METODOLOGIA INVESTIGĂRII UNOR INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ

BIBLIOGRAFIE:

- Codul penal al Romaniei- Codul de procedură penală al Romaniei- Constituţia Romaniei- V. Bercheşan Metodologia investigării infracţiunilor – edit. Paralela 45 – 2000- N. Văduva – edit. Universitaria - 2006- Colectiv – Tratat de metodică criminalistică edit. Carpaţi 1994

1. Noţiuni generale.Infracţiunile privitoare la viaţa sexuală sunt stipulate în Codul Penal

al Romaniei, partea specială, Capitolul III , articolele 197- 203¹.Această aşezare imediat după infracţiunile privind viaţa persoanei,

arată pe de o parte gravitatea acestor infracţiuni şi pe de altă parte dorinţa şi grija legiutorului faţă de libertatea la viaţa sexuală, de a dispune liber de corpul ei, a persoanei.

Odată cu dezvoltarea societăţii noastre, a libertăţilor largi greşit înţelese, a extravaganţei din rîndul tinerilor, s-au creat condiţii de creştere a numărului infracţiunilor la viaţa sexuală.

Practica judiciară şi legislaţia în domeniu au condus la următoarele categorii de fapte considerate a aduce atingere libertăţii sexuale a persoanei:

Violul – art. 197 C.P.- constă în constrîngerea la raport sexual sau exploatarea stării de inconştienţă ori de neputinţă de a se apăra şi de a consimţi la un asemenea raport

Actul sexual cu un minor – art 198 C.P.. Această faptă constă în determinarea unei persoane de sex diferit sau de acelaşi sex la raport sexual prin exploatarea lipsei de experienţă datorită vîrstei de pînă la 15 ani.

Seducţia – art. 199 C.P.- faptă concretizată în determinarea unei minore sub 18 ani la raport sexual prin promisiuni.

Perversiunea sexuală – art.201 C.P.- faptă ce constă în realizareaerversiuni sexuale care să producă scandal public.

Corupţia sexuală -art.202 C.P.- fapte ce au ca obiect pervertirea sentimentului pudorii la un minor.

Incestul – art. 203 C.P. – fapta priveşte viaţa sexuală în raportul dintre rude.

Hărţuirea sexuală – art. 203 C.P. – fapta are ca obiect obţinerea de satisfacţii de natură sexuală folosind o serie de calităţi sau funcţii.

Analiza obiectului juridic material, subiectului activ, pasiv, laturii obiective şi subiective a acestor categorii de fapte duce la concluzia că acestea sunt relativ aceleaşi dar analiza face obiectul altei discipline.

2. Particularităţile cercetării infracţiunii de viol.

Infracţiunea de viol este considerată infracţiunea de bază, infracţiunea reprezentativă a genului de infracţiuni la viaţa sexuală. Aceasta nu reduce însă importanţa ce trebuie acordată investigării celorlalte infracţiuni.

Ca şi alt gen de infracţiuni, investigarea infracţiunii de viol presupune stabilirea şi cunoaşterea problemelor ce urmează a fi lămurite şi activităţile necesare administrării probelor în vederea rezolvării cauzei.

PROBLEME DE REZOLVAT ÎN CURSUL CERCETĂRII

1. Identificarea persoanei vătămate şi stabilirea raportului în care se afla cu autorul faptei.

2. Existenţa actului sexual.3. Urmările infracţiunii.4. Stabilirea făptuitorilor si a contribuţiei fiecăruia la comiterea faptei.

5. Existenţa constrîngerii ori a imposibilităţii victimei de a se apara ori de aşi exprima dorinţa.6. Existenţa altor persoane care cunosc despre săvîrşirea violului şi împrejurările în care au luat cunoştinţa.7. Existenţa concursului de infracţiuni.

1. Identificarea persoanei vătămate şi stabilirea raportului în care se afla cu autorul faptei.

De regulă victimă a infracţiunii de viol este o persoană de sex feminin. Dar din definiţia infracţiunii asa cum o găsim în art. 197 din C.P. rezultă că se consideră viol “actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex”. Se poate trage concluzia că victimă a infracţiunii de viol poate fi orice persoană.

De asemenea, legea penală nu prevede pentru victimă nici o altă caracteristică referitoare la vîrstă, profil moral, existenţa unui raport sexual anterior, căsătorie, divorţ.

Ca excepţie se menţionează vîrsta de pînă la 15 ani, aspect ce interesează la încadrarea juridică a faptei în viol calificat.

Practica judiciară şi opinia instanţelor judecătoreşti, legat tot de vîrsta victimei a condus la ideea că o persoană de 6-8 ani normală din punct de vedere psihic şi al dezvoltării mentale nu poate să-şi exprime dorinţa şi accepţiunea unui act sexual, avînd în vedere gradul de dezvoltare şi experienţa vîrstei. Deci în această situaţie ne vom afla în zona infracţiunii de viol şi nu de “act sexual cu un minor”.

