Emil Cioran-Lacrimi u0219i Sfinu021Bi

download Emil Cioran-Lacrimi u0219i Sfinu021Bi

of 16

  • date post

    24-Dec-2015
  • Category

    Documents

  • view

    232
  • download

    3

Embed Size (px)

description

emil cioran

Transcript of Emil Cioran-Lacrimi u0219i Sfinu021Bi

  • I

    66 EMrL CToRAN

    Filozofia este un corectiv impotriva triste-Iii. $i rnai sint oameni care mai cred in pro-lfiinzimea filozofiei...

    Singurul rnerit al filozofilor este cI s-aurrrginat uneori ci sirrt oameni. Platon qi Nietz-sche fac excep{ie: ei s-au ruginat totdeauna.Prirnul a vrut si ne scoati din lume, iar aldoilea din noi ingine- PinX gi sfin{ii ar aveaceva de invSlat de [a ei- Astfel s-a salvatonoarea filozofiei-

    Ceea ce-i face pe sfrn{i antipatici este bu-ndtatea, decolorare afectiv6 impreunat5 cu oemasculare generalS a fiin(ei. De cite pro-stern5ri n-am fi capabili in fala lor, dacX n-arsuferi de aceast5 indiferen{5 suprern5, careprirnegte totul, fiindcd nu ader5 la nici oeroare temporali! De-i voi rnai frecventamult, voi fi silit sE refac, prin reactie, tot pro-cesul de reirrtoarcere spre om. $i atunci voielirnina toate contribuliile singurdtdlii, toatepiscurile inXl{ate din regrete gi tristeli, pentruca, redevenind omul de totdeauna, sX uit cEam plins vreodat5 cu sfin{ii...

    Crearea lumii nu-gi are alt6 explicafie inafard de frica de singurdtate a lui Durnttezew-Cu alte cuvinte, rostul nostru, al creaturilor,nu este altul decit a-l distra pe Creator. Bie{imiscirici ai absolutului, uitirn cd tr5im dra-rne pentru plictiselile unui spectator ale c5-rui aplauze n-au ajuns inc6 la urechea vreu-nui muritor- $i Durnnezeu pare atit de apisatde chinul singurdtSlii, cE gi-a inventat sfin{ii

    - pretexte de dialog

    - pentru a-qi desc5rca

  • 68 Eurl CroreNpovara izoldrii. Cine vrea sd facX din sfinlirnai rnult decit nigte confesori ai lui exage-reazd nepermis. Asculti gi ei nigte spoveda-nii, din care indiscre{iile unora ne-au permissX b5nuim ce mare e singurdtatea Atotputer-nicului de-l rnistuie o atit de rnare sete deiubire-

    Mi sirnt demn in fa{a lui Durnnezeu nu-rnai opunindu-i alte singur6tSli. Firi acestean-ag fi decit un nrSsc5rici in plus. $i dac5 nurni cred dernn sX respir fbri triste{e, cum a;privi spre Durnnezeu fXrI singurdtate?

    Doarnne, nu mi rnai tem cX voi dispdrea,cici nurnai tu rodegti in singurXtSli gi petulpina ta imi voi altoi lacrirrrile!

    Sint inirni in care nici Dumnezeu nu poateprivi frrI sX-gi piard5 inocenta- Tristelile auinceput di.ncoace de crea{ie, iar Dumr:ezewn-a pdtruns atit de adinc in lunre; c5ci qi-ar fiputut rnenline echilibrul in fa{a inimii ome-negti?

    Doarnne, se va stinge soarele, dar ce ocea-ne voi rev5rsa peste flXcirile inin-rii?

    Cine mai crede cX se mai poate muri n-acunoscut anurnite dureri gi singur6t5li- Im-posibilitatea de a descrie irtctt,itabilul r:,e-rnuririi- - .

    Se spune ci sfin{ilor ntr le rniroase cada-vrul... O dovad[ in plus pentr-u inaderen(alor la aceastd lume. Sffntele chiar ar rXspindiparfurnuri- Exist5 in aer miresrrre, care se la-

    Lacnrvr $I SFINTI 69

    sa pe creler gr care ne transpun ca o agonrede sfintX- Ah, de cite ori n-am inchis pleoapede sfinte!

