PARLAMENTUL ROMÂNIEI SENATUL

DIRECłIA GENERALĂ LEGISLATIVĂ DirecŃia de studii şi informare legislativă

Politici aplicabile persoanelor cu dizabilităŃi

- Septembrie 2010 -

2

C U P R I N S

Forumul European al DizabilităŃii 3 Politici faŃă de persoanele cu handicap 5 LegislaŃie aplicabilă persoanelor cu handicap în state europene: 1. Danemarca 10 2. Germania 13 3. Marea Britanie 18 4. Spania 29 5. łările de Jos 35

3

FORUMUL EUROPEAN AL DIZABILITĂłII (HANDICAPULUI)

The European Disability Forum (EDF)

Forumul European al DizabilităŃii (Handicapului) - EDF - este o organizaŃie neguvernamentală europeană (ONGE) care reprezintă interesele a 65 de milioane de persoane cu dizabilităŃi (handicap) din Uniunea Europeană şi care le apără drepturile. EDF este singura platformă a persoanelor cu handicap, care este efectiv condusă de oameni sau familii cu dizabilităŃi. Misiunea EDF este aceea de a promova oportunităŃi egale pentru persoanele cu dizabilităŃi şi pentru a proteja drepturile lor, asigurându-se că nici o decizie privind persoanele cu handicap nu este luată decât în prezenŃa acestora. EDF a fost creată în 1996 de către organizaŃiile sale membre pentru a promova interesele comune ale tuturor grupurilor de persoane cu dizabilităŃi şi pentru a fi o voce independentă şi puternică a cetăŃenilor cu dizabilităŃi în faŃa instituŃiilor Uniunii Europene şi a altor autorităŃi europene. De la înfiinŃarea sa, Forumul European al DizabilităŃii (Handicapului) a jucat un rol cheie, asigurându-se ca interesele persoanelor cu handicap să fie luate în considerare în elaborarea şi promovarea tuturor politicilor şi iniŃiativelor relevante. EDF nu acceptă vreo afiliere politică sau religioasă; nu reprezintă nici vreun interes sau stat. EDF reprezintă o platformă europeană democratică ce consideră că o societate în care persoanele cu dizabilităŃi sunt pe deplin integraŃi este o societate mai bună. EDF este astfel formată dintr-o reŃea de consilii naŃionale ale persoanelor cu dizabilităŃi din toate statele membre ale Uniunii Europene.

4

Consiliul NaŃional al DizabilităŃii din România este membru cu drepturi depline în acest Forum. În 2008, EDF a transmis observaŃiile sale privind propunerea avansată de Consiliul European referitoare la o Directivă care să implementeze principiul tratamentului egal între persoane, indiferent de religie sau credinŃă, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală. În acest sens, în introducere, Forumul European al DizabilităŃii ia notă de propunerea pentru o Directivă bazată pe Articolul 13 CE adoptată de Comisia Europeană la data de 2 iulie 2008 şi recunoaşte că propunerea are ca scop să abordeze acele neajunsuri care priveau protecŃia împotriva discriminării faŃă de anumite grupuri de populaŃie, inclusiv persoane cu dizabilităŃi, în afara pieŃei muncii. EDF subliniază faptul, importanŃa respectării următoarelor principii cheie în procesul negocierii textului Directivei. Directiva trebuie să fie un pas înainte în implementarea ConvenŃiei NaŃiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu DizabilităŃi, la care toate Statele membre ale Uniunii Europene sunt semnatare. Directiva trebuie să se adreseze tuturor aspectelor specifice discriminării faŃă de dizabilităŃi, cum ar fi barierele structurale sau arhitecturale sau segregării. Directiva trebuie să protejeze toate persoanele percepute ca fiind cu dizabilităŃi, inclusiv pe cei care în prezent au o dizabilitate; oamenii asociaŃi cu o persoană cu handicap; oamenii care au avut o dizabilitate în trecut; oamenii care au genetic o predispoziŃie spre dizabilitate şi oamenii care ar putea avea o dizabilitate în viitor.

5

Politicile faŃă de persoanele cu handicap

Scurt istoric

Politicilor privind persoanele cu handicap elaborate în diferite state membre ale Uniunii Europene sunt indisolubil legate de contextele istorice şi culturale din respectivele state. Studiile comparative realizate de-a lungul ultimilor ani au evidenŃiat diferitele abordări ale politicii publice naŃionale în acest domeniu.

Într-o măsură din ce în ce mai pronunŃată, aceste politici publice naŃionale se regăsesc şi la nivel european, înscriindu-se textele Uniunii Europene sau ale Consiliului Europei. La data de 27 iunie 1974, Consiliul European marchează, prin rezoluŃia privind Reabilitarea profesională a persoanelor cu handicap, o cotitură în politicile sociale comunitare privind persoanele cu handicap.

Statelor membre ale comunităŃii europene se pun de acord privind programul de acŃiune socială axat pe ocuparea forŃei de muncă cu normă întreagă, îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă şi o mai mare participare a angajaŃilor în întreprinderi.

Pe 9 decembrie, DeclaraŃia Drepturilor persoanelor cu handicap este adoptată de Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite; această DeclaraŃie stabileşte principiile pe modelul DeclaraŃiei Drepturilor Omului, în preambul fiind înscrisă o definiŃie a termenului de handicap. Termenul de handicap reprezintă: "Orice persoană în imposibilitatea de a-şi asigura singură, în totalitate sau parŃial nevoile unei vieŃi individuale sau sociale normale, din cauza unei deficienŃe, fie congenitale sau nu, a capacităŃilor sale fizice sau psihice". De asemenea, sunt enumerate principiile nediscriminării, bazate fie pe etnie, culoare, religie, opinii politice, handicap sau de altă natură, respectul pentru demnitatea umană, dreptul la măsuri de a-l face autonom, dreptul la îngrijire, echipamente, reabilitare medicală şi socială, educaŃie, formare şi muncă.

Adunarea Generală a proclamat DeclaraŃia cu privire la drepturile persoanelor cu handicap şi a cerut să se ia măsuri la nivel naŃional şi

6

internaŃional, astfel încât DeclaraŃia să fie o bază şi o referinŃă comună pentru protecŃia acestor drepturi.

În 1980, OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, OMS, publică Clasificarea InternaŃională a Handicapurilor şi pentru a ajuta la studierea efectelor acestor dizabilităŃi şi implicaŃiile acestora în viaŃa oamenilor.

Schimbări reale în politicile sociale se produc începând cu anii 1980, îndeosebi prin elaborarea în 1986 a Actului Unic European şi prin adoptarea în 1989 a Cartei comunitare a drepturilor sociale. Din anii 1990 persoanele cu dizabilităŃi fac parte din programele specifice de integrare. În 1996, Comisia Europeană include egalitatea de şanse pentru persoanele cu handicap, apoi în 1997 dispoziŃiile specifice referitoare la persoanele cu handicap conŃinute în Tratatul de la Amsterdam sunt serios luate în considerare.

"Din 1974, statele membre ale Uniunii Europene pun în aplicare primul Program de acŃiune socială, ale cărui obiective mai ambiŃioase iau în considerare realizarea de locuri de muncă cu normă întreagă, îmbunătăŃirea şi armonizarea condiŃiilor de muncă, dezvoltarea politicilor de ocupare urmărind obiectivele statelor cele mai multe avansate, participarea angajaŃilor în viaŃa întreprinderi şi participarea partenerilor sociali în luarea deciziilor economice şi sociale ale ComunităŃii.

La 12 martie 1981, a fost adoptată Carta Europeană pentru persoane cu handicap de către Adunarea Europeană de la Strasbourg. În 1989, articolul 26 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată în 1989 de către şefii de stat sau de guvern recunoaşte dreptul fiecărei persoane cu handicap la integrare profesională, socială şi "să aibă dreptul la măsuri suplimentare privind formarea profesională, ergonomie, accesibilitate, mobilitate, transport şi locuinŃă ".

În plus, Articolul 13 din Tratatul de la Amsterdam autorizează Consiliul European să ia măsurile necesare pentru a lupta împotriva oricărei discriminări bazate pe handicap.

La 9 decembrie, Carta socială europeană a Consiliului Europei îndeamnă statele membre să ia măsurile necesare pentru a asigura persoanelor cu handicap dreptul la autonomie, integrare socială şi participare la viaŃa comunităŃii (articolul 15).

După Anul InternaŃional al Persoanelor cu Handicap din 1981 şi Deceniul NaŃiunilor Unite pentru Persoanele cu Handicap 1983 - 1992, statele membrii ONU au adoptat în 1993 Regulile standard pentru egalizarea de şanse pentru persoanele cu handicap. Aceste norme constau într-o declaraŃie, fără caracter obligatoriu, principiilor referitoare la

7

responsabilităŃile statelor, dar ele conŃin, de asemenea, şi propuneri pentru acŃiuni concrete pentru a asigura egalitatea de şanse.