Important în investigarea infracţiunii de viol este stabilirea raporturilor dintre victimă şi făptuitor. În funcţie de legătura victimă-autor, se va realiza încadrarea juridică şi investigarea propriu-zisă a cauzei.

Cu titlu de exemplu prezentăm cazul în care victima se află în îngrijirea, ocrotirea, paza sau tratamentul făptuitorului, situaţie ce impune încadrarea faptei în art. 197 alin. 2 lit. b din C.P.

Referitor la cel de-al doilea aspect, investigarea propriu-zisă, relaţiile anterioare dintre făptuitor şi victimă creează pentru organele de urmărire penală serioase dificultăţi în aprecierea corectă a situaţiei de fapt.

Exemple în acest sens sunt multiple, dar prezentăm numai unul singur: există numeroase cazuri în care victima a convieţuit în concubinaj cu autorul şi chiar au unul sau mai mulţi copii împreună.

Analizînd relaţia dintre victimă şi autor sau alte persoane organele de urmărire penală stabilesc o serie de ipoteze ce constituie baza cercetărilor ulterioare.

2. Existenţa actului sexual.

Elementul material al infracţiunii de viol se realizează printr-o acţiune, respectiv printr-un raport sexual, raport ce are loc cu încălcarea libertăţii sexuale a victimei.

Raportul sexual, în accepţiunea legii, este raportul sexual normal de procreare, respectiv, introducerea organului genital în cavitatea genitală a femeii împotriva vointei acesteia.

Pornind de la aceste considerente organul de anchetă va lamuri din start existenţa sau inexistenţa actului sexual, deoarece în cazul inexistenţei unui asemenea raport cercetarile vor fi canalizate către alt gen de infracţiuni.

Pentru existenţa infracţiunii de viol, trebuie demonstrată penetrarea organelor genitale, simpla atingere nu realizează elementul material al infracţiunii. De asemenea pentru realizarea elementului material al infracţiunii de viol, nu este necesară ejacularea autorului şi nu are relevanţă dacă victima este virgină sau nu.

Existenţa raportului sexual, trebuie probată şi în cazul persoanelor de acelaşi sex, avîndu-se în vedere faptul că legiuitorul a cuprins în definirea faptei termenul “act sexual de orice natură”.

Astfel putem concluziona că problema ce trebuie lamurită cu ocazia cercetării infracţiunii de viol este existenţa raportului sexual de orice natură, indiferent dacă acesta are loc între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.

3. Urmările infracţiunii.

Legislaţia penală prevede pentru infracţiunea de viol existenţa constrîngerii, iar în cazul unor vătămari corporale infracţiunea este agravată.

Astfel art. 197 punctul 2 lit.c din C.P. menţionează pentru agravantă faptul că “s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii” iar la acelaşi art. la punctul 3 găsim “dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei”.

Interpretînd menţiunile de mai sus tragem concluzia că pentru a se reţine o agravantă nu este de ajuns o vătămare corporală ci o vătămare corporală gravă, moartea sau sinuciderea victimei.

Din aceste motive pe parcursul investigării unei infracţiuni de viol este absolut necesară stabilirea urmărilor faptei. Pentru aceasta victima va fi prezentată la I.M.L. în vederea efectuării unei constatări medico-legale. Constatarea medico-legală va stabili:

- ce urme de violenţă prezintă corpul victimei.- modul de producere al leziunilor.- dacă s-a consumat actul sexual.- durata de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea

leziunilor.- grupa sanguină a autorului. - dacă există legatură de cauzalitate între leziunile produse şi urmările

faptei.În cadrul urmărilor infracţiunii de viol se înscriu şi sechestrarea victimei

după viol ori deposedarea acesteia de bunuri. Sunt probleme care o dată lămurite prezintă sau nu şi existenţa altor fapte în concurs cu infracţiunea de viol.

Am menţionat anterior faptul că se reţine ca agravantă sinuciderea victimei. Pentru aceasta este absolut necesar să se stabilească provocarea autorului prin acţiunile de viol.

Chiar dacă victima într-un moment de neatenţie al autorului, înainte de a se consuma actul sexual, se aruncă pe geam de la etaj, se reţine agravanta.

Un alt exemplu este acela al victimei care după consumarea infracţiunii de viol suferă o depresie psihică şi se sinucide.

4. Stabilirea făptuitorilor şi a contribuţiei fiecăruia la comiterea faptei.

La o analiză sumară a conţinutului infracţiunii am putea considera că subiect al infracţiunii de viol nu poate fi decît un bărbt şi admiţînd ideea că nu se pot consuma mai multe acte sexuale în acelaşi timp asupra unei persoane, fapta nu poate fi comisă în coautorat.

