Politica vamala a Uniunii Europene

Politica vamala reprezinta un element esential al Pietei unice cu cele patru libertati fundamentale pe care aceasta le include. Crearea, dezvoltarea si punerea in aplicare a unei Piete unice se pot face numai in cadrul unei Uniuni vamale in care reglementari comune sunt aplicate in mod uniform la frontierele exterioare.

Crearea unei administratii a vamilor moderna si eficienta este una dintre prioritatile majore ale negocierilor de aderare, o conditie esentiala pentru tarile candidate fiind ca acestea sa asigure dupa aderare un control eficient al frontierelor exterioare ale Uniunii Europene. In aceasta perspectiva, Romania trebuie sa dobandeasca experienta necesara rolului sau de mentinere a securitatii la granitele Uniunii.

Dupa cum se afirma si in Raportul de Tara din 2003: Mai trebuie acordata atentie pentru finalizarea adoptarii legislatiei vamale comunitare si pentru pregatirea aplicarii sistemului informatic compatibil cu cel comunitar si asigurarea inter-operabilitatii acestora. Eforturi suplimentare sunt necesare in vederea combaterii coruptiei in administratia vamala si pregatirea prealabila pentru aplicarea masurilor care vor fi introduse in momentul aderarii.

BAZA LEGALA

Tratatele de constituire a Comunitatii nu definesc uniunea vamala ca atare, dar evidentiaza principalele sale elemente. Articolul 23 al Tratatului CE stipuleaza ca uniunea vamala va cuprinde in totalitate comertul cu bunuri si va implica eliminarea taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor si a tuturor taxelor cu efect echivalent in comertul dintre Statele Membre. Conform Tratatului, uniunea vamala implica si adoptarea unui Tarif Vamal Comun (TVC) in relatiile cu tarile terte.Articolele 24 – 31 ale Tratatului CE fac referire la alte aspecte privind libera circulatie a bunurilor si uniunea vamala.

DEFINITIA SI INSTRUMENTELE POLITICII VAMALE

Politica vamala este unul dintre fundamentele Uniunii si este esentiala pentru existenta pietei unice, care nu poate functiona corect fara reguli comune aplicate uniform la toate granitele externe ale Comunitatii. Acest set de reguli formeaza politica vamala si reprezinta motivul pentru care cele 15 autoritati vamale ale Statele Membre lucreaza ca o singura entitate.

Instrumentele:

Daca principiul liberei circulatii a bunurilor este fata interioara a uniunii vamale, TVC constituie aspectul sau exterior, intrucat face posibila aplicarea uniforma a taxelor vamale asupra produselor importate din tari terte, indiferent de Statul Membru de destinatie.

La inceput, TVC a reprezentat media aritmetica a tarifelor vamale aplicate in 1957 de catre Statele Membre. In baza articolului 28 al Tratatului, Consiliul a adoptat cu majoritate calificata o propunere a Comisiei, introducind o serie de amendamente, atat in mod autonom cat si in cadrul negocierilor tarifare (de exemplu, in cadrul Acordului General pentru Tarife si Comert – GATT).Nomenclatura TVC este un instrument foarte important, nu numai pentru colectarea taxelor vamale ci si in elaborarea statisticilor privind comertul exterior si aplicarea masurilor aferente politicilor comerciala, agricola, fiscala sau monetara. Este cunoscuta sub denumirea de “Nomenclatura Combinata”, datorita utilizarii sale atat in scopuri tarifare cat si statistice, si are la baza Sistemul Armonizat, un instrument international de clasificare administrat de catre Organizatia Mondiala a Vamilor.In paralel cu introducerea Nomenclaturii Combinate a fost creata baza de date computerizata Taric (tariful integrat al Comunitatilor Europene), cu scopul de a identifica prevederile comunitare aplicabile fiecarui bun. Incepind cu anul 2000, aceasta baza de date este disponibila gratuit pe serverul Europa sub denumirea “DDS database” (Sistemul de difuzare a datelor tarifare). O alta baza de date, disponibila la aceeasi adresa, este QUOTA (contingente si plafoane tarifare).Un alt instrument al politicii vamale este Documentul Administrativ Unic (DAU), creat in 1988, care a simplificat substantial procedurile, inlocuind 150 de documente vamale.Eliminarea formalitatilor vamale in 1993 a dus la introducerea sistemului Intrastat pentru colectarea direct de la comercianti a informatiilor statistice privind comertul cu bunuri dintre Statele Membre.

Crearea unor sisteme informatice ca SIV (Sistemul de Informare Vamala) a imbunatatit cooperarea dintre autoritatile administratiei din Statele Membre si intre aceste autoritati si Comisia Europeana in vederea sporirii eficientei luptei impotriva fraudei si a asigurarii aplicarii corecte a reglementarilor vamale.

