Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

69
WolfganK Hulim- Poate fi dragostea păcat? Prietenie, dragoste, sexualitate - şi şcoala lui Isus Editura Agape Făgăraş Titlul original: Kann denn Liebe Sunde sein? Freundschaf t, Liebe, Sexualităt - und die Nachfolge Jesu Revizuirea şi extinderea cărţii Să te iubeşti pe tine însuţi? Copyright 1995 by CLV - Christliche Literatur- Verbreitung (Germania) Copyright 1997 by Editura Agape Traducător: Olimpiu S. Cosma Tiparul: Agape S.R.L. Str. Podului 8 2300 Făgăraş ISBN 973-9228-45-3 Cuprins Cuvînt înainte la noua ediţie 1. „Poate fi dragostea păcat...?" 2. Despre ce este vorba 3. O luare de poziţie 4. Scopuri ale vieţii 5. Sensul şi valoarea sexualităţii 6. Lupta pentru puritate 7. „Prietenie" cu celălalt sex - o cale greşită! 8. Autosatisfacerea - o fundătură 9. Urmările 10. Un „prim ajutor" 11. Disciplină 12. Este voia lui Dumnezeu ca să mă căsătoresc? 13. Alegerea partenerului 14. Cum recunosc eu voia lui Dumnezeu? 15. în umbra crucii 16. „Iubirea de sine" în lumina Bibliei 17. Har 7 9 10 12 15 17 24 27 30 33 36 42 45 51 60 71 77 81 Cuvînt înainte la noua ediţie

Transcript of Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Page 1: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

WolfganK Hulim-

Poate fi dragostea păcat?Prietenie, dragoste, sexualitate - şi şcoala lui IsusEditura Agape Făgăraş

Titlul original: Kann denn Liebe Sunde sein?Freundschaf t, Liebe, Sexualităt - und die Nachfolge JesuRevizuirea şi extinderea cărţii Să te iubeşti pe tine însuţi?Copyright 1995 by CLV - Christliche Literatur-Verbreitung(Germania)Copyright 1997 by Editura AgapeTraducător: Olimpiu S. CosmaTiparul: Agape S.R.L.Str. Podului 82300 FăgăraşISBN 973-9228-45-3

CuprinsCuvînt înainte la noua ediţie1. „Poate fi dragostea păcat...?"2. Despre ce este vorba3. O luare de poziţie4. Scopuri ale vieţii5. Sensul şi valoarea sexualităţii6. Lupta pentru puritate7. „Prietenie" cu celălalt sex - o cale greşită!8. Autosatisfacerea - o fundătură9. Urmările10. Un „prim ajutor"11. Disciplină12. Este voia lui Dumnezeu ca să mă căsătoresc?13. Alegerea partenerului14. Cum recunosc eu voia lui Dumnezeu?15. în umbra crucii16. „Iubirea de sine" în lumina Bibliei17. Har79 10 12 15 17 24 27 30 33 36 42 45 51 60 71 77 81

Cuvînt înainte la noua ediţieAu trecut aproape zece ani de cînd această carte a apărut pentru prima oară sub titlul Să te iubeşti pe tine însuţi?. în aceşti ani au fost multe reacţii la ea, unele de mulţumire, iar altele de indignare.De asemenea, au existat discuţii şi convorbiri personale după conferinţe şi cu alte ocazii, în care s-a vorbit despre întrebările, nevoile şi experienţele legate de această temă importantă.în anii trecuţi, soţia mea şi cu mine am putut să examinăm cu atenţie un interval din viaţa multor creştini tineri şi să-i şi însoţim pe drumul vieţii. Am asistat la experienţele dureroase care pot fi legate de alegerea partenerului — dar şi la modul în care au fost făcuţi să se întîlnească de către Dumnezeu nişte tineri care între timp s-au căsătorit şi au copii.Am asistat însă şi la eşuarea unor căsnicii din cercul nostru de prieteni şi cunoscuţi, şi am văzut ce urmări tragice există atunci cînd păcatul şi adulterul distrug căsnicii şi familii.

Page 2: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

în cele din urmă, şi cei şapte copii ai noştri au crescut. Ca urmare, m-ara văzut expus chiar în familie multor întrebări critice şi am putut să văd intuitiv dacă şi cît de potrivite au fost convingerile şi sfaturile mele pentru viaţa de fiecare zi.Aceste numeroase experienţe încurajatoare, dar şi dureroase, precum şi mărturiile şi opiniile altor consilieri spirituali m-au determinat să revizuiesc şi să extind prima variantă a cărţii.Cu cît observ mai mult calea vieţii şi evoluţia multor tineri creş tini, cu atît înţeleg mai bine cît de decisiv de importantă pentru viaţa ulterioară este modelarea şi educaţia tinerilor, şi cît de nechibzuit ne purtăm noi ca părinţi, lideri de tineret şi responsabili în biserici cuacest bun de preţ pe care ni 1-a încredinţat Dumnezeu. •Speranţa şi rugăciunea mea este ca Dumnezeu să poată folosi şi noua ediţie a acestei cărţi pentru a-i încuraja pe tinerii creştini să caute şi să facă voia lui Dumnezeu. Poate că ea va fi de ajutor şi părinţilor şi creştinilor mai în vîrstă pentru a lua în serios, pentru a înţelege şi pentru a da ajutor practic la problemele tinerilor.

1. „Poate fi dragostea păcat...?"Despre acestea este vorba în această carte: despre dragoste şi despre păcat.Vom da cuvîntul diferiţilor oameni şi cărţi şi vom arăta ce interpretare dau ei dragostei şi păcatului, vom explica „inflaţia" suferită de aceste două noţiuni chiar şi printre creştini, precum şi ceea ce are Dumnezeu de spus despre dragoste şi păcat.Un bărbat cam cinic a definit odată noţiunea de dragoste cu o propoziţie compusă din cuvinte care începeau cu fiecare din literele cuvîntului „dragoste" (în limba germană - n. tr.): „îndelunga eroare - pornită dintr-o neînţelegere - a unui bărbat înşelat!" Acest bărbat s-a lăsat în mod vădit înşelat de ideile actuale, dar greşite despre „dragoste" şi a făcut experienţe corespunzătoare.Dacă luăm Biblia în serios, atunci suntem păziţi de idei greşite şi de deziluzii dureroase.Aşa cum va vedea cititorul, în această carte vor fi susţinute nişte convingeri conservatoare, pentru unii desigur cam supărătoare şi demodate.Cu toate acestea, cuvîntul „conservator" nu se referă numai la ceva „tradiţional", „din vechime", ci şi la „a conserva" sau „a face durabil, trainic".Tocmai acesta este intenţia acestei cărţi. Valorile tradiţionale, date de Dumnezeu în vechime şi probate de-a lungul secolelor, trebuie să fie conştientizate şi conservate, pentru că ele ne păzesc de putreziciune şi descompunere şi creează condiţii pentru o viaţă împlinită şi fericită.

2. Despre ce este vorbaSe spune că odinioară, în ţinutul Bielefeld-ului, s-a petrecut următoarea întîmplare:Un oarecare ucenic-zidar s-a supărat tare pe meşterul lui şi s-a ho-tărît să-i joace o festă urîtă. într-o seară, a reuşit să şterpelească metrul pliant al şefului lui şi, cu multă iscusinţă şi sîrguinţă, să-1 scurteze cu vreo doi centimetri. A doua zi, meşterul, fără să bănuiască nimic, a luat metrul şi mistria şi a zidit frontonul, în care trebuia ziua următoare să fie fixată fereastra.Cînd a vrut apoi tîmplarul să fixeze fereastra, nu se potrivea în toate colţurile, iar zidarul cu tîmplarul aproape că s-au luat la bătaie, fiecare învinovăţindu-1 pe celălalt de neglijenţă. Siguri pe ei, fiecare şi-a luat metrul şi a măsurat deschizătura ferestrei, ca să-i dovedească celuilalt că n-a lucrat după măsură. După ce au măsurat ei de vreo cî-teva ori şi s-au învinovăţit reciproc de miopie, s-au oprit apoi uimiţi ca să observe că ceva nu este în ordine. în cele din urmă le-a venit ide-ea să-şi pună metrul unul lîngă celălalt şi să le compare. Şi iată: metrul zidarului era cu doi centimetri mai scurt.Poate că povestea aceasta este născocită, dar ea arată clar că ia naştere un mare haos şi o mare dezordine atunci cînd măsurile sau standardele nu se potrivesc, nu sunt exacte.Sunt convins că Satan, „Diabolos", a schimbat pe ascuns standardele noastre, ale creştinilor, în timp ce dormeam. Poate mai simţim că ceva nu este în ordine cu viaţa noastră, dar nu ne trece prin minte unde ar putea fi cauza, şi dăm vina pe alţii.

Page 3: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Se ştie cît de extrem de important este în tehnică şi ştiinţă ca normele pentru măsuri şi greutăţi să fie exacte. în scopul acesta, s-a înfiinţat un Birou internaţional de măsuri şi greutăţi, unde este păstrat metrul-standard - fabricat pînă acum cîţiva ani din platină şi iridiu -: o măsură exactă de pînă la a milioana parte, după care sunt etalonate toate celelalte rigle de măsurat. Nu e greu să ne imaginăm ce haos ar fi dacă s-ar modifica acest „metru-standard" doar cu o fracţiune.10

Pe vremea Vechiului Testament, toate greutăţile din poporul Israel erau executate după „siclul din Locul preasfînt" (Ex.30:13). în sanctuarul din Tabernacol (Cortul întîlnirii), în prezenţa lui Dumnezeu, era păstrată pe atunci „măsura-standard" pentru toate greutăţile.Tot aşa, pentru viaţa noastră morală şi spirituală există nişte norme absolute, pe care Dumnezeu ni le-a lăsat în Cuvîntul Său. Numai Biblia este „măsura-standard" pentru etica şi teologia noastră. Ca şi creştini, trebuie să veghem ca această măsură să nu fie schimbată, şi faCem bine dacă, din cînd în cînd, ne comparăm normele noastre obişnuite cu cele ale Bibliei.Urmarea va fi inevitabil un haos moral şi spiritual dacă, în locul „siclului din sanctuar", ne orientăm după cunoştinţele efemere ale psihologilor, sau după cine ştie ce alte păreri la modă.Şi printre necreştini se deplînge între timp decăderea valorilor morale, deoarece imoralitatea, corupţia şi egoismul brutal ameninţă viaţa şi o fac insuportabilă.Drept „bărbatul anului 1994" a fost ales de către revista Time un om care este cunoscut pe tot globul pentru convingerile sale - care sunt incomode şi conservatoare pentru mulţi oameni - în unele chestiuni etice. Motivarea revistei „Time": într-un an, în care mulţi au deplîns decăderea valorilor morale, el şi-a răspîndit viziunea despre o viaţă bună cu Dumnezeu.Chiar şi în fostele state din componenţa Uniunii Sovietice se aude tot mai tare chemarea la o nouă etică orientată după normele biblice, pentru că 70 de ani de ateism au lăsat în urma lor un haos economic şi moral care nu se poate înlătura numai cu reforme politice.Cel mai înţelept dintre toţi oamenii, regele Solomon, accentuează în mod repetat în Proverbe dintr-o lungă şi dureroasă experienţă de viaţă: „Teama de Dumnezeu este începutul înţelepciunii" (Prov.9:10). O examinare şi verificare biblică a criteriilor noastre de valoare poate de aceea să fie numai o binecuvîntare pentru noi şi semenii noştri.

3. O luare de poziţieCînd am vorbit în anii trecuţi în cercuri de tineret şi în biserici despre tema „prietenie, dragoste, sexualitate", etc, am pus deseori la început întrebarea: „Cum arată imaginea despre om pe care o dă Biblia?"De fiecare dată se răspundea spontan cu destul de mare siguranţă: „Omul este alcătuit din corp, suflet şi spirit (duh)".Acest răspuns tipic, dar nu întru totul corect, reflectă inconştient atitudinea noastră faţă de viaţă. La noi, corpul cu poftele şi pretenţiile lui stă pe primul loc, apoi vine sufletul cu toate nuanţele dictate de sentimente, şi pe ultimul loc aşezăm spiritul. Faptul că noi am inversat succesiunea din Biblie - „spirit, suflet, corp" (l.Tes.5:23) - este cu siguranţă o cauză pentru starea în general tristă şi fără putere a multor creştini şi adunări.Oglinda din baie este martoră că noi luăm mai în serios îngrijirea corpului nostru decît curăţirea şi îngrijirea omului nostru interior.Nu numai fetele şi femeile tinere, ci şi uimitor de mulţi bărbaţi tineri petrec un timp enorm în baie înainte de a apărea la micul dejun.Pentru noi este ceva de la sine înţeles ca să luăm pe zi trei sau patru mese, şi lipsa unei mese ar fi reclamată îndată de către corpul nostru prin semnale corespunzătoare.Dimpotrivă, ne-am supus spiritul şi sufletul la „regim", şi prin aceasta le-am slăbit atît de mult, îneît este posibil să nici nu mai simţim lipsa „timpului liniştit cu Dumnezeu" de dimineaţă.

Page 4: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Suntem atît de dependenţi de nevoile corpului după mîncat, băut, dormit, etc, îneît cuvîntul „tăgăduire (lepădare, renunţare) de sine" ni se pare o fantomă, un monstru. O atmosferă de „n-am nici un chef să fac ceva" o găsim nu numai printre panchişti, ci şi în rîndurile proprii cînd este vorba de luptă spirituală. Bunăstarea şi un mod de viaţă nebiblic au făcut din noi nişte amatori de plăceri în toate domeniile. Ca urmare am devenit cu respiraţie scurtă la rugăciune, nespirituali la studiul biblic şi fără putere în ascultarea credinţei. S-a instituit1213între noi un creştinism care nu mai este nici demn de încredere, nici provocator.Ieşiri la iarbă verde, banchete şi petreceri de onomastică fac ca inimile noastre să bată mai repede, dar nu mai cunoaştem deloc, sau doar din cărţi nopţile de rugăciune şi de luptă pentru cei ce merg la pierzare.Din păcate este realitate faptul că mulţi creştini cunosc mai bine diferitele sorturi de vin sau echipe de fotbal decît promisiunile lui Dumnezeu.Australianul Stan Dale - înainte de a merge ca misionar printre yali în Noua Guinee - făcea parte dintr-un comando de elită alcătuit din paraşutişti, care a luptat împreună cu aliaţii împotriva japonezilor, în timpul unei pauze de luptă, Stan hoinărea prin tabăra unei unităţi de soldaţi americani aflată în apropiere. Pe drum, a trecut pe lîngă o mică baracă de lemn, dinspre care se auzea un zgomot puternic, gîlgîitor, după care urma un oftat îndelung. Stan s-a îndreptat spre un iankeu care trecea şi 1-a întrebat:„Scuză-mă, camarade, ce înseamnă zgomotul acesta ciudat? Aveţi cumva un animal în cuşcă?"„Mister, ăsta-i un closet cu apă!"„Un WC pe frontul de luptă!" a strigat Stan cu o expresie mîhnită, ca şi cum ar fi fost pîngărită faima tuturor albilor care luptau pe vreun oarecare front. Cînd a văzut apoi încă un soldat american care-şi ungea plin de desfătare piftie pe o felie de pîine, s-a întors ca trăsnit în tabăra lui australiană şi a murmurat unui camarad din unitatea lui: „Credeam că avem o şansă împotriva japonezilor, dar acum nu mai sunt sigur".1

Acest episod ilustrează potrivit situaţia noastră în adunări. Duşmanul stă cu puşca la picior, fioros şi hotărît, în timp ce noi ne aranjăm să ne fie cît mai comod şi mai plăcut, pierzîndu-ne toate şansele de victorie, prin faptul că trăim după motto-ul: „Iubeşte-te pe tine însuţi!"Mă gîndesc la ceea ce s-a petrecut atunci cînd Domnul Isus i-a adunat pentru prima oară în jurul Său pe discipoli (ucenici) ca să le împărtăşească faptul că trebuie să sufere şi să moară. Petru, căruia a-ceastă perspectivă i se părea de nesuportat, L-a luat pe Domnul deo-parte şi L-a mustrat cu cuvintele: „Si h Icic.isca Dumnezeu, Doamne!"Ce şoc trebuie să fi fost pentru Petru, cînd învăţătorul lui i-a răspuns:„Pleacă înapoia Mea, Satan! Iu eşti o pricină de poticnire pentru Mine, pentru că nu te gîndeşti la cele ale Iui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!"Şi apoi Domnul nostru a rostit semnificativele cuvinte:„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se tăgăduiască pe sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze" (Mt.l6:21-24).în Ioan 12:25, Domnul spune:„Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; si cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa eternă .Faptul că în vremea noastră - în ciuda acestei afirmaţii clare a Domnului - poate să fie predicată iubirea de sine fără ca să protesteze indignaţi creştinii, arată limpede starea noastră spirituală decăzută. Mai de mult era limpede pentru creştini că „egoismul" - un sinonim pentru „iubirea de sine" - este un nivel de trai neasemănător cu Isus şi nevrednic de un discipol al lui Cristos. între timp nişte consilieri spirituali vor să ne facă cunoscut că-L putem iubi cum se cuvine pe Dumnezeu doar după ce-am învăţat să ne iubim pe noi înşine.

Page 5: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Oare am citit pînă acum greşit în Biblie, s-au schimbat vremurile, — sau ne-am schimbat noi creştinii?

15

4. Scopuri ale vieţiiToţi suntem pe drum în interior şi în exterior, dar întrebarea este, unde vrem să ajungem? Avem oare de fapt scopuri ale vieţii - şi dacă da, care anume? Suntem oare conştienţi de faptul că răspunsul la această întrebare ne va influenţa în mod decisiv stilul de viaţă?Scopuri înalte ale vieţii cer spirit de sacrificiu, disciplină, angajarea forţelor şi perseverenţă.îi admirăm pe atleţii care renunţă la comoditate şi la alimente savuroase pentru a obţine rezultate cît mai bune în sportul de performanţă. Cine se pricepe cît de puţin ştie că reuşirea unei sărituri la trambulină, a unei figuri la patinajul artistic şi a unui record la alergări este precedată de un antrenament dur şi nemilos. De aceea nu s-a prea supărat nimeni cînd doi jucători de la o echipă de fotbal profesionistă din Frankfurt au fost concediaţi pentru că au lipsit intenţionat de la antrenament.La un concert de pian suntem fascinaţi de uşurinţa cu care degetele artistului alunecă peste clape şi de faptul că pianistul stăpîneşte aparent fără efort cele mai dificile pasaje de Bach sau Chopin.Se spune că un cunoscut pianist ar fi răspuns odată zîmbind la întrebarea, dacă e greu cîntatul la pian: „Nu, trebuie doar să atingi clapa potrivită în momentul potrivit şi cu apăsarea potrivită".Realitatea însă arată aşa cum a explicat pianistul Paderewski secretul succesului său: „Oră de oră, zi de zi, am exersat game pînă cînd bietele mele degete s-au jupuit".2

Despre cunoscutul cercetător al naturii John James Audubon (1785-1851), care s-a ocupat printre altele de lumea păsărilor din America, se relatează:„Nişte eforturi mari nu însemnau nimic pentru el, comparativ cu un succes în munca lui. Noapte de noapte se ducea pe la miezul nopţii într-o regiune mlăştinoasă ca să cerceteze acolo comportarea cîtorva şoimi de noapte. Stătea apoi ghemuit şi nemişcat în întunericul acela umed, şi simţea ca o mare răsplată dacă afla după o aşteptare de săptămîni o altă însuşire a unei singure păsări. într-o vară a mers zi de zi în ţinutul mlăştinos de lîngă New Orleans ca să observe o timidăpasăre de baltă. Stătea în apă pînji ;ipioape de gît şi de abia respira, în timp ce nenumăraţi şerpi-moeasin treceau pe lîngă faţa lui, şi aligatori mari ieşeau la suprafaţa apei şi se cufundau în faţa observatorului tăcut. ,Nu era deloc plăcut', zicea Audubon, şi faţa îi strălucea de fericire, ,dar ce importanţă are? Am putut să fotografiez pasărea!' El făcea totul pentru fotografia unei păsări".3

Avem înţelegere pentru cazurile cînd nişte bărbaţi care sunt pregătiţi pentru misiuni deosebite absolvă nişte cursuri de supravieţuire, unde sunt expuşi unor condiţii extrem de dure, aproape inumane, ca să fie pregătiţi pentru situaţii extreme.Cît timp este vorba de succes, onoare şi bani, admirăm orice angajare a forţelor şi apărăm principiul: „Fără osteneală nu se obţine nimic!"Fireşte, cînd este vorba să devenim mai asemănători cu Isus Cris-tos şi să fim mai disponibili pentru slujirea lui Dumnezeu, nu pare să existe prea mare motivaţie ca să ne pregătim prin disciplină, altruism şi spirit de sacrificiu pentru aceste scopuri importante ale lui Dumnezeu în viaţa noastră.Samuel Rutherford, puritanul englez, a descris odată foarte impresionant „calea spre glorie":„Pe Cristos şi pe toţi cei ce-L urmează îi costă furtuni, puternice averse de ploaie şi transpiraţie pînă să poată ajunge pe vîrfui muntelui. Şi totuşi, natura noastră moleşită îşi doreşte mereu ca cerul să vină la noi în somn şi să putem ajunge acolo în haine călduroase. Cu toate acestea, toţi cei care au ajuns acolo aveau picioarele ude; vîntul muşcător îi tăiase la faţă,

Page 6: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

iar pe drum au întîlnit multe înălţimi, prăpăstii şi creste ascuţite".4

Am putea compara tinereţea cu un fel de studii elementare pentru viaţă. Un creştin tînăr ar trebui să înveţe în acest timp cum se poartă cineva cu suferinţele, cu slăbiciunile de caracter precum ambiţie, etc. El ar trebui să-şi antreneze stăpînirea de sine în vorbire, mîncat şi băut pentru a se pregăti sufleteşte prin disciplină la provocările vieţii.Relaţia corectă cu sexualitatea este o altă lecţie decisivă pentru viaţa ulterioară. Din păcate, tocmai aici sunt lăsaţi singuri cei mai mulţi creştini tineri şi primesc prea puţine îndrumări şi ajutor pentru însuşirea acestui „obiect de studiu".

