Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Camil Petrescu, autor a trei romane, contribuie prin intermediul romanului Ultima noapte dedragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust la europenizarea literaturii romane,sincronizand romanul interbelic romanesc la literatura universala.

Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, publicat in 1930, este un romanrealist subiectiv, surprinzand drama intelectualului lucid. Se dezvolta in cele doua parti ale romanului,doua teme majore, iubirea si razboiul, fiind teme exsitentiale, intrucat razboiul poate fi privit ca oconfruntare permanenta cu moartea. Unii critici neaga unitatea romanului, considerand ca nu existaun echilibru intre cele doua parti, prima fiind romanul propriu-zis (istoria geloziei lui Stefan), iar ceade-a doua parte fiind un jurnal de razboi, care, dupa cu afirma George Calinescu, ar fi putut salipseasca. Totusi, romanul este unitar, datorita modului in care protagonistul valorifica cele douaexperiente traite, iubirea si razboiul, fiind pentru Gheorghidiu valori absolute, in functie de care sedefineste personalitatea sa.

Romanul, specie in proza a genului epic, se caracterizeaza prin intindere mare si o actiunecomplexa, desfasurata pe mai multe planuri, la care participa un numar mare de personaje.

Fiind un roman subiectiv, naratiunea se realizeaza la persoana I, vocea naratifiva identificandu-se in persoana unui narator protagonist. De asemenea, tonul evocarii devine confesiv.

Fiind un roman modern, psihologic, opera va face trecerea de la proza de inspiratie rurala laproza citadina. Este un roman de analiza psihologica cu problematica acuta, ce analizeaza drame aleconstiintei, drame interioare. De asemenea, poate fi considerat un dosar de experienta.

Este structurat in doua parti ce sunt sugerate si in titlu, ce vor indica temele romanului si, inacelasi timp, experientele fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul.

Dragostea dintre Stefan si Gheorghidiu si Ela si rememorarea iubirii matrimoniale esuatecontureaza prima parte a romanului, iar experienta de pe front din perioada Primului Razboi Mondialva fi tema celei de-a doua parti, sub forma jurnalului de campanie. In timp ce prima parte este inintregime fictionala, a doua valorifica articole, documente de epoca, conferind autenticitateromanului.

Inca din incipitul romanului se va infatisa tema iubirii, aceasta capatand forma unui prolog.Primul capitol La Piatra Craiului in munte debuteaza cu un artificiu compozitional, fiind relatateevenimente ulterioare celor cuprinse in urmatorul capitol. Se observa, deci, temporalitatea diferita decea a romanului realist obiectiv, evenimentele nefiind plasata in ordine cronologica.

Discursul narativ se constituie intr-un prezent al trairilor aduse din trecut prin mecanismulmemoriei afective. Totusi, autorul va fixa destul de clar limitele temporale ale povestii de iubire a luiGheorghidiu. Cu toate acestea, datorita accentului pus pe introspectie, este destul de dificil de stabilitsuccesiunea evenimentelor si, implicit, a secventelor introspective de pe parcursul romanului.

Se pun in evidenta cele doua planuri temporale, cel al nararii (prezentul frontului) si timpulnarat (trecutul povestii de iubire). Astfel, in primavara anului 1916, in timpul unei concentrari pe ValeaPrahovei, Stefan Gheorghidiu asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate,pornind de la un fapt divers aflat din presa: un barbat a fost achitat la tribunal dupa ce si-a ucis sotiainfidela. Discutia declaneaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintiri legate de casniciacu Ela.

Remarcam astfel asemanarea cu romanul proustian, intrucat un eveniment exteriordeclanseaza rememorarea unor intamplari sau stari traite intr-un timp pierdut. Totusi, spredeosebire de romanul lui Proust, unde se identifica fluxul memoriei involuntare, la Camil Petrescu,

context

specie

subiectivitate

roman modernpsihologic

compozitie titlu

tema

incipit

temporalitate

romanproustian

protagonisul va analiza in mod lucid evenimentele, fiind vorba de memoria voluntara.Conflictul pe care se intemeieaza evolutia personajului pare sa fie acela dintre iluzie si realitate.

