Cuvânt Pastoral la Naşterea

Domnului nostru Iisus Hristos

„Şi Cuvântul s-a făcut Trup şi S-a

sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui,

slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de

har şi de adevăr.”1

Preacucernici Părinţi, Slujitori ai Sfintelor Altare,

Dreptmăritori Creştini şi Creştine,

Iubitori ai Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos,

in gândirea lui Dumnezeu, întreaga Creaţie, la

plinirea vremii, S-a întrupat prin voinţa lui

Dumnezeu şi din iubirea Lui cea veşnică2, într-un

spaţiu anume, răsărind ca florile în primăvara vieţii, în această

frumuseţe a lumii văzute.

Oprindu-ne câteva clipe, din iureşul trepidant al acestei

trecătoare vieţi, putem medita şi reflecta cu toată atenţia şi

bunăvoinţa, la lucrarea lui Dumnezeu în Universul Sfintei Sale

Împărăţii.

Este cu totul uimitor atunci când noi auzim citindu-se, la

Vecernie, Psalmul 103, numindu-se de tălmăcitori şi Psalmul

Creaţiei: „Cât s-au mărit lucrurile Tale Doamne, toate cu

înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta …

Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme …

Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umplea de bunătăţi, dar

întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se

1 Ioan 1, 14

2 Ieremia 31, 3.

D

2

vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce”3, dar Tu Doamne, din

iubirea Ta,: „Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa

pământului”4.

Dacă reflectăm cu grijă, vom vedea măreţia lucrărilor lui

Dumnezeu şi vom înţelege că: „Cele nevăzute ale Lui se văd de la

facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere

şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare”5.

Cercetând, mai cu atenţie, întreaga lucrare a lui Dumnezeu

din care facem parte şi noi, laolaltă, nu vom găsi un alt cuvânt de

recunoştinţă, decât să preţuim şi să iubim această dumnezeiască

lucrare, zicând din adâncul fiinţei noastre: „Fie slava Domnului în

veac! Veselise-va Domnul de lucrările Sale!”6

Iubiţi credincioşi,

acă „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea

mâinilor Lui o vesteşte tăria”7 şi „pământul umplutu-

s-a de zidirea Ta”8 atunci înţelegem, o, Doamne

Dumnezeule, marea Ta iubire pentru zidirile mâinilor Tale!, mai

ales când citim cuvântul Tău, cuprins în Sfânta Evanghelie, că

„Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut,

L-a dat ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă

veşnică.”9

Când a venit Fiul lui Dumnezeu la noi, aici, pe Pământul care

este aşternut picioarelor Sale? Dumnezeiescul Pavel ne spune: „Iar

când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său,

născut din femeie, născut sub Lege. Ca pe cei de sub Lege să-i

răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a

3 Psalmul 103, 23, 29-30.

4 Psalmul 103, 31.

5 Romani 1, 20.

6 Psalmul 103, 32.

7 Psalmul 18, 1.

8 Psalmul 103, 25.

9 Ioan 3, 16.

D

3

trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său, în inimile noastre, care

strigă: Avva, Părinte!”10

Cunoaştem începutul mântuirii noastre prin sărbătoarea

Bunei Vestiri pe care o cinstim pe 25 martie în fiecare an, când

Arhanghelul Gavriil, vesteşte Fecioarei Maria, că va naşte fiu „şi

se va chema numele lui Iisus”11

, arătându-i că: „Duhul Sfânt se va

pogorî peste dânsa şi puterea Celui Prea Înalt o va umbri, pentru

aceea şi Sfântul care se va naşte, Fiul lui Dumnezeu se va chema,

iar Maria plină de uimire a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie

după cuvântul tău!”12

Din clipa aceea, istoria omenirii şi a Universului a luat o

nouă întorsătură. Dreptul Iosif şi Fecioara Maria, la porunca

Împăratului August, de a se face recensământul în tot imperiul, au

mers în Betleemul Iudeii, ei amândoi fiind din seminţia lui David.

Ajunşi acolo, n-au aflat loc de găzduire, de aceea au găsit o mică

peşteră pe care o foloseau păstorii ca adăpost.

Când a venit sorocul naşterii lui Iisus, sâmbătă spre

duminică, 25 decembrie, Fecioara Maria aduce pe lumea aceasta

pe Fiul Cel Unul Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, fără durerile

fireşti naşterii de prunci, aşa cum şi de la Duhul Sfânt se zămislise.

