Mulţumim celor care au colaborat la realizarea acestui număr. Fără articolele dumneavoastră revista nu poate exista. Ne cerem scuze pentru articolele nepublicate În limita posibilităţilor vom încerca să le publicăm în numerele viitoare. Vă aşteptăm din nou pentru următorul număr cu tot ceea ce Dumnezeu vă pune pe inimă: articole, poezii, sugestii, întrebări. Următorul număr, va apărea aproximativ la data de 15.12.2009 şi vom continua tema Roada Duhului Sfânt şi anume: ÎNDELUNGA RĂBDARE, BUNĂTATEA şi FACEREA DE BINE cât şi Sărbătoarea naşterii Domnului Isus Hristos.

pag. 3 EDITORIALpag. 4 Roada Duhuluipag. 6 Responsabilităţi adolescenţipag. 9 Cum să iubesc când nu mai pot iubi?...pag. 10 Interviu “Fraţii Groza”

pag. 12 Istoric Bruck/Leitha

pag. 13 Femeia şi experienţa

vieţii

pag. 14 Made în exil

pag. 15 Botez

pag. 16 Misiune

pag. 17 Tabere

Din cuprins:

Preşedinte: Ioan VaradinRedactor şef: Puiu G. TimofteRedactor: Gheorghe BujdeiMembri:Martin Schaser

Vasile OprişGabriela BujdeiCorneliu BudaDorin GrigoroşiţăIoan Mandici

Colegiul de redacţie:

2

Între viaţă şi apă există o legătură strânsă. Fără apă viaţa pe pământ este imposibilă. Pământul, este 71% apă, 72% din corpul omenesc reprezintă apă.

Isus Hristos este Apa fără de care viaţa veşnică este imposibilă, El este Apa Vieţii. Dorim ca prin această revistă să-L facem de cunoscut pe cel care este din veşnicie şi poate încă să mai stâmpere setea multora, El este o oază în pustiul acestei lumi.

Sigla revistei: după ce un designer profesionist creştin cu facultate a gândit şi sa rugat pentru ca revista să aibe o siglă, ceva reprezentativ, original şi unic, a ajuns la acest rezultat:

în mijloc un A (mare) care are forma unui strop de apă proaspătă şi un V (mare) care are forma unei frunze reprezentând viaţa încadrate într-un chenar care le ţine unite, apoi titlul în cuvinte dar cu litere mici. Putem spune că, din punct de vedere gramatical nu este corect şi avem dreptate. Dar cine stabileşte aceste legi: ce este corect şi

De ce „Apa Vieţii”?ce nu este corect? sau sunt doar nişte puncte de vedere? Tot aşa de bine putem spune că limba germană nu este corectă pentru că toate substantivele se scriu cu literă mare?!? Sau că, de exemplu substantivul fată este de genul neutru „das Mädchen”, cafeaua este de genul masculin, tramvaiul este de genul feminin s.a.m.d. Putem spune, privind tablourile lui Picaso că el nu avea habar să picteze? Putem să o facem. Dar...

Se spune că doi tineri proaspăt căsătoriţi au avut o mică problemă. Pentru a rezolva cât mai bine problema şi pentru a evita escaladarea problemelor în viitor sau dus la un consilier spiritual. Acesta un om înţelept i-a ascultat iar apoi i-a aşezat la o masă unul de o parte şi celălalt de cealaltă parte, a pus pe masă cifra şase decupată din carton şi i-a întrebat pe fiecare: „Ce vezi?” El, „cifra şase”. Ea, „cifra nouă”. „Perfect”. „Amândoi aveţi dreptate, dar pentru a fi de aceiaşi părere cineva trebuie să treacă de partea cealaltă”

De care parte sunt eu? De partea mea, sau... Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari

suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. (Filip.3:15)

editorial

Dragostea...

3

pag. 12 Istoric Bruck/Leitha

pag. 13 Femeia şi experienţa

vieţii

pag. 14 Made în exil

pag. 15 Botez

pag. 16 Misiune

pag. 17 Tabere

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic”.

Chiar dacă? ... Şi chiar dacă? ... nu-mi foloseşte la nimic?

Doamne, câte clopote, câte chimvale!...

Pune-ţi sincer şi în modul cel mai serios această întrebare şi află răspunsul, care poate fi mai mult sau mai puţin şocant şi pentru tine.

Dragoste Când aud acest cuvânt la ce mă gândesc? La un iubit sau o iubită; la un soţ sau o soţie; sau poate la mama sau tata, la sora sau fratele? Fiecare persoană are o anumită imagine despre acest subiect. Subiectul dragostei a fost examinat de filozofi, înfrumuseţat de poeţi şi înălţat de muzicieni de-a lungul secolelor. Dar suntem noi acum lămuriţi şi pricepem într-adevăr esenţa a ceea ce înseamnă să iubeşti?

Ce dragoste ne-a arătat Dumnezeu nouă, „că a dat pe singurul Său Fiu,

pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnica” Ioan 3.16.

Dragostea nu înseamnă modă, ci modestie. Nu înseamnă să-ţi faci idol din propria imagine. Dragoste nu este ceea ce promovează televiziunile la orice oră din zi şi din noapte – mai ales din noapte. Dragostea nu poate fi egoistă, deşi vedem astfel de sentimente în jur care sunt confundate cu dragostea. Dragostea nu înseamnă intrigă – ingredientul principal al telenovelelor. Dragostea înseamnă sacrificiu, înseamnă să renunţi la ceva important pentru tine – pentru ceva important pentru celălalt – şi să o faci cu bucurie. Dragostea nu poate fi geloasă pentru că omul nu este obiect al posesiunii. Iar dacă simţim un astfel de sentiment faţă de cineva, e mai degrabă orgoliu şi închipuire.

Dragoste, dar ce fel de dragoste? Există multe tipuri de dragoste, unele foarte nobile. În Biblie întâlnim dragostea familială, prietenească, frăţească, iubirea de bani, de întâietate, iubirea feminină, maternă sau de soţie, iubirea omenirii sau hedonismul. Toate acestea ţin de dragostea umană „phileo”, dar dragostea divină are o altă denumire: este dragostea „agape”. El ne iubeşte necondiţionat, nu mai puţin în eşec

sau mai mult în succes. El doar ne iubeşte.

„Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi sa trăim prin El”. Aceasta e iubirea „agape”

1Ioan 4:8. Dumnezeu însuşi e „agape”.

Dumnezeu dă iubire, „agape”, oamenilor în mod echitabil şi demonstrează iubire, „agape” prin darul Fiului Său. Ioan 3:16, 1Ioan 4:9-10.

Hristos a murit pentru noi când eram nişte simpli păcătoşi. Romani 5:8.

Hristos şi-a arătat deplinătatea iubirii „agape” Ioan 13:1-34.

Hristos ne porunceşte să simţim iubirea-agape unul faţă de celălalt şi să arătăm iubirea-agape tuturor. Ioan 13:34,35; 1Tes. 3:12. 1Cor. 13:1-8.

Ca şi creştini suntem obligaţi să trăim dragostea „agape” 2Cor. 5:14-20.

Ce să facem cu iubirea „agape”? 1Ioan 3:16-18. - să o arătăm şi să o trăim, ca să fie văzută de cei din jurul nostru.

Unde să găsim mai multă iubire „agape”? Romani 5:5. - în inimile noastre turnată prin Duhul Sfânt de la Dumnezeu P.T.

DRAGOSTE Dragoste nu este atunci când doi oameni privesc unul la celălalt, ci atunci când amândoi privesc în aceeaşi direcţie. -Antoine de Saint-ExuperyCu cât judeci mai mult, cu atât iubeşti mai puţin. - Honore de BalzacDacă vrei sa fii iubit, iubeşte. -SenecaDragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi şi orbii o pot vedea.Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali. -F. DostoievskiDragostea nu e oarbă, ea doar nu spune ceea ce vede.Iubirea mişcă soarele şi celelalte stele. -DantePoţi da fără iubire, dar nu poţi iubi fără dăruire.In general vorbind, este mult mai uşor să iubeşti toată omenirea decât pe vecinul de alături.

BUCURIE Afişează bucuria pe care spui că n-o ai şi vei avea în curând bucuria pe care ţi-o doreai.

Câteva maxime şi cugetări despre:Cea mai sigură cale spre bucurie este să cauţi să faci o bucurie altuia.Râzi şi o lume întreagă va râde cu tine; cârteşte şi vei rămâne singur.Bucuria este una dintre cele mai mari virtuţi din lume. Ea îşi revarsă binecuvântarea şi peste cel ce o poartă şi peste cei ce se află în jur.

PACEPacea nu este absenţa războiului. Este o virtute, o dispoziţie spre bunăvoinţă, încredere, dreptate. -Baruch Spinoza Pacea înseamnă libertate înfăptuită, libertate şi în acelaşi timp adevăr. -Aldous Huxley Pacea înseamnă libertate fără grijă. -Cicero Pacea este cea mai sensibilă legatură a universului. -Charles-Simon Favart Pacea înseamnă curăţirea minţii, blândeţea sufletului, dulceaţa inimii, odihna vieţii, lungimea prieteniei şi soţia dragostei. -Th. Gozzadini Pacea e capodopera raţiunii. -J. Muller

4

Ca şi credincioşi de orientare penticostală, trebuie să avem o cunoaştere aprofundată a doctrinelor biblice penticostale cu ajutorul cărora să ne putem argumenta temeinic, crezul nostru. Pentru a avea cunoştinţe biblice solide în această direcţie este necesar ca problemele teologice şi doctrinare să fie examinate întotdeauna în lumina Scripturilor. Epistola către Galateni a fost scrisă pentru a remedia o situaţie disperată, pentru ai chema pe primii creştini de la legea mozaică la har şi de la legalism la credinţă. Este o prezentare viguroasă a mântuirii prin credinţă, fără fapte, şi este la fel de relevantă şi astăzi cum a fost atunci când a fost scrisă. Pavel în capitolele 1-2 îşi apără autoritatea apostolică şi mesajul, argumentând că atât poziţia lui de apostol cât şi mesajul au provenit printr-o revelaţie directă din partea Hristosului înviat. În capitolele 3-4 Pavel apără doctrina adevărată a harului susţinând teologic faptul că mântuirea este numai prin credinţă şi har. În capitole 5-6 autorul susţine faptul că un creştin poate să ducă o viaţă biruitoare doar atunci când trăieşte prin puterea Duhului Sfânt şi că atunci când procedează astfel roada Duhului este vizibilă în viaţa lui. Deoarece creştinul are aceeaşi natură păcătoasă pe care a avut-o înainte de mântuire, el poate cădea pradă păcatelor produse de acea natură dacă nu trăieşte prin Duhul. Roada Duhului este alcătuită din nouă calităţi spirituale şi este împărţită în trei grupe.

Atitudini mentale: dragostea, bucuria, pacea.

Relaţii cu aproapele: îndelunga răbdare, bunătate, facerea de bine.