La data de 4 noiembrie 1993, ONU a lansat publicarea prin decret a ghidului-barem instituind opt mari categorii de dizabilităŃi care se inspiră din Clasificarea InternaŃională a Handicapurilor. Pentru Uniunea Europeană, articolul 13 din Tratatul de la Amsterdam oferă temeiul juridic pentru a lupta împotriva tuturor formelor de discriminare şi impune conceptul de integrare, care are ca scop integrarea persoanei în cursul obişnuit de viaŃă. Acest lucru implică faptul că statele membre trebuie să includă în politica lor publică principiile egalităŃii de şanse pentru persoanele cu handicap şi lupta împotriva discriminării pe criterii de handicap. DefiniŃii reprezentative

DefiniŃia ONU: termenul de "handicap" desemnează "Orice persoană în imposibilitatea de a-şi asigura singură în totalitate sau parŃial nevoile unei vieŃi individuale sau sociale normale, din cauza unei deficienŃe, fie congenitale sau nu, a capacităŃilor sale fizice sau psihice". (DeclaraŃia drepturilor persoanelor cu handicap)

Spania: definiŃia legală a handicapului în Spania se referă la orice persoană ale cărei posibilităŃi de a participa la educaŃie, muncă sau viaŃă socială sunt reduse ca o consecinŃă a unui handicap fizic, mental sau senzorial, congenital sau dobândit, care pare a fi permanent.

Portugalia: legislaŃia portugheză din 1989 consideră handicapul ca o pierdere sau deficienŃă, congenitală sau dobândită, a structurii sau funcŃiei mentale, fiziologice sau anatomice care va limita capacitatea individuală şi îl va pune în dezavantaj pentru toate activităŃile normale de viaŃă, având în vedere vârsta, sexul şi factori majori sociali şi culturali. În Portugalia, în sfârşit, pare să se impună propunerea unei combinaŃii unice de cheltuieli pentru reabilitarea profesională, ocuparea forŃei de muncă susŃinute şi locuri de muncă protejate.

Italia: Legea-cadru 104 din 1992 propune următoarea definiŃie: "Are un handicap acea persoană care prezintă o incapacitate fizică, mentală sau senzorială, stabilizată sau progresivă, care cauzează dificultăŃi de învăŃare, relaŃionare sau integrare în muncă, deoarece antrenează un proces de dezavantajare socială şi marginalizare". Această definiŃie scoate în evidenŃă dificultăŃile cu care persoanele cu handicap se pot confrunta în procesul de instruire si de integrare profesionale, precum şi plasarea într-o situaŃie nefavorabilă, care poate provoca excluziunea socială. Această lege

8

pune în evidenŃă preponderenŃa formării şi muncii de integrare a persoanelor cu handicap. Marea Britanie: De la Legea din 1995 privind discriminarea bazată pe handicap, Disability Discrimination Act, handicapul face obiectul unei definiŃii juridice. Este considerată persoană cu handicap orice persoană care suferă de o "deficienŃă fizică sau psihică având un efect negativ considerabil

şi pe termen lung asupra capacităŃii sale de a desfăşura activităŃile zilnice

normale.” Modelul britanic de inspiraŃie liberală ia în considerare, în esenŃă,

autonomia şi responsabilitatea individului. Astfel, handicapul este "pierderea sau limitarea posibilităŃilor de a se integra în societate, pe picior de egalitate, din cauza barierelor fizice sau sociale”.

Germania: Codul social defineşte persoanele cu handicap ca fiind acelea cărora "funcŃiile corpului, capacitatea intelectuală sau sănătatea mentală se îndepărtează - probabil pentru o perioadă mai mare de şase luni - de ceea ce este normal pentru persoanele de vârsta similare şi a căror participare la viaŃa socială este astfel compromis".

În Suedia şi Danemarca nu există o definiŃie legislativă a handicapului.

În Suedia, definiŃia noŃiunii de handicap a fost dorită şi creată de mişcarea persoanelor cu handicap, care este deosebit de activă şi influentă în această Ńară. Această mişcare defineşte handicapul nu ca fiind inerent persoanei, ci, mai degrabă ca un efect al obstacolelor pe care aceasta le întâlneşte ca urmare a dificultăŃilor de acces în mediul său înconjurător. Această definiŃie a deplasat responsabilitatea handicapului de la persoană la mediul său înconjurător.

Politica Danemarcei referitoare la persoanele cu handicap se încadrează în mod natural în contextul politicii sociale daneze, bazate pe principiile de solidaritate, normalitate şi integrare. Nu există o definiŃie oficială a handicapului. De fapt, nu există legislaŃie prevăzută în mod special pentru persoanele cu handicap, cu excepŃia cazului în care legislaŃia generală nu este suficientă pentru a acoperi toate necesităŃile lor. Articolul 75 din ConstituŃie prevede că „orice persoană în imposibilitatea de a se întreŃine pe sine sau de a întreŃine persoanele aflate în întreŃinerea sa, are dreptul să primească asistenŃă publică atunci când nici o altă persoană nu este responsabilă de acest lucru."

"Handicapul nu este considerat a fi o caracteristică obiectivă inerentă persoanei şi provocată de o vătămare fizică sau de boală: handicapul diferă de deficienŃă şi se defineşte prin relaŃia dintre persoană şi mediul său, ca efect al obstacolelor pe care persoana le întâlneşte ca urmare

9

a dificultăŃilor de participare şi acces la mediul său ". Într-un fel, este vorba despre caracterul inadecvat al mediului, care devine astfel un obstacol care creează acel handicap.

Finlanda: definiŃia handicapului este inspirată de cea avansată de ConvenŃia nr. 159 a OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii din 1983, şi astfel este strâns legată de problemele de muncă. "Persoana cu handicap este aceea persoană a cărei „capacitatea de a asigura şi menŃine locul său de muncă este redusă din cauza unei deficienŃe fizice sau mentale în mod corespunzător recunoscută, după un examen medical". Politica socială în Finlanda urmăreşte cu precădere integrarea socială şi profesională a persoanelor cu handicap. Guvernul finlandez încurajează întreprinderile să angajeze persoane cu handicap prin facilităŃi financiare şi impune oficiilor responsabile pentru ocuparea forŃei de muncă şi formare rezultate concrete în domeniul angajării şi formării profesionale.

10

LegislaŃia aplicabilă persoanelor cu handicap în state europene

1. DANEMARCA În data de 3 aprilie 2001, parlamentul danez (Folketing) a adoptat o lege care aduce importante schimbări în domeniul pensiilor. Această lege, care a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2003, modifică prestaŃiile acordate persoanelor cu handicap precum şi acordarea pensiilor pentru incapacitate de muncă. Pensia pentru incapacitate de muncă Pensia pentru incapacitate de muncă este considerată o pensie anticipată.

Aceasta este reglementată de acelaşi text prevăzut de lege pentru pensionarea anticipată, în aceleaşi condiŃii: vârsta 65 ani şi exercitarea anterioară a unei activităŃi profesionale. Legea prevede patru nivele pentru acordarea pensiei pentru incapacitate de muncă, în funcŃie de vârstă şi de incapacitate. CondiŃii Vârsta minimă: 28 ani

Vârsta maximă: 60 sau 65 ani, în funcŃie de nivelul pensiei. Incapacitatea de muncă: capacitatea de muncă a unei persoane în

vederea exercitării unei activităŃi profesionale a fost redusă de un handicap fizic sau mental iar măsurile de readaptare sau tratamentele menite să amelioreze această stare nu au avut ca efect restabilirea sănătăŃii anterioare accidentului. PrestaŃii sociale acordate Există patru nivele de pensii pentru incapacitate de muncă:

11

- pensie maximală (A); - pensie intermediară (B); - pensie suplimentară (C); - pensie normală (D) a cărei sumă este identică cu pensia minimă anticipată. Pensia acordată persoanelor cu handicap variază în funcŃie de gradul de incapacitate şi vârsta beneficiarului.

Capacitate de muncă Vârsta 28 – 60 ani

Vârsta 60 – 65 ani

nesemnificativ A B redusă un sfert B D

redusă la jumătate C D Acordarea pensiei pentru incapacitate de muncă se face Ńinând cont de mai multe elemente. Pentru celibatari, suma lunară, în coroane, se stabileşte după cum urmează:

A

B

C

D

AlocaŃie de bază

4377 (a) 4377 (a) 4377 (a) 4377 (a)

Supliment de pensie

4406 (b) 4406 (b) 4406 (b) 4406 (b)

Sumă forfetară de invaliditate (e)

2129 (c)

2129 (c)

Sumă forfetară de incapacitate de muncă

2939 (d)

AlocaŃie anticipată

1113 (e)

Total

13851

10912

9896

8783

12

(a) Această sumă va fi redusă dacă venitul anual al solicitantului depăşeşte suma de 223200 coroane şi este necăsătorit, sau dacă depăşeşte suma de 151400 coroane şi este căsătorit sau trăieşte în concubinaj; (b) Această sumă va fi redusă dacă venitul anual al solicitantului depăşeşte suma de 49200 pe an; (c) 1814 coroane pentru o persoană căsătorită sau care trăieşte în concubinaj; (d) 2126 coroane pentru o persoană căsătorită sau care trăieşte în concubinaj; (e) sumă neimpozitată, spre deosebire de alte elemente ale pensiei. Durata acordării Pensia pentru incapacitate de muncă se acordă până când vârsta permite acordarea unei pensii minime. AlocaŃia de invaliditate AlocaŃie de invaliditate se acordă persoanelor care nu primesc pensie pentru incapacitate de muncă şi care au dreptul la o pensie intermediară sau la o pensie maximală dar care nu au desfăşurat o activitate remunerată.

Suma lunară acordată este de 2142 coroane. Aceasta va fi redusă la 1740 coroane dacă partenerul/a beneficiarului primeşte un supliment de invaliditate. Această alocaŃie nu este impozitată. PrestaŃiile sociale acordate în cazul pensiei pentru incapacitate de muncă sau alocaŃiei de invaliditate Titularul unei pensii pentru incapacitate de muncă sau a unei alocaŃii de invaliditate poate obŃine: - un supliment financiar pentru asistenŃa acordată de către o terŃă persoană, în cazul în care are nevoie de ajutor pentru treburile cotidiene şi personale; acest supliment se ridică la 2224 coroane/lună; - supliment financiar pentru asistenŃă permanentă de 4439 coroane/lună; - alocaŃie pentru combustibil în limita a 2000 l/an (în bidoane de 10 l) dacă solicitantul este obligat să se deplaseze cu maşina.

