o problemă. Iasă vedem câtă avere ai la tine.

N-a mai putu t omul de bucur ie când a au zit că poate plăti intrarea în Rai, doartoată viaţa nu făcuse decât să strângă şi să strângă. A început să se scotoceascăpri n toate buzunarele, dar să vezi, nu mai găse şte ni ci un ban. Într -un târziu a

găsit pe fundul unui buzunar 2 bănuţi.

-Ei omule, i-a spus Sfântu l Petru , când ajungi aici, ai doar ceea ce ai dăruitcând ai trăit pe pământ. Acestea sunt comorile pe care le strânge f iecare în cer.Cu ele, într - adevăr, poţi intra în Rai, dar cei doi bănuţi ai tăi nu sunt de ajuns.

Dacă în timpul vieţii ai fi făcut mai multe fapte bune poate ai fi intrat, dar aşa…



II. De mult, în ajunul Crăciunului, Dumnezeu a coborât pe pământ împreună cuSfântul Petru, pentru a vedea cum se pregătesc oamenii să întâmpine

Sărbătoarea Naşterii Domnului.

Prima dată au mers la casa unui om bogat. De cum au intrat în curte începusesă se simtă miros de cozonac, friptură, sarmale şi alte bunătăţi care sunt

pregătite de Crăciun.

Au bătut la uşă şi când a ieşit bogatul i -au spus:- Omule bun, suntem doi călători obosiţi şi îngheţaţi. Te rugăm, lasă- ne săînnoptăm la tine şi dacă s- ar putea, să ne dai şi nouă o coajă de pâine ţi -am fi

foarte recunoscători, că n- am mâncat nimic toată ziua.

Auzind bogatul ce au avut de spus călătorii, le- a răspuns:

- Îmi pare rău dar aştept nişte invitaţi în seara aceasta. Nu am nici unde să văculc, nici ce să vă dau de mâncare. Mergeţi la casa de alături, acolo o să găsiţide toate. Şi a spunând acestea a închis uşa râzând.

Alături locuia o femeie văduvă împreună cu cei doi copilaşi ai săi. Dumnezeu şiSfântul Petru, deşi ştiau, s- au dus să o încerce şi pe femeie. I - au bătut în uşă şi i - au spus ce i- au spus şi bogatului.

Spre surpri nderea lor , femeia le- a răspuns că îi lasă să înnopteze la ea:

-Pute ţi rămâne peste noapte aici dar, de mâncare nici pentru copilaşii mei nu am

nimic.

Când au intrat cei doi călători, au văzut copiii plângând de foame, căci numâncaseră nimic toată ziua. După câtva timp, femeia s- a hotărât să meargă lavecinul cel bogat pentr u a-i cere pu ţină mâncare pentru copilaşi. Evident, şi ea a

primit acelaşi răspuns. La întoarecere, a trecut pe lângă grajdurile bogatului şi aadunat de pe jos câteva baligi , le- a pus în şort şi a plecat spre casă. Când a intratcopiii au sărit bucuroşi din pat strigând: -M ami, mami, ne-ai adus de mâncare?

Plângând în suflet, femeia le- a răspuns: -Culca ţ i - vă liniştiţi că v- am adus mâncare. Mâine, de Crăciun, o să aveţi ce sămâncaţi. Auzind aceasta, copii i s- au culcat fericiţi, însă mama şi cei doi călători ştiauadevărul. Pentru a nu- şi da seama copilaşii, femeia a pus baligile în cuptor.



După puţin timp, nu mică i -a fost mi rarea când Dumnezeu i-a zis:-Haide femeie, deschide cuptorul şi scoate mâncarea, că de acum s- o fi făcut.

- De ce vă bateţi joc de mine? Parcă domniile voastre nu ştiţi ce am pus încuptor… spuse femeia plângând.

- Nu auzi ce ţi - am spus? Deschide! insistă Dumnezeu.

De gura străinului , femeia a deschis cuptorul şi nu mică i -a fost mi rarea când avăzut tot felul de bunătăţi înăuntru, la fel ca pe vremea când trăia bărbatul ei.

În acel moment şi - a dat seama cine sunt străinii şi a căzut la picioarele lormulţumindu-le. Dar Dumnezeu a opri t-o spunându-i :- Scoală- i pe copii şi dă- le să mănânce. Şi în acel moment cei doi s - au făcutnevăzuţi.

În acest timp, la casa bogatului începuseră să sosească invitaţii. Când au ajunstoţi, s- au aşezat la masă pentru a începe ospăţul. Dar ce să vezi, când să scoatăslugile mâncarea din cuptoare pentru a o servi, în toate era numai baligă.

Din fericire, povestirea noastră are un final fericit. După ce au plecat invitaţii,bogatul şi - a pus slugile să pregătească din nou din toate bunătăţile iar apoi achemat-o pe veci na văduvă cu copilaşii ei să petreacă împreună SărbătoareaCrăciunului. Şi după sărbători, pentru a se asigura că are din ce să trăiască, a

angajat- o la conacul său.

Iubiţi credincioşi, în încheiere aş vrea să vă rog să medităm la cuvinteleMântuitorului care spune că în fiecare dintre semenii noştri se află El, şiaşteaptă din partea noastră să arătăm că suntem creştini:

34. Atunci va zice Împăratul celor de- a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţiiTatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.35. Căci flămâ nd am fost şi Mi - aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi - aţi dat săbeau; străin am fost şi M - aţi primit;

36. Gol am fost şi M - aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M - aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te- am văzut flămândşi Te- am hrănit? Sau însetat şi Ţi - am dat să bei?38. Sau când Te- am văzut străin şi Te- am primit, sau gol şi Te- am îmbrăcat?39. Sau când Te- am văzut bolnav sau în temniţă şi am veni t la Tine?



40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr -ace şti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi - aţi făcut.41. Atunci va zice şi celor de- a stânga: Duceţi - vă de la Mine, blestemaţilor, înfoc ul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.42. Căci flămând

am fost şi nu Mi

- aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi

- aţi

dat să beau;43. Străin am fost şi nu M - aţi primit; gol, şi nu M - aţi îmbrăcat; bolnav şi întemniţă, şi nu M - aţi cercetat.44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te- am văzut flămând, sauînsetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi -am slu ji t?45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcutunuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi - aţi făcut.46. Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică. (Mt.25)

Sper că, măcar de acum în colo, când vedem pe cineva care are nevoie de ajutorulnostru să nu mai trecem pe lângă el făcându-ne că nu vedem, ci să-i acordăm totsprijinul nostru, ştiind că faptele bune de azi sunt comori adunate în ceruri pentrumâine.Amin!

P.C.



Pr. Prof. Alin Marian Pleşa - Cum a pierdut celebritatea bogatul nemilostiv

Bogatului îi place lauda, admiraţia semenilor lui care, linguşitor, i-o acordă din plin. Bogăţia materială se cere a fi admirată iar cel ce o agoniseşte, prin muncăcinstită ar spune el, are nevoie de ceilalţi nu pentru valoarea lor umană, ci pentru a-i umili, pentru a-i strivi cu opulenţa lui. Bineînţeles, nu mai e nimeni ca el, nimeninu a reuşit într -un timp atât de scurt să acumuleze multă bogăţie care să îi dea acea

siguranţă şi suficienţă de sine caracteristică celor avuţi, în general.

Nemaifiindu-i foame, nu mai ştie cum e să-i fie. Îmbrăcându-se mereu, nu mai ştiecum este să-i fie frig. Săracii sunt mereu prea mulţi ori prea vinovaţi de starea lor,ca să mai merite preţioasa lui atenţie. Într -o lume a high-life-ului celor cu bani, segăsesc mereu cerşetori şi câini care să infecteze igienica lume a celor sătui. Bolileacestor cerşetori sunt de la sine înţelese, fără a fi nevoie de neglijenta privire a

bogatului sau de – Doamne fereşte! – atotputernica lui bogăţie. Ar putea face multdar, pentru puţinătatea sufletească şi necredinţa lui, nu face nimic. Pentru ce arface? E risipă prea multă iar economia are mai multă putere în sufletul lui decâtcredinţa în Cel ce ne învaţă că „cine nu adună cu Mine, risipeşte‖ (Matei 12, 30).Cât de tare poate fi necredinţa unui asemenea om? Nici dacă ar învia cineva dinmorţi, nu va crede.

Cuvintele lui Hristos nu sunt spuse la întâmplare nici în vremea aceea, nici în ceade astăzi: „cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece‖ (Matei



24, 35). Au ascuț imea unui bisturiu pentru sufletele bolnave de patima banilor, a bogăţiilor, şi nu numai. Iisus Hristos cunoaşte în adânc sufletul uman. Nimicnu-i este ascuns. Omul, în fuga lui de Dumnezeu, uită că Cel ce L -a creat nurămâne indiferent nici la patima celui cuprins de febra iubirii de arginţi, dar nici lacel care stă umilit în poarta lui, aşteptând fărâmiturile de pâine cuvenite, de obicei,câinilor. Între câini şi om se înfiripă, de cele mai multe ori, o prietenie mai durabilădecât aceea care ar putea fi între oameni: „iar un sărac, anume Lazăr, zăceaînaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de lamasa bogatului, iar câinii venind îi lingeau bubele lui...‖. Foamea, setea,oboseala, suferinţa celuilalt au devenit simple statistici pentru cei obişnuiţi cuneîncrederea şi neiubirea faţă de cei din apropierea lor. Nu-i mai impresioneazăoamenii, ci cifrele. Zerourile conturilor sunt mai valoroase decât a iubi şi a-i ajuta

pe cei din poarta lor.

Pilda evanghelică a bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31) nedescoperă perspectiva dumnezeiască şi veşnică a vieţii umane pentru care moarteanu e decât o trecere, un Paşte în Iisus Hristos Domnul. Toate se văd altfel prinlentila curată a iubirii desăvârşite.

Sfântul Maxim s pune că „Dragostea desăvârşită nu sfâşie firea cea unică aoameni lor luându- se după părerile şi înclinările diferite ale voii lor. Ci privindpu rurea la ea, iubeşte pe toţi oamenii la fel: pe cei buni şi strădalnici ca pe

prieteni, iar pe cei leneşi ca pe duşmani, făcându- le bine, răbdând îndelung şi

suf er ind cele ce- i vin de la ei. Ea nu ia în seamă câtuşi de puţin răul de laaceştia, ci chiar suferă pentru ei, dacă vremea o cere, ca să şi - i facă şi pe ei prieteni de este cu putinţă; iar de nu se poate, cel puţin să nu cadă din dragostea proprie faţă de ei, arătând pururea, la fel, roadele iubirii faţă de toţi oamenii. Deaceea şi Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, arătându- Şi dragostea Sa

faţă de noi, a pătimit pentru toată omenirea şi tuturor le- a dăruit la fel nădejdeaînvierii, chiar dacă atârnă pe urmă de fiecare să se facă vrednic fie de slavă, fiede chinuri.‖ (Filocalia II, Capetele despre dragoste, 71)

Cu alte cuvinte, bogatul ar fi putut, dacă ar fi vrut, să ajungă la fel de celebru ca şi

săracul Lazăr. Neiubirea lui a făcut diferenţa sau prăpastia adâncă dintre el şi cel cese odihneşte în sânul lui Avraam.

(Pr. Prof. Ali n Marian P leşa , Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Gurăde Aur‖ Târgovişte )



Ierom. Ioan Buliga - Cuvânt la Duminica bogatului nemilostiv şi a săraculuiLazăr - Deşertăciunile lumii

―Era un om bogat care se îmbrăca cu porfiră şi cu vison‖ (Luca 16, 19).

―Astăzi, deşi nu ne mai îmbrăcăm cu porfiră, căutăm să fim cocheţi, eleganţi şi să petrecem în plăcerile trupului. Timpurile când aveam modele de oameni smeriţi s-

au cam dus. Dacă pe timpul Sfântului Atanasie, patriarhul Constantinopolului,oamenii se scandalizau că acesta umbla îmbrăcat sărăcăcios, astăzi mândria acâştigat mult mai mult teren, încât a fi o persoană importantă şi a umbla înhaine smer ite ar f i un lucru scandalos. Când Hristos s-a smerit, atunci L-au

părăsit cu toţii. La fel se simţeau jigniţi cei din preajma Sfântului Atanasie şi îlîndemnau să se îmbrace cum trebuie, căci în felul acesta, defaimă vredniciaPatriarhiei. Sfântul Atanasie le răspundea:



―Nu este ruşine, nici ocară să poarte cineva haine umilite, ci mai vârtos estelucru de laudă. Numai păcatul este vrednic de ocară şi de defăimare. Când

păcătuim nu ne temem, iar de haine proaste ne ruşinăm! Cel ce iubeşte pe Dumnezeu se cuvine a face voia Lui, şi a nu fi plăcut oamenilor , ci smerit şimăsurat în mâncare, îmbrăcăminte, în fapte şi în gândurile lui, ca să nu mânie

pe Domnul‖.

Fericit este poporul care are un aşa păstor! Numai că cei care îl au nu ştiu să îl preţuiască. Şi în zilele noastre am avut exemple de astfel de ierarhi. Sfântul I oan

Maximovici, din San Francisco, umbla totdeauna desculţ. Oamenii sescandalizau şi îi făceau reclamaţie. Mai-marii săi îi spuneau că, drept ascultare,

să poarte încălţări.

Atunci, Sfântul Ioan Maximovici şi - a luat o pereche de încălţări şi o purta legată pe lângă el. Pentru că reclamaţiile au continuat, mai-marii săi i-au cerut socotealădespre felul cum face ascultare. Atunci, Sfântul le- a răspuns: ―Iertaţi - mă, mi - aţi spus ca să port încălţările, dar nu mi - aţi spus să le încalţ‖.

Oare ierarhul nu înţelesese ceea ce i se spusese? Ba da, dar avem aici, pentru cei ceînţeleg ascultarea ca pe un lucru bătut în cuie, un exemplu de neascultare sfântă.

Era o vreme când unii oameni nu veneau la biserică, motivând că nu au haine calumea. Însă celor care au o adevărată trăire în Hristos, nu le mai pasă de lucrulacela. Ei sunt fericiţi într - un mod de trai sărac, nu reacţionează la batjocura



celorlalţi şi trăiesc pe o altă lume. E lumea lui Hristos, iar Hristos este unîmpărat al celor smeriţi.

În Evanghelia pe care am pomenit-o la început, numele săracului Lazăr s-a rostit, pe când bogatului în porfiră nu i s-a dat nici un nume. Cât a pătimit Lazăr pe pământ, dar, iată, numele lui s-a scris în cartea vieţii!

Cu aceasta trebuie să ne mângâiem în necazurile noastre. Când apostolii săltaude bucurie că primiseră darul de a face minuni, Hristos le-a spus: ―Nu vă bucuraţipentru aceasta, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri‖.

