UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE LIMBI SI LITERATURI STRAINE

PSIHOLOGIA

VARSTELOR

Profesor : Lect. Univ. Dr. MARIA CONDOR Student: MARIN ADELINA -GINA AN : I ENGLEZA - TURCA

PROCESE COGNITIVE

GANDIREA LA PRESCOLARI

Perioada prescolara reprezinta cea mai autentica copilarie.Copilul parcurge cele mai spectaculoase procese in plan somatic, psihic si social. Largirea orizontului de cunoastere are la baza dezvoltarea proceselor psihice. Activitatea de baza este jocul. El contine sarcini de natura instructive-educativa, asigurand asimilarea printr-o forma atractiva, posibila pentru nivelul de intelegere al copilului si acceptata, dorita. Copilul incepe sa descopere treptat realitatea.

Procesele psihice sunt insrumente ale trairii psihice. Ele se impart in : procese de cunoastere, afective si de vointa.

1. Procesele de cunoastere sunt cele de intelegere a realitatii obiective.

2. Procesele afective insotesc cunoasterea si se contureaza in trairi si atitudini.

3. Procesele de vointa asigura energia necesara in organizarea

si sustinerea activitatii.

Cunoasterea se realizeaza prin actiunea directa cu obiectele.

Motorul acestei activitati este afectivitatea, modul de realizare se sprijina pe imaginatie si determinarea de a duce la bun sfarsit un lucru inceput si marcheaza primele semne de manifestare ale vointei.

Orice proces psihic inregistreaza o serie de transformari mentale, evolutii si inlantuiri de operatii.

Modificarile cantitative si calitative au sens ascendant si se exprima prin treceri progresive de la niveluri psihice slab diferentiate si specializate la niveluri superioare.

In perioada prescolara gandirea este stimulata de activitatile practice, concrete.

Gandirea ocupa un loc central in viata psihica a copilului, in toate felurile de activitati si, mai ales, in invatare.

Gandirea este procesul cognitiv cel mai complex, care prin intermediul abstractizarilor si generalizarilor coordonate in actiuni mentale extrage si prelucreaza informatia despre insusirile si relatiile determinative si categoriale ale obiectelor si fenomenelor in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor.

La prescolar , gandirea se afla la nivel preoperational. Ea are doua caracteristici operative importante:

-confrunta experientele noi cu cele vechi; -integreaza si ordoneaza noile cunostinte.

Caracterul egocentric - se manifesta raportarea la sine a evenimen-

telor si includerea contextului.

Ex : Nu mai vreau zmeul pentru ca m-a lovit/ nu zboara/ etc.

Egocentrismul in perioada prescolara nu este o trasatura de caracter. El se manifesta in absenta diferentierii dintre realitatea obiectiva si cea personala. Gandirea este orientata spre adaptare, nu spre aflarea adevarului.

Caracterul sincretic al gandirii duce la conexiuni intamplatoare, de multe ori lipsite de logica.

Ex : Vantul bate pentru ca ii este foame. Gandirea incepe treptat sa controleze procesele psihice, dar inconsistenta reprezentarilor si lipsa rationamentelor corecte duce la forme de intelegere nediferentiate, globale.

Caracterul amimist se manifesta prin insufletirea lucrurilor si fenomenelor cu care intra in contact. Exprimarea maxima a acestui caracter se manifesta intre 3-4 ani. Dupa aceasta varsta insufleteste doar jucariile si apoi le ofera insufletire doar in timpul jocului. La 5 ani atenueaza aceasta tendinta, dar spre 6 ani se observa un alt gen de confuzii.

Ex : Frunza este considerata vie pentru ca se misca, ceasul pentru ca ticaie, televizorul pentru ca arata viata, telefonul pentru ca vorbeste.

Caracterul ilogistic se exprima prin divagatii datorate rationamentului particular.

Gandirea prescolarului este dominant situativa (incarcata emotional si influentata de perceptii si reprezentari) si concreta (alege criterii situationale).

Curiozitatea atrage un numar mare de intrebari:

-la trei ani domina intrebarea de ce;

-la patru ani centrarea pe intrebarea cum; -la cinci ani se impune intrebarea cine. Sesizarea caracteristicilor generale ale realitatii ajuta in formarea primelor notiuni empirice. Se dezvolta structurile operative ale gandirii chiar daca ritmul este lent si sinuos.