Un alt instrument de cooperare si asistenta reciproca, Conventia de la Neapole II, a imbunatatit eficienta luptei impotriva incalcarii reglementarilor vamale nationale si comunitare.

TARIFUL VAMAL COMUN

De cand cu finalizarea pietei interne, bunurile pot circula in mod liber intre statele membre U.E. Aceasta politica se aplica pe importul de bunuri peste granitele extrerne ale U.E. Tariful este comun pentru toti membrii U.E, dar taxa de indatorire difera de la un fel de import la altul, in functie de ce reprezinta lucrurile importate si de unde se afla. Taxele depind de sensibilitatea exonomica a produselor. Tariful este prin urmare, numele dat combinatiei din nomenclator si taxele de indatorire care se aplica pe fiecare clasa  de bunuri in parte.

SISTEMUL VAMAL DIN ROMANIA

Măsurile pe care Guvernul României le va promova în ceea ce priveşte politica vamală a României pornesc de la funcţiile de bază pe care instituţia vamală le îndeplineşte în contextul procesului de integrare a României în Uniunea Europeană.

În timp ce funcţia fiscală a vămii se redimensionează, funcţiile de facilitare a comerţului precum şi de protejare a cetăţenilor din spaţiul comunitar, dată fiind poziţionarea noastră la graniţa exterioară Uniunii Europene, îşi vor spori în mod semnificativ importanţa.

Disfuncţiile existente, care afectează bugetul de stat şi mediul de afaceri, urmează să fie înlăturate prin accelerarea măsurilor de reformă instituţională şi legislativ-procedurală:

– includerea autorităţii vamale în administraţia fiscală centrală, ca organ executiv autonom al Ministerului de Finanţe;– atribuirea de noi competenţe autorităţii vamale pe linia administrării şi a altor categorii de impozite, cu precădere a accizelor, a TVA-ului ş.a., ceea ce va duce la creşterea gradului de colectare a acestor impozite, prin dispariţia unor verigi administrative şi simplificarea procedurilor de constatare, calculare, încasare şi urmărire a creanţelor bugetare;– legiferarea unui nou Cod şi Regulament vamal român complet armonizat cu acquis-ul comunitar;– generalizarea procedurilor simplificate de vămuire, aplicabile agenţilor economici cu volume de activitate, active, investiţii şi personal angajat semnificative, personalul eliberat putând fi focalizat pe activităţile de depistare a evaziunii, a traficului ilicit de frontieră etc.;– punerea imediată la dispoziţia agenţilor economici în formă tiparită sau în format electronic a Tarifului vamal integrat român, instrument necesar în vederea înlăturării aplicării arbitrare a legii de către personalul vamal şi reducerii corupţiei;– eliminarea corupţiei din sistemul vamal prin reorganizarea activităţii regionalelor vamale, regândirea întregului sistem al competenţelor acesteia, inclusiv în materia eliberării diferitelor autorizaţii cerute în exces de legislaţia în vigoare, precum şi prin crearea unui mecanism transparent de stimulare materială a personalului vamal combinat cu pregatirea profesională intensivă;– regândirea sferei de competenţă a tuturor autorităţilor statului care îşi desfăşoară activitatea în punctele de trecere a frontierei; adoptarea şi în această privinţă a modelelor performante ale vămilor statelor membre ale Uniunii Europene, prin stabilirea unor atribuţii ferme referitoare la subordonare, cooperare şi colaborare;– înfiinţarea unei Şcoli naţionale a autorităţii vamale, prin care să se creeze posibilitatea selectării şi pregătirii corespunzătoare a personalului vamal, precum şi creării unui corp profesionist vamal de elită;– elaborarea în domeniul reglementării a procedurilor de intervenţie în situaţia derulării operaţiunilor vamale cu mărfuri pirat, conform reglementărilor comunitare şi cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ;– îmbunătăţirea infrastructurii vamale prin optimizarea comunicaţiilor şi asigurarea protecţiei datelor din sistemul informatic comunitar de urmărire a tranzitului;– continuarea investiţiilor în securizarea frontierelor de Nord şi Est pentru a finaliza lucrările începute anterior în sedii de birouri vamale, modernizarea celor existente şi dotarea cu echipamente de detecţie şi control;– intensificarea cooperării autorităţile vamale cu celelalte instituţii competente pentru culegerea de informaţii, schimbul de date şi procesarea acestora în vederea depistării şi combaterii traficului ilicit de bunuri şi persoane.