Sfinţii Părinţi ne spun că mai mare plată au cei ce mulţumesc în boală, decât ceicare fac minuni . Către cei ce mulţumesc în boală Dumnezeu rămâne dator, pe

când cei ce fac minuni, ei sunt datori pentru darurile primite. Nu avem de ce să-iinvidiem pe cei bogaţi şi răi: iată, ei nu sunt vrednici nici pentru a li se pomeninumele. Numele păcătoşilor nu sunt pomenite în cerur i . Nici noi nu putem

pomeni la Liturghie pe cei ce trăiesc necununaţi, pe cei ce trăiesc în desfrâu, pe beţivi, pe cei ce nu merg la biserică, pe cei ce fac păcate grele şi nu se pocăiesc. Între ei sunt şi cei de altă credinţă, ca unii ce hulesc Duhul Sfânt şi se luptăîmpotriva adevărului.

“Nu voi lua parte la adunările lor, nici nu voi pomeni numele lor pe buzelemele”, se spune în Psaltire. De la aceşti oameni nici daruri la biserică nu este binesă luăm, pentru ca ei să nu se odihnească în păcatele lor, ci doar de se vor pocăi,atunci va fi primit darul lor.

Nu- l interesează pe Dumnezeu bunăstarea mânăstirilor, ci să fie mai multesuflete care să vină la cunoştinţa adevărului.



Lazăr ar fi vrut să se sature cu firimiturile ce cădeau de la masa bogatului. Sunt şiîn zilele noastre mulţi săraci. Mulţi dintre ei nu sunt cunoscuţi. Sunt cazuri de

familii care nu aveau nimic de mâncare în casă şi nimeni nu ştia, nici ei nu auspus nimic. Poate avem şi săraci mândri, sau poate s-a mărit prăpastia dintre noi.

Ne- am învârtoşat inimile şi nici ei nu mai îndrăznesc să ceară. Dăm câteodată

ceva din puţinul nostru şi, totuşi, cu indiferenţă. Îi aruncăm ceva din portofelulnostru şi apoi uităm totul. Mergem acasă, ne închidem în cercul nostru strâmt,unde nu bate vântu l, nu- i frig şi nu plouă, şi trăim nepăsători faţă de durereaaltora.

Părintele Lavrentie de la mânăstirea Frăsinei spunea că săracii se împart îndouă categorii: săraci adevăraţi şi săraci profesionişti . Cei profesionişti şi-aufăcut din cerşit o meserie, iar cei adevăraţi nu cer niciodată şi se luptă cu viaţa.Datoria noastră este să-i căutăm pe cei adevăraţi, iar a fi alături de ei înseamnă a

fi împreună cu Hristos. Omul nu are nimic al său în viaţa aceasta. Toatebunuri le i- au fost dăruite, omul fiind doar un iconom peste ele. La urmă, vatrebui să dea socoteală.

―Cine este iconomul cel credincios şi înţelept, pe care îl pune stăpânul pesteslugile sale, ca să le împartă la vreme măsura de grâu?‖. ―Fericit este robul acela, pe care Stăpânul, la venirea Lui, îl va găsi făcând aşa‖ (Luca 12, 42-43).

Fiecare avem ceva de împărţit. Oare dăm măsura ce o datorăm, celor lipsiţi din

jurul nostru? Dacă avem o sumă de bani, mică sau mare, atunci când o repartizăm,ne înşiruim toate cerinţele sau capriciile, dar dacă ne-am gândi că aceşti bani nusunt ai noştri, altfel i-am repartiza.



Mai ales tinerii, cât de dezordonat îşi aruncă banii: casetofoane, telefoane, aparate, biciclete, maşini, şi nu ne gândim deloc să dăm ceva pentru sufletul nostru. Uniipot spune: noi muncim din greu, cum adică nu sunt ai noştri banii pe care -iavem? Nu sunt. Omul la început nu muncea, se bucura de lumina raiului, seînfrupta din bunătăţile ce le avea de-a gata, totul creştea de la sine. După căderea în

păcat, au apărut spinii, ciulinii şi buruienile. Astfel, munca vine ca un canon pentru păcatul săvârşit.

―În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta‖ (Facerea 3, 19).Banii nu sunt o motivaţie pentru a munci, ci fiecare trebuie să transpirămostenindu-ne, iar concluzia aceasta este: muncim şi ne ostenim pentru păcatelenoastre, iar ceea ce avem să nu socotim ca fiind ceva al nostru, ci cu frică să nefolosim din acel ce va, ştiind că vom da socoteală.

De-a lungul istoriei, ierarhii au fost părinţi ai celor săraci. Cu cât, însă, credinţascade şi răutatea creşte, vor veni multe calamităţi asupra oamenilor. Oamenii auvrut să fugă de sărăcie prin lepădarea de Hristos: avortur i, munca Duminica,nemilostivirea şi, mai ales, îmbrăţişarea obiceiurilor vestice, lipsite deDumnezeu. Acolo în Vest este huzur, dar este răceală, adică nu-i Hristos (Iisus înlimba ebraică înseamnă foc). Calamităţile sunt încercări de a le atrage atenţiaoamenilor şi pot fi şi siliri de a ne lăsa de păcat. Când vezi că ai pierdut totul, poţisă- ţi schimbi modul de gândire. Dacă nici acum, atunci se pare că niciodată nune vom schimba. Deşi trebuie făcute, ajutorările în timpul calamităţilor se vordovedi zadarnice, deoarece nenorocirile vor fi tot mai dese şi mai mari. De ce?

Pentru că Dumnezeu vrea altceva de la noi: dezrădăcinarea păcatului.

Unii, în vremurile acestea, vor deveni tot mai avari. Ei sunt dintre aceia care, dupăcum zice Apostolul, strâng ―comori în vremea din urmă‖ (Iacov 5, 3). Vor



strânge ca să aibă focul ce să ardă. Ce nebunie este să nu ne gândim la viaţa dedincolo şi să nu facem nimi c pentr u sufl et.

Păcatele se înmulţesc tot mai mult şi pentru că familiile se destramă, jumătate aici, jumătate în Italia, se înmulţesc desfrânarea şi despărţirile. Mama nu mai este omamă pentru copii şi familie, ci este o maşină care, în străinătate, face tot ce poate

pentru a câştiga bani. Ce vom face cu banii: poate case mari care vor fi goale, saune vom lua o maşină care va fi bună câţiva ani, iar apoi ce vom face? Pentru viaţacealaltă ce am adunat?

Este acea vreme când, după cum spun Părinţii, oamenii vor înnebuni cu toţii şi-ivor face nebuni pe cei care nu sunt la fel ca ei. Ce bine ar fi să fim nebuni pentrulumea aceasta! Să ne facem că nu înţelegem nimic din alergătura oamenilor deastăzi şi să stăm deoparte: săraci, dar curaţi. Sf inţii Părinţi au câştigat cu

smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate. Cele înalte şi bogate însă nu dinlumea aceasta, ci din cealaltă. Aici risipeau, ca dincolo să adune, aici se umileau,ca dincolo să se înalţe―.

(I erom. I oan Bul iga, Deşertăciunile lumii. Ediţie completă. Volumele I - I I - I I I - I V, Ed. Man. Jacul Românesc).



Preot Sever Negrescu - Bogăţia săracului Lazăr

―Cu certitudine, planul apropiat al realităţilor nu poate fi suprapus unui planîndepărtat al năzuinţelor.

Parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr este o mărturie a inversării de

planuri, o transformare a acestora în acte şi veşnicii. Ceea ce era principal devinesecundar şi ceea ce era îndepărtat devine apropiat. Din planul veseli ei în chipstrălucit se ajunge în văpaia chinurilor, ca act veşnic şi din planul suferinţei setr ece în sânul lui Avraam, în starea de mângâiere, ca veşnică acţiune.

Simplu de observat: bogatul nu are un nume, săracul da, anume Lazăr.

Clement Alexandri nul spunea „adevărata bogăţie este dreptatea‖. Dreptate avea.

Prim- planul înăbuşit pe pământ de prezenţa bogatului fără nume este luat „în

viaţa de dincolo‖ de săracul cel cu numele de Lazăr. Primul care moare esteacesta (dus de către îngeri), al doilea care moare este bogatul cel fără nume (şi esteînmormântat).

Cei chinuiţi în această lume, atunci când pleacă sunt (con)duşi de îngeri, ceiîmbuibaţi în această lume, atunci când pleacă, sunt îngropaţi de către oameni. Şide cele mai multe ori, cei care coboară sicriul în pământ sunt tot săracii… Iarăşi,simplu de observat: nu se aude glasul celui cu nume, al săracului Lazăr; cel fărănume însă bogatul, vorbeşte, cere, se roagă, negociază pentru cei rămaşi în

starea în care el era…

Din această observaţie putem concluziona: mai bine să rămână după tine Numele,tăcând, decât să vorbeşti mult, nereuşind să- ţi agoniseşti un nume. Iată căr ămâne- ţ i-ar numele! este o binecuvântare şi nu un blestem. Trupul din trup se naşte, important este cum reuşeşte să iasă sufletul din trup.



Ceea ce i-a lipsit bogatului pentr u a- şi câştiga un Nume a fost bogăţia fapteibune, ce a care şi după spusa Sf. Efrem S irul, nu se termină niciodată.

Bogatul, nemilostiv aici pe pământ, ajunge un milog dincolo, în ceruri. Cere

ceea ce n- a ştiut să dăruiască:

Fie- ţi milă de mine!

Iată, ce frumos IMN închina Sf. Ioan Gură de Aur , mi losteniei: ,,este o artă şi încă una din cele mai bune. Dacă orice artă este utilă omenirii,nici una nu este mai utilă ca milostenia. Nici o altă artă nu ne pregăteşteînălţarea, nu ne ţese veşminte, nu ne înalţă case din nămol, precum milostenia!

Ea nu ne smulge din mâinile morţii, ea ne procură gloria vieţii viitoare şi neclădeşte locuinţe cereşti. Milostenia nu permite, de asemenea, să se stingăcandelele noastre. Ea ne justi f ic ă şi ne face mai albi ca zăpada‖.

Versetul 10 din Psalmul 33 este, poate, cel mai frumos tropar al Milei: Bogaţii ausărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caut ă pre Domnul nu se vor l ipsi de totbinele.

Căutarea lui Dumnezeu nu este altceva decât calea de la sărăcia bogatuluinemilostiv la bogăţia săracului Lazăr―.

(Din: Preot Sever Negrescu, ―Fărâmituri de cuvinte – lecturi evangheli ce pentruDuminici ― , Editura M itropolia Ol teniei, 2007)



Sfântul Grigorie de Nazianz – Despre iubirea de săraci

„O, bărbaţi şi împreună cu noi săraci, căci cu toţi suntem săraci şi ducem lipsă deharul dumnezeiesc , deşi părem că ne întrecem unii pe alţii, cu mici măsurimăsurându-ne, primiţi-ne cuvântarea despre iubirea de săraci, nu cu sărăcie, ci curâvnire sufletească, ca să vă îmbogăţiţi cu bogăţia din împărăţia cerurilor. Rugaţi -

vă, aşadar, împreună cu mine, ca să v-o procurăm şi noi cu îmbelşugare şi să văhrănim sufletele cu cuvântarea şi să frângem la cei flămânzi pâine duhovnicească,fie făcând să plouă hrană din cer, ca Moise acela din vremea de demult, şidăruindu-vă pâine îngerească, fie hrănind în pustie mii de oameni şi până lasaturare, cu puţine pâini, cum a făcut mai pe urmă Iisus, pâinea cea adevărată şiizvorâtoare a vieţii celei adevărate. (…) Şi dacă trebuie să ne încredinţăm spuseilui Pavel şi a lui Hristos însuşi, anume să socotim iubirea ca prima dintre poruncişi cea mai mare, ca una ce este cap al legii şi profeţilor, puterea ei cea mai mare oaflu în iubirea săracilor şi în înduioşarea rărunchilor şi în suferirea împreunăcu cei din aceeaşi plămadă cu noi . Căci prin nimi c altceva nu se slujeşte aşa dedesăvârşit lui Dumnezeu ca prin mila faţă de aproapele, fiindcă nici nu este cevamai propri u lui Dumnnezeu decât aceasta , înaintea Căruia merge mila şi adevărulşi Căruia trebuie să i se aducă mila înainte decât judecată, şi prin nimic altceva maimult ca prin iubirea de oameni nu ni se dă în schimb iubirea de către cei care larândul lor ne-o măsoară după dreptate, şi care pune mila în cântar drept greutate demăsurat. Se cade dar să ne deschidem inima faţă de toţi săracii şi faţă de aceia



care, din orice pricină, pătimesc greu, după porunca care porunceşte să nebucurăm cu cei care se bucură şi să plângem alături de cei care plâng. (…)

Iar acum, fraţilor, privitor la ceea ce pornisem să vă vorbesc foarte îndurerat decărnurile şi de neputinţa mea în suferinţele altora, trebuie să avem grijă de trupulînrudit cu al nostru şi împreună cu noi sclav. Căci chiar dacă l -am acuzat ca pe unvrăjmaş din pricina suferinţei, îl îmbrăţişez totuşi şi ca pe un prieten, din pricinaCelui care ne- a legat împreună. Şi trebuie să purtăm grijă de trupurile semenilorşi sănătoşi şi istoviţi de aceeaşi boală, numai puţin de câtă poartă fiecare de trupulsău propriu, căci toţi una suntem cu Domnul, fie bogat, fie sărac, fie rob, fieli ber, fi e sănătos, fie în suferinţă trupească şi fiindcă există un cap al tuturor,Hristos, din care sunt toate. Şi ceea ce sunt mădularele trupului, aceea suntemfiecare pentru fiecare şi toţi pentru toţi.

Aşadar, nu trebuie să fim nepăsători şi nici fără de grijă faţă de cei care au căzutmai înainte în neputinţa cea de obşte; şi nici să nu simţim mai multă mulţumire căne sunt în bună sănătate trupurile, decât să plângem că ale fraţilor noştri se

găsesc într - o stare amarnică, ci să socotim că este o singură tări e pentrutrupurile şi sufletele noastre: iubirea milostivitoare faţă de ei.‖



Sfântul Tihon din Zadonsk - Vezi-ţi, omule, sărăcia!

Cerşetorul

Vedem în lume că există mulţi cerşetori. Cerşetor este acela care nu are nimic: nicimâncare, nici îmbrăcăminte, nici casă, nici bani, nici celelalte necesare traiului, citoate le cere de la oameni şi le primeşte de la ei. Într -o asemenea sărăcie se află toţioamenii, de la cei distinşi până la cei nevoiaşi, de la cei bogaţi până la cei sărmani,de la stăpâni până la robi; şi, într - adevăr, cerşetor este tot omul, chiar dacă nu- şicunoaşte lipsa.

1) Oricât de multe ar avea, nimic nu este al lui, ci al lui Dumnezeu, nimic nuare de la el însuşi, ci primeşte de la Dumnezeu (vezi I Cor. 1:7). Dumnezeu, caun Bun şi Îndurat, îşi deschide vistieria şi dăruieşte tuturor toate, cu mâna Sa ceaatoatedarnică.– Aurul, argintul, arama sunt avuţia lui Dumnezeu şi ne servesc nouă în

nevoile noastre.– Mâncarea cu care ne hrănim;– băutura cu care ne potolim setea, ne răcorim şi ne mângâiem;– îmbrăcămintea cu care ne acoperim şi ne încălzim;–

casa în care ne odihnim şi ne adăpostim de vreme rea şi de furtună;– focul la care ne încălzim şi la care ne fierbem mâncarea;– aerul prin care ne păstrăm viaţa;– lumina cu care ne luminăm;– dobitoacele toate – animalele sălbatice, păsările şi peştii – care slujesc

nevoilor noastre, şi celelalte, toate sunt avuţia lui Dumnezeu (vezi Psalm23:1).