De aceea, ea L-a înfăşat cu mâinile ei, I s-a închinat Lui, ca lui

Dumnezeu, şi L-a aşezat în iesle. S-a închinat lui Iisus şi Dreptul

Iosif, precum şi păstorii din împrejurimi, vestiţi despre Naşterea lui

Mesia de către un înger al Domnului, auzind şi cântarea corurilor

îngereşti: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace,

între oameni bunăvoire!”13

La această minune a Naşterii lui Iisus, se alătură şi înţelepţii

lumii de atunci din Răsărit, adică din Persia, Arabia şi Egipt, după

cum rosteşte Sfântul Dimitrie al Rostovului, arătându-ne că celor

trei magi le-a apărut steaua, necunoscută până atunci, cu nouă luni

mai înainte de Naşterea Domnului Iisus Hristos, adică din ziua

10

Galateni 4, 4-6. 11

Luca 1, 28. 12

Luca 1, 31, 35, 38. 13

Luca 2,14

4

Bunei Vestiri: Melchior a adus ca dar, aur; Gaşpar a adus tămâie

iar Baltazar, smirnă. Magul din Persia i-a reprezentat pe urmaşii

lui Iafet (rasa albă); cel din Arabia pe ai lui Sem (semiţii), iar cel

din Egipt pe cei ai lui Ham (rasa neagră).

Astfel se poate spune că, prin intermediul celor Trei Crai de

la Răsărit, întreaga umanitate s-a închinat Domnului Dumnezeu,

Iisus Hristos, Întrupat.14

Iubiţi credincioşi,

tim, că Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, „S-a făcut

trup”,15

fiind taină de nepătruns a Sfintei Treimi. Iar

naşterea de pe pământ, este taina tainelor de nepătruns

a puterii lui Dumnezeu şi a dragostei Lui faţă de omenire. Fără să

îndrăznim a iscodi această taină cu mintea noastră mărginită, să ne

îndestulăm cu nădejdea, că mântuirea îşi are izvorul în milostivirea

lui Dumnezeu şi numai El a trimis în lume pe Iisus, în vatra

fiecăruia dintre noi, fiind nădejdea şi bucuria mântuirii noastre.

Iubiţi credincioşi,

otrivit sfatului Sfintei Treimi, „Iisus Domnul a zis:

Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume”,16

putem să

fim pe cele mai înalte culmi ale tainelor dumnezeieşti,

când gândim întru sfântă străluminare că, atât de mare a fost

milostivirea lui Dumnezeu, şi atât de mare este demnitatea fiinţei

umane, încât Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi-a revărsat iertarea şi

iubirea Sa dumnezeiască, coborând din veşnicele sânuri ale Sfintei

Treimi, în săraca peşteră a păstorilor din Betleem, pentru a salva

omenirea de la păcat şi a o readuce în Paradisul pierdut.

14

Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, volumul II, iulie-

decembrie, p. 830. 15

Ioan 1, 14. 16

Ioan 16, 28.

Ş

P

5

Cel mai drag cuvânt inimii noastre din Evanghelie este: „Că

Dumnezeu n-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca

să se mântuiască, prin El, lumea”17

, pentru că, zice Domnul

Dumnezeu: „Îi iubeam cu dragoste părintească, cu iubire fără de

margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridică jugul de pe

grumaji, şi mă plecam către ei şi-i hrăneam”18

, iar mai pe scurt,

direct şi declarativ: „Iubitu-v-am pe voi”, zice Domnul.19

Pentru a răspunde cu recunoştinţă iubirii veşnice a Sfintei

Treimi, noi, copiii lui Dumnezeu, trebuie să facem o sigură şi

statornică ofertă: credinţa, nădejdea şi dragostea noastră, de fii ai

Părintelui Ceresc, potrivit cuvântului Sfântului Ioan Evanghelistul:

„Cel ce crede în Iisus, nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost

judecat, pentru că nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul

lui Dumnezeu.”20

Despre ce judecată este vorba? „Doar aceasta este judecata,

că Lumina Hristos a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult

întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele.”21

Iubiţi credincioşi,

editând cu grijă, fiecare dintre noi, asupra vieţii şi

faptelor pe care le-am săvârşit până acum, să le

punem pe toate în Lumina lui Hristos, pentru a

vedea care dintre ele sunt bune şi care sunt rele, fără a ne cruţa sau

justifica în vreun fel, acuzându-ne doar pe noi înşine, fără a

cuprinde în ecuaţia vinovăţiei pe nimeni altcineva, că doar singuri

ne vom prezenta în faţa judecăţii lui Iisus Hristos, cu desaga

noastră!

Ştim, de bună seamă, că cei mai mulţi dintre noi avem

conştiinţa încărcată cu tot felul de rele, mai mici sau mai mari,

17

Ioan 3, 17. 18

Osea 11, 4. 19

Maleahi 1, 2. 20

Ioan 3, 18. 21

Ioan 3, 19.