Aceste alocaŃii nu se supun impozitării şi atribuirea lor nu Ńine cont de resursele celui interesat.

13

Pe de altă parte, există două alocaŃii care Ńin cont de standardul de viaŃă sau resursele solicitantului: - alocaŃia destinată să acopere cheltuielile de sănătate, rămasă în sarcina asigurărilor sociale; - alocaŃia personală, destinată să acopere cheltuielile de deplasare, plafonată la suma de 3400 coroane pe an pentru o singură persoană.

2. GERMANIA

După 1 iulie 2001, majoritatea dispoziŃiilor aplicabile persoanelor cu handicap fac obiectul CărŃii IX din Codul Social. Intitulată Readaptarea şi integrarea persoanelor cu handicap, Cartea prevede plata prestaŃiilor în natură, în beneficiul persoanelor „ale căror funcŃii corporale, capacităŃi intelectuale sau sănătate mentală sunt afectate pentru o perioadă mai mare de şase luni”. Titlul IX din Codul Social clasează prestaŃiile sociale acordate persoanelor cu handicap în funcŃie de următoarele obiective: - readaptarea medicală; - participarea la viaŃa profesională; - securitatea materială; - integrarea socială. Organismul care acordă alocaŃiile (Casa de asigurări de boală, Casa de asigurări de bătrâneŃe, Oficiul federal de muncă, Biroul de ajutor social) diferă de la caz la caz, în funcŃie de natura prestaŃiei sociale şi de statutul solicitantului (salariat, pensionar, persoană fără resurse). AlocaŃii de tranziŃie În timpul perioadelor de recuperare medicală, persoanele cu handicap au dreptul la anumite indemnizaŃii care au scopul de a compensa pierderea veniturilor obŃinute înainte de boală sau de accidentul ce a cauzat handicapul. În cele din urmă, dacă măsura sau tratamentul acordat nu permit solicitantului să-şi recapete meseria avută înainte de accident şi dacă este

14

necesară o reconversie profesională, solicitantul poate beneficia şi de o alocaŃie de tranziŃie. CondiŃii În principiu, beneficiază de alocaŃie de tranziŃie persoanele care au cotizat cel puŃin un an precum şi cei care au obŃinut o calificare profesională în cursul anului precedent sau care înainte de reconversie au primit ajutorul de şomaj. PrestaŃii sociale acordate AlocaŃiile sociale acordate depind de situaŃia familială a beneficiarilor: acestea sunt cuprinse între 68% şi 75% dintr-o valoare de referinŃă egală cu 80% din venitul brut, dar nu poate depăşi venitul net.

Plafonul variază în funcŃie de organismul prestatar: 3375 euro pe lună în cazul Casei de asigurări de boală şi 4500 euro pe lună în cazul Casei de asigurări de bătrâneŃe şi şomaj. Persoana cu handicap poate primi, de asemenea, alocaŃii pentru acoperirea cheltuielilor de locuinŃă şi transport, în cazul în care reconversia profesională se face în afara locului său de domiciliu. Durata acordării prestaŃiei sociale AlocaŃia de tranziŃie se acordă pe întreaga perioadă de reconversie profesională, în principiu, limitată la doi ani. Dacă, după această perioadă, beneficiarul este şomer, acordarea alocaŃiei de tranziŃie se prelungeşte pentru încă trei luni dar aceasta va fi cuprinsă între 60% şi 67% din valoarea de referinŃă. AlocaŃii pentru formare profesională AlocaŃiile pentru formarea profesională sunt destinate persoanelor care nu pot beneficia de alocaŃia de tranziŃie, întrucât nu au lucrat niciodată. AlocaŃia se acordă Ńinând cont de vârsta solicitantului, situaŃia familială, tipul locuinŃei beneficiarului şi variază între 93 şi 353 euro pe lună.

15

Dacă o persoană cu handicap urmează o calificare în vederea angajării ulterioare, alocaŃia pe care acesta o primeşte este de 57 euro pe lună în primul an şi 67 euro în cel de-al doilea. Pensia acordată în cazul incapacităŃii de muncă Legea din 20 decembrie 2000, care a modificat dispoziŃiile Codului social referitoare la pensiile acordate pentru incapacitate profesională şi pentru incapacitate generală, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002. Aceasta prevede acordarea unei pensii de incapacitate salariaŃilor sau lucrătorilor independenŃi care, din cauza unui handicap, nu-şi pot desfăşura în mod normal activitatea profesională.

Aceste dispoziŃii se aplică şi persoanelor născute înainte de 1 ianuarie 1961. Măsurile de readaptare şi reinserarea socială nu se aplică în cazul în care incapacitatea de muncă este definitivă. CondiŃii Durata cotizării: Pensiile de invaliditate sunt acordate de aceleaşi instituŃii care acordă şi pensiile de vârstă. Durata minimală de cotizare este de la 3 la 5 ani înainte de accidentul ce a dus la incapacitatea de muncă. Handicapul trebuie să aibă asemenea natură încât persoana să poată lucra până la şase ore pe zi în condiŃii normale de lucru. Incapacitatea nu se calculează în raport cu vechea activitate prestată ci în funcŃie de aptitudinile teoretice ale lucrătorului. DeŃinerea unui certificat de handicap nu dă automat dreptul acordării unei pensii pentru incapacitate de muncă. PrestaŃiile sociale acordate Suma acordată depinde de nivelul incapacităŃii de muncă. Sunt prevăzute două nivele: - pensie întreagă acordată persoanei care nu poate lucra decât maxim trei ore pe zi; - ½ din pensia întreagă, acordată persoanelor ce-şi pot desfăşura activitatea între 3 şi 6 ore pe zi.

16

Pensia pentru incapacitate de muncă poate fi redusă în cazul în care beneficiarul dispune şi de alte resurse financiare. Pensia întreagă se poate reduce, după caz, cu un sfert, o jumătate sau trei sferturi.

Ca regulă generală, dacă resursele lunare nu depăşesc 315 euro, beneficiarul primeşte în totalitate pensia pentru incapacitate de muncă. Durata acordării Pensia pentru incapacitate de muncă se acordă pentru o perioadă de trei ani, dar, în funcŃie de starea de sănătate, această perioadă se poate prelungi. În principiu, durata acordării este nelimitată. Asigurarea dependenŃei Persoanele cu handicap pot beneficia servicii de dependenŃă ce nu Ńin cont de vârsta solicitantului.

Legea consideră dependentă orice persoană cu boală sau handicap de ordin psihic sau fizic care îl împiedică pentru cel puŃin şase luni să-şi desfăşoare activităŃile vieŃii cotidiene.

Legea detaliază activităŃile cotidiene: cele de igienă corporală, alimentaŃie, deplasare în interiorul şi în exteriorul locuinŃei, activităŃi casnice: curăŃenie, pregătirea hranei. PrestaŃii sociale acordate Acordarea alocaŃiilor depinde de gradul de dependenŃă. Legea distinge trei categorii de persoane dependente: - prima categorie, persoane mai puŃin dependente (erheblich

Pflegebedurftige) cuprinde persoanele care au nevoie de o terŃă persoană, cel puŃin o dată pe zi, pentru cel puŃin două activităŃi cotidiene: igienă corporală, alimentaŃie, deplasare în interiorul locuinŃei şi de mai multe ori pe săptămână pentru întreŃinerea locuinŃei. - a doua categorie, persoane grav dependente (Schwerpflegebedurftige) grupează persoanele care au nevoie de o terŃă persoană de cel puŃin trei ori pe zi, la diferite intervale de timp, pentru nevoi personale, alimentaŃie sau deplasare şi de mai multe ori pe săptămână pentru întreŃinerea locuinŃei. - cea de-a treia categorie, persoanele dependente în totalitate (Schwerpflegebedurftige), cuprinde persoanele care au nevoie zi şi noapte de

17

ajutorul unei terŃe persoane pentru nevoi personale, alimentaŃie şi deplasare precum şi de întreŃinerea locuinŃei de mai multe ori pe săptămână. Ajutorul este acordat de personal specializat în îngrijire şi curăŃenie. Suma lunară acordată variază în funcŃie de gradul de dependenŃă:

Primul stadiu de dependenŃă 205 euro

Al doilea stadiu de dependenŃă 410 euro Al treilea stadiu de dependenŃă 665 euro

Deduceri fiscale Taxa minimă de incapacitate: 25% Deducerile fiscale forfetare depind de taxele de incapacitate după cum urmează:

Grad de incapacitate

Deduceri fiscale forfetare

25% - 35% 310 euro 35% - 40% 430 euro 45% - 50% 570 euro 55% - 60% 720 euro 65% - 70% 890 euro 75% - 80% 1060 euro 85% - 90% 1230 euro 95% - 100% 1420 euro

Deducerea fiscală poate ajunge la suma de 3700 euro pentru persoanele dependente în totalitate.

18

Ajutorul social Persoanele cu handicap şi fără resurse pot primi un ajutor social, după evaluarea situaŃiei personale.