III Uniunea Vamala – Element al Pietii Unice Europene

In ultimii 30 de ani, Uniunea Vamala a avut multe realizări: a eliminat multe taxe vamale interne, a dezvoltat un cod vamal pentru întreaga Comunitate si a realizat piaţa interna. Acum devenite fireşti, aceste realizări au fost rezultatul multor ani de munca intensa, perseverenta si construirea încrederii între rivalităţi istorice.Sarcina de a face ca 15 sisteme vamale sa lucreze împreuna ca unul singur încă nu s-a terminat, dar cadrul legal este deja stabilit. Astăzi, Comunitatea progresează stabil spre o mai mare integrare vamala la tot mai multe nivele operaţionale.Succesul acesteia trebuie sa fie măsurat prin competivitatea pe care o au acum comerţul si industria europeana, ca rezultat al unei legislaţii simple, clare si uniform aplicate.Pe măsura ce UE înaintează spre uniunea economica si monetara (EMU), sistemul vamal are un rol important de jucat în privinţa simplificării importurilor. Provocarea pusa de EMU ne reaminteşte de primele eforturi de integrare a diverselor sisteme vamale, iar paralela dintre integrarea monetara si cea vamala este evidenta.După cum integrarea vamala a uşurat calea - si chiar a inspirat-o -spre integrarea europeana în alte domenii, EMU va servi ca inspiraţie si cadru pentru o mai mare cooperare si armonie în alte domenii, poate chiar si în impozitare.Sarcina Comisiei este sa pregătească noi obiective pentru politica vamala si aplicarea ei în practica. Sistemul vamal este un instrument multifuncţional si trebuie sa devină si mai eficient UNIUNEA VAMALAUniunea Vamala este un element esenţial al pieţei unice a UE prin cele 4 libertăţi fundamentale implicate: libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si a capitalului. Piaţa unica a UE, având 370 milioane de consumatori, este cea mai mare piaţa din lumea industrializata. Piaţa unica, neavând frontiere interne de natura economica, este catalizatorul pentru integrarea economica a UE. Pentru a organiza, dezvolta si conduce o piaţă comuna în cadrul UE, unde bunurile pot circula oriunde în mod liber, trebuie realizat cadrul unei Uniuni Vamale cu reglementari comune pentru graniţele sale spre exteriorul UE. Uniunea Vamala este o baza de încredere pentru o integrare dezvoltata. Fără Uniunea Vamala a comunităţii europene, politica acesteia în domeniul comercial si de dezvoltare, cea agricola, chiar piaţa comuna de produse agricole sau coordonarea eficienta a diverselor politici economice si monetare - toate acestea nu ar fi posibile.Telurile sistemului vamal al UE1. sa lărgească comerţul mondial 2. sa promoveze un comerţ onest 3. sa crească gradul de atracţie pentru UE ca un amplasament favorabil pentru industrie si comerţ si sa contribuie la crearea de noi locuri de munca 4. sa promoveze dezvoltarea generala 5. sa ajute tarile candidate 6. sa asigure protecţia cetăţenilor si afacerilor din UE în toate domeniile care implica importul sau exportul, într-un mod clar, uniform, simplu si eficient 7. sa uşureze un sistem practic de colectare a veniturilor, taxelor vamale, TVA si accizelor 8. sa obţină datele esenţiale pentru statisticile referitoare la comerţ