17

5. Sensul si valoarea sexualităţii9 >

De ce a creat Dumnezeu de fapt sexualitatea?înainte de a cerceta ce afirmă Creatorul în Biblie despre sexualitate, aş vrea să arăt pe scurt ce concepţii susţin în general necreştinii cu privire la sexualitate.I. Concepţii ale necreştinilorîn lume, prin sexualitate se înţelege de cele mai multe ori instinctul sexual care îşi cere satisfacerea, potolirea. Sexualitatea este încadrată în aceeaşi categorie ca şi alte necesităţi vitale ale omului, şi se răspîndeşte părerea că atunci cînd acest instinct nu este satisfăcut, iau fiinţă complexele de inferioritate, nevrozele şi agresiunile.Realitatea cotidiană a dovedit deja de multă vreme că aceste teze sunt nişte minciuni cu urmări grave. Numeroasele probleme din căsnicie în domeniul sexualităţii, rata crescută a divorţurilor, numeroasele tulburări psihice, perversiunile sexuale şi sadismele dovedesc că „revoluţia sexuală" nu i-a eliberat pe oameni, ci i-a înşelat şi i-a înrobit.Georg Huntemann descrie în cartea sa: „Aufstand der Scham losen"2 (Revolta neruşinaţilor) o piesă de teatru care a fost jucată pentru prima oară în 1971 în Teatrul popular din Viena sub numele de „Vînătoarea de şobolani". Pe scenă se poate vedea un loc de descărcare a gunoiului cu un automobil ajuns fier vechi în mijloc, a cărui capotă este ridicată. Farurile încă intacte sunt îndreptate spre public. Deodată, se întîlnesc pe scenă un bărbat, a cărui pasiune este „vînătoarea de şobolani", şi o femeie. Deşi nu s-au văzut niciodată pînă acum şi nu ştiu nici măcar cum se numesc, are loc pe rezervorul de benzină un act sexual. în final, apar pe scenă doi bărbaţi cu puşti şi-i împuşcă pe amîndoi. Cei doi „oameni-şobolan" pier pe locul de descărcare a gunoaielor.Această piesă de teatru are un mesaj zguduitor şi arată destul de limpede disperarea şi lipsa de speranţă a omului modern. Lumea se aseamănă cu un loc de descărcare a gunoaielor. După ce a fost încer-cat totul, nu mai rămîn decît cutiile tic conserve goale, dar nici un ţel care să dea împliniri. Numai pofta sexuală este încă prezentă, în care dragostea nu-şi are locul, ci doar satisfacerea instinctuală rece ca ghia-ţa şi egoistă îşi cere dreptul. După o scurtă izbucnire pătimaşă, totul este încă şi mai pustiu şi mai gol ca înainte, şi rămîne doar violenţa şi moartea.Satisfacerea instinctuală, în ciuda tuturor afirmaţiilor contrare, nu aduce nici o împlinire. Ne-am dat de mult timp seama că reclamele cu ţigări ne înşală atunci cînd înfăţişează consumul de nicotină împreună cu virilitatea şi sănătatea debordantă.Din păcate, cei mai mulţi nu-şi dau seama de minciuna pe care ne-o sugerează Hollywood cu libertatea sexuală. Ceea ce ni se evocă în filme, reviste ilustrate şi cărţi ca fiind o fericire demnă de a fi dorită e o minciună şi mai mare, căci dacă ne uităm în culise, vedem clar din aproape fiecare istorie a vieţii acestor actori de film şi de teatru cît de mult îi aduce această

Page 7: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

ideologie pe oameni în mizerie şi robie.2. în creştinătatePrintre creştini se întîlnesc înainte de orice două aprecieri extrem de deosebite ale sexualităţii. Există creştini care sunt convinşi de faptul că relaţia sexuală dintre soţi este exclusiv pentru procreare şi că orice altceva este „voluptate", pe care Dumnezeu o îngăduie doar ca o concesie pentru unii care nu se pot abţine.Această poziţie extremă şi nebiblică este desigur susţinută astăzi numai de către foarte puţini, în timp ce în Evul Mediu şi în primele secole a fost susţinută de mulţi Părinţi renumiţi ai Bisericii.De exemplu, Tertullian a ajuns atît de departe în dispreţul lui faţă de sexualitate, îneît a socotit că şi actul sexual din cadrul căsniciei este necurat, murdar şi frivol.6

Se spune despre Augustin că ar fi explicat că între raportul sexual cu 6 prostituată şi cel dintre soţi n-ar exista nici o deosebire notabilă, pentru că păcatul ar culmina în pofta sexuală.7 Din această atitudine complet nebiblică s-a format apoi concepţia că slujba de preot se poate exercita doar ca celibatar. Ca urmare, în secolul 4 a fost introdus celibatul în creştinătatea din vremea aceea.1819O asemenea atitudine nu poate fi întemeiată pe Biblie, căci apostolul Pavel (Paul) întrebuinţează chiar şi unirea matrimonială ca o imagine pentru relaţia dintre Cristos şi Biserica Sa:„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia lui, şi cei doi vor fi o singură carne. Acest mister este mare, dar eu spun lucrul acesta în legătură cu Cristos şi cu Biserica" (Ef .5:31-32).„Să nu vă lipsiţi unul pe altul, decît doar prin învoială, pentru o vreme, ca să vă dedicaţi rugăciunii, şi apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satan din cauza neînfrînării voastre" (l.Cor.7:5),Sexualitatea e un dar al lui Dumnezeu dat omului, pe care 1-a înzestrat şi cu capacitatea de a avea sentimente şi trăiri profunde şi în domeniul sexualităţii. Mulţi creştini vor trebui să înveţe din nou să preţuiasca şi aceste trăiri şi sentimente şi să fie recunoscători pentru ele.Lui Dumnezeu I-a plăcut să creeze o mulţime de culori, mirosuri şi sunete pentru ca să ne bucure cu această varietate şi să-I fim recunoscători pentru aceasta. Chiar dacă trăim într-o creaţie decăzută, şi păcatul şi-a lăsat şi aici urmele, avem totuşi toate motivele să-I fim din inimă recunoscători şi mulţumitori lui Dumnezeu pentru ceea ce ne dă „din belşug spre desfătare" (l.Tim.6:17) şi să primim totul din mîna Lui.Conform textului din l.Timotei 4:1-5, o caracteristică a învăţăturilor demonice va fi atunci cînd în vremea sfîrşitului vor veni predicatori care vor „interzice căsătoria şi vor porunci reţinerea de la alimente pe care Dumnezeu le-a creat ca să fie primite cu mulţumire".De ce nu a creat Dumnezeu numai un singur soi de fructe sau de legume care să conţină toate vitaminele şi materiile nutritive necesare hranei omului? Atunci, viaţa şi creşterea copiilor ar fi mult mai uşoare şi mai neproblematice, nu-i aşa?Nu, lui Dumnezeu I-a plăcut să ne copleşească cu felurite daruri, şi El ne-a dat şi capacitatea de a le savura şi a ne bucura de ele. Avem toate motivele să privim cu uimire diversitatea şi genialitatea creaţiei lui Dumnezeu şi să-I lăudăm bunătatea. Este o ruşine atunci cînd dis-preţuim prin indiferenţă şi nerecunoştinţa aceste daruri şi prin aceasta pe Creatorul nostru.De ce a legat Dumnezeu la oameni sexualitatea de sentimente dacăar fi avut în vedere numai înmulţire;! neamului omenesc?Cît de nedumeriţi trebuie să fi fosl bărbaţii din secolele trecute, şi unii chiar şi astăzi, cînd îşi alungă sentimentele sexuale printr-un trai ascetic, prin mortificări ale corpului şi chiar prin automutilări, în loc să înveţe să se poarte în mod corect cu acest dar al lui Dumnezeu!Fiecare creştin ar trebui să înveţe să primească recunoscător sexualitatea ca un dar al lui Dumnezeu şi să se deprindă nu să refuleze acest dar, ci să-1 stăpînească şi să-1 ţină sub

Page 8: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

control, pînă ce se poate bucura din plin de el în cadrul dat de Dumnezeu, ca să nu fie un blestem pentru el, ci o binecuvîntare.Aceasta înseamnă că un creştin care ia în serios Biblia ca fiind cu autoritate divină se abţine de la orice activitate sexuală în afara căsătoriei, şi pentru el este ceva de la sine înţeles absoluta fidelitate în interiorul căsniciei.Din păcate însă, este o realitate că în lume, şi parţial şi printre creştini, s-a răspîndit o altă extremă, şi anume sexualitatea ridicată la rangul de idol. Consecinţa tragică pentru creştini este faptul că bărbaţi şi femei devin sclavi ai poftei în loc să-L servească pe Dumnezeu cu bucurie şi recunoştinţă.„Un creştin care reacţionează la o cultură marcată de pofte neruşinate poate să cadă în două erori extreme. Ori să devină el însuşi sclav al acestor pofte, ori să se reţină din teamă de poftă chiar de la acest dar pe care 1-a avut Dumnezeu în vedere pentru el"? (John White).Punctul de vedere opus e astăzi, după părerea mea, mult mai alarmant, pentru că e reprezentat de masa largă de oameni şi e propagat în multe cărţi şi reviste. Aici, satisfacerea sexuală e evaluată într-un asemenea mod, îneît fiecare creştin necăsătorit ar trebui să sufere depresiuni nervoase pentru că aceste experienţe îi rămîn refuzate.Bucurie fără concurenţăExistă o singură bucurie care împlineşte în chip deplin, care te face fericit fără să mai ai vreo dorinţă şi care este absolut fără concurenţă, şi aceasta este bucuria de Domnul şi în Domnul, părtăşia cu Cel care ne cunoaşte toate nevoile şi dorinţele, pentru că El însuşi le-a2021creat, şi care ne iubeşte şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi. Şi această bucurie stă în mod nelimitat la dispoziţia oricui: tînăr şi bătrîn, sărac şi bogat, bolnav şi sănătos, căsătorit sau necăsătorit.Orice creştin care nu cunoaşte această bucurie de Domnul este de plîns, pentru că prin aceasta îi lipseşte măsura-standard pentru bucurie şi fericire. Nu e de mirare cînd cineva se prinde apoi de bucurii pămînteşti de mîna a doua sau a treia, pe care le putem lua şi folosi plini de recunoştinţă din mîna Domnului, dar care, totuşi, nu pot să fie asemănate cu cele propriu-zise, pe care Dumnezeu le-a pregătit fiecăruia dintre copiii Săi.Pavel era nu numai necăsătorit, dar se afla în plus şi în împrejurări extrem de grele, cînd a scris, în închisoarea din Roma - pe atunci nu exista o executare a pedepsei în condiţii umane! - epistola către fili-peni. Şi totuşi, nu există nici o altă epistolă din Noul Testament care să pulseze de atîta bucurie şi să vorbească atît de des despre bucuria în Domnul. Motivul pentru aceasta este că Pavel putea spune: „Pentru mine, viaţa este Cristos" (Fil.l:21).Domnul însuşi era conţinutul şi împlinirea vieţii lui. El putea spune: „Am însă totul din destul, şi am de prisos" (Fil.4:18), pentru că el îl avea pe Cristos, şi de aceea împrejurările exterioare nu erau atît de importante.Dacă nu greşesc, Eva von Thiele-Winkler a scris frumoasele cuvinte: „Bucuria adevărată este independentă de împrejurările exterioare, pentru că îşi are izvorul nesecat în Dumnezeu".John White a formulat în felul acesta un gînd asemănător:„A căuta plăcerea înseamnă a găsi dezamăgirea. A-L căuta pe Dumnezeu înseamnă (printre altele) a găsi bucurie care se revarsă... Dacă vom căuta desfătarea şi plăcerea, găsim la sfîrşit absurditate, dezamăgire şi subjugare. Chiar dacă ar avea cineva dreptate să afirme că este bine să cauţi plăcerea, totuşi căutarea s-ar sfîrşi cu monotonie, deziluzionare, aducere la realitate şi subjugare".9

Sunt deplin convins că deficienţa creştinilor hotărîtoare în toate privinţele constă în aceea că cineva nu ştie din proprie experienţă ce înseamnă iubirea pentru Cristos, şi de aceea se vede şi atît de puţin din bucuria de Domnul şi din dăruirea faţă de Mîntuitorul.în urmă cu cîţiva ani am fost la Bielefcld la nunta unui tînăr prie-

Page 9: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

ten. A fost o serbare foarte marc, dar totuşi simplă şi spirituală cu peste 500 de invitaţi. După cununie, invitaţii au avut după-amiaza o-cazie să alcătuiască programul prin scurte contribuţii, cîntări, poezii, etc. în mijlocul acestei părţi de relaxare a ospăţului de nuntă s-a ridicat deodată în picioare mirele şi ne-a vorbit despre o experienţă care pe mine şi pe toţi cei prezenţi ne-a impresionat profund.El a povestit că, în urmă cu cîteva săptămîni, era pe drumul de întoarcere dintr-o vizită la logodnica lui. Dar gîndurile lui nu fuseseră la aceasta, ci el se minunase şi se bucurase din toată inima de iubirea Domnului lui. Era atît de plin de conştienta că este un copil al lui Dumnezeu, îneît pentru prima oară în viaţă plînsese de bucurie că are un asemenea Mîntuitor. Nici noaptea nu putuse să adoarmă de bucurie că Domnul îi dezvăluise ceva din măreţia şi gloria Lui. Şi apoi, el şi-a sfîrşit mărturia prin cuvintele: „Şi astăzi sunt fericit şi vesel, dar această bucurie nu poate fi asemănată cu bucuria pe care o simt pentru Domnul meu!"Cît de sărăcăcioasă şi de crispată devine calitatea de discipol al lui Isus dacă nu e motivată de această profundă mulţumire şi bucurie!Hudson Taylor era deja de ani de zile misionar în China, cînd a scris unui prieten:„Mi se părea că au răsărit peste mine zorile unei noi zile. Le-am salutat cu tremur, totuşi cu încredere. Pare ca şi cum aş fi ajuns numai la marginea unei mări nesfîrşite, că aş fi gustat un pic din ceea ce mă satisfăcea totuşi deplin. Cristos îmi este acum literal totul, puterea, singura putere pentru slujire, singurul temei pentru o bucurie neclintită... Nu o năzuinţă spre credinţă... ci o privire la Cel fidel, care pare să fie tot ceea ce avem noi nevoie, o odihnă deplină în Cel iubit pentru acum şi eternitate".™Din ziua aceea, Taylor a fost un creştin fericit şi vesel. Grijile şi îngrijorările nu-1 mai apăsau ca înainte. El a aruncat totul în mod conştient asupra lui Dumnezeu şi şi-a făcut mai mult timp ca să se roage, în loc să mai lucreze pînă tîrziu noaptea, a început să se ducă la culcare mai repede, dar să se scoale la ora 5, ca să aibă mai mult timp pentru studiu biblic şi rugăciune, înainte de a începe munca zilei.Numai atunci cînd părtăşia noastră cu Dumnezeu este netulburată, şi El însuşi ne umple inima, vom putea da sexualităţii aprecierea bi-22blică - nici n-o vom desconsidera, nici n-o vom supraaprecia.„Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îti va da tot ce-ti doreşte inima"(Ps.37:4).în rezumat, se pot spune următoarele:1. Biblia ne arată că sexualitatea este o parte a creaţiei „foarte bună", şi este un dar al lui Dumnezeu dat omului.2. Cadrul ocrotitor desemnat de Dumnezeu pentru punerea în funcţie a sexualităţii este în mod exclusiv căsătoria.3. Acest dar al lui Dumnezeu, dat pentru bucuria şi pentru procrearea copiilor, n-ar trebui niciodată să fie făcut conţinut sau scop al vieţii noastre de creştini, pentru că atunci el devine un idol, şi în loc de binecuvîntare poate să ne aducă blestem.„Relaţiile intime nu au ca scop numai procrearea urmaşilor, ci sunt în mod normal urmarea unei părtaşii fericite a spiritului şi a inimii, expresia unei unităţi armonioase ca spirit, suflet şi corp, într-un respect reciproc.De aceea nu avea voie un israelit proaspăt căsătorit să meargă la război. El trebuia să-şi bucure soţia (Deut.24:5), şi putea să se bucure de ea (Prov.5:18-19)".u

6. Lupta pentru puritate„Puritate înseamnă să fii liber de impuritate, de murdărire, de profanare, de tot ceea ce poate perverti gustul sau bucuria, să reducă puterea sau să falsifice în vreun fel obiectivul iniţial al unei chestiuni. Puritatea înseamnă curăţenie, limpezime fără adaosuri, nimic artificial - cu alte cuvinte: tot

Page 10: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

ce este natural, în sensul pe care 1-a dorit la origine Creatorul".12 (E. Elliot)Am stabilit că Dumnezeu a destinat numai căsătoria drept cadru în care să se poată exprima sexualitatea. Biblia numeşte orice folosire a sexualităţii în afara căsătoriei adulter (preacurvie), imoralitate sexuală (prostituţie, curvie, fornicaţie), desfrînare sau necurăţenie.Dacă pornim de la faptul că în general un bărbat tînăr de abia la vîrsta de 19 pînă la 25 de ani poate să-şi ia responsabilitatea întreţinerii unei familii, atunci această constatare înseamnă că un tînăr creştin, care ia în serios calitatea de discipol în şcoala lui Isus, trebuie să trăiască abstinent sexual cam 6-12 ani înainte de căsătorie.Aceşti ani decisivi pentru fiecare creştin sunt o vreme de ispitire şi de punere la încercare - o vreme în care se pun bazele pentru viaţa ulterioară. în aceşti ani „furtunoşi", el se maturizează fie spre o per-sonalitate care a învăţat cu ajutorul lui Dumnezeu să fie un învingător, fie spre un învins de poftă şi păcat, căruia îi lipsesc premize importante pentru a fi folositor pentru Dumnezeu şi oameni în viaţa care îi stă înainte. Valurile ispitelor şi pasiunilor lucrează ca el fie să se prindă tare de Dumnezeul lui, ca să poată învinge, fie să renunţe şi să ajungă în cele din urmă o jucărie a capriciilor şi a poftelor.Nu este de mirare că diavolul oferă totul ca să ademenească şi să înşele pe tinerii creştini în această perioadă, ca ei să devină apoi, ca discipoli ai lui Isus, incapabili de luptă.înainte de a-şi începe David lupta cu Goliat, el a putut să aducă mărturie descurajatului Saul că el, în ascunzişul deşertului, dăduse deja cu totul altfel de lupte:„Slujitorul tău a doborît atît leul cit şi ursul; şi cu acest filistean, cu acest necircumcis, va fi ca şi cu unul din ei" (l.Sam.l7:36).Acolo în tăcere, nevăzut de nimeni, îşi făcuse David experienţele cu leii şi urşii, dar şi cu Dumnezeul său. Această dură, dar binecuvîn-2425tată şcoală a lui Dumnezeu 1-a făcut capabil să iasă calm şi fără teamă în întîmpinarea uriaşului Goliat, în faţa căruia tremura toată armata israelită.Aceste lupte ascunse cu lei şi cu urşi se aseamănă cu luptele multor creştini tineri. Adesea părinţii şi fraţii nici nu bănuiesc cîte ispite şi încercări se năpustesc asupra unui tînăr, care uneori, în nevoia lui, poate striga după ajutor doar la Domnul. Dar tocmai în aceste furtuni este clădit un caracter care mai tîrziu poate să opună rezistenţă unor cu totul altfel de puteri.Lupta pentru puritate din vremea tinereţii este împletită cu un mare pericol, dar şi cu o mare binecuvîntare. Cine a învăţat în acest timp să nu-şi refuleze sexualitatea, ci s-o stăpînească, îşi creează în felul acesta o importantă premiză pentru a fi mai tîrziu un partener bun în căsnicie.John White foloseşte o ilustraţie potrivită ca să explice această lecţie importantă:„Simţtea dorinţei sexuale este o capacitate dată de Dumnezeu. De aceea, nu am de ce să mă ruşinez de lucrul acesta, sau să am sentimente de vină, ori de teamă. Există însă perioade în care trebuie să spun acestei dorinţe ceea ce-i spun şi cîinelui meu: ,Culcat! Altădată, dar acum nu!' Ca şi cîinele meu, s-ar putea să nu asculte. Cu toate acestea, trebuie să fie educată, şi eu trebuie s-o domin. în felul acesta nu-1 alung pe cîinele meu, ci-1 trimit la locul lui atunci cînd îi spun: ,Culcat!', şi nu e nevoie să-mi fie ruşine de el atunci cînd sunt vizitat. Dacă mi-ar fi ruşine de el l-aş închide în pivniţă, şi chelălăitul lui mi-ar da multă bătaie de cap. Dar nici vorbă de aşa ceva. Sunt mîndru de el. Cu toate acestea, trebuie să-i explic unde-i este locul. Dacă nu fac lucrul acesta, va produce neplăceri oaspeţilor mei şi mie. Mi-aş pierde curînd prietenii, căci ar lua-o în nume de rău dacă el va sări la ei, dacă îi va zgîrîia şi îi va linge. Pe Ungă aceasta, prin respingerea experimentată, pe care n-ar putea-o înţelege, cîinele meu ar fi adine rănit şi nedumerit.Dorinţa sexuală trebuie (ca un bun cîine poliţist), să fie ţinută în frîu şi dominată şi să i se destineze locul cuvenit dacă vrem să fim nişte oameni sănătoşi şi să nu ajungem nişte sălbatici sexuali".13

Poporului Israel i se poruncise să pună la dispoziţia lui Dumnezeu primele roade din recoltă şi pe toţi întîii născuţi. Tot aşa, fiecare tînărcreştin stă în faţa alegerii de a-şi consacra cele mai bune puteri ale spiritului, sufletului şi corpului său Creatorului şi Salvatorului lui şi de a se pune în slujba Lui, sau de a le irosi în mod egoist.„Onorează-L pe Domnul cu averea ta şi cu cele dinţii roade din tot venitul tău, şi atunci hambarele talc vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor deborda de must" (Prov.3:9-10).Oare aceasta este cauza pentru care viaţa atîtor creştini este atît de sărăcăcioasă, de neroditoare şi de lipsită de bucurie?

Page 11: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Nu merită Domnul nostru, care a devenit sărac ca să ne îmbogăţească pe noi, să-I oferim mai mult decît ceea ce rămîne după anii iubirii de sine?Una din cele mai cunoscute cîntăreţe pop din anii 70, Janis Joplin, numea viaţa un „dans în jurul porcului de aur" şi mărturisea:„Mai bine să trăieşti zece ani de viaţă în chefuri şi petreceri, decît să ajungi la 70 de ani .încă nu împlinise 30 de ani cînd a murit de o supradoză de heroină. A lăsat în urmă nişte bani peşin care, conform testamentului ei, au fost băuţi de prietenii ei la o petrecere din San Anselmo.Jim Elliot avea 21 de ani cînd s-a rugat:„Doamne, aprinde grămada de vreascuri moarte a vieţii mele, fă ca să mă aprind şi să ard pentru Tine. Mistuie-mi viaţa, Doamne, căci este a Ta. Nu tind spre o viaţă lungă, ci spre una împlinită, ase-menea Ţie, Doamne Isuse".14

Nici el nu împlinise 30 de ani cînd a fost străpuns de săgeţile indienilor Auca din Ecuador. în urma lui i-a rămas jurnalul („La umbra Celui Atotputernic"), care a motivat sute de tineri să-şi pună viaţa în slujba lui Isus.Ce-am putea aduce noi lui Dumnezeu, dacă ne-ar chema astăzi în eternitate, şi ce am lăsa în urmă oamenilor?

27

7. „Prietenie" cu celălalt sex - o cale greşită!Din păcate este un fapt cunoscut că mulţi tineri creştini se feresc de lupta pentru puritate şi abstinenţă prin aceea că-şi caută un prieten sau o prietenă.Biblia vorbeşte clar despre căsătorie, de asemenea despre timpul de logodnă, dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu cunoaşte ceea ce înţelegem noi prin „prietenia" sau „relaţia" între băieţi şi fete, în vremurile biblice, poate că aceasta nu era o problemă prea mare, căci cele două sexe creşteau în general sever despărţite unul de altul.Astăzi împrejurările s-au schimbat, dar tocmai de aceea aş vrea să avertizez stăruitor asupra unor asemenea „prietenii". Desigur că este de înţeles ca un tînăr să se îndrăgostească şi să se simtă atras de o fată, şi invers tot aşa. Nu atribui pe nedrept din capul locului nici un motiv necurat faptului că un tînăr creştin caută o asemenea prietenie. La mulţi dintre ei, aceasta se împleteşte şi cu un dor după ocrotire, siguranţă şi recunoaştere, care lipsesc deseori în casa părintească. Din nefericire, tinerii creştini sunt deseori atraşi spre o asemenea legătură din cauza atmosferei din casa părintească, dar aceasta este legată a-proape fără excepţie de urmări negative.Poate că nu va exista vreodată o prietenie între băieţi şi fete în care cei doi doar să joace şah, să discute şi să mănînce împreună îngheţată. Cîndva, se ajunge la prima atingere fizică, la primul sărut, şi, foarte probabil, nu se va rămîne aici, dacă amîndoi sunt sănătoşi şi normal dezvoltaţi. Cineva se înşală pe sine însuşi dacă crede că poate elimina sexualitatea dintr-o asemenea relaţie.De cîte ori n-au venit la mine tinere perechi de îndrăgostiţi în vîrstă de 15 pînă la 18 ani cu cuvintele: „Dumnezeu a făcut să ne întîl-nim!" Rar a început o prietenie între tineri creştini fără aceste auspicii pioase. Nu neg că aceste cuvinte sunt rostite sincer, dar dacă există vreo perioadă de timp cînd este aproape imposibil să se poată face deosebire între voia lui Dumnezeu şi propriile dorinţe, atunci este în perioada aceasta.Am răspuns atunci de cele mai multe ori: „Vă înşelaţi, nu Dumne-zeu, ci sentimentele voastre v-au adus unul lîngă altul". Sau: „Dacă Dumnezeu v-a destinat într-adevăr unul pentru altul, atunci aştepta-ţi-vă unul pe altul şi rugaţi-vă unul pentru altul pînă ce aţi ajuns la vîrsta la care puteţi să vă logodiţi oficial".Fireşte că sunt foarte sigur că aceste sfaturi sunt vorbe în vînt. Tinerii vor sublinia ce părtăşie minunată au în rugăciune, cum ar vrea să slujească împreună Domnului, etc. Mie nu-mi mai rămîne altceva decît să spun: „O să mai vorbim peste doi ani!"