3. MAREA BRITANIE

Cadrul legislativ

În Regatul Unit, prima lege cu privire la persoanele cu handicap a fost

adoptată în 1944 pentru a satisface nevoilor persoanelor invalide în urma celui de al doilea război mondial. Tot în aceeaşi perioadă, a fost pus în aplicare un sistem de angajare pentru persoanele cu handicap, cu o cotă de 3% în întreprinderile cu mai mult de 20 de angajaŃi, precum şi măsuri de protecŃie împotriva concedierii. Din mai multe motive, inclusiv lipsa de sancŃiuni reale pentru nerespectarea legii, aceste dispozitive legale nu au fost foarte eficiente.

În 1995, legea intitulată Disability Discrimination Act of 1995 (DDA), adesea citată ca exemplu în numeroase studii, a fost adoptată pentru a corecta deficienŃele reglementărilor anterioare şi pentru a permite stabilirea unei politici eficiente de protecŃie a persoanelor cu handicap.

La 1 ianuarie 2005, populaŃia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord era de 60 milioane de locuitori şi se situa pe locul trei, după FranŃa, cu 62.9 milioane şi Germania, cu 82.5 milioane de locuitori.

Marea Britanie: populaŃia totală în 1995 - 56.147.107 de persoane; populaŃi cu handicap - 6.793.800 de persoane, sau un procentaj de 12,1%.

• PopulaŃia totală angajată în Ńară: 26 783 000 de persoane. • AngajaŃii cu handicap pe piaŃa deschisă: 954 000 de persoane. • Rata de ocupare a lucrătorilor cu handicap: 14,4%. • Numărul de persoane cu handicap în şomaj: 400 000 de oameni. • AngajaŃii cu handicap în mediu protejat: 14 156 de persoane.

Sursa: Date statistice referitoare la persoanele cu handicap, DirecŃia Generală V a Comisiei, a 2-a ed., 1995.

Legea din 1995, care a suferit modificări, ultima dintre acestea fiind în 2010, a permis stabilirea unui sistem antidiscriminatoriu, care abrogă sistemul de cote şi dezvoltă o nouă filozofie a noŃiunii de persoană cu handicap.

19

Este vorba despre un sistem anti-discriminatoriu cuprinzător, care a abolit sistemul cotelor şi a stabilit că persoanele cu handicap au aceleaşi drepturi, în special în ceea ce priveşte domeniul muncii. Într-adevăr, Disability Discrimination Act 1995 impune companiilor private, serviciilor publice şi tuturor prestatorilor de servicii să excludă orice discriminare legată de handicap şi să facă eforturile necesare pentru ca persoanele cu handicap să aibă acces la diferite servicii, de transport, divertisment, turism sau altele.

În anul 2000, a fost creată Comisia pentru Drepturile Persoanelor cu Handicap, prin intermediul căreia s-a realizat o extensie a câmpului de aplicare a legislaŃiei în vigoare şi pentru copiii şi adulŃii care doresc accesul la educaŃie. Pentru a consolida acest demers a fost adoptată în 2001 şi Special Educational Needs and Disability Act.

În 2002, începe procesul de punere în aplicare a dispoziŃiilor Directivei UE privind ocuparea forŃei de muncă pentru persoanele cu handicap, menită să pună în vigoare prevederile Articolului 13 din Tratatul CE. Aceste măsuri vor pune capăt dispoziŃiilor privind anumite scutiri şi excluderi conŃinute în DDA, astfel încât să îi extindă câmpul de aplicare la peste 1 milion de angajatorii mici şi aproximativ 7 milioane de locuri de muncă. De la 1 octombrie 2010, va intra în vigoare o nouă lege, Disability Discrimination Act 2010, care reprezintă textul consolidat al precedentelor legi referitoare la persoanele cu handicap, precum şi unele modificări aduse la prevederile anterioare. În cursul lunii septembrie 2010, guvernul britanic s-a angajat să publice Codurile (ghidurile) de aplicare a respectivului act normativ.

Legea din 1992 privind securitatea socială prevede plata mai multor

prestaŃii sociale pentru persoanele cu handicap (10) :

– alocaŃia pentru handicap; – alocaŃia pentru persoane terŃe; – alocaŃia pentru handicap sever; – pensia de invaliditate.

A doua prestaŃie socială a fost suprimată în aprilie 2001, dar foştii

beneficiari pot primi această prestaŃie socială în continuare. Primele trei prestaŃii sociale sunt necontributive, iar ultima, deşi contributivă, poate fi

20

acordată persoanelor care nu au putut niciodată să cotizeze sistemului de asigurare naŃională din cauză de boală sau handicap.

De altfel, aceeaşi lege garantează venit minim tuturor persoanelor care nu au dispus de resurse suficiente.

Legea din 1999 privind creditele de impozit prevede o măsură specială pentru persoanele handicapate care lucrează şi care au venituri modice. AdministraŃiile locale pot de asemenea înfiinŃa servicii sociale care să aducă un ajutor complementar persoanelor cu handicap (amenajarea locuinŃelor, transportul, etc). PrestaŃiile sociale sunt, cu puŃine excepŃii, aceleaşi în întreg Regatul.

AlocaŃia pentru handicap Aceasta este acordată persoanelor cu handicap în vârstă de cel puŃin 65 de ani care au nevoie de un ajutor în viaŃa lor de zi cu zi, şi este formată din două elemente care pot fi atribuite separat fiind destinate să compenseze nevoile celor interesaŃi în probleme de îngrijire şi mobilitate. CondiŃiile Vârsta: această alocaŃie, care poate fi atribuită de la vârsta de 3 ani, poate fi vărsată până ce beneficiarul are 65 de ani. Perioada intermediară: persoana cu handicap trebuie să fi avut nevoie de suportul unei terŃe persoane timp de 3 luni. Handicapul: starea solicitantului trebuie să lase să se prevadă că trebuie să fie ajutat încă 6 luni cel puŃin. Handicapul este evaluat în funcŃie de două criterii: – dificultăŃile întâlnite în îndeplinirea actelor vieŃii cotidiene; – dificultăŃile privind mobilitatea. PrestaŃia socială Cuantumul prestaŃiei sociale depinde de gradul handicapului. Trei nivele se disting pentru primul element al prestaŃiei sociale şi două pentru cel de-al doilea. AlocaŃiile sunt vărsate săptămânal şi se ridică de la: Grad de handicap Cuantumul elementului « îngrijire » Cuantumul elementului « mobilitate » Minim 14,90 £ 14,90 £

21

Media 37,65 £ - Maxim 56,25 £ 39,30 £ PrestaŃia nu este impozabilă. Durata vărsământului Depinde de ajutorul solicitat. PrestaŃia socială poate continua să fie plătită chiar şi atunci când beneficiarul a atins vârsta de 65 de ani. AlocaŃia pentru o terŃă persoană Este vărsată persoanelor în vârstă care au nevoie de ajutorul unei terŃe persoane pentru nevoile cotidiene. CondiŃiile Vârsta: de la vârsta de 65 de ani.

Totuşi, aceasta poate fi acordată persoanelor mai tinere dacă, înainte de 65 de ani, ele au obŃinut alocaŃia de handicap pentru o problemă de mobilitate.

Perioada intermediară: persoana ce prezintă un handicap trebuie să fi avut nevoie de asistenŃă în ultimele 6 luni. PrestaŃia socială Vărsămintele sunt hebdomadare. Cuantumul depinde nevoile persoanei cu handicap, în particular de faptul că are nevoie de asistenŃă ziua sau noaptea.

AlocaŃia atribuită persoanelor care au nevoie de asistenŃă ziua şi noaptea se ridică la 56,25 £. În celelalte cazuri, ea este de 37,65 £. PrestaŃia socială nu este impozabilă. Durata vărsământului Trebuie plătită fie pe o perioadă determinată, fie pe viaŃă.

22

AlocaŃia pentru handicap sever Este acordată persoanelor care suferă de un handicap fizic sau mintal care îl împiedică să lucreze, cu condiŃia să nu aibă dreptul la o pensie de invaliditate. AlocaŃia pentru handicap sever a fost suprimată din 6 aprilie 2001. Totuşi, persoanele care au obŃinut-o înainte de această dată pot să o primească în continuare. CondiŃiile Vârsta: între 16 şi 65 de ani pentru a face solicitarea. Cauza handicapului trebuie să fie anterioară celei de a 20-a aniversări. Incapacitate: solicitantul trebuie să nu poată presta o activitate timp de 28 de săptămâni sau să nu fi fost niciodată în măsură să lucreze. Când are peste 20 de ani, el trebuie, printre altele, să justifice un grad de incapacitate de cel puŃin 80%. Persoanele care beneficiază de elementul „îngrijire” şi astfel de alocaŃia pentru handicap mediu sau maxim sunt automat calificate să primească această prestaŃie. PrestaŃia socială Vărsămintele sunt hebdomadare. PrestaŃia socială de bază se ridică la 42,85 £. Majorări cuprinse între 4,75 £ şi 14,90 £ pe săptămână pot fi acordate în funcŃie de cheltuielile de familie şi de vârsta la care survine handicapul.

PrestaŃia socială nu este impozabilă. Durata vărsământului PrestaŃia socială este plătită pe viaŃă. Pensia de invaliditate Această prestaŃie socială, deşi contributivă, este acordată în mod egal şi persoanelor care, Ńinând cont de starea lor de sănătate, nu au lucrat niciodată sau nu au cotizat suficient la sistemul naŃional de asigurări.

23

CondiŃii Vârsta: începând cu 16 ani. Handicap: incapabil să lucrezi PrestaŃia socială Vărsămintele sunt săptămânale. Cuantumul pensiei se ridică la: – 53,50 £ în cursul primelor 28 de săptămâni; – 63,25 £ între cea de-a 29-a şi cea de 52-a săptămână; – 70,95 £ începând din cea de-a 52-a săptămână.