DEZVOLTAREA UNIUNII VAMALEAnii începutuluiTotul a început în 1958, când primele 6 state membre au creat ceea ce urma sa devină Uniunea Vamala. Unul dintre primii paşi a fost crearea unei uniuni tarifare, capabila sa desfiinţeze toate taxele vamale privind comerţul între statele membre. Toate statele membre au fost de acord sa-si îmbine tarifele vamale naţionale într-unul singur valabil pentru toata comunitatea europeana.Uniunea tarifara a fost desăvârşită în 1968: toate taxele vamale si restricţiile dintre cele 6 state fondatoare ale comunităţii au fost eliminate si s-a introdus tariful vamal comun fata de comerţul cu tarile terţe. Noile oportunităţi de export create de abolirea tarifelor vamale interne comunităţii au dat un puternic impuls economiilor din statele membre. Comerţul a crescut semnificativ si a condus la un optimism privind dezvoltarea pieţei si la creşterea investiţiilor în comunitatea europeana.Consumatorii au beneficiat si ei de pe urma unei game extinse de produse cu preturi mai reduse. In timp ce în general comerţul internaţional a crescut de 3 ori între 1958 si 1972, comerţul desfăşurat în interiorul comunităţii europene a avut o creştere exploziva, de peste 9 ori în aceeaşi perioada.Anii de mijloc: 1968-93Legislaţia vamala, dincolo de uniunea tarifara atât de esenţială, s-a construit în mod progresiv, pentru a se asigura ca bunurile importate în comunitatea europeana sa fie subiectul aceloraşi reguli tarifare, la fel aplicate în toate statele membre. Au fost elaborate reglementari comune privind originea produselor, procedurile de stocare în depozite si alte instrumente necesare în acest domeniu. Un pas important a fost SAD: Documentul Administrativ Unic. In 1988 s-a mai făcut un pas pentru simplificarea procedurilor vamale. A fost elaborat formularul SAD, care a înlocuit nu mai puţin de 150 de documente separate, folosite până atunci de administraţia vamala din statele membre. In acelaşi timp, s-au elaborat reglementari care au făcut din uniunea tarifara o adevărată Uniune Vamala.Exista mai multe nivele de integrare vamală şi pentru organizarea cooperării economice. Doua nivele comune sunt Uniunea Vamala si zonele de comerţ liber. O zona de comerţ liber este folosita atunci când diverse tari doresc sa-si apropie economiile, dar nu doresc sa le integreze, sau sa le transforme într-una singura. Astfel de zone sunt Zona Economica Europeana (EEA), Asociaţia Europeana a Comerţului Liber (EFTA), Acordul de Comerţ Liber Nord-american (NAFTA) între Canada, SUA si Mexic, "Mericom" în America Latina sau "Caricom" în zona

IV. Izvoarele dreptului vamal comunitar

Conceptul de „izvor de drept” are mai multe sensuri. Astfel, în general, prin „izvoarede drept” sunt desemnate originile, sursele, factorii social-economici, cultural şi politici, careimpun crearea şi influenţarea dreptului. Totuşi, într-un sens mai restrâns, strict juridic, princonceptul de „izvor de drept” se face referire la formele de exprimare a normelor juridice,respectiv la actele normative, la obiceiurile existente şi la practica judiciară, care stau la bazaaplicării sistemului de drept. După cum arată doctrina de specialitate1, în această situaţie,pentru evitarea confuziilor, se face distincţia între izvoare de drept în sens material şi izvoarede drept în sens formal.Dreptul comunitar s-a cristalizat treptat reprezentând unul dintre instrumentelefundamentale ale organizării şi dezvoltării Comunităţii Europene2. El este format dintr-unansamblu de norme juridice ordonate conform unor principii de ierarhie precise şi riguroase,

formând ordinea juridică comunitară. Această ordine juridică este însă diferită atât deConstrucţia europeană nu a dus numai laapariţia unui sistem original de instituţii sauproceduri de luare a deciziilor, ci şi la o nouăordine juridică, concretizată în jurul izvoarelor dedrept comunitar.ordinea juridică internaţională, cât şi de cea statală3 şi au forţa juridică obligatorie peteritoriul statelor membre în întregul spaţiu comunitar4.Izvoarele dreptului comunitar în sens formal sunt formele de exteriorizare alenormelor comunitare, forma în care se prezintă acestea, mijlocul juridic în care se îmbracăacestea, forma sub care se manifestă (modul de apariţie al dreptului)5.În literatura de specialitate există o varietate de clasificări a izvoarelor dreptuluicomunitar, totuşi, doctrina majoritară a ajuns la această împărţire a lor6:izvoare primare, reprezentate de tratatele care instituie comunităţileşi cele care aduc modificări acestora, adică cele care creează reguli noi şi sebazează pe acordul statelor;izvoare secundare sau derivate ale dreptului cutumiar, reprezentate prin acteleunilaterale ale instituţiilor comunitare (regulamente, decizii, avize,recomandări etc.);izvoarele complementare adică acele acorduri încheiate de comunităţi fie custate din afara Uniunii, fie cu organizaţii internaţionale; izvoare nescrise aledreptului comunitar.