Page 12: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

în cele mai multe cazuri rămîne apoi abandonată o fată profund dezamăgită şi rănită, sau se ajunge după cîţiva ani la o sărbătorire a nunţii de care amîndoi nu se pot bucura în chip deosebit, pentru că şi-au pierdut de mult respectul unul faţă de altul.Dacă un tînăr de 16 sau 17 ani este într-adevăr convins că Dumnezeu i-a arătat în mod limpede pe viitoarea lui tovarăşă de viaţă, atunci ar trebui să se roage pentru ea, şi în rest să o aştepte liniştit şi cu încredere.Şi aş vrea să spun oricărei fete tinere: „Dacă un tînăr îţi adresează cuvintele: ,Te iubesc', atunci trebuie să înţelegi prin asta că, posibil, el vrea să spună de fapt: ,Eu mă iubesc pe mine - şi pentru aceasta am nevoie de tine!' în cel mai bun caz el îţi va iubi corpul, căci un tînăr, oricît de pios ar vorbi, va confunda la început dragostea cu sexualitatea".în timp ce unei fete, la auzul cuvîntului „dragoste", îi vin în minte gînduri romantice, visează la o plimbare în doi cu barca pe lac la lumina lunii şi tînjeşte după apreciere, ocrotire şi căldură, e foarte probabil ca un tînăr să facă în final asocierea cu un pat atunci cînd vorbeşte despre dragoste sau se gîndeşte la dragoste. Amîndoi vor trebui să înveţe de abia în cursul anilor ce înseamnă şi conţine dragostea.Asemenea prietenii, care se desfac adesea după cîteva luni, lasă în urmă de cele mai multe ori - mai ales la fete - cicatrici pentru toată viaţa. în acelaşi timp sunt înlăturate reţinerile naturale şi normele etice pe care ni le-a dat Dumnezeu ca ocrotire şi avertizare, ca să ne a-vertizeze - precum un semafor - ca să nu traversăm intersecţia pe „roşu".Nici un creştin serios nu-şi va dori o soţie care să fi trecut deja mai înainte prin mîinile mai multor bărbaţi. Oare femeia nu are dreptul28să pretindă acelaşi lucru de la viitorul ei soţ?Dar nu rămîn numai cicatrici şi ziduri de apărare dărîmate, ci în multe cazuri un discipol al lui Isus căruia i s-a frînt coloana vertebrală spirituală, care şi-a părăsit „dragostea dintîi" şi care oferă duşmanului un front larg de atac. Numai o pocăinţă adîncă şi temeinică dăruită de Dumnezeu va face ca mai tîrziu el să poată fi folosit deplin ca un colaborator în Regatul (împărăţia) lui Dumnezeu.

8. Autosatisfacerea - o fundăturăFaptul că problema autosatisfacerii instinctului sexual este refulată şi reluată doar ocazional îşi are motivele bine determinate. Cine îndrăzneşte astăzi să numească autosatisfacerea fără menajamente „păcat" va declanşa o furtună de indignare sau se va face pe sine ridicol.Din păcate se înmulţesc chiar şi în cercurile evanghelice vocile care afirmă că autosatisfacerea este ceva normal şi că este vorba de o „treaptă de trecere copilărească a tineretului pubertar".Aşa a caracterizat psihoterapeutul şi omul de ştiinţă în sfera educaţiei prof. Michael Dietrich în revista „idea" autosatisfacerea ca „cel mai important fleac din lume"15, iar multcititul autor James Dobson merge pînă la a spune:„După părerea mea, autosatisfacerea nu este o temă importantă pentru Dumnezeu. Ea ţine de dezvoltarea unui tînăr, şi nimeni în afară de el însuşi nu este atins de asta... Dacă o faci, atunci cred că n-ar trebui să-ţi îngreuezi viaţa cu sentimente de vinovăţie".16

Un alt motiv pentru ciudata tăcere se află desigur şi într-o anumită neajutorare în rezolvarea acestei probleme (se susţine că vreo 90% dintre tineri suferă de această autosatisfacere).Se numeşte autosatisfacere plăcerea sexuală provocată prin excitarea intenţionată a propriilor organe sexuale. In limbajul de specialitate se vorbeşte cel mai adesea despre „masturbaţie", iar în rest se întrebuinţează şi termenul de „onanie", care este derivat în mod greşit de la Onan (Gen.38:8-10); totuşi, păcatul lui Onan nu avea nimic de a face cu autosatisfacerea, ci cu refuzul de a concepe urmaşi fratelui său mort.Cei mai mulţi tineri ajung la autosatisfacere odată cu deşteptarea sexuală, ademeniţi adesea de

Page 13: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

camarazi mai în vîrstă. Aici explicaţiile deficiente ale părinţilor, sau lipsa lor totală, chiar şi în zilele de astăzi, au din păcate efecte deosebit de tragice. Aproape toţi tinerii care au vorbit cu mine despre această problemă nu aveau educaţie sexuală în clipa tentaţiei. Cei mai mulţi credeau că autosatisfacerea este necesară pur şi simplu ca un „ventil" fizic şi nu cunoşteau nimic despre relaxarea involuntară, de cele mai multe ori noaptea, a „poluţiei".Alţii nu au fost îndrumaţi să ia seama la igienă şi, prin inflamaţii

3031cu mîncărime chinuitoare a organelor sexuale, au ajuns la autosatisfacere.Dar mă gîndesc şi la un tînăr care ani de zile a suferit grele remuş-cări de conştiinţă, pentru că îşi socotea „poluţia" drept autosatisfacere. Ce uşurat a răsuflat el cînd i-am explicat că presupusul lui păcat era în realitate dovada unui corp sănătos, care reacţiona normal!Au existat de fapt vremuri în Evul Mediu în care poluţia nocturnă involuntară era socotită ca fiind păcătoasă. Cărţile care cuprindeau ritualul pocăinţei indicau în acest caz păcătosului „să se scoale ime-diat, să se roage şapte psalmi de pocăinţă şi alţi treizeci dimineaţă".17

Aceste exemple arată că în multe cazuri o explicaţie potrivit vîrstei şi obiectivă a părinţilor ar putea să împiedice multe probleme şi conflicte.în Biblie nu găsim nici o afirmaţie directă la problema autosatis-facerii, acest păcat ar putea fi încadrat la „necurăţenie" (Col.3:5).La autosatisfacere este vorba de abuzul sexualităţii pentru satisfacerea proprie. De aceea, după autosatisfacere nu rămîne nici o mulţumire, ci numai o profundă deprimare şi o stare de gol, şi în multe cazuri o conştiinţă pătată.„Autosatisfacerea este un viciu, pentru că este împotriva legii coordonării reciproce în viaţa sexuală. Este şi un păcat împotriva comunităţii. Autosatisfacerea este activitatea sexuală fără posibilitatea dragostei. Ea întăreşte de aceea într-un om înclinaţia de a-şi trăi viaţa pentru sine însuşi, în loc s-o vadă ca un dar care să fie folosit pentru alţi oameni".n (O. Piper)Un alt autor scrie:„Autosatisfacerea este autoexcitaţie; ea este îndreptată asupra propriei persoane şi nu produce nici o legătură între doi oameni. Tocmai în aceasta constă nereuşita ei. Puternicul impuls sexual care conduce la autosatisfacere este desemnat să promoveze o legătură personală între doi oameni. Prin autosatisfacere se ratează complet scopul şi ţelul dorinţei sexuale. Ceea ce era desemnat să fie împărtăşit unul cu altul şi dat mai departe este irosit în singurătate"."Foarte concludent îmi pare faptul că şi nişte tineri care n-au fost crescuţi după norme creştine au sentimente de vinovăţie după autosatisfacere.îmi amintesc de un tînăr care a crescut într-un mediu complet ateist şi a venit la credinţă pe la 19 ani. După o oră de evanghelizare a cerut o convorbire particulară, în care s-a plîns de viaţa lui de credinţă instabilă. Cînd i-am cerut să caute cauzele pentru autosatisfacere, el s-a speriat şi a zis: „E păcat?"După ce am confirmat, el a zis gînditor: „Ciudat, toţi oamenii -chiar şi preotul şi conducătorul de tineret - mi-au spus totdeauna că nu este păcat, şi totuşi eu l-am simţit mereu că este aşa".33

9. UrmărileDacă este să-i credem pe specialişti, urmările dăunătoare se constată nu atît în domeniul fizic, cît în cel sufletesc.Georg Huntemann este de părere că „tînărul ajunge prin auto-satisfacere într-o alternanţă de depresiuni psihice şi dorinţe sexuale, care îi împovărează simţitor structura personalităţii".20

Impresia mea este că autosatisfacerea poate să acţioneze ca o vrajă mai ales la persoane sensibile. Ele tînjesc să scape de ea, dar cu cît se luptă mai mult contra impulsului sexual, cu atît mai puternică devine constrîngerea. înfrîngerile curente, descurajarea, izolarea şi disperarea pregătesc totuşi următoarea satisfacere, astfel că respectivul se află într-un cerc vicios groaznic, din care nu pare să existe nici o cale de ieşire.Ocuparea permanentă cu sine însuşi face inevitabil ca un om să nu mai fie liber pentru nevoile şi sarcinile din jurul lui.Mulţi pierd toată puterea de a-şi angaja în vreun fel forţele în slujba Domnului, iar unii renunţă să-L

Page 14: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

urmeze pe Isus, pentru că prin numeroasele înfrîngeri şi autoînvinuiri au devenit incapabili să fie ■ disponibili pentru Dumnezeu şi pentru aproapele.Nu voi uita cum am primit cu cîţiva ani în urmă o scrisoare de la un colaborator, care avea ca titlu cunoscuta teoremă: „Fii în întregime al Lui - sau renunţă în întregime!" Şi apoi urma propoziţia zguduitoare: „M-am hotărît să renunţ în întregime, pentru că am ajuns prin multe înfrîngeri la concluzia că a fi discipol al lui Isus este posibil numai pentru nişte personalităţi deosebit de tari de caracter".Adesea nişte tineri creştini, care au crescut într-o casă părintească creştină şi ocrotită, şi de aceea au rămas feriţi de unele păcate „grosolane", au ajuns prin constrîngerea la autosatisfacere să-şi cunoască deplina stricăciune şi au strigat cu Romani 7:15,24 după eliberare: „... Căci nu ceea ce vreau înfăptuiesc, ci ceea ce urăsc, aceea practic". „O, om nenorocit ce sunt! Cine mă va scăpa de acest corp de moarte?"Cu permisiunea autorului, aş vrea să redau aici un fragment de scrisoare care arată într-un chip foarte impresionant greutăţile şi conflictele unui tînăr creştin:„Aş dori mai întîi să mă prezint pe scurt: Sunt student şi provin dintr-o familie cu părinţi credincioşi. Pinu acum n-am avut nici o prietenă, de teamă ca să nu ajung cu ea la un contact mai strîns, adică să umblu după satisfacerea dorinţelor fizice. Dar pentru că nu reuşesc din păcate să-mi combat instinctul sexual, am ales răul mai mic, autosatisfacerea. Uneori reuşesc să mă înfrînez două, trei săptămîni. Totuşi, apoi sunt copleşit şi mă simt mizerabil. Uneori nu reuşesc nici măcar pentru o săptămînă. Dar în ciuda tuturor acestora, încerc iar şi iar cu Domnul. Cer iertare pentru vina mea şi fac un nou început. Aşa merge deja de cîţiva ani. Nimeni de acasă nu ştie acest lucru, nici părinţilor n-am îndrăznit să le-o spun. Cu alte persoane pe care le cunosc nu vorbesc, întrucît tot nu mi-ar înţelege situaţia.Iertaţi-mă dacă vă scriu aşa de necugetat. Dar acum m-am săturat şi aş vrea să scap de problemă. în timpul studiului meu am căpătat de la Dumnezeu de atîtea ori ajutor şi mîngîiere prin Cuvîntul Său, îneît nu mă mai pot aştepta să Se poarte mereu aşa cu ,unul ca mine'.Simt că toată fapta aceasta este într-un fel ca o barieră care stă neîncetat între Dumnezeu şi mine. Starea aceasta duce parţial la faze de adîncă depresiune sau la complexe de inferioritate. Astfel că, desigur, nu mai pot vorbi despre Dumnezeu aşa cum mi-ar place atît de mult s-o fac.Ce pot să fac, ca să nu mi se mai pară că sunt un gunoi?V-aş fi foarte îndatorat pentru sfatul şi îmbărbătarea dvs".Cu totul altfel decît acest creştin sincer care lupta cu disperare, firile mai superficiale termină rapid cu problema. Ei cred că autosatisfacerea se va rezolva de la sine odată cu căsătoria. Totuşi ei se înşală -un obicei prost practicat mai mult timp nu dispare de azi pe mîine -şi nici printr-o nuntă. în plus, este o realitate tristă faptul că unii soţi sunt legaţi ca şi înainte de acest păcat şi au greutăţi încă şi mai mari.La aceasta se adaugă faptul că fiecare om căsătorit poartă responsabilitate şi pentru partener, şi astfel că nu este vinovat numai personal şi înaintea lui Dumnezeu, ci şi faţă de partener. Autosatisfacerea în cadrul căsătoriei este o inversare, o răsturnare a rostului pentru care a creat Dumnezeu sexualitatea.Cine nu învaţă în tinereţe să trăiască înfrînat şi să devină, cu ajutorul lui Dumnezeu, stăpîn peste pornirile lui, aceluia îi lipseşte o premiză importantă pentru a se purta în căsnicie faţă de sexualitate cu conştienta responsabilităţii. Şi în căsnicie există vremuri cînd se34

cere înfrînare. Dacă bărbatul nu a învăţat aceasta în anii tineri, pericolul este foarte mare ca în asemenea situaţii să cadă în imoralitate sexuală sau adulter.Nimic nu aduce atîta binecuvîntare în viaţa de mai tîrziu ca o tinereţe curată şi în domeniul sexual.Pentru părinţi şi consilieri spirituali va fi important să fie conştienţi ce greu este pentru un tînăr să ducă o viaţă pură din punct de vedere sexual într-o epocă de revărsare de stimuli şi atracţii şi de lipsă de ruşine.Următoarele cuvinte scrise de Georg Huntemann ar trebui să-i pună pe gînduri pe toţi cei ce se ocupă cu tinerii:„Epocii de consum cu foamea după fericire cu orice preţ, care nu dă nici o importanţă renunţării, îi va veni greu să combată autosatisfa-cerea.Renunţarea la activitatea sexuală presupune un climat religios, în care domină o altă

Page 15: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

înţelegere a fericirii ca în lumea noastră de consum. Autodepăşirea, modelele spirituale, care influenţează viaţa sufletească a tinerilor, sunt indispensabile atunci cînd acceptarea abstinenţei nu este numai cerută, ci şi impusă. Cine are curajul să vorbească cu copiii lui despre lucrul acesta, cine dă exemplul de a chema la abstinenţă?... Greu va scăpa un tînăr de onanie numai prin sine însuşi... Revărsarea de atracţii ale ,revoluţiei sexuale' pe care o trăim în fiecare zi (copiii sunt de cele mai multe ori fără apărare) face ca autosa-tisfacerea să devină într-un fel o necesitate în faţa tensiunilor sexuale insuportabile. Dar nici necesităţile nu anulează păcătoşenia ca atare!"21

u

10. Un „prim ajutorDragă... !îţi mulţumesc mult pentru scrisoarea ta, care m-a mişcat mult. îţi mulţumesc şi pentru sinceritatea cu care ţi-ai zugrăvit greutăţile şi problemele.Aş vrea să încerc să-ţi dau cîteva ajutoare, chiar dacă sunt conştient că problema autosatisf acerii nu poate fi rezolvată pe cîteva foi de hîrtie. Cel mai bine ar fi dacă ai putea avea o discuţie personală cu un frate spiritual şi experimentat care să fie în stare să te ajute.Dar şi faptul că mi-ai încredinţat problema ta este deja o parte din eliberare. Diavolul ar avea mare satisfacţie dacă numai tu şi cu el aţi şti în continuare secretul acesta întunecat, şi cu siguranţă că nu vede bine că prin „mărturisirea" ta se face lumină în această chestiune. Iată acum cîteva sfaturi pentru situaţia ta care, desigur, nu sunt un „leac universal", dar să sperăm că vor putea fi un mic „prim ajutor".Sexualitatea este un dar al lui DumnezeuMă îngrijorează oarecum faptul că tu te uiţi la instinctul tău sexual ca la un duşman cu care trebuie să te lupţi, şi mă tem că aici este o dificultate cu care mulţi tineri proveniţi din cămine creştine au greutăţi. Sexualitatea nu este un rău cam îndoielnic, eventual un rău necesar, ci un dar, pe care Creatorul 1-a aşezat în corpul tău. Prin aceasta, Dumnezeu ţi-a încredinţat ceva cu care trebuie să te porţi cu simţ de răspundere.„Dumnezeu a creat instinctul sexual pentru bucuria noastră, şi ca să lege pe-o viaţă pe bărbat şi femeie în dragoste şi fidelitate reciprocă. El a fost creat ca să ia fiinţă familii fericite şi să fie concepuţi copii iubiţi".22 (John R. Rice)Numai atunci cînd abuzăm de sexualitatea noastră, instinctul nostru sexual ne va duce în păcat şi în mare pericol.u,37

Nu trebuie să fii un sclav al poftei!Dumnezeu, care ţi-a dat instinctul sexual, nu cere ceva imposibil de la tine cînd aşteaptă înf rînare înainte de căsătorie. El ţi-a dat şi capacitatea să-ţi stăpîneşti sexualitatea, chiar dacă nu este simplu cu toată revărsarea de excitante din vremea de azi.De aceea, nu este vorba să lupţi împotriva instinctului sexual, ci să înveţi să-1 stăpîneşti cu ajutorul lui Dumnezeu.Luptele tale nu sunt neobişnuiteOrice tînăr normal şi sănătos are probleme cu sexualitatea lui. Nu te gîndi că eşti bolnav, anormal sau altcumva, numai fiindcă instinctul tău sexual s-a făcut puternic remarcat.Autosatisfacerea este păcat!Instinctul sexual puternic nu-ţi dă totuşi dreptul să faci abuz de sexualitate pentru propria ta satisfacere. Tu însuţi ai recunoscut că ea nu este însoţită de nici o mulţumire, ci statorniceşte o barieră în legătura ta cu Dumnezeu.Dar autosatisfacerea nu-ţi împovărează numai legătura cu Dumnezeu, ci se răsf rînge în mod negativ şi în viaţa practică, consolidînd temelia unui mod de viaţă egoist.

Page 16: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Psihologii mint cînd învaţă că onania este „ocupaţie plăcută şi captivantă din timpul liber", şi că „tinerii, care încep devreme cu onania, îşi păstrează potenţa o vreme mai îndelungată decît cei ce încep mai tîrziu cu ea".23

O castitate corect motivată nu a dăunat vreodată nici corpului, nici sufletului - ba chiar dimpotrivă! Performanţele obţinute în sport, în artă, în domeniul gîndirii şi îndeosebi în şcoala lui Isus nu sunt posibile fără înfrînare.„Dar orice luptător se înfrînează în toate. Aceia, într-adevăr, ca să primească o cunună pieritoare; noi însă una nepieritoare" (l.Cor.9:25).Cunoscutul savant A.E. Wilder Smith scrie cu privire la aceasta:„Orice popor, care pur şi simplu nu cunoaşte înfrînare, şi care trebuie numaidecît să se satisfacă în toate, chiar şi în sex, se distruge rapid. Un popor care pur şi simplu nu poate renunţa la gustarea plăcerilor vieţii (deci nu numai a sexului), nu va avea rezerve de energie înmagazinată, rezervată pentru performanţe"?"Nu te concentra asupra luptei împotriva autosatisfacerii!Pericolul şi lupta cu autosatisfacerea te poate face ca să fii ocupat numai cu tine însuţi şi cu problemele tale. Concentrarea asupra problemei nu face decît ca ea să fie şi mai mare. Diavolul încearcă mai întîi să bagatelizeze păcatul, să-1 facă mai nepericulos decît este în realitate, dar după ce el s-a întîmplat, face ca vina să ia proporţii atît de exagerate, îneît noi putem deznădăjdui.Priveşte la Isus!Cel mai bun remediu pentru toate „bolile" vieţii noastre de credinţă e îndreptarea privirilor spre Isus Cristos. Cînd El a devenit punctul central al vieţii noastre, problemele nu ni se mai par atît de importante, şi în timp ce ne uităm la gloria Lui, primim putere spre victorie.„De aceea şi noi, lepădînd orice povară şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor, să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, uitîndu-ne ţintă la Isus, Iniţiatorul şi Desăvîrşitorul credinţei" (Evr. 12:1-2).„Noi toţi însă, privind cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, gloria Domnului, suntem transformaţi după aceeaşi imagine, din glorie spre glorie, ca prin Domnul Spirit" (2.Cor.3:18).Cine este concentrat asupra lui însuşi devine fie mîndru, fie depresiv. Dumnezeu să ne ferească de amîndouă! De aceea roagă-te cu seriozitate ca Dumnezeu să-ţi descopere ceva din gloria Domnului Isus.Să-ţi mărturiseşti păcateleNu te ruşina să vii tot mereu cu vina ta la Domnul. Ştiu că uneori crezi că-L vei supăra pe Dumnezeu dacă vii mereu la El cu acelaşi pă-

i39cat. Dumnezeu, care ne porunceşte să iertăm pe fratele nostru de şaptezeci de ori cîte şapte, nu ne va refuza iertarea, chiar dacă venim la El a suta oară în mod sincer cu mărturisirea păcatului nostru.„Dacă ne mărturisim păcatele, El este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate" (l.Io.l:9).Dacă ne îndoim de iertare, atunci îl insultăm pe Domnul!Paşi miciNu fă promisiuni mari! Nu spune: „Doamne, de azi nu voi mai face niciodată acest păcat!", ci încearcă cu ajutorul Domnului să fii mereu numai o zi fidel promisiunii. Noi suntem total

Page 17: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

dependenţi de El şi numai în această dependenţă vom putea învinge.Evită orice murdărieIov făcuse un legămînt cu ochii lui (Iov 31:1). Dacă crezi că poţi să răsfoieşti fără daune anumite reviste ilustrate sau să citeşti o literatură pornografică, atunci următoarea ta recidivă este deja sigură. Aceste imagini se absorb în memoria ta şi se întipăresc în subconştientul tău. Diavolul se pricepe ca, la vremea lui, să scoată din amintire respectivele imagini şi să-ţi ocupe astfel fantezia.Evită de aceea în mod consecvent toate locurile şi situaţiile unde te-ai putea aştepta la o ispitire masivă.Răscumpără vremeaNu-ţi îngădui plictiseală şi nu-ţi da ocazii să te ocupi cu imaginaţii. Scoală-te devreme şi hrăneşte-ţi spiritul din Cuvîntul hii Dumnezeu. El te va curaţi şi te va păzi de murdărie.„Cum va umbla un tînăr în curăţie pe cărarea lui? Prin faptul că se fereşte conform Cuvîntului Tău" (Ps.ll9:9).Foloseşte-ţi timpul liber ca, pe lîngă studiul biblic, să citeşti biografii bune şi alte cărţi valoroase. Literatura bună îţi va influenţa pozitiv viaţa şi va lăsa urme bune.'încearcă şi să lucrezi pentru Domnul. Kougă-te ţintit pentru oamenii din anturajul tău, ca să-L găsească pe Domnul, şi caută ocazii de a le vesti Evanghelia. Numai Domnul însuşi şi experienţele cu El dau adevărată împlinire şi bucurie.Grijă pentru compensare fizicăNu cred că un trai ascetic sau sportul de performanţă pot ajuta împotriva autosatisfacerii. Eu cunosc pe unii care, în ciuda duşurilor reci şi a alergărilor regulate pe aleile din pădure, au probleme cu aceasta ca şi înainte.Compensarea prin sport sau muncă fizică e însă de mare importanţă pentru sănătatea noastră şi pentru echilibrul nostru sufletesc.De la Spurgeon provine vorba înţeleaptă:„O înghiţitură zdravănă de aer de mare sau o plimbare straşnică în vînt nu umple sufletul cu har, dar umple totuşi corpul nostru cu oxigen, ceea ce este următorul lucru bun la rînd".25