Beneficiarii elementului « îngrijire » privind alocaŃia de handicap în cuantum maxim percep pensia de invaliditate în cuantumul cel mai ridicat începând cu cea de-a 28-a săptămână. Majorări pentru cheltuieli familiale şi pentru a compensa faptul că handicapul a survenit înainte de 45 de ani pot fi acordate beneficiarilor pensiei în cuantum maxim.

Începând cu cea de-a 29-a săptămână, prestaŃia socială este impozabilă. Durata vărsământului Pensia de invaliditate poate fi plătită doar pentru un an după ce beneficiarul a atins vârsta pensionării. Apoi, cei interesaŃi pot percepe minimum pentru bătrâneŃe, alocaŃia diferenŃială destinată să garanteze persoanelor în vârstă un venit minim, care se ridică acum la 98,15 £ pe săptămână pentru o singură persoană şi de 149,80 £ pentru un cuplu. Garantarea venitului minim Persoanele cu handicap pot pretinde, la fel ca şi ceilalŃi, vărsământul garanŃiei venitului minim. CondiŃii Vârsta: peste 16 ani. Resurse: ansamblul resurselor solicitantului şi consoartei (concubinei) nu trebuie să depăşească un plafon determinat în cadrul unui barem stabilit de Parlament. Acest barem Ńine cont de situaŃia solicitantului şi a persoanelor aflate în întreŃinerea sa.

24

Cu excepŃia reşedinŃei principale, patrimoniul solicitantului şi al consoartei (concubinei) sunt luate în considerare. Nu trebuie să depăşească: – 8 000 £ dacă beneficiarii au sub 60 de ani; – 12 000 £ dacă au peste 60 de ani. PrestaŃia socială PrestaŃia socială este formată dintr-o sumă de bază, care diferă în funcŃie de vârsta beneficiarului şi de situaŃia sa de familie, de suplimentele pentru copii în întreŃinere şi de diverse prime. Astfel, prestaŃia socială este majorată atunci când unul dintre adulŃii care formează familia prezintă handicap, această majorare fiind şi mai substanŃială atunci când acest handicap este sever. Vărsămintele sunt hebdomadare. Cuantumul lor este determinat în momentul solicitării, în funcŃie de resursele căminului. Orice modificare privind compoziŃia şi resursele familiei duce la o reajustare imediată a prestaŃiei sociale.

PrestaŃia socială nu este impozabilă. Durata vărsământului Această prestaŃie socială este plătită până la vârsta pensionării. Apoi, cei interesaŃi percep alocaŃia diferenŃială destinată să garanteze venitul minim, acum fixat la 98,15 £ pe săptămână pentru o singură persoană şi la 149,80 £ pentru un cuplu. Creditul fiscal pentru persoanele cu handicap Se adresează persoanelor cu handicap care lucrează dar care nu dispun decât de resurse minime. Acest credit fiscal (crédit d’impôt) este asimilabil unei alocaŃii. CondiŃii Vârsta: între 16 şi 65 de ani. Durata săptămânală de lucru: cel puŃin 16 ore. Să fie beneficiarul uneia dintre cele 4 prestaŃii sociale specifice persoanelor cu handicap (alocaŃia pentru handicap, alocaŃia pentru handicap sever, alocaŃia pentru o terŃă persoană şi indemnizaŃia de invaliditate). Resurse: nu este fixat nici un plafon de venituri, dar cuantumul creditului fiscal, care rezultă din adiŃionarea unui cuantum de bază şi a mai

25

multor suplimente, este redus atunci când veniturile depăşesc un plafon, fixat la 73,50 £ pentru o persoană singură şi la 94,50 £ pentru un cuplu sau o familie monoparentală.

De asemenea, valoarea patrimoniului solicitantului nu trebuie să depăşească 16 000 £. PrestaŃia socială Cuantumul de bază hebdomadară se ridică la 62,10 £ pentru o persoană celibatară şi de 92,80 £ pentru un cuplu sau familie monoparentală. Creditul fiscal poate fi majorat în funcŃie de obligaŃiile familiale şi persoanele care lucrează peste 30 de ore pe săptămână beneficiază de un supliment de 11,65 £. Invers, creditul fiscal est redus cu 55% din partea de venituri care excede plafonul menŃionat mai sus. Astfel, o persoană singură care nu are dreptul la nici un supliment beneficiază de un credit fiscal de 62,10 £ dacă veniturile sale nu depăşesc 75,25 £, dar ea nu are dreptul la nici un credit fiscal dacă veniturile sale depăşesc 188,16 £.

Atunci când persoana cu handicap este salariată, creditul fiscal este adăugat salariului său şi vărsat în acelaşi timp cu acesta. Atunci când persoana cu handicap lucrează pe cont propriu, serviciile fiscale sunt acelea care varsă direct această alocaŃie.

Deducerile fiscale ToŃi contribuabilii beneficiază de deduceri personale, care permit reducerea veniturilor impozabile. În acest sens, sunt acordate majorări ale deducerilor, în funcŃie de vârstă şi situaŃia familială. Singurul handicap pentru care se acordă o majorare este cecitatea.

La nivelul veniturilor din 2002 - 2003, majorarea se ridică la 1 450 £.

26

Servicii de asistenŃă pentru ocuparea forŃei de muncă Trei dispozitive se ocupă de formarea şi de plasarea lucrătorilor cu

handicap: serviciile guvernamentale, serviciile specializate (agenŃiile private) şi serviciile pentru munca protejată formate din parteneriatul public şi privat.

Servicii guvernamentale: birourile locale ale Oficiului pentru ocuparea forŃei de muncă, care depinde de Departamentul pentru EducaŃie şi Ocuparea forŃei de muncă, şi care răspund de plasarea forŃei de muncă, atribuirea de alocaŃii şi subvenŃii pentru şomeri, persoane cu handicap.

ReŃele ale consiliilor de întreprindere, TEC, se ocupă de formarea profesională în fiecare domeniu care îi interesează şi în care sunt preferaŃi solicitanŃii cu handicap. Aceste cursuri de formare pot fi realizate în beneficiul serviciilor publice sau private.

Serviciile specializate: dispozitive specializate în tratamentul problemelor legate de încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cum ar fi Serviciul de Consiliere şi Evaluarea de pentru angajare, PACT, care oferă asistenŃă în găsirea şi menŃinerea unui loc de muncă, precum şi asigurarea unui loc de muncă protejată pentru persoanele cu handicap greu.

Oficiile pentru muncă protejată, SEA, sunt responsabile pentru sprijinul individualizat care include luarea de contacte cu întreprinderile, consilierea şi însoŃirea persoanelor handicapate în căutarea unui loc de muncă; sunt finanŃate de autorităŃile locale şi din programele regionale şi lucrează în colaborare cu Serviciile specializate. Locuri de muncă protejată

În Marea Britanie, trei dispozitive diferite se ocupă de locurile de muncă protejată: centrele speciale de muncă, Societatea Remploy şi Programele de Plasament subvenŃionat, SPS.

ÎnfiinŃate în secolul 19 din donaŃii private, cu obiectivul principal de a sprijini persoanele cu handicap sever să lucreze în locuri de muncă adaptate special. Din 1944, anul adoptării legii, Centrele Speciale de Muncă sunt finanŃate de stat. Doi ani mai târziu, guvernul britanic creează Societatea

27

Remploy, care integrează în principal misiunile referitoare la inserŃia profesională a persoanelor cu handicap şi deschide ateliere pentru munca protejată. Acest dispozitiv poate fi creat şi finanŃat de autorităŃile locale şi organizaŃiile voluntare. Cu titlu informativ, în 1980, existau în Marea Britanie 93 de delegaŃii de Remploy, pentru 8700 de angajaŃi plasaŃi în 120 de centre pentru 7000 de angajaŃi.

Programele de Plasament SubvenŃionat se bazează pe colaborarea a trei instituŃii: o autoritate locală sau o organizaŃie cu scop nelucrativ angajează persoana handicapată. Apoi, o întreprindere furnizează activitatea şi plăteşte autoritatea locală sau organizaŃia cu scop nelucrativ, angajatorul persoanei cu handicap, pentru munca realizată de acesta. În sfârşit, Oficiul pentru Muncă compensează diferenŃa printr-o subvenŃie care permite angajaŃilor cu handicap un salariu echivalent cu cel al unei persoane valide pentru o prestaŃie identică. Din 1985 până în 1990, 6.500 de persoane handicapate au beneficiat de plasament subvenŃionat. Întreprinderea Remploy sa diversificat şi a înfiinŃat propriul său sistem de plasament subvenŃionat, Intermark. În 1995, acest dispozitiv a permis angajarea a 10.000 de lucrători ce prezentau handicap.

De atunci, Marea Britanie recomandă favorizarea integrării lucrătorilor cu handicap în întreprinderi obişnuite. Locuri de muncă în medii obişnuite

Disability Discrimination Act obligă întreprinderile private, serviciile publice şi toŃi prestatorii de servicii să excludă orice discriminare referitoare la handicap, fie directă fie indirectă.

Angajatorii au obligaŃia să efectueze toate adaptările necesare şi «rezonabile», astfel încât lucrătorii cu handicap să poată lucra în cele mai bune condiŃii; aceste adaptări pot fi de ordin material - lumina, căile de acces, mărimea uşilor etc. - să se refere la orele de lucru, sau la alte aspecte care sa elimine inconvenientele pe care o persoană cu handicap le poate întâlni la locul de muncă.