II. IZVOARELE PRIMARE ALE DREPTULUI COMUNITARÎn categoria izvoarelor primare sunt incluse actele juridice fundamentale ale dreptuluicomunitar constituite de7:Tratatele de instituire a celor trei Comunităţi europene (Tratatul privindinstituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, semnat la Paris la18 aprilie 1951 şi intrat în vigoare la 25 iulie 1952; Tratatul privindinstituirea Comunităţii Economice Europene, semnat la Roma la 25 martie1857 şi intrat în vigoare la l ianuarie 1958; Tratatul privind instituirea3 Marian Mihăilă, Carmen Suciu, Dan Stan, Drept instituţional comunitar, Editura Lumina Lex, Bucuresti,2002, p. 87.4 Marin Voicu, Introducere în dreptul european, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 22.5 Gyula Fábián, Drept instituţional comunitar, Editura Sfera-Juridică, Cluj-Napoca, 2006, p. 92.6 Florian Coman, Drept comunitar european, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2003, p. 65.7 OctavianManolache, Tratat de drept comunitar, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 23.Comunităţii Europene a Energiei Atomice, semnat la Roma la 25 martie 1957şi intrat în vigoare la l ianuarie 1958);Tratatul de fuziune, semnat la 8 aprilie 1965 şi intrat în vigoare la l iulie 1967;cele două tratate bugetare: Tratatul de la Luxemburg din 22 aprilie 1970 şiTratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975, intrat în vigoare la l iunie 1977;Tratatul de modificare a Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europeneprivind Groenlanda (17 martie 1984);Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 la Luxemburg de 9 din

cele 12 state membre, iar la 28 februarie 1986 de celelalte 3, Italia,Danemarca şi Grecia şi intrat în vigoare la l iulie 1987;Tratatul de la Maastricht, adoptat la 10 decembrie 1991, semnat la 7 februarie1992 şi intrat în vigoare la l noiembrie 1993;Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la lmai 1999;Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001, intrat în vigoare în ianuarie2003.BIBLIOGRAFIERaluca Bercea, Drept comunitar. Principii, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007Florian Coman, Drept comunitar european, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2003Dacian Cosmin Dragoş, Drept european, Uniunea Europeană, Instituţii, Mecanisme,Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007

Cooperarea internaţională în domeniul vamalStabilirea şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale în domeniul vamal este unul din elementele de bază ale procesului de consolidare a capacităţilor funcţionale ale administraţiilor vamale din întreaga lume, în scopul de a face faţă provocărilor şi oportunităţilor secolului XXI. În acest context, Serviciul Vamal al Republicii Moldova promovează o politică amplă şi consecventă de intensificare a cooperării vamale internaţionale.

Luînd în considerare importanţa deosebită a tratatelor în calitate de izvor al dreptului internaţional şi mijloc al cooperării internaţionale, vom trece în revistă principalele tratate internaţionale privind activitatea vamală, la care Republica Moldova este parte.

Tratate internaţionale universale în cadrul Organizaţiei Mondiale a Vămilor (OMV)

Convenţia cu privire la crearea Consiliului Colaborării Vamale (Bruxelles, 15 decembrie 1950)

Prin aderarea la acest instrument internaţional, Republica Moldova, începînd cu 28 octombrie 1994, a devenit membru al OMV. Instituită în 1952, OMV este o organizaţie interguvernamentală independentă în domeniul vamal, misiunea căreia este consolidarea eficienţei activităţii administraţiilor vamale prin promovarea standardelor vamale internaţionale. La moment OMV reuneşte 174 de administraţii vamale, care procesează aproximativ 98% din comerţul mondial.

Ca un forum al dialogului şi schimbului de experienţă între autorităţile vamale, OMV oferă membrilor săi un şir de convenţii şi recomandări referitoare la diverse aspecte ale activităţii

vamale, precum şi asistenţă tehnică. Totodată, această organizaţie internaţională sprijină şi încurajează eforturile administraţiilor vamale în ceea ce priveşte modernizarea şi consolidarea capacităţilor lor.

De menţionat că, pe parcursul ultimilor ani, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a obţinut rezultate pozitive în colaborarea cu OMV, printre care se evidenţiază următoarele:

vizitele Secretarului General al OMV în Republica Moldova (mai 2007, ianuarie 2008), care au asigurat aprofundarea cooperării cu această organizaţie internaţională;

trasarea şi implementarea priorităţilor strategice de dezvoltare a sistemului vamal; includerea Serviciului Vamal al Republicii Moldova în proiectele-pilot de asistenţă ale OMV în

vederea implementării Standardelor-Cadru privind Securitatea şi Facilitarea Comerţului Mondial din 2005 (prin Hotărîrea Guvernului nr. 590 din 28.05.2007 a fost aprobat Planul de acţiuni pentru implementarea Recomandărilor OMV în conformitate cu Standardele-Cadru);

susţinerea reformelor desfăşurate în sistemul vamal; manifestarea Serviciului Vamal al Republicii Moldova pe plan internaţional, prin participarea la

diverse evenimente organizate pentru statele-membre.