O stare generală rea a sănătăţii poate să se răsfrîngă negativ şi asupra sufletului şi să ducă la o viaţă pasivă, visătoare, care face dificilă învingerea.Caută părtăşia cu creştiniPărtăşia cu fraţi de credinţă este o premiză fundamentală pentru creşterea spirituală. Caută părtăşia cu creştini care iubesc pe Domnul şi iau în serios Cuvîntul lui Dumnezeu. Cu siguranţă că Domnul îţi va arăta printre fraţi pe vreunul cu care să poţi vorbi şi despre proble-mele tale şi care este gata să se roage cu tine în mod regulat pentru eliberare.Bucură-te de iubirea lui DumnezeuDar înainte de orice îţi doresc să te bucuri, să te delectezi cu dragostea lui Dumnezeu. Să fii totdeauna conştient ce preţ a plătit Dumnezeu pentru mîntuirea ta, ca dragostea ta să crească la vederea dra-40

gostei Lui. Tu nu vei mai fi atunci în ochii Lui un „nimic", ci El te va vedea ca un obiect al dragostei lui Dumnezeu.„Vedeţi ce iubire ne-a dăruit Tatăl, ca să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu!" (l.Io.3:l)Binecuvîntatul predicator al trezirii George Whitefeld (1714-1770) şi-a ţinut deja pe cînd trăia propria predică de înmormîntare. în aceste cuvinte de despărţire, el a încredinţat pe prietenii lui dragostei ocrotitoare a lui Dumnezeu:„Atunci cînd călătorim prin pădurile Americii, trebuie să aprindem noaptea un foc; asta ţine la depărtare fiarele sălbatice. Deseori m-am sculat noaptea şi am spus însoţitorilor mei - şi ferească Dumnezeu ca să călătoresc doar un sfert de ceas cu cineva, fără să-i spun ceva despre Isus -: Focul acesta seamănă cu focul dragostei lui Dumnezeu, care îl împiedică pe

Page 18: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

diavol şi pe propriile noastre pofte să ne vatăme sufletele..." ,26

Păstrează arzînd în inima ta acest foc al iubirii lui Dumnezeu. Ocroteşte-1 şi întreţine-1. El îţi va fi cel mai bun ajutor în a duce o viaţă plină de bucurie şi de victorie ca discipol al lui Isus.Unit cu tine în dragostea LuiAl tău Wolf gang

11. DisciplinăCuvîntul latinesc „disciplină" ne este cunoscut din lumea sportului şi înseamnă atît „înfrînare", cît şi „ordine". Un sportiv disciplinat se supune de bunăvoie unor reguli şi regulamente, care într-adevăr, îl îngrădesc, dar care în cele din urmă îl întăresc, îl apără şi-1 ocrotesc.Nu este greu de constatat acum că educaţia „antiautoritară" din ultimii ani a făcut aproape cu neputinţă ca un tînăr să trăiască disciplinat. Ca urmare, se vede necumpătarea şi o lipsă de concentrare în gîndire, vorbire şi acţiune. Se mănîncă şi se bea fără măsură, se gîn-deşte şi se vorbeşte nestăpînit, datoriile sunt tărăgănate, nevoile egoiste, dimpotrivă, trebuie potolite imediat. Sunt convins de faptul că această lipsă de înfrînare provenită din lipsa temerii de Dumnezeu este o cauză principală a oricărei decăderi spirituale.în 2.Samuel 11 găsim o istorie foarte actuală, care ne oferă o ilustraţie foarte potrivită pentru pericolele unei vieţi nedisciplinate. A-ceastă întîmplare din viaţa lui David este foarte importantă pentru că stimulează meditaţia la felul de purtare al tinerilor creştini.La început citim despre un anotimp în care se obişnuia ca regii să meargă la luptă. Pe atunci poate că era primăvara, şi astăzi tinereţea este cea în care fiecare creştin ar trebui să iasă la luptă împotriva păcatului şi pentru Evanghelia Domnului nostru Isus.Angajarea forţelor în slujba pentru Domnul este cel mai bun mijloc de apărare! Cînd săbiile zăngănesc şi săgeţile şuieră pe la ureche, nu-ţi permiţi nici un minut de neveghere, ci îţi concentrezi toate puterile şi gîndurile spre luptă. Avîndu-1 pe duşman înaintea ochilor, nu mai ai timp şi interes pentru vreun mărunţiş.Dar în vreme ce comandantul armatei Ioab împreună cu vitejii lui David asediază oraşul Raba, citim despre David că a rămas în Ierusalim şi a stat în pat pînă spre seară. E greu să-ţi imaginezi: Bărbatul, care în vremurile persecuţiei de odinioară putea să spună: „Ochii mei au luat-o înaintea străjilor de noapte, ca să mă gîndesc adine la Cuvîntul Tău" (Ps.ll9:148), care pînă atunci fusese mereu în fruntea armatei sale, bărbatul acesta stă întins pe pat, căscînd şi visînd!Orice recidivă începe cu neglijarea timpului liniştit cu Dumnezeu.4243

Dacă avem dimineaţa devreme Cuvîntul lui Dumnezeu înaintea ochilor, atunci putem să aşteptăm întăriţi şi liniştiţi ispitele şi încercările care ne întîmpină în cursul zilei. Watchman Nee a scris odată cam provocator:„Viaţa de creştin bolnăvicioasă, care domneşte astăzi printre copiii lui Dumnezeu se explică mai puţin prin probleme spirituale foarte serioase, cit prin sculatul prea tîrziu dimineaţa. Nu cunosc pe nimeni care să fie aproape de Domnul şi care să se scoale tîrziu".27

Să dea Dumnezeu ca să ne facem un obicei de fier ca să nu începem ziua fără să fi avut mai înainte un timp liniştit cu Domnul. Multe probleme se vor rezolva în felul acesta de la sine.Sunt convins că dacă fiecare din noi am primi pentru o oră de timp liniştit dimineaţa devreme cîte o sută de mărci, atunci am fi în scurtă vreme foarte disciplinaţi în a ne scula devreme. Dar binecuvîn-tarea spirituală pare să nu însemne prea mult pentru noi, aşa că iubim mai mult somnul decît părtăşia cu Domnul. Urmările acestui fapt sunt pustiitoare:„Puţin somn, puţină aţipeală, puţină încrucişare a mîinilor ca să te odihneşti: şi sărăcia ta va veni ca un hoţ, şi lipsa ta ca un om înarmat" (Prov.6:10-'ll).

Page 19: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

David îşi ia numai o dată concediu de la luptă, îşi pierde numai o dată timpul liniştit, şi deja s-a făcut pe sine un vînat neocrotit pentru diavol. Ochii lui văd deodată ceva la care n-ar fi luat niciodată seama în viitoarea luptei: o femeie care se scaldă. Plictiseala şi lenea sunt un teren ideal pentru păcate sexuale.Dar istoria aceasta are şi un revers: Iat-o p& Batşeba, o femeie din poporul lui Dumnezeu, care se scaldă într-un loc unde putea fi văzută şi observată de rege. Oare să fi fost pură întîmplare, fără nici o intenţie?Printre necreştini este de la sine înţeles cînd fetele şi femeile se îmbracă în aşa fel că atrag spre ele privirile şi poftele bărbaţilor. Din păcate se pare că, în vremea de azi, nu este prea mare deosebire nici între credincioşi şi necredincioşi. Poate că este neştiinţă, dar poate că este şi o intenţie negată. Fetele şi femeile credincioase pot, prin îmbrăcămintea şi prin înfăţişarea lor, să fie de un mare ajutor bărbaţilor mai tineri şi mai în vîrstă în lupta pentru curăţie, pentru puritate.Dar de cîte ori în cercurile creştine na dus o Batşeba prin îmbrăcămintea ei aţîţătoare pe un David la cădere! De cîte ori aruncă nişte fete tinere prin îmbrăcămintea lor uşuratică, care se mulează pe corp, săgeţi arzătoare în imaginaţia tinerilor bărbaţi şi le otrăvesc lumea gîndurilor!„Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea".Pe cît se pare, Batşeba nu avea de învins nici o barieră de reţinere a normelor etice, şi nici nu s-a opus cînd David i-a cerut să comită adulter.Distanţa exterioară care lipseşte astăzi, contactul fizic nepăsător şi felul de vorbire uşuratic dintre tinerii creştini demolează bariere de reţinere ale normelor etice şi ispitesc la păcat. Mulţi evanghelişti tineri şi mai în vîrstă au căzut în cursă prin aceste metode grosolane de ispitire a diavolului şi au devenit inapţi pentru viaţa lor ulterioară.Zinzendorf, întemeietorul comunităţii „fraţilor moravieni", care a fost punctul de plecare pentru o mare trezire şi lucrare de misiune, a poruncit, de pe baza unei experienţe de viaţă, tuturor tinerilor necăsătoriţi de pe cîmpul de misiune ca în problemele de ajutorare spirituală „să se ţină cît mai la distanţă de persoanele de sex feminin".Nu este vorba aici de o îngustime ursuză, ci de legături sociale corecte între unii şi alţii într-o atmosferă curată, influenţată nu de stimulare sexuală, ci de Spiritul lui Dumnezeu.45

12. Este voia lui Dumnezeu ca să mă căsătoresc?în vremea noastră este de la sine înţeles printre creştini ca un tînăr de o anumită vîrstă să se căsătorească. Dacă se apropie de limita de vîrstă de treizeci de ani, fără să fie logodit, trebuie să se aştepte fie să se şuşotească în spatele lui, fie ca unii fraţi sau surori îngrijorate să făurească în taină planuri, ca să dea ajutor.Cînd se mai aude oare o predică din l.Corinteni 7, unde Pavel tratează tema celibatului şi arată limpede că pentru creştini predaţi există motive bune ca să rămînă necăsătoriţi?Este pur şi simplu de la sine înţeles ea, la o anitme vîrstă, cineva să se uite în jur la fetele ţării şi să-şi bată capul gîndindu-se care să fie aceea cu care se va căsători.Dar dacă luăm în serios calitatea de discipol al lui Isus, trebuie de asemenea să dezbatem serios şi întrebarea, dacă este voia lui Dumnezeu să ne căsătorim sau nu.Sunt foarte recunoscător că între timp a apărut cartea foarte utilă a lui William MacDonald „Calea mai bună - celibatul din perspectiva unui bărbat" referitoare la această temă. Din cîte ştiu eu, este prima lucrare despre celibat — scrisă din perspectiva unui celibatar experimentat şi exemplar.l.Corinteni 7 arată clar că este bună şi oportună căsătoria. Există numai un singur motiv pentru a nu te căsători: „Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum ar putea să placă Domnului" (l.Cor.7:32).în versetul 35, Pavel vorbeşte despre „rămînerea fără abatere lîngă Domnul". Despre aceasta

Page 20: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

este vorba. Cel necăsătorit poate să-şi dedice neîmpărţit timpul şi puterea Domnului şi lucrării Sale, pe cînd cel căsătorit trebuie să folosească o parte din timpul şi forţele lui pentru familie.Dar nu este vorba ca un tînăr să se hotărască să rămînă celibatar din motive egoiste, ca să scape de responsabilitate şi să poată trăi neîngrădit pentru sine însuşi. Nu, este vorba despre „rămînerea fără a-batere lîngă Domnul".Aceste chestiuni importante sunt tratate în l.Corinteni 7 din punctul de vedere al timpului scurt al vieţii noastre şi al revenirii apropiate a Domnului nostru. în faţa acestor realităţi importante, chestiunea căsătoriei trebuie hotărîtă în rugăciune.William MacDonald scrie foarte potrivit:„Cit de rar li se cere tinerilor să rămînă celibatari, pentru ca să ardă fără abatere pentru Domnul... De ce nu le spunem copiilor noştri că este bună cu adevărat căsătoria, dar că viaţa ca celibatar are avantaje deosebite în slujba pentru Domnul? Sau că ei pot găsi o profundă satisfacţie în Domnul şi că nu au nevoie de un partener ca să fie fericiţi? Dacă am scoate mai mult în evidenţă avantajele stării de celibat, am putea micşora substanţial numărul căderilor din slujba creştină şi am vedea că se fac lucruri mai mari pentru Domnul".n

Premizele pentru renunţarea la căsătorie sunt numite clar: „Dar cine stă tare în inima lui, neavînd necesitate, ci are putere peste propria lui voie, şi a hotărît în inima lui.."Deci, aceia care au învăţat în şcoala lui Dumnezeu înfrînarea şi stăpînirea de sine ar trebui să cumpănească înaintea Domnului dacă, în principiu, voia lui Dumnezeu pentru viaţa lor este să se căsătorească, sau să rămînă celibatari din cauza Domnului.Tuturor celorlalţi, Scriptura le spune foarte lucid: „Este mai bine să se căsătorească decît să ardă de dorinţă" şi: „Din cauza imoralităţii sexuale, fiecare să-şi aibă soţia lui".Desigur că în vremea de astăzi nu va fi simplu să trăieşti pentru Domnul ca necăsătorit, şi există şi sarcini în lucrarea Domnului care pot fi îndeplinite mai bine de către cei căsătoriţi. Totuşi, există şi în istoria Bisericii multe exemple de bărbaţi şi femei care au renunţat conştient la căsătorie, ca să poată sluji neîmpărţiţi Domnului.Bărbaţi ca Alfred Christlieb, Samuel Hebich, Sbren Kierkegaard, David Brainerd, William MacDonald, Robert Cleaver Chapman şi nu în ultimul rînd John Nelson Darby au renunţat la căsătorie, pentru că au văzut în această renunţare calea lui Dumnezeu. Din punctul nostru de vedere, lucrarea de o viaţă a lui Darby n-ar fi putut fi dusă la capăt de un tată de familie.Pe mine mă apasă de fiecare dată cînd întîlnesc surori care vor cu orice chip să se mărite. Ca să-şi ajungă scopul, unele nu se sfiesc să47

dea anunţuri în anumite ziare, şi în multe cazuri ostenelile lor sunt încununate de succes. Ele primesc ceea ce-şi doresc, dar adesea au schimbat singurătatea lor cu „iadul pe pămînt".Pare destul de ciudat că mulţi căsătoriţi invidiază pe cei necăsătoriţi şi oftează: Dacă aş fi totuşi burlac, aş putea mai mult să mă pun în luptă pentru Domnul, să studiez Biblia, să citesc cărţi, să fac vizite - dar acum forţele mele se irosesc pentru gri juri şi îndatoriri pămîn-teşti.Cei necăsătoriţi, dimpotrivă, se văd adesea ca nişte oameni dezavantajaţi de a doua clasă şi-şi consumă forţele prin invidie şi auto-compătimire, în loc să le dedice neîmpărţiţi Domnului. Cîte sarcini misionare există, şi cîte posibilităţi de a sluji Domnului în toate domeniile vieţii! Domnul să dea ca asemenea creştini să nu-şi simtă starea de celibat ca o pedeapsă, ci să o recunoască ca o chemare de a sluji mai bine Domnului.Ce binecuvîntare a fost văcărită cu un singur ochi a lui Zinzen-dorf, Anna Helene. Zinzendorf a mărturisit despre ea: „Ea a cîştigat atîtea suflete printre femei, incit pare de necrezut, şi cînd intra o persoană în casa ei, putea fi socotită deja ca mîntuită".29

Această slujnică simplă, care trăia în Cuvîntul lui Dumnezeu, a devenit un sprijin spiritual de o originală putere şi prospeţime, întru-cît a zis „da" căilor lui Dumnezeu şi nu a fost nemulţumită cu chemarea ei.Ce s-ar fi ales de Eva von Thiele-Winkler dacă s-ar fi căsătorit, şi astăzi poate că n-ar fi existat comunitatea de surori din Aidlingen dacă Christa von Viebahn ar fi dat pe la sfîrşitul

Page 21: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

secolului trecut un anunţ în ziar că doreşte să se căsătorească.Pentru mine a fost foarte interesant să studiez mişcarea de trezire din secolul 18 în Anglia din acest punct de vedere. Pe atunci au fost folosiţi de Dumnezeu într-un chip deosebit trei bărbaţi: George Whitefield, John Wesley şi fratele său Charles Wesley. Charles era un predicator foarte sentimental, talentat la muzică, în timp ce John primise de la neasemuita lui mamă Susanna o minte ascuţită, şi gîndea şi predica mai mult logic. Whitefield era un bun amestec din amîndouă şi era un orator neobişnuit de înzestrat. Predicile lui pline de autoritate şi zguduitoare atrăgeau pînă la 100.000 de oameni sub cerul liber.Cînd trezirea a ajuns la punctul culminant, Charles s-a căsătorit cu drăguţa şi foarte muzicala Sally Gwynne, şi de atunci încolo n-a mai prea fost văzut pe cîmpul de luptă al Evangheliei. Dacă se putea spune despre el pînă atunci că „ardea însufleţit de o dragoste sfîntă şi de muzică, şi nu socotea ca prea mare osteneala, pericolul şi persecuţia", după căsătoria lui a devenit un soţ sedentar, cuminte, care a mai compus într-adevăr cîntări minunate, dar a preferat comoditatea casei faţă de furtuna străzii.John Wesley, dimpotrivă, era de părere că „acei puţini fericiţi, care ar avea tăria de a renunţa la căsătorie, ar fi scutiţi de mii de încercări şi ispitiri casnice fără nume, şi mai ales de cea mai puternică dintre toate legăturile, anume: a iubi o făptură mai mult decît pe toate celelalte".30

în anul 1751, el a scris în jurnalul lui:„Axn de zile am rămas burlac, deoarece socoteam că-L pot sluji mai bine pe Dumnezeu, şi-L laud pe Dumnezeu că m-a şi făcut capabil pentru aceasta. Dar acum cred în mod sigur că pot să-L slujesc pe Dumnezeu mai bine ca om căsătorit. Din convingerea aceasta limpede şi la sfaturile prietenilor mei, nu peste mult timp m-am şi căsătorit"}'El s-a căsătorit cu văduva bogată a unui negustor, care în istoria Bisericii a ajuns cunoscută sub numele de „nevăstuică"* şi care a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să facă un chin din viaţa soţului ei. De pildă, 1-a tras de păr prin cameră şi i-a publicat plină de gelozie scrisorile personale, ca să-i strice bunul nume. Cînd, douăzeci de ani mai tîrziu, şi-a părăsit bărbatul, el a scris în jurnal:„Nici pînă astăzi nu ştiu din ce pricină m-a părăsit ca să nu se mai întoarcă niciodată înapoi. Non eam reliqui, non dimisi, non revocabo - (N-am părăsit-o, n-am alungat-o, n-o voi chema înapoi)"?2

Acest bărbat s-ar fi cruţat de multe dureri şi greutăţi dacă nu ar fi ascultat de sfatul prietenilor lui. Dar oricum, soţia lui a contribuit la faptul că el n-a stat prea multă vreme acasă, ci în cei 50 de ani ai slujirii lui a predicat de vreo 50.000 de ori şi a parcurs călare cam 380.000 de km.George Whitefield, care în 4.04.1740 a scris într-o scrisoare: „Mulţumesc lui Dutnnezeu că eu, dacă-mi cunosc inima cît de puţin, sunt4849scutit de pasiunea nebunească pe care lumea o numeşte dragoste"," mai bine nu s-ar fi căsătorit nici el. Slujba lui fără răgaz pe două continente nu-i îngăduia o viaţă de familie fericită.După ce s-a căsătorit, el a trimis prietenului său Gilbert Tennent următoarea veste:„în urmă cu vreo unsprezece săptămîni m-am căsătorit în temere de Dumnezeu cu o văduvă în vîrstă de vreo 36 de ani, care fusese menajeră timp de mulţi ani. Ea nu este binecuvîntată nici cu bogăţii ma-teriale, nici cu o înfăţişare plăcută, dar sper că este un adevărat copil al lui Dumnezeu şi cineva care, socotesc eu, nu-mi va fi o piedică în lucrarea pentru Dumnezeu. în privinţa aceasta sunt acelaşi ca şi înainte de căsătorie. Sper că Dumnezeu nu mă va lăsa să ajung vreodată să spun: ,Mi-am luat o soţie şi nu pot să viri".u

Poate că un istoric are destulă dreptate cînd scrie despre această epocă:„Căsătoria 1-a limitat complet pe bietul Charles Wesley, iar John Wesley şi George Whitefield s-ar fi distrus şi ei dacă un învăţător înţelept, în îndurarea Sa, nu le-ar fi trimis nişte ,zgripţuroaice' adevăra-te".^Cu totul altfel a decurs istoria logodnei lui John Nelson Darby, care a trăit cu vreo 100 de ani mai tîrziu. Cînd el s-a logodit cu remarcabila Lady Powerscourt, fraţii din Dublin s-au rugat ca Domnul să

Page 22: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

le împiedice căsătoria. Ei vedeau că Dumnezeu îl întrebuinţa cu putere pe J.N. Darby în lucrarea Sa, şi se temeau că o soţie ar putea fi o piedică în calea acestei slujiri. Nu după mult timp, au desfăcut logod-na prin înţelegere reciprocă. Este emoţionant de citit ceea ce a scris Darby la vîrsta de 81 de ani unui soţ tînăr:„Tu ai acum un ajutor, şi eu am mers pe cale singur; dar, ca să zicem aşa, totul este uitat cînd văd harul şi fidelitatea Lui".36

Din următoarea scrisoare pare să reiasă că gîndul la desfacerea logodnei pare să fi venit întîi de la Lady Powerscourt:„Cred că unul din cele mai dureroase lucruri din felul cum acţionează Domnul cu noi păcătoşii este atunci cînd eşti mijlocul de întristare a cuiva care te iubeşte, cînd fericirea şi nenorocirea celui care îţi este drag depinde de da-ul sau de nu-ul tău, şi tu trebuie să rosteşti nu-ul, şi astfel să laşi în urmă impresia de nerecunoştinţa şi cruzime;cînd ştii pe cineva în pustiul acesta, cineva care este nefericit din pricina ia, şi cînd totuşi nu eşti în stare, sau nici măcar nu poţi încerca să-1 mingii. Este foarte dureros, mai ales cînd este adăugat un lung ,niciodată'u T >Amîndoi au trăit destul de aproape de Domnul ca să înţeleagă că pentru ei exista o altă cale pe care îl puteau cinsti mai mult pe Dumnezeu, chiar dacă aceasta era foarte dureros pentru ei înşişi. Amîndoi au năzuit mai întîi după Regatul lui Dumnezeu, şi au fost bogat răsplătiţi pentru toate lucrurile la care au renunţat în viaţa lor de dragul Domnului.Acum, pe de altă parte, există nenumărate dovezi din istoria Bisericii pentru faptul că o căsnicie nu trebuie să însemne o reducere a activităţii pentru lucrarea Domnului. Hudson şi Măria Taylor, Charles şi Priscilla Studd, Georg şi Mărie Muller, William şi Catharine Booth, mai recent Wilhelm şi Emmi Busch şi mulţi alţii au dovedit că nişte căsnicii fericite nu stau în calea lucrării Domnului, ci pot însemna o intensificare, un ajutor..Exemplele citate vor numai să arate limpede importanţa unei decizii corecte în această chestiune vitală, şi să stimuleze ca, tocmai în acest domeniu, să se întrebe şi să se afle voia lui Dumnezeu prin rugăciune serioasă şi sinceră.* Animal folosit pentru vînarea iepurilor — n. tr.