Principii călăuzitoare pentru conduită: credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.

Primele trei calităţi din roada Duhului pe care le vom trata în acest articol sunt mentalităţi a căror sursă este Dumnezeu.

Dragostea (agape) este prezentată prima pentru

că este temelia tuturor celorlalte calităţi spirituale. Totul începe cu dragostea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu este însuşi dragoste. O astfel de dragoste plină de sacrificiu care L-a trimis pe Hristos să moară pentru păcătoşi, este dragostea pe care o manifestă credincioşii care sunt controlaţi de Duhul. În literatura laică greacă, substantivul agape apare foarte rar, deoarece aşa cum susţine teologul R. C. Trench agape este un cuvânt care s-a născut în sânul religiei revelate.

Agape este un cuvânt nou care descrie o calitate nouă, o atitudine nouă faţă de alţii, o atitudine născută în cadrul părtăşiei şi imposibilă fără dinamica creştină.

Bucuria (chara) este o stare de bucurie profundă

şi durabilă care le-a fost promisă celor ce rămân în Hristos. Ea nu depinde de circumstanţe pentru că rămâne sub controlul suveran a lui Dumnezeu care conduce toate lucrurile. Bucuria este atmosfera distinctivă a vieţii creştine. Când Biserica creştină a decis la Conciliul de la Ierusalim că uşa Bisericii trebuie să se deschidă neamurilor, conducătorii Bisericii au trimis creştinilor dintre neamuri din Siria, Antiohia şi Cilicia o scrisoare care-i informa despre acea mare hotărâre, iar scrisoarea începe cu: „Chairein = Bucuria să fie cu voi!” Uşa spre bucuria creştină a fost deschisă.

Pacea (eirene) este tot un dar a lui Hristos

(Ioan 14:27). Este o odihnă profundă şi o linişte interioară, care nu dispare chiar şi în circumstanţe adverse. Această pace depăşeşte puterea de înţelegere umană (Filipeni 4:7). Cuvântul eirene a intrat în Noul Testament prin traducerea cuvântului ebraic shalom. Shalom înseamnă într-adevăr tot cea ce duce la binele suprem al omului, tot cea ce face din viaţă o adevărată viaţă. Pacea înseamnă relaţii corecte în fiecare sferă a vieţii. În lumea antică căutarea păcii era o căutare universală. Cezar putea aduce pacea în lume, dar lucrul după care tânjeau oamenii imperiului roman era o inimă împăcată, o pace rezultată nu din proclamaţia lui Cezar, ci una proclamată de Dumnezeu. Numai omul care a fost împăcat cu Dumnezeu prin Hristos, poate avea această pace.

Fedor Covaci

RoADA Duhului AtituDini MentAle: DRAgosteA, BuCuRiA, PACeA

5

Istoria omenirii este plină de conflicte sângeroase. Unele s-au iscat din convingeri religioase sau au avut o componentă religioasă. Din păcate până astăzi suntem martori ai acestor răfuieli între „credincioşii”care n-au găsit o cale mai bună pentru a-şi promova credinţa.

„Sola Scriptura” a fost deviza Reformei. Credinţa nostră s-a format în lumina Scripturilor. O credinţă vie, puternică şi ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu este averea cea mai de preţ a creştinului de azi „pentru că ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră” 1Ioan 5:4. În lumea contemporană, în care cei mai mulţi caută să-şi rezolve neînţelegerile prin forţă şi violenţă, creştinul este dator să practice credinţa dragostei de oameni şi a nonviolenţei. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu. Cine iubeşte este sortit să fie biruitor. Domnul care este pilda noastră ne învaţă: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” Matei 5: 44-45.

Chiar dacă nu toţi oponenţii creştinului capitulează în faţa dragostei manifestate şi răspund cu ură, Domnul îl încununează

ca învingător pe cel ce duce până la capăt acest crez. Când Ştefan, cel dintâi martir al credinţei, cădea sub ploaia de pietre, Domnul Isus S-a ridicat în picioare la dreapta Tatălui, ca să onoreze victoria lui. Ce mare cinste!

Apostolul Pavel, cel mai vajnic luptător pe tărâmul Evangheliei ne sfătuieşte cu convingere: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” Romani 12:21, un adevăr care stă nedezminţit de veacuri; răul nu poate fi biruit decât prin bine. „Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” Romani 13:12 „căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr” Efeseni 5:9.

Orice alternativă la acestă cale a păcii şi a dragostei ne este străină. Cine impune altora prin forţă şi violenţă o religie sau un crez, oricât de bun i s-ar părea, se îndepărtează de Domnul şi Învăţătorul nostru, adică Isus, singura cale spre cer.

Vasile Darău

R U G Ă C I U N EÎngenunchez înaintea Ta, Doamne, şi te rog, lasă-mă să-mi odihnesc sufletul obosit. Îmi pun la picioarele Tale toate zilele mele, bătute de negură şi deznădejde şi te rog, păcătoasă cum sunt, să-mi dai eliberare. Să-mi luminezi mintea, ca să înţeleg Cuvântul Täu. Să-mi deschizi ochii, ca să cuprind nemărginirea Ta. Să-mi descătuşezi inima, ca să simt iubirea Ta. Am să mă mai rog, Doamne, nesătulă de viată şi har, să reverşi binecuvântare peste fiecare gând al meu, peste fiecare vorbă şi peste fiecare faptă, ca să pot rodi pe-acest pământ. Dar, mai tare ca orice, am să te rog, o, Domnul meu, să-mi dai credinţă. Credinţă-n Tine şi-n Viaţă, iar Tu eşti Viaţa. Şi azi, şi mâine, şi-n veşnicii. Amin.

Viena - numărul unu la nivelul de trai

Conform unui studiu actual realizat de firma de consultanţă “Mercer” la un număr de 215 dintre cele mai importante oraşe din lume, Viena este unul din oraşele europene în care merită, într-adevăr, să locuieşti. Viena se află pe primul loc în top 20, top dominat de capitalele europene. 13 dintre cele 20 de oraşe în care merită să locuieşti şi să munceşti sunt de pe bătrânul continent, relatează “The Guardian”.

In cadrul studiului, au fost luate in considerare serviciile de sănătate, stabilitatea politică, traficul, criminalitatea, cenzurarea presei, poluarea, serviciile poştale şi chiar varietatea de teatre şi restaurante. Nu s-a ţinut însă cont de costul vieţii.

“Top 20” al oraşelor în care merită să trăieşti este întregit de: Zürich, Genf, Auckland, Vancouver, Düsseldorf, München, Frankfurt, Bern şi Sydney.

In ceea ce priveşte SUA, aceasta se mândreşte doar cu Honolulu, San Francisco şi Boston, care ocupă locurile locurile: 29, 30 şi 35.

6Responsabilităţi casnice „Corina, te-am rugat de

atâtea ori astăzi, să-ţi strângi lucrurile împrăştiate din cameră!” De fiecare dată când încerci să vorbeşti cu adolescenta ta, ai impresia că vorbeşti pereţilor.

„Samuel, până ieri trebuia să faci curăţenie în camera ta. N-ai făcut nimic până în prezent!” Adolescentul tău s-a sustras de la îndeplinirea unei responsabilităţi. Aşa-i că de multe ori aţi auzit aceste replici şi aţi ajuns la disperare neştiind cum să procedaţi pentru a-i face pe copii sau adolescenţi să-şi îndeplinească responsabilităţile casnice.

Cel mai important lucru este ca adolescentul sau copilul să simtă că face parte din familie şi că fiecare membru al familiei are anumite responsabilităţi. De exemplu: ducerea gunoiului, ştergerea prafului, aspirarea covoarelor, ajutarea la pregătirea mesei, etc! Principiul este cât se poate de simplu dacă adolescentul sau copilul îşi îndeplineşte

Stabilirea reSponSabilităţilor în viaţa unui adolescent

responsabilităţile, atunci va fi tratat ca o persoană matură, bucurându-se de avantajele creşterii propriei independenţe.

În familiile în care regulile şi consecinţele sunt hotărâte, acest principiu ar trebui să fie cât mai bine înţeles. Într-un asemenea context părinţii nu vor fi nevoiţi să-l silească pe adolescent să-şi îndeplinească sarcinile gospodăreşti! Aici apare întrebarea mult aşteptată de părinţi cu un răspuns corect ca să-i ajute pe aceştia în luarea unor hotărâri în momentul în care adolescenţii nu îşi îndeplinesc responsabilităţile. Cum procedezi când adolescentul nu şi-a îndeplinit aceste responsabilităţi? Trebuie ca părinte să înţelegi că nu-i faci adolescentului tău nici o favoare, permiţându-i să nu facă nimic acasă. Când va pleca de acasă să locuiască cu alţii, sau când se va căsători şi nu va ştii că are anumite responsabilităţi casnice de îndeplinit va fi un dezastru pentru cei doi. Toate

aceste lucruri trebuie să fie învăţate din copilărie, pentru a deveni buni gospodari în viitoarele lor familii!

Încurajaţi-l de fiecare dată, când şi-a dus la capăt responsabilităţile. Aceasta îl ajută foarte mult pentru a-şi da seama că munca pe care a făcut-o este importantă pentru toată familia. Un exemplu foarte concret în direcţia aceasta este o mamă care avea o fată uneori foarte dezordonată. Dar mama când prindea momentul spunea „ştiu că aceasta nu te caracterizează pe tine” sau „asta nu-ţi seamănă”. Copiii în mod evident trăiesc la „înălţimea” sau la „adâncimea” aşteptărilor pe care noi le avem de la ei. Dacă vezi camera fetei tale iarăşi ca un coş de gunoi şi-i spui „eşti o mizerabilă” această afirmaţie o va face să creadă, că nu va putea niciodată să-şi menţină camera curată. Spunea o mamă, că pentru prima oară când a folosit această metodă în legătură cu camera fiicei sale, a făcut următoarea remarcă „această mizerie nu te caracterizează. De obicei eşti foarte curată şi organizată!” La care fata i-a răspuns foarte mirată „Glumeşti? eu nu sunt curată şi organizată” Mama i-a răspuns: „Probabil nu ai acţionat în felul acesta până acum dar ştiu că eşti o fată curată şi organizată”.

Acesta a fost punctul forte care a realizat minunea, adică mama a trebuit să-şi modifice stilul de a aborda adolescenta, iar adolescenta a trebuit să-şi schimbe modul în care se raporta la mama ei. Dacă refuză să îndeplinească sarcinile care i-au fost atribuite, consecinţa va fi pierderea unei libertăţi.