Convenţia internaţională privind asistenţa administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea şi reprimarea infracţiunilor vamale (Nairobi, 9 iunie 1977)

Convenţia în cauză permite administraţiilor vamale ale statelor-membre să acorde asistenţă administrativă reciprocă (schimb de informaţii, efectuarea investigaţiilor, schimb de experienţă etc.), în scopul aplicării corecte a legislaţiei vamale, prin prevenirea, investigarea şi reprimarea fraudelor vamale, care prejudiciază interesele economice, comerciale, fiscale şi sociale ale statelor respective. Asistenţa se acordă, în special, în baza cererilor reciproce.

Convenţia internaţională privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor (Bruxelles, 14 iunie 1983)

Convenţia vizată este unul din principalele instrumente în domeniul facilitării comerţului internaţional, avînd următoarele caracteristici:

Nomenclatorul de mărfuri stabilit de Convenţie este aplicat de majoritatea statelor lumii; 98% din tot comerţul internaţional se efectuează în baza Convenţiei, care, totodată, simplifică

colectarea, contrapunerea şi analiza datelor statistice referitoare la comerţul internaţional; Sistemul Armonizat poate fi aplicat tuturor mărfurilor; Documentul este multifuncţional, adică poate fi utilizat în diferite domenii: (I) statistica

comercială şi de transport, (II) politica comercială, (III) regulile de origine, (IV) analiza economică, (V) monitorizarea mărfurilor supravegheate etc.

În anul 2008 este preconizată aderarea Republicii Moldova încă la un tratat internaţional în cadrul OMV şi anume la Convenţia privind admiterea temporară (Istanbul, 26 iunie 1990), care marchează o etapă importantă în armonizarea şi simplificarea procedurilor vamale.

Multiplicarea instrumentelor internaţionale privind admiterea temporară complică sarcina agenţilor economici la nivel internaţional. Convenţia reuneşte într-un singur instrument toate

facilităţile, care pot fi acordate la momentul actual cu titlu de admitere temporară şi stipulează tratamentul noilor categorii de mărfuri, cărora trebuie să li se acorde facilităţile admiterii temporare.

Tratate internaţionale universale în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE ONU)

Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR (Convenţia TIR) (Geneva, 14 noiembrie 1975)

Convenţia relativă la Contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele (CMR) (Geneva, 19 mai 1956)

Ambele Convenţii sînt destinate facilitării transporturilor internaţionale de mărfuri cu vehicule rutiere, prin armonizarea şi simplificarea procedurilor vamale, precum şi unificarea cerinţelor privind documentaţia respectivă.

În anul 2008 este preconizată aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere (Geneva, 21 octombrie 1982), care drept obiectiv „reducerea cerinţelor legate de îndeplinirea formalităţilor, a numărului şi a duratei controalelor, în special printr-o coordonare naţională şi internaţională a procedurilor de control şi a modalităţilor de aplicare a acestora" (art. 2 al Convenţiei).

Principiile armonizării controalelor sînt stipulate în art. 1 al Anexei 1 la Convenţie, fiind următoarele:

„1. Ţinând seama de prezenţa vămii la toate frontierele şi de caracterul general al intervenţiei acesteia, în măsura posibilităţilor celelalte controale urmează a fi armonizate cu controalele vamale.

2. În aplicarea acestui principiu este posibil ca toate sau o parte dintre aceste controale să se realizeze şi în alte locuri decât la frontieră, cu condiţia ca procedurile utilizate să contribuie la facilitarea circulaţiei internaţionale a mărfurilor".

Astfel, aderarea la Convenţia vizată se încadrează în eforturile Serviciului Vamal al Republicii Moldova de a asigura implementarea principiului „ghişeului unic" la punctele de trecere a frontierei de stat.

Tratate internaţionale regionale

Uniunea Europeană

Protocolul privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative în materie vamală al Acordului de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte (Bruxelles, 28 noiembrie 1994)

Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, transformat în februarie 2008 în Consiliul Regional de Cooperare

Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere (Bucureşti, 26 mai 1999)

Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.)

Acordul privind colaborarea şi ajutorul reciproc în probleme vamale (Moscova, 15 aprilie 1994)

Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică - GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova)

Acordul cu privire la asistenţă reciprocă şi cooperare în domeniul vamal între guvernele statelor-participante la GUAM (Ialta, 4 iulie 2003)

Aceste tratate internaţionale regionale urmăresc acelaşi scop principal ca şi Convenţia de la Nairobi în cadrul OMV, şi anume, acordarea asistenţei administrative reciproce în scopul aplicării corecte a legislaţiei vamale, în special prin prevenirea, investigarea şi combaterea infracţiunilor şi contravenţiilor vamale. Mijlocul de bază al asistenţei reciproce este schimbul de informaţii.