13. Alegerea parteneruluiFoarte puţini tineri creştini sunt conştienţi chiar şi numai aproximativ de importanţa alegerii partenerului. Mă tot mir de uşurinţa şi necugetarea cu care intră tinerii într-o asemenea legătură hotărîtoare a vieţii. La urma urmei, în alegerea partenerului este vorba de o decizie cu urmări incomparabil mai mari şi mai extinse decît alegerea unui automobil pe care, după cîteva luni, dacă nu-mi place, pot să-1 schimb, este vorba de legarea pe timp de o viaţă cu un om, legătură pe care nu am voie s-o schimb. Partenerul de viaţă va fi ori un ajutor şi o completare binecuvîntată, ori o povară suportabilă, ori un chin de-o viaţă.Desigur că un tînăr nu poate trece cu vederea consecinţele grave ale acestei decizii, şi va face bine ca în această chestiune sa nu dea urmare numai propriilor sentimente, ci să ceară înainte de toate de la Dumnezeu sfat şi călăuzire în această chestiune importantă.Criteriile după care un tînăr îşi caută tovarăşa de viaţă arată limpede, într-o anumită măsură, propria lui stare spirituală. Este alegerea influenţată hotărîtor de cele exterioare, joacă trăsăturile de caracter şi înclinaţiile sufletului un rol determinant, sau alegerea este hotărîtă de felul de gîndire spiritual?Desigur că nici unui tînăr nu-i va fi indiferentă înfăţişarea viitoarei lui partenere, dar el ar fi foarte miop dacă şi-ar face alegerea dependentă de aceasta.Lemuel are dreptate cînd scrie:„Drăgălăşenia este amăgire, şi frumuseţea este deşertăciune; o femeie care se teme de Domnul va fi lăudată (Prov.31:30).Dacă recomand acum trei „site", ce pot fi de ajutor la alegerea partenerului de viaţă, atunci presupun că tînărul care se află în faţa „chinului alegerii" e cu siguranţă un discipol conştient al lui Isus Cristos.Prima „sită": Convertit(ă)?

Page 23: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

De fapt, întrebarea aceasta ar trebui să fie de prisos la copiii lui Dumnezeu, dar din păcate se întîlnesc tot mereu tineri creştini care51s-au legat cu un partener necredincios. în privinţa aceasta, Biblia este atît de clară, încît pot să spun cu siguranţă absolută că niciodată nu este voia lui Dumnezeu de a te gîndi la un partener necredincios.Dumnezeu a despărţit în prima zi de creaţie lumina de întuneric, şi acest principiu spiritual fundamental ar trebui să ne călăuzească în toate chestiunile vieţii. Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă; dar ce a despărţit Dumnezeu, omul să nu împreune.„Nu fiţi într-un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce tovărăşie are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce părtăşie lumina cu întunericul? Şi ce învoire are Cristos cu Belial? Sau ce parte are un credincios cu un necredincios?" (2.Cor.6:14-15)Mereu şi mereu se aduce următorul argument la această întrebare: „Dar poate că Domnul vrea ca celălalt să vină la credinţă prin mine". Cu acest pretext, sute de tineri creştini au căzut într-o cursă a lui Satan. O asemenea legătură nu are niciodată o promisiune a lui Dumnezeu de partea ei şi de aceea nici nu poate sta sub binecuvîntarea Lui. Dar chiar făcînd abstracţie de avertizările clare din Biblie, trebuie totuşi să te întrebi dacă îţi poţi face fericit partenerul de căsnicie atunci cînd, creştin fiind, ai cu totul alte scopuri şi plăceri ale vieţii:„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?" (Am.3:3)Unul este pe drum spre cer, celălalt pe cale spre pierzarea eternă. Unul ar trebui să trăiască pentru Cristos, celălalt vrea să trăiască pentru sine însuşi. Unul vede în ofertele lumii o ispită a lui Satan, celălalt o binevenită satisfacere a poftei. Ce mă motivează de fapt să intru în cea mai strînsă părtăşie de viaţă imaginabilă cu un om al cărui gînd şi năzuinţă se îndreaptă într-o direcţie complet opusă?în aproape toate cazurile pe care le cunosc, ca motiv hotărîtor pentru o asemenea legătură erau în realitate aspecte sexuale sau materiale, şi nu motivul misionar.Spurgeon a povestit odată despre o soră care a venit la el şi şi-a făcut cunoscut logodna cu un bărbat necredincios. Ea credea că Domnul o însărcinase de a-i fi acestui om un indicator spre Isus.înţeleptul îndrumător de suflete a rugat atunci pe soră să se suie pe o masă. Apoi i-a dat mîna şi i-a cerut să-1 tragă şi pe el pe masă. Ea a tras din toate puterile, dar bineînţeles că n-a reuşit. După această încercare zadarnică, Spurgeon a spus: „Aşa, acum să încerc eu să te tragVjos de pe masă". N-a avut nevoie de prea mare forţă, şi sora s-a şi găsit iarăşi pe duşumea. Cu această lecţie simplă i-a arătat limpede că în asemenea legături învinge legea gravitaţiei.în anii trecuţi am observat mereu că acei creştini care s-au legat de un partener de viaţă necredincios şi-au pierdut nivelul spiritual. Există doar puţine excepţii în care Dumnezeu, în harul Său, a condus altfel lucrurile. Dar aceste excepţii confirmă regula că pentru o asemenea alegere nu avem nici o promisiune dumnezeiască.A doua sită: Adeverit(ă)?Cineva, care ar vrea să trăiască pentru Domnul Isus, nu ar putea fi mulţumit cu convingerea că „celălalt" mărturiseşte că este născut din nou. Ar trebui să se vadă şi roade ale noii vieţi şi nu numai un creştinism tradiţional de obişnuinţă:E vorba oare despre o persoană în care se poate recunoaşte iubirea pentru Domnul, pentru Cuvîntul Lui, iubirea pentru cei credincioşi şi pentru cei pierduţi, tăgăduirea de sine şi predarea, devotamentul?în Exod 2:1 citim: „... Un bărbat din casa lui Levi s-a dus şi şi-a luat de soţie pe o fiică a lui Levi".Levi înseamnă tradus „devotat, ataşat de" şi aminteşte de devotarea şi credincioşia faţă de Cristos. Mai tîrziu, seminţia lui Levi a primit ca însărcinare de-o viaţă slujba în Locaşul sfînt. Aceasta indică spre faptul de a fi gata să stea la dispoziţie cu toate forţele şi darurile în slujbă pentru Domnul şi pentru poporul Său.în părinţii lui Moise vedem deci doi oameni care aparţin poporului lui Dumnezeu, dar şi care sunt pătrunşi de o singură dorinţă, de a sluji Domnului şi de a-I fi ascultători şi în vremuri grele.

Page 24: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Cunoscutul misionar în Africa Charles T. Studd a scris în 25.07. 1887 Priscillei Stewart, care a devenit mai tîrziu soţia lui:„Nu va fi o viaţă uşoară, comodă, cea pe care ţi-o pot oferi. Va fi o viaţă plină de osteneală şi de dureri. într-adevăr, dacă n-aş şti că eşti un copil al lui Dumnezeu, nici prin vis nu mi-ar trece să-ţi cer mina. Este vorba să devii o împreună-luptătoare in armata lui Dumnezeu, să duci o viaţă de credinţă în Dumnezeu, de luptă pentru El, conştientă fiind de adevărul că nu avem aici o cetate stătătoare, o locuinţă sigură,53ci că noi căutăm doar patria eternă de acolo de sus din casa Tatălui. Aceasta ar fi viaţa noastră. Fie ca numai Domnul să te călăuzească!"™Trei luni mai tîrziu, după ce Priscilla zisese „da", Studd i-a scris:„Te iubesc din pricina dragostei tale pentru Isus, te iubesc din pricina zelului tău pentru El, te iubesc din pricina dragostei tale pentru sufletele acelora pe care cauţi să-i salvezi, te iubesc din pricina dragostei tale pentru mine, te iubesc din pricina ta însăţi, te iubesc pentru că Isus mi te-a dat, ca să mă binecuvinteze şi să-mi înflăcăreze sufletul pentru El. O, Doamne Isuse, cum să-Ţi mulţumesc înde-ajuns pentru tot ceea ce mi-ai dat!""Priscilla era o tînără misionară înzestrată, care voia să-L glorifice pe Dumnezeu cu viaţa ei. După multă cercetare de sine, ea a recunoscut calea lui Dumnezeu în căsătoria cu Charles, şi cînd, la scurtă vreme, s-au căsătorit, ea a purtat o rochie de mireasă cu o eşarfă pe care erau brodate cuvintele: „Uniţi în lupta pentru Isus".Ce binecuvîntare a fost această pereche de oameni născuţi din nou, care se iubeau unul pe altul, dar care doreau înainte de orice să slujească pe Dumnezeu şi să-L glorifice. Această căsnicie foarte fericită a stat tare şi în faţa unor împovărări foarte mari, cînd au trebuit să stea despărţiţi în ultimii 15 ani ai căsniciei lor, pentru că starea sănătăţii Priscillei Studd nu-i mai îngăduia viaţa în Congo.în aceşti ultimi cincisprezece ani, ei s-au văzut numai o dată, cînd Priscilla, cam cu un an înaintea morţii ei, şi-a vizitat în Congo timp de două săptămîni soţul iubit. Cînd şi-au luat rămas-bun, au ştiut că nu se vor mai revedea pe pămînt. La începutul vieţii lor împreună, amîndoi au sacrificat carieră şi avere, ,iar apoi au urmat sănătate, cămin, viaţă de familie şi partener de căsnicie.Studd a petrecut ultimele ore înainte de moarte în hamacul din coliba lui. Fiica sa relatează despre lucrul acesta:„El stătea în hamac şi-şi lăsa privirea să plutească prin colibă şi peste puţinele lucruri pe care le poseda. ,Aş dori să vă pot lăsa ceva fiecăruia dintre voi', a zis el celor cîtorva oameni aflaţi în jurul lui, ,dar tot ce aveam l-am dat cu mult timp în urmă Domnului Isus'".m

Ce ar fi devenit din acest misionar, dacă s-ar fi lăsat condus de principii superficiale la alegerea tovarăşei lui de viaţă?Cum poate astăzi să cunoască un tînăr creştin dacă fata pe care a ales-o este nu numai convertită, ci şi adeverită?5455Ei bine, greu se pot face asemenea observaţii la ştrand, în sala de concert sau în parcul de distracţii. întrebarea este, unde te poţi cunoaşte cu cineva.Ce important este ca familiile credincioase să-şi deschidă casele, şi de asemenea şi adunările să poarte de grijă ca tinerii creştini să crească într-o atmosferă spirituală, sănătoasă, şi să se poată cunoaşte nemijlocit unii pe alţii! In acţiunile evanghelistice sau chiar în cele foarte practice se poate recunoaşte la un tînăr creştin cărui spirit aparţine el. Dar înainte de orice în familie, unde sare în ochi cel mai repede o evlavie prefăcută, se poate cunoaşte adeverirea unui tînăr creştin. Dorinţa de a da ajutor altora, atenţia dată altora, modestia şi un adevărat devotament se văd aici în chip foarte practic.Trebuie să recunosc că, după convertirea mea, surorile mele îmi ziceau cam furioase „înger pe stradă şi diavol în casă". Faţă de oamenii străini puteam să fiu prietenos şi să le acord ajutor la nevoie, dar în familie la mine nu se prea vedea ceva dintr-o evlavie autentică, practică. Ca să conduc la Isus pe nişte tineri nu-mi era nici un drum prea lung, dar ca să arăt puţină dragoste şi prietenie celor din propria mea casă îmi era enorm de greu.Aş putea să redau aici încă ceva din viaţa mea. Cînd mă gîndesc la momentul în care am

Page 25: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

cunoscut-o pentru prima oară pe soţia mea, atunci îmi amintesc că am făcut cunoştinţă cu ea într-o familie credincioasă, exemplară, care avea o casă deschisă. Ulla m-a frapat prin aceea - pe atunci nu-mi era gîndul la însurătoare - că se apuca veselă şi socotind ca ceva de la sine înţeles dacă era vorba de spălat şi şters vasele, curăţat şi dereticat. Pînă astăzi a rămas o parte din însărcinarea vieţii ei să se îngrijească bucuros de murdăria şi dezordinea pe care un soţ nu deosebit de ordonat, şapte copii şi nenumăraţi tineri care intrau şi ieşeau de la noi o lasă în urma lor. Din atitudinea ei am putut să cunosc că nu stătea numai în vorbe creştinismul ei.Cunoscutul predicator de stradă şi evanghelist Wolfgang Dyck a făcut cunoştinţă „întîmplător" cu soţia lui la o acţiune misionară. Cînd, la plecare, îşi căuta un loc într-o maşină, mai era un singur loc într-una din ele. S-a urcat în ea şi a ajuns să stea lîngă Hannelore, care a devenit mai tîrziu soţia lui. Dyck obişnuia să spună zîmbind pe sub mustaţă în locul acesta al povestirii vieţii lui:„Aşa mi-am primit soţia pe calea slujirii. Nu mi-ar fi trecut prin vis că eu, fost locatar al puşcăriilor, ma voi căsători vreodată. Pentru aceasta, nu aveam nevoie să mă duc într-un local de dans. De dansat nu ştiu, asta n-am învăţat în închisoare. Tot ce am, mi s-a adăugat după promisiunea lui Isus: ,Căutaţi mai întîi Regatul (împărăţia) lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga'".41

Asemenea acţiuni misionare, tabere creştine, conferinţe biblice, etc. sunt şi prilejuri în care tinerii creştini pot să se cunoască nesiliţi într-un anturaj bun.într-o vreme, cînd şi în cercurile fidele Bibliei se întîlneşte mai mult formă decît realitate, un tînăr n-ar trebui să facă o alegere pripită, ci să cerceteze în rugăciune dacă respectiva soră s-a adeverit ca o discipolă a lui Isus, şi dacă se recunosc în viaţa ei trăsăturile de caracter ale Domnului nostru Isus.A treia sită: Potrivit(ă)?Dacă s-au lămurit chestiunile convertirii şi ale adeveririi, mai ră-mîne chestiunea potrivirii.Aici aş vrea să fiu foarte atent, căci noi oamenii am putea greşi uşor cînd judecăm cine se potrivesc între ei şi cine nu. De asemenea, prin „potrivit" nu înţeleg că cei doi trebuie neapărat să fie de ex. muzicali, iubitori de animale sau chiar şi de ordine. Pot să mărturisesc din proprie experienţă că în privinţa aceasta contrariile pot fi o mare binecuvîntare.Prin „potrivit" înţeleg ceea ce este relatat în Geneza 2:18:„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor corespunzător".Numai Dumnezeu a ştiut ce-i lipsea lui Adam, şi El S-a îngrijit de întregirea corespunzătoare a lui. De aceea, în această chestiune suntem dependenţi de Dumnezeu, care ne cunoaşte mai bine decît noi înşine şi ştie şi ce fel de întregire avem nevoie.Există totuşi şi lucruri pe care le poate judeca o minte sănătoasă. De exemplu, dacă un tînăr de douăzeci şi cinci de ani ar vrea să se căsătorească cu o femeie cu douăzeci de ani mai în vîrstă, atunci el ar trebui avertizat în mod serios. Desigur că pot exista şi excepţii feri-5657cite, dar de regulă o asemenea legătură nu poate fi recomandată.Un alt exemplu extrem: dacă fata are facultate, însă tînărul de abia îşi poate silabisi numele, îmi pare foarte îndoielnic că Domnul este Cel care a făcut această legătură.în mod normal femeia este cea care ar trebui să se sprijine pe bărbat; ea trebuie să-i fie un ajutor şi o întregire, dar nu o înlocuitoare a mamei. Cred că toţi ştim ce greu este într-o familie unde femeia domină şi trebuie să ia toate hotărîrile, în timp ce bărbatul, în cazul cel mai bun, poate „să cureţe cartofii şi să şteargă vasele".Mă gîndesc la un tînăr care se lupta foarte dinamic pe cîmpul de luptă al Evangheliei. Oricine îl cunoştea trebuia să presupună că îşi va căuta o soţie la fel de deschisă şi de întreprinzătoare ca şi el. Toţi am fost uimiţi cînd ne-a prezentat-o într-o zi pe logodnica lui: o fată liniştită, modestă, dar care atrăgea atenţia prin posedarea a ceea ce Biblia numeşte „foarte preţios": „un

Page 26: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

spirit blînd şi liniştit" (l.Pt.3:4).Astfel şi-a motivat el alegerea: „Nu vreau să mă căsătoresc cu o păpuşă la modă, ci cu o femeie rugativă, gata să stea pe genunchi, în timp ce eu sunt în luptă". Fratele acesta a fost chibzuit în alegerea tovarăşei lui de viaţă, şi a primit în soţia lui un ajutor corespunzător.Tocmai în chestiunea aceasta ar trebui cineva să se roage mult, pentru ca în părtăşie cu Domnul să-I primească şi să-I recunoască indicaţia. Ce recunoscător sunt cînd văd că doi tineri creştini, care ar vrea să trăiască amîndoi pentru Domnul, se roagă adesea luni de zile Domnului ca să primească claritate şi călăuzire, fără să ştie de rugăciunile şi sentimentele celuilalt. Constatarea mea este că asemenea căsnicii, care au luat fiinţă sub continuă rugăciune, au fost aproape totdeauna fericite şi binecuvîntate.Socotesc însă că este un mare ajutor şi atunci cînd tînărul creştin poate chibzui această chestiune importantă cu părinţii lui, cu un îndrumător spiritual sau cu un prieten. Mai ales atunci cînd părinţii sunt şi creştini hotărîţi şi se îngrijesc de dezvoltarea spirituală sănătoasă a copiilor lor, sfatul lor va fi de mare ajutor. Deseori, cînd dragostea face pe cineva „orb", alţii pot judeca pe un om mai bine şi mai lucid decît îndrăgostitul însuşi.A fost foarte interesant pentru mine să constat cît de fericite au fost adesea căsniciile misionarilor moravieni, încheiate cu vreo douăsute de ani în urmă, în unele cazuri într-un mod cam ciudat. Cînd un misionar celibatar din India sau din insulele aflate în Indiile apusene semnaliza că are nevoie de „ajutor", atunci se întruneau fraţii moravieni şi se gîndeau, care din surorile necăsătorite ar putea fi ajutorul potrivit pentru acel frate singuratic. Se rugau mult şi în parte se trăgea chiar şi la sorţi (metoda e discutabilă), şi în cele din urmă o întrebau pe soră dacă este de acord. Dacă primeau un răspuns pozitiv, i se scria misionarului faptul că viitoarea lui soţie e pe punctul să plece la el. Se poate uşor imagina nerăbdarea acestor doi oameni, care poate că nu se văzuseră niciodată unul pe altul, dar care erau totuşi siguri de călăuzirea Domnului şi erau gata să facă acest pas al credinţei. \Desigur că ar fi absurd ca să se mai folosească în ziua de azi o asemenea practică, dar numeroasele căsnicii nefericite şi fără armonie dintre creştini ar trebui să-1 facă pe oricine aflat în faţa alegerii partenerului să fie autocritic, şi să-1 determine să caute călăuzirea clară a Domnului, dar să nu dispreţuiască nici sfatul unor creştini maturi.Am zîmbit, dar a trebuit să şi meditez la ceea ce a povestit Eli-sabeth Elliot într-una din cărţile ei:„Un misionar mi-a povestit odată despre semihariile pe probleme de căsătorie pe care le ţinea pentru indieni. ,Asta înseamnă că aceşti oameni au probleme de căsătorie?' am întrebat eu. (Indienii printre care am lucrat în America de Sud nu cunoşteau aşa ceva).,Şi încă cum', a zis el, ,de cînd au preluat obiceiurile albilor şi nu mai aranjează căsătoriile!'"42

Şi unde rămîne dragostea?Această obiecţie apare în multe discuţii pe care le am cu cei tineri. De cele mai multe ori tinerii bărbaţi au fost cei care mi-au spus cam iritaţi: „Dar nu mă pot căsători cu o fată pe care n-o iubesc. Alegerea partenerului nu se face doar din motive raţionale sau prin bifarea u-nui nume de pe o listă!"Desigur că nu. Redau aici sfatul pe care 1-a dat odată un părinte experimentat şi înţelept fiului său:„Nu spune niciodată unei femei ,te iubesc' cît timp nu eşti gata s-o întrebi: ,Vrei să te căsătoreşti cu mine?' Şi nu întreba vreodată o

58femeie: ^Vrei să te căsătoreşti cu mine?' dacă nu poţi să spui: ,Te iubesc!1

Fireşte că fiecare tînăr — şi mă tem că acelaşi lucru se întîmplă şi cu sexul feminin - ar trebui să fie autocritic şi să recunoască faptul că s-a îndrăgostit de multe ori. în cursul vieţii lui trebuie să înveţe mai întîi că îndrăgostirea şi dragostea nu sunt neapărat noţiuni identice şi că

Page 27: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

dragostea e mai mult decît doar un sentiment. De aceea, nu dau cea mai mare importanţă „dragostei" la alegerea partenerului. Pe de altă parte, e ceva de la sine înţeles că Dumnezeu nu apropie doi oameni care nu se^pot suferi deloc şi care nu simt simpatie unul pentru altul. Şi aici ar trebui să fim prudenţi şi chibzuiţi.în prima sa scrisoare din 2 octombrie 1948 către Elisabeth, Jim Elliot a scris cîteva gînduri care arată limpede ce responsabilitate are un tînăr cînd îşi exprimă în cuvinte dragostea pentru o fată:„Tremur la gîndul ca acum, cînd îţi expun sentimentele mele prematur, să nu-ţi influenţeze lucrul acesta întreaga viaţă. Mi se pare că îţi va fi aproape imposibil să deosebeşti intenţia Domnului pentru tine fără să-ţi croieşti de fiecare dată drum printr-un întreg labirint de gînduri şi sentimente în ce mă priveşte.Cum ar fi dacă, de exemplu, sentimentul tău ar avea preponderenţă asupra credinţei tale? A cui ar fi atunci responsabilitatea? Nu în întregime a ta. Căci mă tem de lucrul acesta: Chiar dacă mă abat doar o clipă de la calea Domnului, să nu te trag după mine şi prin aceasta să fiu vinovat de ,pierderea' a două vieţi...""Poate că este interesant pentru unii cititori să citească darea de seamă a tînărului conte de Zinzendorf, întemeietorul comunităţii frăţeşti moraviene, pe care a ancorat-o în anul 1722 în treisprezece puncte, înainte de a se logodi cu contesa Erdmuthe Reuss. Zinzendorf fusese deja refuzat pînă atunci de cîteva ori, aşa că acum a meditat cu mare atenţie şi obiectiv toate motivele alegerii lui:1. Intenţia lui să nu fie în nici un caz susţinută de gînduri fireşti, căci constituţia fizică slăbuţă a logodnicei ar fi putut în asemenea împrejurări mai degrabă să-1 reţină de la căsătorie.2. S-ar părea că, în timp, logodnica ar putea moşteni 20.000 de guldeni, totuşi aceasta este foarte nesigur; prin urmare, nu i s-ar putea reproşa lăcomia de bani.3. Să fie clar că logodnica nu-şi face gînduri de îmbogăţire.594. El să recunoască fără multă vorbă că un asemenea pas nu trebuie să urmeze numai imboldul dragostei, ci cel puţin în egală măsură şi nişte chibzuiri înţelepte.5. Tocmai aceste chibzuiri ar fi deosebit de mult de apreciat, pentru că nu iau în considerare familia, cariera şi averea.6. Logodnica pe care s-o ceară în căsătorie şi cu care să trăiască mai departe să fie inteligentă, amabilă, binevoitoare, în nici un caz înfumurată sau vanitoasă, şi cu un caracter mai bun ca al lui însuşi.7. Dumnezeu a promis într-adevăr copiilor Săi că nu le va lipsi nimic pe pămînt, dar că promisiunea aceasta nu s-ar putea extinde totuşi şi la nobilime, curte nobiliară şi servitori.8. Atunci ar fi doi oameni socotiţi ca fericiţi, cînd după un necaz, o cercetare serioasă ar fi una, cînd ar trăi modest şi gata să ajute, şi ar simţi încă de acum ziua morţii ca o zi de bucurie şi de mîngî-iere.9. O căsnicie astfel întemeiată nu ar putea decurge în chip nefericit, o asemenea părtăşie ar avea în orice caz prioritate înaintea singurătăţii.10. S-ar putea constata că mama este de acord cu toate, iar în ce-o priveşte pe bunică, să nu fie nici pro, nici contra.11. El să aibă convingerea nestrămutată că această unire prin căsătorie a fost deja încheiată în „sfatul străjerilor".12. S-ar mai putea ridica problema dacă el este menit căsătoriei sau stării de celibatar; dar aici este de părere că, în ciuda tuturor sfaturilor bine intenţionate, chestiunea aceasta se hotărăşte numai împreună cu Dumnezeul lui.13. Cînd totul ar fi găsit în ordine, s-ar mai putea pretexta că încă nu a venit clipa legăturii. Şi aici ar propune să lase ultima hotărîre lui Dumnezeu, căruia îi este îngăduit să împiedice căsătoria în ultima clipă prin atotputerea Lui".44

Page 28: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Erdmuthe i-a fost genialului conte o pricepută şi inteligentă tovarăşă de viaţă, care a putut să fie stăpînă pe dificilul şi plin de responsabilitate scop al vieţii, pentru că a împărtăşit din toată inima treburile soţului ei: să readucă un creştinism călduţ la adevărata credinţă, să cîştige luptători pentru Domnul şi să lege în dragoste pe toţi copiii lui Dumnezeu.