Responsabilităţi şcolare Majoritatea persoanelor care am terminat o şcoală pe vremea sistemului comunist în România, ni s-a imprimat în memorie o veche zicală „cine are carte are parte”. Ştiţi cu toţi de severitatea profesorilor dacă nu-ţi îndeplineai cu stricteţe această responsabilitate. Pe măsură ce am devenit noi părinţi,

7

una dintre preocupările de bază pe care le avem cu privire la educarea copiilor este şi crearea unui viitor pentru copil. Gândul nostru ascuns este ca, copii noştri să fie mult mai bine pregătiţi profesional decât noi. Notele elevului sunt oglinda lui! Dacă vedeţi că, copiii dumneavoastră nu au nici un interes pentru şcoală, lipsesc de la ore, sau întârzie şi obţin note slabe; cum procedaţi?, dacă sunteţi informat de unul din profesorii adolescentului că acesta şi-a făcut un obicei de a lipsi de la ore, atunci, trebuie să staţi de vorbă cu adolescentul pentru a ştii motivele lui şi părerea lui.

Caută să-l cunoşti pe profesorul respectiv şi să discuţi amănunţit această problemă. Respectă părerea profesorului şi pune în practică tot ceea ce el ţi-a spus să faci.

Stabileşte o întâlnire între profesor şi adolescent. Nu înjosi adolescentul în prezenta profesorului! Mulţi maturi îşi amintesc cu tristeţe momentul în care părinţii lor, i-au tratat incorect în faţa profesorului lor, spunându-le următoarele cuvinte „nu eşti bun de nimic! eşti un incapabil!” Unii au rămas cu aceste traume, care nu s-au mai şters din memoria lor. Cel mai corect: „sprijină în public, confruntă între patru ochi!” - Nu accepta ca profesorul să îţi înjosească adolescentul. După ce eşti convins de vinovăţia fiicei sau a fiului tău, stabileşte limitări speciale pentru situaţia respectivă. De exemplu interzicerea de a efectua activităţile preferate pe care acesta le făcea de obicei sâmbăta şi duminica.

- O nouă convorbire între tine şi adolescentul tău sunt necesare.

COMUNICAREA ESTE SINGURA ARMĂ CU CARE POŢI AJUNGE LA SUFLETUL UNUI ADOLESCENT,care în aceasta perioadă a vieţii are de dus cele mai multe lupte. Ajută-l să câştige, şi atunci tu vei fi un învingător alături de el.

ATENŢIE: trebuie ca adolescentul să-şi dea seama că totul a fost făcut DIN DRAGOSTE şi PRIN DRAGOSTE pentru a fi corectată o greşeală care a apărut în viaţa lui.

NOTELE SLABE. NOTELE sunt oglinda adolescentului tău. Conform notelor pe care le are fiul sau fiica ta, tu ca părinte poţi să-ţi dai seama de seriozitatea pe care acesta o are faţă de împlinirea unei obligaţii şi anume obligaţia şcolară. În două zile pe an avem emoţii puternice, şi anume 08.02 şi 30.06. Atunci vedem munca depusă de copiii noştri. Nu trebuie să aşteptăm până suntem informaţi că

adolescentul nostru trebuie să repete clasa, ci permanent să avem informaţii despre notele lui.

Dacă adolescentul primeşte note slabe la o materie sau la mai multe materii, atunci pentru noi ar trebui să fie un mare semn de întrebare.

DE CE ? care este motivul?

Imediat trebuie luată o atitudine şi aceasta să fie corectă.

ROAGĂ-TE ca toată această acţiune de corectare a fiului tău să fie făcută DIN DRAGOSTE ŞI PRIN DRAGOSTE! Discută cu adolescentul tău, MOTIVUL. Probabil el este implicat în mai multe activităţii extra şcolare care-i răpesc timpul pentru a se pregăti pentru şcoală. Dacă da, atunci trebuie să renunţe la unele din ele .

ATENŢIE: ajută-l să înţeleagă care sunt lucrurile importante şi care sunt lucrurile urgente din viaţa lui Probabil are probleme cu înţelegerea lecţiilor. Dacă da, nişte ore suplimentare, ar fi benefice pentru a se corecta. Întrucât am mult contact cu copii care sunt născuţi aici, au frecventat grădiniţa de limbă germană, şi totuşi, când îi întreb ce materie este cea mai grea? Primesc acelaşi răspuns: limba germană. Ajutaţi-i să treacă şi peste acest handicap, şi mai târziu veţi vedea rodul investiţiei voastre.

Învaţă-l pe fiul sau fiica ta să-şi organizeze bine timpul, şi să-şi stabilească în fiecare zi o ordine a activităţilor în funcţie de priorităţi şi urgenţe. FI TU UN BUN EXEMPLU PENTRU ADOLESCENTUL TĂU, ÎN ORGANIZAREA TIMPULUI.

Motivează-ţi adolescentul şi laudă-l pentru toate progresele pe care le-a făcut.

ATENŢIE: dacă adolescenta ta este motivată de speranţă, să ştii că ea poate învăţa orice.

Să ştii că: cu cât ai mai multă încredere în adolescenta ta şi cu cât rezervorul emoţional va fi încărcat mereu şi mereu cu dragostea ta, cu atât vei descoperi în copilul tău o persoană capabilă să-şi îndeplinească cu respect şi conştiinţă atât responsabilităţile casnice cât şi cele şcolare.

IAR NOI CA ŞI PĂRINŢI vom mulţumi lui DUMNEZEU pentru darul care l-am primit de la EL, pentru a fi administrat corect pentru o perioadă scurtă de timp.

NU UITAŢI:COPIII SUNT DARUL LUI DUMNEZEU PENTRU NOI!

Gabi Bujdei

8

2 Cor. 4:7-9 „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi”.

Europa este din nou confruntată cu un val de epidemie numit „gripa porcină”, pornită din Mexic, răspândită în SUA, unde numărul cazurilor de îmbolnăvire s-a ridicat la 1162, conform datelor furnizate de Centrul de control al îmbolnăvirilor din SUA, circa 62% din totalul cazurilor de îmbolnăvire confirmate de acest centru sunt copii sub vârsta de 18 ani. În Europa până la data de 05.05.2009 numărul cazurilor de îmbolnăvire confirmate se ridica la 107. La data de 27.04.2009, Comisia europeană de sănătate lansează un control împreună cu Comisarul european de sănătate Androulla Vassillou din Luxemburg, de prevenire şi combatere prin măsuri riguroase, a acestei epidemii apărută şi pe tărâmul bătrânului continent. Ocazie cu care au fost invitaţi toţi miniştrii de sănătate publică din ţările Uniunii Europene, pentru a stabili împreună măsurile profilactice şi de îmbolnăvire ce se impun (vaccinuri,

medicamente antivirale şi lupta în focar, în locurile sau teritoriile afectate).

Acest virus H1N1, nou apărut, cuprinde în sine (genomul viral) o combinaţie care nu este întâlnită până în prezent gene de la porci, de la păsări şi de la oameni (virusul gripal human). Modul de transmitere sau

calea este prin picături în cazul vorbirii, secreţii şi contactul direct.

În goana disperată după răspunsuri la toate întrebările vieţii,am bătut la poarta unui orb din naştere. Şi l-am întrebat dacă e fericit, dacă nu-i lipseşte conturul unui asfinţit de soare într-o zi fierbinte de vară; dacă nu se întreabă cum e verdele unui fir de iarbă când încolţeşte primăvara şi gingăşia zâmbetului unui copilaş cufundat în braţele ocrotitoare ale mamei.

„SIMT. Dar FERICIREA, ce înseamnă FERICICEA?” a fost răspunsul. Nemulţumită, mi-am dus paşii mai departe, până am ajuns în dreptul unui

om ce îşi pierduse vederea. Şi l-am intrebat dacă e fericit, dacă nu-i lipseşte chipul celor dragi şi culoarea cerului, frumuseţea pădurilor şi nemărginirea mării.

„TRĂIESC DIN AMINTIRI. Dar FERICIREA, ce înseamnă FERICIREA?” a fost răspunsul.

Am colindat drumuri şi ani, ştiind că la capăt de alergări şi căutări trebuie să găsesc un răspuns la întrebările mele. Si am ajuns în faţa unui om îngenuncheat. Ochii îi erau închişi, în rugăciune, iar lacrimile îi scăldau obrajii, în potop de dragoste şi recunoştinţă.

„Doamne, îŢi mulţumesc! Am fost orb, dar Tu mi-ai dat vederea. SUNT FERICIT!”

Am rămas pe loc, năucă, şi am înţeles că toată alergătura mea, toată goana mea după răspunsuri nu a fost zadarnică.

Noaptea s-a sfârşit, a venit lumina zilei. A vieţii. Domnul dă lumină, acolo unde e întuneric. Deschide-ţi ochii închişi şi sufletul încătuşat. Domnul dă viaţă şi răspuns la toate întrebările tale. Deschide-ţi ochii şi vei cunoaşte FERICIREA.

Lidia Florian

gRiPA PoRCinĂ

Simptomele îmbolnăvirii sunt asemănătoare gripei umane, cu febra înaltă, tuse, greutate în respiraţie, dureri musculare şi în unele cazuri diaree.

În caz de îmbolnăvire, complicaţiile acestei îmbolnăviri sunt foarte grave, ele pot fi respiratorii, superficiale şi profunde, nervoase, cardiace şi aceste complicaţii pot fi tot atât de grave şi la persoanele sănătoase, deci fără deficienţe de boli cronice, nemaivorbind de cei ce au deja anumite afecţiuni invalidante, cum ar fi bolile cronice (diabetul zaharat, scleroza în plăci, lupus eritemados etc.)

La nivel european se iau în calcul toate măsurile de prevenţie prin vaccinare deja, îndeosebi la grupele de suspecţi şi care au deficienţe cronice de boală, se impune chiar evitarea aglomeraţiilor, în special în spaţii închise, distrugerea (incinerarea) animalelor bolnave sau numai suspecte de îmbolnăvire, ca şi alte măsuri generale.

Este bine şi chiar indicat să se consume foarte multe fructe şi legume proaspete, care aduc un aport sporit de vitamine şi alte săruri şi elemente esenţiale pentru ca organismul nostru să poată face faţă cu „brio” în cazul în care va fi „atacat”!

Dr. Iosif Buda

Fericirea

9

Dr. Stephen R. Covey povesteşte că după o conferinţă a venit un prieten la el şi i-a spus: ,,Stephen îmi place cum gândeşti tu, dar uite eu am o problemă de cuplu. Eu şi soţia mea, ştii avem 2 copii şi....nu ne mai înţelegem. Dragostea nu mai există între noi. Ce mă doare mult e că avem 2 copii... Şi îmi doresc din tot sufletul să găsim o soluţie, ce crezi tu?

Simplul răspunde Stephen: IUBEŞTE-O. Stai, stai un pic, nu m-ai înţeles bine, tocmai îţi povesteam că dragostea nu mai există. Da, asta am înţeles. IUBEŞTE-O. Cum adică? Studiază toate literaturile şi religiile şi o să vezi că sentimentul dragostei este fructul dragostei ca şi act… conştient. E doar holywood-ul cu filmele lui care invadează opusul”.

Întâi trebuie să decizi să iubeşti ca apoi să simţi că eşti îndrăgostit.

Ce ne spune nouă Biblia despre dragoste?1 Cor. 13:8. “Dragostea nu va pieri

niciodată”. Care dragoste nu va pieri? dintre soţ-soţie? dintre părinte-copil? dintre mine şi aproapele?

