Dispunerea Pr

8/20/2019 Dispunerea Pr

1/16

CURS DESEN TEHNIC

şi

INFOGRAFICĂ

Introducere


2/16

BIBLIOGRAFIE

1. Precupeţu – “ Desen tehnic industrial pentru construc ţ ia dema şini”, Ed. Tehnică, 1982

2.

Clinciu

R., Olteanu F. –

“ Desen tehnic”, Universitatea

Transilvania din Braşov, 20013.

Văcariu

Gh.

şi colectiv –

“ Desen tehnic –

Îndrumar delucr ări”

Universitatea din Braşov, 19884.

Dogariu

M. şi colectiv –

“ Desen tehnic industrial –

Culegerede probleme I,

II ”, Universitatea Transilvania din Braşov,1996


3/16

INTRODUCERE• Desenul tehnic este reprezentarea grafică plană a unei concepții tehnice după

anumite norme şi reguli stabilite. – Desenul

tehnic este un mijloc indispensabil pentru exprimarea în tehnică a tuturor elementelor privind proiectarea, execuția şi controlul unui produs.

– Această disciplină pune la dispoziția tuturor ce lucrează în domeniul tehnic, indiferent de nivelul pregătirii lor profesionale, metode grafice atât pentru reprezentarea unei concepții tehnice cât şi pentru

interpretarea ei, în vederea materiali‐zării acesteia.

– In desenul tehnic, reprezentările sunt însoțite de toate explicațiile necesare privind metodele de fabricație, procedeele tehnologice folosite, calitatea suprafețelor, precizia, indicații asupra tratamentelor speciale ce trebuie să fie aplicate, etc.

• Scopul desenului tehnic

este acela de a reprezenta obiecte din spațiul tridimensional

pe un suport plan (o foaie de hârtie), astfel încât reprezentarea obținută să descrie obiectul complet, atât ca formă cât şi ca dimensiuni.

• Pentru a putea înțelege şi executa desene tehnice este necesar să existe un limbaj specific.

• Obiectele care apar în tehnică şi în viața de toate zilele au, de regulă, forme spațiale complexe. Ele rezultă din combinarea unor forme geometrice simple (prismă, piramidă, cilindru, con, sferă, tor).

• Modul de reprezentare a corpurilor simple precum şi principiile care stau la baza

reprezentării intersecților

acestora sunt studiate de geometria descriptivă, care stă la baza desenului tehnic.


4/16

CLASIFICAREA DESENELOR TEHNICE• După domeniul la care se referă desenul :

– Desenul industrial, care face obiectul acestui curs; se referă la reprezen‐tarea obiectelor şi a concepției tehnice, privind structura, construcția, funcționarea şi realizarea obiectelor din domeniul construcțiilor de maşini, construcțiilor navale, construcțiilor aerospațiale, din domeniul electrotehnic şi energetic, construcțiilor metalice în general etc.

– Desenul de, construcții se referă la reprezentarea construcțiilor de clădiri, a lucrărilor de artă (poduri,

tunele etc.), a căilor de comunicații, a construcțiilor hidrotehnice , etc.; – Desenul de arhitectură se referă la concepția funcțională şi estetică a construcțiilor, la evidențierea

elementelor decorative şi de finisare;

– Desenul de instalații are ca obiect reprezentarea ansamblurilor sau a elementelor de instalații aferente construcțiilor,

etc.;

–

Desenul cartografic; se referă la reprezentarea regiunilor geografice sau a suprafețelor de teren cu formele de relief, construcțiile şi amenajările existente;

– Desenul de sistematizare (urbanistic); se referă la reprezentarea concepțiilor de ansamblu şi de detalii în vederea amenajării teritoriilor, centrelor populate, unităților industriale sau agricole , etc.

• După modul de prezentare a desenului: –

Desenul în proiecție ortogonală; – Desenul în perspectivă; desenul care rezultă dintr‐o singură reprezentare ce dă imaginea spațială a

obiectului respectiv, obținută prin proiecția în perspectivă sau axonometrică a acestuia.

• După modul de întocmire: – Schița este un desen întocmit, în general, cu mîna liberă, păstrînd

proporțiiie

între dimensiunile

obiectului, în limitele aproximației vizuale.; – Desenul la scară este desenul care se întocmeşte cu ajutorul instru‐mentelor de desen, la o scară

standardizată.


5/16

CLASIFICAREA DESENELOR TEHNICE• După gradul de detaliere a reprezentării :

– Desenul de ansamblu, care serveşte la reprezentarea formei, structurii şi funcționalității unui ansamblu (obiect) compus din mai multe piese sau elemente. In cazul ansamblurilor (obiectelor) complexe se folosesc desenele de subansamblu;

– Desenul de piesă sau element are ca scop reprezentarea şi determinarea formei şi mărimii unei piese sau a elementului respectiv.

• După destinație: – Desenul de studiu, serveşte drept bază pentru executarea desenului definitiv

– Desenul de execuție este un desen definitiv, întocmit la scară, cuprinzând toate datele necesare execuției obiectului reprezentat;

– Desenul de montaj este desenul întocmit în scopul precizării modului de asamblare sau amplasare a

părților componente ale obiectului reprezentat; – Desenul de prospect sau catalog; este desenul întocmit în scopul prezentării şi identificării obiectului

reprezentat.