    Fericirea noastrS, a modernilor, este cXne-am descoperit infernul ?n suflet- (Jnde arnfi ajuns cu reprezentarea lui exterioarX gi ,,is-toricS"? DouE rnii de ani de fric5 ne-ar fispinzurat de noi in;ine. Cind citeqti descrie-rea JudecS{ii de apoi a Sfintei Hildegarda,ur[gti toate raiurile gi iadurile qi nu poti s5-gist5pinegti bucuria transpozi{iei lor subiecti-ve. Psihologia este salvarea gi superficiali-tatea noastrE. Alt5dat6, lumea s-a niscut din-tr-un cdscat de diavol (viziunea cregtin5).Pentru noi, accidentul lumii nu este mai rnultde o eroare-.. psihologici,

    Ci rnuzica nu este in nici un fel de esen!5uman5, ce-ar dovedi rnai mult decit cX nicio-dat[ nu rni-a trezit reprezetlltarea infernului?Nici rnicar marqurile funebre- Infernul esteo actualitate; ceea ce insearnnX cX nu ne pu-tem arninti decit de paradis- Daci am fi cu-noscut in trecutul nostru imemorial infernul,nu ne-arn arninti de el cu suspine dulci giregretele noastre n-ar vorbi de un infernpierdut?

    Muzica este o arheologie a memoriei- $is[piturile ei nu descoperi in nici un ungherun infern ce at preceda arnintirile-

  • 70 Elrrr- CronaNDe ce eforturile noastre r5rnin zadarnice

    de cite ori incerc5m s5 spargem materia carene in5bu;5 frearnXte extatice? Nu este voin!5pe p5rnint care sX induplece rezistenla mate-riei, dar citeva adieri rnelodice risipite inspa(iu gi tangenliale sufletului o topesc ca unfoc subit, venit din toate dep5rt5rile- $i totulse desface atunci in noi, c5ci rnateria nu poa-te rezista atingerilor rnuzicale-

    incepi sX gtii ce e singur5tatea cind auziticerea lucrurilor. i1l aai atunci seama curnfiecare obiect in parte igi are respiralia lui,secretul mort in piatri ;i deqteptat in plantX,ritrnul tainic sau vidit al intregii firi- Miste-rul ciudat al singur5t5{ii deriv5 din faptul cipentru ea nu exist5 fiin{e neinsufle{ite- Toateobiectele iqi au un grai pe care infelegereanoastrS il descifreazdin tScerile frrE de pere-che- Singuriti{ile arzdtoare in care tot e via-yd.-- Spiritul doarme qi viseazd in naturS- Agvrea si t6lmdcesc visele plantelor- - -

    $i urnbrele au via{a lor net6lmdcitS- Preapulini poeli au existat in ornenire- Atiteaobiecte au r[mas inchise in ele insele, striinede propriul lor infeles- Cine-ar putea sE lesalveze printr-un cimp de singur6tate identiclumii?

    in afar5 de rnaterie, totul este rnuzicX. in-sugi Dumraezew nu pare a fi decit o halucina-lie sonorS-

    La.cntvtt $I SFINTI 7t

    De cite ori timpul este suspendat, iar con-gtiinla se epuizeazd in perceplia spa{iului, oclispozifie eleatici pune st5pinire pe noi giatunci inrn5rrnurirea lucrurilor anul eazd arnin-tirile intr-o clipi veqnicX- Priveqti spre tot gitotul nu pare decit o agteptare inutil[ gi frride sfirqit, in aqa rn[suri spaliul s-a fixat insufletul nostru- $i atunci ne incearci singu-rul dor, dorul dupi alte inrnirrnuriri- CXcitentaliile spa{iului sint un frearnSt dupi imo-bilit5!i.

    Parci arn ridicat toate lespezile pirarnide-lor egiptene, aga rn5 apas5 acest blestem pecare oarnenii il numesc vegnicie, otravX a ti-nerelii qi rningiiere pentru inirni descornpu-se. ,,S5nbtatea" unui om se recunoaqte dupirezisten(a la veqnicie, dupi ura gi irrverguna-rea irnpotriva ei. ,,Boala" sfin{ilor nu estedecit nonrezisten{a la vegnicie-

    Cind vidul tirnpului dX nagtere eternititii,ne putern rnicar aprinde intr-un curaj reli-gios- Vidarea temporalitSlii, fie in plictisea-15, fie in groazd, ne arunc5 intr-un neant vi-brant care este plin de promisiuni. Dar cindveqnicia se desprinde din perspectiva intin-derilor, sintern o Sahar[ frrd oaze;i fErS du-ne care si ne ingroape.