Citim în Geneza 2:7 „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă”. Duhul omului e duh, din duhul lui Dumnezeu, iar dragostea care ne însoţeşte e dragostea lui Dumnezeu.

Şi de ce nu pot să iubesc pe cel care m-a jignit? dacă sunt Duh din Duhul lui Dumnezeu şi dacă sunt însoţit de dragostea lui? Dumnezeu ne-a creat şi ne-a lăsat libera alegere, dragostea lui Dumnezeu e în noi, se odihneşte peste noi, noi doar trebuie să o accesăm. Şi cum pot face asta?

Un tată bun îşi ajută copilul la teme dar nu i le face el, pentru că ştie, dacă ar face aşa nu l-ar ajuta. Dumnezeu e întotdeauna acolo şi ne ajută când îi cerem, dar nu ne face treaba noastră.

Cum pot să-l iubesc pe cel pe care nu pot să-l iubesc?

Acum când ştim istoria lui Saul din Tars, putem să-l iubim? pe care din Saul îl putem iubi pe cel dinainte sau pe cel de după convertire? Dar Dumnezeu pe care l-a iubit pe cel dinainte sau pe cel de după convertire? Care din cei de lângă noi ne-ar putea face mai mult rău decât acela care caută să ne omoare copiii? Sora care s-a uitat arogant la mine? Fratele care m-a

Cum sã iubesc

când nu mai pot iubi?

vorbit de rău? Fiul meu care m-a făcut de râs? Pastorul care crede că eu nu sunt important?

Şi pe toţi aceştia cum pot să-i iubesc? În 1 Cor. 13:4 găsim „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate” şi ce dacă? - vor spune mulţi, asta ştim! Eu am încercat odată să am îndelunga răbdare şi mi-a fost foarte scurtă, mai scurtă decât răbdarea normală. Atunci m-am gândit asta e pentru pastori şi preoţi. Dar oare e chiar aşa? Cu cine avem noi extrem de multă răbdare? Cu copiii noştri? da, pentru că-i iubim. Apoi mai avem extrem de multă răbdare cu oamenii bolnavi, cei care nu pot mai mult. Şi dacă întâlnim pe cineva bolnav de o boala terminală, suntem foarte răbdători şi înţelegători cu persoana respectivă pentru că spunem noi „are un motiv să se comporte aşa” Şi e adevărat, putem face asta deoarece pentru câteva momente ne identificăm cu persoana respectivă şi ne gândim - săracul sau săraca, are un motiv să se comporte aşa. Biblia spune în Romani 5:3 „căci ştim că necazul aduce răbdare”. Dacă suferinţa aduce răbdare; atunci a te identifica cu persoana care suferă înseamnă a suferi împreună cu ea şi a avea răbdare. Atunci când cineva ne irită, hai să ne abţinem de la judecată, sau ne muşcăm limba să-l ascultăm, sau putem să-i înţelegem durerea, suferinţa, frustrarea, dezamăgirea şi apoi să ne deschidem gura şi să-i oferim: înţelegerea, justificarea şi bunătatea noastră.

Dacă spui nu am de unde să le ofer, pentru că eu însumi am nevoie de înţelegere, acceptare, justificare şi bunătate. Du-te în odăiţa ta întinde mâinile spre cer şi spune:”Doamne, îţi mulţumesc că nu mă judeci, îţi mulţumesc că mă înţelegi şi îţi mulţumesc că dragostea lui Dumnezeu se odihneşte peste mine. Nu te ruga pentru ele. Mulţumeşte că ele sunt acolo.

Oricât de ciudat ar părea; te-ai rugat vreodată: „Doamne, fă să se descopere focul! să nu mai trebuiască să mănânc carne crudă!”? Nu, pentru că el e descoperit, trebuie doar să-l foloseşti.

Sau în timp ce te pregăteşti să mergi la lucru cu metroul, te rogi: „Doamne, dă să

fie un metrou în oraşul meu!”? Nu, pentru că el există. Trebuie doar să mergi în staţie şi să urci. Şi totuşi, nu poţi călători cu metroul dacă nu mergi în staţie şi urci. Aşa e şi cu dragostea lui Dumnezeu, ea se odihneşte peste tine, tu trebuie doar să-i mulţumeşti lui Dumnezeu şi să te comporţi ca unul care are îndelunga răbdare şi este plin de bunătate. Vor veni momente în care vei eşua, Dumnezeu este şi atunci cu tine. Reuşitele şi eşecurile fac parte din planul de pregătire al lui Dumnezeu pentru viaţa ta.

O dată fetiţa mea de 5 ani: (trebuia să-şi ia pantaloni şi i-a luat invers) şi m-a întrebat

„Tată, de ce eu fac tot timpul lucrurile fals şi tu le faci corect?” Iar eu i-am răspuns: „şi eu greşesc ca şi tine, iar tu eşti doar un copil care face greşeli pe care orice copil le face la vârsta ta”. Şi apoi nu greşelile noastre ne învaţă să fim mai buni şi toleranţi cu cei din jur? Pe noi toţi Dumnezeu vrea să ne înveţe să fim toleranţi şi înţelegători unul cu celălalt. Să păstrăm întotdeauna în minte: doar un om care suferă, el are nevoie de dragostea noastră. Cel care nu suferă nu are nevoie, pentru că o primeşte necondiţionat. Şi dacă suntem sinceri cu noi înşine, fiecare din noi avem nevoie de dragostea celor din jurul nostru, atunci când suntem în suferinţă (fizică, psihică sau emoţională); atunci avem nevoie de înţelegere, de justificare, de sprijin şi de bunătate - un ocean de bunătate. Şi toate acestea Dumnezeu le dă cu toată bunăvoinţa; aşa cum spune un proverb chinezesc „Dumnezeu hrăneşte orice pasăre dar nu-i toarnă mâncarea în cuib”. Dumnezeu dă cu mână largă dar ne respectă şi dreptul nostru de a alege; putem alege între îndelunga răbdare care înseamnă înţelegere, acceptare, justificare şi judecată, intoleranţă, condamnare. Între bunătate şi rea voinţă, răutate.

Cum să iubesc când nu pot iubi? Iau hotărârea de a fi tolerant, înţelegător şi de a-mi arăta toată bunătatea fată de cel pe care nu-l pot iubi.

10

Reporter: În Europa şi în întreaga lume sunteţi cunoscuţi ca şi grupul vocal „Fraţii Groza”. Vă rog să vă prezentaţi?

Alexandru: Suntem cunoscuţi aşa cum aţi spus „Fraţii Groza” pentru că suntem fraţi de corp şi fraţi în Domnul Isus. Grupul este format din trei persoane: Alexandru Groza, Toma Groza şi Elisabeta Ficuţ Groza. Suntem născuţi în localitatea Gurbediu, judeţul Bihor, România. Actualmente, eu (Alexandru), locuiesc în Danemarca de 30 de ani, fratele meu Toma locuieşte în Statele Unite, iar sora mea Elisabeta locuieşte în Oradea. Dumnezeu a cercetat vieţile noastre şi a fost o zi pentru fiecare dintre noi când L-am recunoscut pe Domnul Isus ca Mântuitor personal.

Reporter: Cum v-aţi întors la Dumnezeu?

Alexandru: Era o duminică frumoasă de vară în anul 1986 când în Biserica „Speranţa” din Arad pe mesajul unei

cântări compuse de mine, în săptămâna aceea am simţit cercetarea Duhului lui Dumnezeu. Mi-amintesc că toată Biserica cânta împreună cu noi, şi era o revărsare de har încât când am terminat cântarea, am mărturisit cu ochii în lacrimi că îmi predau viaţa chiar acum în mâna Domnului. S-a făcut tăcere şi am simţit adierea Duhului lui Dumnezeu peste Biserică şi peste mine. Cântarea, suna aşa:

„Azi dă-ne nouă pacea Ta, Revarsă harul peste noi, Şi binecuvîntează lucrarea Ta”

Dumnezeu a ascultat rugăciunea prin cântare. Pentru că trebuia să mă întorc dimineaţa în Danemarca, am rugat Biserica să înfăptuiască actul botezului chiar atunci. Nu era apă caldă, nu era haină de botez. Dar aşa a lucrat Domnul că la ora 11 seara baptistierul s-a umplut cu apă rece, cineva a adus o haină albă şi la ora 11:30 noaptea am împlinit porunca lui Dumnezeu: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit”. Programul a durat de la ora 5 după-masa până la 12 noaptea, o bucurie de nedescris a cuprins fiinţa mea şi de atunci simt binecuvântarea Domnului şi a Duhul lui Dumnezeu care mă inspiră în compoziţie. Vreau să vă mărturisesc că înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu eram un cântăreţ

GRUPUL VOCAL „Fraţii GroZa”

INTERVIU cu

„de lume”, laureat al Televiziunii Române „Steaua fără nume”, eram un tânăr în culmea succesului, cu perspective mari, dar rugăciunile mamei mele care au rămas în imaginea mea de copil, descrisă şi în cântarea „Rugăciunea mamei” au fost ascultate de Dumnezeu. M-am căsătorit cu o daneză şi am plecat în Danemarca unde am continuat linia mea muzicală. Am început să compun muzică pop, am scris şi am realizat două albume, am avut contract cu o Casă de discuri şi m-au promovat în Televiziunea daneză. Muzica se cânta şi la radio. Aş avea multe de spus, dar vreau pe scurt să vă mărturisesc că, după ce mi-am predat viaţa Domnului Isus, am renunţat la muzica „de lume”. Mi-amintesc că m-am dus la director şi am anulat contractul meu. Când i-am spus ce am hotărât, s-a uitat uimit la mine şi mi-a arătat un coş plin de casete cu muzică venită de la tineri care doreau să se lanseze pe scară muzicală. Spunându-mi: „toţi aceştia caută să ajungă unde eşti dumneata acum. Nu am mai întâlnit aşa ceva, poţi să ajungi departe să faci carieră, dacă rămâi”. Dar i-am răspuns: „L-am găsit pe Domnul Isus şi de acum am să cânt şi să compun doar pentru El. Şi de atunci cânt şi compun muzică pentru Creatorul meu. Dumnezeu mi-a dăruit 300 de cântări cu mesaj profund pentru pocăinţa celui care ascultă şi am o mare bucurie când fraţii îmi spun „m-am întors la Domnul prin cântarea: „Pocăieşte-te, omule!…” Aceasta este lucrarea Domnului.

Reporter: Cum a luat fiinţă acest grup?

Alexandru: Sora mea a rămas în România, fratele meu Toma este în America, iar eu în Danemarca. E greu să colaborezi, să exersezi şi să porneşti la luptă prin cântare, dar cu ajutorul Lui se poate. Eu compun în Danemarca, fraţii mei vin la mine, învăţăm împreună şi apoi facem înregistrările. Aşa a vrut Domnul ca mesajul cântărilor să ajungă în România, în America şi în toată lumea.

