Gail Carson Levine s-a niscut in L947,laNewYork. inci de

mici i-a pl5cut si citeasci, dar o vreme gi-a dorit sd deviniactrifi gi pictorilS. Dupi ce a urmat un curs de scriere qi ilus-

trafie penffu copii, gi-a dat seama cI ii place mult mai mult sI

scrie decit si deseneze gi a ficut totul pentru a-qi urma ade-

virata pasiun e.in 1997 a fost publicati prima ei carte, Poves-

tea Ellei, care, un an mai tirziu, a primit prestigiosul premiu

Newbery Honor. De atunci a scris peste cincisprezece romane

gi ci4i de povestiri pentru copii.

GAIt CARSON TEVTNE

Povestea ElleiTraducere din englezl

de Mihaela Ghigi

ARIhUR

Redactori: Ioana Vilcu, Midilina VasileTehnoredactor: Crengufa RonteaIlustralie coperti: Mircea PopDTP copertS: Alexandru Daq

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomlnieiLEVINE, GAILCARSON

Povestea Ellei / Gail Carson Levine; trad. de Mihaela Ghite. -Bucuregti: Editura Arthu r, 2Ol7

ISBN 978-606-788- 148-6I. Ghifi, Mihaela (trad.)

821.111

GAIL CARSON LEVINEElla EnchantedCopyright @ 1997 by Gail Levine

@ Editura Arthw,20l7 , pentru prezenta edifieEditura Arthur este un imprint al Grupului Editorial ART.

Neghioaba aia de zAni Lucinda nu gi-a propus

se arunce un blestem asupra mea. Intenfia ei a fost

si-mi faci un dar. Cum plAngeam eu nemangAiatiin primul meu ceas deviafi, lacrimile mele i-au dat

ideea. A clitinat din cap plini de inqelegere spre

mama, apoi zana mi-a atins nasul.

- Darul meu este supunerea. Ellava fi intotdea-

una supusS. $i acum opreqte-te din plAns, copili.M-am oprit.Tata era plecat cu nego[ul, ca intodeauna, inse

bucitireasa noastre, Mandy, era acolo. Ea 9i mama

erau ingrozite, dar, oricAt au incercat si-i explice Lu-

cindei, zana n-a reu$it sI priceapl ce lucru ingro-

zitor imi ficuse. imi qi inchipuiam cearta: pistruiilui Mandy mai pronunfali ca de obicei, pirul ei ci-runt $i cref, ciufulit, gi birbia dubli tremurandu-i

de furie; mama, incremeniti gi nervoasi, cu bucle-

le-i castanii jilave de la chinurile facerii, invreme ce

orice urml deveselie ii dispSruse din privire.

l-l)

Pe Lucinda nu mi-o puteam inchipui. Nu gtiamcum arita.

A refuzat si anuleze blestemul.Am dev-enit congtienti pentru prima dati de

existenta lui cAnd am implinit cinci ani. imi amin-tesc perfect ziua aceea, poate din pricinl ci Mandyrni-a spus povestea de atAtea ori.

- Pentru ziua ta, incepea ea, am ficut un tortfrumos. Cu gase etaje.

Bertha, slujnica-gef5, imi croise special o rochie.

- Albastri ca noaptea, cu un cordon alb. Chiargi la vArsta aceea erai micufi ;i arltai ca o plpugide porqelan, cu o panglici albl in pirul negru ;i cuobrajii rumeni de insuflelire.

in mijlocul mesei era ovazl plini cu flori culesede Nathan, servitorul nostru.

$edeam cu tofii in jurul mesei. (Tata era iarigiplecat.) Eu eram incAntati. MI uitam la Mandyintimp ce ficea tortul, la Bertha in timp ce-mi cosea

rochia gi la Nathan cAnd culegea florile.Mandy a tiiat tortul. CAnd mi-a oferit felia mea,

a zis firS si se gAndeascS:

- MinAnci!Prima inghiqiturl a fost delicioasi. Am terminat

fericiti felia. CAnd in farfurie n-a mai rimas nimic,Mandy mi-a mai tiiat una. Cu a doua a fost mai greu.DupI ce am terminat-o, nimeni nu mi-a mai oferit

6l

Iort, dar gtiam ci trebuie si continui si minAnc.Mi-am infipt furculila direct in tort.

- Ella, ce faci? a intrebat mama.

- Porcugorule, arAs Mandy. E ziuaei, lady. Lisa-

1i-o sI minAnce cAt vrea.

Mi-a mai pus o felie in farfurie.Mi-era greafi qi frici. De ce nu mi puteam opri

tlin mAncat?

Si inghit era o corvoad5. Fiecare dumicat imi in-g,reuna limba gi imi pirea o pasti lipicioasi. Aminceput si plAng in timp ce mincam.

Mama a fost prima care qi-a dat seama.

- Ella, opregte-te din mAncat, mi-a poruncit ea.