Vom analiza pe rînd cele două aspecte:În legislaţia penală anterioară se prevede clar în cazul infracţiunii de

viol existenta unui “act sexual cu o femeie”, ori în legislaţia actuală s-au

cuprins persoanele de acelaşi sex sau de sex diferit. Pe rînd aceste persoane pot fi fiecare victimă sau autor al infracţiunii de viol.

Deci autor al infracţiunii de viol poate fi atît un bărbat cît şi o femeie. E drept că practica judiciară şi viaţa de zi cu zi au demonstrat faptul că în majoritatea covîrşitoare a cazurilor de viol autorul este bărbat.

Analizînd în continuare vom observa că organele de anchetă trebuie să lămurească problema potenţei sexuale a autorului. Legea nu prevede o limită minimă sau maximă de vîrstă, dar se cunoaşte foarte bine că posibilitatea întreţinerii unui act sexual se încadrează între anumite vîrste.

Spre exemplu, în cazul unui autor minor, este necesară stabilirea posibilităţii fizice a acestuia de a întreţine un raport sexual, apoi se va expertiza existenţa sau inexistenţa discernămîntului.

La fel este indicat să se procedeze şi cu persoanele la o vîrstă foarte înaintată. Deci în ceea ce-l priveşte pe autor, existenţa faptei de viol este condiţionată de aptitudinea fiziologică a acestuia de a realiza un raport sexual.

Referitor la posibilitatea coautoratului, investigarea infracţiunii de viol trebuie să ia în consideraţie posibilitatea comiterii unei infracţiuni de viol de mai multe persoane.

Astfel, avînd în vedere că legiuitorul a incriminat actul sexual de orice natură se poate considera că este posibilă realizarea a două sau mai multe acte sexuale cu o persoană în acelaşi timp.

De asemenea este bine cunoscută posibilitatea ca mai multe persoane să acţioneze fizic asupra unei persoane pentru a permite alteia să întreţină raportul sexual, fapt considerat complicitate.

Dar, în cazul cînd autorii trec pe rînd la întreţinerea actului sexual, fiecare devine autor.

Exemplele ar putea continua dar considerăm că s-a înteles faptul că infracţiunea de viol poate fi comisă în coautorat.

O altă problemă ce este necesar a fi lamurită, legat de autorul faptei este legătura acestuia cu victima.

În funcţie de aceasta, asupra autorului vor acţiona agravantele sau nu. Astfel, dacă autorul este paznicul victimei, îngrijitorul acesteia, are în sarcină educarea sau tratamentul victimei ne aflăm deja în partea agravantă a infracţiunii de viol.

5. Existenţa constrîngerii ori a imposibilităţii victimei de a se apara ori de a-şi exprima voinţa.

O dată constatată existenţa actului sexual investigarea infracţiunii de viol, va lămuri problema existenţei constrîngerii sau a imposibilităţii victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. Cu alte cuvinte, organul de anchetă trebuie să stabilească existenţa raportului sexual împotriva voinţei victimei.

Din însuşi textul de lege, decurg două aspecte:a) constrîngereab) imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima

dorinţa

a) Constrîngerea poate fi fizică sau morală.- Constrîngerea fizică constă în folosirea forţei fizice de către autor

pentru a înfrînge rezistenţa fizică a victimei. Organul de anchetă va investiga şi lămuri atît locul unde au fost

săvîrşite acţiunile de violenţă cît şi momentul în care au avut loc. Locul unde autorul a exercitat violenţa fizică şi momentul exercitării, ajută la aprecierea corectă a situaţiei de fapt.

Un loc deschis, populat permite victimei să strige, să ceară ajutor. Dacă violenţele au avut loc acolo unde s-a consumat violul se pot găsi urme ale luptei dintre victimă şi autor.

Referitor la momentul producerii violenţelor, se impune în principal să se stabilească dacă acestea au fost exercitate înainte sau dupî consumarea violului.

- Constrîngerea morală constă în ameninţări adresate de autor părţii vătămate, cu un pericol grav pentru ea sau pentru o altă persoană.

Pentru existenţa constrîngerii morale, investigarea infracţiunii de viol va lămuri şi faptul dacă ameninţarea a fost făcută într-o asemenea manieră încat să-i inspire victimei teama că pericolul respectiv nu va putea fi înlăturat decît prin acceptare actului sexual.

Pe lîngă existenţa constrîngerii fizice sau morale, organul de anchetă va proba cert refuzul categoric al victimei de a avea un act sexual cu autorul.

b) Imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-şi exprima dorinţa este o a doua formă de constrîngere, constînd în aceea că autorul se

foloseşte de împrejurarea că victima nu este în stare să se opună actului sexual.

Starea de imposibilitate de a se opune actului sexual apare ca urmare a unor şocuri psihice, a consumului de alcool sau de alte substanţe, droguri, a stării de sănătate, boli psihice.

