CIORAN

Pe culmiledisperdrii

rt

HUMANITASBUCURE$Tr

CUPRINS

Afiliric / 5

CAt de departe sunt toate! / 8

A nu mai putea trdi / 10

Pasiunea absurdului / 11

Eu 9i lumea / 1,6

Sentimentul sfArgelii gi al agoniei / 17

Grotesc gi disperare / 19

Presentimentul nebuniei / 21,

Asupra morlii / 23

. Melancolia / 33Totul n-are nici o importanfd. / 40

Extaz / 41

Lumea in care nu se rczoIvd.rumic / 43Contradicfii gi inconsecven,te / 45

Asupra tristelii / 46Insatisfacjia totald / 49

Baia de foc / 51

Dezintegra.rea dnviald / 52Despre realitatea corpult;j / 54

Nu gtiu / 55Singurdtatea individuald

gi singurdtatea cosmice / 55

Apocalips / 57Monopolul suferinfei / 58

Lirismul absolut / 63

Esenfa graliei / 66

Eternitate simorcld, / 70

Moment 9i eternitate / 72Istorie gi eternitate / 75

Anumaiholr./77Magie rifatalitate / 78

Entuziasmul ca formd a iubirii / 83LuminX 9i intuneric / 89

Renunfarea / 90

Frumusefe a fldcdri\or / "1.0'J.

intoarcerea in haos / L04Ironie 9i autoironie / L05

Despre mizefie / L06Fuga de pe cruce / L08

Cultul infinitului / 111

Bapalitate gi transfigunre / L14

Principiul satanic in suferin!5 / 726

A FI LIRIC

De ce nu putem rdmAne inchigi ir noi ingine? Dece umbldm dupd expresie gi dupd formd, incercAndsd ne golim de conlinuturi gi sd sistematizdm un pro-ces haotic 9i rebel? N-ar fi mai fecundd o abandonarein fluiditatea noastrd interioard, fdrd gAndul uneiobiectivdri, sorbind doar cu o voluptate intimd toatefierberile gi agitatiile lduntrice? In acest caz arntrdi cuo intensitate infinit bogatd intreagd acea crestere inte-rioard pe care experienlele spirituale o dilatd pAnd laplenitudine. Treiri multiple gi diferenliate se contopescgi se dezvolte inh-o efervescenfd din cele mai fecunde.O senza,tie de actualitate, de prezenld complexd aconfinuturilor sufletegti se nagte ca un rezultat al aces-tei cregteri, asemdndtoare unei indlldri de valuri sauunui paroxism muzical. Afi plin de tine insufi, nu ffrsens de orgoliu, ci de bog5fie, afi chinuit de o infini-tate internd 9i de o tensiune extremd inseamnd a trdicu atAta intensitate, incAt simli cum mori din cauzaviefii. Este atAt de rar acest sentiment 9i atAt de ciu-dat, incAt ar trebui sd-l trdim cu strigdte. Simt cum artrebui sd mor din cauza vielii gi m[ intreb dacd arevreun sens cdutarea unei explicalii. CAnd tot ce ai tuca trecut sufletesc palpitd in tine intr-un moment denemdrginiti incordare, c6nd o prezenldtotald actuali-zeazdexperienle inchise 9i cAnd un riknigi pierde edrili-brul gi uniformitatea, atunci din culmile viefii egti prins

:L

\

A.

:o

U

in moarte fdrd a avea acea groazd in fala ei care in_sofegte obsesia chinuitoare a morlii. Este un sentimentanalog cu acela pe care-l au amanlii cAnd, in culmeafericirii,le apare trecdtor; dar intens, imaginea mortii,sau cu momentele de nesiguran,td cAnd intr_o iubirendscAndd apare presentimentul unui sfArgit sau aI uneipdrdsiri.