Programul Access to Work oferă asistenŃă economică directă întreprinderilor care angajează lucrători cu handicap, ajutoare financiare şi ajutoare destinate să surmonteze obstacolele de acces la locul de muncă. Există şi alte ajutoare destinate reducerii obligaŃiilor sociale, formării, precum şi ajutorării studenŃilor cu handicap.

Vârful de lance al politicii privind forŃa de muncă îl reprezintă comunicarea cu firmele şi companiile britanice; principala preocupare este valorizarea capacităŃii de muncă a persoanelor cu handicap, publicarea unor

28

Coduri de bună practică care să servească drept ghid privind dispoziŃiile legale în materie de ocuparea forŃei de muncă şi încurajarea activităŃilor realizate intermediul forumurilor corporatiste.

Integrarea şcolară a persoanelor cu handicap

În ceea ce priveşte integrarea şcolară a persoanelor cu handicap, Marea Britanie a adopta principiul mainstreaming.

Prin legea din 2001privind educaŃia în şcoli şi lupta împotriva discriminării s-au schimbat substanŃial dispoziŃiile legii din 1995. Noua lege impune şcolilor să depună eforturi de integrare a copiilor cu handicap în mediul şcolar obişnuit, pentru reducerea sau eliminarea tuturor formelor de discriminare prin izolare.

Proiectul de integrare a elevilor cu handicap a fost abordat de Educational Reform Act din 1981 şi îmbunătăŃit prin modificări ulterioare în special în ceea ce priveşte finanŃarea învăŃământului; astfel au putut fi delegate şcolilor bugetele provenind de la autorităŃile locale; acestea, pe baza obligaŃiilor legale, au latitudinea de a le utiliza în conformitate cu priorităŃile şi nevoile lor. În plus şi mulŃumită Codului de bune practici privind identificarea şi evaluarea nevoilor educaŃionale speciale a căror definiŃie este prevăzută în lege, aceasta defineşte, în sens larg, care sunt nevoile legate de problemele specifice procesului de învăŃare etc.

Acelaşi cod a permis părinŃilor elevilor cu nevoi speciale să îşi înscrie copiii în şcolile pe care le consideră potrivite.

AutorităŃile locale sunt responsabile pentru învăŃământul general şi de specialitate; această proximitate face ca acŃiunile diferitelor structuri să fie mai clare şi mai eficiente.

Trebuie remarcat faptul că în 2003, Marea Britanie număra 1400 de şcoli speciale, din care 1200 gestionate de autorităŃile locale, 116 de sectorul privat şi 72 de voluntari iar 20 erau finanŃate din fonduri publice ale statului.

Un număr însemnat de şcoli specializate participă la un program comun astfel încât elevii cu handicap să poată urma cursurile unor şcoli normale, fie cursurile în centre de reintegrare în şcoli cu învăŃământ normal. Cele două sisteme, şcoli speciale şi şcoli normale, s-au apropiat deosebit de mult şi converg treptat spre acelaşi obiectiv. Această particularitate proprie Marii Britanii este rezultatul unei activităŃi permanente de colaborare în domeniul cercetării în educaŃie, în vederea reuşitei integrării şcolare şi a parteneriatului cu instituŃii specializate.

29

4. SPANIA

Legea din 13/1982 din 7 aprilie 1982, referitoare la integrarea socială a persoanelor cu handicap se ocupă de preluarea şi readaptarea profesională a persoanelor cu handicap, de inserŃia lor şcolară şi profesională, precum şi de accesibilitatea localurilor şi a mijloacelor de transport. Legea prevede de asemenea atribuirea a trei prestaŃii sociale în beneficiul persoanelor cu handicap: alocaŃia de garantare a venitului minim, alocarea pentru ajutorul unei persoane terŃe, alocaŃia de mobilitate şi de compensare a cheltuielilor de transport. Regimul acestor prestaŃii sociale a fost precizat de către un decret din anul 1984. Beneficiarii legii din 1982 sunt persoanele ale căror posibilităŃi de integrare educative, profesionale sau sociale sunt diminuate din cauza unei deficienŃe psihice, fizice sau senzoriale care poate fi considerată permanentă şi care poate fi sau nu congenitală.

Legea l6/1990 din 20 decembrie 1990 a înlocuit primele două prevederi prevăzute prin legea din 1982 printr-o pensie non contributivă de invaliditate, destinată persoanelor cu handicap care nu au cotizat – sau nu suficient timp – pentru a beneficia de o pensie de invaliditate de securitate socială. În unele cazuri, persoanele care beneficiau anterior de alocaŃia venitului minim şi pentru ajutorul unei terŃe persoane pot fie să o păstreze, fie să opteze pentru noul sistem.

În completarea acestor prestaŃii sociale, ajutoarele pot fi acordate prin serviciile de securitate socială, prin serviciile ministeriale, prin comunităŃile autonome sau prin colectivităŃile locale în caz de transfer al competenŃelor.

Acestea pot fi de asemenea atribuite pentru achiziŃionarea de proteze sau fotolii rulante, pentru obŃinerea permisului de conducere, pentru cumpărarea şi adaptarea unui vehicul, şi pentru amenajarea unui apartament. Decretul 620/1981 din 5 februarie 1981 a unificat regimul acestor ajutoare publice şi defineşte condiŃiile de obŃinere.

30

Pentru calcularea impozitului pe venit, persoanele cu handicap au dreptul la aceleaşi deducŃii fiscale precum alŃi contribuabili dar aceste deduceri sunt majorate. Pensia non contributivă de invaliditate CondiŃii Vârsta: între douăzeci şi opt şi şaizeci şi cinci ani. Norma minimă de incapacitate: 65%. Această normă este impusă de către IMSERSO, organism care girează prestaŃiile sociale complementare destinate persoanelor vârstnice, persoanele cu handicap şi străinilor – sau prin organismele corespondente comunităŃilor autonome atunci când această competenŃă a fost transferată – în funcŃie de baremul decretului 1971/1999 din 23 decembrie, care asociază fiecărui handicap un grad de incapacitate. Resurse: pentru 2002, inferior sumei de 3 621,52 € pe an pentru o singură persoană.

Atunci când persoana cu handicap nu locuieşte singură, plafonul resurselor este ridicat. Acesta variază în funcŃie de gradul de rudenie al celui cu care locuieşte. PrestaŃia socială Pentru anul 2002, suma anuală a pensiei non contributive de invaliditate se ridică la 3 621,52 € pentru o singură persoană. Aceasta poate fi redusă dacă subiectul dispune de alte venituri, dar fără a putea fi inferior sumei de 905,38 €. Mai mult, acesta poate fi crescut dacă persoana interesată are nevoi particulare. Astfel, persoanele atinse de un handicap sau de o maladie cronică deŃin o normă de cel puŃin 75% şi cele care au nevoie de asistenŃa unei terŃe persoane pentru acompaniamentul activităŃilor esenŃiale ale vieŃii pot obŃine o majorare a pensiei de 50%.

Pensia este plătită în paisprezece etape – douăsprezece plăŃi lunare şi două plăŃi excepŃionale – şi nu este impozabilă.

31

Durata plăŃii Pensia fiind plătită fără condiŃionarea altor resurse, o reexaminare anuală a resurselor persoanelor are loc în fiecare an. Mai mult, modificările compoziŃiei asiguratului trebuie să fie comunicate în termen de o lună. Beneficiarul suportă un prim control al gradului de incapacitate în cei doi ani care urmează recunoaşterii handicapului său. Controalele următoare au loc în toŃi anii. Taxa de sprijin a incapacităŃii fiind revizuibilă în funcŃie de starea persoanei ce prezintă handicap, suma alocaŃiei poate fi eventual suspendată în cazul ameliorării stării sale, sau crescută dacă recurgerea la ajutorul unei terŃe persoane devine necesar. Începând cu vârsta de 65 de ani, persoanele cu dizabilităŃi care nu au cotizat niciodată la securitatea socială sau care nu au cotizat suficient pentru a avea dreptul la o pensie contributivă pot beneficia de o pensie non contributivă. AlocaŃia de mobilitate şi compensarea cheltuielilor de transport Această alocaŃie este destinată acoperirii cheltuielilor de transport a persoanelor care, pe motivul handicapului lor, pot să utilizeze mai greu transportul în comun. CondiŃii Vârsta: începând cu vârsta de trei ani. Norma minimă de incapacitate: 33%. Resurse: inferior sumei de 70% din salariul minim anual (pentru anul 2002, 6 190,80 € pe an). Acest plafon este majorat cu 10% pe persoana în cauză, fără a depăşi salariul minim. PrestaŃia socială Suma totală anuală este de 482,52 €. Ea este plătită în douăsprezece rate şi nu este impozabilă. Durata plăŃii Plata acestei alocaŃii este menŃinută atâta timp cât beneficiarul îndeplineşte condiŃiile cerute.

32

AlocaŃia de garantare a venitului minim Această alocaŃie permite persoanelor cu handicap de a subzista nevoilor principale – hrană, veşminte, locuinŃă.

Înlocuită de către pensia non contributivă de invaliditate după intrarea în vigoare a legii 26/1990 alocaŃia de garantare a venitului minim nu este atribuită decât persoanelor care beneficiau înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

CondiŃii Vârsta: începând cu 18 ani. Norma minimă de incapacitate: 65%.