Nu are relevanţă faptul că autorul a găsit victima în această stare sau a provocat-o el, dar organul de anchetă urmează să clarifice clar faptul că autorul avea cunoştinţă de starea în care se află victima şi a profitat de această stare pentru a întreţine actul sexual.

Practic imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima dorinţa poate fi considerată o constrîngere mijlocită.

6. Existenţa altor persoane care cunosc despre săvîrşirea violului şi împrejurările în care au luat cunoştiinţă.

Este cunoscut faptul că în investigarea oricărui gen de infracţiuni, o

importanţă semnificativă o au depoziţiile martorilor. În cazul infracţiunii de viol, însă, identificarea persoanelor care pot fi ascultate în calitate de martor este mai dificilă.

Această situaţie se datorează faptului că infraţtiunea de viol, în oricare din modalităţiile sale de comitere, se săvîrşeşte în locuri unde nu au acces persoane străine de faptă.

Cu toate acestea există o serie de persoane ale căror depoziţii verificate amănunţit pot contribui la aflarea adevărului.

Practica judiciară a demonstrat faptul că în conjunctura investigării unei infracţiunii de viol, martorii pot fi identificaţi din rîndul următoarelor categorii de persoane :

- părinţii sau rudele victimei- prietenii sau cunoscuţii victimei- persoanele care au găsit victima sau au sosit primele la locul faptei- persoanele care domiciliază în apropierea locului unde s-a comis

fapta- persoane cu care victima are legături profesionale sau de altă natură Diversitatea de situaţii ăi categorii de persoane din rîndul cărora pot fi

identificaţi martori, conduce la posibilitatea lămuririi unei game largi de probleme.

Este necesară cunoaşterea de către anchetator a împrejurărilor în care persoana ascultată a luat cunoştiinţă de cele declarate, pentru a se constata veridicitatea acestora.

7. Existenţa concursului de infracţiuni.

Este bine cunoscut principiul conform căruia organul de anchetă are obligaţia ca pe parcursul investigării unei infracţiuni să lămurească în totalitate activitatea infracţională.

Altfel spus anchetatorul probează toate infracţiunile comise de autor , de modul de comitere sau de violenţele aplicate , poate apărea în concurs cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, de incest, omor, violare de domiciliu, tîlhărire, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor , etc.

De exemplu în cazul unui act sexual săvîrşit prin constrîngere de autor împotriva fiicei sale, care nu a împlinit 14 ani, ne aflăm în faţa unei infracţiuni de viol în concurs ideal cu infracţiunea de incest.

Pătrunderea autorului prin efracţie sau cu forţa în locuinţa victimei şi infracţiunea de acte sexuale cu aceasta, contrar voinţei sale constituie un concurs între infracţiunea de viol şi cea de violare de domiciliu.

În unele cazuri infracţiunea de viol poate să apară în concurs cu infracţiunea de contaminare venerică şi transmiterea S.I.D.A.

ACTIVITĂŢI CE SE ÎNTREPRIND PENTRU ADMINISTRAREA PROBELOR

Pentru lămurirea problemelor necesare rezolvării cauzei, organul de anchetă efectuează o serie de activităţi în vederea administrării de probe. Dintre activităţiile principale care urmează să fie întreprinse amintim următoarele :

1. Verificarea plîngerii2. Ascultarea părţii vătămate3. Cercetarea la faţa locului4. Dispunerea constatărilor tehnico-ştiintifice criminalistice şi medico-

legale5. Efectuarea de percheziţii6. Ascultarea martorilor şi altor persoane7. Ascultarea învinuiţilor sau inculpaţilor8. Efectuarea altor activităţi în raport cu specificul cauzei.

1. Verificare plîngerii

Activitatea de verificare a plîngerii este o activitate comună tuturor infracţiunilor la care acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă.

În prima fază verificarea plîngerii constă în verificarea legalităţii termenului de introducere a plîngerii şi apoi verificarea competenţei de cercetare.

Organul de urmărire penală verifică dacă plîngerea penală a fost depusă în termenul de două luni din momentul în care persoana vătămată a ştiut cine este autorul. Aceasta nu înseamnă că victima are obligaţia de a indica obligatoriu autorul dacă nu-l cunoaşte. Reclamaţia se depune la organul competent care are obligaţia să identifice autorul şi să încunoştiinţeze victima despre aceasta.

Plîngerea trebuie depusă la organul competent în termen. Se consideră, însă, depusă în termen plîngerea care nu a fost depusă la organul competent în termenul prevăzut de lege. De aceea organul care a primit plîngerea verifică competenţa şi în cazul cînd constată că este competent alt organ va înainta plîngerea către acesta.

Competenţa se verifică atît din punct de vedere teritorial cît şi material. Este posibil, şi s-a demonstrat acest lucru, ca plîngerea să fie depusă la cel mai apropiat organ de locul comiterii faptei, dar acesta să nu fie competent din punct de vedere teritorial.