    Nici un sfint n-a descifrat vegnicia dinspafiu- Ce-ar ciuta ei in intinderile din afa-rX? Nu este doar intiiul pas spre sfin(enie,deqertul lduntric?

  • 72 Etutr CtonaN

    Durnnezeu aterizeazd in golurile sufletegti-La orizorrtul deqertului l5untric trage el cucoada ochiului- CXci Durnlaezet:', ca qi boala,se incuibl in.locul celei mai rnici rezisten{e-

    O fiin!5 armonioasl nu poate crede inDurnnezeu. Lepra asta de crirninali, de sfrn{igi de siraci l-au ,,lansat" pentru uzul arn6rX-ciunii lor-

    \ Sirrt clipe cind fierbe in mine o ur5 cosrni-I

    . \ "a irnpotriva tuturor ,,agen(ilor" unei alte

    , vlumi, pe care nu gtiu la ce chinuri i-ag supu-ne ca sX rnintuiesc aparenfele. Ce convingeretainic5 gi dureroasd imi spune repetat qi ire-zistibil c5, de aq tr5i printre sfin{i, ag ascundeun pumnal? SX nu mirturisesc cd rni-ar facepl6cere o noapte a Sfintului Bartolomeuprintre ingeri? Nu rn-ar speria nici petele desinge plecate dintr-o inim5 de sfintX- Pe toliagen(ii dezer{iunii din lurne i-ag spinzura delirnbX qi i-ag 16sa sX cadX intr-un leag6n decrini- Curn de n-avem atita pruden{i, incit sisuprirndm in fagi orice vocalie supranaturaliqi sd inchidern pe veci toate ferestrele inimiideschise spre altl lume? Nu existi deliciumai arnar gi incintare mai sfigietoare decit inslXbiciunea noastri pentru ea- Este ca o iubi-re disperatS, in care ingrop5rn fl5c5ri gi la-crirni gi scoborim in nop{i pentm a ne min-giia cu intuneric- Cine a descoperit bleste-mul fascinator al altor orizonturi, acela',nevrind sX se mSrgineasci nurnai cu cerul,

    Lecntur gr sFrNTr

    sacrific5 lurne qi tot pentru supremele ingel5-ciuni ale unui azur irnemorial.

    Curn s5 nu ur5gti pe ingeri, pe sfinli, peDumnezeu gi pe toat6 gleahta paradisului,care intre(in gi provoaci o sete bolndvicioas5dupi alte urnbre gi lumini, dupi alte adipos-turi 9i ispite?! Va veni o vrerne cind mX vacuprinde ruginea de pasiunile mele ceregti,de leginul religios care e sfinlenia gi de sen-zualitatea transcendentd care e mistica- Ce-rul mE exaspereazd, iar in forma lui creqtin5md irit5. Orice delir ajunge la el, ca apoi sEse reintoarc5 decep(ionat. Cum de nu s-aumai terrninat odat5 crizele religioase irr ome-nire? PinX cind va rnai profita Dumnezeu deatitea semne de intrebare? Cit ne vor rnaiplictisi chestiunile ultime? LJnde sint parfir-murile irnb5t5toare, si uit atitea irezolvabilegi s6-rni adorrn inima la adipostul umbrelor?$i unde-i btrava care, spulberind arnintirile,sX-mi ajute sd fug din Dumnezeu?

    Acele torente de bucurie pentru care re-gret5rn cX n-avern lacrirni... Daci exist5 altcriteriu pentru adincirnea bucuriilor qi adurerilor... Lacrima este criteriul adevdntluiin lurnea sentirnentelor. Ea nu inseamni insEpltns- Existd o dispozilie spre lacrimi qi carese exprirni intr-o avalang5 internd. Cine inviala sa a virsat tn afard o singur6 lacrirndnu le cunoagte nici sursa gi nici adincirnea.De unde pleacS gi plni unde ajung ele, nueste mister ochilor uscali. Sint iniliali in Ia-

    73

  • 74 Evrr, CronaNcrirni, care n-au plirrs elfectiv niciodati. Aceg-tia se striduiesc totuqi s5 nu fie autorii unuiinec cost:r:-ic. . .

    Paroxismul bucuriei este tot aqa de pericu-los lumii ca gi acela al durerii. Cdci lacrimileei nevdrsate, vrtnd sE incunune fiinlele inrou5, le-ar irrbrE{iga pin5 la inec.

    Senzafia