M

6

ascunzându-le cu grijă faţă de ochii lumii: „Căci oricine face rele,

urăşte Lumina – Hristos şi nu vine la Lumina – Hristos, pentru ca

faptele lui să nu se vădească”.22

Se ştie, de către unii dintre noi, că faptele noastre îndoielnice,

şi chiar cele nefăcute de noi, dar gândite de alţii şi înfăptuite, într-o

bună zi vor da buzna în piaţă şi ne vom face de ocară în faţa

oamenilor, şi ei păcătoşi, într-o oarecare măsură, ca şi noi, ca să ne

batjocorim unii pe alţii, iar atotrăutăciosul diavol să se veselească

de slăbiciunile noastre şi să ne osândim unii pe alţii, uitând că

avem acelaşi Tată ceresc şi că vom da seama de comportamentul

nostru.

Credem că este necesar să ne hotărâm, de îndată, ca fiecare

dintre noi, să nu distrugă bucuria aproapelui său!

Iubiţi credincioşi,

hemarea lui Iisus Hristos către noi toţi, copiii

îndurărilor Sale, este de a lucra cât este ziuă, cu grijă

mare, la mântuirea sufletelor noastre, alungând de la

noi aplecările spre păcatele care ne asaltează fără cruţare. Întărirea

în credinţă dreaptă, în nădejde ocrotitoare şi dragoste înflăcărată

către Sfânta Treime, toate aceste virtuţi, ne vor elibera grabnic de

jugul păcatelor.

Salvarea şi şansa noastră mântuitoare este de a nu uita că:

„Acela care lucrează adevărul vine la Lumina-Hristos, ca să se

arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.”23

Să începem de azi o restaurare în Duhul Sfânt a fiinţei

noastre, trup şi suflet, templu al Duhului Sfânt24

, în care Iisus Cel

Întrupat aşteaptă să-L primim, nu doar ca oaspete, ci mai ales ca

prieten şi Mântuitor al vieţii noastre, ascultând, în genunchi,

22

Ioan 3, 20. 23

Ioan 3, 21. 24

I Corinteni 3, 16.

C

7

jălania Sfântului Apostol Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr

iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!”25

Atunci vom deveni Hristofori, adică purtători de Hristos,

bucuria Sfintei Treimi, că lucrarea lui Iisus Domnul a fost săvârşită

pentru totdeauna: salvarea şi mântuirea Creaţiei!

Să nu uităm, că la Betleem – Casa Pâinii, pe pardoseala

peşterii unde S-a născut Domnul Iisus Hristos, stă scris: Aici S-a

născut Iisus Hristos, Dumnezeu, Care S-a făcut om, pentru

mântuirea lumii.

Cu adevărat, fiecare dintre noi putem zice, cu mare nădejde

şi cerească bucurie: Îţi mulţumesc, Doamne, că te-ai gândit şi la

mântuirea mea şi a fiecăruia dintre noi, în ziua când Te-ai născut

Prunc, şi Te-ai făcut om, în peştera din Betleem. Şi cu dreptate, la

bucuria aceasta pentru om, Dumnezeu a chemat şi puterile cereşti

zicându-le: Bucuraţi-vă împreună cu Mine că am aflat şi am adus

acasă, oaia cea pierdută.26

De aceea sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos este

considerată Sărbătoarea de tihnă duhovnicească şi speranţă a

familiei binecuvântată de Dumnezeu.

Să-I mulţumim, aşadar, cu bucurie şi veselie mântuitoare! De

la Naşterea sa, aici pe pământ, Iisus Domnul, vine permanent în

vatra familiei noastre. El vine cu binecuvântare de pace şi bucurie

întru naştere de prunci buni şi sănătoşi; El binecuvintează mamele,

pruncii şi părinţii, masa din fiecare zi, sănătatea şi sporul

duhovnicesc şi gospodăresc.

De aceea, este necesar să chemăm, statornic şi dinamic, pe

Iisus Hristos, Domnul, în rugăciunile noastre stăruitoare pentru a

ne rezolva problemele mici şi mari pe care le avem, zi de zi, pentru

că El: „Poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cel ce se apropie

de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească

pentru noi.”27

25

Galateni 4, 19. 26

Cf. Luca 15, 6. 27

Evrei 7, 25.

8

ste şansa unică a vieţii noastre de aici şi din veşnicia

în care vom intra!

Să îndrăznim!

Cu pace şi bucurie în Duhul Sfânt,

Vă îmbrăţişează al vostru frate în Iisus Hristos,

Dată în reşedinţa Arhiepiscopală a Argeşului şi Muscelului

- Curtea de Argeş –

în anul mântuirii 2012, noiembrie 17.

E

Însemnare:

Rugăm pe Părintele Paroh să citească Pastorala în

prima zi de Crăciun, în Parohie, iar a doua zi la filială, unde

este cazul.

Vă mulţumim din inimă şi vă dorim bucurii şi pace

sfântă familiei şi obştii creştine, ce vi s-a încredinţat, de Iisus

Hristos spre păstorire!