El, ca un I ubi tor de oameni, după bunătatea Sa ne dăruieşte toate acestea caunor cerşetori, necăjiţi şi nenorociţi. De aceea, toate cele necesare vieţii noastre

să le cerem în rugăciune: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne- o nouăastăzi‖.

Prin pâinese înţelege aici tot ce ne este de trebuinţă pentru întreţinerea

vieţii noastre.

Vezi- ţi, omule, sărăcia! Dumnezeu îţi dăruieşte totul, ca unui cerşetor şi sărac. Îţi dăruieşte toate ale Sale, pentru că tu nu ai nimic. Altfel, nu ai putea trăi nicimăcar o clipă. Dumnezeu cunoaşte lipsa şi sărăcia ta şi Îşi deschide vistieria, dincare îţi dăruieşte bunătăţile Sale pentru trebuinţele vieţii tale. Din ceasul naşterii şipână în ceasul morţii tale, El îţi arată propria sărăcie. Gol te naşti, vii în lume

fără nimic; gol ieşi din lume, deci pleci tot fără nimic (vezi Iov 1: 21; 1 Tim 6: 7).

Tot ceea ce agoniseşti de la naştere până la moarte numai ţie îţi slujeşte şi toatesunt bunătăţile lui Dumnezeu, iar nu ale tale. Dumnezeu îţi dăruieşte toate acesteaca unui sărac şi necăjit, căci fără acestea nu poţi trăi.

Învaţă deci:

Să-ţi cunoşti sărăcia şi nenorocirea şi, astfel, să te smereşti. Eşti cerşetor şi sărac, căci nu ai nimic al tău, ci toate le primeşti de la Dumnezeu. Să cunoşti bunătatea dumnezeiască, care toate ni le dăruieşte nouă, celorcerşetori şi săraci. Să-I mulţumeşti pentru toate lui Dumnezeu, ca Dătătorului tuturorbunătăţilor noastre. De la El primim orice bunătate, fără vreun merit alnostru. Întotdeauna, cu vrednicie şi cu dreptate, să-I mulţumim pentru toate.

Slavă lui Dumnezeu, Binefăcătorului, pentru toate!



De aici, vedem că toţi oamenii sunt deopotrivă, intru sărăcie şi necaz. Sărăcia îi face pe toţi egali. Fie că cineva deţine mult, fie că deţine puţin, nimic nu este alsău, ci este un bun străin.

De aceea nimeni nu trebuie să se înalţe asupra celorlalţi şi să- i dispreţuiască pe

ceilalţi. Tot ceea ce are cineva este de fapt bun străin, iar nu al lui. De ce să temândreşti cu cele străine?

Prin urmare, trebuie să ne ajutăm la nevoie unul pe altul . Toate câte le avemsunt bunătăţile lui Dumnezeu, de aceea trebuie să le şi chivernisim după voia Sa.

– Casa noastră trebuie să slujească pentru odihna aproapelui nostru;– hrana noastră trebuie să-l hrănească pe aproapele nostru;– argintul şi aurul nostru trebuie să vină în ajutor nevoilor aproapelui nostru;–

dobitoacele noastre trebuie să slujească şi celorlalţi oameni ş.a.m.d.

Aceste învăţături şi altele asemenea le desprindem din cunoaşterea sărăciei noastreşi a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi. Aceasta este sărăcia cea vremelnică,materială, căreia îi suntem supuşi cu toţii.

2) Dacă omul priveşte înlăuntrul inimii sale şi cugetă la starea lui lăuntrică,atunci îşi va vedea sărăcia duhovnicească, mai rea decât cea materială, căci nuva găsi nimic în sine decât nenorocire, ticăloşie, păcate şi întuneric. Nu va găsi

credinţă vie şi nemincinoasă, rugăciunea adevărată şi din inimă, recunoştinţă sinceră şi nefăţarnică, dreptatea, iubirea, curăţia, bunătatea, milostivirea,blândeţea, răbdarea, odihnă, liniştea, pacea şi celelalte bunătăţi duhovniceşti. Aşa de sărac şi necăjit este omul! Iar dacă cineva deţine vreo comoară, acela oare de la Dumnezeu, iar nu de la sine însuşi. Ea se datorează harului luiDumnezeu, iar nu puter ii proprii .

De aceea comoara duhovnicească este numită de cuvântul lui Dumnezeu: rodulDuhului Sfânt.

„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-r ăbdarea,

bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia‖ (Gal.5:22-23).

Să ne cunoaştem, creştine,



– sărăcia duhovnicească şi să căutăm la Hristos comoara cea duhovnicească,la Cel care, „bogat fiind, pentru noi a sărăcit, ca noi cu sărăcia Lui să neîmbogăţim‖ (II Cor. 8: 9).

– Nu avem credinţă sinceră; să căutăm, dar, să ne îmbogăţim credinţa:

„Doamne! Ajută necredinţei mele‖ (Marcu 9:24).– Nu avem rugăciune adevărată; să o căutăm, dar, la El, ca să ne înveţe prin

Sfântul S ău Duh să ne rugăm: „Doamne, învaţă- ne să ne rugăm‖ (Luca11:1).

– Nu ştim cum să mulţumim sincer şi din inimă; să cerem şi aceasta de la El,ca să ne înveţe să mulţumim şi să- L proslăvim.

– Nu avem frica lui Dumnezeu, nici dragoste, nici celelalte bog ăţiiduhovniceşti; să batem, dar, la uşa milostivirii Sale , ca să ne deschidăvistieria Sa cerească.

Pentru toate acestea ne- a poruncit să ne rugăm şi toate acestea a făgăduit să nile dăruiască.

„Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Ca oricinecere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide (Matei 7:7-8).

„ Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sun t eu ‖ (Psalm85:1).

„Caut ă spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubescnumele Tău‖ (Psalm 118:132).

„Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhulumilit şi care tremură la cuvântul M eu! – zice Domnul‖ (Îs. 66:2).

„Căutat- a spre rugăciunea celor smeriţi şi n- a dispreţuit cererea lor. Să sescrie acestea pentru neamul ce va să vină‖ (Psalm 101:18-19).

3) Omul este sărac, pentru că nu are prieteni adevăraţi şi sinceri. Adevăratadragoste nu poate să fie decât reciprocă, într-un singur cuget şi cu deplină

înţelegere. Rară este dragostea în fiii oamenilor. Iar viclenia, şiretenia,minciună şi făţărnicia se arată aproape în toţi.



„S - a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. Deşertăciuni a grăit fiecarecătre aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăi t (Psalm11:1-2).

Unul înşală, altul minte, al treilea şi al patrulea fac la fel. Deci trebuie să ne păzimşi să ne temem de oricine. Inima omului este „mai vicleană decât orice şi foartestricată‖ (Ier. 17:9).

De se întâmplă să avem prieteni care mai apoi devin vrăjmaşii noştri, aflămastfel c ă ei au fost prieteni mincinoşi. Prietenul sincer este întotdeauna prieten. Avem mulţi prieteni când suntem fericiţi – aceştia sunt ca umbra pe timpul însorit;dar când se ascunde strălucirea fericirii noastre şi ziua bunăstării noastre seîntunecă, atunci ei ca umbra se îndepărtează de noi şi se ascund.

Din aceasta înţelegem limpede că prietenia lor a fost mincinoasă. Adevăratadragoste întotdeauna este alături de cei iubiţi – şi în fericire, şi în nefericire.

Din unul ea face doi, pentru că unde este unul, acolo se află şi celălalt, chiar dacănu întotdeauna cu trupul, însă întotdeauna cu inima. Prieten adevărat este celcare nu ne părăseşte la necaz. Aşadar, caută- ţi un asemenea prieten cu atât maimult astăzi, când oamenii învaţă până şi cum să înşele, cum să ademenească, săbatjocorească şi să se clevetească unul pe altul.

O, sărmanilor creştini, cât v-aţi îndepărtat de creştinii primelor veacuri, ale căror „inimă şi suflet erau una‖

(Fapte 4:32). Din această cunoaşteţi voi înşivă că a

voastră creştinătate este mincinoasă. Tatăl minciunii, diavolul, îi învaţă pe oameni să se mintă şi să se înşele unul pe altul, să se amăgească între ei, ca astfel să sececredinţa şi dragostea din inimile oamenilor. Îndu ră- Te de moştenirea Ta,

Doamne, şi păzeşte rămăşiţa poporului Tău! Deşertăciuni vorbeşte fiecare cătreaproapele său, fiecare învaţă să mintă, fiecare îşi ascute limba ca un brici, spreclevetire, batjocură, umilire şi ocară.

„Mântuieşte- mă, Doamne, că a lipsit Cel cuvios‖ (Psalm 11:1).

Creştine, care sunt prietenii în care îţi pui nădejdea? Aici se vădeşte nenorocireaomului : nenorocir i de la vecini , nenorocir i de la cei ai casei, nenorocir i de la

prieteni, nenorociri de la fraţi, nenorociri de la slugi şi robi. Nu poate fi dragostemai mare ca cea dintre soţ şi soţie, dar şi aici, aşa cum vedem, se strecoară multăvrajbă: câte plângeri, clevetiri şi rele nu auzim şi la ei, unul împotriva celuilalt!Ce prietenie mai este aceasta?! Să se plângă unul de altul şi să se clevetească.



Vezi, creştine, că noi nu avem prieteni devotaţi şi sinceri, pentru că săraci suntemşi nu avem unde să-i găsim. Să ne îndreptăm spre Hristos, să ne apropiem şi săne alipim inimile de El. Fără îndoială, El ne iubeşte pe toţi, şi pe ceinevrednici, ca un Iubitor de oameni, pentru că însuşi Sufletul Său L-a puspentru noi. Să-L iubim şi noi pe El, ca pe Cel ce ne iubeşte pe noi, şi astfel vomlega prietenie cu El, dar statornică prietenie, adevărată, sinceră, care nu sesfârşeşte, fericită şi veşnică, căci dragostea reciprocă se transformă înprietenie. Atunci, chiar dacă întreaga lume ar fi în vrăjmăşie cu noi, nimic nune va vătăma. „Voi sunteţi prietenii Mei‖

O, bunătatea! O, iubirea de oameni a lui Iisus! O, cinstea şi vrednicia creştină – „dacă faceţi ceea ce vă poruncesc‖ - spune Domnul (Ioan 15:14).

„ Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte- mă şi mă ascultă.Ţie a zis inima mea: pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţ a mea; fa ţ a Ta,

Doamne, voi căuta. Să nu- ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi intrumânie de la robul Tău; Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mălaşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu‖ (Psalm 26:12-15).

„ Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea,ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului ‖ (Psalm 72:27).

Despre aceeaşi

Oamenii săraci şi sărmani, care trăiesc în orice fel de sărăcie şi lipsă, dacă află unom bogat şi generos, aleargă toţi la el şi fiecare cere ajutor în sărăcia lui. Unul cerede la el bani pentru nevoia lui, altul mâncare, altul îmbrăcăminte, altul altceva şitoţi primesc ceea ce cer.



Se cade însă nouă ca toate să le cerem de la Hristos, precum cerşetorii şi săracii, săne cunoaştem şi să ne recunoaştem sărăcia noastră şi comoara bunătăţii Lui, pecare ne-o deschide nouă, celor necăjiţi, şi să-I mulţumim. Bunătăţile duhovniceştile dăruieşte însă numai celor care Îl cunosc, care îi sunt credincioşi şi care cerde la El cu credinţă. Să cunoaştem şi noi necheltuita Sa comoar ă, precum şi pe ElRăscumpărătorul nostru, Mântuitorul şi Îmbogăţitorul. Tatăl Ceresc L-a trimi s lanoi, ca să ne îmbogăţească pe noi, cei săraci şi necăjiţi. Întru El se află toatăcomoara fericir ii noastre.

Să alergăm la Hristos cu credinţă, să- I mărturisim sărăcia şi lipsa noastră, ca Elsă privească la noi şi să ne dăruiască, după cererea noastră, în locul sărăcieinoastre bogăţia bunătăţii Sale. Se cere însă de la fiecare ca neîncetat să-şicunoască şi să-şi mărturisească propria sărăcie, căci altfel nimic nu va primi.

„Pentru că Dumnezeu celor mândri li se împotriveşte, iar celor smeriţi le dă har‖

(I Petru 5:5).

Fără cunoaşterea şi mărturisirea sărăciei şi lipsei, nu poate fi smerenie. O,cerşetorilor şi săracilor, cu ce ne mândrim şi ne proslăvim? Săraci suntem cutrupul, săraci suntem şi cu duhul. Chiar dacă avem bogăţie materială şi vremelnică,ea tot o avuţie străină este, iar nu a noastră. Toate sunt ale lui Dumnezeu, căci „al

Domnului este pământul şi plinirea lui ‖ (Psalm 23:1).

Nu deţinem comoară duhovnicească şi suntem cu atât mai nenorociţi, cu cât nu neasumăm sărăcia. Suntem orbi şi nu ne cunoaştem orbirea, suntem nenorociţi şinu ne recunoaştem nenorocirea, suntem necăjiţi şi nu ne recunoaştem mizeria,suntem ticăloşi şi nu ne recunoaştem nemernicia. Bogăţia, prin harul luiDumnezeu, este pregătită pentru toţi şi fiecăruia se deschide vistieria, iar omul nuvrea să- şi cunoască şi să- şi accepte sărăcia, să se smerească şi astfel să

primească harul lui Dumnezeu. Numai celor smeriţi li se dă har.

O, cât de cumplit l-a molipsit şi l-a orbit păcatul pe sărmanul om! În ce netrebni ciea căzut chipul lui Dumnezeu! Nenorocit este omul care nu- şi cunoaşte şi nu- şiasumă nenorocirea – de aceea nu primeşte nimic. Dumnezeu vrea să-l

îmbogăţească, dar el nu vrea să- şi recunoască sărăcia lui.

Creştine, întreaga izbândă stă în a ne cunoaşte şi a mărturisi sărăcia şinenorocirea, înaintea lui Dumnezeu; numai astfel ne este chezăşuită nouăbogăţia harului Său. Nouă ne aparţine vina de a nu fi dobândit comoaraduhovnicească.



Să ne cercetăm şi să ne cunoaştem sărăcia, pentru ca Domnul să umple lipsa şineajunsul nostru cu harul Său. „Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri , iarcel ce se smereşte pe aine se va înălţa‖ (Luca 18:14).