De asemenea există cazuri de viol urmate de moartea victimei. În acest caz competenţa revine organului competent în cercetarea infracţiunii de omor.

Din punct de vedere strict formal organul de urmărire penală verifica existenţa menţiunilor expres prevăzute de lege, respectiv:

- Descrierea faptei care formează obiectul plîngerii Nu este necesară o descriere amanunţită dar se impune precizarea locului şi a modului de comitere a faptei.

-Indicarea autorului faptei Indicarea autorului faptei se realizează concret dacă este posibil, dacă este cunoscut de victimă. Este necesar însă, să rezulte din plîngere o

descriere a autorului, şi eventual al altor persoane care au participat la comiterea faptei. -Menţionarea mijloacelor materiale de probă Victima sau persoana împuternicită să facă plîngerea va menţiona o serie de probe şi mijloace materiale de probă cu care susţin cele reclamate. - Date competente. Aceste date se referă la numele, prenumele, adresa părţii vătămate, calitatea acesteia, dacă plîngerea a fost depusă prin mandatar, eventual numele unor martori sau alte persoane care pot ajuta ancheta prin declaraţiile lor.

2.Ascultarea părţii vătămate.

Ascultarea victimei unei infracţiuni de viol necesită o pregătire minuţioasă a acestei activităţi, necesitate generată de anumiţi factori :

- victima este în stare de şoc- victima a suferit vătămării corporale- victimele pot avea diferite vîrste- atitudinea naivă, credulă a victimei- legatura victimei cu autorul- starea socială a victimei.Din aceste motive ascultarea victimei se face cu mult tact respectînd

toate regulile stabilite de tactica criminalistică pentru această activitate.În general, din declaraţia victimei trebuie să rezulte următoarele : a). Identificarea victimei : - vîrsta, profesia, ocupaţia, locul de muncă b). Data şi locul săvîrşirii infracţiunii: - descrierea amănunţită a locului faptei - momentul cînd a avut loc infracţiunea - împrejurările în care a ajuns la locul faptei - locul şi modul în care a fost acostată c). Modul de comitere a faptei . - acţiunea agresorului pentru a-i respinge rezinstenţa - violenţele şi leziunile suferite - dacă a opus rezistenţă şi în ce a constat aceasta - dacă a strigat după ajutor - dacă a lăsat urme pe corpul sau hainele autorului - dacă a primit ajutor din partea vreunei persoane şi în ce a constat acest ajutor

- dacă există posibilitatea să fi fost văzute sau auzite de alte persoane d). Date privind autorul faptei - dacă cunoaşte autorul sau nu - dacă se află în îngrijirea, educarea , paza sau tratamentul făptuitorului - semnalmentele făptuitorului şi caracteristicile individuale ale îmbrăcămintei acestuia - în caz de participare, numărul făptuitorilor , semnalmentele acestora şi activităţile concret desfăşurate de fiecare. - dacă anterior violului a avut legături cu făptuitorul şi în ce au constat acestea e). Date despre victimă - starea sănătăţii înainte şi după comiterea faptei - acte medicale care atestă violenţele suferite - dacă a acceptat sau nu propunerile făptuitorului , în tot sau în parte

Rezultatul activităţii de ascultare se materializează într-o declaraţie amanunţită, iar dacă este cazul această declaraţie se poate completa sau consemna în altă declaraţie.

3.Cercetarea la faţa locului.

În cazul investigării unei infracţiuni de viol cercetarea locului faptei este obligatorie şi constituie baza de pornire a investigaţiei în sensul strîngerii de probe.

Cercetarea locului faptei se efectuează conform regulilor stabilite de lege şi tactica criminalistică. Loc al faptei în cazul unei infracţiuni de viol, se consideră :

- încăperea sau porţiunea de teren unde a avut loc actul sexual- locurile limitrofe unde au fost ascunse diferite obiecte ( lenjerie

intimă, lenjerie de pat, îmbrăcăminte, alte obiecte aparţinînd victimei sau făptuitorului.

- locul unde a fost acostată victima şi traseul parcurs de aceasta şi făptuitor pînă la încăperea sau terenul unde s-a consumat violul.

Activităţi ce se desfăşoară cu ocazia cercetării locului faptei :- acordarea primului ajutor victimei- identificarea de martori sau persoane ce pot da date privind

comiterea faptei- căutarea, descoperirea, fixarea şi ridicarea diferitelor categorii de

urme: *urme biologice

*urme de încălţăminte *urme rezultate din lupta victimei cu autorul *obiecte purtătoare de probe biologice *obiecte folosite de autor pentru a constrînge victima *produse sau substanţe folosite de autor pentru a pune victima în imposibilitatea de a se apăra sau a-şi exprima dorinţa *obiecte care au servit ca suport pentru aşezarea victimei *obiecte folosite pentru satisfacerea unor fantezii sexualeDe o importanţă majoră în cazul infracţiunii de viol sunt urmele de

sînge, spermă şi fire de păr . Expertizarea acestor probe duce la lămurirea rapidă şi certă a problemelor impuse de investigarea faptei.