Sunt prea putini aceia care pot suporta astfel deexperienle pAnd la sfArgit. Existd totdeauna o primej_die serioasd fur menfinerea unor confinufuri care se cerobiectivate, fur inchiderea unei energii cu tendinfi deexplozie, deoarece pof, atinge un moment c6nd nu maipoli stdp6ni o energie debordantd. $i atunci prdbugirearezultd dintr-un preaplin. Sunt trdiri gi obsesii cu carenu se poate viefui. Nu este atunci o salvare in a le mdr_turisi? Experienfa teribild gi obsesia ingrozitoare amorfii, atunci cAnd sunt pdstrate in congtiinld, devinruindtoare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva dintine, dar in acelagi timp a murit ceva din propria fiin,td,deoarece continuturile obiectivate igi pierd actualitateadin congtiinjd. Din acest motiv,lirismul reprezintd opomire de risipire a subiectivitdfii; cdci el indlca o efer_vescenld a vielii in individ care nu poate fi stdpAnitd,ci pretinde necontenit expresie. A ii liric inseamnd anu putea rdmAne inchis in tine insuti. Aceastd nece_sitate de exteriorizare este cu atAt *ui irrt"rrrd cu cAtlirismul este mai interio4, mai profund gi mai concen_trat. Pentru ce e liric omul fir suferintd gi in iubire?Pentru cd aceste stdri, degi diferite ca naturd si orien-tare, rdsar dinfondul celmai ad6ncgimaiintimal fiinteinoastre, din centrul substanlial al subiectivitafii,-.*"este un fel de zond de proiecfie gi radiere. Devii liricatunci cAnd viafa din tine palpitd tntr-un ritm esen_fial gi cAnd trdirea este atAtde puternicd, incAt sinte_trzeazdin ea intreg sensul personalitdfii noastre. Ceea

ce este unic gi specific in noi serealtzeazd intr-o formdatAt de expresivd, trcAt individualul se ridicd in planuluniversalului. Experienlele subiective cele mai adAncisunt gi cele mai universale, fiindci in ele se ajungepAnd la fondul originar al viefii. Adevdrata interiori-zare duce la o universalitate inaccesibild acelora carerdmAn intr-o zond perifericd. Interpretarea vulgard auniversalitdtii vede in aceasta mai mult o formd decomplexitate ln intindere decAt o cuprindere calitativi,bogatd. De aceea, ea vede lirismul ca un fenomen peri-feric gi inferior, produs al unei inconsistenfe spirituale,in loc sd observe ci resursele lirice ale subiectivitdliiindicd o prospefime gi o addncime lduntricd dintre celemai remarcabile.

Sunt oameni care devin lirici numai in momentelecapitale ale vielii lor; unii numai fir agonie, cAnd seactualizeazd firtregul lor trecut gi-i ndpddegte ca untorent. Cei mai mulfi ftrsd devin fur urma unor expe-rienle esenfiale, cAnd agitafia fondului intim al fiin,teilor atinge paroxismul. Astfel oameni inclinafi irspreobiectivitate 9i impersonalitate, striini de ei insisi sistrdini de realitdti profunde, odatd prizonieri ai iubirii,ir:rcearci un sentiment care acfualizeazd. toate resurse-le personale. Faptul cd aproape tofi oamenii fac poezieatunci cdnd iubesc dovedegte cd mijloacele g6ndirii con-cepfuale sunt prea sdrace pentru a exprima o infini-tate internd 9i cd lirismul interior igi gdsegte un modadecvat de obiectivare numai cu un material fluid siirafional. Nu se petrece Lfil caz analog cu experienlasuferinfei? N-ai bdnuit niciodatd ce ascunzi in tine 9ice ascunde lumea, trdiai periferic gi mulfumit, c6nd ceamai serioasd experienfd dupd experienla morfii (ca pre-sentiment al muririi), experienla suferinfei, pune sti-pAnire pe tine 9i te kansportd i:rh-o regiune de existenldinfinit complicatd, in care subiectivitatea ta te frdm6ntd

:\6

s

U

sa"

ca ink-un vArtej. A fi liric din suferinld insemneazd arealnaacea ardere gi purificare interioard in care rdnileinceteazd de a mai fi numai manifestdri exterioare, fdrdcomplica.tii adAnci, ci participd la sAmburele fiinleinoastre. Lirismul suferin,tei este un cdntec al sAngelui,al cdmii gi al nervilor. Suferinta adevdratd izvordgte dinboald. Din acest motig aproape toate bolile au virtufilirice. Numai aceia care vegeteazd intr-o insensibili-tate scandaloasd rdm6n impersonali in cazul bolii, careintotdeauna realizeazd o adAncire personald.