(din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoaraduhovnicească, din lume

adunată, Editur a Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008)



“Lazării veacului acestuia” şi iadul conştiinţei. Predici ale Pr. CiprianNegreanu la pilda Bogatului nemilostiv şi săracului Lazăr

―Să te gândeşti mereu ce-ţi spune conştiinţa, ea te sfătuieşte, dar noi, de obicei, oţinem sub mare prigoană, îi explicăm tot felul de lucruri, îi dăm motivaţii de toate

felurile, ne astupăm conştiinţa şi îi dăm tot felul de explicaţii şi noi credem c-ofacem să tacă, dar ea nu va tăcea. Conştiinţa, cu cât o astupi mai mult şi te prefacică n-o auzi, ea va fi tot mai tare şi tot mai tare, înspăimântător de tare. Până în

pragul morţii poţi să faci cu conştiinţa cum vrei tu, să te prefaci că n-o auzi, abiasă-i mai auzi murmurul durerii din ea. Dar, du pă moarte, te întâlneşti cu ea faţăcătre faţă. Cade pleoapa de tină de pe ochii minţii, dintr -o dată vezi, nu mai ai undesă te ascunzi. S-a terminat cu tufişul după care te ascunzi, acolo sufletul nu maidoarme, nu mai poţi uita. Dacă nu te-ai împăcat cu pârâşul tău pe cale, vai! Vainouă…! [...] Părintele Arsenie insista şi spunea că cel care nu dezamorsează acum

bombele, tensiunile care se strâng acum între tine şi conştiinţă, între tine şiDumnezeu, între tine şi tu însuţi, aceste tensiuni vor exploda, se vor arăta în toatăurâciunea lor. Iar dacă mai târziu înseamnă după moarte, e înspăimântător, nu semai poate face nimic!―

***



Predica Părintelui Ciprian Negreanu (Cluj) la Duminica săracului Lazăr şi abogatului nemilostiv (2011):

―În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Suntem în a 22-a duminică după Rusalii, duminica pomenirii şi amintirii acestei parabole a bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, vestita parabolă. SinguraEvanghelie în care se află această parabolă este la Luca; alături de parabola fiuluirisipitor şi a altor câteva, Luca adăposteşte în Evanghelia sa aceste minunatecuvinte ale Mântuitorului, fiecare dintre aceste parabole fiind un adevărat balsamtămăduitor pentru suflet. Poate ne putem întreba, în legătură cu parabola bogatuluinemilostiv şi a săracului Lazăr, ce poate fi tămăduitor şi liniştitor în această pildă?Pentru că îl vedem pe bogat în adâncul iadului, muncindu-se în văpaia aceea şistrigând și neprimind ceea ce doreşte, ce poate fi odihnitor în aceasta?

Dar să ştiţi că e una dintre pildele cele mai odihnitoare ale sufletului. De ce?

În primul rând e trezitoare spre pocăinţă şi spre trăirea poruncilor lui Dumnezeu, dar e odihnitoare şi pentru că vedem dragostea lui Dumnezeu fărăde sfârşit. Poate vă miră cuvântul acesta, cum că aici se vede dragostea luiDumnezeu fără sfârşit. Da, se vede.

În primul şi în primul rând, Mântuitorul ne înfăţişează o întâmplare în care acest bogat nu are nici o îndreptăţire în faţa judecăţii lui Dumnezeu. Aşa cum Dumnezeu, când vorbeşte despre cea de- a Doua Venire, despre Înfricoşătoarea Judecată, zice: Flămând am fost şi nu Mi - aţi dat să mănânc – şi cum ziceSfântul Ioan Gură de Aur: ce puţin cere Dumnezeu! Cere doar să-i dai ceva debăut, atât! Nu cea mai aleasă băutură, că El este Hristos, ci ceva de băut, apă,cea mai fără de preţ băutură. Nu zice Dumnezeu că trebuia să primească,identificându- se cu omul flămând, masa cea mai aleasă şi bucatele cele maibune, ci orice, ceva de mâncare. Şi gol eram şi M - aţi îmbrăcat – Dumnezeu nucere să fie îmbrăcat în porfiră şi vison, ca acest bogat din pildă, ci doar să

primească o haină, ca una pe care tu de multe ori o arunci prin casă, pe aceea să

I - o dai lui Hristos Cel gol. Şi aici Sf ântul Ioan Gură de Aur zice: ce milostiv este Dumnezeu, că El cere minimum! Şi când spune Hristos: în temniţă şi aţi venit la Mine…, nu spune ―şi Mi - aţi pus cei mai buni avocaţi şi v- aţi luptat…‖, nu, cidoar aţi venit la Mine, M - aţi vizitat. Minimul îl cere Dumnezeu! Minimul!

Aşa şi aici se vede dragostea lui Dumnezeu cea mare, prin faptul că ne înfăţişeazăo pildă unde bogatul, în faţa judecăţii lui Dumnezeu, în faţa judecăţii lui proprii, nu



are nici o îndreptăţire, nu-şi poate găsi nici o îndreptăţire! Bogatul se îmbrăca în porfiră – în care se îmbrăcau de obicei împăraţii – şi în vison – rezervată, de obicei, preoţimii – deci avea şi însemnele regalităţii şi ale preoţimii, avea tot ce poate fimai bun pe pământ, era bogat, nu numai că nu avea nici o lipsă, dar petrecea înfiecare zi strălucit, petrecerile sale erau cunoscute peste tot, probabil că toţi îlinvidiau şi-l socoteau ca un model, ca un binecuvântat de Dumnezeu, cum şi noisocotim de multe ori că o asemenea bogăţie şi strălucire e binecuvântare de laDumnezeu. Dumne zeu, însă, nu judecă viaţa acestui bogat, ci poziţia lui faţă de

Lazăr. Iar bogatul îl vedea în fiecare zi pe Lazăr, nu pleca cu anii, ci în fiecare zi petrecea acasă şi îl vedea pe sărac în faţa casei lui.

Ştiţi câte motive şi câte temeri avem când dăm unui sărac; ne gândim că poate face parte dintr-o grupare care pune oamenii la cerşit, poate e pus de părinţii lui sauavem tot felul de alte temeri şi neîncredere că nu ştim unde ajung acei bani şi dacă

facem bine că întreţinem un om care e sănătos, are mâini, are picioare, dar cerşeşteşi face din asta o meserie.

Dar aici bogatul nu se putea îndreptăţi deloc aşa! Pentru că Lazăr acolo stătea ziuaşi noaptea, deci nu avea casă, nu avea unde să stea; nu avea rude care să vină la el,să-l ia, să-l ducă; nu avea pe nimeni şi stătea neîncetat în faţa porţii bogatului; nuera sănătos, ci zăcea, stătea lungit neîncetat, zăcea în boală grea, nici de câini nu se

putea apăra, era plin de răni, probabil pentru că nu se putea mişca. A stat în faţa porţii bogatului ani de zile, ani de zile.

În atâţia ani Lazăr a putut fi cunoscut, s-a aflat despre el că e singur şi bolnav şi cănu cerşeşte pentru vreun alt motiv, că nu judecă, că nu blestemă. Şi, totuşi, bogatulnu s-a îndurat, nu să-i fi dat aceleaşi lucruri pe care le avea el, ci nici măcar nu s-aîndurat să-i dea fărâmiturile pe care le aruncă. Nu se milostivea nimeni spre Lazăr,nici bogatul, nici cei care veneau la el, erau atât de atenţi la viaţa lor, la prieteniilelor, la onorurile lor, poate că aveau chiar grade preoţeşti, cum arată visonul, poatecă ei credeau că slujesc chiar lui Dumnezeu, că asta e slujirea lui Dumnezeu, deşiîn faţa conştiinţei lui, bogatul n-avea cuvânt de răspuns.

Ei, în faţa acestei realităţi Dumnezeu ne spune că a murit bogatul, despre careDumnezeu nu ne spune că ar fi avut vreun păcat, deci poate că avuţiile lui fuseserădobândite cinstit sau prin moştenire, poate a ştiut să le chivernisească corect, poatecă oamenii îl cinsteau, probabil că oamenii îl vedeau ca pe un model, deci nimicdin toate acestea nu pune Dumnezeu în discuţie. Şi vedem că în iad îl mustră pe

bogat gândul că oamenii vedeau ca un model [...] modul lui de a se raporta la celcare chiar nu poate, la cel care chiar nu are, la cel căruia chiar îi este greu. Modul



lui de a se purta a fost model pentru alţii sau oricum, s-au luat după el, încât în iadîl mustra conştiinţa şi cere să fie trimis Lazăr în casa tatălui său – asta arată că

probabil era bogat prin naștere, căci spune: Trimite la fraţii mei, în casa tatăluimeu, pe Lazăr, ca să le spună, să nu facă cum am făcut eu, adică să- şi schimbecomportamentul faţă de săraci, faţă de cei care chiar nu au din ce trăi ş

i nu pot,nu din lenevie, nu din hoţie, nu din patimi, ci pentru că a dat necazul peste ei, căau dat boli p este ei, că a dat năpasta peste ei şi că ei sunt „Lazării veaculuiacestuia‖, cum îi numea părintele Arsenie Boca. Sunt şi acum printre noi Lazăriiveacului acestuia, adică oameni care duc poveri grele, boli grele, sărăcii saunecazuri sau lipsuri mari, nu pentru că au fost leneşi sau nepăsători sau păcătoşisau pătimaşi sau beţivi, ci pentru că a venit peste ei un necaz, îngăduit deDumnezeu. Cu aceştia Se identifică Dumnezeu.

Şi moare, deci, bogatul şi ni se spune că trupul i-a fost dus în pământ, iar sufletul

său coboară la iad. Şi ne putem da seama şi din această pildă, dar şi din pilda datornicului nemilostiv, de două trepte ale iadului, două greutăţi în care omul poatecădea în iad, două munci ale iadului despre care Dumnezeu ne vorbeşte:

Una ar fi atunci când noi facem rău oamenilor: Dumnezeu ne iartă, dar noi facemrău oamenilor, atunci noi ne asemănăm cu diavolul, care face rău oamenilor şi esteucigaş de oameni dintru început. Cei care fac aşa nu au cum să fie în altă parte,după ce vor muri, decât în preajma celui care le este model, adică a diavolului. Aşacum Dumnezeu spune: Voi nu sunteţi fiii lui Avraam, ci sunteţi fiii diavolului,[pentru că faceţi poruncile lui, faceţi ceea ce vă cere el, îi urmaţi sfaturile].

Aşa facem noi, atunci când urâm pe cineva sau îi facem rău. Aşa cum, în pildadatornicului nemilostiv, care ieşise după ce Dumnezeu îi făcuse bine, îi ştersesetoate datoriile, aşa cum şi nouă Dumnezeu ne face bine, iar noi, ieşind, facemrău aproapelui nostru şi îl judecăm cu asprime şi cerem de la el să ne plăteascăchiar şi pentru ultimul cuvânt cu care ne- a jignit sau credem noi că ne estedat or. Şi la orice păcat se poate vedea tendinţa noastră de a- i plăti înzecitceluilalt greşeala cu care ne- a greşit, deşi nouă Dumnezeu ne iartă însutit. Când

facem aşa ne asemănăm cu diavolul care îl urăşte pe om şi - l batjocoreşte şi îi

doreşte răul.

În pilda datornicului nemilostiv, acesta este dat pe mâinile torţionarilor, alechinuitorilor, ale diavolilor. Iar bogatul nemilostiv n-a fost dat pe mânachinuitorilor, ci pe el îl chinuia altceva: propria conştiinţă, sufletul său, care nu se

putea împăca cu sine în faţa lui Dumnezeu şi în faţa veşniciei, pentru că nu aveanici o îndreptăţire.



De aici foarte multe idei false au plecat, pentru că pilda ne spune că a murit bogatulşi sufletul lui s-a dus la iad, adică în coborâşurile sufletului, nu în urcuşurile luispre Dumnezeu, ci în cele de jos, în cele pătimaşe, în cele grele în care a trăit pânăatunci, în cele unde locuieşte diavolul, până la urmă, dar n-a fost dat în mânadiavolului ca să-l chinuiască, ci el pe sine se chinuia, conştiinţa lui îl chinuia neîncetat.

Şi el, când vorbeşte cu Avraam şi îi spune: Părinte Avraam, trimite pe Lazăr să-şimoaie degetul în apă şi să-mi atingă limba, pentru că ard în această văpaie, eopusul faptului că Lazăr a zăcut în faţa porţilor sale atâţia şi atâţia ani, până lamoartea amândurora. Acum bogatul e cel care zăcea sufleteşte.

Ceea ce faci fratelui tău, felul cum te comporţi cu el, aşa ţi se va face şi ţie. Şi

cum eşti tu cu aproapele tău, cu aceeaşi măsură îţi tratezi sufletul!

Bogatul nu îi cere ajutor lui Avraam, nici lui Dumnezeu, ci tocmai lui Lazăr, pentru că sufletul lui era neîmpăcat cu acel om, cu Lazăr, pe care nu-l primise, nu-lodihnise, nu-l liniştise cât de puţin. Şi să ştiţi că singurul lucru care va trece înlumea de dincolo va f i iubirea sau bucuri a sau pacea pe care ai dat-o unui om,liniştea pe care ai dat -o in imii unui om, acestea trec cu ti ne. Se vede că bogatuln-a trecut în nici o odihnă, pentru că el n-a adus nici o odihnă, nici o bucurie, nici o

pace. Şi această neodihnă, această nepăsare a lui s-a transformat în văpaie de foc,care ardea neîncetat în sine, în conştiinţa sa. Şi nu avea nevoie de Dumnezeu săvină să îl ierte, pentru că într -un fel degeaba îl ierta Dumnezeu, ci el cu Lazăr aveao nemulţumire faţă de sine. Şi nimeni nu putea să-i liniştească sufletul decât Lazăr,de-asta spune să se atingă Lazăr de limba lui, adică să-i aducă cuvânt bun, să-iliniştească inima. Credea că aşa s-ar linişti, dar nu ştim dacă aşa s-ar fi liniştit cuadevărat. Nu ştim dacă ceva îl mai putea linişti.

S ă ştiţi că de asemenea condiţii şi de asta să ne ferim cel mai mult: multe păcatefacem şi multe lipsuri şi neputinţe avem şi Dumnezeu îngăduie şi iartă şi înţelegecă fie n- ai înţeles bine, fie erai nepregătit pentru o situaţie, fie că ţi -a fost greu,

fie că te- ai repezit şi ai făcut o prostie, fie că ai fost de mic nedreptăţit şi acumvrei să ţi se facă dreptate sau altele şi multe le îngăduie Dumnezeu şi le iartă şi letrece cu vederea, dar sunt situaţii în viaţa noastră atât de clare în care revine şirevine aceeaşi situaţie şi o vezi de nenumărate ori şi de cele mai multe ori nici nutrebuie să faci un mare efort s-o rezolvi, ci l ucrur i mici – că de aceea şi spune

Mântuitorul această pildă în care arată că bogatul doar trebuia să-i dea



fărâmiturile care cădeau de la masa sa, nu jumătate din avuţie, adică doarminimul necesar.

Să nu fie situaţii în care să simţi că tu puteai să faci! Dacă nu-ţi este peste măsurăsă faci un bine – şi Dumnezeu niciodată nu-ţi va da ceva peste puterile tale – fă-l!Orice bine pe care simţi că ai putea să-l faci, fără mare efort, fără mare greutate, cicu o mică îngăduinţă a inimii, cu o mică milostivire, cu o mică uitare în jur!