Formarea notiunilor se realizeaza in special prin grupari ale experientei cognitive (de cunoastere). Desi identifica mai usor decat ierarhizeaza, prescolarul este capabil sa realizeze grupari de supra si subordonare (flori / fructe /etc.), relationale (usa-cheie), locationale (salbatic / domestic), de abstractizare ( fiinte / lucruri ).

In aceasta perioada se dezvolta intens gandirea intuitiva. Esenta acestei gandiri este copilul poate gandi ceea ce percepe, dar

gandirea lui nu merge mai departe de reprezentarea elementului per-

ceput (P. Osterrieth, 1976, p106). Ea este acum degajata de planul actiunii concrete si de planul direct efectiv. Totodata s-au produs doua feluri de interiorizari: perceptiile au contribuit la aparitia reprezentarilor, iar actiunile cu obiecte reale, prin interiorizare au devenit actiuni reprezentate . Dar gandirea nu dispune inca de operatii si nu se extinde dincolo de perceptiv. Un copil de 5ani si patru luni simte nevoia unor repere de diferentiere a varstei unor personaje si spune asa:un baiat mare, dar nu om, o fata mare , dar nu mama . Abia la sfarsitul stadiului va ajunge in pragul operatiilor (J. Piaget, 1975, p.174)

Preconceptele, ca entitati cu care opereaza gandirea acum, si care au aparut inca din anteprescolaritate, castiga, in generalizare, si precizie pentru ca se sprijina pe o experienta perceptiva mai bogata, iar comunicarea cu cei din jur intareste forta lor integratoare.

Daca la anteprescolari semnificau colectii sincretice sau exemplare privilegiate, acum ele exprima in forma subiectiva configuratii de ansamblu constituite pe criterii mai clare si pe un mare sprijin pe reprezentare si pe un fel de actiuni executate in gand, cum spunea J. Piaget, in loc de a fi veritabile operatii. Aceasta gandire care se spijina mult pe imagini si consta din actiuni imaginate este numita de Piaget gandire imagistica . Ea dispune doar de preoperatii si de scheme preoperatorii , care se reduc practic la niste intuitii articulate, la niste echilibrari successive rezultate din centrari perceptive successive si nu implica necesitate si rigoare logica .

Gandirea in ansamblu ramane intuitiva : operatiile ei sunt nedesavarsite, schemele de actiune sunt prelogice si se bazeaza doar pe reglari perceptive, transpuse apoi in reprezentare. Prescolarul nu rezolva sau rezolva in masura insuficienta sarcini cognitive cum ar fi stabilirea egalitatii intre doua siruri de elemente, conservarea cantitatii, incluziunea claselor etc. J. Piaget si colaboratorii sai au cercetat cu minutiozitate posibilitatile rezolutive ale prescolarilor si au demonstrat nivelurile care pot fi atinse in acest stadiu.

Exemple:

1) Li s-a cerut copiilor sa puna tot atatea fise cate jetoane fusesera asezate de experimentator ( erau opt jetoane). Copiii de 4-5 ani au fost preocupati sa umple spatial delimitat de primul si ultimul jeton si nu-i preocupa deloc numarul fiselor. Ei au grija sa nu depaseasca frontierele , care , pentru perceptie sunt zonele de puternica centrare. Cautarea si asezarea fiselor este reglata numai perceptiv.

2) A doua solutie a fost data de prescolarii de 5-6 ani. Ei au rezolvat sarcina stabilind o corespondenta de la unu la unu intre jetoane si fise. Si ei opereza tot perceptiv numai ca dispun de o perceptie mai analitica. Nici acestia nu sunt sensibili la relatii cantitative si dovada a constituit-o faptul ca atunci cand cercetatorul a rasfirat fisele, ei nu au mai recunoscut egalitatea celor doua siruri. Acelasi rezultat s-a obtinut cand unul din siruri a fost dezorganizat, chiar daca nu se depaseau frontierele sirului de jetoane. In ce masura prescolarul raspunde sarcinii de conservare a cantitatii?