Reporter: Aveţi 13 volume de cântări imprimate. Cine compune şi scrie versurile cântărilor? Dar aranjamentul muzical?

Alexandru: Eu compun, scriu versurile şi fac şi aranjamentul muzical. Mulţi nu realizează câtă muncă este în spatele unei compoziţii. Aranjamentul orchestral îmi ia timp. Chiar zilele acestea m-a abordat

un frate care m-a întrebat „cum fac eu aranjamentul muzical că nu este la fel ca şi la alţii?”. I-am răspuns că fiecărui instrument folosit în orchestraţie îi scriu notele: scriu ce cântă vioara, ce cântă pianul, ce răspunde oboiul… e multă muncă dar se merită să lucrăm pentru Domnul. Când sunt cercetat de Duhul Domnului şi îmi vin cântările, lacrimi mi se preling pe obraz şi cad pe clapele pianului, simt atunci că e de la Domnul.

Reporter: Locuiţi de 30 de ani în Danemarca. Cum este primită muzica românească în diaspora? Dar în Biserica din Danemarca?

Alexandru: Muzica e primită cu drag, mulţi mă încurajează să merg tot aşa în acelaşi stil mai departe. Pentru danezi am tradus în engleză un CD şi am fost invitat la Televiziunea daneză la un interviu. Am realizat o producţie video pentru canalul creştin. M-am bucurat că pot vorbi de Dumnezeu poporului danez. Ei sunt mai reci, bisericile sunt goale, e greu să ajungi la sufletul lor cu Evanghelia. Se păstrează mult tradiţia. Avem o Biserică mică românească de vreo 15-20 de români; când sunt acasă, îi mai ajut pe ei cu partea muzicală.

Reporter: În luna (iunie) aţi făcut un turneu evanghelistic în România împreună cu alte grupuri: „The Messengers”, „Speranţa” şi „Omega”. Care a fost mesajul cântărilor transmis de voi în acest turneu?

Alexandru: Turneul s-a numit „Impact 2009” şi împreună cu aceste grupuri am lăudat pe Domnul în oraşele mari: Arad, Oradea, Cluj,

11

Târgu-Mureş la Teatru de Vară, Timişoara în Parcul Rozelor, Hunedoara…, iar mesajul cântărilor noastre a fost de cercetarea sufletului, bineînţeles nu a lipsit cântarea „Pocăieşte-te omule” şi am avut bucuria de a trăi momentul întoarcerii multora la Dumnezeu.

Reporter: După ani de diaspora, cum vedeţi creşterea spirituală a Bisericilor din România?

Alexandru: Bizarul din România, cred că e peste tot în lume, se simte un aer mai rece, libertatea ne-a făcut mai indiferenţi faţă de lucrarea lui Dumnezeu şi mai reci, de aceea trebuie să rămânem tari şi perseverenţi în această lucrare. Sunt lupte a celui rău de a distruge lucrarea noastră pentru Domnul, dar, cu El şi prin El vom birui!

Reporter: Aţi vizitat câteva biserici în Austria. Cum v-aţi simţit când aţi auzit cântându-se cântările compuse de dumneavoastră?

Alexandru: Cântările noastre sunt cunoscute în Austria. Bisericile cântă cu noi şi împreună colaborăm la program. Mă simt fericit de multe ori până la lacrimi.

Reporter: Ca şi grup muzical „Fraţii Groza”, ce experienţă v-a marcat cel mai mult?

Alexandru: Cele mai frumoase experienţe pentru noi sunt atunci când

oamenii vin şi mărturisesc că prin cântarea „Pocăieşte-te, omule!” de exemplu s-au întors la Domnul.

Uni sună la Radio „Vocea Evangheliei” şi mărturisesc că Domnul le-a schimbat viaţa printr-o cântare, s-au fiind pe masa de operaţie Domnul i-a cercetat prin mesajul cântării „Mă încred în tine Doamne”.

Reporter: În ce proiecte de evanghelizare sunteţi implicaţi?

Alexandru: În urmă cu două luni ne-am întors din Spania de la un turneu de evanghelizare. Dumnezeu s-a folosit de noi şi acolo.

Elisabeta: Eu locuiesc în Oradea şi sunt membră a bisericii „Emanuel” unde activez cu familia mea. Dumnezeu m-a binecuvântat cu două fiice talentate: cea mai mare este profesor universitar de pian şi împreună cu ea continui să îl laud pe Domnul atât în biserica „Emanuel” cât şi în alte biserici.

De asemenea colaborez cu Radio „Vocea Evangheliei” la un ciclu de emisiuni „Lăudaţi pe Domnul”. Am avut experienţe frumoase, cu mărturisiri ale multor oameni care s-au întors la Domnul prin cântare. Ce poate fi mai frumos, decât să vezi cum lucrarea pentru Domnul aduce rod!...

Reporter: În zilele noastre sunt atâtea grupuri vocale tinere, care au tot felul de genuri muzicale. V-aţi simţit vreodată depăşiţi sau încercaţi în această lucrare?

Alexandru: Nu am nimic împotriva grupurilor muzicale dar ceea ce cântă şi compun le-aş sugera să pună înaintea lui Dumnezeu şi să aştepte răspunsul Lui, să aibă convingerea că ceea ce fac este pentru Dumnezeu. Noi nu facem concurenţă în lucrarea lui Dumnezeu, este loc pentru fiecare şi toţi împreună să aducem ce e mai frumos Domnului dar, cu băgare de seamă ca jertfa noastră să aibă un miros plăcut Lui.

Reporter: Ce fel de muzică vă place să ascultaţi?

Alexandru: Îmi place să ascult muzica pentru suflet, muzica clasică care zideşte şi înalţă.

Reporter: Un cuvânt de încurajare pentru revista „Apa vieţii”?

Alexandru: Dumnezeu să vă dea har, bucurie şi ceea ce faceţi să aibă efect la sufletul cititorului.

Toma: Vă doresc binecuvântarea Domnului în continuare şi mult succes.

Elisabeta: Doresc ca mulţi oameni să-L cunoască pe Dumnezeu prin lucrarea pe care o faceţi prin revista „Apa Vieţii” şi mulţi să găsească această apă vie care este Isus Hristos.

Ghiţă Bujdei

12

Cultura societăţii contemporane tinde să înfăţişeze tânărul ca individ independent, auto suficient, cu capaci-tatea de a-şi croi propriul drum, ignorând însă faptul că şi ei se confruntă uneori cu nevoi, probleme sau presiuni extraordinare - la şcoală, acasă şi chiar la biserică. Ei cresc într-o lume stresantă, pretenţioasă şi de multe ori descurajantă, ceea ce nu de puţine ori provoacă în mintea lor derutare, dezamăgire sau nesiguranţă.

Cel mai mare pericol pentru un tânăr este ca în momente ca acestea să nu aibă pe nimeni sau nimic care să-i confere sentimentul de siguranţă sau un turn de scăpare. Primul refugiu şi cel mai important pe care copilul, adolescentul şi mai apoi tânărul, ar trebui să-l găsească în propria familie, unde părinţii sunt oglinda Tatălui ceresc. Din nefericire, unii părinţi nu-şi asumă o parte activă în vieţile copiilor lor, fără a înţelege rolul pe care Dumnezeu ni l-a dat acela de a-i iubi, a-i educa, a-i forma, a-i preţui şi a-i încuraja pe copiii noştri.

La început, timp de mai mulţi ani, familiile fraţilor români din Bruck an der Leitha şi împrejurimi au frecventat cu precădere Bisericile Penticostale din Viena fiind în mare parte membrii acolo. Un inconvenient a devenit însă cu timpul distanţa; aproximativ 50-80 km până la Viena şi apoi încă o dată tot atâta înapoi.

Prin iniţiativa unor familii, în anii 2000-2001 s-a căutat un loc adecvat pentru închinare în oraşul Bruck an der Leitha. Pentru că Domnul, cu ceva vreme inainte vorbise despre lucrarea pe care o va face în Bruck, fraţii în curând au găsit un loc de închinare adecvat în care la data de 18 martie 2001 a fost inaugurată Biserica Penticostală „BETEL” din Bruck an der Leitha, având ca responsabil pe fratele Dorel Bîrte.

Între timp Domnul a călăuzit Biserica în căutarea unui teren pentru construcţia unui local propriu. Prin contribuţia deosebită a familiilor din Biserică, în curînd s-a achiziţionat un teren pe care prin ajutorul lui Dumnezeu şi aportul fraţilor în Iulie 2004 s-au demarat lucrările de construcţie ale noului locaş de închinare. De amintit pe această cale este şi sprijinul unor fraţi din Viena care regulat au contribuit cu dragoste la construcţia Casei de Rugăciune. Domnul să-şi aducă aminte de ei şi să-i binecuvânteze! Domnul a fost Acela care a coordonat în acest timp toate lucrurile şi Biserica s-a bucurat de susţinere din partea Lui dar şi a fraţilor. Domnul fie binecuvântat ca a lucrat aşa de minunat!

Cu toate că lucrările la noul local s-au desfăşurat cu precădere în zilele de sâmbătă şi respectiv zilele libere, prin îndurarea Tatălui Ceresc, noul local a fost inaugurat la data de 4 decembrie 2005. La inaugurare ne-am bucurat de prezenţa mai multor fraţi din Austria şi România.

De atunci ne putem bucura în noul local de prezenţa Domnului şi de condiţii deosebite.

Salutul Bisericii „BETEL” din Bruck/Leitha este 1 Cor. 15:58.

Conducerea Bisericii

Tânărul ca individ independent Mai apoi este foarte folositor, ca tânăr, să fie împreună cu alţii care au preocupări similare – din biserică, grupul de tineri, învăţători, pastorul de tineret – în a găsi cadrul acestui refugiu care să-i confere siguranţă.

Dacă ei vor şti că pot găsi refugiu – vor fi mai puţin predispuşi să caute un refugiu în compania „prietenilor dubioşi”.

Aş dori tânăr drag să meditezi la următoarele întrebări:

Este Dumnezeu cu adevărat un refugiu pentru tine?

Ce atribute sau caracteristici ale Tatălui ceresc te fac să apelezi la El în vremurile de necaz?

Cum poţi să-ţi însuşeşti aceste atribute în viaţa ta?

Adi Buzaş

„BETEL” Bruck an dEr LEiTha

„BETEL” Bruck

an

dEr LEiTha

IstorIcul BIserIcII IstorIcul BIserIcII

13

Ce caut eu aici? Cine sunt eu? Este corectă atitudinea mea? Sunt eu în Voia lui Dumnezeu? Întrebări cu care ne confruntăm, ca şi femei, la un moment dat în viaţă.

O lume nouă – necunoscută, potenţial nefolosit, eşec, disperare, suferinţă, întuneric. Sunt acestea experienţe spirituale legitime? Sunt acestea experienţe cu care se confruntă femeile creştine din diaspora? Îi este îngăduit unei creştine să aibe probleme şi să întâmpine dificultăţi sufleteşti? Da, fireşte că i se poate întâmpla acest lucru. Poate, multe dintre noi trăim cu falsă impresie că, credinţa ne ocroteşte în avans de tulburările şi bolile sufleteşti.