Aşa cum Mântuitorul, coborând de pe treptele Templului, când s-au certat iudeii cuEl şi au vrut să-L omoare, acolo în Templu au ridicat mâna asupra Lui, când El azis: Înainte de Avraam sunt Eu, iar iudeii au spus: Tu, Care n-ai nici 50 de ani şizici că eşti înainte de Avraam! Şi au vrut să-L ucidă, în această situaţie în careoricine dintre noi, dacă ar fi prins în mijlocul unei mulţimi, n-ar mai vedea nimic în

jur, nu l-ar mai interesa nimic, ci ar fugi, Mântuitorul, coborând pe treptele

Templului, S-a oprit, S-a uitat în jur, a văzut un sărac ce era orb din naştere şi S-aoprit şi l-a vindecat pe acel orb. A stat de vorbă cu el şi a făcut lut şi i l -a pus peochi şi l-a trimis la scăldătoarea Siloamului. Deci a stat după acel om, nu s-a gânditla mânia Să sau la nervozitatea Sa.

Dacă noi am fi fost în situaţia asta şi am judeca lucrurile ca pe o afacere, cât am fi pierdut? 10 minute? 10 minute în care te-ai fi depăşit puţin pe tine însuţi şi ai fivăzut necazul altuia? Că noi tot timpul zicem că n-am văzut nevoia altuia pentru căeram atât de supăraţi sau ne necăjiţi sau de trişti sau de săraci sau de… Şi să ştiţi căăsta va fi răspunsul nostru şi la A Doua Venire: Când, Doamne…?!? Când Te-amvăzut noi…?? Noi eram obosiţi, supăraţi, întristaţi…, aveam alte treburi…!

M inimul acesta îl cere Dumnezeu, ca atunci , în situaţia aceea, când ţi se pare cănu puteai mai mult, că erai necăjit, să te opreşti puţin să te uiţi în jur şi să vezi că

poţi să ajuţi cu un mic lucru. Dar noi tot timpul ne găsim şi ne susţinem că omare îndreptăţire faptul că eram aşa şi pe dincolo. Dar nu poţi o viaţă să treci pelângă atâţia care au nevoie de o vorbă bună, de un salut binevoitor şi să zici căn-ai avut timp sau n- ai putut. Dimpotrivă, Dumnezeu aici a ascuns toată taina şia spus: Dăruind, vei dobândi! Dă din ceea ce nu ai şi Dumnezeu îţi va da.

Deci cum crezi tu că te duci la tine acasă şi nedăruind, vei dobândi? Cum crezi căvei dobândi tu aşa, o blândeţe, o linişte de la Dumnezeu printr -o linişte omenească,dacă stai tu acolo o oră-două cât stai şi asta îţi va da odihnă şi apoi te vei reîntoarcela treburi? Nu, prefacerea asta cu care vii tu e o pojghiţă atât de subţire că în cinciminute trece; cauţi linişte o zi şi o noapte întreagă, apoi ieşi afară şi în cinci minute



eşti iarăşi foc şi pară. Nu asta e liniştea pe care vrei s-o dobândeşti, pe care vrem s-o dobândim, ci noi o vrem pe aceea pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea.

Vrei să fii bun? Fii bun cu altul!Vrei să fii blând? Fii blând cu altul!Vrei să fii cald? Fii cald cu altul şi atunci când nu-ţi vine să fii cald! Ceea ce facite face!

Cred că sunt cele mai ziditoare lucruri pe care le poate face un om, ca atunci când n-ar avea chef, n-ar vrea şi totuşi le face de dragul lui Dumnezeu, nu

pentru că ar avea multă putere sufletească şi resurse interioare şi linişte, acestelucruri făcute fără vreun motiv exterior, ci numai şi numai de dragul lui

Dumnezeu, aceste lucruri rodesc, aceste lucruri care, dacă omul ar fi fără deDumnezeu, nu le- ar face. Ei, atunci când faci aşa, pentru Dumnezeu, acestea

chiar spor esc. Atunci dă Dumnezeu însutit celui ce dă din ceea ce nu are. Dăruind din ceea ce nu ai, primeşti din multul lui Dumnezeu, sute de daruri îţiva da Dumnezeu.

Cred că această atenţie minimă trebuie s- o aibă omul, nu să se scuze cu tot felulde lucrur i care, chipur ile, l- au împiedicat să vadă şi de aia n- a avut ochi să seuite puţin în jur; n- a avut acea sensibilitate a inimii, acea blândeţe, acea omeniede care vorbeşte părintele Nicolae Steinhardt când spune că şi caraliii aceia carestăteau să- i păzească le- au spus că „Lasă, mă, că pleacă comandantulînchisorii…‖ sau „A murit Stalin!‖, atât le

- a zis şi s

- a odihnit inima lor. A făcut

vreun mare efort acel om? Nu, dar sute de oameni s- au liniştit prin cuvântul lui. Sau, după ce unul dintre ei i - a bătut şi i- a chinuit, altul a venit şi le- a zis: „E greu…‖, o vorbă bună, atât a zis şi s- a odihnit inima deţinuţilor. Ei nu făceaulucruri mari, dar părintele Steinhardt spune: „Oamenii lui Dumnezeu au fostaceia care au făcut aşa.‖ Minimul pe care l -au putut face; nu şi-au impli cat nici

familiile, nu au intrat în puşcărie, nu li s- a luat salariul, ci au făcut minimul.

Şi atunci, când vedem că Dumnezeu ne cere minimul acesta, că milostiv esteDumnezeu şi dragostea Lui e fără măsură? Că, dacă atât de puţin cere El şi totuși,

pentru aceasta, ne dă Împărăţia? Şi din prisosul nostru mai ajutăm şi noi sau uneori, când avem dragoste, din plusul şi din prisosul cuvântului lui Dumnezeu şidin interesul pe care-l avem pentru cuvântul lui Dumnezeu, dăm şi noi înapoi.Exact cum zice Mântuitorul când spune pilda talanţilor. Cel care nu înmulţisetalantul zice: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănatşi aduni de unde n-ai împrăştiat şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantultău în pământ; iată, ai ce este al tău.



Şi răspunzând, stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, știai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea, deci, ca tu să dai baniiMei schimbătorilor de bani – adică aşa cum avem noi cuvântul lui Dumnezeu şiştim ce să facem, mulţi dintre noi ştim bine ce să facem, deci, dacă-l ai, dă-lceluilalt puţin, foarte puţin, prin fapta ta minimă. Dacă tu eşti necăjit şi întâlneşti

pe unul necăjit, întreabă-l: ―Ce-i cu tine? De ce eşti necăjit?―, treci puţin peste tine,fă asta! Ceea ce ai dat de la tine îţi va înapoia Dumnezeu cu dobândă, însutit. Dacăai fi făcut asta, ai fi luat Împărăţia. De ce nu ai dat talantul tău să iei dobândă?Adică nu-l ţine numai pentru tine, asta ne învaţă Dumnezeu.

De aceea ziceam că milostiv este Dumnezeu. Şi mai mult decât atât: aceia carenumai din prisosul lor, din când în când ajută ş i nu trec peste cele despre careconştiinţa lor le spune foarte clar că nu trebuie să treacă şi totuşi aceia dobândesc,

poate, Împărăţia Cerurilor, oare ce va fi cu cei care fac mult mai mult? Cu cei care

văd repede necazul celuilalt, fără să treacă ani, fără să treacă luni, care nu sunt atâtde chiţibuşari şi nu se întreabă dacă celălalt profită sau se foloseşte greşit de ceeace îi dă şi care cu inima mult mai blândă fac mult mai mult bine şi -l ajută pecelălalt şi întăresc pe necăjit şi îl sprijină pe cel cu sufletul slab şi nu-l judecă pe celcare cade tot timpul în păcate şi în greşeli şi se repede să îl ridice de jos şi îl credeiar pe cuvânt – oare ce va fi cu aceştia, dacă cei care şi numai dând din fărâmiturilelor iau Împărăţia? Oare ce va fi cu cei care fac mai mult?

N e minunăm şi noi împreună cu Sfântul Gri gor ie Dialogul, pap ă al Romei, care

spune că, dacă pentru atât de puţin, pentru o faptă mică, Dumnezeu i -a dat atâtde mult pe pământ, oare ce va fi cu cei care fac însutit mai mult? Dacă cel caretotdeauna în jurul lui îi mângâia pe cei necăjiţi, totdeauna fiind apropiat de ceiîntristaţi, oare ce va fi cu aceştia? Se minuna şi nu putea să se oprească dinmirarea fa ţă de cât le va da Dumnezeu acestora şi ce dragoste se va revărsa îninimile acestor oameni şi cum vor fi numiţi aceşti oameni fii ai lui DumnezeuCel Preaînalt. Şi cu adevărat aşa este.

Iată, deci, sunt şi în iad trepte. Sunt şi în această suferinţă a iadului trepte desuferinţă.

Una este când faci rău celorlalţi şi eşti răutăcios şi eşti cu voie rău şi atunci şi te vei alătura demonilor şi chinurilor lor şi ştiţi cum chinuie aceştia;numai gândurile de hulă şi gândurile rele pe care le avem, acestea suntnumai o mică părticică a iadului pe care îl aduce diavolul în sufletul omului.Ştim cum chinuie diavolul, aceasta este o treaptă mai adâncă a iadului.



Altă treaptă e ste pentru cei care, poate, zic şi aici ar trebui să ne trezim:―Dar eu n-am făcut nici un rău… Am fost om de treabă, n-am făcut răunimănui, mi-am făcut treburile…―, exact cum acest bogat putea să zică, darconştiinţa lui îl va mustra pentru că n-a făcut binele pe care putea să-l facă.

Şi, poate, mai este o treaptă pe care ne-a înfăţişat -o pilda împăratului carecheamă la nunta fiului său, când cei cărora li s-a dat botezul, li s-a dat tainacea mare a Împărăţiei şi au fost chemaţi la ea, au fost nepăsători faţă decuvântul lui Dumnezeu. Au fost nepăsători şi au trăit în mare depărtare faţăde acest cuvânt, ca şi cum nu l -ar fi primit şi nu s-au îngrijit de aceastătaină. Ş ti ţi că sunt chemaţi la nuntă toţi: ciungi, şchiopi… în camera denuntă şi unul dintre ei era cu haine murdare. Şi i-a zis: Prietene, cum aiintrat aici fără haină de nuntă? – adică şi-a necinstit haina pe care

Dumnezeu i-a dat-o prin botez, lumina în care l-a îmbrăcat, mărturia lacare l-a chemat, numele lui Dumnezeu în numele Căr uia a fost botezat l-a

necinstit; acest om a necinstit aceste lucruri, nu l-au interesat. N-a băgat în seamă că era al lui Dumnezeu, că trebuie să- şi aducă aminte de Acest Dumnezeu. Aceşti oameni şi-au pierdut haina şi aceşti oameni au fostaruncaţi în întunericul cel mai dinafară. Asta e o altă treaptă a iadului decare ne vorbeşte Dumnezeu.

Dumnezeu să ne ajute, să ne întărească‖.

Predica Pr. Ciprian Negreanu la Duminica bogatului nemilostiv şi a săraculuiLazăr (2012):

(Transcript parţial, de la min. 30:18)

―[...]

Să ne întoarcem la ruptura imensă dintre R ai şi iad. Mai degrabă, iată, la bogat,iadul pe care-l trăia el era personal. Nu vedem acolo nici draci care umblau cum neimaginăm noi, nici draci cu furci înţepându-l, nici cine ştie ce imagini şi nici

poveste de ceaune cu smoală sau nu ştiu ce. Pentru că el, de fapt, era cu sufletulacolo; el nu era într-un loc spaţial, ci sufletul lui era în iad, el acumulase iadul însine, strânsese iadul în sine. El se îndepărtase de Dumnezeu.

Cum zice Sfântul Teofi lact al Bulgari ei , care ne explică, spune că sufletul pleacăde la arătare la nearătare, în iad. Adică atâta timp cât eşti în trup, sufletul se arată

prin mişcări, prin minte, prin lucrare, prin tot ce faci. Poţi să-ţi dai seama de



sufletul unui om după ceea ce face. Sufletul are timp să se arate, să se descopere,să-şi facă lucrarea sa, încă este vreme pentru el. Iar moartea şi sălăşluirea în iadînseamnă ieşirea sufletului de la arătare şi intrarea lui la nearătare, într -un loc încare nu mai poate face nimic, pentru că până atunci a făcut numai ale trupului,sufletul, de fapt, a murit încetul cu încetul, s-a închis în nişte închisori de fier dincare nu mai poate ieşi şi când trece dincolo, sufletul rămâne cu neputinţele în carel-ai închis o viaţă întreagă. Nu i-ai dat nici o şansă, nu i-ai dat nici o posibilitate dea se arăta, de a se descoperi. A murit încetul cu încetul.

Aşa încât şi despre acel suflet vorbeşte Dumnezeu când zice: Bolnav am fost şi n-aţi venit la Mine… Însetat şi nu Mi-aţi dat să beau, flămând şi nu Mi-aţi dat sămănânc, gol şi nu M-aţi îmbrăcat, în închisoare şi nu M-aţi cercetat şi toatecelelalte.

Deci nu e vorba numai de relaţia cu oamenii în necazuri. Da, şi despre aceia, dareste vorba şi despre sufletul tău pe car e l-ai ţinut astfel, căruia i-ai închis toatecapacităţile, toate posibilităţile de a lucra şi l-ai sălăşluit în moarte. Şi aceste sufletese vor arăta la adevărata lor stare, în ce hal l-am adus, abia după moarte, abia la

judecata personală. Acolo se va vedea ce-i cu sufletul nostru. Până acolo ne putemîncă înşela că-i bine, că-i frumos.

Iar acel bogat îşi adusese sufletul în halul ăsta el, cu voia lui! Era lucrarea lui personală, era îndepărtarea de Dumnezeu, era o neputinţă pe care el şi-a zidit-o, şi-a construit-o ani de zile. Tot ceea ce îl înconjura pe el în iad era, de fapt, lucrareasa, nu era nici un drac care să-i facă lui urâciune, ci el îşi făcea urâciune. Foculcare-l ardea neîncetat se dovedeşte a fi focul mustrării conştiinţei, pentru că el nuzice sau ―Doamne, vino Tu!―, ci zice să-l trimită pe Lazăr să-şi moaie degetul înapă. Deci faţă de Lazăr avea el conştiinţa neîmpăcată. Lazăr era cel pe care-lvăzuse în faţa uşilor atâţia ani şi sufletul său nu a făcut nimic şi nu şi -a ascultatconştiinţa şi sufletul. Şi de-asta îl ardea conştiinţa acum şi-l mustra. Şi sufletulacela nu-i foc din ăsta, pentru că sufletul nu arde în foc văzut. Trupul lui fuseseîngropat, iar sufletul ardea în focul acesta al conştiinţei. Şi el îl cerea pe Lazărcumva într-o disperare de a se împăca cu el, de a găsi o cale de a se linişti, de a -şi

linişti conştiinţa. Dar nu mai era cale de liniştire a conştiinţei.