• După valoarea ca document se deosebesc: – Desenul original este desenul, care este considerat ca document de bază şi în care sunt înscrise în

original semnăturile legale. Poate fi folosit pentru multiplicare;

– Copia este reprodusă după desenul de bază (desen original) printr‐unul din sistemele de multiplicare, în scopul folosirii curente în locul desenului de bază.


6/16

REPREZENTĂRI UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNICREPREZENTAREA ORTOGONALĂ

• Metoda folosită pentru reprezentarea plană a obiectelor tridimensionale este cea a proiecțiilor.

• Cea mai utilizată metodă de proiecție în desenul tehnic este proiecția ortogonală, când direcția de proiecție este perpendiculară pe planul de proiecție.

Un segment

de

dreapt

ăse

proiecteaz

ăortogonal

pe

un

plan

proiectând

ortogonal

extremitățile sale.

O figură geometrică plană se proiectează ortogonal pe un plan proiectând ortogonal segmentele de dreaptă ce constituie

conturul figurii.


7/16

Model tridimensional

Reprezentare în triplăproiecție ortogonală


8/16

DISPUNEREA PROIECȚIILOR CUBUL DE PROIECȚIE

Determinarea completă ca formă şi dimensiuni a unui obiect se realizeazăprin reprezentarea ortogonală pe mai multe plane de proiecție.

Uneori nu sunt suficiente două sau trei proiecții, fiind necesare 4, 5, 6 sau chiar mai multe proiecții, în unele situații fiind nevoie de reprezentări combinate (vederi şi secțiuni) pe aceeaşi proiecție.

Modul de dispunere a proiecțiilor ortogonale ale unei piese (vederi şi

secțiuni) pe desenele tehnice poartă numele de dispunerea proiecțiilor şi este reglementată prin STAS 614‐76..

Metoda consideră piesa situată imaginar în interiorul unui cub denumitcub de proiecție, , iar proiecțiile

se obțin pe fețele interioare ale cubului.

După ce se obțin cele şase proiecții, cubul se desf ăşoară astfel încât toatefețele

sale să

fie

situate

în

acelaşi plan, suprapuse peste planul vertical considerat fix. Ca urmare, cele şase proiecții vor fi dispuse una lângă cealaltă.


9/16

vederea din faţă(vedere sau

proiecţie principală)

vederea

de sus

vedereadin stânga

vederea din

dreapta

vederea

din spate

vederea de jos


Se obțin 6 vederi, după cum urmează:


10/16

În SR ISO 10209‐2:1996 sunt definite două

metode de proiecție:

metoda europeană care foloseşte ca simbol grafic de identificare simbolul din figura

metoda americană care foloseşte ca simbol grafic de identificare simbolul din figura

Diferența dintre cele două metode: metoda europeană consideră piesa situată în primul triedru; metoda americană consideră că piesa este situată în al cincilea triedru.

Simbolul grafic de identificare utilizat se reprezintă într‐o rubrică a

indicatorului sau alături de desen.


11/16

Conform metodei

europene, cele

şase vederi se dispun astfel pe fețele cubului:

Conform metodei

americane,

cele şase vederi se dispun astfel pe fețele cubului:


12/16


Desf ăşurarea

cubului de proiecție dupămetoda

europeană este următoarea:


13/16

Desf ăşurarea

cubului de proiecție dupămetoda

americană:

D ă t d ă i t tă t i i ţiil


14/16

După metoda europeană, piesa prezentată anterior va avea proiecţiiledispuse după cum urmează:

Denumirea vederii nu se înscrie. Excepție face vederea

din

spate, care se poate dispune, la alegere, fie în extremitatea stângă fie în cea dreaptă şi deasupra căreia se scrie “vedere din spate”.


15/16

Dispunerea vederilor obținute după cele şase direcții de proiecție folosind metoda americană:


16/16


• Proiecția principală

(vederea din față) se alege astfel încât: să reprezinte piesa în poziția de funcționare;

pe această proiecție să fie indicate cele mai multe detalii de formă şi dimensionale. • Piesele care pot funcționa în orice poziție (şuruburi, axe, arbori etc.) se

reprezintă, de obicei, în poziția de prelucrare;

• Numărul de proiecții se limitează la numărul minim necesar pentru a

reprezenta o piesă f ără ambiguitate;• Dacă este necesar pot fi folosite proiecții din altă direcție decât cele şase

indicate (cazul elementelor înclinate) sau proiecții ce nu sunt plasate în desen conform dispunerii normale a proiecțiilor în scopul măririi clarității desenului şi utilizării raționale a câmpului desenului. – în aceste cazuri direcția de proiecție se indică printr‐o săgeată notată cu o literă

majusculă, iar deasupra vederii respective se trece aceeaşi literă folosită la notarea săgeții.

Dispunerea Pr

Documents

Transcript of Dispunerea Pr