M-am oprit.Oricine mi putea controla cu un ordin. Trebuia

sI fie o poruncl directi, ca, de exemplu, ,,Pune un

;al pe tine" sau ,,Acum trebuie si mergi la culcare".

O dorinli sau o solicitare nu aveau niciun efect

clsupril mea. N-aveam decAt si ignor,,Mi-ag dorisI pui un qal pe tine" sau ,,De ce nu mergi tu la cul-care?" Dar in faga unui ordin eram neputincioasi.

Daci cineva mi-ar fi spus si sar intr-un picioro zi qi jumltate, trebuia s-o fac. $i si sar intr-unpicior nu era cel mai ingrozitor ordin pe care ilputeam primi. Daci mi-ai fi poruncit s5-mi tai pro-priul cap, n-aq fi avut incotro.

Eram in pericol in fiecare clip5.

| ,

Dupi ce am mai crescut, am invifat si-mi intAr-zii supunerea, insi fiecare clipi mi costa scump -rlsuflare tiiatS, grea!f,, amefealS ;i alte asemeneanepliceri. Niciodatl nu rezistam mult. gi cAtevaminute erau o lupti disperatS.

Naqa mea de botez era o zAni, iar mama i-a cerutsi mi scape de blestem. insi ne-a spus ci Lucindaera singura care il putea dezlega. Pe de alti parte,a zis gi ci intr-o zi blestemul ar putea fi rupt firiajutorul Lucindei.

insi nu gtiam cum anume. Nu qtiam nici micarcine era naga mea, zAna.

in loc si mi faci ascultltoare, blestemul Lucin-dei m-a transformat intr-o rizwltiti. Sau poate cieram aga din fire.

Mama insista rareori si fac ceva. Tata nu avea

habar de existenfa blestemului gi mi vedea prearar ca s5-mi dea porunci. insi Mandy era autoritariqi didea ordine la fel de des cum trigea aer in piept.Ordinepline de bunivoinfi sau din categoria,pen-tru binele tiu". ,,infofoleqte-te, Ellai sau ,,Jine bolulSsta cit bat eu ouile, scumpo'1

imi displiceau aceste ordine, oricAt ar fi fostele de inofensive. lineam bolul, dar imi migcampicioarele, astfel incAt era nevoiti si se finl dupimine prin bucitirie. imi spunea obrizniclturi gi

incerca si mi ingrideasci dAndu-mi instrucfiuni

8l

rrr.ri precise, de la care eu giseam mereu modurirroi de a mi eschiva. Adesea ne lua o groazl de timp

s.1 f.rcem ceva impreun5, in vreme ce mama rAdea

;i nc incuraja cAnd pe una, cAnd pe cealalti.

Iipisodul se incheia fericit - fie cu mine alegAnd

plrni la urmi si fac ce voia Mandy, fie cu Mandy

inlocuind ordinul cu o rugiminte.CAnd Mandy imi didea, din neatenfie, vreun

olrlin despre care gtiam cI nu are cine gtie ce im-

llortanfi, o intrebam: ,,Chiar e musai?", iar ea se

ri\zgAndea.

CAnd aveam opt ani, aveam o prieteni, Pamela,

liica uneia dintre servitoare. intr-o zi eram amAn-

tloui in bucStirie gi ne uitam cum Prepara Mandy

rn.rrfipan. CAnd Mandy m-a trimis in cimari sirnai aduc niqte migdale, m-am intors doar cu doui.M-a trimis inapoi dAndu-mi instrucfiuni mai pre-

cise, pe care le-am urmat intocmai, reugind totugi

sl1-i zidirnicesc adeviratele intenlii.Mai tArziu, cAnd ne-am retras in gridini si ne

irrdopim cu bomboane, Pamela m-a intrebat de ce

n-am ficut din capul locului ce mi-a cerut Mandy.

- Nu pot s-o suflr cAnd face pe 9efa, am ris-pLrns eu.

Pamela mi-a zis cu ingAmfare:

- Eu ascult intotdeauna de cei mari'

- Asta pentru ci nu e;ti nevoiti s-o faci.

l,

- Ba sunt, altfel tata mi plesnegte.

- Nu e acelagi lucru ca la mine. Eu sunt legatlprintr-o vraji.

Gravitatea acelor cuvinte imi flcea plicere. Vri_jile nu erau la ordinea zilei. Lucinda era singurazAni indeajuns de pripiti si le arunce asupra oa_menilor.

- La fel ca Frumoasa din pldureaAdormiti?

- Doar ci eu nu trebuie si dorm o suti de ani.

- in ce constl vraja ta?I-am spus.

- Tu trebuie sI i te supui oricui igi di o porunci?Chiar;i mie?

Am incuviinfat din cap.

- Pot si incerc?

- Nu.Nu mI a;teptasem la asta. Am schimbat subiectul.

- Hai si ne intrecem pAni la poarti.

- Bine, dar ifi poruncesc sI pierzi cursa.

