Conţinutul asistenţei sociale

1. Asitenţa socială, componentă a Sistemului de Protecţie Socială

Problemele actuale ale lumii întregi pornesc de la limitarea resurselor, ceea ce impune necesitatea crescândă pentru stat de a impune taxe. Pe lângă acestea, au loc schimbări pe piaţa muncii, creşterea şomajului şi transformări demografice determinate de îmbătrânirea populaţiei.

Aceste fenomene afectează bunăstarea membrilor societăţii, unii dintre aceştia nereuşind să funcţioneze normal. În aceste condiţii, acordarea asistenţei sociale devine o necesitate. Astfel, scopul asistenţei sociale este acela de a contribui la bunăstarea oamenilor, facilitând satisfacerea trebuinţelor de bază ale tuturor indivizilor.

Werner Boehn dă o definiţie a asistenţei sociale: “Asistenţa socială caută să crească funcţionarea socială a indivizilor singuri sau în grup, prin activităţi centrate pe relaţiile lor sociale, care constituie interacţiuni între indivizi şi mediul lor. Aceste acţiuni pot fi grupate în trei funcţii: restaurarea unor capacităţi diminuate, asigurarea de resurse individuale sau sociale şi prevenirea disfuncţiilor sociale”.

Principiul drepturilor omului şi a justiţiei sociale sunt fundamentale pentru asistenţa socială. Legea nr. 47/2006 defineşte asistenţa socială ca fiind componenta sistemului de protecţie socială, cuprinzând serviciile şi prestaţiile sociale, acordate în vederea dezvoltării capacităţilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.

Pentru a descrie multiplele activităţi destinate îmbunătăţirii situaţiei categoriilor defavorizate şi a atenuării inegalităţilor, teoreticienii utilizează diferite sintagme, cum ar fi: protecţie socială, asistenţă socială, asigurări sociale.

Protecţia socială desemnează ansamblul instituţiilor, structurilor şi reţelelor de servicii, al acţiunilor destinate creării unor condiţii normale de viaţă pentru toţi membrii unei societăţi.

În mod concret, protecţia socială cuprinde:- Asigurarea veniturilor pentru categoriile de persoane care nu pot dobândi resurse prin

munca proprie;- Protejarea populaţiei faţă de efectele crizei economice;- Protecţia în caz de calamitate naturală;- Asigurarea ordinii publice şi protecţia faţă de criminalitate;- Apărarea drepturilor civile.Obiectivele protecţiei sociale sunt realizate în principal de două sisteme distincte: al

asigurărilor sociale şi al asistenţei sociale.Asigurările sociale au ca scop susţinerea financiară a celor care nu realizează venituri

din activităţile proprii sau prin pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de muncă. Acestea acoperă riscul de bătrâneţe (pensiile), riscul de accidente de muncă (pensii de invaliditate), riscul de boală (asigurări de sănătate).

Asistenţa socială nu presupune nici o contribuţie financiară anterioară a persoanei asistate, având la bază principiul solidarităţii.

Nevoile sociale reprezintă ansamblul trebuinţelor indispensabile unei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţă, în vederea integrării sociale optime (1943 – Abraham Maslow: nevoile elementare, nevoia de securitate, nevoi sociale, nevoia de stimă, nevoia de autorealizare).

Activităţile asistenţei sociale se desfăşoară în favoarea unei persoane, grupuri sau comunităţi umane aflate în situaţii problematice, obiectivul prioritar constituindu-l protejarea

persoanelor care întâmpină greutăţi în procesul integrării sociale. Ele nu devin automat beneficiarii serviciilor sociale, ci devin sistemul ţintă, ca urmare a solicitării ajutorului specializat.

David Landy (1965) arată etapele prin care o persoană devină client al asistenţei sociale:- Individul recunoaşte faţă de sine că ceva nu merge bine în viaţa sa;- Cel care caută ajutor îşi asumă riscul ca apropiaţii săi să afle de incapacitatea de a-şi

rezolva singur problemele;- Cel care caută ajutor îşi recunoaşte starea critică şi incapacitatea de a o depăşi prin

forţe proprii, în faţa unui asistent social;- Cel care solicită ajutorul renunţă la o parte din autonomia sa şi se plasează într-un rol

de dependenţă.Persoanele care nu primesc ajutor specializat din anumite motive sunt plasate de societate

în statutul de marginalizat sau cel de excluziune.Marginalizarea este un proces prin care unui individ sau unui grup îi este interzis

accesul la poziţii importante şi simboluri ale puterii economice, religioase sau politice în cadrul unei societăţi.

Excluziunea socială este incapacitatea sau eşecul de integrare a unei persoane sau grup în unul din sistemele: democratic, legal, piaţa muncii, al familiei şi comunităţii, al statului bunăstării.

În scopul prevenirii excluziunii, s-au formulat patru obiective, care reprezintă direcţii generale de acţiune:

1. Facilitarea ocupării şi accesului tuturor la resurse, drepturi, bunuri, servicii;2. Ajutorarea celor mai vulnerabili;3. Prevenirea riscului de excluziune socială;4. Mobilizarea tututor instituţiilor relevante.Incluziunea socială desemnează procesul prin care o persoană sau un grup s-a integrat în

formele de viaţă normală, într-o funcţionare socială normală, prin dezvoltarea capacităţilor şi construcţia de oportunităţi.

2. Prestaţiile sociale

Activitatea asistenţială are două dimensiuni principale:- Dimensiune economică: vizează alocarea unor resurse materiale sau financiare

persoanelor aflate în dificultate;- Dimensiune socială şi psihosocială: vizează procesele de integrare şi reintegrare

socială.Conform Legii 47/2006, prestaţiile sociale reprezintă transferuri financiare şi cuprind

alocaţiile familiale, ajutoare sociale, îndemnizaţii şi facilităţi. Prestaţiile de asistenţă socială cuprind alocaţiile familiale şi ajutoarele sociale speciale.