Tratate internaţionale bilaterale cu privire la cooperare şi asistenţă reciprocă în domeniul vamal

Astfel de tratate sînt încheiate (la nivel interstatal, interguvernamental sau interdepartamental) cu 21 de state, şi anume: Ucraina, Rusia, Belarus, Kîrgîzstan, Armenia, Uzbekistan, Azerbaidjan, România, Turcia, Polonia, Bulgaria, Lituania, Italia, Albania, Israel, Croaţia, Macedonia, Olanda, Slovacia, Grecia, Ungaria, dintre care doar 2 n-au intrat în vigoare (cu Lituania şi Croaţia).

La moment sînt gata pentru semnare acordurile cu Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina.

Negocierile asupra proiectelor acordurilor similare au fost iniţiate cu Franţa, Belgia, Marea Britanie, Irlanda, Canada, Portugalia, Spania, SUA, Germania, Cehia, Serbia şi alte state.

De menţionat, că tratate internaţionale multilaterale şi bilaterale, în spaţiul CSI, sînt încheiate şi asupra altor arii ale activităţii vamale, cum ar fi: schimbul de informaţie statistică, modalitatea de tranzit, controlul vamal al valorilor culturale etc.

Cooperarea vamală prin intermediul altor structuri internaţionale

Pe lîngă organizaţiile internaţionale sus-menţionate, cooperarea vamală multilaterală şi bilaterală se realizează prin intermediul altor structuri internaţionale, care vor fi caracterizate în continuare.

Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră în Republica Moldova şi Ucraina (EUBAM)

EUBAM activează în baza Memorandumului de Înţelegere între Guvernul Republicii Moldova, Comisia Europeană şi Guvernul Ucrainei cu privire la Misiunea Comisiei Europene de Asistenţă la Frontieră în Republica Moldova şi Ucraina (Palanca, 7 octombrie 2005).

Misiunea U.E. urmăreşte următoarele obiective principale:

sprijinul în implementarea Planurilor de Acţiuni ale UE în cadrul Politicii europene de vecinătate cu Republica Moldova şi Ucraina;

contribuirea la soluţionarea conflictului transnistrean prin consolidarea supravegherii frontierei, astfel reducînd eventualele pericole de securitate, provenite din această regiune;

dezvoltarea capacităţilor operaţionale şi instituţionale ale serviciilor vamale şi de grăniceri în vederea asigurării controlului eficient la frontieră;

prevenirea contrabandei şi răspîndirea armamentului prin intermediul asigurării infrastructurii şi echipamentului necesar, precum şi a consilierii şi instruirii;

majorarea veniturilor vamale şi crearea condiţiilor necesare pentru implementarea corectă a politicii naţionale de comerţ prin perfecţionarea capacităţilor organelor vamale şi prin combaterea corupţiei;

îmbunătăţirea cooperării dintre Republica Moldova şi Ucraina în domeniul schimbului de informaţie transfrontalieră şi al operaţiunilor comune etc.

Deja primele luni de activitate ale EUBAM au confirmat eficienţa monitorizării frontierei de stat moldo-ucrainene pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii în regiune.

Centrul Regional al Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) pentru combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, Bucureşti, România (Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, Bucureşti, 26 mai 1999)

Centrul SECI este o structură de colaborare operaţională, care reuneşte vama şi poliţia statelor-membre într-o interacţiune directă, conducîndu-se în activitatea sa de recomandările OMV şi INTERPOL.

Misiunea Centrului SECI este susţinerea eforturilor comune ale statelor-membre în ceea ce priveşte combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, în scopul de a îmbunătăţi climatul de afaceri şi investiţional în Europa de Sud-Est şi, respectiv, de a obţine stabilitatea politică şi economică în regiune.

În cadrul Centrului SECI, din partea Republicii Moldova activează un ofiţer de legătură al Serviciului Vamal şi unul al Ministerului Afacerilor Interne, prin intermediul cărora se realizează nemijlocit cooperarea cu autorităţile omoloage ale statelor din regiune în vederea combaterii infracţionalităţii transfrontaliere, în special pe calea schimbului operativ de informaţii relevante.

Oficiul Regional al Schimbului de Informaţii pentru Europa de Est şi Centrală (RILO ECE), Varşovia, Polonia

RILO este un program al OMV, care are drept obiectiv schimbul de informaţii între administraţiile vamale din ţările Europei de Est şi Centrale, în vederea prevenirii şi combaterii fraudelor vamale, prin analiza datelor furnizate şi acumulate în baza de date CEN (Customs Enforcement Network), administrată de OMV.