14. Cum recunosc eu voia Iui Dumnezeu?Dacă o fată, pe care o poartă acum un tînăr în inimă, corespunde criteriilor de mai sus, ce trebuie să facă el? Ei bine, problema cea mai grea rămîne încă deschisă: cea a călăuzirii personale a lui Dumnezeu în această chestiune.Din păcate aşa se întîmplă, că mulţi creştini de abia înaintea acestei hotărîri extrem de importante încep să întrebe de voia lui Dumnezeu. De aceea, cineva ar trebui atunci să se şi poată autoaprecia cu sinceritate. Cine nu se deprinde ca în problemele mărunte de fiecare zi să cunoască şi să facă voia lui Dumnezeu, acela n-ar trebui să-şi închipuie că o să cunoască din capul locului călăuzirea lui Dumnezeu în alegerea partenerului.Dacă am trăi zilnic în părtăşie practică cu Domnul, desigur că n-ar fi greu să-I recunoaştem voia şi în această chestiune.„El îmi va descoperi voia Sa nu prin foc sau cutremur, ci prin ră-mînerea liniştită in prezenţa Sa; un copil al lui Dumnezeu învaţă cu~ rînd ca din ea să citească voia Lui".45 (Jim Elliot)Deoarece chestiunea alegerii partenerului este influenţată în plus atît de mult de sentimente, ar trebui să cerem Domnului într-un mod foarte lucid şi sincer: Dacă sora aceasta nu este cea hotărîtă de Tine pentru mine, atunci arată-mi-o foarte clar şi împiedică o logodnă.în cele mai multe cazuri se întîmplă însă că hotărîrea este luată de multă vreme, şi acum se caută cu orice preţ confirmarea Domnului. Ce „bogăţie de idei" este uneori prezentă, ca să se cunoască în toate împrejurările posibile „voia Domnului"!în Biblie există un capitol foarte important în care este descrisă amănunţit o peţire a fetei. în Geneza 24 citim cum bătrînul Avraam îşi trimite slujitorul Eliezer ca să caute o soţie pentru fiul său. Eliezer a trebuit să jure că nu va aduce o femeie dintre canaaniţi, ci din rudenia lui Avraam - astăzi am spune: din poporul lui Dumnezeu.Slujitorul lui Avraam a stat în faţa unei sarcini grele şi pline de responsabilitate. L-au ajutat totuşi trei lucruri ca să cunoască clar voia lui Dumnezeu:1. El s-a rugat lui Dumnezeu ca să primească o călăuzire clară.2. Hotărîrea a fost luată la fîntînă (în Biblie, de cele mai multe ori,61o imagine pentru Cuvîntul lui Dumnezeu).3. El a avut răbdare şi a putut să aştepte liniştit călăuzirea lui Dumnezeu.în versetul 21 citim frumoasa frază:„Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria".Cînd Dumnezeu i-a arătat apoi în mod limpede că Rebeca este viitoarea soţie a lui Isaac, el s-a dus la tatăl ei şi a peţit-o. Şi Eliezer a arătat acum o atitudine exemplară: el nu a luat prin surprindere şi nu a copleşit familia Rebecăi cu nişte fraze evlavioase despre „voia lui Dumnezeu", ci a aşteptat ca şi ei să cunoască călăuzirea lui Dumnezeu în această chestiune. El era gata să se întoarcă şi fără Rebeca spre casă, dacă ea ar fi zis: „Nu".Mie mi se pare totdeauna ceva foarte îndoielnic cînd nişte fraţi se prevalează în mod accentuat de voia lui Dumnezeu - pe care pretind că o cunosc - ca să influenţeze decizia altora. Cineva ar putea să aibă pentru sine siguranţa cea mai nestrămutată a călăuzirii lui Dumnezeu, dar n-ar trebui să vorbească mult despre ea, ci să dea posibilitate şi celuilalt ca să cunoască de asemenea în linişte voia lui Dumnezeu.Cu ani în urmă am primit un anunţ de logodnă de la doi tineri creştini pe care-i cunoşteam ca nişte discipoli serioşi şi hotărîţi ai lui Isus. Deasupra anunţului era scris cunoscutul verset: „Mai bine doi decît unul... şi funia împletită în trei nu se rupe uşor" (Ecl.4:9,12).

Page 29: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

După cîteva luni am primit iarăşi o carte poştală, fireşte, nu cu anunţul căsătoriei, ci cu vestea desfacerii logodnei.Sora era atît de convinsă şi de impresionată de atitudinea spirituală a fratelui, îneît a gîndit: Dacă el, care îl urmează pe Domnul într-un mod atît de hotărît, mă cere în căsătorie şi e convins că eu sunt soţia menită lui după voia lui Dumnezeu, atunci cu siguranţă că este aşa. Pe lîngă aceasta, tînărul primise înainte şi consimţămîntul părinţilor ei pentru logodnă, şi astfel fuseseră create cele mai bune premize.Totuşi, în timpul logodnei, ea a fost cuprinsă de îndoieli mari, astfel că de abia acum a început să întrebe în mod serios care este voia lui Dumnezeu. întrucît Domnul nu i-a dat dragoste adîncă pentru logodnic, amîndoi au fost destul de înţelepţi şi de spirituali ca să se umilească înaintea lui Dumnezeu şi să desfacă logodna. Acum, ambii sunt căsătoriţi şi fericiţi cu un alt partener.

62Mulţi nu au curajul ca în asemenea situaţii să desfacă logodna, pentru că se tem să se facă de ruşine. Desigur că este foarte umilitor să trebuiască să recunoşti că o „funie împletită în două" s-a rupt, şi că voia proprie a fost luată drept voia Domnului, dar în orice caz este mai bine să tragi consecinţele la timp decît să mergi mai departe pe un drum greşit şi să fii căsătorit şi nefericit o viaţă întreagă.Deoarece poate fi posibil ca o logodnă să trebuiască a fi desfăcută, aş vrea să sfătuiesc stăruitor pe toţi logodnicii să se comporte în timpul logodnei în aşa fel încît logodna să poată fi desfăcută fără daune mari dacă unul din cei doi începe să aibă îndoieli mari şi îndreptăţite în ce priveşte călăuzirea lui Dumnezeu. Ce bine cînd nici o amintire neplăcută sau contacte murdare nu le împovărează viaţa ulterioară!Predicatorul de trezire amintit mai sus, George Whitefield, a scris odată o scrisoare de peţire, pe care am vrea s-o redăm aici fragmentar, nu ca un model, ci ca un imbold la cugetare:4. Aprilie 1740 Dragă domnişoară Elisabeth!Te rog să nu fii surprinsă de conţinutul acestei scrisori. Scrisoarea trimisă tatălui şi mamei tale te va pune la cunoştinţă cu motivele care stau la baza acestei scrisori.Te rog să te gîndeşti dacă ai putea îndura eforturile care sunt legate în mod necesar de căsătoria cu un om care trebuie să fie în fiecare zi gata ca să fie chemat la suferinţă pentru Cristos. Ai putea să înduri să părăseşti casa tatălui şi alor tăi şi să te încredinţezi Aceluia care hrăneşte corbii atunci cînd te gîndeşti la întreţinerea ta şi a copiilor tăi, presupunînd că l-ar plăcea să te binecuvînteze cu ei? Ăi putea să ajuţi unui soţ în grija pentru o familie, care poate că constă din o sută de persoane? Ai putea suporta intemperiile vremii într-o climă străină, cînd cald, cînd rece? Ai putea să ai un soţ, ca şi cum nu l-ai avea, şi să te desparţi de bunăvoie de el cînd Domnul lui îl cheamă să predice Evanghelia şi îi porunceşte să te lase în urmă?Dacă ai căutat călăuzire de la Domnul şi ţi-ai cercetat inima, si poţi atunci să spui: „Pot totul prin Cel care mă întăreşte, Cristos , cum ar fi dacă am fi amîndoi legaţi împreună în Domnul şi la întoar-cerea mea din Anglia ai veni împreună cu mine ca tovarăşă în îngrijirea casei de orfani?63Am motive bine întemeiate să cred că este voia lui Dumnezeu ca să-mi schimb starea socială, şi m-am gîndit adesea că îmi eşti omul destinat mie. Voi aştepta în continuare călăuzirea lui Dumnezeu şi-L rog din inimă să nu îngăduie nimic ce nu este după voia Lui.Scriu atît de deschis pentru că ştiu că n-o fac din alt motiv decît din dragoste pentru Dumnezeu. îmi voi face o sarcină în a-L ruga pe Domnul Isus, şi aş vrea să te rog să ceri sfat atît de la El, cit şi de la prietenii tăi. Căci dacă vrem să dobîndim o binecuvîntare, trebuie să atragem atenţia Domnului şi a slujitorilor Lui asupra căsătoriei.Cred că pot să-L iau ca martor pe Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob că pe tine, sora mea, vreau să te iau ca soţie din sinceritate, şi nu din pofta simţurilor.Nu-ţi dau nişte explicaţii lungi, deoarece socotesc că mă consideri drept sincer. Cred că cei ce vor să se unească în Domnul pot renunţa la expresiile pasionate şi amabilităţile trupeşti. Pot numai să promit că, prin ajutorul lui Dumnezeu, îmi voi ţine legământul de căsătorie şi voi face tot ce-mi stă în putinţă ca să te ajut să înaintezi pe calea mîn-tuirii.Dacă crezi că o căsătorie ar fi, în ciuda celor mai bune intenţii, defavorabilă, fii aşa amabilă şi

Page 30: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

trimite-mi refuzul. N-aş vrea pentru nimic în lume să-ţi fiu o cursă. Nu te da în lături să-mi spui părerea ta.Eu ştiu sigur că te iubesc numai de dragul lui Dumnezeu şi doresc să fiu unit cu tine numai după porunca Lui şi pentru lucrarea Lui. Iţi scriu cu teamă şi tremur mare şi vreau să aştept răbdător pînă ce Domnul binevoieşte să te facă, dragă domnişoară Elisabeth, să trimiţi un răspuns fratelui tău unit în dragoste, prieten şi slujitor în Cristos,George Whitefield.*6

Socotesc că această scrisoare, desigur foarte neobişnuită, este e-xemplară în multe puncte. în ea, un slujitor al Domnului scrie foarte clar ce vrea şi ce preţ este de plătit. Fetei nu-i este ascuns nimic, nu este constrînsă, ci Whitefield îi dă timp să cerceteze chestiunea cu toată liniştea înaintea Domnului şi să spună şi „nu". De altfel, domnişoara Elisabeth a refuzat o logodnă cu acest bărbat.Cu totul altfel a decurs logodna lui C.T. Studd. Desigur că nici e-xemplul lui nu poate fi recomandat spre imitare, ceea ce s-a văzut limpede şi din exemplul amintit deja. El a făcut Priscillei o cerere în căsătorie, pe care ea, mai întîi, a respins-o. Reacţia lui la aceasta:„N-ai înţeles ce are de gînd Dumnezeu in chestiunea aceasta şi ce6465vrea El. Eu am intenţia să mă căsătoresc cu tine, fie că vrei, fie că nu. De aceea ai face mai bine să te supui şi să iei situaţia aşa cum este".47

într-o altă scrisoare a scris cum a ajuns el la această siguranţă:„Dar acum trebuie să-ţi spun: am petrecut opt zile singur în rugăciune şi post, şi atunci Domnul mi-a arătat - asta o cred cu tărie -că n-ai dreptate şi că hotărîrea ta nu poate rezista. Tu însăţi o vei simţi foarte curînd, dacă cumva Domnul nu te-a făcut deja să înţelegi... Trece zi cu zi, şi eu sunt tot mai mult convins şi nu pot să mă îndoiesc de faptul că aceasta vine de la Domnul. Tu ştii doar într-o anumită măsură cum mi-am petrecut timpul de cînd am primit scrisoarea ta: am pus deoparte orice altceva, lucru, somn şi mîncare; am căutat numai faţa Sa şi mi-am dat osteneala să-I înţeleg voia. El m-a călăuzit înainte şi-mi vorbeşte zi de zi; El îmi dă curajul şi îndrăzneala să-ţi cer definitiv mina".**Desigur, cu o asemenea convingere şi siguranţă poate să se comporte doar cineva care a stat în privinţa aceasta înaintea Domnului mult timp cu post şi rugăciune, şi care s-a deprins ca vreme de mulţi ani, în hotărîri mici şi mari, să cunoască şi să facă voia Domnului.în încheiere, aş vrea să mai fac apel la tinerele surori să-şi ia foarte în serios responsabilitatea lor în alegerea partenerului. Dumnezeu a dat bărbatului sarcina să peţească o femeie, şi este păcat că astăzi şi fete credincioase se emancipează în această privinţă şi — desigur, nu aşa de grosolan, de nedelicat cum se obişnuieşte între necredincioşi -ies la „vînătoare de bărbaţi". Sarcina surorii este să se roage şi să aştepte şi apoi, dacă un bărbat o cere în căsătorie, să ceară voia Domnului. Niciodată nu trebuie să dea unui bărbat responsabilitatea pentru o logodnă, ci trebuie ea însăşi să ceară siguranţă de la Dumnezeu şi, altfel, să spună „nu". Ea ar trebui să aibă principii clare şi în nici un caz să accepte o logodnă numai din milă.Elisabeth Elliot povesteşte în cartea ei „O dragoste puternică" despre prima ei întîlnire cu soţul de mai tîrziu Jim. Pe atunci, amîndoi erau studenţi, şi descrierea următoare arată ce idei avea Elisabeth despre viitorul ei soţ şi ce trăsături de caracter erau pentru ea premize pentru o căsnicie creştină:„De la depărtare respectuoasă, fără ca el să bănuiască ceva, aveam obiceiul de a observa caracterul lui Jim Elliot. Am relatat deja cum l-am văzut stînd la coadă în sala de mese, avînd în mină cartonaşe pecare avea scrise versete biblice sau cuvinte dintr-o limbă străină - el era în mod vădit omul care avea grijă de felul cum îşi petrecea timpul, îi vedeam atitudinea prietenească şi înflăcărarea. Observam cu cîtă sîrguinţă studia. îl vedeam pe ringul de lupte (a cîştigat titlul de campion în patru state americane) şi-l observam cum conducea cercul de lucru pentru misiunea externă, îl auzeam cum se ruga.Nu avea nimic arogant, şi de asemenea nimic morocănos. îl observam cum se îmbrăca. Nu irosea mult timp şi atenţie cu aceasta. Purta aceleaşi două sau trei perechi de pantaloni, acelaşi pardesiu şi aceeaşi jachetă tricotată. Nu prea dădea atenţie modei sau combinaţiilor de culori, dar nici nu umbla dezordonat sau neglijent.Aceste lucruri nu erau pentru mine neapărat dovada că el era bărbatul pe care-1 aşteptasem, dar ele

Page 31: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

mi-au dat totuşi indiciul că îmbrăcămintea şi exteriorul lui nu stăteau prea sus pe lista lui de priorităţi.Cînd ne-am cunoscut mai îndeaproape prin discuţii, mi s-au confirmat primele presupuneri. Cu mult înainte de a avea motive să cred că el ar putea fi interesat de mine, îl numărasem printre bărbaţii cu care mi-ar fi plăcut să mă căsătoresc. Săruturi şi ţineri de mină nu mi-ar întări această convingere (fiecare poate să procedeze la săruturi sau ţineri de mînă). Dimpotrivă, mai degrabă ar fi slăbit-o. Eu voiam să mă căsătoresc cu un bărbat gata să înoate contra curentului.Socoteam ca ceva de la sine înţeles că existau pe lume cîţiva bărbaţi care deţineau această putere. Şi eu porneam de la faptul că aceşti bărbaţi vor căuta nişte soţii care să aibă aceleaşi principii. Eu nu voiam să stau pe tejghea cu un preţ redus - mai ieftină pentru că eram uşor murdărită sau pătată. într-acolo se înghesuie mulţimile..."*9 Catherine Booth, soţia întemeietorului Armatei salvării, avea încă de tînără fată idei clare despre logodnă şi căsătorie: Logodnicul ei nu trebuia să fie doar unul care merge numai la biserică, ci un copil al lui Dumnezeu convertit cu adevărat. Pe lîngă aceasta nu trebuia să ducă lipsă de facultăţi intelectuale, „căci ştiam că nu voi putea niciodată stima cu adevărat un prost". în plus, trebuia să fie un lucrător în Regatul lui Dumnezeu. După ce s-a căsătorit, a putut să spună privind înapoi: „Dumnezeu, în marea Sa bunătate, pe lîngă cerinţele principale, a împlinit şi micile mele dorinţe secundare".50

Mă gîndesc şi la o tînără soră care-şi predase viaţa ei Domnului şi voia să-I slujească. Desigur că, pe lîngă aceasta, a rămas o fată cu toate visele şi dorurile ei. Aşa ne-a făcut ea odată cunoscut „tipul" ei: un bărbat înalt şi brunet.66

N-a durat mult şi a apărut într-adevăr un tînăr care corespundea exact închipuirilor ei, şi şi-a aruncat privirea spre ea. Acest tînăr era fireşte ceea ce se numeşte „carte de joc fără valoare", deci unul care venea în mod obişnuit la adunare, dar care ducea o viaţă superficială. Oricum, ca discipol al lui Isus nu avea nici o experienţă practică. Ne-am făcut curînd griji, pentru că vedeam cu cîtă încăpăţînare făcea el încercări de apropiere şi simţeam conflictele care se dezlănţui-seră prin aceasta în sufletul fetei.N-a trecut multă vreme pînă ce sora a primit o scrisoare în care tînărul - să-1 numim Christoph şi pe ea Caroline - şi-a arătat destul de limpede simţămintele faţă de ea. Această scrisoare a declanşat la Caroline o furtună de întrebări, totuşi, după ce ea s-a rugat intensiv în legătură cu acestea, i-a scris ca răspuns următoarea scrisoare:Dragă Christoph,Cu cît mă gîndesc mai mult la toate acestea, cu atît mai limpede văd că felul în care tu îţi închipui legătura noastră, o cunoaştere prin scrisori sub premiza că te-ai îndrăgostit deja de mine, nu este bun, adică nu este folositoare pe o durată mai lungă pentru ambele părţi. Şi tu ştii: ce nu este de folos, împiedică. Stagnarea este totdeauna regres - aceasta este o lege a credinţei creştine.Mi-e teamă de urmările unor acţiuni independente tocmai în asemenea lucruri, mai ales că ştiu că El mi-a dat o însărcinare, pe care aş putea eventual s-o blochez prin asta. Cîtă vreme deci în mine nu este limpede că Dumnezeu doreşte în mod precis aceasta de la mine, şi eu aş vrea să-I slujesc bucuros în toată nedesăvîrşirea şi să merg pe calea Lui, aş spune că n-ar trebui să începem să ne scriem, căci dacă după cîtva timp trebuie să întrerupem, aceasta lasă în urmă foarte probabil nişte cicatrici.Cu siguranţă că vei obiecta că la tine oricum aşa va fi cazul, dar eu cred cu tărie şi mă voi şi ruga pentru aceasta, ca tu să învingi. El te va ajuta.îmi dau seama că atît convorbirea telefonică, cît şi scrisoarea sunt destul de dure pentru tine, şi aş vrea să te rog să nu mi-o iei în nume de rău. Am căutat doar să iau o poziţie corectă la scrisoarea ta şi n-am vrut în nici un fel să te rănesc. Ca această chestiune să nu-ţi fie neplă-67

cută, este cel mai bine să privim scrisoarea ta, aşa cum ai propus tu, ca nescrisă.CarolineCum a primit Christoph această scrisoare, este uşor de înţeles. Ca urmare a atitudinii hotărîte a

Page 32: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Carolinei, Christoph a meditat asupra vieţii lui şi a devenit conştient de sărăcia jalnică a propriului lui „creştinism". Cînd m-a vizitat în următoarele luni, am simţit ceva din căutarea lui după noi standarde pentru viaţa lui, şi i-am dat să citească două cărţi: „La umbra Celui Atotputernic" şi „Adevărata ucenicie".Cu încetul, Christoph a înţeles ce înseamnă să fii un discipol al lui Isus şi a învăţat acum să iubească şi să preţuiască pe Domnul Isus şi Cuvîntul Său. Viaţa lui primise acum un nou conţinut şi un nou sens, şi el ne-a devenit un preţios colaborator în lucrarea cu tinerii.După ce a avut vreme de vreo zece luni să se gîndească la scrisoarea Carolinei şi s-o cîntărească în rugăciune, s-a hotărît pentru următorul răspuns:Dragă Caroline,M-am întrebat înaintea Domnului dacă este corect să-ţi scriu această scrisoare, şi după cîte pot să-mi dau seama avînd în vedere puţina mea experienţă, cred că nu este împotriva voii Lui dacă fac aceasta. Tocmai în ultimele trei luni am fost tot mai sigur că tu eşti aceea pe care mi-ar putea-o da Domnul ca soţie. Observ aceasta şi după îndrăzneala pe care o am ca să-L rog în fiecare zi pentru acest lucru.Cînd spun că am siguranţă asupra acestui fapt, desigur că ea este mai întîi numai în mine însumi şi este independentă de felul cum gîndeşti tu, şi acesta din urmă este chiar punctul în care sunt încă nesigur. Ca urmare deci, siguranţa mea nu mai este chiar atît de sigură. Iartă-mi te rog felul complicat de exprimare.Caroline, te rog să nu crezi că aş vrea să te silesc să iei o decizie — chiar dacă am încercat o dată şi prin asta te-am îndepărtat, astfel că şi astăzi îmi pare foarte rău, dar am şi învăţat mult din ea —, dar mă temeam cumva că meditaţia şi „supărarea" de felul cum gîndeşti tu în această chestiune ar putea face ca El să nu mai aibă în mine locul care I se cuvine.Tu eştij după cum presupun, de aceeaşi părere, că Domnului nu(.X

poate niciodată să-I placă cînd interesul pentru un om sau pentru o chestiune este mai mare decît pentru Sine însuşi, şi El nu mai este punctul central. Aceasta nu este totdeauna uşor, şi de aceea aş putea totuşi să fiu oarecum mai liber pentru El dacă ţi-aş cunoaşte gînduri-le sau dacă aş avea siguranţă în ceea ce ne priveşte pe amîndoi.Dacă vrei să-mi dai răspuns - chiar dacă, în ce priveşte voia Domnului, încă n-ai căpătat nici o siguranţă asupra acestui lucru - m-aş bucura, desigur, dar ştiu că Domnul îmi va da şi răbdare, şi putere pentru aşteptare, în caz că n-aş primi răspuns de la tine. Chiar şi în primul caz nu ai de ce să te temi că voi insista apoi neapărat la o corespondentă de durată, decît doar dacă suntem amîndoi gata pentru aceasta. In caz că este voia Lui, Domnul, în dragostea şi înţelepciunea Lui, ne va călăuzi mai departe atunci cînd crede El de cuviinţă.Mă rog pentru tine şi pentru ca să nu înţelegi greşit această scrisoare, prin care să nu fii rănită sau să ajungi la mustrări de conştiinţă şi greutăţi care ar pune piedici vieţii şi slujbei tale pentru Domnul Isus.Te rog să nu te zoreşti cu răspunsul, de teamă ca să nu mă dezamăgeşti, să iei o hotărîre de care nu eşti sincer convinsă tu însăţi şi despre care nu ştii exact dacă este voia Domnului.ChristophCaroline, care a putut să citească din această scrisoare, printre rîn-duri, că Domnul începuse să-i asculte rugăciunile ei pentru Christoph, încă n-a socotit ca ceva oportun să-şi lase sentimentele pentru Christoph să vorbească, ci a răspuns mai întîi astfel:Dragă Christoph,crede-mă, nu am tratat problema cu uşurinţă, şi ştiu că e greu pentru tine să nu primeşti nici un răspuns.Am dezbătut îndelung scrisoarea ta şi mi-a devenit limpede că întrebarea ta trebuie să rămînă încă deschisă. Totuşi, dacă tu crezi că ar fi bine pentru tine să ai un răspuns, atunci adreseaza-te simplu Domnului vieţii tale şi a mele. El poate cel puţin să-ţi dea un răspuns cu garanţie. Din scrisoarea ta reiese doar faptul că tu ai deja destulă siguranţă. Nu poate asta să-ţi fie de-