2.1. Alocaţiile familiale

2.1.1. Alocaţia de stat pentru copii se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr. 61/1993 şi a HG privind măsurile referitoare la gestionarea fondurilor, stabilirea şi plata alocaţiei de stat.

Potrivit acestei legi, beneficiarii acestui tip de alocaţii sunt: copii în vârstă de până la 18 ani, tinerii care repetă anul şcolar din motive medicale, copiii încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, precum şi copiii cu handicap pânăla 18 ani, copiii cetăţenilor străini şi ai persoanelor fără cetăţenie, rezidenţi în România, dacă locuiesc cu părinţii.Cuantumul. Începând de la 1 ianuarie 2009, alocaţia pentru copiii de până la 2 sau 3 ani este de 200 lei, iar după această vârstă, alocaţia lunară va fi de 42 de lei.Stabilirea dreptului. Dreptul la alocaţie este stabilit prin decizia directorului executiv al Direcţiei Muncii şi Protecţiei Sociale.Documente necesare: certificat de naştere, cerere, copie după actul de identitate al reprezentantului legal, documente din care să rezulte situaţia juridică a copilului, faţă de reprezentantului legal. Cererea se va depunde la Consiliul Local al judeţului respectiv, la unităţile şcoale; pentru copiii cu handicap, la serviciile publice de asistenţă socială.

2.1.2. Alocaţia complementară se acordă în baza OU 105/2003.Beneficiari: familiile formate din soţ, soţie, copii până la 18 ani, care se află în întreţinerea lor şi locuiesc împreună. Limita de venituri prevăzută pe membru de familie este de 466 lei.Cuantumul:

Tipul familiei Lei/lună1 copil 502 copii 603 copii 65

4 sau mai mulţi copii 70Documente necesare: cerere (depusă la primărie de către reprezentantul familiei), însoţită de livretul de familie completat de Serviciul de Stare Civilă.

2.1.3. Alocaţia de susţinere pentru familiile monoparentale se acordă familiilor dintr-o persoană singură şi copiii pe care îi are în întreţinere, de vârstă până la 18 ani, ale căror venituri nu depăşesc 466 lei. Se acordă în urma anchetei dispusă de primar.Cuantum:

Tipul familiei Lei/lună1 copil 702 copii 803 copii 85

4 sau mai mulţi copii 902.1.4. Alocaţia de întreţinere pentru copiii aflaţi în plasament familial sau

încredinţaţi se acordă reprezentantului familiei, desemnat de comisie, căreia i-a fost încredinţat sau dat în plasament un copil. Acesta va primi pe această perioadă un salariu, la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregătire medie.

2.1.5. Alocaţia pentru nou născuţi se acordă în baza Legii 416/2001 privind venitul minim garantat. Mamele au dreptul pentru fiecare dintre primii patru copii născuţi vii la alocaţie în cuantumul de 230 de lei. Acordarea se face pe bază de cerere şi se acordă o singură dată pentru fiecare născut viu.

2.1.6. Drepturi financiare pentru nevăzători se acordă în urma OG 2/2004.Beneficiari: copii şi adulţi cu handicap vizual grav şi accentuat. Se acordă de către Direcţia muncii şi Protecţiei sociale, lunar.Documente necesare: cerere, certificat de încadrare într-o categorie de handicap, emis de Comisia de Expertiză Medicală sau Protecţia Copilului. Actele se înregistrează la Serviciul Public de Asistenţă Socială.

2.1.7. Indemnizaţia lunară de hrană pentru adulţi şi copii infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA se acordă conform Legii 584/2002, pe baza cererii înregistrată la Direcţie, însoţită de copia actului de identitate şi certificatul medical.

2.2. Ajutoarele materiale

2.2.1. Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat se acordă familiilor fără venituri sau venituri reduse, ajutorul calculându-se ca diferenţă între veniturile nete ale familiei şi suma minimă garantată prin lege. Se acordă în baza Legii 416/2001, conform căreia familiile şi persoanele singure au dreptul la un venit minim garantat, ca formă de asistenţă socială.Venitul minim garantat:

Tipul familiei Nivel minim garantatPersoană singură 108

Familii cu două persoane 196Trei persoane 272Patru persoane 339Cinci persoane 402

Pentru fiecare persoană peste nr. 5 27Persoanele apte de muncă vor presta acţiuni în interes local, la solicitarea primarului.Cererea de acordare a ajutorului social, împreună cu declaraţia privind veniturile, se depun la primăria localităţii.

2.2.2. Ajutoare financiare sunt reglementate prin OUG 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului Naţional de Solidaritate, acordându-se persoanelor şi familiilor care se află în stare extremă de dificultate din diferite motive.Cuantumul se stabileşte în urma unei anchete sociale.

2.2.3. Ajutorul de urgenţă se acordă potrivit Legii 416/2001 privind venitul minim garantat în limita fondurilor existente.Beneficiari: persoane sau familii care se află în situaţiile de necesitate provocate de calamităţi naturale, accidente etc. Se realizează o anchetă socială în vederea acordării ajutorului.

2.2.4. Ajutorul pentru acoperirea unor cheltuieli cu înmormântarea se acordă potrivit Legii 416/2001. Primarii pot dispune, la decesul unui membru al unei familii beneficiare de ajutor social, de acoperirea unei părţi a cheltuielilor de înmormântare de la bugetul local.