Pentru primirea acestei alocaŃii, persoana cu handicap trebuie să fie în imposibilitatea obŃinerii unei slujbe din cauza stării sale de incapacitate, inclusiv într-o instituŃie specializată. Resurse: inferioare la 70% din salariul minim anual, care se ridică la 6 190, 80 euro pentru anul 2002. Acest plafon este majorat cu 10% pentru fiecare persoană în nevoie fără depăşirea salariului minim. Dobândirea Suma anuală se ridică la 2098,07 € pe an. Aceasta este plătită de paisprezece ori - în douăsprezece rate lunare şi două plăŃi speciale. Suma nu este impozabilă. Durata plăŃii Plata acestei alocaŃii este menŃinută atâta timp cât beneficiarul îndeplineşte condiŃiile solicitate. AlocaŃia pentru o terŃă persoană Aceasta este destinată persoanelor care, în virtutea handicapului lor, au nevoie de asistenŃa unei a treia persoane pentru a o însoŃi în etapele esenŃiale ale vieŃii. Înlocuită prin pensia non contributivă de invaliditate după intrarea în vigoare a legii nr.26/1990, alocaŃia pentru o terŃă persoană nu se plăteşte decât persoanelor care beneficiau înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

33

CondiŃii Vârsta: începând cu 18 ani. Norma minimă de incapacitate: 75%. Resurse: inferioare la 70% din salariul anual minim, la care se ridică până la 6190,80 € pentru anul 2002. Acest plafon aste majorat cu 10% pentru fiecare persoană responsabilă, fără să poată depăşi salariul minim. Dobândirea Suma anuală se ridică la 818,28 €. Ea este plătită de paisprezece ori – în douăsprezece rate lunare şi plăŃi speciale. Aceasta nu este impozabilă. Durata plăŃii Plata acestei alocaŃii este menŃinută atâta timp cât beneficiarul îndeplineşte condiŃiile solicitate. Scutiri fiscale Pentru calcularea impozitului pe venit,persoanele ce prezintă handicap au dreptul la aceleaşi scutiri fiscale ca şi ceilalŃi contribuabili, dar aceste reduceri sunt majorate atunci când contribuabilul are o rată a incapacităŃii de cel puŃin 33%. Contribuabilii care au o activitate remunerată pot să-şi deducă din veniturile nete o sumă calculată în funcŃie de aceste venituri. Suma deductibilă se stabileşte după cum urmează: Venituri nete anuale. Deduceri fiscale Până la 8 113,66 € - 3 005,6 €

Între 8 113,67 şi 12 020,24 € - 3 005,06 € – (venit net – 8 113,67 €) X 0,1923

Mai puŃin de 12 020,24 € - 2 253,80 € Pentru persoanele cu handicap, la majorarea scutirilor este de: – 75% atunci când taxa de incapacitate este cuprinsă între 33 şi 65%; – 125% atunci când taxa de incapacitate este cuprinsă între 33 şi 65% şi cei interesaŃi pot justifica o mobilitate redusă ;

34

– 175% atunci când taxa de incapacitate este superioară sau egală cu 65%.

După aplicarea acestei scutiri, contribuabilii pot să-şi reducă venitul impozabil procedând la o a doua deducere. Aceasta Ńine cont de situaŃia personală şi familială şi vizează garantarea unui venit minim. Aplicarea celei de a doua scutiri nu poate duce la apariŃia unui venit impozabil negativ. Pentru o singură persoană, această a doua reducere, care constituie minimul vital este de 3 305,57 euro. Ea este majorată pentru persoanele cu handicap, deoarece se ridică la: – 5 108,60 € pentru persoanele singure a căror rată de incapacitate este cuprinsă între 33 şi 65%; – 6 911,64 € pentru persoanele singure a căror rată de incapacitate este superioară sau egală cu 65%. În Spania există o serie de acte normative şi reglementări referitoare la persoanele cu dizabilităŃi. Principalele reglementări sunt incluse în Legea 39/2006 din 14 decembrie referitoare la promovarea autonomiei personale şi îngrijirii persoanelor dependente. Textul legii poate fi accesat pe: http://www.imserso.es/InterPresent2/groups/imserso/documents/binario/leydependencia_ingles.pdf

Referitor la programele speciale pentru persoanele cu dizabilităŃi accesaŃi: http://www.imserso.es/dependencia_01/saad/prestaciones_sistema/prestaciones_dependencia/index.htm#ancla1

35

5. łĂRILE DE JOS

Regulile referitoare la protecŃia socială nu sunt codificate. Fiecare ,,risc”, a se vedea fiecare serviciu, face obiectul unei legi specifice, adesea desemnate prin abrevierea sa. Pentru persoanele cu handicap, principale legi sunt : – WAO (Wet op de Arbeidsongeschiktheidsverzekering), legea referitoare la asigurarea incapacităŃii de lucru, care asigură un venit de înlocuire a salariaŃilor care devin persoanel cu handicap; – WAZ (Wet arbeidsongeschiktheid zelfstandigen), legea referitoare la incapacitatea de muncă a independenŃilor, care prevede un dispozitiv echivalent pentru non - salariaŃi; – WAJONG (Wet arbeidsongeschiktheidsvoorziening jonggehandicapten), legea referitoare la incapacitatea de muncă a tinerilor ce prezintă handicap, care garantează o alocaŃie financiară mai alescelor cu handicap din naştere; – WVG (Wet voorzieningen gehandicapten), legea referitoare la ajutorul pentrupersoanele cu handicap, care obligă municipalităŃile să se ocupe de cheltuielile de adaptare a clădirilor şi a nevoilor referitoare la deplasări; – REA (Wet op de reïntegratie arbeidsgehandicapten), legea referitoare la reintegrarea profesională a persoanelor cu dizabilităŃi, care se aplică tuturor potenŃialilor beneficiari ai legilor WAO, WAZ şi WAJONG. Legile WAZ şi WAJONG, intrate în vigoare la 1 ianuarie 1998, au fost înlocuite legii AAW, care acoperă domeniul tuturor persoanelor cu handicap, cu excepŃia celor salariaŃi.

36

WAO Această lege se aplică salariaŃilor a căror incapacitate de lucru, indiferent de originea sa – boală, handicap, accident de muncă, împiedică cursul normal al activităŃii lor profesionale. Legea WAO cuprinde în egală măsură şi funcŃionarii.

După institutul naŃional de statistică, 781 400 de persoane contribuiau la WAO în octombrie 2001. CondiŃii Vârsta: cel mult şaizeci şi cinci de ani. Perioada de aşteptare: un an, perioadă în care persoana interesată primeşte beneficiile asigurării de boală. Rata minimă de incapacitate: 15%. Incapacitatea nu este determinată comparativ cu vechea activitate a persoanei interesate, dar comparativ cu aptitudinea teoretică a muncii, dată de handicap. Pe de altă parte, determinarea ratei de handicap Ńine cont de salariul anterior. Într-adevăr, legea WAO îi consideră incapabili de muncă pe aceia care nu pot câştiga ceea ce o persoană cu sănătate bună şi având o formaŃie şi o experienŃă asemănătoare le-a câştigat în locul unde munceau sau muncesc. Plata În primul rând, beneficiarul plăŃii WAO primeşte în măsura în care este în vârstă de cel puŃin treizeci şi trei de ani, o pensie pentru pierderea salariului. Ea este egală cu salariul mediu primit în cursul anului care precede incapacitatea de muncă, în limita unui sume zilnice maxime de 159,99 €. Aceasta este independentă de gravitatea handicapului.

37

Pensia pentru salariile pierdute este vărsată pe o perioadă a cărui durată variază în funcŃie de vârsta la care survine handicapul.

Vârsta la care survine handicapul

Durata plăŃii pensiei

între 33 şi 37 ani 6 luni între 38 şi 42 ani un an între 43 şi 47 ani un an şi jumătate între 48 şi 52 ani doi ani între 53 şi 57 ani trei ani 58 ani şase ani peste 59 ani la fiecare a cinci ani Beneficiarul dobândirii WAO primeşte o alocaŃie, a a cărei sume variază în funcŃie de gradul de handicap şi care se exprimă în procentul unei alocaŃii de bază.

Grad de incapacitate

AlocaŃia WAO (în procentul

alocaŃiei de bază) 15 – 25% 14% din 100/108*

25 – 35% 21% din 100/108 35 – 45% 28 % din 100/108 45 – 55% 35% din 100/108 55 – 65% 42% din 100/108 65 – 80% 50,75 % din 100/108 începând cu 80% 70% din 100/108 * 100% din fracŃia 100/108 dacă o persoană are nevoie de îngrijire

permanentă. Formula utilizată 100/108 Ńine cont de concediile plătite (8%),

care sunt vărsate o singură dată pe an, în luna mai.

Suma alocaŃiei de bază este egală cu suma salariului de bază egal cu suma salariului minim şi al unui supliment, care Ńine cont de vârsta la care persoana a început să beneficieze de prestaŃia WAO şi de salariul precedent.

38

Acest supliment se exprimă astfel : 2% (pensie pentru limita de vârstă pentru pierderea salariului – salariul minim pe economie x vârsta persoanei interesate) Numeroşi salariaŃi sunt asiguraŃi de către angajatori pentru a evita

diminuarea resurselor pe care o reprezintă trecerea la pensie prin

pierderea salariului la alocaŃia de înlocuire.

(7) 100% de 100/108 dacă persoana are nevoie de îngrijiri permanente.

Formula utilizează fracŃiunea 100/108 pentru a a lua în considerare

indemnizaŃia de concediu plătită - 8% - care este achitată o dată pe an în

mai.