- Fixarea activităţii de cercetare la faţa locului - Fixarea rezultatelor cercetării locului faptei se realizează prin:

*procesul verbal de cercetare la faţa locului*planşe cu fotografiile judiciare*schiţa locului faptei*mijloace audio-video de fixare

4. Dispunerea constatărilor tehinco-ştiintifice criminalistice şi medico-legale.

Activitatea de dispunere a constatărilor tehnico-ştiintifice criminalistice şi medico-legale se realizează în funcţie de specificul faptei şi probele ridicate cu ocazia cercetării locului faptei.

Pentru infracţiunea de viol specifice sunt următoarele :

- constatarea tehnico-ştiinţifică biocriminalistică – aceasta poate lămuri unele aspecte legate de probele de sînge, spermă , păr şi altele

- constatarea medico – legală , poate lămuri următoarele aspecte :

*existenţa actului sexual şi datele care confirmă acest lucru *prezenţa unor leziuni pe corpul victimei şi al agresorului *consecinţele faptei asupra victimei *capacitatea sexuală a autorului de a întreţine raport sexual *existenţa mai multor făptuitori care au întreţinut acte sexuale cu victima *natura actului sexual şi existenţa unor perversiuni sexuale

5. Efectuarea de percheziţii

Pe parcursul investigării unei infracţiunii de viol se efectuează percheziţii la :

- domiciliile presupusului sau presupuşilor autori şi în alte locuri ce au legatură cu aceştia

- la locul unde a avut loc violul , în cazul în care victima a fost dusă într-o locuinţă , violată şi apoi alungată

- la domiciliul părţii vătămate- în orice alt loc unde există date că se găsesc probe ale infracţiunii

sau participanţi la comiterea fapteiCu ocazia efectuării percheziţiei se urmăreşte:

- descoperirea de urme papilare sau plantare- descoperirea de obiecte de îmbrăcăminte şi lenjerie de corp ce poartă

urme ale infracţiunii- descoperirea şi ridicarea de obiecte de lenjerie de pat purtînd urme

ale violului ( sînge, spermă, fire de păr , etc)- descoperirea de arme utilizate de făptuitor pentru constrîngerea

victimei- descoperirea şi ridicarea de produse ori substanţe folosite de autor

pentru a pune victima în imposibilitatea de a se apăra- descoperirea de obiecte folosite la imobilizarea victimei ( funii,

frînghii, căluşi, etc.)- descoperirea de obiecte, bunuri sau valori de care a fost deposedată

victima- descoperirea de înscrisuri din care rezultă relaţiile anterioare dintre

autor şi victimă ( scrisori, jurnale, albume foto , etc.)- descoperirea şi prinderea unor persoane care au participat la

comiterea faptei , în cazul coautorului- descoperirea unor bunuri sau valori interzise la deţinere sau care

provin din alte fapte.Rezultatele activităţii de percheziţie domiciliară se materializează într-

un proces verbal de percheziţie.Nu trebuie uitat faptul că percheziţia se va efectua cu autorizaţia

instanţei competente şi cu respectarea normelor de tactică criminalistică.

6.Ascultarea martorilor şi a altor persoane

În cazul investigării infracţiunii de viol se impune o alegere corectă a persoanelor care pot depune marturie şi a altor persoane care deţin date despre comiterea faptei.

Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte în principal următoarele :

- împrejurările în care a luat cunoştiinţă despre săvîrşirea faptei- raportul şi relaţiile sale cu victima- dacă cunoştea victima şi dacă i-a acordat prim ajutor sau alt sprijin- modul de comportare al victimei în societate şi legăturile cu alte

persoane- timpul şi locul cît mai exact unde s-a produs fapta- dacă victima a strigat după ajutor- dacă îl cunoaşte pe autor sau l-a văzut cu ocazia comiterii faptei- dacă există legături între autor şi victimă- acţiunile înteprinse de victimă după consumarea violului- dacă au mai participat şi alte persoane la comiterea faptei şi

contribuţia fiecăruia- dacă există şi alte persoane care au cunoştinţă de comiterea faptei

Depoziţia martorilor se consemnează într-o declaraţie amănunţită.În afara martorilor, investigarea infracţiunii de viol impune şi

ascultarea unor persoane care nu deţin date strict legate de comiterea faptei dar deţin date colaterale ce pot ajuta la lămurirea unor probleme.

Aceste persoane fac parte din anturajul victimei, prieteni, rude, vecini, colegi de muncă ,etc.