Să enumerăm câteva din aceste probleme sau stări sufleteşti cu care ne putem confrunta ca şi femei:

Vise neîmplinite1.

„Chiar şi atunci când primesc ceea ce doresc, nu este chiar ceea ce-mi doresc.”

Fiecare persoană se naşte cu un gol interior. Pentru a-şi acoperi acel gol, pentru a-şi potoli setea omul începe să urmărească scopuri care, după părerea lui, îi vor da apa cel poate alina. Astfel, în loc sa căutăm „Apa Vieţii” (Ioan 4) ne săpăm propriile fântâni.

Încă din copilărie, ne formăm convingerile de bază cu privire la ce este viaţa şi stabilim ceea ce avem nevoie pentru a trăi cât mai satisfăcător. Credem că, calităţile ne vor aduce fericirea, ne vor împlini. Fiecare din noi ne săpăm multe fântâni, fiecare avem vise şi dorinţe.

Educaţia, frumuseţea, inteligenţa, cariera, originea, banii, copiii, căsătoria, popularitatea sunt câteva dintre aspiraţiile noastre. Dacă acestea nu se vor realiza devenim frustrate, ne simţim neîmplinite şi toate acestea reprezintă fântâni sau surse de apă pentru umplerea golului interior. Ele sunt doar surogate ale adevăratei umpleri.

Apa din fântânile pe care ni le-am format ne potoleşte setea doar pentru un moment, dar nevoia revine curând, chiar mai chinuitoare ca mai înainte. Umplerea vieţii cu alte lucruri decât cele intenţionate de Dumnezeu pentru a ne satisface nu ne vor aduce în inimă mulţumirea profundă şi durabilă, pacea.

faţă în faţă cu experienţa vieţii

Femeia Dacă ne clădim viaţa pe aceste vise, dacă ne punem nădejdea în ele, hotărâte să trăim independente de Dumnezeu căutând să avem soluţii independente de El, iar ele nu se vor împlini, vom fi dezamăgite. De aceea trebuie să avem bazele în Dumnezeu, să ne încredem în El şi în ceea ce alege El să ne dea. (Ieremia 2:13)

neîncrederea2.

În urma eşecurilor avem tendinţa să cedăm, nu mai avem puterea să ne ridicăm, nu ne mai încredem în nimic; nici în propria persoană, ne subestimăm calităţile, nu ne mai bazăm nici pe cei dragi, dar nu mai avem încredere nici în Dumnezeu.

Neîncrederea este o atitudine de necredinţă. Este o atitudine greşită faţă de Dumnezeu, nesocotindu-i atributele Sale.

Încrederea este foarte importantă în viaţa noastră. Biblia spune „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui.”

Singurul lucru asupra căruia avem control este cât de mult alegem să ne încredem în Dumnezeu. Această luptă cu neîncrederea se dă în sufletul nostru devenind îndurerate, tulburate. Dar, Cuvântul lui Dumnezeu spune „nu te teme, căci Eu sunt cu tine (...) Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor, Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare” (Isaia 41:10) „pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Domnul.” (Ps. 42:11)

Frica3.

Frica este un lucru care ne îngrozeşte, ne descurajează şi ne face incapabile să ne împotrivim problemelor. Este groaza faţă de ceea ce ni s-ar putea întâmpla. Este o aşteptare înfricoşătoare. Ea poate fi izgonită de dragostea adevărată faţă de Dumnezeu. (1Ioan 4:18)

Frica nu se gândeşte decât la rău. Frica se concentrează asupra zilei de mâine şi din această cauză nu-şi ia nici o responsabilitate pentru ziua de azi.

Inamicul fricii este dragostea. Pentru a te dezbrăca de frică trebuie să te îmbraci cu dragoste. Dragostea şi frica sunt opuse una faţă de cealaltă. Dragostea se autodăruieşte, frica se autoprotejează.

Frica pare să izvorească dintr-o teamă de ceea ce poate să facă Dumnezeu sau omul. Dacă frica este de Dumnezeu, atunci trebuie explorată relaţia cu Dumnezeu. Dacă frica este în principal o frică de oameni, atunci trebuie să ne angajăm într-o lucrare de slujire plină de dragoste.

Frica izvorăşte dintr-o conştiinţă vinovată. Soluţia fundamentală este o viaţă nouă, bazată pe iertare, pe mărturisirea păcatului sau a greşelii şi reconcilierea.

Unele forme de frică pot să pară ciudate, nefondate sau generalizate. Este util să distingem şi să descoperim de ce ne este frică.

Dumnezeu a pus în fiecare din noi un potential. Acest potential poate să nu fie fructificat, iar cu timpul să dispară. Astfel, viaţa ta să se transforme într-o viaţă de frustrare sau într-o viaţă de împlinire, alegerea este a ta.

Ramona Murăşan

14

Emigrarăm mulţi,ca alea păsări,spre ţările vestului atraşi fiind de covrigii plini de E-uri agăţaţi prin cozile câinilor străini. Un rol decisiv în exilul multora au fost şi pozele trimise de neamuri, fraţi, fii risipitori care înfipţi în geci de piele îşi sprijineau trupul de vreun Merţan’ schiţând un zâmbet azilant. Pe mine m-a tulburat profund poza

în care frate-miu stătea elegant în blugi, aruncat într-un colţar nemţesc şi având

pe cap banane. M-a frapat nu alta! Ce nu aş fi dat să am stomacul lui... aş fi renunţat şi la căruciorul cu rulmenţi numai să „mâncă şi gura mea” bananele

paradisului.

Cu ştampila prorocului în buzunar, au mărşăluit spre frontierele ţării,unde odată

ajunşi în toi de noapte au expediat spre cer juruinţe, promisiuni, rededicări: „Doamne!

să fim realişti... să fim cinstiţi cu Domnnul, să fim sinceri cu noi înşine şi cu El, numai astfel va veni trezirea. Nu am plecat noi din România de mila neamţului sau austriacului... că ,vezi Doamne, moare neamţu’ nemântuit, ci am plecat de mila stomacului, sătul de atâta clisă cu ceapă, sătui de „săraca ţară bogată”, sătui de atâta stat la cozi interminabile pentru un colţ de pâine sau vreo două picioare de porc spălate cu care să închegi gelatina românească (răciturile). Ce misionari putem fi când tragem ca orbeţii 6 zile, mai că am lucra-o şi pe a-7-a, ca să mai crească contul, burta, în timp ce pe El, pe Cristos îl activăm în vieţile noastre sâmbătă seara târziu când frânţi de oboseală de atâtea „Überstunde” citim la repezeală un Psalm şi facem o rugăciune scurtă adormind astfel liniştiţi şi cu conştiinţa împăcată... mâine-i duminică şi ne îngrăşăm sufletul pe ultima sută de metri, ca porcul de Crăciun. Mergem la biserică şi plecăm din ea tot cum am intrat, bosumflaţi şi morocănoşi comentând că ba nu a cântat bine corul, grupul, iar a predicat pastorul slab, dar noi uităm că nu are cum 3 ore de program duminical, fie să cânte Hillsong în „duet” cu fraţii Sfara, fie să predice chiar Spurgeon tot nu are cum să îndese har în noi cum îndesa bunică-mea boabe în gâscă. Adică e imposibil ca programul de trei ore să ne dea ceea ce noi nu am avut o săptămână întreagă... e imposibil. Dacă toţi am trăi Luni, Marţi, Miercuri ş.a.m.d cu firea în ghips, căutând cu ochii cerul nu scormonind prin containerele materialiste ale lumii să vedeţi atunci duminică, să vezi atunci Penticostali, Baptişti, să vezi atunci har, iubire, iertare... să vezi atunci creştini trăind creştinismul nu doar mimându-l.

Pentru a putea face faţă avalanşei demonice ce ne bântuie sufletele, familiile e musai să fim umpluţi de puterea Duhului Sfânt non-stop nu doar odată la o seară de stăruinţă penticostală unde L-am cerut şi I-am dat voie să ne inunde vieţile doar pentru a avea ce bifa în cererea de membru. „Umblaţi călăuziţi de Duhul” ne zice Pavel ,nu de vise pământene ce se vor sfârşi într-un sicriu de fag uscat depus la marginea satului spre veşnică uitare... şi asta poate mâine. Va trebui să ne revenim din fariseism, să ne vindecăm de boala asta veche. Singurul medicament valabil împotriva acestei boli e „sinceritatea”. Hristos umbla neobosit pe uliţele Galileii, Iudeii pentru a căuta oameni sinceri spre a-i mântui. El asta caută şi azi, oameni sinceri... pe ăştia îi iubeşte Domnul!

Doamne! Ai milă de mine, fariseul! De zeci de ani mă cred pocăit cu fiţe de misionar umblând să-i evanghelizez pe alţii şi cei din casa mea au luat-o pe miriştea lumii. De zeci de ani îmi pun aceeaşi mască de om super spiritual afişând o alură de sfânt numai bun de trimis la pachet în cer, urmând ca mai apoi să-mi dau masca jos printre linguri de supă sorbite duminica la prânz şi bârfele aferente... şi copiii sunt prezenţi şi văd şi i-au exemple.

„Hristos a înviat!” ne salutăm de Paşte, dar trăim de parcă El ar fi mort!

Să-L înviem în vieţile noastre! Să-L punem pe El la volanul vieţilor noastre! Să fie numai El în centrul

familiilor noastre, a bisericilor noastre! Hristos, Hristos şi iar Hristos... şi viaţa va fi altfel! Dani Surducan

dacă mă ajuţi... voi face, voi da,voi fi!”. Rugăciuni Iaebeţiene rostite în aplauzele bătăilor inimii acompaniate de ultimul greier românesc şi securist... mai ştii? Întărziaţii au mers cu trenul, sub vagon, în vagon, diferite variante. Restul cu Atlassib-ul, cu şpaga printre filele paşaportului. Dar odată cu umplerea frigiderului, a contului din bancă; casa-casă,

masa-masă, maşină de maşină, promisiunile făcute cu frica-n glandă pe graniţă, sau la mijloc de Dunăre, au fost uitate. Ne-am afundat din ce în ce mai mult în groapa de gunoi materialist şi am pierdut din orizontul ochilor, cerul. Dacă am deschide Biblia de câte ori deschidem frigiderul ticsit de toate, am fi doctori în teologie toţi. Copiii au crescut educaţi prin mansarde de internet şi chat ori de televizorul cu plasmă nou-nouţ cu multe sute de canale... „Prind 1000 de canale, frate!” îmi zise un creştin. Ne-am făcut case, muncind câte două schimburi odată, ca să avem de unde ne aştepta copii veniţi mahmuri în zori de zi din birturile occidentale. Bisericile sunt ca broaştele. Odată multe. La începuturi, când intram cu bicicletele pe autobandă şi ne dureau mâinile de atâta vorbit, ne-am putut aduna baptişti cu penticostali, adventişti, creştini după evanghelie... ne-am putut iubi şi înghiţi dar cum straturile de cărămizi au început să crească, contul, roţile sau dublat şi cum proverbul spune că „dacă doi români merg pe stradă, unul trebuie să fie şeful” logic,ne-am retras fiecare în matca neamului său. Astfel dintr-o singură biserică într-un oraş, nu dau nume, Linz, au înflorit cel puţin vreo 5. Dacă 5 zile din 7 suntem sub papucul neamţului, englezului, americanului măcar duminica moralul intrat purice să iese curcan înfoiat. Astfel biserica a devenit un loc de ridicare a moralului nu de închinare. Criteriile de selecţie nu au mai fost făcute după dar şi chemare ci după căt de ascuţite ai avut unghiile înfipte adânc în amvon, coatele proptite bine pe cadavrul fratelui şi o teologie „unsuroasă” adică te învârţi în jurul Adevărului ca şi câinele în jurul propriei cozi, nu cumva să-l spui pentru că doare şi vot nu mai pupi... dar Adevărul e ca spirtul sanitar, la început ustură dar şi dezinfectează. Ne tot minţim unii pe alţii de la amvoane cum că noi am fi misionari, trimişii Domnului...