Nu devii liric decAt in urma unei afectdri organice9i totale. Lirismul accidental igi are sursa in determi-nante exterioare care, dispirAnd, implicit dispare gicorespondentul interior. Nu existd lirism autentic fird{ grdunte de nebunie interioard. Este caracteristic fap-

lul ce inceputul psihozelor se caracterizeazd printr-ofazdliicd, in care toate barierele si limitele o6isnuitedispar pentru a face loc unei belii interioare dintre celemai fecunde. Astfel se explicd productivitatea poeti-9d din fazele prime ale psihozelor. Nebunia ar puteafi un paroxism al lirismului. De aceea ne mulgumima scrie elogiul lirismului pentru a nu scrie elogiul ne-buniei. Starea lirici este o stare dincolo de forme si sis-teme. O fluiditate, o curgere interioard contopeste irrtr-unsingur elan, ca intr-o convergenfd ideali, toate elemen-tele viefii lduntrice s) ueeazdun ritrn intens gi plin. Faldde rafinamentul unei culturi anchilozate inlorme 9icadre, care masche azd,tohsl,lirismul este o expresie bar-bari. Aici std de fapt valoarea lui, de a fibarbar, adicdde a fi numai sAnge, sinceritate gi fldcdri.

cAT og DEPARTE SUNT ToATE!

Nu gtiu absolut deloc pentru ce trebuie sd facem

Lo

U

6 ceva in lumea aceasta, pentru ce trebuie sd avem pri-

eteni gi aspirafii, speranfe gi visuri. N-ar fi de-o miede ori mai preferabild o retragere trtr-un col! indepdr-tat de lume, unde nimic din ceea ce alcdfuiegte zgo-motul gi complicafiile acestei lumi sd nu mai aibi niciun ecou? Am renunla atunci la culturd 9i la ambifii, ampierde totul 9i n-am cAgtiga nimic. Dar ce sd cAgtigi inlumea aceasta? Sunt unii pentru care orice cAgtig n-arenici o importanl6., care sunt iremediabil nefericifi 9i sin-guri. Suntem tofi atAt de inchigi unul altuia! $i dacdam fi atAt de deschigi incAt sd primim totul de laceldlalt sau sd-i citim in suflet pdnd in adAncuri, cu cAt

i-am lumina destinul? Suntem atAt de singuri in viafX,incAt te intrebi dacd singurXtatea agoniei nu este unsimbol al existenlei umane. Este un semn de mare defi-cienfd in voinfa de a trdi gi a muri in societate. Mai potexista mAngAieri in momentele din urmd? De o miede ori este mai preferabil sd mori undeva singur gi

pirdsit c6nd nevdz6ndu-te nimeni pofi sd te stingi fdrdteatru gipozd,. Mi-e scArbd de oamenii care itr agoniese stipAnesc 9i i9i impun atitudini pentru a face impre-sie. Lacrimile nu sunt arzdtoare decAt in singurdtate.Toli aceia care se vor inconjuraf in agonie de prietenio fac dintr-o fricd 9i dintr-o imposibilitate de a suportamomentele finale. Ei vor sd-gi uite, in momenful capi-tal, de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nuincuie uga ca sd suporte senzaliile acelea nebune cuo luciditate gi o teamd dincolo de orice limitd?

Suntem atAt de separali de toate! $i tot ceea ce estenu e inaccesibil? Moartea cea mai addncd gi mai or-ganicd este moartea din singurdtate, cdnd insdgi lu-mina este un principiu de moarte. in astfel de momenteegti separat de viafd, de iubire, de zAmbete, de prieteni

9i chiar de moarte. Si te firtrebi, paradoxal, daci maiexistd altceva decAt neantul lumii si al tdu.

S

\

A.