7.Ascultarea învinuiţilor sau inculpaţilor

Această activitate se poate realiza după identificarea şi prinderea autorului. Pentru investigarea infracţiunii de viol , ascultarea învinuiţilor sau inculpaţilor , poate lămuri cel mai bine toate problemele respectiv împrejurările în care a fost comisă fapta.

De menţionat faptul că importanţa declaraţiilor învinuiţilor este dată de poziţia adoptată de aceştia pe parcursul anchetei, respectiv să recunoască sau nu fapta.

Din declaraţia inculpatului este necesar să rezulte următoarele :- dacă recunoaşte sau nu fapta şi dacă doreşte să declare în legatură cu

fapta comisă- împrejurările în care a cunoscut victima şi natura relaţiilor cu aceasta- metode şi mijloace folosite la acostarea victimei, constrîngerea

acesteia şi punerea în imposibilitatea de a se apăra- data şi locul unde s-a consumat actul sexual- în ce au constat ameninţările adresate victimei şi care a fost efectul

acestora- dacă victima s-a împotrivit, în ce mod şi dacă a strigat după ajutor- persoanele care au ajutat la comiterea faptei ( dacă există) şi

participaţia fiecăruia- de cîte ori a întreţinut raporturi sexuale cu victima şi de ce natură- starea victimei după viol şi acţiunile înteprinse de aceasta- acţiunile înteprinse pentru ascunderea urmelor faptei- dacă a deposedat victima de obiecte, bunuri sau valori- care a fost mobilul comiterii faptei- dacă a mai comis astfel de fapte sau de altă natură- dacă există şi alte persoane care cunosc despre comiterea faptei8. Alte activităţi în funcţie de specificul cauzei

Avînd în vedere problemele complexe pe care trebuie să le lămurească investigarea unei infracţiuni de viol, pe lîngă activităţile expuse mai sus, organele de anchetă au posibilitatea de a efectua şi următoarele activităţi: a). Prezentarea pentru recunoaştere : Se efectuează cînd există un suspect , un cerc de bănuiţi dupa regulile studiate la disciplina “Tactica criminalistică”. În cazul violului urmat de moartea victimei se poate efectua prezentarea pentru recunoaşterea cadavrului. b). Confruntarea Se efectuează între martori şi învinuit, în cazul existenţei unor contraziceri în declaraţiile acestora.

c). Expertiza psihiatrică

Se dispune atît pentru autor cît şi pentru victimă pentru a se stabili discernămîntul şi responsabilitatea penală, precum şi starea psihică a victimei, înainte şi după comiterea violului.

d). Verificarea şi ridicarea de înscrisuri Se realizează în vederea stabilirii relaţiilor dintre victimă şi autor precum şi a existenţei posibilităţii căsătoriei încheiate între victimă şi autor.

e). Reconstituirea Literatura de specialitate înlătură, de regulă posibilitatea efectuării de reconstituiri în cazul infracţiunilor la viaţa sexuală. Dar se cunoaşte faptul că este posibilă reconstituirea numai a unor aspecte, acţiuni ale activităţii infracţionale. Luînd în considerare acest lucru se poate afirma că este interzisă reconstituirea scenelor referitoare la lupta dintre victimă şi autor şi la raportul sexual propriu-zis, dar se poate efectua pentru a lămuri alte aspecte cum ar fi : posibilitatea unui martor de a vedea sau auzi dintr-un anumit loc, posibilitatea autorului de a pătrunde printr-un anumit loc,etc.

PARTICULARITĂŢILE CERCETĂRII CELORLALTE INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ

Legislaţia penală din Romania incriminează în cazul infracţiunilor la viaţa sexuală , pe lîngă infracţiunea de viol următoarele infracţiunii:- actul sexual cu un minor – art.198 c.p.- seducţia – art. 199 c.p.- perversiunea sexuală – art. 201 c.p.- corupţia sexuală – art.202 c.p.- incestul – art. 203 c.p.- harţuirea sexuală – art. 203’ c.p.Pentru o investigare corectă a acestor infracţiuni se folosesc, în general

problemele şi activităţile dezbătute cu ocazia investigării infracţiunii de viol.

Este de la sine înteles faptul că fiind alte infracţiuni, cu conţinuturi diferite, în investigarea acestora vor apărea o serie de probleme specificeÎn continuare ne vom ocupa pe scurt de aceste probleme specifice :

- Actul sexual cu un minor:

Plecînd de la faptul că legiuitorul a incriminat fapta, ca fiind posibilă atît între persoane de acelaşi sex cît şi între persoane de sex diferit, specifică în investigare va fi problema identificării victimei şi a autorului.

De asemenea victima trebuie să fie minoră pînă la 15 ani şi în celelalte variante pînă la 18 ani, problemă ce urmează a fi lămurită pe parcursul cercetării.

O altă problemă o constituie existenţa actului sexual, de orice natură, problemă ce se rezolvă de obicei prin expertize medicale şi medico-legale.