3) Celebrul experiment a lui J .Piaget consta in prezentarea in fata copilului a trei pahare. Cel din mijloc avea inaltime si largime de valori medii, cel din dreapta era mai larg, dar mai scund, iar cel din stanga mai inalt, dar mai stramt. Copilul asista la turnarea de catre cercetator a unui lichid usor colorat din paharul cu dimensiuni obisnuite, mai intai in paharul din dreapta apoi in cel din stanga si trebuia, de fiecare data, sa spuna daca este aceeasi cantitate de apa sau nu. Prescolarii de 4-5 ani spuneau ca in paharul scund este mai putina apa, iar in cel din stanga mai multa. Prin urmare, copilul se centra perceptiv cand pe inaltime, la paharul din stanga, cand pe largime la cel din dreapta, fara sa o lege de cealalta dimensiune si fara sa surprinda compensarile.

Tocmai acest schematism prelogic - spune Piaget- ce imita, inca de aproape, datele perceptive, recentrandu-le in acelasi timp in felul sau propriu, poate fi numit gandire intuitiva ( J. Piaget 1975, p.175).

Experimentul facut cu pahare din ce in ce mai inalte si mai inguste sau din ce in ce mai joase si mai late il fac pe copil sa se descentreze de perceptie si sa ajunga la un inceput de logica, in sensul ca au in vedere pe rand cand inaltimea, cand largimea paharelor, dar stabilind deja o legatura intre acestea.

Piaget subliniaza: .aceasta trecere de la o singura centrare la doua centrari succesive , anunta operatia (1975, p.176). Dar reglarea aceasta intuitiva este rigida si este influentata de perceptie.

In afara dirijarii de catre adult, copilul nu se poate detasa de aceste actiuni reale si de limitele perceptiei.

Schema incluziunii claselor, are, un caracter preoperator.

Experimentul a fost facut utilizandu-se 20 bile de lemn, intre care 15 erau colorate in cafeniu, iar restul erau albe. Copilul trebuia sa precizeze daca sunt mai multe bile din lemn sau mai multe bile cafenii. Discutia suplimentara cu ei a aratat ca isi dau seama ca toate bilele sunt din lemn, dar nu pot rezolva din cauza centrarii pe elementele dominante din gramada.

Scrierea prezinta la prescolaritate aceeasi caracteristica intuitiva. Daca se prezinta copiilor 10 baghete diferite ca lungime si totusi apropiate si li se cere sa le inserieze, se constata ca la 4-5 ani ei alcatuiesc doar perechi , fara sa le coordoneze intre ele. Cei mai mari alcatuiesc serii scurte prin tatonari succesive, dar nu reusesc sa le inserieze pe toate.

Acelasi caracter preoperatoriu il are si schema ordinii temporale.

Timpul intuitiv - spune J. Piaget, este un timp legat de obiecte si de miscari particulare, fara omogenitate sau scurgere uniforma. Un exemplu amuzant este cel referitor la aprecierea varstelor facuta chiar de copii de 6-7 ani; pentru ei daca A s-a nascut inaintea lui B, nu inseamna ca A este mai batran, ba mai mult, B il poate ajunge din urma pe A si chiar il poate intrece.

Pentru gandirea intuitiva a prescolarului rationamentul transductiv este fregvent utilizat, iar cel inductiv are, cum spune P. Osterrieth,un curs aditiv, aderent la sensul unic al perceptiei si nu o organizare de ansamblu (1976, p.108) . Copilul crede ca percepe si nu simte nevoia controlului prin experiment mental. Judecatile pe care le elaboreaza pe baza a ceea ce vede, nu sunt integrate intr-o viziune de ansamblu, ci intre ele apar mai degraba contiguitati. Copilul nu face ipoteze si nu sesizeaza contradictii intre constatarile sale. Un prescolar de trei ani si jumatate spune: mama du-te la serviciu si stai cu mine.

La fel, eventualele esecuri in incercarile lui practice, ( mai ales la cel de 4-5 ani) nu-l fac sa abandoneze si nici nu-l fac sa utilizeze sugestiile adultilor. Prescolarul mare beneficiaza insa din plin de interactiunile cu adultii. Toate aceste limite in functionarea gandirii fac sa persiste, mai ales la prescolarul mic, toate caracteristicile de la anteprescolaritate, adica animismul, egocentrismul, magismul. P. Osterrieth adauga la toate acestea inca o caracteristica si anume, un fel de exces de realism (1976, p. 109). Adica realul este considerat in perspectiva lui, cea mai concreta si mai imediata .

Copiii de 3-4 ani raporteaza totul la propria persoana astfel :

luna merge odata cu el;

fulgii de nea vin exact pe palma lor; ceea ce ii inconjoara are legatura cu ei si este pentru ei.