- Atunci nu vreau si mi intrec.

- iti poruncesc si te intreci gi iti poruncesc sipierui cursa.

Ne-am luat la intrecere. Am pierdut.Am cules fructe de pddure. A trebuit si i le dau

Pamelei pe cele mai dulci Ei mai coapte. Ne_amiucat de-a pringesele gi cipclunii. Eu a trebuit sifiu cipciunul.

10 1

Dupi un ceas de la mirturisirea mea, i-am tras

un pumn. A lipat gi i-a curs sAnge din nas.

in ziua aceea s-a sfArgit prietenia noastr5. Mama

i a gisit mamei Pamelei o alti slujbi departe de

orrgul nostru, Frell.

I)upi ce m-a pedepsit pentru ci folosisem pum-ntrl, mama mi-a dat una dintre rarele ei porunci:sI nu spun niminui niciodati despre blestemulrncu. Nu ci ag mai fi ficut-o. invilasem si fiu pre-

t',rut5.

Cind aveam aproape cincisprezece ani, ;i eu, gi

nlclrrir am ricit. Mandy ne-a tratat cu supa ei de

It'ac, fhcuti din cartofi, praz, lelin5 gi p5r luat dint'o.1da unui unicorn. Era delicioas5, dar amAndoultlctcstam si vedem firele alea lungi, alb-g5lbui,grlutind printre legume.

Dat fiind ci tata era plecat din Frell, ne bearn

strpa in patul mamei. Daci ar fi fost tata acasi, nicirntrcar n-ag fi cllcat la ea in camerS. Nu-i plicea sirrrlt vadi niciieri prin preajma lui, s5-i stau printrepicioare, cum spunea el.

irni sorbeam supa cu fire de pir pentru cI a;a

irrri spusese Mandy, chiar daci pe la spatele ei mist lirnbam qi la ea, qi la supi.

- Eu o si agtept sI se riceasci, a zis mama.II rrI

Apoi, dupl ce Mandy a plecat, a scos firele de p5rin timp ce mAnca si, cAnd a terminat, le-a pus Ia locin bolul gol.

A doua zi eu mi insinitogisem invreme ce ma-rna se simfea mult mai riu. Era prea bolnavi si bea

sau si minAnce ceva. Zicea cI simte cI are un cufitin gAt gi parci i-ar izbi cineva tAmplele cu un ber-bece. Ca s-o fac si se simti mai bine, i-am pus com-prese reci pe frunte gi i-am spus pove$ti. Nu eraudecAtvechi basme cu zAne bine-cunoscute pe carele modificam pe ici, pe colo, reuqind uneori s-o fac

sI rAdi. Doar cI rAsul se transforma in tuse.Seara, inainte ca Mandy si mi trimitl la culcare,

mama m-a slrutat.

- Noapte bun5. Te iubesc, scumpa mea.

Au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a spus.Pe cAnd dldeam si ies, am auzit-o spunAndu-i luiMandy:

- Nu sunt foarte bolnavi. Nu trimite dupi sirPeter.

Sir.Peter era tata.

Dimineafa era treazS, darvisa. Cu ochii larg des-

chigi, le vorbea unor curteni invizibili in timp ce

trigea agitati de colierul de argint pe care il avea

la gAt. Cu Mandy qi cu mine, care eram alSturi deea, in odaie, nu vorbea deloc.

\2 I

Nathan, servitorul, a chemat doctorul, care m-a

izgonit de la clpitAiul ei.

Coridorul era pustiu. L-am traversat pAnd la sca-

rir in spirali gi am coborAt treptele, amintindu-mi('uffr mama gi cu mine ne dldeam lavale pe balus-

lr'.rdi.Nu ficeam asta cAnd era lume in preajmS.

- Trebuie si fim respectabile, imi qoptea ea

,rtunci, coborAnd treptele intr-o posturl deosebit

rle demni.Iar eu o urmam, imitAnd-o gi luptindu-mi cu

stAngicia mea inniscutS, incAntati si mi prindin jocul ei.

insi cAnd eram singure preferam si ne dim la

v.rle pe balustradi, chiuind pAni jos. $i alergam

irrapoi pAni in capul scirilor ca si ne mai dim o

tl.rti, qi incl o dat5, gi inci o dati.CAnd am ajuns in capitul sclrilor, am deschis

rr;a masivi de la intrare gi am iegit afari, la soare.

Era mult de mers pAni lavechiul castel, darvo-iam si-mi pun o dorinqi gi voiam sI fac asta in locul

tunde avea cele mai mari ganse si se implineascS.

Castelul fusese abandonat pe vremea cind re-

gcle Jerrold era inci un copil, cu toate ci il redes-

chideau la ocazii speciale, pentru baluri private,

rrun[i gi altele asemenea. Chiar qi aga, Bertha zicea

t'il e bAntuit, iar Nathan, ci ar colcli de Eoareci.

t,,