De aceea Dumnezeu ni-l arată în iad, pentru că acest om făcuse nişte lucruriabsolut grave, care nu mai aveau cale de întoarcere. Adică să-l ai atâţia ani peLazăr la uşă şi să nu faci nimic, să-l vezi lins şi mâncat de câini şi să nu facinimic…? Să nu ai nici un necaz şi să petreci neîncetat în sărbătoare şi în petrecerişi să nu faci nimic…? Şi nici din fărâmiturile tale să nu-i dai să mănânce? Acestea



nu mai erau de iertat, aceste lucruri nu se pot iertat de către sufletul omului însuşi! Nu atât că Dumnezeu nu iartă, nu-L vedem aici pe Dumnezeu în tot dialogulacesta, ci mai mult sufletul nu se mai poate ierta pe sine. Avraam îi transmitea

bogatului, de fapt, că degeaba va veni Lazăr, pentru că sufletul lui nu se mai poatelinişti, conştiinţa nu mai poate ierta.

Despre această conştiinţă neiertătoare care ne însoţeşte neîncetat şi o avem îninima noastră ne spune Mântuitorul: Împacă-te cu pârâşul tău pe cale! Deci noisuntem pe calea vieţii, să ne împăcăm cu el aici, să ţi-l faci, din duşmanul care te

bate toată ziua la cap, sfătuitor, să ţi-l faci prieten. Să te gândeşti mereu ce-ţi spuneconştiinţa, ea te sfătuieşte, dar noi, de obicei, o ţinem sub mare prigoană, îiexplicăm tot felul de lucruri, îi dăm motivaţii de toate felurile, ne astupămconştiinţa şi îi dăm tot felul de explicaţii şi noi credem c-o facem să tacă, dar ea nuva tăcea. Conştiinţa, cu cât o astupi mai mult şi te prefaci că n -o auzi, ea va fi tot

mai tare şi tot mai tare, înspăimântător de tare. Până în pragul morţii poţi să faci cuconştiinţa cum vrei tu, să te prefaci că n-o auzi, abia să-i mai auzi murmurul dureriidin ea. Dar, după moarte, te întâlneşti cu ea faţă către faţă. Cade pleoapa de tină de

pe ochii minţii, dintr -o dată vezi, nu mai ai unde să te ascunzi. S -a terminat cutufişul după care te ascunzi, acolo sufletul nu mai doarme, nu mai poţi uita. Dacănu te-ai împăcat cu pârâşul tău pe cale, vai! Vai nouă…!

Atunci să ştiţi că, aşa cum spune Dumnezeu, nu Eu vă voi judeca în Ziua cea deApoi, ci cuvântul pe care vi l-am spus vouă, acela vă va judeca. Cuvântul acelacare întăreşte conştiinţa. Cuvântul Mântuitorului merge pe aceeaşi învăţătură pecare ne-o învaţă şi conştiinţa. E ca şi cum ai fi cunoscut limba ta maternă, dar o uiţiîn timp şi cineva te învaţă iar, atunci tu îţi aduci aminte: ―Aaa, da!‖ şi îţi aminteşticum se spune şi la aia şi la cealaltă, pentru că tu ştii limba asta, însă e încăamorţită, încă nu e descoperită desăvârşit. Aşa, cuvântul Evangheliei neredescoperă această limbă pe care sufletul o ştie, pentru că sufletul are chipul luiDumnezeu în el.

Evanghelia citită cu atenţie ne redescoperă această limbă uitată de noi şi nu mai putem să zicem că n-o ştim. Mai mult se întăreşte conştiinţa când citeşti

Evanghelia. De aceea mulţi evită s-o citească, că-i mai liniştitor. Dar să ştiţi că nuasta-i calea! Părintele Arsenie insista şi spunea că cel care nu dezamorsează acum

bombele, tensiunile care se strâng acum între tine şi conştiinţă, între tine şiDumnezeu, între tine şi tu însuţi, aceste tensiuni vor exploda, se vor arăta în toatăurâciunea lor. Iar dacă mai târziu înseamnă după moarte, e înspăimântător, nu semai poate face nimic! Iar dacă aceste răutăţi pe care le-ai făcut, deşi ai avut în faţăşi glasul conştiinţei şi al Evangheliei şi cuvântul fraţilor, al apropiaţilor şi tu ai



călcat peste toate, acestea nu ştiu dacă pot fi iertate, greu, greu pot fi iertate, se potriveşte asta cu cuvântul Mântuitorului, Care zice: Orice se va ierta omului, darhulele împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta nici acum, nici în veacul viitor.

Asemenea hule împotriva Duhului Sfânt a făcut şi bogatul. Nu mai avea nici oacoperire! Nici că era sărac, nici că era bolnav, nici că a postit, nici că nu l -a văzut

pe Lazăr întotdeauna, nici că lui Lazăr îi luau banii alţii, nimic, n-a avut nimic caresă-l acopere. Şi faptul acesta îl face să se sălăşluiască în iad. Iadul era în sufletul luişi şi-l zidise încă din lumea aceasta.

Toate despărţirile pe care le-a făcut Dumnezeu încă de la Facere sunt minunate. Adespărţit lumina de întuneric şi a numit lumina zi şi întunericul noapte; a despărţitfiinţa din nefiinţă, a făcut pământul şi lumea toată din nefiinţă; a despărţit apele dedeasupra de cele de jos. Aproape toată cartea Facerii, mai ales primele capitole,

este despre despărţiri. Despărţiri minunate, care nu despart, ci care îmbogăţesc şiunesc mai mult.

Ce urât ar fi fost ca Pământul să fi rămas netocmit şi gol, acoperit de întuneric peste abisuri. Ce era acela? Nimic. Şi Dumnezeu desparte şi desparte lumina deîntuneric şi face o separare şi dintr-o dată, seara devine frumoasă, dimineaţa devinefrumoasă, noaptea în sine are o speranţă, o nădejde că după aceea vine lumina şivine lumina cu toată frumuseţea ei. Şi desparte Dumnezeu norii de deasupra deapele de jos. Şi azi ne minunăm văzând norii trecând, în ce chipuri, în ce feluri şiacestea sunt de când a zis Dumnezeu să se despartă apele de sus de apele de jos. Şiapă înseamnă toată atmosfera, nu numai norii, că nu numai la nori se referăDumnezeu acolo. Şi a despărţit Dumnezeu după aceea apele de uscat şi au apărutuscatul, cu toate frumuseţile lui şi mările, cu toate ale ei. Şi a despărţit Dumnezeumările şi a zis mării: Să scoţi din tine vietăţi de toate felurile. Şi s-au despărţit dinmare tot felul de vietăţi, ca şi cum ar fi născut mările la cuvântul lui Dumnezeu. Şia zis şi pământului să puiască, să scoată tot felul de animale şi au ieşit. Şi a zis

pământului să scoată atâta verdeaţă şi frumuseţe, e o despărţire din pământ aacestei verdeţi. Şi ce frumuseţe au adus aceste despărţiri pe care le-a datDumnezeu! Dar, de fapt, nu sunt des părţiri, ci sunt înfrumuseţări! Aşa cum un

copil se naşte, un bob de humă şi mare lucru nu e, mai ales la început, când eembrion. Dar, cu cât se despart lucrurile, cu cât degetele lui devin mai degete, cucât părul devine păr, cu cât ochii lui devin tot mai frumoşi, tot mai clari, ce frumose omul care se desparte din amalgamul acela primar de celule şi se face tot maideplin, tot mai clar!



Tot ce desparte Dumnezeu desparte nu ca să despartă, ci ca să le facă tot maifrumoase şi să le unească printr -o dragoste tot mai mare. A despărţit din bărbat pefemeie şi a făcut-o pe Eva, şi aceasta a făcut-o ca să fie iubirea dintre ei şi maimare. Şi ce mult a împodobit Dumnezeu lumea prin faptul că a despărţit şi existăaşa, bărbat şi femeie. Nu ni i-am putea închi pui unii fără alţii, ce plictisitoare ar filumea numai cu unii, n-ar fi copii sau n-ar fi bătrâni. Toate au o frumuseţe şiumplu de armonie lumea. Aşa face Dumnezeu, desparte ca să împlinească, ca sădesăvârşească, ca să unească, ca să înveţe să se iubească cele despărţite. Pe cânddiavolul totdeauna a copiat şi a făcut despărţire, dar ca să dezbine. Diabolosînseamnă a dezbina. El L-a imitat pe Dumnezeu, dar el vrea rupturi, el dezbină săomoare, să ucidă, dezbină ceea ce nu trebuie dezbinat. De aceea se străduieşte sădezbine trupul de suflet, bărbatul de femeie, tot ce poate dezbina. Dezbină sufletuldin toată rânduiala lui cea bună de conştiinţă, să n-o asculte, să facă cum a făcutacesta. Aceste rupturi duse până la capăt sunt de netrecut, sunt îngrozi toare, sunt

împotriva lui Dumnezeu.

O astfel de dezbinare a făcut acest bogat. Şi-a rupt sufletul de conştiinţa sa, n-a vruts-o asculte, s-o urmeze, ci a ascultat de diavol, de dezbinător, de cel care dezbinăca să fie dezbinate, ca să se urască. Şi aceste rupturi fac iadul. Aceasta este

prăpastia care Dumnezeu nu vrea să fie, această prăpastie între bine şi rău, că răulnu trebuia să fie, această prăpastie între nefiinţă şi fiinţă, pentru că răul se apropietot mai mult de nefiinţă.

Noi să fim după chipul lui Dumnezeu şi să încercăm să unim aceste dezbinări, pecare nu le-a făcut Dumnezeu, că El nu face dezbinări în sufletele noastre şi întrenoi, ci pe acestea le doreşte diavolul, că din aceste dezbinări vine mai târziu iadul,

peste care nu se poate trece în Rai.

Dumnezeu să ne ajute, să ne întărească‖.



Părintele Hrisostom de la Mănăstirea Putna (2010) - Predică la DuminicaBogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr

Doar câteva linii esenţiale extrase:

- Evanghelia milostivirii lui Dumnezeu.

- Criteriul de Judecată este mila.

- Delicateţea, blândeţea şi umilinţa lui Lazăr.

- Tăcerea lui Lazăr era mai puternică decât orice strigăt.

- De ce foarte mulţi oameni consumă astăzi cu sete mare după ştirile cu crime,violenţe, accidente, violuri, jafuri? În sinea noastră: ―Noi nu suntem chiar aşa!―

- Mesajul pentru noi: Vedeţi că nu sunteţi departe de a fi bogatul acesta, său:Îndrăzniţi, puteţi fi prin răbdare la fel ca Lazăr.

- Cine poate fi chiar atât de nemilostiv? Eu!

- Virtutea se lucrează necontenit, cu atât mai mult milostenia (milostivirea)!



- Ne putem şi împietri din ce în ce mai tare. Să nu lăsăm răutatea să pătrundă îninimile noastre!

- Principalul aliat pe care-l are păcatul: Îndreptăţirea de sine.

- Să nu zicem: ―eu nu sunt chiar aşa de rău…‖

- Clipa adevărului: Când toate măştile cad.

- Exemplul avertismentelor legate de fumat de pe pachetele de ţigări, pe care nu leia nimeni în seamă. Apropo de… ―Nu vor crede nici dacă va învia cineva dinmorţi‖.

- Noi căutăm sau aşteptăm semne exterioare, minuni, întâmplări senzaţionale ca să

ne pocăim. Noi ne-am obişnuit să ne ducem viaţa dinspre exterior spre interior,trăim doar ca reacţie la stimulii exteriori, devenim dependenţi de lucrurileexterioare. Starea sufletului ni se schimbă foarte uşor în funcţie de ce se întâmplăafară. În interior găsim doar un gol imens. Ne trezim goi, seci.

- Nimic [din cele ale credinţei] nu putem face [în mod trainic] doar siliţi din afară,trebuie să facem din inimă, din convingere, pornind din interiorul nostru. Cine nuînţelege de vorbă bună, acela nu are dragoste.

- ―Moise şi prorocii‖ = voia lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu. Nu este cevaexterior nouă şi artificial. Lucrează în noi din interior, se adresează inimii, duhuluinostru şi doar de aici are putere să ne îndrepte, să ne pornească spre fapta cea bună.

- Milostenia se lucrează, dar şi răutatea, împietrirea inimii… Nu ajungem răi sauîmpietriţi dintr -o dată, nu suntem aşa de la bun început, ci treptat, puţin câte puţin.

- Să fim sinceri faţă de noi înşine şi să ne recunoaştem starea de cădere.



PS Sebastian - Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii - Bogatulnemilostiv şi săracul Lazăr – Despre Rai şi Iad

Dreptmăritori creştini, Evanghelia de astăzi ne aduce în faţa ochilor noştri sufleteştio mare dramă. Un om bogat care toată viaţa lui a petrecut ,, în porfiră şi în vison‖ajunge, în lumea cealaltă, să se chinuiască în iad. Iar un sărac, pe nume Lazăr, carea petrecut în lipsuri, râvnind la fărâmiturile ce cădeau de la masa bogatului, a ajunsîn ,,sânul lui Avraam‖. Drama este cu atât mai mare cu cât, din focul iadului,

bogatul vede pe Lazăr petrecând cu patriarhul Avraam (probabil, pentru prima oarăare ochi şi pentru el). Şi, avem cu toţii neplăcuta surpriză să vedem că bogatul – care, de astă dată manifestă ,,bun simţ‖, a învăţat între timp să se roage, el careştia doar să mănânce, să bea şi, eventual să dispreţuiască pe săracul Lazăr de la

poartă – adresează două rugăminţi dreptului Avraam şi niciuna din acestea nu-iascultată.

Întâia rugăminte: ,, Părinte Avraame, fie- ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să- şi ude vârfuldegetului în apă şi să- mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în aceastăvăpaie.‖

Ce i- a răspuns Avraam? ,,F iu le, adu- ţi aminte că ai primit cele bune ale tale înviaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum el aici se mângâie, iar tu techinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s- a întărit prăpasti e mare, ca ceicare voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.‖ Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atât pedeapsa cât şi fericirea din viaţa viitoaresunt veşnice şi definitive, căci e cu neputinţă să se mai treacă de la una la alta.



A doua rugăminte a bogatului este: ,,Rogu- te, dar, părinte, să- l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să lespună şi lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin!‖ Dreptul Avraam,însă, respinge şi această rugăminte: ,,Dacă nu ascultă de Moise şi de pr ooroci, nuvor crede nici dacă ar învia cineva din morţi‖ şi s-ar duce să le spună.

Iată de ce spun că evanghelia de astăzi este o mare dramă! Se poate ajunge din fericirea aceasta pământească, atât cât este ea – pentru unii mai puţină, pentrualţii mai multă – în iad. Şi tragedia este cu atât mai mare cu cât starea de dincolova fi definitivă şi veşnică. Până la Judecata Universală, rugăciunile Bisericii pentrucei morţi încă mai pot ajuta celor care au luptat câtuşi de puţin pentru mântuire, darnu mai pot schimba substanţial starea celor care s-au dus cu totul nepregătiţi.Starea acestora din urmă, chiar dacă ne doare şi nu ne place să auzim, estedefinitivă, căci că fiecare dintre noi, omeneşte gândind, ne-ar fi plăcut ca Avraam

să fi fost milostiv astăzi cu bogatul şi să nu-i respingă rugăminţile. Să-l fi lăsat,adică, pe Lazăr, să potolească fie şi pentru o clipă chinurile aceluia şi să-i fiîngăduit să meargă pe pământ ca să ,,trezească― pe mulţi prin relatarea chinurilor

bogatului.