Considerand realitatea, in spirit kantian, ca reprezentare a propriei constiinte, Stefan Gheorghiduincearca sa experimenteze reprezentarile sale si realizeaza cu stupoare si suferinta ca lumea este, defiecare data, altfel decat si-o imagineaza el. Asa se intampla si cu Ela, pe care Stefan o idealizase si esteposibil ca nu iubirea sa fi fost nvestita de personaj cu valoare de absolut, ci fiinta iubita, ceea ceconsituie o eroare de rationament sau o autoliuzionare, daca acceptam ideea ca omul este, prindefinitie, o fiinta imperfecta. La fel se intampla si cu razboiul, in realitate el reprezentand suferinta simoarte si doar conjunctural onoare, eroism, patriotism etc.

Intriga romanului este concentrata in al doilea capitol (Eram insurat de doi ani si jumate cu ocolega de la Universitate si banuiam ca ma insala). In viziunea lui Stefan Gheorghidiu, iubireareprezinta o contopire a doua suflete, o uniune ce poate fi desfacuta doar cu multa suferinta, asociind-o cu un bandaj aplicat un timp indelungat pe o rana. Se observa, de asemenea, infatisarea iubirii ca peun proces de autosugestie, in care se vor investi timp si efort Iubesti intai din mila, din indatorire,iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita.

Iubirea dintre Ela si Stefan se formeaza treptat, avandu-si originea in alte trairi, protagonistulfiind induiosat de caracterul Elei; ulterior, se contureaza ideea conform careia baza iubirii sale eraorgoliul. Stefan marturiseste ca era magulit de admiratia colegilor, datorita faptului ca Ela, una dincele mai frumoase studente il iubea.

Se aduce in disctuei felul in care iubirea poate modela personalitatea umana, sentimentuldevenind elementul fundamental al axei de valori a eroului.

Iubirea dintre Ela si Gheorghidiu pare sa fie, cel putin in primii doi ani de casnicie, desavarsita.Se creaza intimitatea necesara cuplului, exista o comunicare spirituala, se infiinteaza legaturiputernice, dincolo chiar de cuvant.

Cu toate acestea, pare ca iubirea are nevoie de izolare, in caz contrar producandu-se scindariirecuperabile. Asa se explica aparitia unor elemente de dezacord intre Ela si Stefan in momentul incare cuplul iese din izolare. Gheorghidiu devine mostenitorul unei mari averi si astfel, familia sa incepesa faca primii ppasi in viata mondena. Contactul cu lumea, cu elementul social, pare sa duca ladegradarea iubirii.

O scena reprezentativa in acest sens este cea de la Odobesti. Cuplul va pleca intr-o excursie cuocazia sarbatorii Sfintilor Constantin si Elana, la Odobesti. Gheorghidiu va considera ca Ela ii acorda oatentie deosebita unui anume domn G., care, in opinia protagonistului, ii va deveni mai tarziu amant.Purtarea iubitei i se va parea lui Stefan de neconceput, simtindu-se un intrus in propria sa relatie.

Romanul devine dintr-un jurnal al iubirii, o radiografie a geloziei. Tradarea femeii pe care oiubeste(reala sau imaginara) este resimtita ca o prabusire launtrica, o frangere a axei de valori, otulburare a imaginii despre lume, instalandu-se indoiala dureroasa privind posibilitatea existentei uneiiubiri absolute, cat si a capacitatii sale de intelegere a lumii. Concluzia devastatoare la care ajungeprotagonistul este ca tradarea Elei conduce la desfiintarea mea (lui) ca personalitate.

Ca traire in proximitatea mortii, razboiul este, ca si iubirea, o experienta absoluta, definitiva, iarparticiparea la razboi ( ca si iubirea) este pentru Stefan Gheorghidiu un act prin care se definestepersonalitatea sa. Absenta de pe front ar fi insemnat lipsa unei experiente definitive, dar sicondamnarea la inferioritate fata de cei ce au luat parte la razboi.

Reiese din ideile expuse ca tot orgoliul este acela care-i motiveaza participarea la razboi.Atitudinea lui Stefan fata de razboi este aceea a unui individ care priveste detasat, intr-un spiritaproape sportiv, confruntarea armata. Doreste sa stie daca lupta la care a prticipat a fost sau nuimportanta, acest lucru devenind chiar o obsesie.

conflict

iubire

Scena reprezentativa

razboi

Intr-un din noptile petrecute in transee, din cauza frigului insuportabil, personajul aproapeinnebuneste, intepenindu-i tot corpul si nemaiputand sa gandeasca. Acesta incepe sa planga de fricade a nu fi observat de camarazii lui, chiar daca intr-un astfel de context, cele intamplate sunt normale,insa teama de ridicol este de neinfrant in cazul lui Gheorghidiu. Acesta descopera cu uimireurmatoarea zi ca noaptea fusese la fel de cumplita si pentru ceilalti.