Programul RILO este constituit din 3 niveluri:

1. Secretariatul OMV;

2. RILO pentru anumite regiuni, de exemplu: RILO ECE menţionat, RILO pentru Europa de Vest (RILO WE), RILO pentru ţările CSI (RILO CIS), RILO pentru Asia şi Oceanul Pacific (RILO A/P) etc.;

3. Punctele Naţionale de contact în cadrul administraţiilor vamale ale statelor-membre ale OMV.

Cooperarea vamală în cadrul RILO contribuie la:

sporirea capacităţilor administraţiilor vamale în contracararea fraudelor vamale; impulsionarea asistenţei administrative reciproce; alinierea la standardele internaţionale în domeniu.

Consiliul conducătorilor serviciilor vamale ale statelor-membre ale CSI (Hotărîrea Consiliului şefilor de guverne al CSI privind Regulamentul despre Consiliul conducătorilor serviciilor vamale ale statelor-membre ale CSI în redacţie nouă, Moscova, 30 mai 2002)

Acest Consiliu este un organ specializat al cooperării vamale în cadrul CSI, care are drept obiectiv asigurarea coordonării interacţiunii statelor respective în domeniul politicii vamale. Şedinţele Consiliului se desfăşoară, de regulă, de două ori pe an.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) al Comisiei Europene

Misiunea OLAF este de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene, de a lupta împotriva oricăror fraude, inclusiv celor vamale, fiind partenerul Serviciului Vamal al Republicii Moldova în implementarea Protocolului privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative în materie vamală al Acordului de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte (Bruxelles, 28 noiembrie 1994).

Comisia Economică pentru Europa a ONU

Structura în cauză este un organ regional al ONU în scopul dezvoltării relaţiilor comercial-economice în regiunea europeană, precum şi între alte regiuni din lume. Reprezentantul permanent al Serviciului Vamal al Republicii Moldova participă la sesiunile Grupului de lucru pe probleme vamale, legate de transport, misiunea căruia este ghidarea procesului de armonizare şi simplificare a cerinţelor pentru procedurile de trecere a frontierelor cu diferite mijloace de transport intern în regiune. Acest Grup de lucru administrează un şir de convenţii şi acorduri ale

ONU în domeniul facilitării trecerii frontierelor, precum şi elaborează proiecte de amendamente la instrumentele vizate pentru perfecţionarea lor. Reprezentantul Serviciului Vamal al Republicii Moldova participă şi la sesiunile Comitetului de gestiune a Convenţiei TIR.

Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD)

UNCTAD promovează politici de integrare a ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială, în special prin acordarea asistenţei tehnice necesare, asigurînd astfel o stabilite durabilă.

UNCTAD a acordat Serviciului vamal asistenţă tehnică în vederea implementării celui mai performant Sistem informaţional integrat pentru perfectarea documentelor şi vămuirea mărfurilor ASYCUDA World, Moldova fiind prima ţară din lume care a implementat acest sistem.

ASYCUDA World este un instrument substanţial pentru optimizarea şi facilitarea comerţului exterior al ţării, care a fost implementat în cadrul Proiectului Băncii Mondiale „Facilitarea Comerţului şi Transportului în Europa de Sud-Est (TTFSE)", finisat în septembrie 2007.

De menţionat că la 14 mai 2007 la Geneva a fost semnat Memorandumul de Înţelegere între Serviciul Vamal al Republicii Moldova şi Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare privind dezvoltarea Sistemului informaţional integrat vamal bazat pe softul ASYCUDA World. Memorandumul a stabilit continuarea cooperării cu această instituţie internaţională în ceea ce priveşte modernizarea sistemului vamal moldovenesc, în special în domeniul dezvoltării Sistemului informaţional integrat vamal.

Programul Internaţional de asistenţă şi instruire în materie de anchete penale (ICITAP) din cadrul Departamentului Justiţiei al SUA

ICITAP este partenerul Serviciului Vamal al Republicii Moldova în realizarea Programului de acţiuni privind implementarea Planului preliminar de ţară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA „Provocările mileniului", aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 32 din 11.01.2007.

Colaborarea se efectuează în domeniul implementării Noului Sistem Computerizat de Tranzit (NCTS), combaterii corupţiei, managementului riscurilor şi auditului postvămuire, aplicării conceptului de „ghişeu unic", conlucrării cu mediul de afaceri etc.

Reflectînd principalele aspecte ale cooperării vamale internaţionale, promovate de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în concluzie, specificăm că procesul de stabilire şi dezvoltare a relaţiilor internaţionale în domeniu este destul de complicat şi diversificat, ceea ce presupune utilizarea abordărilor complexe la acest capitol, pentru a asigura un dialog eficient cu partenerii internaţionali. Obiectivul de intensificare a cooperării vamale internaţionale va fi urmărit şi în continuare.