Nici una, însă, dintre rugăminţile bogatului, nu au mai putut fi ascultate. De ce?

Întâi, pentru că iadul este veşnic şi definitiv.

Iar al doilea, pentru că nimeni nu ne poate ajuta dacă nu vom înţelege cătrebuie să ne ajutăm singuri .

Poate să vină tot ,,raiul‖ aici pe pământ!… Toţi sfinţii să vină şi să ne ,,sâcâie‖ cumărturiile din lumea cealaltă – ne încredinţează evanghelia de astăzi – dacă nuvom asculta de cuvântul proorocilor, al învăţătorilor, al lui Hristos (noul Moise) şial Evangheliei Sale, dacă nu vom înţelege că mântuirea ţine de noi şi nu vine dinafară, la nimic nu foloseşte. Nu poate nimeni să ne forţeze să pricepem că viaţa dedincolo nu este joacă, de vreme ce nu vrem noi înşine să înţelegem aceasta. Deaceea Avraam a fost atât de categoric, Dumnezeu n-a glumit cu noi, spunându-ne: ,,Vedeţi că există iad veşnic!‖, pentru că în viaţa de dincolo să zică: ,,Ştiţi ce, de

fapt nu este iad, dar v-am păcălit ca să vă străduiţi mai mult‖. Ne-ar fi plăcut, poate, să fie aşa! Ne-ar fi plăcut ca Dumnezeu să nu-şi ţină cuvântul, să fi glumitsau să fi procedat cu noi pedagocic! Dar Dumnezeu nu minte şi nici nu glumeştecu noi, iar evanghelia de astăzi ne dovedeşte că viaţa de dincolo este veşnică, fieiad, fie rai. Şi ne mai dovedeşte ceva: nimeni nu va putea să facă nimic pentru noi,atâta vreme cât nu înţelegem noi să facem tot ce trebuie şi tot ce ţine de noi ca săajungem în sânul lui Avraam, iar nu în locul de chinuri al bogatului.



Iubiţi credincioşi, oricât am voi să nu existe iad, sau, oricât ar fi de neplăcut săvorbim despre el şi oricât am fi tentaţi să mizăm pe o bunătate fără dreptate a luiDumnezeu, există totuşi, iad. Şi vă spun că iadul există nu pentru că aşa vrea El,ori pentru că Dumnezeu este bun doar până la un punct, iar după aceea se mânie penoi şi zice: ,,Gata! Nu pot să vă mai sufăr, mergeţi în iad!‖ O să vă spun de ceexistă iad şi, mai ales, că există iad nu din vina sau pentru că îl vreaDumnezeu, ci din vina noastră şi pentru că noi în mod deliberat îl alegem,atunci când refuzăm să lucrăm binele şi săvârşim în chip voluntar răul. Noi

înşine ni-l pregătim, prin faptul că nu înţelegem să ducem viaţă bineplăcutăLui.

Să nu credeţi că Judecata din urmă va fi aşa cum vedem noi astăzi prin tribunale – nişte judecători care stau şi ascultă părţile, cu slăbiciunile şi virtuţile lor, pentru cadupă aceea să pronunţe o sentinţă sau alta, interpretabilă şi suspectă de părtinire.

Ştiţi cum va fi Judecata de apoi? Judecata din urmă care, se şi spune în tradiţiecă va fi foarte scurtă – atât cât durează citirea Psalmilor Judecăţii de la slujbaUtreniei – va fi cât se poate de firească şi simplă constatare a stării şi a

,,deprinderilor‖ noastre, după care vom fi invitaţi să ne continuăm viaţa ,,dincolo‖, fără însă a mai avea obiectul şi instrumentele păcatului.

Ne-am deprins la desfrânare? Ei bine, în viaţa de dincolo asta nu se mai poate.Avem obiceiul să bem peste măsură, să fumăm, să furăm şi să săvârşim alte

blestemăţii? În viaţa de dincolo nu mai sunt posibile acestea! De aici chinul,durerile, neîmplinirea şi nefericirea de care vorbeşte Scriptura.

Ce va face cel cares- a deprins să lucreze virtutea? În mod firesc şi normal i se va da posibilitateasă- şi continue viaţa sa virtuoasă, şi asta se numeşte rai şi fericire veşnică.

Eram seminar ist în anul al tr eil e a, pregătindu- mă să devin preot şi nuînţelegeam cum Dumnezeul acesta atât de bun va putea totuşi să rabde să vadăoameni în iad? Mă ispitea gândul să cred că, poate, Dumnezeu nu-i atât de bun,de vreme ce va răbda ca unii dintre noi, cei dragi ai mei eventual – părinţi, fraţi,prieteni – să se chinuiască veşnic în iad. Ei bine, răspunsul pe care l - am găsit la

Părintele Stăniloae m- a convins că iadul nu este ,,opera‖ lui Dumnezeu, ci că

noi oamenii, în chip liber şi conştient, ni - l,, construim‖ singuri, atunci cândtrăim şi deprindem o viaţă deşartă ce nu mai poate fi ,,continuată‖ dincolo demoarte.

Aţi înţeles că în iad se va ajunge nu din vina lui Dumnezeu, ci din vina personală afiecăruia?



Îndrăznesc să spun şi aceasta: Dumnezeu este atât de bun, încât ne- ar putea lăsaliberi să mergem oriunde în viaţa de dincolo, numai că, în chip firesc noi nu amalege decât locul pe care ni l- am pregătit cu atâta meticulozitate aici pe

pământ!… Şi să vrea El altfel, nu vom mai putea noi să ne mai schimbăm, pentrucă acolo nu mai este schimbare.

Imaginaţi-vă că în clădirea Guvernului ar fi adusă, într -o zi, o bătrână simplă de laţară, care habar nu are ce vasăzică guvernul unei ţări. Este adusă de undeva dintr -un cătun, de la marginea ţării, acolo unde sunt miniştrii în şedinţă şi este poftită săia şi ea parte la discuţii:,,Mamaie, stai şi matale aici! Vezi că acum discutăm

bugetul pe anul viitor, să iei şi dumneata cuvântul‖. V-o imaginaţi pe biata femeie? Nu caută ea, atunci, o mie de uşi să scape de acolo şi să se întoarcă în ,,bordeiul‖ei, simţindu-se neavenită, roşind şi trecându-o toate sudorile? Ce caută ea acolo?Ce dacă a luat-o de mână chiar ,,prim-ministru‖ şi a poftit-o în şedinţa de guvern?

A înţeles imediat că nu este locul ei acela şi va alege liber să se întoarcă în sărăciaşi ,,nefericirea‖ ei. Înţelegeţi acum? În rai se merge ,,pregătit‖, iar nu din greşealăori prin ,,bunăvoinţă‖.

Să nu mizaţi pe bunătatea lui Dumnezeu că, adică, te va lua pe tine, care habar n-aide slujirea Lui, care nu şti nimic despre post, despre rugăciune, despre curăţietrupească până la căsătorie şi de fidelitate conjugală după aceea, care-ţi petreciviaţa la întâmplare, să nu contezi pe bunătatea lui Dumnezeu, pentru că vei fi silit aconstata că, de fapt, singur te-ai autoexclus din Împărăţia Sa, ca ,,mamaia‖, gata să

părăsească singură locul pe care nu-l merita. Iată de ce raiul şi iadul vor surveni,,de la sine‖ şi potrivit felului în care singuri ni l-am pregătit. Dumnezeu nu va fisubiectiv! Nu va fi nici discreţionar, să spună:,,Gata! Tu mergi acolo, tu te ducidincolo‖, ci ne va pofti pe fiecare să ne aşezăm singuri pe ,,scaunul‖ pe carepersonal ni l- am pregătit şi să ne odihnim în ,,aşternutul pe care singuri ni l -amaranjat din vreme. De când? Din viaţa aceasta, pentru că în viaţa de dincolo nuse mai poate face nimic, căci, prăpastie va fi între bine şi rău.

Şi încă un lucru pe care, iarăşi, probabil nu-l înţelegeţi. Cum adică, dacă ar venicineva din lumea cealaltă şi ne-ar spune ce se petrece acolo, nu ne-am schimba şi

nu ne-am pocăi? Nu!… Nu s-ar întâmpla nimic!… Sau poate că, pe moment am fiimpresionaţi şi câteva zile am merge şi am bate metanii şi n-am mai lipsi de la

biserică, luându-ne în serios viaţa de creştini. Ştiţi pentru câte zile, însă? Poporulspune că ,,orice minune ţine trei zile‖. Dacă nu vom avea voinţă puternică şi nuvom înţelege cu toată fiinţa ce e cu noi şi, mai ales ce se poate întâmpla cu noi înviaţa de dincolo, cuvintele şi impresiile care ne vin din afară se vor duce aşa cumau şi venit.



Le uităm la scurt timp! Ia gândiţi-vă! Are loc un cutremur…Toată lumea devinedintr-odată ,,credincioasă‖. Toţi îşi fac cruce. Merg la biserică a doua zi, a treia zişi, gata …Ni se spune: s-a întâmplat ceva în interiorul pământului…plăcile aceleatectonice… Vin imediat oamenii de ştiinţă, ne explică ce s-a întâmplat şi… uitămcă suntem muritori, că soarta noastră este în mâinile lui Dumnezeu, şi ne întoarcemdin nou la aceeaşi viaţă de mai înainte. Minunile ţin, aşadar,trei zile!…

Ce vrea să zică evanghelia de astăzi? Auziţi: Dacă nu vor asculta pe Moise şi pe prooroci, poate să meargă oricine să le spună, pentru că nu-l vor ascul ta. De ce? Ţine de voinţă, dragii mei, nu de ,,informaţii‖, ,,demonstraţii‖ ori ,, sâcâieală‖.

Nu e nevoie să ne ,,cicălească‖ cineva. Am auzit. Ştim. E plină lumea decredincioşi care au auzit prea bine de iad şi rai, însă nu le pasă. Nu trebuie săvină cineva să ne bată în fiecare zi la uşă şi să ne-o spună de fiecare dată. Nu! Oştim prea bine! Nu predica ne lipseşte. E plină lumea de predicatori! Ce folos

însă? Nu de ,,informaţii‖ avem nevoie, ci de această voinţă şi conştiinţă că eu, tu,Vasile, Gheorghe sau cine oi fi, în ziua de… când se va întrerupe firul vieţii, vommerge cu toţii în faţa lui Dumnezeu pentru a ne lua în primire ,,locul de veci‖: iadul, ca bogatul nemilostiv, sau sânul lui Avraam, adică raiul, ca săracul Lazăr.

Iată probleme pe care trebuie şi merită să ni le punem astăzi, chiar dacă nu ne plac.Evanghelia, însă, se ,,încăpăţânează‖ să stăruie asupra acestor lucruri care sunta bsolut serioase şi, mai mult decât atât, sunt veşnice.

Să ne luăm, aşadar, dragii mei, viaţa de creştini în serios, căutând să slujim cutoată fiinţa lui Dumnezeu! Să începem, fiecare după putere, să lucrăm binele,conştienţi că în lumea cealaltă, în mod firesc şi ca o continuare, nu vom putea ducedecât viaţa pe care ne-am deprins încă de aici să o ducem. Dacă am deprins doarpăcatul, în viaţa de dincolo nu vom putea ,,culege” decât numai roadelepăcatului – nefericirea şi neîmplinirea. Dacă însă, am deprins binele, vommoşteni Împărăţia Binelui. Aceasta este raiul şi aceasta este iadul, şi ambele au laorigine voinţa şi pregătirea noastră în viaţa aceasta, pentru că viaţa aceasta esteşansă pentru cealaltă; este ringul, este stadionul în care alergăm, cum spune SfântulAposol Pavel (I Cor.9, 24). Aici este lupta, iar ,,dincolo‖ este biruinţa. Vom reuşi,

oare? Vom ajunge să petrecem în sânul lui Avraam? Oricum, Dumnezeu Îşi varespecta cuvântul şi ne va rezerva fiecăruia ceea ce merităm, potrivit pregătiriinoastre din viaţa aceasta.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi conştiinţă ca să ne trăim cu seriozitateviaţa aceasta. Să ne deprindem a trăi pentru El încă de aici de pe pământ, căciviaţa de dincolo nu va fi decât o continuare firească a zidirii începute pe ,,temelia



pusă aici ‖ (I Tim. 6, 19). Să-L slujim pe Dumnezeu în această viaţă, pentru ca săne facă şi pe noi dincolo ,,cetăţeni‖ veşnicei Sale Împărăţii, Amin.



Preafericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a XXII-a dupăRusali - Bogatul nemilostiv pierde mântuirea

Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Această pericopă este plină de învăţături duhovniceşti carene arată că, după moartea trupului, sufletul trăieşte şi îşi aduce aminte de toate

faptele săvârşite în timpul vieţii pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzimărturia clară a Mântuitorului privind existenţa şi viaţa sufletului după despărţirea

sa de trup, după moartea fizică a omului.

Starea sufletului după moart e Evanghelia ne spune adevăruri fundamentale pentru înţelegerea legăturii careexistă între viaţa pământească a omului şi viaţa de dincolo de mormânt a sufletuluiuman. Ea ne arată că sufletul omului, după ce se desparte de trup, merge fie încomuniunea drepţilor şi a sfinţilor, fie în izolarea păcătoşilor, adică fie în fericitaexistenţă a raiului, fie în nefericita existenţă a iadului. Această precizare estedeosebit de importantă, deoarece ea ne arată valoarea unică a vieţii omului pe

pământ. Deşi viaţa omului pe pământ este una trecătoare, de ea depinde viaţanetrecătoare a sufletului după moarte, adică după despărţirea sufletului de trup.

Vedem din pericopa evanghelică de astăzi că sufletul omului după despărţirea sade trup nu stă într - o stare de nepăsare, de indiferenţă, într -un somn sau într -oamorţire, ci sufletul are conştiinţa luminată şi poate comunica acolo cu altesuflete, mai ales cu sufletele drepţilor din rai care au trăit pe pământ în credinţă,împlinind voia lui Dumnezeu în viaţa lor.



De asemenea, vedem că sufletele după moarte sunt conştiente de starea în care seaflă şi de deosebirea care există între rai şi iad. Focul despr e care vorbeşte

Evanghelia de astăzi, adică văpaia în care se afla sufletul bogatului nemilostiv, a fost tâlcuită de unii Sfinţi Părinţi

ai Biser icii ca fi indo mustrare a conştiinţei, un

regret, o suferinţă a conştiinţei pentru faptele rele săvârşite sau pentr u binele pecare putea să- l facă omul pe pământ, dar nu l - a făcut. Cu alte cuvinte, foculnematerial al iadului este durerea vidului spiritual din sufletului omului nemilostiv,adică inuman.

