Pneumotorax

2
Definitie: pneumotoraxul este prezenta aerului in cavitatea pleurala. Aerul poate patrunde in pleura fie plecand de la bronhii, fie de la peretele toracic. Se cunosc mai multe forme: pneumotoraxul spontan e forma obisnuita, cauzata cel mai frecvent de tuberculoza pulmonara, chisturile aeriene, pneumoconioze, emfizem; pneumotoraxul traumatic apare in traumatisme toracice sau fracturi costale: pneumotoraxul terapeutic consta in introducerea aerului in pleura in scop terapeutic. Simptomatologie: debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse violenta sau fara cauza aparenta. Se caracterizeaza prin junghi atroce, localizat submamelonar si iradiind in umar si abdomen, urmat imediat de dispnee progresiva, intensa, si tuse uscata, chinuitoare. Apar rapid semne de soc sau asfixie, fata palida, apoi cianozata, respiratie rapida si superficiala, puls mic, tahicardie, tensiune arteriala coborata, anxietate. Examenul fizic arata marirea hemitoracelui respectiv, cu largirea spatiilor intercostale, vibratii vocale abolite, hipersonoritate si tacere la auscultatie. Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens si violent impus inimii drepte, este o complicatie grava. O forma clinica deosebita este pneumotoraxul sufocant sau cu supapa, care apare cand perforatia pleuropulmonara permite intrarea aerului in inspiratie in pleura, dar nu si iesirea lui in expiratie. Daca nu se intervine prompt si energic, bolnavul moare prin asfixie.

description

Pneumotorax.

Transcript of Pneumotorax

Page 1: Pneumotorax

Definitie: pneumotoraxul este prezenta aerului in cavitatea pleurala. Aerul poate patrunde in pleura fie plecand de la bronhii, fie de la peretele toracic. Se cunosc mai multe forme: pneumotoraxul spontan e forma obisnuita, cauzata cel mai frecvent de tuberculoza pulmonara, chisturile aeriene, pneumoconioze, emfizem; pneumotoraxul traumatic apare in traumatisme toracice sau fracturi costale: pneumotoraxul terapeutic consta in introducerea aerului in pleura in scop terapeutic.

Simptomatologie: debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse violenta sau fara cauza aparenta. Se caracterizeaza prin junghi atroce, localizat

submamelonar si iradiind in umar si abdomen, urmat imediat de dispnee progresiva, intensa, si tuse uscata, chinuitoare. Apar rapid semne de soc sau asfixie, fata palida, apoi cianozata, respiratie rapida si superficiala, puls mic, tahicardie, tensiune arteriala coborata, anxietate. Examenul fizic arata marirea hemitoracelui respectiv, cu largirea spatiilor intercostale, vibratii vocale abolite, hipersonoritate si tacere la auscultatie.

Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens si violent impus inimii drepte, este o complicatie grava. O forma clinica deosebita este pneumotoraxul sufocant sau cu supapa, care apare cand perforatia pleuropulmonara permite intrarea aerului in inspiratie in pleura, dar nu si iesirea lui in expiratie. Daca nu se intervine prompt si energic, bolnavul moare prin asfixie.

Diagnosticul se bazeaza pe aparitia brutala a dispneei, durerea toracica violenta si atroce, fenomenele grave de asfixie, abolirea vibratiilor vocale, hipersonoritate si tacere la auscultatie.

Tratamentul consta in calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin si, exceptional, Mialgin sau opiacee (morfina, Dilauden-atropina, Pantopon), calmarea tusei cu codeina sau dionina si Tratamentul socului cand apare (pentetrazol, Nicetamid, Effortil, cofeina); repaus la pat si repaus vocal. Cand fenomenele asfixice sunt grave, se recurge la exuflatie decompresiva. Intotdeauna se trateaza boala de fond si complicatiile.