Salariul minim pe economie este în prezent de 55,68 €, dacă persoana interesată este lovită de handicap la vârsta de 38 de ani, alocaŃia de bază este:

55,68 € + [2 % (159,99 € – 55,68 €) X (38 – 15)] = 103,52 € Suma indemnizaŃiei percepută efectiv, exprimată prin raportarea la alocaŃia de bază variază între 70% din 100/108 şi 14% din 100/108. În exemplul precedent, suma indemnizaŃiei este cuprinsă, în funcŃie de gradul de handicap între 67,10 € şi 13,42 €.

Când are mai puŃin de 33 de ani, beneficiarul prestaŃiei WAO nu primeşte beneficiul pentru pierderea salariului. Beneficiul WAO este impozabil. Beneficiarul poate solicita un supliment dacă întregul veniturilor este inferioară echivalentului din łările de Jos ale RMI. Durata plăŃii Suma este acordată pentru cinci ani. SituaŃia beneficiarului este reexaminată în momentul reînnoirii. Începând cu vârsta de 65 de ani, beneficiarii primesc asigurarea de bătrâneŃe: persoanele care au locuit fără întrerupere în Ńară după vârsta de cincisprezece ani au dreptul la pensie după regula generală. Această pensie, care este exprimată în raport cu salariul minim, variază în funcŃie de situaŃia familială. Aceasta se ridică la 70% din salariul minim pentru un celibatar.

39

WAZ Dobândirea WAZ protejează lucrătorii independenŃi cu incapacitate de lucru şi tovarăşii lor, în măsura în care lucrează cu aceştia, precum şi ca acŃionari majoritari care dirijează societatea lor.

După Institutul naŃional de statistică, 55 900 persoane primeau această plată în octombrie 2001. CondiŃii Vârsta: mai mult de 65 de ani. Perioada de aşteptare: un an. Rata minimă de handicap: 25%. Incapacitatea este definită în aceeaşi manieră ca şi pentru acordarea WAO. Acordarea Suma variază în funcŃie de gradul de incapacitate de muncă şi de lipsa câştigului zilnic. Calculul minusului de câştigat este efectuat asupra mediei anului trecut şi a ultimilor cinci ani. Se reŃine rezultatul cel mai avantajos.

GRAD DE HANDICAP

BENEFICIU

25 – 35% 21% 35 – 45% 28% 45 – 55% 35% 55 – 65% 32% 65 – 80% 50,75% peste 80% 70%

Ei sunt consideraŃi asiguraŃi de către asigurările naŃionale dar nu şi de

către asigurările proprii ale salariaŃilor.

Pierderea câştigului zilnic este plafonat la nivelul salariului minim lunar (1 206,60 €) divizat cu 21,75, adică 55,48 €.

40

Dacă beneficiarul plăŃii WAZ are mai puŃin de 23 de ani, salariul minim ce este luat în considerare este salariul minim specific tinerilor, care variază în funcŃie de vârsta beneficiarului.

VÂRSTA

% DIN SALARIUL

MINIM

SUMA LUNARĂ

22 ani 85% 1 025,61 € 21 ani 72,5% 874,78 € 20 ani 61,5% 742,06 € 19 ani 52,5% 633,46 € 18 ani 45,5% 549,00 €

Astfel, lipsa câştigului cotidian susceptibil de a fi luat în considerare diferă în funcŃie de vârsta beneficiarului după cum urmează:

VÂRSTA BENEFICIARULUI

SUMA REłINUTĂ

pornind de la 23 ani 55,48 € 22 ani 47,15 € 21 ani 40,22 € 20 ani 34,12 € 19 ani 29,13 € 18 ani 25,24 €

Beneficiarii WAZ au în mod egal dreptul la o indemnizaŃie de concediu plătită în mod egal la 8 % din suma anuală brută a sumelor primite.

Dobândirea WAZ este impozabilă. Durata plăŃii

Dobândirea este acordată pentru cinci ani. SituaŃia beneficiarului este reexaminată în momentul reînnoirii.

Începând cu vârsta de şaizeci şi cinci de ani, persoanele în cauză primesc asigurarea de bătrâneŃe: persoanele care au rezidenŃa fără

41

întrerupere în Ńară după vârsta de cincisprezece ani au dreptul la pensia regimului general. Această pensie, care este exprimată în raport cu salariul minim, diferă în funcŃie de situaŃia familială. Ea se ridică la 70% din salariul minim pentru un celibatar. WAJONG Această prestaŃie socială este plătită pentru două categorii de persoane cu handicap: - celor cu un handicap precoce împiedicaŃi să muncească ; - celor care au cel puŃin 30 de ani şi care au fost loviŃi de un handicap în perioada în care erau studenŃi pe o perioadă de cel puŃin şase luni. În caz de concurenŃă între WAJONG şi una dintre plăŃile WAO sau WAZ, predomină a doua. CondiŃii Vârsta: cel puŃin 27 ani Perioada de aşteptare: un an, astfel încât suma nu poate fi primită înaintea vârstei de optsprezece ani. Rata minimă de handicap: 25%. Incapacitatea este definită în acelaşi mod precum WAO . Dobândirea Aceasta depinde de gradul de incapacitate de muncă. Acordarea WAJONG este, în funcŃie de vârsta beneficiarului, exprimată în procentajul său, sau cel al salariului minim specific tinerilor.

Grad de handicap

Beneficiu WAJONG

25 – 35% 21% 35 – 40% 28% 45 – 55% 35% 55 – 65% 42% 65 – 80% 50,75% Peste 89% 70%

42

Beneficiul de zi cu zi WAJONG se calculează în baza salariului minim – sau salariului minim specific tinerilor – împărŃit lunar cu 21,75. Beneficiarii plăŃii WAJONG au în egală măsură dreptul la o indemnizaŃie de concediu plătită egal plătite de asemenea la 8% din suma anuală brută din banii primiŃi. Beneficiul WAJONG este impozabil. Durata plăŃii Până la vârsta de treizeci ani pentru studenŃi, până la 65 de ani altfel, în măsura unde persistă incapacitatea. Cum beneficiul nu se acordă decât pentru cinci ani, beneficiarul trebuie să-şi reînnoiască solicitările în toŃi anii. Începând cu vârsta de şaizeci de ani, reclamanŃii ridică asigurarea de bătrâneŃe: persoanele care au rezidenŃa în Ńară după vârsta de cincisprezece ani au dreptul la pensia de retragere după regimul general. Această pensie care este exprimată în raport cu salariul minim, diferă în funcŃie de situaŃia familială. Ea se ridică la 70% din salariul minim pentru un celibatar. WVG Această lege obligă municipalităŃile să furnizeze perosanelor cu handicap beneficii, în bani sau natură, ceea ce le permite să participe din plin la viaŃa societăŃii. În termeni legali, municipalităŃile sunt responsabile de atribuirea beneficiilor referitoare la transport şi locuinŃă, în măsura în care ele nu se referă nici la muncă nici la educaŃie. În acest caz, ele nu ridică într-adevăr beneficiul WVG. CondiŃii De beneficiul WVG se bucură persoanele care, ca urmare a unei boli sau infirmităŃi, sunt afectate pentru a se adăposti sau deplasa. Acordarea beneficiului este subordonată caracterului definitiv al handicapului. Beneficiul este acordat independent de vârstă.

43

Dobândirea Legea WVG stabileşte un cadru general, fiecare municipalitate ia o decizie care determină beneficiarii, natura şi procedura de obŃinere a beneficiului, precum şi participarea financiară a municipalităŃii. Livrarea municipalităŃii poate conŃine:

- LocuinŃă; - Transporturi.

LocuinŃa MunicipalităŃile trebuie să furnizeze persoanelor cu dizabilităŃi sumele necesare lucrărilor de amenajare a locuinŃelor. AlocaŃia este limitată la 45378 € şi când ea depăşeşte 20420 €, municipalitatea nu o poate acorda fără consimŃământul instanŃei regionale competente pentru definirea beneficiarilor ajutoarelor de domiciliu. Transport MunicipalităŃile trebuie în egală măsură să faciliteze transportul handicapaŃilor, de exemplu furnizându-le un vehicul adaptat, dându-le o alocaŃie ce le permite să recurgă la serviciile unei societăŃi de transport specializat sau adaptarea vehiculului lor, fie instituirea mijloacelor de transport colective ad hoc.

MunicipalităŃile sunt de asemenea obligate să furnizeze persoanelor cu handicap fotolii rulante adaptate; echipamentele speciale, precum cele destinate copiilor sau sportivilor, intră în cadrul legii WVG. REA Legea REA reglementează reintegrarea profesională a persoanelor cu handicap şi se referă în special la angajaŃii, care impun o cotă personalului cu dizabilităŃi.

Aceasta prevede de asemenea servicii financiare plătite persoanelor cu handicap, că sunt angajaŃi sau muncitori independenŃi.

44

CondiŃii DispoziŃiile legii REA se aplică potenŃialilor beneficiari ai legilor WAO, WAZ, WAJONG. Dobândirea SalariaŃii Legea REA permite salariaŃilor cu dizabilităŃi să obŃină un supliment de venit atunci când salariul este inferior aceluia pe care-l primeau înainte de a deveni persoane cu handicap. Acest supliment este plafonat la 20% din capacitatea lor teoretică de câştiguri, la care este determinat în acelaşi timp precum incapacitatea de muncă. Muncitorii independenŃi Legea REA le permite să obŃină un supliment de venit, care este calculat precum cel pentru salariaŃi. Aceasta le permite să obŃină un împrumut pe zece ani, plafonat la 27 220 € pentru a-şi crea propriile întreprinderi.