Artificialismul exprima o pozitie legata de capacitatea omului de a face totul. Este ilustrativ exemplul dat de P. Osterrieth: un dialog purtat intre un copil de 6 ani si altul de 4 ani. Cel de 6 ani spune: Eu as vrea sa stiu cum se fac copiii, iar cel mic ii raspunde: Ei, din carne, i-auzi vorba! Pentru aceasta varsta muntii exista pentru ca oamenii sa faca excursii, iar astrii s-au nascut cand au aparut si oamenii deoarece inainte nu a fost nevoie de soare( P. Osterrieth, 1976, p.93.).

Animismul este de asemenea propriu gandirii prescolarului, mai ales celui de 3-4 ani. Pentru acesta, norii se misca pentru ca ei stiu cand este soare si cand este frig. Sau pentru o fetita de 3 ani si jumatate, aflata intr-o statie de metrou, stalpii au palarie pentru ca le e frig.

Magismul se exprima in tendinta copilului de a stabili legaturi intre fenomene care nu exista in realitate, dar prin care el crede ca va obtine ceea ce doreste. Un copil de 4 ani si jumatate face urmatoarea legatura ( exemplul dat de J. Piaget): daca dau din picioare, supa e buna. Toate aceste manifestari reprezinta incercari ale copilului de a-si oferi raspunsuri la nenumaratele intrebari care apar in confruntarea din ce in ce mai larga cu lumea.

Se stie ca prescolaritatea este varsta lui DE CE? Aceasta exprima atitudinea cognitiva noua a copilului de a intelege

cum sunt legate intre ele fenomenele, el insusi asistand sau contri-

buind la producerea unora. O atitudine caracteristica au prescolarii si fata de relatia posibil-imposibil. Pentru prescolarii mici, posibil si imposibil se suprapun, nu-si fac probleme, asa ca ei cred in forta miraculoasa a personajelor din povesti, cred in realitatea lui MOS CRACIUN. De la 5 ani incepe sa se cumuleze o experienta personala care sa faca sa apara primele indoieli cu privire la aceasta, ceea ce nu inseamna o renuntare la ideea realitatii lui MOS CRACIUN. Dar cu privire la personajele din povesti, copilul are o noua atitudine, in sensul ca distinge povestea de real si o accepta ca pe o conventie. Dar copilul care traieste intr-un mediu stimulativ, adica are la indemana fel de fel de jucarii, poate urmarii la televizor programe destinate lui, dar si pe cele ale adultilor, comunica mereu cu parintii si le cere explicatii, pot sa avanseze mai mult si sa stabileasca relatii intre fenomene care pot surprinde pe adulti. Mai ales copiii din mediul urban ajung sa-si puna intrbari si sa gaseasca ei insisi raspunsuri privind aparitia copiilor, fenomenul mortii, diferentele dintre baieti si fete.

Daca merg la gradinita, copiii beneficiaza tot mai mult de activitatea desfasurata impreuna cu adultul. In aceste conditii, catre 6 ani vor fi capabili sa grupeze obiecte dupa doua criterii simultan, sa stabileasca mai usor corespondente de la unu la unu, sa aranjeze in ordine crescatoare elemente cuprinse intre 1 si 10, sa inteleaga rapede relatia mai mare, mai mic, tot atat, sa observe plantele si animalele, activitatea celor mari, etc.

Posibilitatea copiilor de a interactiona, inca foarte de timpuriu cu calculatorul, activeaza foarte mult gandirea si-i ajuta sa surprinda mai repede o serie de relatii cauzale mai simple sau sa releve unele calitati umane reale sau pe cele ale personajelor din basme.

Sub influenta gradinitei isi pot insusi criterii mai simple de apreciere a ceea ce fac ceilalti.

Multe emisiuni de televiziune difuzeaza programe in care se face o adevarata anticipare informationala in legatura cu unele cunostinte care vor fi predate in scoala si pe care le preiau si prescolarii. Toate aceste cuceriri sunt insa stimulate de niste conditii speciale. Copilul poate depasi in anumite limite gandirea preoperatorie, insa numai daca este special ajutat.

Pana la a cuceri universul intelectual al adultului, prescolarul mai are inca un drum lung, dar gandirea specifica lui, care da savoare dialogurilor cu el ii permit adaptari bune la universul caracteristic acestei varste de aur, plina de noutati, de miraculos, de surprize de tot felul.