Page 33: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

ajuns? Dacă El ne-a destinat unul altuia, ne va şi „ţine liberi" unul pentru altul şi la vremea Lui ne va face să ne întîlnim, ca să-I putem sluji împreună.69

Pot să-ţi mai spun încă ceva, Christoph? M-am întrebat pe baza cî-torva pasaje biblice (Col.2:18a; Ps.lO6:15) pe care mi le-a dat Dumnezeu la scrisoarea ta - întrebarea rămîne totuşi deschisă - dacă tu eşti într-adevăr sincer cu tine însuţi. Este motivul tău real, să devii liber pentru Domnul, sau poate n-ai observat tu însuţi că acum vrei să obţii acelaşi lucru în mod „spiritual", cu argumente „spirituale"?Mă exprim iarăşi aşa de direct şi de dur, căci aş vrea să fiu deschisă faţă de tine şi să te şi ajut. Mi-ar părea rău dacă, prin mine, Domnul ar ocupa locul al doilea în viaţa ta, căci prin aceasta i se ia cuiva baza pentru întreaga viaţă.De aceea, să mergem sigur, prin aceea că-L ascultăm şi ne încre-dem în El, şi atunci nu vom fi făcuţi de ruşine şi nu vom fi dezamăgiţi!CarolineDupă două luni a primit Caroline siguranţa că într-adevăr Cristoph era partenerul de viaţă destinat ei de Domnul, şi a putut să-i dea un recunoscător şi bucuros „da".Cei doi s-au logodit deci, fără să se fi văzut nici măcar o singură dată între patru ochi şi să fi discutat. între timp au o căsnicie fericită şi sunt părinţii cîtorva copii. Ei mi-au pus la dispoziţie scrisorile pentru această carte ca unul sau altul să poată profita din experienţele lor.în Psalmul 37:4, David zice: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima".Numai atunci cînd Domnul ne umple inima şi ne este suficient ne va răspunde El la cererile inimii noastre, pentru că atunci vom cere de la El numai ceea ce este în concordanţă cu voia Lui.Gabi - aşa aş vrea s-o numesc - a crescut într-un cămin creştin şi avea în exterior aparenţa unei creştine convinse. în realitate însă, Cristos şi tot ce era legat de El nu însemna mare lucru pentru inima ei, aşa că ea s-a hotărît să ducă o viaţă dublă, deoarece, din cauza familiei şi a rudelor, nu îndrăznea să facă o evadare pe faţă din obişnuitul stil de viaţă pios. în orele de studiu biblic şi la Cină era de fiecare dată prezentă, dar adevărata ei viaţă se petrecea în altă parte. Dorul după un partener de viaţă era mare, şi în chestiunea aceasta ea n-a rămas pasivă. Chiar întrunirile creştine erau vizitate de ea în speranţa de a „pescui" acolo pe bărbatul vieţii ei. Dar nici unul n-a „muşcat".Totuşi, într-o zi a intrat Domnul în viaţa ei. A cunoscut tineri creştini care, după o viaţă în păcat şi constrîngere, au fost eliberaţi, şi-L urmau acum pe Mîntuitorul lor veseli şi bucuroşi. Prin această întîl-nire, ea a fost zdrobită lăuntric, şi a mărturisit lui Dumnezeu şi oamenilor dubla ei viaţă păcătoasă şi a început conştient să-L urmeze pe Isus, ca de acum să trăiască cu şi pentru El.După cîteva luni a fost invitată la o conferinţă biblică, unde mulţi creştini tineri şi mai în vîrstă au fost împreună pentru cîteva zile, ca să studieze Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd se ducea înainte la asemenea manifestări, atunci era numai cu gîndul ascuns de a găsi un soţ. Acum însă dorinţa ei era de a lua parte la aceste întruniri numai de dragul Domnului şi a propriei ei vieţi spirituale, şi aici a experimentat pentru prima dată faptul că era complet liberă de orice gînd îndoielnic. Sosită la conferinţă, a fost condusă la locul de înnoptare de un frate tînăr foarte prietenos, care era răspunzător cu organizarea conferinţei.Conferinţa însăşi a fost pentru Gabi un mare dar, căci Cuvîntul lui Dumnezeu i-a vorbit limpede, şi ea era recunoscătoare să poată fi în sfîrşit o dată printre creştini fără alte intenţii.După două săptămîni, a primit o scrisoare chiar de la fratele care o condusese atunci la locul de înnoptare. Scurta convorbire cu ea pe drum şi comportamentul ei la conferinţă îl impresionase puternic şi-1 îndemnase la rugăciune. Acum el îi cerea mîna, şi-mi amintesc bine cum a venit la noi Gabi foarte surprinsă şi a zis: „Ciudat, mai înainte m-am dus la

Page 34: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

asemenea întruniri din cauza băieţilor, fără să mi se împlinească dorinţa. Acum m-am dus pentru prima oară la o conferinţă de dragul Domnului. Şi uite că vine deodată o asemenea scrisoare..."Cei doi s-au căsătorit între timp şi-şi folosesc timpul liber ca să lucreze pentru Domnul printre tineri.Aceste exemple arată clar că Domnul Isus, atunci cînd este punct central şi Domn al vieţii noastre, Se îngrijeşte şi de toate celelalte. Atunci ne va împlini cererile inimii noastre, pentru că ele corespund voii Sale. Atunci vom fi noi - căsătoriţi sau celibatari - împliniţi şi fericiţi, pentru că El însuşi este cea mai mare bucurie şi fericire a noastră.„Pe cine am eu în cer? Şi în afară de Tine n-am poftă de nimic pe pămînt" (Ps.73:25).

15. în umbra cruciiîn jurnalul lui Jim Elliot, pe care soţia lui, Betty, 1-a editat şi comentat după moartea lui, există un pasaj foarte impresionant, pe care aş vrea să-1 recomand tuturor celor logodiţi şi căsătoriţi în vederea unei cercetări de sine.Acolo se relatează despre o plimbare, în timpul căreia ei şi-au mărturisit pentru prima oară dragostea unul pentru altul:„Fără să ne dăm seama de direcţia în care mergeam, am intrat pe o poartă cu zăbrele şi ne-am trezit într-un cimitir. Ne-am aşezat pe o dală de piatră, şi Jim mi-a explicat că mă dăduse lui Dumnezeu, cam aşa cum făcuse Avraam cu fiul său Isaac. M-am speriat - căci de cîteva zile plutea înaintea ochilor mei aceeaşi imagine, de fiecare dată cînd mă gîndeam la relaţia noastră. Amîndoi eram de părere că drumul nostru în viaţă ne era hotărît de Dumnezeu. Ambele noastre vieţi îi aparţineau total, şi dacă îi făcea plăcere să primească Jertfa' şi s-o folosească, nu voiam să punem mina pe ea ca s-o luăm înapoi şi s-o păstrăm pentru noi înşine. Nu mai era nimic de zis la accastu.Şedeam şi tăceam. Deodată ne-am dat seama - în spatele nostru se ridicase luna - că între noi stătea umbra unei mari cruci de piatră.Data acestei seri se află în cartea de cîntări a lui Jim, alături de următorul vers:De vrei într-adevăr ca să renunţ acum la ce mi-e aşa de drag - Ţi-o dau! Doar nu mai era al meu! - îţi las doar ceea ce era demult deja al Tău! Să se facă voia Ta!"51

Să dea Dumnezeu ca să crească o generaţie de creştini, a căror relaţii de logodiţi şi căsătoriţi unul faţă de altul să fie decise de crucea lui Cristos. Ca urmare, cineva va şti:Soţia mea aparţine mai întîi Domnului. El a iubit-o cu o dragoste care nu se poate compara cu dragostea mea. El a plătit pentru ea cu preţul propriei Sale vieţi, a răscumpărat-o cu propriul Său sînge şi are de aceea drept la prima ei dragoste.Dar crucea nu desparte numai, ci şi leagă. Ambele noastre vieţi îi aparţin şi trebuie să-I fie dedicate, astfel ca o Persoană să stea în mijlocul şi să fie conţinutul vieţii noastre comune.J.N. Darby s-a exprimat potrivit: „Dăruirea totală lui Isus este cea mai puternică legătură între inimile omeneşti".Există ceva mai frumos decît această conştientă de a fi logodit şicăsătorit? Noi ne ştim iubiţi de Dumnezeu cu o dragoste de neînţeles (l.Io.3:l), îl iubim, pentru că El ne-a iubit întîi (l.Io.4:19), şi dragostea aceasta este măsura şi izvorul de putere pentru dragostea unuia faţă de celălalt.„Umblaţi în iubire, după cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă de bun miros, lui Dumnezeu (Ef .5: 2).Deci nu iubirea de sine, ci iubirea lui Dumnezeu ne îndatorează şi ne face capabili să ne iubim unul pe altul cu altruism. Cea mai importantă premiză pentru o căsătorie fericită şi binecuvîntată este de aceea părtăşia netulburată a celor doi soţi cu Domnul. Această părtăşie trebuie să fie întreţinută şi cultivată personal de soţ şi soţie. Niciodată n-ar trebui practicată rugăciunea comună pe socoteala relaţiei perso-nale cu Domnul. Acolo unde un partener de căsnicie trăieşte în mod spiritual „de la a doua mînă", ceva nu este în regulă. Ce tragic este cînd o mamă nu poate arăta copiilor ei o viaţă de credinţă personală, ci socoteşte că soţul şi bărbatul este singurul competent pentru interese spirituale!Ce binecuvîntare sunt pe de altă parte nişte mame care trăiesc înaintea Domnului şi cu Domnul, ca de exemplu mama Busch, care după timpuria plecare acasă a soţului ei, care fusese un martor fidel al lui

Page 35: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Isus, i-a influenţat pentru totdeauna pe cei opt copii ai ei.Unul din fiii ei, cunoscutul pastor şi evanghelist Wilhelm Busch, a zis o dată:„Că noi, copiii, am devenit ceva, ba chiar că, într-un chip de neînţeles, toţi cumnaţii, cumnatele şi nepoţii merg pe aceeaşi cale cu Isus, se datorează poate numai rugăciunilor ei neobosite".Iar fiul mai tînăr Johannes Busch a mărturisit într-o vorbire ţinută la aniversarea de 80 de ani a mamei:„Dumneata ne învăţai că în apropierea lui Isus este totdeauna bucurie. Aş putea înşirui istorisire după istorisire, şi una mai frumoasă ca alta, şi totuşi toate ar fi acordate pe tonul că cineva nu trebuie să descurajeze atunci cînd are un Mîntuitor"."în această familie se potrivea ceea ce a exprimat Spitta în cunoscuta cîntare:^Ferice casa unde soţ, soţie,In al Tău spirit una sunt mereu,Şi de iubirea Ta cuprinşi, ei Ţie,73Alături stau la bine şi la rău. Cînd amîndoi se sprijină pe Tine, în orice timp, cît de primejdios; A lor iubire nu se micşorează, Ci tot mai mult ei Te iubesc duios".Originalul şi genialul Zinzendorf a dat formă în urmă cu vreo 250 de ani noţiunii de „căsătorie de luptători". El însuşi îşi înţelegea căsnicia aşa. Ca logodnic, a scris miresei lui astfel:„Te iubesc din toată inima^ şi din cel mai lăuntric loc al sufletului meu, dar pe Domnul Isus îl iubesc încă şi mai mult". „Cristos este Mirele meu la fel de bine ca şi al tău..."Logodnica lui, Erdmuthe, ar fi putut la fel de bine să rostească aceste cuvinte. Biograful lui Zinzendorf, E. Beyreuther, a scris despreaceasta:„Părtăşia lor se întemeia pe concepţia biblică a căsniciei ca ilustrat ic metaforică a celei mai profunde părtaşii cu Cristos după cuvintul din Efeseni 5. Nu ,eros'-ul, care se poate răci, nu promisiunea fidelităţii omeneşti, ci această unitate de credinţă cristocentrică era fundamentul căsniciei lor".5i

Şi Charles Studd a ştiut ca în toată dragostea pentru Priscilla să fie îndatorat mai întîi Domnului lui. De aceea a scris el la scurtă vremedupă logodnă:„Să îndreptăm amîndoi în fiecare zi aceeaşi cerere spre Tatăl nostru din cer: ca noi, unul pe celălalt, să ne predăm în fiecare zi viaţa lui Isus, fie că suntem despărţiţi, fie că nu, şi ca fiecare din noi să nu-1 facă pe celălalt idolul lui".54

în Luca 14:26-27 citim cuvintele Domnului care ni se par uneori foarte dure şi aparent de neînţeles:„Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte tatăl şi mama şi soţia şi copiii şi fraţii şi surorile, şi chiar şi însăşi viaţa sa, nu poate fi discipolul Meu .în aceste cuvinte ale Domnului găsim condiţiile necesare pentru a-L urma pe Domnul ca discipoli. După cît se pare, Domnul vede cele mai mari pericole în relaţiile noastre cu cei ce ne sunt cei mai apropiaţi, cei care ne sunt cei mai dragi. Dacă soţia sau copiii sau orice alt om din apropierea noastră stau în calea unei consecvente urmări a Domnului, dacă îi iubim mai mult decît pe Domnul, atunci nu suntem vrednici de El (cf. Mt.l0:37).în versetele dinainte este vorba de invitaţia la cina cea mare. Acolo citim despre cîţiva invitaţi care se scuză cu argumentul:„M-am căsătorit, şi de aceea nu pot veni" (Lc.l4:20).Din păcate auzim scuza aceasta deseori şi de la cei chemaţi să lucreze în via Domnului. Şi atunci atitudinea faţă de soţie şi familie poate fi atît de carnală, încît Domnul ne cere să-i urîm, de dragul Lui.Kierkegaard a tălmăcit o dată cerinţa Domnului astfel:„A urma pe Cristos înseamnă a te tăgădui pe tine însuţi, şi înseamnă şi a merge pe acelaşi drum pe care a mers Cristos sub înfăţişarea neînsemnată a unui sclav, suferind nevoi, părăsit, batjocorit, neiubind lumea şi nefiind iubit de ea. Şi înseamnă de asemenea a merge singur, căci este unul care în tăgăduirea lui de sine renunţă la toată lumea şi la tot ce aparţine lumii, la orice relaţie care altminteri ademeneşte şi leagă, care, în caz de nevoie, nu-şi iubeşte de fapt mai puţin tatăl şi mama, sora şi fratele, dar pe Cristos îl iubeşte în aşa fel mai mult, încît se poate spune despre el că pe aceia îi urăşte".55

William MacDonald scrie în cartea sa „Adevărata ucenicie":„Mulţi pionieri, cu talente promiţătoare, au pierdut prin căsătorie calea slujirii neîmpărţite pentru

Page 36: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Cristos".Şi apoi îl citează pe W.L. Gustavson:„Căsătoria este dată de Dumnezeu. Dar dacă devine o piedică a voii lui Dumnezeu, este rău folosită. Putem numi pe mulţi - bărbaţi şi femei -, care au avut o chemare clară să plece pe cîmpul de misiune, şi nu s-au îndreptat niciodată într-acolo, pentru că partenerii de viaţă i-au reţinut. Nimic - nici chiar binecuvîntarea dată de Dumnezeu printr-un partener de viaţă - nu are voie să împiedice intenţiile lui Dumnezeu pentru viaţa cuiva. Astăzi mor suflete deoarece oamenii iubiţi au avut întîietate faţă de Dumnezeu".56

Totuşi, pe Domnul îl interesează nu numai atitudinea faţă de membrii familiei noastre, ci şi dragostea noastră faţă de noi înşine: „... şi chiar şi însăşi viaţa sa".„Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde" (Io.l2:25).Nu înţeleg cum se pot pune în acord aceste cuvinte fără echivoc cu ideile deseori predicate astăzi de „iubire de sine" şi „realizare de sine". De altfel, „iubirea de sine" este numită în 2.Timotei 3:2 ca prima caracteristică a omului din vremea sfîrşitului.Şi astăzi mai este valabil Cuvîntul Domnului:„Dacă doreşte cineva să vină după Mine, să se tăgăduiască pe sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze" (Lc.9:23).75Cine a înţeles ce a răbdat şi a suferit Domnul nostru pe cruce, aceluia nu-i mai vine greu să-şi ia crucea, adică să împartă împreună cu Domnul Isus dispreţul şi respingerea din partea lumii.De la o lume care L-a ucis pe Mîntuitorul şi Domnul meu în chipul cel mai atroce nu aştept complimente, decît dacă am devenit un Iuda. Ea mă va urî, aşa cum L-a urît şi pe El. Ea nu mai are nimic să-mi ofere, şi nu există lucruri comune care să mă lege de ea. Eu sunt crucificat faţă de lume, şi lumea faţă de mine (Gal.6:14). Crucea hotărăşte relaţia mea cu lumea, dar şi faţă de membrii familiei mele şi faţă de propria mea viaţă.„,Eu sunt crucificat împreună cu Cristos!' (Gal.2:20). Cine a urmat vreodată cu acest apostol această perspectivă a crucii, viaţa lui a ajuns pe partea cealaltă. Niciodată nu va mai putea rîde cum a rîs mai înainte. El ştie că aparţine unui neam din pricina cărui păcat a trebuit să fie dat Fiul lui Dumnezeu la cruce. El vede altfel oamenii şi lumea.El îi vede aşa cum îi vede Dumnezeu în semnul crucii, anume mai întîi şterşi, tăiaţi cu o linie, devalorizaţi, judecaţi. El nu mai iubeşte lumea şi ce se află în lume. El ştie acum ce vrea să zică Biblin ci ml vorbeşte despre ,carne\ Nici o vrajă şi nici un farmec al acestei cuini nu-1 mai prind. El vede în pofta acestei lumi opusul ruşinos al sa k II ităţii de nespus a crucii. El urăşte pe tată, mamă, soţie, copii, frtţi, surori (Lc.l4:26) cu o ură divină. Această ură este liberă de răutate omenească; ea nu este nimic altceva decît îndepărtarea, decit părăsirea dureroasă a insuficienţei oricărei creaturi, a cărei carne păcătoasă a trebuit Dumnezeu s-o condamne în carnea Fiului Său pe cruce (Rom.8:3).Dar in mod deosebit el îşi urăşte propria viaţă. El nu mai îndrăzneşte niciodată să-şi ridice ochii ca înainte spre sine însuşi. S-a dus gloria eului. Cine s-a văzut într-adevăr cu Cristos pe cruce, lui i-a intrat crucea în toate simţurile şi mădularele. Orice uşurătate orgolioasă îi este luată. El nu mai poate face ceea ce vrea firea lui. El apare ca unul înţepenit pe cruce, ca unul pironit, ca unul învins de Dumnezeu, reţinut şi pus deoparte. Prin urmare, el vede lumea şi pe sine însuşi crucificat cu Cristos, iar lumea îl vede crucificat (Gal.6:14).După cum corpul Celui înviat mai păstra încă urmele rănilor, aşa se arată urmele crucii în fiinţa fiecăruia care se ştie crucificat cu Cristos"51 (Fritz Binde).Cînd, în antichitate, gladiatorii apăreau pe scena uriaşelor amfiteatre complet înarmaţi ca să înceapă o luptă pe viaţă şi pe moarte, a-76tunci se opreau în faţa lojei imperiale, îşi ridicau braţul în semn de salut şi strigau:„Ave, Caesar, monturi te salutant!" - „Ave, Cezar, cei ce vor muri te salută!"Cred că această scenă este o imagine foarte potrivită pentru adepţii lui Isus. Dacă oamenii erau gata să moară pentru vreun stăpînitor crud, care se desfăta indiferent lăuntric cu acest spectacol sîngeros, cu cît mai mult ar trebui inimile noastre să fie doritoare să trăiască şi să moară pentru Domnul nostru, care a mers înainte de noi pe această cale a tăgăduirii de Sine pînă la moartea chinuitoare pe cruce! Noi îl urmăm pe El şi putem să păşim spre onoarea Lui

Page 37: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

pe arena credinţei.Ce dar este atunci cînd mire şi mireasă, soţ şi soţie într-un asemenea fel de a gîndi, legaţi prin crucea lui Cristos şi totuşi despărţiţi tot prin ea, se luptă împreună această lupta bună a credinţei!