15

Avem pe inimă bucuria de a-I mulţumi lui Dumnezeu care în mai multe rânduri a făgăduit Bisericii „Philadelphia”-Neudau, prin Darul descoperirii, această vreme de har, în care vom fi binecuvântaţi. În acest timp biserica se bucură de lucrarea Duhului Sfânt care ne ajută să urcăm pe treptele sfinţirii, să fim tot mai aproape de Dumnezeu.

În urma rugăciunilor celor ce poartă pe inimă lucrarea Domnului, Dumnezeu face de cunoscut fratelui Traian Chira (păstor al acestei biserici) planul care-L are cu privire la noi ca şi biserică. Deşi ne bucurăm de biruinţe, în numele Lui, acest plan dumnezeiesc nu s-a sfârşit. Astfel, dar începând din luna ianuarie 2009, după câteva seri de stăruinţă, am putut să privim printre lacrimi de bucurie cum Duhul Sfânt, prin darul vorbirii în limbi, se aşează peste mai mult de 45 de persoane; sfătuite, încurajate şi ajutate de fratele Traian Chira şi fratele Ghiţă Dancea (diacon al acestei biserici).

Având în inimă acest foc divin, mai mulţi tineri au hotărât să facă următorul pas „Botezul în apă”, baza acestui Act de Cult, fiind citatul din Marcu 16:16. Astfel ne-am putut bucura, în data de 31 mai 2009, când 26 de candidaţi din Biserica „Philadelphia” au intrat în apa botezului, mărturisind pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor al vieţi lor.

Oficierea Actului de Cult a fost făcută de lucrătorii bisericii locale: pastor Chira Traian, ajutat de diaconul Ghiţă Dancea.

Una dintre marile bucurii ale Bisericii şi a lucrătorilor ei, a fost: din cei 26 de candidaţi 25 au avut această pecete minunată a Duhului Sfânt peste ei.

Botez nou testAMentAl, Biserica „Philadelphia” neudau

În cadrul acestui servici divin ne-am bucurat de rugăciune, mărturie şi mulţumirile candidaţilor exprimate prin versuri şi cântece, împletite cu predica fratelui Ghiţă Dancea şi în urmă predica de bază a păstorului Traian Chira.

La această sărbătoare pe lângă fraţi, rude şi prieteni ai candidaţilor au participat mai mulţi cetăţeni austrieci care au ascultat programul. Acesta a fost tradus în limba germană de către sora Alina Benea şi fratele Bogdan (Graz).

În urma unui discurs de sincere mulţumiri adresat lucrătorilor bisericii, din partea candidaţilor, părtăşia celor prezenţi a continuat cu o masă de dragoste organizată de Biserica locală.

Conform versetelor scrise în Evanghelia după Matei 28:19, 20 ne bucurăm în continuare de dorinţa mai multor tineri din Biserica noastră (Neudau) care împreună cu alţi tineri din Biserica „Betel” Oberwart au absolvit Şcoala Biblică „Hristos pentru România”-Timişoara.

Ca şi copii ai Domnului ne luptăm, uneori cu lacrimi amare, alteori cu strigăte de bucurie să rămânem la dispoziţia lui Dumnezeu, să răspundem chemării Lui şi să putem fi lumini celor ce ne înconjoară. Tuturor celor ce gândesc ca noi, dorim harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu să fie peste ei. Ducu Murăşan

16

Pentru că 50 de tineri din opt biserici din Austria şi un tânăr din Perth/Australia au înţeles ultimul mesaj al Domnului Isus Hristos înainte de înălţarea Sa la cer: „voi… Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului”, din 26 iunie până în 5 iulie, ei şi-au pus la dispoziţia Domnului timpul lor pentru a împlini porunca Sa, mergând într-o lucrare de misiune ca să spună celor nemântuiţi de marea Sa iubire. În 26 iunie au plecat din Viena două autocare cu 80 de tineri doritori să slujească Domnului la o conferinţa de tineret din oraşul Câmpia Turzii care a avut loc sâmbătă, 27 iunie, în Biserica Penticostală “Betania” păstorită de fratele Daniel Pintilie. Duminică au slujit, împărţiţi în două grupuri, celor două biserici penticostale din

localitate. După masa, grupul de misiune împreună cu fraţii Barna Augustin, Gagea David şi Suciu Traian s-au îndreptat spre Oltenia, în judeţul Gorj, iar ceilalţi 30 de tineri, împreună cu fraţii pastori Vlas Ioan şi Lucuţa

Daniel au vizitat biserica din Huedin, iar după programul de seară s-au îndreptat spre Viena.

în misiuneTineri

În judeţul Gorj tinerii au avut parte de o săptămână de binecuvântări spirituale, de oameni dornici să asculte Cuvântul divin şi care s-au predat Domnului. Ca o mică încurajare că Dumnezeu ascultă rugăciunile, vreau să vă descriu o după-amiază în care El şi-a arătat din nou slava Sa: după ce s-au împărţit invitaţiile în localitatea Stârpoaia, a început să plouă aşa de tare că a fost nevoie ca unii dintre tineri să-şi schimbe tricourile. Ne-am adunat la singura familie credincioasă din localitate, unde urma să aibă loc evanghelizarea, dar ploua aşa de tare, încât ne era imposibil să începem ceva în curtea neacoperită. Împreuna cu fratele pastor judeţean Daniel Balcan, ne-am înghesuit într-un loc unde cândva erau depozitate lemne şi am început să ne rugăm. Mare ne-a fost mirarea, când am văzut că oamenii din comună au început să vină cu umbrelele la întâlnire. Ne-am hotărât să-L slăvim pe Domnul cu laudele noastre prin cântare în acel şopru fără nici o amplificare, având la dispoziţie doar o chitară, iar oamenilor li s-au improvizat câteva bănci afară. La începutul programului s-a oprit ploaia. Dintr-o oră s-au facut două ore şi jumătate de program, iar dintre cei

peste cincizeci de oameni care au venit să asculte Vestea Bună s-au predat majoritatea Domnului.

În 3 iulie toţi tinerii,din misiune, împărţiţi în mai multe grupe, au luat parte la un proiect social: au făcut curaţenie în parcurile din oraşul Mătăsari şi au văruit pomii dând dovadă de buni creştini.

În 4 iulie a avut loc un program special pentru toţi copiii din oraşul Mătăsari unde au luat parte la activităţi sportive, apoi li s-a vestiti Evanghelia si li s-a dăruit fiecaruia un Nou Testament.

Încărcaţi cu puteri noi, cu nou elan şi avânt, cu noi hotărâri pentru proiectul următor, vrem să invităm toţi tinerii care au dorinţa să slujească Domnului împreună cu noi să ia parte la următoarea campanie de evanghelizare care va avea loc în toamna acestui an.

Mulţumim pe această cale tuturor celor care s-au rugat pentru noi, ne-au sprijinit financiar şi au făcut posibilă această lucrare.

David Gagea

17

Gusental, o regiune în zona Linz, unde Biserica Penticostală „Elim” Viena, organizează anual tabere pentru copii de toate vârstele. Aceste tabere cu caracter biblic au o mare influenţă asupra copiiilor datorită activităţilor şi modului lor de desfăşurare. Activităţile sunt în aşa fel organizate, şi bine pregătite corespunzător vârstelor de copii. Copiii sunt supravegheaţi şi instruiţi de către învăţătorii de şcoala duminicală ai Bisericii „Elim”. Timpul de laudă şi închinare, sceneta şi rugăciunea au fost activităţi cu care s-a început fiecare zi de tabără, urmate apoi de activităţi educative şi jocuri de competiţie. La fiecare activitate se alege un mod de concurenţă pentru a-i face pe copii dornici şi devotaţi de a progresa în aceste

Motto: 1Tim. 4:14 „Nu fii nepăsător de darul care este în tine!...”

Ideea ca tinerii din Biserica „Agape” să aibă o tabără organizată proprie a existat de mai mulţi ani. Probabil că anul acesta tinerii şi-au dorit mai mult ca până acum acest lucru, si de aceea a fost şi realizabil.

În perioada 17-24 iulie 2009 a avut loc prima tabără „Agape Youth”. Pentru aceasta am ales un loc la munte, cu mult aer curat şi linişte. Brixlegg ne-a oferit locul ideal: o cabană pe un deal, cu multe camere, împărţite pe doua etaje, şi înconjurată de foarte mult loc liber. Fiecare a profitat de timpul petrecut în natură, cu fraţii şi surorile, dar cel mai important în prezenţa lui Dumnezeu.

Subiectul principal, ca şi motto-ul taberei de altfel, a fost inspirat din 1Tim. 4:14 „Nu fii nepăsător de darul care este în tine!...” Majoritatea am descoperit darul sau darurile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat ca să slujim unii altora. Timpul a fost scurt dar bine organizat. Deşteptarea la o oră fixă, micul dejun şi apoi un timp de părtăşie personală cu Dumnezeu, a urmat apoi un timp liber, cu diferite activităţi recreative şi distractive, care au inclus pe toţi cei prezenti. Seara a fost păstrată pentru activităţi spirituale. Un timp

Tabăra aGaPE YOUTH IUlIE 2009

Tabăra de copii activităţi. Copii au ocazia de a-şi descrie modul lor de a-L înţelege pe Dumnezeu, de a se ruga şi de a cânta fiecare individual. Acest mod îi ajută pe copii să se deschidă unii faţă de alţii şi să se acomodeze cu publicul, iar totodată să-şi câştige încrederea în ei înşişi. Jocurile de competiţie au fost printre cele mai adorate activităţi desfăşurate pe tot parcursul taberei. În aceste tabere, copiii au oportunitatea de a se integra şi de a schimba puţin cadrul familiei cu un cadru mai larg şi mai activ şi totodată ocazia de a-şi face noi prieteni. Credem că mai presus de toate Dumnezeu este Acel care pune în inimile copiiilor bucuria şi dorinţa de a trăi pentru El. Mirela Dragoş

de închinare, rugăciune şi învăţătură din Cuvântul lui Dumnezeu revitaliza în fiecare seară duhul nostru. Cam aşa a decurs aproape fiecare zi.