Se observa in modul in care traieste Gheroghidiu experienta razboiului o anumita progesie, ointegrare a personajului in acest univers al suferintei si al morii. Capitolul Ne-a acoperit pamantul luiDumnezeu ilustreaza absurdul si tragismul razboiului, dar si nivelul maxim al integrarii eroului inaceasta lume. Acest episod semnificativ marcheaza umanizarea personajului sub amenintareabombaradamentului cumplit, in sensul trairii slabiciunii omenesti, care are drept consecinta aparitiaunui sendiment de solidaritate.

Transformarea eroului nu este insa completa, pentru ca, dupa clipele de groaza, incepe sa seautoanalizeze, revenind la luciditate. Isi recunoaste slabiciunile si le accepta, insa il chinuie siintrebarea daca a fost la inaltimea momentului trait, daca s-a purtat demn sau daca a facut tot ceputea sa-si salveze oamenii, daca a procedat corect.

Stefan ajunge la finalul romanului sa ierarhizeze cele doua experiente, iubirea si razboiul, ceadin urma fiind superioara. Ranit si spitalizat, Gheorghidiu se intoarce acasa, in Bucuresti, dar se simtedetasat de tot ce il legase de Ela. Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoiasca, o privesteacum cu indiferenta si decise sa o paraseasca.

Stefan Gheorghidu, personaj-narator, reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior,care traieste drama indragostitului de absolut.

Personajul este radical deosebit de cele din romanul realist obiectiv, care au drept tinta aexistentei integrarea in lume. Pentru Stefan se pune problema intelegerii lucrurilor. El nu incearca sa seadapateze la lume, ci sa o inteleaga pa baza unor principii. Intelectualul este acela care isi creazaconceptii asupra lumii si a vietii, incercand apoi sa traiasca in conformitate cu acestea.

Portretul lui Gheorgidiu este realizat prin caracterizarea indirecta, care se desprinde din fapte,ganduri, limbaj, gesturi, atitudini si relatii cu alte personaje. La acestea se adauga si autocaracterizareadar si tehnicile specifice romanului psihologic.

Se utilizeaza tehnici moderne de analiza psihologica precum introspectia, monologul interior,fluxul constiintei, dar si memoria afectiva. Se obseva cu mult portretul fizic detaliat si corespondenteleartificiale dintre portretul fizic si cel moral sunt inlocuite cu detaliile fizice semnificative in trairilepersonajelor. Accentul cade pe lumea interioara, pe confilctul si portretul interior.

Studen la filozofie, Stefan va evoula prin intermediul celor doua experiente de cunoastere.Experienta dragostei va fi traita sub semnul incertitudinii si reprezinta un zbucium permanent.

Suferinta provine atat din iubirea inselata, cat si din faptul ca Stefan cauta certitudini. Conflictulinterior se grefeaza pe opozitia dintre aspiratiile absolute si realitatea meschina a societatii.

Se remarca o trasatura importanta, si anume, orgoliul, ce va sta la baza ambelor experiente,dar care se va evidentia si pe parcursul acestora. Tot din orgoliu, Gheorghidiu incearca sa o modelezepe Ela dupa propriul tipar de idealitate, ceea ce favorizeaza esecul.

A doua experienta fundamentala, cea a confruntarii armate, va lasa in umbra drama iubirii.Experienta razboiului marcheaza in mod evident evolutia lui Stefan; personajul care initial face acte deteribilsm, jucandu-se cu un obuz neexplodat, ajunge sa fie sensibilizat de confruntarea cu haosul,mizeria, masurile absurde, frigul, foamea si frica de moarte, devenind constient de propriile slabiciuni.

Romancierul opteaza pentru stilul anticalofil, refuzand, deci, acordarea unei atentii deosebiteexpresiei, conferind astfel autenticitate romanului. Scriitorul nu refuza corectitudinea limbajului, ciefectul de artificialitate si ruptura de limbajul cotidian

Scena reprezentativa

Scena reprezentativa

personaj

registul stilistc

In concluzie, Camil Petrescu reuseste sa sincronizeze literatura romana la cea europeana, odatacu apritia romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. Acest roman modern sipsihologic este o capodopera a perioadei interbelice, fiind caracterizat de unicitatea perspectiveinarative, memoria afectiva, dar si autenticitatea trairii.

concluzie