16. „Iubirea de sine" în lumina Biblieiîn ultimii ani au apărut şi în librăriile evanghelice o serie de cărţi în care este predicată „iubirea de sine" şi „acceptarea de sine" ca o prem-iză esenţială pentru tăgăduirea de sine, iubirea faţă de aproapele şi iubirea faţă de Dumnezeu.între timp, aceste teze au pătruns în aşa măsură conştiinţa multor creştini, încît rareori se poate spune ceva despre tăgăduire de sine şi devotare fără ca să se anunţe voci care obiectează: „Da, dar în Biblie scrie totuşi că cineva trebuie să se iubească pe sine, ca să-1 poată iubi pe aproapele. Mai întîi trebuie să te fi acceptat pe tine însuţi, ca apoi să te poţi tăgădui!"După aceea este citată în mod obişnuit porunca iubirii aproapelui din Levitic 19:18, care la rîndul ei este citată şi în NT în cîteva locuri (Mc.l2:31; Lc.lO:27; Rom.l3:9;aGal.5:14; Iac.2:8): „... Şi să-1 iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi".Dr. John Stott nimereşte destul de bine ţinta cînd scrie că „un cor cu multe voci cîntă astăzi la unison că eu trebuie să mă iubesc cu orice preţ pe mine însumi; că iubirea de sine, ca o poruncă care este de cele mai multe ori neglijată, trebuie să fie adăugată iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele şi că, în caz de refuz, mă vor copleşi urmări grele: frustrare, depresiune, duşmănie, inerţie şi încă multe altele",,M

Ceea ce scriu şi spun psihologi şi consilieri creştini la tema iubire de sine se putea citi în urmă cu decenii la psihologii umanişti Erich Fromm şi Cari Rogers.Şi un filozof precum Friedrich Nietzsche a scris în urmă cu peste o sută de ani despre iubirea de sine şi şi-a bătut joc de creştinism şi de creştini cu o ură neînf rînată: „Nu vă suportaţi între voi, şi nici nu vă iubiţi înde-ajuns..."59

Concepţiile referitoare la iubirea de sine pe care le susţin autori ca Robert Schuller, James Dobson, Walter Trobisch, Bruce Narramore, Michael Dietrich, Josh McDowell şi mulţi alţii nu sunt nici ele noi, ci au fost preluate cîndva de la filozofi atei şi psihologi umanişti şi ca-muflate sub o haină creştină.Nu e scopul meu acum să explic substratul umanist al tezelor despre iubirea de sine, căci îmi lipsesc cunoştinţele de specialitate; aş vrea doar să examinez cîteva din aceste afirmaţii pe baza Bibliei.78

1. Este „iubirea de sine' nezeu şi pe aproapele?premiza de a putea iubi pe Dum-„Ne vine aşa de greu să iubim pe alţii, pentru că nu ne iubim destul pe noi înşine". (Walter Trobisch)60

Trebuie să constatăm mai întîi că noţiunea „iubire de sine" nu se găseşte în Biblie. Citim într-adevăr despre adjectivul „iubitor de sine" în 2.Timotei 3:2, dar acolo este folosit negativ, ca o caracteristică a omului nelegiuit: „... Căci oamenii vor fi iubitori de sine".Dimpotrivă, Biblia vorbeşte foarte clar şi deseori despre tăgăduirea de sine şi o ridică la rangul de condiţie pentru calitatea de discipol.La fel de puţin găsim în Biblie vreo indicaţie privind faptul că noi trebuie să răspundem afirmativ eului sau să ne realizăm şinele.„A/b/ însă, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare din noi să placă aproapelui spre bine, pentru edificare. Căci nici Cristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi" (Rom.l5:l-2).„Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit pentru ei* (2.Cor.5:15).Dacă iubirea de sine ar fi într-adevăr premiza de a putea iubi pe Dumnezeu şi pe oameni,

Page 38: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

atunci s-ar tăgădui învăţătura clară a Bibliei despre completa stricăciune a omului şi astfel s-ar învăţa că această iubire e o performanţă proprie, sau cel puţin legată de iubirea de sine.Dar imaginea omului în Biblie arată altfel. Omul este:- mort în păcate şi nelegiuiri (Ef.2:l)- incapabil să caute pe Dumnezeu şi să facă binele (Rom. 3:11-12)- un duşman al lui Dumnezeu (Rom.5:10)- rău, vrednic să fie urît şi urînd pe alţii (Tit 3:3)2. Există o iubire de sine înnăscută?„Nu există iubire de sine înnăscută a omului, nici unul nu iubeşte de la natură din sine însuşi. Iubirea de sine este fie dobîndită, fie nu. Cine n-o dobîndeşte, sau n-o dobîndcşte suficient, este incapabil, sau nu înde-ajuns capabil de a iubi pe alţii. De aceea, nu este capabil nici să iubească pe Dumnezeu cu adevărat". (Guido Groe-ger)61

79

Biblia învaţă limpede că omul, de la natură, este complet egoist şi iubitor de sine, şi că numai harul lui Dumnezeu prin viaţa cea nouă (naşterea din nou) îl face capabil să ţină în moarte aceste însuşiri ale omului celui vechi.Eva von Thiele-Winkler, care şi-a dedicat viaţa în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui, s-a rugat într-o perioadă în care şi-a început opera de caritate faţă de cei săraci, bolnavi şi orfani, „ca demonul iubirii de sine să nu mai aibă stăpînire peste ei".62

De aceea, socotesc că este o deplasare iresponsabilă a accentului cînd cineva spune că trebuie să te iubeşti pe tine însuţi ca să-i poţi iubi pe alţii.Dumnezeu porneşte de la premiza că noi avem o atitudine de viaţă profund egoistă, şi ne cere ca să facem nu din noi înşine, ci din Dumnezeu şi din aproapele punctul central al iubirii noastre. Dar omul nemîntuit poate să împlinească această cerinţă la fel de puţin ca şi ce lelalte porunci ale lui Dumnezeu.Ceea ce scrie în Romani 14:7-8 se potriveşte numai omului năucul din nou:„Căci nici unul din noi nu trăieşte pentru sine însuşi, şi nici umil din noi nu moare pentru sine însuşi. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacu trăim, şi dacă murim, noi suntem ai Domnului".Standardul pentru iubirea noastră este de altfel extins în NT. Porunca cea nouă sună, să ne iubim unul pe altul, aşa cum ne-a iubit Cristos pe noi.„Vă dau o poruncă nouă, ca să vă iubiţi unul pe altul, pentru ca, după cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul" (Io.l3:34).„Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întîi" (l.Io.4:19).„Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii iubiţi, ji umblaţi in iubire, după cum şi Cristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi..." (Ef.5:l-2).Această iubire nu este un produs învăţat, exersat al omului, ci ea ne este dăruită împreună cu naşterea din nou.„... Pentru că iubirea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Spiritul Sfînt care ne-a fost dat" (Rom.5:5).80

3. Există „iubire de sine dezinteresată"?„Cine nu se iubeşte pe sine, este un egoist". (Walter Trobisch)63

Trebuie să mărturisesc că prin „iubire de sine dezinteresată" pot să-mi imaginez la fel de puţin ca prin „iubire de Dumnezeu ateistă" sau „nedreptate dreaptă".Dezinteresarea sau altruismul conţine totuşi tocmai faptul că eu am fost scăpat de „eul" meu, că eu îmi tăgăduiesc sau îmi uit „eul", că nu gîndesc nici prea înalt, nici prea dispreţuitor despre mine, ci nu mă gîndesc deloc la mine, şi-L fac pe Cristos şi ce este în legătură cu El ca punct central şi conţinut al gîndirii şi vieţii mele.„Căci pentru mine viaţa este Cristos" (Fil.l:21).

Page 39: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

„El trebuie să crească, dar eu să mă micşorez" (Io.3:30).Cînd aceasta a devenit realitate în viaţa unui om, cînd Cristos a devenit pentru el „viaţa", atunci se rezolvă şi problemele care se nasc prin faptul că cineva nu este în clar cu înfăţişarea lui sau cu alte lucruri exterioare. Nu sunt şi complexele de inferioritate o formă ascunsă de egoism? Ce face un om să fie frumos şi atrăgător, dacă nu ceea ce harul lui Dumnezeu a putut să lucreze în el ca asemănare cu Cristos?„Dar avem această comoară in nişte vase de lut, pentru ca nespusa mărime a puterii să fie a lui Dumnezeu şi nu din noi" (2.Cor.4:7).„Vasul de lut", frumos sau mai puţin frumos potrivit noţiunilor omeneşti, devine preţios prin aceea că el conţine „comoara". Şi astfel, o inimă arzătoare şi neîmpărţită pentru Domnul şi pentru poporul Lui este cel mai bun „leac" contra oricărui fel de complexe de inferioritate şi depresiuni.Să dea Dumnezeu ca noi toţi să putem mărturisi cu profundă bucurie şi recunoştinţă:„Sunt crucificat împreună cu Cristos, şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Dar ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credinţă, prin cea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (Gal.2:20).

17. Har„Mă întorc înapoi la porci!"Această înştiinţare amară ne-a fost lăsată de o fată tînără pe care am primit-o pentru cîteva luni în familia noastră.Ea a venit la noi a doua zi după convertirea ei. Un prieten de-al nostru a observat, pe cînd pleca într-o noapte spre casă, că ea era pe cale să-şi ia viaţa. în aceeaşi noapte ea şi-a recunoscut vinovăţia, dar a cunoscut şi calea spre o nouă viaţă.Deşi avea doar cincisprezece ani, trăise deja lucruri îngrozitoare. Cît de bucuroasă şi de recunoscătoare era că putuse să afle iertarea păcatelor şi că avea acum o ţintă nouă a vieţii înaintea ochilor!După convertirea ei, viaţa i s-a schimbat în orice privinţă. Citea cu mare bucurie în Biblie şi înţelegea foarte repede contextele. Avea o adîncă iubire faţă de Mîntuitorul ei şi se declara public de partea Lui, astfel că a devenit un model pentru mulţi tineri creştini. Soţia mea şi cu mine ne bucuram mult de ea, şi pentru noi era ca şi cum ar fi fost propriul nostru copil.Totuşi, într-o zi ea a dispărut, ca să nu se mai întoarcă. Ea voia să se ducă înapoi la vechea ei viaţă, la „porci", pentru că nu o scosese la capăt cu cîteva lucruri din viaţa ei. Ea nu voia să renunţe la credinţa în Domnul Isus, dar se îndoia cu privire la sine însăşi şi credea că nu va putea fi niciodată, cu trecutul ei, o adevărată creştină.Eu făcusem greşeala de a-i spune, într-o discuţie, că există păcate sexuale care lasă urme pentru toată viaţa. Din nefericire, am omis să-i arăt clar în acelaşi timp că harul lui Dumnezeu a făcut şi dintr-o Măria Magdalena şi alte femei cu un trecut păcătos nişte discipole fidele ale lui Isus, şi această omisiune a avut urmări rele.Această experienţă foarte dureroasă pentru noi mă presează să arăt clar, în încheierea acestei cărţi, că Domnul ne poate curaţi deplin de toate păcatele trecutului. Atît pentru cei care au trăit înainte de convertirea lor în păcate sexuale urîte, cît şi pentru cei care, după convertirea lor, au căzut în păcate scîrboase, există o refacere deplină.Chiar şi legea aspră despre semănat şi secerat (Gal.6:7-8) poate fi anulată prin harul lui Dumnezeu, dacă au loc o profundă pocăinţă şi o purificare temeinică. Chiar dacă rămîn cicatrici, şi Dumnezeu va82folosi cînd şi cînd amintirea căilor întunecoase spre a păzi de mîndrie şi de indiferenţă faţă de harul Său nemeritat, totuşi iertarea este deplină, şi astfel tocmai amintirea trecutului poate fi un imbold de a trăi cu atît mai fidel şi mai hotărît pentru Domnul timpul rămas.Sunt foarte recunoscător că ştiu mulţi fraţi şi surori care au trăit înainte de convertirea lor în

Page 40: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

toate păcatele sexuale posibile, dar că acum sunt eliberaţi şi slujesc cu devotament Domnului.Este o mare mîngîiere că în însăşi genealogia Domnului sunt enumeraţi oameni ca Iuda, Tamar, David şi Batşeba, care sunt cu toţii monumente strălucitoare ale minunatului har al lui Dumnezeu.Găsesc istoria lui Iuda deosebit de instructivă, pentru că lămureşte cum un om egoist, pasional, impulsiv şi care se autoîndreptăţeşte poate să devină atît de schimbat, încît nu mai este de recunoscut după îndreptarea lui.Facem mai întîi cunoştinţă cu caracterul lui Iuda în Geneza 37, cînd face propunerea fraţilor săi să nu-1 ucidă pe Iosif, ci să-1 vîndă. El şi-a închis ochii în faţa nevoii fratelui său, astfel că a devenit model al lui Iuda din Noul Testament, care urma să-L trădeze pe Domnul Isus secole mai tîrziu pentru treizeci de arginţi.în Geneza 38 istoria lui Iosif se întrerupe, ca să zugrăvească un episod lung şi întunecat din viaţa lui Iuda. El a început cînd Iuda şi-a părăsit fraţii ca să încheie o prietenie cu Hira din Adulam. De cîte ori o prietenie cu cineva care nu aparţine poporului lui Dumnezeu a fost începutul unui declin spiritual! în societatea lui Hira, el a făcut cunoştinţă cu fiica lui Şua, un canaanit, pe care a şi luat-o de soţie. Ea i-a născut trei fii: Er, Onan şi Şela. Despre primii doi fii citim că Dumnezeu i-a ucis, pentru că erau răi.Tamar, soţia lui Er, era acum o văduvă fără copii. Socrul ei Iuda a sfătuit-o să rămînă atîta vreme văduvă pînă ce fiul lui mai tînăr Şela va fi fost destul de mare ca să-şi îndeplinească faţă de ea datoria de cumnat aşa cum era prescris pe atunci. Dar cînd Tamar şi-a dat seama 4upă mai mulţi ani că Iuda nu-şi ţine cuvîntul, a născocit un plan sinistru, ca să nu rămînă în nici un caz fără urmaşi.între timp murise soţia lui Iuda. El trebuia deci să afle amarnic că prietenia cu lumea îi adusese numai pierdere şi moarte.„Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu Se lasă batjocorit: ,Căci ce seamănă un om, aceea va şi secera'. Pentru că cine seamănă pentru propria lui83carne, va secera din carne putretirou" (Gal.6:7-8).Tamar cunoştea pe cît se parc destul de bine stilul de viaţă şi obiceiurile socrului ei, căci după ce el şi-a sfîrşit doliul după soţia lui, ea s-a îmbrăcat ca o prostituată şi s-a aşezat într-un loc despre care ştia că Iuda va trece pe acolo.Socotelile lui Tamar s-au împlinit exact: Iuda a socotit-o într-adevăr o prostituată, şi pofta nestăpînită din el 1-a făcut să-i ofere un „ied" ca plată a ei. Dar Tamar a cerut un zălog descris exact: inelul cu pecete, lanţul şi toiagul. Iuda a încuviinţat, „şi ea a rămas însărcinată de la el"!Cînd el 1-a trimis mai tîrziu pe prietenul său Hira ca să schimbe iedul cu zălogul, „prostituata" nu mai era de găsit. Iuda îşi pierduse inelul cu pecete, lanţul şi toiagul.Sunt convins de faptul că orice păcat sexual cere un „zălog" de la om. Imoralitatea sexuală trebuie totdeauna să fie plătită foartescump.„Dar cel ce comite adulter cu o femeie este un om fără minte; cine vrea să-şi pardă sufletul, acela să facă aşa. El va găsi rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge (Prov.6:32-33; cf. şi 5:3-10; 6:29; 7:27).Un creştin care cade în asemenea păcate va pierde în orice caz inelul cu pecete, o imagine a fidelităţii, a bucuriei şi a siguranţei mîn-tuirii, şi toiagul, o imagine a demnităţii şi semnul stării de străin.După trei luni, la urechea lui Iuda a ajuns vestea: „Tamar a rămas însărcinată pentru că s-a prostituat".Iuda era furios şi foarte supărat că se putuse întîmpla aşa ceva în familia lui, şi a poruncit să se judece imediat acest păcat de faţă cu toţi şi fără a ţine seama de persoană: „Scoateţi-o afară ca să fie arsă!"

Page 41: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Găsim deseori în Biblie şi în istoria Bisericii faptul că nişte bărbaţi, care aparent sunt foarte zeloşi pentru onoarea şi dreptul Domnului, prin faptul că rostesc sentinţe foarte rapide şi dure asupra celor din jurul lor, trăiau chiar în aceste păcate şi uneori au fost chiar cauza acestor păcate. Cine îşi cunoaşte propria inimă, nu se va grăbi aşa tare să condamne pe fraţii lui de credinţă care au căzut în păcat.Poate că Iuda, în orbirea lui, voia prin această sentinţă să simuleze aparenţa unei integrităţi morale, aşa cum şi noi de atîtea ori vrem să ne valorizăm propriul nostru prestigiu prin faptul că judecăm pe alţii.84

Dar n-a durat mult pînă ce lui Iuda i-a fost smulsă masca ipocriziei de pe faţă. Cînd Tamar a fost dusă spre locul de ardere, a trimis socrului ei ipocrit inelul, lanţul şi toiagul, împreună cu cuvintele însoţitoare: „De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată".Şi apoi citim cele cîteva cuvinte, încărcate însă de înţeles:„Iuda le-a cunoscut şi a zis: ,Ea este mai dreaptă decît mine'".Lemnul a rămas neaprins, Tamar n-a fost arsă, deoarece Iuda şi-a recunoscut brusc propria stricăciune şi nu şi-a putut rosti decît sentinţa de moarte asupra lui însuşi.Am impresia că în acest pasaj Iuda şi-a trăit convertirea. Cu această mărturisire şi cu această recunoaştere de sine şi-a primit înapoi zălogul: inelul cu pecete, lanţul şi toiagul.Despre Tamar citim numai că a născut doi gemeni, dintre care Pereţ este amintit în genealogia Domnului Isus.Despre Iuda nu se mai spune nimic în următoarele capitole, dar se arată clar că în viaţa lui Iuda s-a schimbat ceva fundamental: El se oferă ca chezăşie pentru fratele Iui mai tînăr Beniamin. Este emoţionant să citim cum se face el purtătorul de cuvînt al fraţilor lui, cum rosteşte el înaintea lui Iosif mărturisirea vinei şi este gata să rămînă el chezaş în locul fratelui lui. Acest om pînă atunci aşa de egoist voia să devină sclav în Egipt numai ca fratele său mai tînăr Beniamin să se poată reîntoarce la bătrînul lui tată Iacob.Cît de puternic a lucrat Dumnezeu faţă de Iuda, încît el devine în istoria aceasta chiar o indicare spre Domnul Isus, care a devenit pe Golgota chezaş pentru noi, ca să ne croiască drum la Tatăl!Poate că binecuvîntarea lui Iacob ne dă o indicaţie de felul cum s-a petrecut această schimbare. Acolo Iacobb spune despre Iuda:„El îşi spală haina în vin şi mantaua în sîngele strugurilor" (Gen. 49:11).Trecutul lui murdar a fost şters prin „sîngele strugurilor". El experimentase iertarea, şi acum nu mai era sclav al poftei, pi a primit promisiunea:„Sceptrul nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de stăpînire dintre picioarele lui, pînă va veni Silo, şi de El vor asculta popoarele".Şi azi e deschisă calea spre o nouă viaţă pentru oricine a cărui viaţă a fost otrăvită şi s-a stricat prin păcate sexuale. Singura condiţie: o po-85căinţă adîncă şi smerire înaintea lui Dumnezeu pentru aceste păcate, o mărturisire limpede şi sinceră a vinei şi o rupere clară cu trecutul.„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate" (l.Io.l:9).în toate timpurile au existat bărbaţi şi femei a căror viaţă a fost o dovadă pentru harul salvator şi restaurator al lui Dumnezeu:John Bunyan (1628-1688), cunoscutul căldărar, predicator şi autor, a fost înainte de convertirea lui un „model al oricărui fel de nelegiuire, depravare şi imoralitate". El a scris despre sine însuşi:„Cînd I-a plăcut Domnului să-mi iniţieze sufletul, a găsit în mine un păcătos negru al acestei lumi. El a găsit că aruncam în jurul meu cu blesteme şi minciuni, că-mi otrăveam sufletul cu

Page 42: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

tot felul de desfătări ca beţie, dans, jocuri nepermise şi plăceri păcătoase cu oamenii cei mai vicioşi şi imorali din această lume".64

într-o zi cînd hoinărea iarăşi blestemînd şi înjurînd, o femeie cunoscută ca atee şi desfrînată şi-a scos capul pe fereastră şi i-a strigat că este cel mai nelegiuit tip pe care-1 cunoscuse vreodată în viaţa ei, şi că ar fi în stare să strice pe toţi tinerii dintr-un întreg oraş, dacă ar ajun-ge în societatea lui.După convertirea lui dramatică, a devenit un zelos predicator al Evangheliei, a cărui vestire era atît de clară, încît a fost pus în spatele zăbrelelor timp de peste 12 ani. Acolo în închisoare a scris printre altele renumita carte „Călătoria pelerinului", care este una din cele mai cunoscute cărţi din literatura mondială şi este a doua ca răspîndire după Biblie.Autobiografiei lui i-a dat titlul „Har din belşug pentru cel mai mare dintre păcătoşi".John Newton (1725-1807) a fost un negustor de sclavi brutal şi fără scrupule, înainte de a ajunge la credinţă. Nu numai că el însuşi era dedat viciului, dar îndemnase şi pe alţii la necredinţă, calomniere şi destrăbălări. A batjocorit cu îndrăzneală toate noţiunile sfinte, pînă ce, în largul mării, a ajuns într-o furtună, şi săptămîni de-a rîndul, cu catargul zdrobit şi cu pînzele sfîşiate, era la discreţia valurilor înalte cît casa. Acolo, ameninţat zilnic de moarte prin înfometare şi înecare, au venit primele rugăciuni pe buzele lui.După ce a ajuns la credinţă şi a putut să se despartă de crudul lui comerţ, a devenit predicator al Veştii Bune şi autor al multor cîntări şiX687

scrieri spirituali. împreună cu Wilberforce a contribuit hotărîtor la desfiinţarea comerţului cu sclavi.Ca să se apere de mîndrie şi uitare, a pictat cu propria mînă deasupra căminului în camera de lucru cuvintele:„Adu-ţi aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mînă tare" (Deut.5:15).Rebecca Jarret, în vîrstă de 45 de ani, avea un bordel, şi ademenise duzini de fete credule în această capcană a pierzării. Aproape de faliment fiind, a fost salvată de o soră din Armata Salvării de la moarte prin alcoolism. După convertirea ei, a ajutat într-un cămin de salvare pentru prostituate şi s-a dus ca să salveze adolescente din bordelurile din Southampton şi Porthmouth. Pînă la moartea ei (1928) a rămas o conlucrătoare fidelă a Armatei Salvării.65

Wolfgang Dyck (1930-1940) a petrecut cam 11 ani în închisori şi case de corecţie. După eliberare a venit la credinţă prin serviciul Armatei Salvării. Dumnezeu i-a mai dăruit încă o dată 11 ani, ca să fie o mărturie vie pentru El. Dyck a răscumpărat aceşti ani, ca să vestească Cuvîntul despre cruce în orice timp şi în orice loc:„Ar trebui să ne gîndim că timpul nostru se află în mîinile lui Dumnezeu. A avea timp înseamnă a avea viaţă, şi viaţa noastră aparţine lui Dumnezeu. Ar trebui totdeauna să stea la dispoziţia lui Dum-nezeu".66

S-ar putea numi, din toate epocile istoriei Bisericii pînă în vremea de azi, bărbaţi şi femei care au fost salvaţi din mocirla păcatului, ca să facă apoi ceea ce Domnul a poruncit celui din Gadara, care a fost eliberat de o legiune de demoni:„Du-te acasă la ai tăi şi vesteşte-le tot ce a făcut Domnul pentru tine, şi cum a avut milă de tine" (Mc.5:19).De aceea, dacă vrem să-L urmăm pe Isus, nu este vorba nici de realizare de sine, nici de iubire de sine, ci ca să ne punem scurta noastră viaţă în slujba Aceluia care Şi-a jertfit viaţa pe Golgota pentru mîn-tuirea noastră eternă.

Page 43: Poate fi dragostea pacat? - WolfganK Hulim

Bibliografie1. Don Richardson: „Herren der Erde", pag. 1052. William MacDonald: „Trachtet zuerst...", CLV, pag. 133. idem, pag. 154. Elisabet Elliot: „Eine harţe Liebe", Hănssler, pag. 915. G. Huntemann: „Aufstand der Schamlosen", pag.76. Georg Huntemann: „... und was die Bibel dazu sagt", Brockhaus, pag. 827. de exemplu Joachim Kahl în „Das Elend des Christentums", Rowohlt, pag. 528. John White: „Eros, Segen oder Fluch?", Franke, pag. 129. idem, pag. 5810. Howard şi d-na Taylor: „Das geistliche Geheimnis H. Taylors" (Aventura credinţei), pag. 11411. J. Graf: „Probleme der Jugend, Ehe, Familie", Beroa, pag. 6412. Elisabeth Elliot:, op. cit., pag. 10713. John White, op. cit., pag. 6014. Elisabeth Elliot: „Im Schatten des Allmachtigen", CLV, pag. 28015. „idea", 4/92, pag. 2016. citat în LaHaye: „Aufklăren - aber wie?" Schulte+Gerth, pag. 8717. Joachim Kahl, op. cit., pag. 5318. „Das Problem der Selbstbef riedigung", Editura Weisskreuz, pag. 919. John White, op. cit., pag. 3520. Georg Huntemann: „...und was die Bibel dazu sagt", op. cit., pag. 5221. idem, pag. 5322. J.R. Rice: „Die Liebe vor der Ehe", Herold, pag.14.23. K. Seelman: „Zwischen 15 und 19", Reinhardt, pag.18924. A.E. şi B. Wilder Smith: „Kunst und Wissenschaf t der Ehe", Hănssler, pag. 14525. C.H. Spurgeon: „Ratschlăge fur Prediger", Oncken, pag. 8226. Otto Riecker: „Ruf an alle - George Whitefield", Brockhaus, pag. 21927. Watchman Nee: „In Hingabe leben", CLV, pag. 828. William MacDonald: „Der bessere Weg", CLV, pag. 4429. Erich Beyreuther: „Zinzendorf", Francke, pag. 10930. Garth Lean: „John Wesley", Brunnen, pag. 10231. „Jurnalul lui John Wesley", Herold, pag. 19732. idem., pag. 23933. Otto Riecker, op. cit. pag. 19134. idem. pag. 9435. Garth Lean, op. cit., pag. 10236. Max Weremchuk: „John Nelson Darby", CLV, pag. 14037. idem, pag. 11938. Norman P. Grubb: „C.T. Studd - Kein Opfer zu gross", Brunnen, pag. 3339. idem, pag. 3440. Elisabeth Elliot: Eine harţe Liebe", op. cit., pag. 3541. W. Dyck/W. Buhne: „Vom Knast zur Kanzel", CLV, pag. 8242. Elisabeth Elliot: „Eine harţe Liebe", op. cit., pag. 10443. Elisabeth Elliot: „Im Schatten des Allmachtigen", op. cit. pag. 71-7244. S. Hirzel: „Der Graf und die Brlider", Quell, pag. 5145. Elisabeth Elliot: „Im Schatten des Allmachtigen", op. cit., pag. 5046. Otto Riecker, op. cit., pag. 192