Acum, uîtându-ne în urmă, realizăm că tabăra aceasta a folosit creşterii noastre spirituale. Timpul petrecut acolo, toţi împreună, având părtăşie unii cu alţii şi cu Dumnezeu, ne-a unit mai mult. Am realizat şi mai mult că noi suntem „mădulare unii altora în trupul lui Hristos” şi fiecare îşi are locul şi importanţa lui.

Acum şi aici, în Viena, învăţăm să „nu fim nepăsatori de darul care este în noi” şi să-l folosim la maxim pentru a sluji unii altora dar şi pentru al vesti pe Hristos celor ce nu-L cunosc prin puţine cuvinte şi mai multă slujire.

Emil Stoian

18

Gal. 5:22 „Roada Duhului” însumează nouă atribute vizibile ale vieţii unui creştin. Dragostea, bucuria şi pacea sunt primele trei roade din cele nouă care descriu relaţia credinciosului cu Dumnezeu.

1) Dragostea-agape Cuvântul exprima dragostea divină ca un atribut distinct de dragostea omenească sau prietenie. Dragostea-agape este Dumnezeu. Potrivit unor teologi, această virtute, dragostea, cuprinde pe celealalte opt, deoarece cuprinde întregul caracter al unui credincios, bazat pe porunca Domnului Isus „vă dau o poruncă nouă să vă iubiţi unui pe alţii” Ioan 13:34 şi pe afirmaţia Domnului că în iubirea faţă de Dumnezeu şi de apropele se cuprinde toată legea şi prorocii Matei 22.37. Aceasta este de fapt cerinţa lui Dumnezeu din Luca 10.27 „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe apropele tău ca pe tine insuţi”. Posedarea şi manifestarea acestei virtuţi este o condiţie pentru moştenirea

Împărăţiei lui Dumnezeu. Potrivit cu 1Cor. 13, manifestările şi darurile carismatice sunt temporare şi vor trece curând

Dragostea, Bucuria şi Paceadar dragostea agape va continua pentru totdeauna.

2) Bucuria-hara este sentimentul ce rezultă din relaţia credinciosului cu Dumnezeu. Ea nu se manifestă doar în condiţi favorabile, doar atunci când sunt binecuvântări, când este sănătate, când nu lipseşte nimic, ci este prezentă întotdeauna în viaţa credinciosului care într-adevăr este în relaţie cu Dumnezeu. În Fil. 4: 4 îndemnul apostolului Pavel este: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul. iarăşi zic bucuraţi-vă” acest verset vorbeşte despre o bucurie permanentă în Domnul, prezenţa Duhului Sfânt în viaţa credinciosului face posibilă manifestarea acestei virtuţi în orice circumstanţă. Bucuria este nota predominantă a acestei epistole scrisă de un om întemniţat, care de treizeci de ani avuse parte numai de lovituri si lanţuri, şi totuşi era plin de bucurie. Tocmai lucrurile care în mod normal l-ar fi indispus pe Pavel, în realitate îi măresc bucuria. Este pur şi simplu uimitor ce poate face Hristos cu viaţa unui om care se predă Domnului în întregime.

3) Pacea-eirene ea nu potea fi influenţată de circumstanţe fiindcă

este daruită de prezenţa Duhului în viaţa credinciosului, este acea linişte sufletească care vine în urma împăcări omului cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Rom. 5:1. Înainte de a pleca Isus la Tatăl le-a spus ucenicilori Săi „vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” Ioan 14:27, Isus ca Domn al păcii a avut autoritatea să transmită ucenicilor Săi această virtute, iar după plecarea Sa la Tatăl toţi credincioşii adevăraţi beneficiază de pace, prin prezenţa Duhului în ei. Credinciosul se bucură de pace atâta timp cât este supus lui Dumnezeu şi umbla după lucrurile Duhului Rom. 8:6. Această pace a lui Dumnezeu întradevăr întrece orice pricepere şi ne păzeşte inimile şi gândurile în Hristos Isus. Fil. 4:7 Dacă cineva se numeşte creştin şi nu are această roadă „bucuria” ar trebui să se analizeze, să se evalueze dacă nu cumva Duhul nu mai este prezent în viaţa lui.

Ionel Doci

el A AJuns „ACAsĂ”

În data de 3 aprilie 2009 la Biserica EMANUEL din Amstetten a avut loc un program special având drept obiectiv „investirea” în slujba de prezbiter a fratelui Daniel Cătană. La această slujbă au participat fraţii pastori: Ioan Varadin preşedintele Bisericilor Penticostale Române „Gemeinde Gottes” din Austria, Ştefan Peşel pastor Biserica „Agape” Wien, Emil Meştereagă pastor Biserica „Vestea Bună” Bucureşti (profesor la Institutul Teologic Penticostal Bucureşti) şi prezbiter Ştefan Neluţu de la Biserica „Salem” Linz.

Fratele Lungu Ioan, după ce a pus bazele bisericii din Motru pe care a şi păstorit-o timp de 22 de ani, se mută la Baia Mare unde de asemenea este angajat în lucrarea Domnului din anul 1996 până în anul 2004. În anul 2004 datorită faptului că toată familia se afla în Austria şi Italia, fratele

Lungu se mută la Graz unde lucrează alături de ceilalţi lucrători în Biserica „Sion” şi apoi mai târziu în Biserica „Elim” din Voitsberg. A fost un om deosebit şi un exemplu pentru noi atât în familie cât şi în lucrarea Domnului pe care a făcut-o cu multă dăruire.

În data de 11.06.2009 la ora 17:45 la vârsta de 71 de ani este chemat din mijlocul familiei şi al bisericii „acasă”- la cel pe care la slujit până aici cu mult drag şi multă dăruire.

Este unul dintre cei mulţi care a auzit cuvintele: „Tu du-te şi te odihneşte de osteneala ta şi te vei scula odată la partea ta de moştenire la sfârşitul zilelor”.

Înmormântarea fratelui Lungu Ioan a avut loc în data de 16.06.2009 la ora 15 în Zentralfriedhof din oraşul Graz, Austria. Cele două biserici, fraţi şi prieteni au fost alături de familia Lungu conducând pe ultimul drum trupul neînsufleţit a celui care a fost pastorul Lungu Ioan.

Vasile Opriş

Adresele Bisericilor Penticostale Române din Austria

„EL-BETHEL” AMSTETTENFranz Grillpartzerstr. 54, 3300 Amstetten

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Daniel Marian 0676 / 7254117

„EMANUEL” AMSTETTENGewerbestr. 6, 3304 St. Georgen / Ybbs

Program: Duminica: 10:00-12:00 ; 18:00-20:00Daniel Cătană 0676 / 9433078

„BETEL” BRUCK/LEITHAReifeisengürtel 61, Bruck an der Leitha

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Dorel Bîrte 0676 / 9445929

FELDKIRCHENKirchengasse 37, 9560 FeldkirchenProgram: Duminica: 9:00-12:00

Nicolae Seni 0676/6063176

„LOGOS” GLEISDORFHofstätten 114,8200 Gleisdorf

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Traian Supuran 0664 / 5441946

,,SION’’ GRAZTiergartenweg 11/a, 8055 Graz

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 18:00-20:00Vasile Opriş 0664 / 5242281

,,MARANATA’’ KAPFEMBERGDeuchendorf 3, 8605 Kapfemberg

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Aron Soane 03862 / 26807

KLAGENFURTPulverturmstr. 28, 9020 Klagenfurt

Program: Duminica: 9:30-12:00 ; 18:00-20:00Ionel Muthi 0676 / 5540340

,,BETANIA’’ KREMSAdmonterstraße 5, 3495 Rohrendorf

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Vasile Dărău 0676 / 4295651

„SHALOM” LINZWalterstraße 11, 4020 Linz

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 18:00-20:00Doru Mircea 0676 / 5646538

„SALEM” LINZPassaustr 19, 4030 Linz

Program: Duminica: 10:00-13:00 ; 15:00-17:00Martin Schaser 0650 / 5498110

,,PHILADELPHIA” NEUDAUNr. 32, 8292 Neudau

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Traian Chira 0664 / 5431478

„EL ŞADAI” PERGNamerstr. 54, 4320 Perg

Program: Duminica 1500-1800

Petru Rob 0676 / 3387357

„BETHEL” OBERWARTJohann Strauß Gasse 3, 7400 Oberwart

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Pavel Cotuţiu 0664 / 5398031

„GLORIA” SALZBURGFranz-Sauerstrasse 46, 5020 Salzburg

Program: Duminica: 9:00-12:00Adrian Poenar 0664 / 1377933

SCHALCHENFurth 70 5231 Schalchen

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Doru Fechete 0699 / 11165561

„ELIM” VOITSBERGGreißeneggerstr. 27, 8570 Voitsberg

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Hancheş Zaharie 0664 / 2429469

„PHILADELPHIA” WELSWiesenstrasse 52, 4600 Wels

Program: Duminica: 14:00-17:00Daniel Viţelar 0699 / 11040766

„ELIM” WIENMaculangasse 9, 1220 Wien

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:30-20:00Ionel Vlas 0699 / 19224639

,,EMANUEL’’ WIENVan-der-Nüllg. 69-71, 1100 Wien

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 18:00-20:00Leontin Sătmărean 0676 / 6241512

,,AGAPE’’ WIENRieplstrasse 1-5, 1100 Wien

Program: Duminica: 9:30-12:00 ; 18:00-20:00Ştefan Peşel Tel. 0699 / 81230729

,,BETEL’’ WIENSchweglerstrasse 12, 1150 Wien

Program: Duminica: 9:00–12:00 ; 18:00–20:00Vasile Iovescu 0699 / 11182955

,,MARANATA’’ WIENER NEUSTADTPuchbergstrasse 65, 2700 Wiener Neustadt

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 17:00-19:00Victor Ştrango Tel. 0676 / 3342058

„MUNTELE SIONULUI” WOLFSEGGKohlgrube 28, 4902 Wolfsegg

Program: Duminica: 9:00-12:00 ; 18:00-20:00Călin Lapuşte Tel. 0699 / 19068235

Bisericile Penticostale Române sunt înregistrate şi recunoscute sub numele de „Pfingstkirche Gemeinde Gottes” În toată Austria aveţi posibilitatea de a alege o localitate care vă este mai apropiată şi ale cărei

programe le puteţi frecventa. Sunteţi călduros invitat să vă bucuraţi împreună cu cei ce vorbesc şi se închina lui Dumnezeu în limba româna.

www.gemeindegottes.com

19