În varianta de la art. 198 pct.4, apare o altă problemă specifică şi anume producerea de material pornografic; producerea şi existenţa unui astfel de material se probează prin identificarea făptuitorului sau la terţe persoane.

- SeducţiaLegiuitorul a incriminat această faptă pentru a apăra persoanele

minore de sex feminin să nu fie duse în eroare şi să accepte întretinerea de acte sexuale.

De aceea pe parcursul investigaţiei organele de anchetă după stabilirea vîrstei părţii vătămate, ca o problemă specifică trebuie să stabiliească existenţa promisiunii de luare în căsătorie.

Avînd în vedere principiul conform căruia anchetatorul are obligaţia de-a administra probe atît în acuzarea cît şi în apărarea făptaşului se va stabili dacă partea vătămată putea sau nu să-şi dea seama că promisiunea este mincinoasă şi a fost folosită doar pentru ca faptuitorul să obţină actul sexual.

- Perversiunea sexuală.Perversiunea sexuală în cele şase variante stipulate de Codul

Penal roman implică aceleaşi probleme şi activităţi de investigare, în general, ca în cazul infracţiunii de viol. Şi în situaţia acestei infracţiuni apare violenţa, persoane minore ca victime şi materiale pornografice .

Problema care se cere lamurită din prima fază a cercetărilor este “ existenţa actelor de perversiune sexuală”, deci nu acte sexuale.De asemenea actele de perversiune sexuală să fie săvîrşite în public şi să fi produs un scandal public.

Această problemă poate fi lamurită de organele de anchetă cu ocazia constatării faptei prin audierea persoanelor care au luat act personal de emiterea faptei precum şi ulterior pe parcursul investigării prin audierea martorilor.

- Corupţia sexualăLa fel ca şi infracţiunea “ actul sexual cu un minor “ şi

infracţiunea “ corupţia sexuală” apără interesele minorilor.Atît în varianta simplă cît şi în cazul celor prevăzute de legea penală, victima este minor. Deci putem considera că o problemă specifică de lămurit cu ocazia investigării acestei fapte este “identificarea victimei”.

O altă problemă specifică este existenţa “ actelor cu caracter obscen” . Pentru a lămuri problema încadrării juridice a faptei este neapărat nevoie să se lămurească problema existenţei actelor cu caracter obscen.

Probarea existenţei actelor cu caracter obscen se realizează prin constatarea infracţiunii flagrante. Înregistrarea video a activităţii infracţionale precum şi prin audierile martorilor şi a altor persoane ce au legatură cu fapta.

- IncestulIncestul este o infracţiune pentru a cărei investigare se pun două probleme principale şi specifice şi anume :

*existenţa raportului sexual *participanţii la comiterea faptei să fie rude în linie directă sau fraţi şi surori

Cercetarea infracţiunii impune probarea existenţei unui raport sexual normal şi nu a unui act sexual de orice natură cum întîlnim infracţiunea de viol.

Participanţii la faptă fiind persoane de sex opus vor fi cercetaţi pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni dacă nu există alte cauze care să înlăture răspunderea penală. Specific acestei fapte este existenţa concursului de infracţiuni, problemă ce se lămureşte pe toată perioada de investigare. Spre exemplu raportul sexual dintre tată şi fiică şi care nu a implinit vîrsta de 15 ani, constituie infracţiunea de incest în concurs cu infracţiunea “ actul sexual cu un minor”.

- Hărţuire sexualăAvînd în vedere specificul acestei infracţiuni în sensul că spre

deosebire de celelalte de acelaşi gen, nu impune existenţa unui act sexual sau a unui raport sexual ori a unor acţiuni materiale în acest sens.

Problema specifică şi principală, am putea spune, ce trebuie lămurită cu ocazia investigării unei astfel de fapte este “ scopul făptuitorului de-a obţine satisfacţii de natură sexuală”.

Din punct de vedere al cercetării această problemă este mai greu de lămurit . Dacă probarea ameninţărilor, a constrîngerii exercitate de autor împotriva victimei, precum şi faptul că autorul are o anumită influenţă faţă de victimă, sunt probleme usor de lămurit, legatura de cauzalitate între acestea şi scopul de a obţine satisfacţii de natură sexuală este mai greu de probat şi implică o serie de activităţi specifice.

Avînd în vedere gravitatea acestor fapte precum şi relaţiile sociale pe care le apără, legea penală sancţionează şi tentative la aceste fapte cu excepţia infracţiunii prevăzute de art. 199 Cod Penal, respectiv “ Seductia”.

De-a lungul timpului atît legislaţia care a incriminat infracţiunile la viaţa sexuală cît şi metodologia investigării acestor infracţiuni a suferit mai multe modificări. Este normal ca şi în viitor să asistăm la astfel de modificări.