Dumnezeu respectă libertatea omului de a alege între bine şi rău

Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr reprezintă două persoane diferite, două stări sociale diferite şi două stări spirituale diferite. Bogatul, spune Evanghelia, trăia

toate zilele sale în multă şi mare slavă. Era îmbrăcat în porfiră, vison şi haine de in,adică în haine scumpe. Toată ziua se afla în veselie, în ospeţe, pe când săraculLazăr era bolnav, plin de bube şi suferind, iar la suferinţa lui se adăuga şi multăsingurătate. El nu mai era un om printre oameni, ci un om printre câini, pentru cănumai câinii erau aproape de el şi îi lingeau bubele ca şi cum i le -ar fi pansat.Câinii din jurul lui deveniseră mai omenoşi decât omul bogat şi nemilostiv carenu-l considera pe Lazăr ca fiind un om, ci un vieţuitor între animale. Vedem, deci,două stări de viaţă umană diferite, una trăită în lux, ospeţe şi veselie, iar alta trăităîn sărăcie, suferinţă şi singurătate.

Această prezentare a două stări sociale şi spirituale opuse, trăite de doi oamenidiferiţi, ne arată că Dumnezeu respectă libertatea omului de a- şi trăi viaţa pe

pământ în mod diferit. Însă, după ce viaţa pământească a bogatului s-a sfârşit,acesta a fost înmormântat. Ca atare, Evanghelia vorbeşte numai despre trupulbogatului înmormântat, fiindcă bogatul era numai trup, a trăit numai biolog ic.

De multă vreme, el îşi îngropase sufletul în trup, trăind numai trupeşte, nuduhovniceşte. Sufletul său, în loc să înduhovnicească trupul său, a devenit cutotul trupesc, 's- a făcut ţărână' încă din timpul vieţii. Pe de altă parte, despremoartea săracului Lazăr Evanghelia spune că suf letul acestuia a fost dus de

îngeri în ceruri , 'în sânul lui Avraam' , adică în fericita comuniune a drepţilor care în timpul vieţii lor pământeşti au împli ni t voia l ui Dumnezeu, r ugându-se

Lui şi răbdând toate încercările, necazurile şi suferinţele, cerând ajutorul Său.

Moartea schimbă starea vieţii omului



În partea a doua a Evangheliei de astăzi vedem cum se schimbă starea vieţiibogatului şi a vieţii săracului.

Bogatul nemilostiv, cel care pe pământ a trăit numai în plăceri materiale, înconsum de alimente şi în confort de haine frumoase, acum se chinuieşte învăpaia iadului.

Iar săracul Lazăr, cel care a trăit flămând şi însetat, bolnav şi neglijat deoameni, se află acum 'în sânul lui Avraam', adică în comuniunea drepţilorcare şi-au pus nădejdea numai în ajutorul lui Dumnezeu.

Ne putem întreba ce fapte a făcut unul sau altul dintre aceşti doi oameni pe care ni-i prezintă Evanghelia. În general se spune că fiecare om va fi judecat după faptele

sale bune sau rele, încât va fi părtaş al fericirii raiului, dacă a făcut fapte bune, sau se va chinui în iad, dacă a făcut fapte rele. Nu cunoaştem nici faptele rele ale

bogatului nemilostiv, nici faptele bune ale săracului Lazăr; Evanghelia nu le pomeneşte. Nu se spune pentr u care fapte rele a fost tr imis bogatul nemilostiv îniad, nici pentru care fapte bune a fost trimis săracul Lazăr în rai. Se spune doarcă se cuvenea ca cel care a trăit în fericire trecătoare pe pământ să fie acumne fericit, iar cel care a suferit pe pământ să se bucure acum în ceruri.

La prima lectură, Evanghelia ne ajută să înţelegem că există o dreptate a lui Dumnezeu, o lege a compensaţiei, a echităţii. Cei care s-au bucurat prea mult decele materiale în lumea aceasta, fără a mulţumi lui Dumnezeu pentru darurile

primite şi fără a fi milostivi cu cei mai săraci decât ei, nu se vor mai bucura de fericire în viaţa de dincolo de mormânt. Dacă citim totuşi mai atent, observăm căcei doi oameni, adică bogatul nemilosti v şi săracul Lazăr, nu au fost judecaţi în

primul rând după faptele lor, ci după starea duhovnicească a vieţii lor . Bogatulnemilostiv a trăit într -o stare spirituală de totală decădere. El nu mulţumea lui

Dumnezeu pentru că i-a dat bogăţie, sănătate şi viaţă fără tulburare, nici nu aveamilă de cei săraci. Prin urmare, nerecunoştinţa, nepăsarea şi nemilostivirea l -au' coborât' pe bogatul nemilostiv în iad, pentru că el devenise deja inuman sausubuman. A ajuns în starea de singurătate a iadului, fiindcă n-a adunat în sufletnici un dram de iubire smerită şi milostivă, singura care-l putea ajuta să se

apropie de Dumnezeu Cel milostiv şi sfânt.

Nerecunoştinţa şi nemilostivirea - semne ale decăderii spirituale a omului

Decăderea spirituală a bogatului nemilostiv sau starea sa de dezumanizare se vedeîn faptul că el nu era nici recunoscător faţă de Dumnezeu, nici milostiv faţă deoamenii săraci. Deci, pe lângă faptul că era nerecunoscător lui Dumnezeu pentru



bogăţia materială, bogatul nemilostiv a devenit şi insensibil sau nepăsător faţă de suferinţa semenilor săi. El a devenit indiferent faţă de suferinţa săracului Lazăr pecare îl vedea zilnic zăcând aproape de casa sa. Prin urmare, tocmai fiindcă n-atrăit pe pământ în comuniune milostivă cu semenii săi, bogatul nu poate ajungeîn comuniunea celor milostivi, adică în rai, în Împărăţia lui Dumnezeu Celmilostiv, ci suf let ul lui coboară la starea nefericită a iadului spre care el s -aîndreptat în mod liber prin nepăsare spirituală şi lăcomie materialădezumanizantă.

Întrucât bogatul nemilostiv trăia într - o stare de autosuficienţă, de mulţumire desine, de apreciere de sine, de preocupare exclusivă de sine, el nu se mai gândeanici la Dumnezeu, dătătorul vieţii şi al fericirii, nici la săracii şi bolnaviinefericiţi, care aveau nevoie de ajutorul lui. Prin urmare, putem înţelege mai binecă bogatul nemilostiv a fost osândit nu atât pentru faptele lui rele, cât pentru

nerecunoştinţă, nepăsare şi nemilostivire, adică pentru binele pe care putea să-l facă, dar nu l -a făcut sau pentru că a confundat libertatea cu lenevia spirituală.

Dumnezeu vede nu numai faptele omului, ci şi starea sufletului său

Pe de altă parte, vedem pe săracul Lazăr care este dus de îngeri în Rai nu atât pentru că ar fi făcut multe fapte bune, cât pentru starea îmbunătăţită a sufletuluisău. Binele pe care l-a săvârşit săracul Lazăr constă în curăţirea, luminarea şiîmbogăţirea sufletului său prin virtutea răbdării cu nădejde în Dumnezeu, fărărăzvrătire, prin neosândirea aproapelui, nici măcar a bogatului nemilostiv, printăcerea sa smerită şi paşnică. Deşi sărac din punct de vedere material, totuşi

Lazăr şi-a îmbogăţit sufletul cu virtuţi multe; deşi vieţuitor cu trupul în lume, el atrăit sufleteşte în singurătate ca un pustnic, care îmblânzeşte animalele sau

pacifică patimile prin smerenia sufletului său.

Evanghelia de astăzi ne arată că săracul Lazăr este răsplătit cu bucurie veşnică pentru starea sfântă a sufletului său. Numai pentru că avea înainte de moartea fizică un suflet bun, el se bucură după moarte de bunătăţile cereşti netrecătoare. Deşi sărac şi bolnav, Lazăr nu s-a supărat pe Dumnezeu, nu s-a răzvrătit, nu a

cârtit, nu a zis: 'Doamne, de ce eu sunt atât de sărac, iar bogatul acesta nemilostivatât de avut? De ce eu sunt atât de bolnav, iar el atât de sănătos? De ce eşt inedrept cu noi?' Ci, în tăcere paşnică şi smerită răbdare, săracul Lazăr şi -aîntărit, luminat şi modelat sufletul său în bunătate. Deşi era foarte singur,

săracul Lazăr nu s-a plâns de singurătatea sa, ci s-a bucurat de prietenia câinilorcare deveniser ă mai solidari sau mai omenoşi cu el decât oamenii indiferenţi şinemilostivi.



Evanghelia de astăzi ne descoperă un adevăr fundamental. Şi anume că în faţa lui Dumnezeu nu contează numai mulţimea faptelor bune, ci în primul rândcontează bunătatea sufletului. Dacă multele fapte bune pe care le- am săvârşit neduc la mândrie şi laudă de sine, atunci nu ne - am îmbogăţit cu adevărat sufletul.

Numai când fa ptele bune sunt unite cu smerenia, cu răbdarea, cu rugăciunea,

cu zidirea duhovnicească a sufletului bun, atunci starea sufletului nostru devineo stare binecuvântată şi mântuitoare. Cu alte cuvinte, vedem că iadul sau raiulîncep încă din lumea aceasta în sufletul nostru. Când cultivăm bunătatea şimilostivirea, ne deschidem spre rai, spre bunătăţile netrecătoare ale lui Dumnezeu.Iar când în sufletul nostru cultivăm nepăsarea, nemilostivirea, răutatea, egoismul,atunci noi înşine, în mod liber, ne îndreptăm spre iad, înţeles ca existenţă chinuită,egoistă sau individualistă, fără comuniune de iubire smerită şi milostivă.

Evanghelia ne mai arată că sufletul bogatului nemilostiv din iad poate comunica

spiritual, dar nu poate avea comuniune cu cei milostivi , cu Avraam şi cu drepţiidin rai, nici nu- şi poate schimba singur starea existenţială în care se află, pentrucă n-a cultivat comuniunea iubirii milostive cât a trăit pe pământ. Cererea

bogatului nemilostiv către Avraam, părintele spiritual al celor credincioşi, de a-ialina suferinţa cauzată de văpaia focului nu primeşte răspuns pozitiv, pentru că niciel n-a alinat suferinţa lui Lazăr cel sărac şi bolnav. De asemenea, nici cererea saca vreunul dintre cei morţi să meargă în lume să spună celor cinci fraţi ai lui să se

pocăiască nu este ascultată: 'Şi i -a zis Avraam: dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi ' (Luca 16, 31). Deci,cine nu ascultă de Dumnezeu şi de sfinţii Lui în timpul vieţii pământeşti nu va fiascultat de aceştia când va trece la cele veşnice.

Evanghelia de astăzi ne învaţă că omul trebuie să împlinească voia lui Dumnezeu tot timpul urmând pilda şi învăţătura drepţilor şi sfinţilor, nuaşteptând minuni la tot pasul şi mai ales învieri din morţi. De ce? Pentru căînvierea sufletului din moartea păcatului prin rugăciune, pocăinţă şi fapte buneeste mai necesară decât a vedea morţi înviind din mormânt. Din ce motiv?Deoarece învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu,î nsă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea

omului, după cum spune Sfântul I saac Sir ul .

M ilostenia - cale spre mântu ire

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să înţelegem că judecata Lui este dreaptă şică ea ţine seama de libertatea noastră de a alege viaţa trăită în comuniune cu

Dumnezeu, sau în uitare de Dumnezeu, de a trăi viaţa în iubire milostivă faţă de



oameni, sau în nepăsare faţă de ei. Dumnezeu este veşnic fericit deoarece esteveşnic bun şi milostiv. Iar dacă şi noi devenim buni şi milostivi, ne bucurăm

pururea de fericirea raiului, de iubirea Lui milostivă.

După cum se vede şi în picturile unor mănăstiri din Bucovina (Voroneţ, n.a.), raiulsau iadul, ca stări spirituale diferite în care intră sufletul omului, are legătură cutaina libertăţii şi a iubirii omului. Dacă iubim sau nu iubim pe Dumnezeu, dacăiubim sau nu iubim pe semenii noştri, atunci ne vom împărtăşi de fericirearaiului sau de neferi cirea iadului . Raiul este bucuria comuniunii de iubire aoamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa neîmplinirii saudurerea vidului spiritual din sufletul omului că nu a răspuns iubirii milostive a luiDumnezeu cât timp a trăit pe pământ. De aceea, t rebuie să ne rugăm lui

Dumnezeu ca să ne dăruiască puterea de a ne aduce aminte de El tot timpul, dea- I mulţumi pentru binefaceri şi a- I cere ajutorul, de a fi sensibili la suferinţa

semenilor noştri care sunt săraci, bolnavi şi întristaţi.

Din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos se inspiră Biserica noastră cândorganizează cămine pentru bătrâni, pentru copii, pentru orfani, cantine pentru

săraci, bolniţe, farmacii, cabinete medicale şi spitale. Evanghelia ne învaţă că demodul în care noi trăim taina iubirii milostive în mod liber aici pe pământdepinde fericirea sau nefericirea noastră veşnică dincolo de mormânt.

Să ne ajute Dumnezeu să înţelegem cât de preţioasă este viaţa noastră pe pământca pregătire pentru viaţa veşnică fericită. Prin cuvântul bun, rugăciunea pentrualţii, ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor realizăm ceea ce spune poporulnostru luminat de Sfânta Evanghelie: 'Dar din dar se face rai'. Dăruind noi altoradin cele ce am primit de la Dumnezeu şi le-am cultivat, prin rugăciune şi muncă,dobândim raiul sau fericirea vieţii veşnice, spre slava lui Dumnezeu, bucuriaîngerilor şi mântuirea noastră. Amin.



Istorioară – Vulpea şi raiul pământesc

O vulpe a văzut o grădină încărcată cu toate bunătăţile, dar grădina era împrejmuităde jur împrejur cu un gard de zid înalt, iar vulpea nu putea sări.

Umblând ea de jur împrejurul grădinii, văzu o spărtură în gard, dar era prea îngustăca să se poată strecura prin ea. Tot gândindu-se şi judecându-se ce să facă îşi zise:ştiu ce voi face, voi răbda câteva zile de foame, voi slăbi şi atunci voi putea intracu uşurinţă. Zis Şi făcut.

După trei zile de foame vulpea se strecură şi intră în grădină, apoi începu sămănânce cu lăcomie. După câteva zile îşi aduce aminte că trebuie să iasă. Însăacum alt necaz, că se îngrăşase şi nu mai putea pătrunde pe unde intrase.

Ce-i de făcut? N-am cum să scap de aici, zise vulpea, decât să fac iarăşi foamea casă slăbesc. Răbdă iarăşi trei zile şi slăbind, se strecură afară. Când se văzu scăpată,

privind spre grădină, zise: ―Frumoasă mai eşti tu grădină şi dulci sunt roadele tale,dar ce folos am avut eu? Cât am mâncat, atât am răbdat şi cum am intrat, aşa am

ieşit!‖

Aşa se întâmplă şi cu noi, căci cum am intrat în lumea aceasta, aşa vom ieşi din eaşi nimic nu vom putea duce cu noi.

Lume, lume, cât de dulci sunt roadele şi amăgirile tale, dar ce folos ne rămânenouă din ele?! Aşa e viaţa aceasta trecătoare şi dacă nu ne îngrijim de suflet,

pierdem tot!

Predici la Duminica a XXII-a după Rusalii - Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr

Documents

Transcript of Predici la Duminica a XXII-a după Rusalii - Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr