Paraschiva-Victoria Batariuc - Biserica Sf. Dumitru Din Suceava

8/16/2019 Paraschiva-Victoria Batariuc - Biserica Sf. Dumitru Din Suceava

1/28

1 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, Bisericile de piatrã de la Sf. Dumitru

din Suceava, în SCIV , 20, 1969, 4, p. 541-565; M. D. Matei, Douã descoperiri de laSuceava ºi implicaþiile lor istorice, în MMS , an XLVIII, 1972, p. 35-48.2 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit ., p. 542-543; M. D. Matei, op. cit.,

p. 36-39.3 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit ., p. 544, 552-554; M. D. Matei,

op. cit ., p. 544, 552-554; M. D. Matei, op. cit., p. 44-46.4 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 544-545; M. D. Matei, op. cit.,p. 39-40.

Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru”

din Suceava

Paraschiva-Victoria Batariuc

Oraºul Suceava, reºedinþa principalã a voievozilor Moldovei, timp deaproape douã veacuri, numãrã astãzi ºapte biserici ortodoxe construite înperioada secolelor XIV-XVII, în cea mai mare parte ctitorii domneºti: SfântulGheorghe (Mirãuþi), Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Gheorghe (Mãnãs-tirea Sfântul Ioan), Sfântul Dumitru, Sfânta Înviere, Sfântul Nicolae, SfântulIoan Botezãtorul (a Coconilor sau Beizadelelor).

Între aceste sfinte locaºuri un loc aparte îl ocupã, atât prin dimensiuniºi decoraþie, prin poziþia ocupatã în cuprinsul oraºului medieval Suceava, cât ºi

prin istoria sa, biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitoria din anii 1534-1535a domnitorului Petru Rareº.Cercetãrile arheologice efectuate între anii 1967-1969, prilejuite de

lucrãrile de restaurare ale turnului clopotniþã construit de Alexandru Lãpuº-neanul, au condus la descoperirea vestigiilor a douã edificii de cult, care sesuprapun parþial, datate unul la sfârºitul secolului XIV ºi cel de al doilea înprima jumãtate a secolului XVI1, vestigii care aruncã o nouã luminã asupraistoriei oraºului Suceava ºi a bisericilor sale.

Prima bisericã descoperitã în curtea actualului locaº de cult de la Sfân-

tul Dumitru, un edificiu de plan aproape pãtrat, cu abside rectangulare, cãruia într-o fazã ulterioarã i s-a mai adãugat o încãpere, de asemenea cvasipãtratãºi având în colþurile de nord-est ºi sud-vest câte un turn2, a fost atribuitã, dato-ritã planimetriei sale neobiºnuite, cultului catolic3. Aceastã primã bisericãedificatã în douã etape, în ultimul sfert al secolului XIV, ºi-a încetat existenþa

în primii ani ai veacului urmãtor4, când zidurile au fost demantelate sistema-tic, pânã la nivelul de cãlcare al epocii, constituit dintr-un paviment de plãci


2/28

5 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 547; M. D. Matei, op. cit., p. 40.6 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 547; M. D. Matei, op. cit., p. 40.7 Al. Artimon, Al. Rãdulescu, Necropola medievalã de la Sf. Dumitru din Suceava

(sec. XV-XVIII ), în Suceava, VIII, 1981, p. 94-95.8 M. D. Matei, Al Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 546, 548; M. D. Matei,

op. cit., p. 39-40.

ceramice, distrus ºi acesta, molozul rezultat fiind înlãturat iar terenul nivelat5.S-a emis ipoteza cã piatra recuperatã a fost refolositã la realizarea altor cons-trucþii edificate în primele douã decenii ale secolului XV la Suceava, precumCurtea Domneascã ºi Cetatea de Scaun6.

În jurul edificiului de plan rectangular s-a constituit o necropolã, dupãcum o dovedesc mormintele descoperite, dintre care unele au fost datate cumonede emise în timpul lui Alexandru cel Bun7, necropolã ce a continuat sãfuncþioneze ºi dupã ce locaºul de cult a fost demantelat în mod sistematic,unele înmormântãri practicându-se chiar în interiorul fostei biserici8.

Despre prima bisericã, de plan rectangular, istoricul Petre ª. Nãsturela avansat acum mai bine de douã decenii ipoteza cã ne gãsim în faþa uneiadin cele douã mici mãnãstiri, monydria, pentru care boierul Iaskios dinMavrovlahia, identificat cu acel Iaþcu menþionat într-o serie de documente

Fig. 1. Planul bisericilor descoperite la Sfântul Dumitru din Suceava,dupã M.D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon.


3/28

9 P. ª. Nãsturel, D’un document byzantin de 1395 et des quelques monastères rou-mains, în Travaux et Memoires, 8 (Hommage à M. Paul Lèmerle), Paris, 1981, p. 345-348.

10

M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 548, fig. 1; M. D. Matei,op. cit., p. 41.11 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 551-552; M. D. Matei, op.

cit., p. 42-44.12 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 549-550; nota 28, fig. 5;

M. D. Matei , op. cit., p. 43.13 M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 550.

emise de cancelaria Moldovei înperioada anilor 1399-1411, soli-cita în 1395 patriarhului ecume-nic Antonie al IV-lea sã acceptecalitatea de ctitor, ºi anume aceeacu hramul Sfântul Dumitru9.

Cea de a doua bisericã, cu

dimensiuni impunãtoare (29 mlungime, 9 m lãþime în zona absi-delor laterale), cu ziduri groasede 2,50 m, a cãrei fundaþie coborapânã la adâncimea de 1,30 m,compartimentatã în altar, naos,pronaos ºi pridvor, aparþine tipului triconc cu abside semicirculare10.

Încadrarea cronologicã a acestui edificiu de cult suprapus parþial de

actuala bisericã Sfântul Dumitru este controversatã. Autorii descoperirii,bazându-se pe datele oferite de materialele arheologice aflate cu ocazia cer-cetãrii considerã cã ne gãsim în faþa ruinelor acelei biserici construite înaintede anul 1534 de cãtre Ioan Zidarul (Johannes Murator) pentru Petru Rareº11.Astfel, în zidul absidei nordice se afla o lespede funerarã fragmentarã, utili-zatã drept material de construcþie, cu urmãtoarea inscripþie slavonã: „ Acestaeste mormântul panului Anton vameºul, care s-a sãvârºit…în anul 6988(1480), luna mai 30”12. Lespedea funerarã a lui Anton a fost consideratã unpreþios element de datare în prima jumãtate a secolului XVI a celei de a doua

biserici de la Sfântul Dumitru13. Un alt argument în favoarea încadrãrii cro-nologice a acestei biserici ante 1534 îl oferã materialul numismatic descope-rit în zonã. Într-o grãmadã de oase depuse în subsolul turnului de nord-vestal bisericii din secolul XIV au fost descoperite mai multe monede, între careºi câteva emise de regele Ungariei, Ludovic al II-lea Jagello, considerate caprovenite din morminte dezafectate de noua construcþie edificatã de Ioan

Fig. 2. Biserica Sfântul Dumitru,vedere de pe latura de sud


4/28

14

Ibidem, p. 551, nota 29.15 Al. Artimon, Un tezaur monetar din secolele XV-XVI descoperit la Suceava, înCarpica, II, 1969, p. 343-348.

16 C. Moisescu, Mãnãstirea Sãraca – secolul al XIV-lea – din ªemlacul Mic (jude- þul Timiº). Consideraþii privind arhitectura monumentului, în RMM-MIA , 2, 1989, p. 70-71.Într-un studiu publicat în anul 1956, pãrintele profesor I. Zugravu a formulat ipotezaconform cãreia în perimetrul actualului edificiu cu hramul Sfântul Dumitru se aflã o altãbisericã, mai veche, ziditã de ªtefan cel Mare. (Cf. I. Zugravu, Biserica Sfântul Dimitriedin Suceava, în MMS , an XXXII, 8-9, 1956, p. 467).

17 E. I. Emandi, M. ªt. Ceauºu, Contribuþii de morfologie urbanã la cunoaºterea

istoriei oraºului Suceava. 1388-1988, în Suceava, XV, 1988, p. 188-189, 197 (se va cita în continuare Contribuþii de morfologie urbanã ).18 Stela Cheptea, Monumente din timpul lui ªtefan cel Mare în lumina ultimelor

cercetãri, comunicare prezentatã la simpozionul naþional „Monumentul – Tradiþie ºi Vii-tor”, Iaºi, 18-21 septembrie 2003.

19 E. I. Emandi, M. ªt. Ceauºu, op. cit., p. 197.20 Gr. Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, Bucureºti, 1955, p. 106.

Zidarul14. Ulterior s-a revenit asupra acestei probleme ºi s-a considerat cãacele monede, în exclusivitate emisiuni strãine, dinari de la Matia Corvin,Vladislav al II-lea ºi Ludovic al II-lea Jagello, precum ºi un aspru de la Selim Iau format un tezaur depus într-un mormânt15. Relativ recent, arhitectul Cris-tian Moisescu a avansat ipoteza, perfect plauzibilã, conform cãreia ruinelebisericii de plan triconc suprapusã parþial de actualul edificiu cu hramul Sfân-tul Dumitru, aparþin locaºului ctitorit de ªtefan cel Mare dupã victoria de laCodrul Cosminului16, ipotezã acceptatã fãrã rezerve de regretatul Emil I.Emandi17 ºi de Stela Cheptea18. Între argumentele invocate de Emil Emandi

în favoarea ipotezei sale se aflã atât descoperirea lespezii funerare a luiAnton vameºul19, cât ºi informaþia transmisã de cronicarul Grigore Urechedespre luptele cu polonii din anul 1497, când ªtefan cel Mare a construit laSuceava o bisericã cu hramul Sfântul Dumitru: „…dupã izbânda cu noroc ceau fost fãcut la acest rãzboiu, s-au întorsu înapoi la scaunul sãu, la Suceava,cu mare pohfalã ºi laudã, ca un biruitoriu ºi au zidit bisericã pe numele Sfân-

tului Mucenicu Dimitrie, în târgu în Suceava, care trãieºte ºi pânã astãzi. Zicunii sã sã fi arãtat lui ªtefan Vodã la acest rãzboiu sfântul mucenicu Dimi-trie, cãlare ºi într-armatu ca un viteaz, fiindu-i întru ajutoriu ºi dând vâlhvãoºtii lui, ci iaste de a crédere, de vreme ce au zidit bisericã” 20.

Ne-am însuºit ipoteza formulatã de arhitectul Cristian Moisescu ºi deregretatul nostru coleg Emandi, fiind ºi noi de pãrere cã ruinele bisericii deplan triconc de la Sfântul Dumitru aparþin edificiului ctitorit de ªtefan cel


5/28

21 P. V. Batariuc, Biserici din timpul lui ªtefan cel Mare la Suceava, în AT, XIII-XIV,2003-2004, sub tipar.

22 Eug. Kozak, Die Inschriften aus der Bukowina, vol. I, Steininschriften, Viena,1903, p. 158; G. Balº, Bisericile ºi mãnãstirile moldoveneºti din veacul al XVI-lea,Bucureºti, 1928, p. 50.

Mare dupã victoria de la Codrul Cosminului21. Dintr-o cauzã necunoscutã,probabil datoritã unui viciu constructiv, generat de faptul cã fundaþiile bise-ricii ºtefaniene suprapun parþial ruinele edificiului din secolul XIV, ctitorialui ªtefan cel Mare s-a deteriorat, astfel cã Petru Rareº s-a vãzut nevoit sãridice în apropierea Curþii Domneºti o nouã clãdire destinatã serviciuluidivin, cu acelaºi hram ca ºi aceea construitã de ilustrul sãu pãrinte. Conclu-dent, în acest sens, ni se pare a fi textul pisaniei pusã de Petru Rareº ctitorieisale: „Cu vrerea Tatãlui ºi cu ajutorul Fiului ºi cu sãvârºirea Sfântului Duh,a vrut blagocestivul ºi de Hristos iubitorul, Io Petru voievod, din mila luiDumnezeu domn al Þãrii Moldovei, fiul bãtrânului ªtefan voievod, sãzideascã biserica în mijlocul oraºului Suceava, unde este hramul sfântuluislãvitului mucenic ºi purtãtor de biruinþã, Dimitrie, izvorâtorul de mir. ªi a

început a zidi în anul 7042 (1534) august 10 ºi s-a isprãvit în anul 7043(1535) august 30 ºi s-a sfinþit prin mâna prea sfinþitului mitropolit Theofan” 22.

Textul pisaniei plaseazã

precis în spaþiu, deºi aparent nuera necesar, noua ctitorie: „înmijlocul oraºului Suceava, undeeste hramul sfântului slãvituluimucenic ºi purtãtor de biruinþã

Dimitrie, izvorâtorul de mir ”(sub. n.). Deci, în momentul edi-ficãrii noii biserici, în zonã segãsea „un hram”, un locaº decult dedicat Sfântului Dumitru.ªi epitetul de purtãtor de biruinþãacordat sfântului mare mucenicDimitrie, izvorâtorul de mir esteneobiºnuit ºi, considerãm noi,face trimitere la un fapt cunoscut tuturor în epocã: ajutorul miraculos acordatde sfânt oºtii moldovene în lupta de la Codrul Cosminului.

Nu constituie o raritate faptul cã noi edificii eclesiastice sã suprapunã alte

locaºuri mai vechi, distruse datoritã unor evenimente diverse, iar reconstruirea

Fig. 3. Biserica Sfântul Dumitru, stema cu pisaniede la Petru Rareº


6/28

23 M. M. Szekély, Sfetnicii lui Petru Rareº, Iaºi, 2002, p. 175.24 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV/1, p. 447-521; Cf. M. D. Matei, Al. Rãdu-

lescu, Al. Artimon, op. cit., p. 556-563.25 Ibidem, p. 559-560.26 G. Balº, Începuturile arhitecturii bisericeºti din Moldova, în Academia

Românã. Discursuri de recepþiune, LX, Bucureºti, 1925, p. 9 (extras).

bisericii Sfântul Dumitru dinSuceava de cãtre Petru Rareº nise pare a fi un act dictat atât dindorinþa de a reface o „casã a Dom-nului”, cât ºi din considerentemult mai lumeºti, sublinierea des-cendenþei din ªtefan cel Mare,ilustrul ctitor al celei de a douabiserici cu acest hram la Suceava23.

De altfel, dupã prãbuºireabisericii construite de Ioan Zida-rul,domnul Moldovei a trimis maimulte scrisori meºterului stabilitla Bistriþa, solicitându-i acestuiareîntoarcerea la Suceava pentru a ridica un nou locaº de cult24. Într-o scriso-

are din 9 februarie 1546 emisã de cancelaria lui Petru Rareº se spune cã dupãprãbuºirea bisericii „noi am sãpat alte ºanþuri de fundaþie ºi am ridicat bise-rica în alt loc”25. Cum biserica ctitoritã de Petru Rareº suprapune parþial rui-nele celui de al doilea edificiu de la Sfântul Dumitru, deci nu se aflã „în altloc”, trebuie sã acceptãm ideea cã acest locaº de plan triconc a fost construitde ªtefan cel Mare dupã lupta de la Codrul Cosminului. Rãmâne sã sperãmca viitoarele cercetãri arheologice sã ducã la descoperirea vestigiilor biseri-cii ctitoritã de Petru Rareº ºi edificatã de Ioan Zidarul.

Biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitoritã de Petru Rareº „în mijlo-

cul oraºului Suceava”, în intervalul 10 august 1534 – 30 august 1535, o cons-trucþie de plan triconc, compartimentatã conform cerinþelor cultului ortodox în altar, naos, pronaos, econartex ºi decoratã cu detalii arhitectonice sculptate în piatrã, poate fi consideratã o ilustrare a cunoscutei butade formulatã de G.Balº despre edificiile de cult din Moldova: „Aºa încât s-a putut caracterizabiserica moldoveneascã ca fiind un plan bizantin executat de mâini gotice ºidupã principii în parte gotice”26.

Dimensiunile bisericii: 35,10 m lungime exterioarã (32 m la interior)10 m lãþime exterioarã, fãrã abside (6,50 m la interior), înãlþimea totalã la

Fig. 4. Biserica Sfântul Dumitru, ferestreexonartex, latura de vest


7/28

27

I. Zugrav, op. cit., p. 467-468.28 N. Pentelescu, Un manuscris din secolul al XVIII-lea: inventarul bisericii Sfân-tul Dumitru – Suceava, în MMS, an XLI, 1965, 1-2, p. 96 (se va cita în continuare Unmanuscris).

29 I. Zugrav, op. cit., p. 468.30 G. Balº, Bisericile ºi mãnãstirile moldoveneºti din veacul al XVI-lea, Bucureºti,

1928, p. 15; T. Sinigalia, V. M. Puºcaºu, Mãnãstirea Probota, Bucureºti, 2000, p. 33, fig. 19.

cruce, 27 m27, conferã acestui edificiu cu proporþii armonioase, monumenta-litate ºi echilibru.

La exterior biserica a fost înconjuratã de un soclu de piatrã, înalt. Douãcontraforturi sunt aºezate pieziº la colþurile exonartexului, ºi câte douã laabsidele laterale, în timp ce absida altarului a fost prevãzutã cu un contrafortplasat în ax. Douã rânduri de ocniþe a cãror arcade sunt subliniate de cãrãmiziaparente, pictate în roºu ºi albastru, înconjoarã întreaga bisericã. Absidele

laterale au fost decorate cu cincifiride alungite pânã la soclu, iarabsida altarului cu nouã aseme-nea firide. Exonartexul prezintãspre vest trei ferestre înalte, înca-drate de chenare de piatrã cio-plitã, terminate în arc frânt ºi de-corate cu muluri gotice, fiecare

cu un alt motiv ornamental; altedouã ferestre simple, nedecorategãsindu-se deasupra celor douãuºi de intrare, plasate pe laturilede nord ºi sud ale bisericii. Inven-tarul bisericii Sfântul Dumitru întocmit la 14 februarie 1792 ne transmiteinformaþia cã: „La pridvor sunt 5 ferestri înalte pânã sus, despre apus, caresunt deschise, fãrã ferestri ºi fãrã gratii, care fac chip ca cum ar fi de stâlpiace parte de pãrete”28, ceea ce permite formularea ipotezei fie cã în stadiul

iniþial exonartexul era deschis, asemãnãtor celui de la Mãnãstirea Moldo-viþa29, ctitoria cvasicontemporanã a lui Petru Rareº, fie „ferestrile”, adicã gea-murile de sticlã ºi gratiile aferente vitraliilor au dispãrut de-a lungul timpului.Un exonartex, de data aceasta închis, prevãzut cu patru ferestre, asemãnãto-are cu cele de la Sfântul Dumitru din Suceava se aflã la Mãnãstirea Probota30.Pronaosul a fost prevãzut, pe ambele laturi, cu câte douã ferestre mari, alcãror ancadrament se terminã în arc frânt, în timp ce ferestrele absidelor,mult mai mici, sunt încadrate de chenare rectangulare, cu baghete care se

Fig. 5. Biserica Sfântul Dumitru, ocniþe pictate, cuimitaþie de cãrãmizi albastre ºi roºii, detaliu


8/28

31 N. Pentelescu, op. cit., p. 96.32 I. Zugravu, op. cit., p. 468.33

Pentru deosebirile dintre stema de stat ºi cea dinasticã a Moldovei (Cf. J.N.Mãnescu, Stema Moldovei, în MI, V, nr. 5, 1972, p. 37-42 ºi D. Cernovodeanu, ªtiinþaºi arta heraldicã în România, Bucureºti, 1977, p. 82-125.

34 G. Balº, op. cit., p. 49, fig. 53.35 Ibidem, p. 49-50.36 V. Vãtãºianu, Elemente de stil renascentist în arta noastrã feudalã, în vol. Stu-

dii de artã veche româneascã ºi universalã, Bucureºti, 1987, p. 101.

întretaie. Inventarul din anul 1792 menþio-neazã pentru pronaos doar trei ferestre, douãpe latura de sud ºi una pe cea de nord31.Comentând informaþiile de acest preþios izvordocumentar, pãrintele profesor Ioan Zugrava formulat ipoteza cã, probabil una din actua-lele ferestre a fost temporar astupatã cu zidã-rie, deoarece niºa ei existã ºi este acoperitãcu picturã veche32. Cele douã uºi de intrare,de pe laturile de sud ºi nord ale exonartexuluiau fost prevãzute cu ancadramente de piatrãsimple, terminate în arc frânt. Aproximativdeasupra uºii de intrare de pe latura de sudse gãseºte amplasatã pisania de la Petru Rareº,redactatã în limba slavonã ºi scrisã cu carac-

tere cu o grafie elegantã, cu virtuþi decora-tive, încadratã de un chenar liniar compus din baghete care se întretaie. Lapartea superioarã a textului se gãseºte stema de stat a Moldovei33: în scut, capde bour decolat, având între coarne stea cu opt raze, rozetã la dreapta ºi semi-lunã la stânga botului, scut încadrat de lambrechini, totul fiind înconjurat deo coroanã de frunze de stejar susþinutã de doi putti. Elementele decorative, defacturã renascentistã îºi gãsesc analogii într-o reprezentare cvasiidenticã,datoratã sculptorului Mino da Fiesole, aflatã pe o balustradã din Capela Six-tinã, executatã pentru papa Sixt al IV-lea34. Cei doi putti care susþin stema de

stat a Moldovei din compoziþia pisaniei bisericii Sfântul Dumitru din Suceavase numãrã printre primele manifestãri ale Renaºterii în teritoriul est-carpatic,pãrerile referitoare la cãile de difuzare a acestui motiv decorativ fiind dife-rite. G. Balº vorbeºte despre o influenþã directã venitã din Italia în Moldova35,

în timp ce Virgil Vãtãºianu considerã cã sculptura suceveanã este opera unuipietrar transilvãnean36.

Fig. 6. Biserica Sfântul Dumitru,

latura de sud, fereastrã naos


9/28

37 P.V. Batariuc, Decorul ceramic al monumentelor din Moldova medievalã (secolele XIV-XVII), în SCIA-AP, 42, 1995, p. 11.

38 Ibidem, p. 11-1239 I. Zugravu, op. cit., p. 468.40 P. V. Batariuc, Cercetarea arheologicã, condiþie a restaurãrii. Studiu de caz:

biserica Sfântu Ilie, Suceava, în vol. Monumentul – Tradiþie ºi Viitor , vol. I, Iaºi, 2000, p. 140.

Turla, aºezatã pe douã baze, prima pãtratã ºi a doua stelatã, prezintãopt laturi decorate cu firide geminate alungite, având la partea superioarã unºir de ocniþe, precum ºi patru ferestre dreptunghiulare cu ancadramente sim-ple, încadrate de mici contraforturi. Turla este decoratã cu ºiruri de cãrãmiziacoperite cu o mare varietate de culori de smalþ: galben-ocru, brun, albastrude peruzea, verde deschis, verde închis, roºu „drojdie de vin”. Au fost utili-zate cinci tipuri de cãrãmizi, diferenþiate dupã formã ºi dimensiuni: trei tipuri

dreptunghiulare (140 x 65 x 65 mm; 160 x 65 x 65 mm; 205 x 175 x 65 mm)ºi douã tipuri de colþ, unul întregºi al doilea jumãtate de colþ37. Fie-care dintre firidele geminate caredecoreazã turla prezintã arcadeleºi picioarele subliniate de cãrã-mizi de colþ ºi dreptunghiulare

înguste, în timp ce spaþiul supe-

rior, de la brâul de ocniþe în susa fost acoperit cu rânduri de cãrã-mizi înguste, alternând cu altele,

înalte. Decorul ceramic al turleibisericii Sfântul Dumitru dinSuceava, alãturi de cel care se gãsea ºi la turla bisericii Mãnãstirii Probota,ctitoria lui Petru Rareº, se înscrie printre ultimele manifestãri ale acestui pro-cedeu ornamental, ce a caracterizat edificiile construite în Moldova de lasfârºitul secolului XIV ºi pânã în primele trei decenii ale secolului XVI38.

Dacã forma iniþialã a acoperiºului bisericii Sfântul Dumitru, segmen-tat pentru fiecare compartiment în parte, poate fi presupusã pe baza analogii-lor oferite de tablourile votive ale celorlalte ctitorii datorate lui Petru Rareº,materialul din care a fost realizat în prima fazã de existenþã a acestui edificiueste dificil de precizat. În urmã cu aproape jumãtate de veac a fost formulatãpresupunerea cã acoperiºul bisericii Sfântul Dumitru a fost executat dinplumb39. În urma recentelor descoperiri arheologice fãcute la biserica fosteiMãnãstiri Sfântu Ilie de lângã Suceava, unde au fost gãsite fragmente de þigleºi olane ceramice datând din timpul domniei lui ªtefan cel Mare40, nu putem

Fig. 7. Biserica Sfântul Dumitru, turla


10/28

41 I. Zugravu, op. cit., p. 469.42 Ibidem, p. 469; N. Pentelescu, op. cit., p. 96.43 N. Pentelescu, op. cit., p. 96.44

I. Zugrav, op. cit., p. 469.45 Pentru datarea picturilor de la biserica Sf. Dumitru, Cf. W. Podlacha, Malow-dla sciene w cerkwe Bukowiny, Lemberg, 1912, p. 179-180; Sorin Ulea , Originea ºi sem-nificaþia ideologicã a picturii exterioare moldoveneºti, I, în SCIA, I, 1963, p. 68, Istoriaartelor plastice în România, Bucureºti, 1968, p. 365; V. Drãguþ, Pictura muralã din Moldova. Sec. XV-XV I, Bucureºti, 1982, p. 21; P. Henry, Monumentele din Moldova de Nord, Bucureºti, 1984, p. 189-190.

exclude ipoteza cã biserica domneascã de la Suceava a fost acoperitã cuolane, dar la fel de plauzibil poate fi ºi faptul cã locaºul de cult cu hramulSfântul Dumitru a avut o învelitoare de ºindrilã.

La interior, exonartexul este boltit „en berceau”. Portalul de intrare înpronaos se prezintã sub forma unui cadru dreptunghiular, cu baghete încru-ciºate, care înconjoarã un ancadrament cu muluri în retragere, terminat în arcfrânt. Pronaosul este boltit într-o singurã calotã sfericã. În colþul de sud-vestal pronaosului se gãsea un mic bloc de piatrã, paralelipipedic, cu un orificiu

în formã de jgheab, pentru vãrsarea apei de la botezuri41. Zidul despãrþitordintre naos ºi pronaos a fost îndepãrtat parþial la o datã necunoscutã, anterio-arã anului 1792, deoarece inventarul bisericii întocmit în acest an nu pome-neºte uºa dintre cele douã compartimente ale edificiului, menþionând doardimensiunile zidului42. Cu ocazia demantelãrii unor porþiuni a zidului despãr-þitor dintre naos ºi pronaos a fost distrusã ºi o parte a tabloului votiv. Naosuleste boltit în stil moldovenesc, cu ajutorul unei succesiuni de arce dispuse pe

diagonalã ºi pandantivi care susþin turla cilindricã. Absidele laterale cât ºiaceea a altarului sunt boltite în sfert ºi respectiv jumãtate de sferã.Pavimentul bisericii a fost realizat, de-a lungul timpului, din materiale

diverse. Nu se cunoaºte natura pavimentului iniþial. Inventarul din anul 1792menþioneazã cã: „Pardoseala aceºtii biserici înãuntru pe gios este: Bisericabãrbãteascã (naosul, n. n.) ºi Oltariul de cãrãmidã, iar tinda (pronaosul, n.n.)ºi pridvorul cu lespezi”43. În deceniul ºase al secolului trecut, pardoseala eradin lespezi de gresie, mijlocul naosului fiind marcat de o micã placã de mar-murã albã, iar spre altar, o altã placã de marmurã purta o inscripþie votivã dinanul 184144. În urma ultimei restaurãri, biserica a fost pavatã cu plãci de mar-murã alb-cenuºie.

Biserica Sfântul Dumitru din Suceava a fost împodobitã, încã în timpulprimei domnii a ctitorului sãu, voievodul Petru Rareº, în intervalul 1536-153845,atât la interior cât ºi la exterior, cu picturã în frescã. Programul iconografic


11/28

46 P. Henry, op. cit., p. 189.47 Ibidem, p. 189-190.

al frescelor de la biserica Sfântul Dumitru se încadreazã în marele curent cecaracterizeazã pictura muralã din Moldova domniei lui Petru Rareº. Picturainterioarã a bisericii Sfântul Dumitru a suferit, de-a lungul timpului, degra-dãri masive, ceea ce se mai pãstra în deceniul trei al secolului trecut i-a per-mis istoricului de artã Paul Henry sã aprecieze cã: „Pictura este încã destulde vizibilã pentru a ne putea da seama de orânduirea iconograficã din altar ºidin naos, ºi a constata cã e aproape identicã cu cea din biserica Sfântul Ghe-orghe care, fiind mai bine conservatã, ne ajutã sã descifrãm pe cea de la Sfân-tul Dumitru”46. Preluãm descrierea picturii interioare din lucrarea lui PaulHenry, care a avut ºansa de a putea cerceta biserica Sfântul Dumitru, înainteca ultima „restaurare”, terminatã în primãvara anului 2004 ºi fãcutã în spiri-tul unui total dispreþ faþã de momentul istoric, sã altereze grav fresca, prinintegrãri cromatice masive ºi repictãri: „Sf. Fecioarã din conca absidei maria dispãrut, iar pe zidul dat cu var se înalþã o simplã cruce în relief. Dar regis-trele inferioare au rãmas. Sub un ornament în formã de vrej ºi o suitã de zece

medalioane cu episcopi, Împãrtãºania apostolilor încadreazã fereastra ºi este însoþitã, la sud de Cina cea de tainã (Iisus fiind plasat la mijloc), iar la nordde Spãlarea picioarelor . Sfinþi episcopi ocupã tot registrul de jos. Parteasuperioarã a ferestrei e decoratã cu un simplu serafim, în mod evident refã-cut, ºi înlocuind Mielul (indiferent de forma în care ar fi fost reprezentat),adorat de patru îngeri purtând ripide, care se mai vãd încã de o parte ºi dealta, în glaful ferestrei. Proscomidia prezintã motivul obiºnuit care-l înfãþi-ºeazã pe Iisus în picioare în mormânt ºi asistat de Fecioara Maria. Pantocra-torul din turla naosului a dispãrut ºi el, înlocuit în mod straniu, într-o epocãulterioarã, de o cruce înconjuratã cu stele. Dar pictura de pe tambur dãinuie

încã ºi înfãþiºeazã, ca la biserica Sfântul Gheorghe, îngeri, profeþi, apostoli ºiLiturghia divinã. Concele absidelor laterale prezintã, la nord, Rãstignirea(tratatã ca la Sfântul Gheorghe, cu Moise ºi cele douã alegorii – Biserica ºiSinagoga), la sud, Sfânta Treime (Filoxenia lui Avraam); apoi, sub o frizã demedalioane cu episcopi, în unicul registru median sunt înfãþiºate o seamã descene din suita Patimilor ( Muntele Mãslinilor, Invadarea Grãdinii Ghetsi-mani, Sãrutul lui Iuda, Lepãdarea lui Petru (unde slujnica apare bogat înveº-

mântatã), Iisus în faþa lui Anna, Iisus în faþa lui Pilat ; la nord, Drumul spreGolgota, Aºezarea pe cruce, Coborârea de pe cruce, Plângerea lui Iisus, Iosif din Arimateea), deasupra obiºnuiþilor sfinþi militari”47. Dacã Paul Henryconsidera cã pictura de la Sfântul Dumitru nu prezintã o mare originalitate,


12/28

48 Ibidem, p. 19049

Istoria artelor plastice în România, vol. I, Bucureºti, 1968, p. 365.50 Ibidem, p. 367.51 Sorin Ulea, op. cit., p. 70, nota 1.52 N. Pentelescu, op. cit., p. 95.53 Fl. Hãu, Câteva date planimetrice inedite în legãturã cu zona din imediata

apropiere a Turnului Lãpuºneanu din Suceava, comunicare prezentatã la simpozionulnaþional „Artã ºi civilizaþie medievalã”, Suceava, 25-26 octombrie 2002.

fiind inspiratã de aceea de la Sfântul Gheorghe, fãrã a fi o simplã copie48,câteva decenii mai târziu, Sorin Ulea scria: „La Sf. Dumitru – Suceava –construitã în 1535 ºi zugrãvitã pânã în 1537 – pictura, la fel de slab conser-vatã, lasã, totuºi, sã se vadã pe alocuri realizãri de o frumoasã ºi echilibratãconstrucþie compoziþionalã ca Rãstignirea din conca de sud a naosului, saude originalã concepþie, ca imaginile celor doi copii ai lui Rareº, din tabloulvotiv, care, întorºi unul cãtre altul, par cã dialogheazã, introducând în tradi-þionala solemnitate a tablourilor votive o notã de spontaneitate ineditã. Cutotul remarcabilã e figura Elenei, soþia lui Rareº, constituind una din cele maivii ºi mai feminine imagini de femei din vechea picturã moldoveneascã”49.

Pictura exterioarã, realizatã în interva-lul 1537-153850 se prezintã mult deterioratã,putându-ºi desluºi doar câteva scene pefaþada de sud, între care Asediul Constanti-nopolului, Imnul Acatist ºi Arborele lui Ieseu51.

De altfel, încã inventarul din anul 1792 netransmite informaþia cã: „Beserica aceastaeste de piatrã ziditã, boltitã ºi preste tot pãre-þii înãuntru cu vãpsele zugrãvitã, chipurilesfinþilor ºi pilde dupã istoriile bisericeºti. Cuacest fel de zugrãvealã au fost ºi pre din afarã,dar pentru vechime s-au ºters precum ºi înã-untru pe unele locuri s-au stricat”52.

În zona de nord-est a bisericii SfântulDumitru se înalþã turnul clopotniþã, ctitorit

în anul 1560/1561 de cãtre Alexandru Lãpuº-neanu. Cercetãri arheologice prilejuite de recen-tele lucrãri de restaurare ale turnului au pus în evidenþã, alãturi de ruinelebisericii de plan rectangular, datatã la sfârºitul secolului XIV, vestigiile uneialte construcþii, despre care s-a presupus cã a avut aceeaºi menire ca ºi edificiulactual, de turn de clopotniþã, înãlþatã odatã cu biserica de cãtre Petru Rareº53.

Fig. 8. Biserica Sfântul Dumitru,turnul clopotniþã ctitorit de Alexandru

Lãpuºneanu, stemã cu pisanie


13/28

54 M. Berza, Stema Moldovei în veacul al XVI-lea, în SCIA , 1-2, 1956, p. 111, fig. 16;G. Balº , op. cit., p. 139, fig. 161; J. N. Mãnescu , op. cit., p. 37-42; ªt. S. Gorovei , Stema Moldovei ºi a voievozilor ei (secolele XIV-XVI ), în „Herb” I (VI), 1999, 1-2, p. 21.

55

Eug. Kozak, op. cit., p. 142; G. Balº, op. cit., p. 140.56 M. D. Matei, Etapele devenirii Sucevei medievale, în RMM-MIA, 2, 1988, p. 21.Aceeaºi idee se regãseºte ºi la Gh. Curinschi-Vorona, Suceava: înnoire ºi specific, înRMM-MIA, 1, 1988, p. 43: „Alexandru Lãpuºneanu ia decizia construirii unei campa-nile, cu funcþii predominant simbolice ºi de esteticã urbanã”.

57 E.I. Emandi, M. ªt. Ceauºu, op. cit., p. 141-142.58 Ibidem, p. 218.

Astãzi turnul clopotniþã prezintã cele trei niveluri iniþiale, dintre care celsuperior a fost prevãzut cu deschideri largi, pentru sunete, la care a fost adãu-gat ulterior un al patrulea nivel încununat de o cupolã, astfel cã înãlþimea samãsoarã 40 m. Deasupra uºii de intrare, situatã pe latura de est se gãseºtepisania în limba slavonã, plasatã într-un cvadrilob care încadreazã stemadinasticã a lui Alexandru Lãpuºneanu, inspiratã de „marea sintezã heraldicã”de la sfârºitul domniei lui ªtefan cel Mare54. Textul pisaniei: „Blagocestivulºi de Hristos iubitorul domn Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeudomn al Þãrii Moldovei, a hotãrât sã zideascã aceastã clopotniþã în anul7068/7069”55 (ultima cifrã nu este lizibilã), precizeazã fãrã echivoc destina-þia turnului aflat în apropierea bisericii Sfântul Dumitru. Cu toate acestea,unii istorici ºi arhitecþi au considerat cã edificiul în cauzã a avut mai puþinfuncþia de turn clopotniþã, ci a fost o „adevãratã campanilã... o expresie a dor-inþei luminatului voievod care a fost Alexandru Lãpuºneanu de a conferi unplus de strãlucire unei capitale prea modeste în însemne exterioare de urba-

nism, aºa cum voievodul cunoºtea în multe oraºe ale Europei vremii sale”56

.O altã ipotezã, foarte puþin plauzibilã a fost formulatã de regretatul Emil I.Emandi. Fãcând o paralelã cu situaþia existentã în Transilvania, unde clãdi-rile primãriilor erau prevãzute cu turnuri, arheologul sucevean era de pãrerecã edificiul înãlþat de Alexandru Lãpuºneanu a îndeplinit mai multe funcþiuni

în structura oraºului medieval Suceava, între care ºi acela de sediu pentruconsiliul comunal al administraþiei pieþii sau legate de primãria oraºului(Turnul sfatului)57, fiind în acelaºi timp folosit ca punct de observaþie ºi depazã asupra Curþii Domneºti ºi a împrejurimilor. „Probabil tot din acest turnerau anunþate orele ºi prin diferite semnale (bãtãi de tobã, aprinderea uneilumânãri), se semnala întreruperea circulaþiei în timpul nopþii. Amplasat în„piaþa mare” comercialã a oraºului, turnul avea ºi o semnificaþie simbolicã dereprezentare a domniei ca principal factor de protejare a comerþului”58.


14/28

59 G. Balº, op. cit., p. 50, fig.324/i. Pentru semnele lapidare de la Cetatea de Scaunvezi C. A. Romstorfer, Cetatea Sucevii descrisã pe temeiul propriilor cercetãri fãcuteîntre anii 1895 ºi 1904, Bucureºti, 1913, p. 72-74, fig. 64.

60 Madeleine Andrianne von de Winekel, Introduction sommaire à l’étude dessignes lapidaires de Roumanie, în Pagini de artã veche româneascã de la origini pânã la sfârºitul secolului al XVI-lea, Bucureºti, 1970, p. 255.

61 Al. Artimon, Cronologia mormintelor ºi a descoperirilor monetare din com- plexul arheologic medieval de la biserica Sf. Dumitru din Suceava, în Suceava, III, 1973,

p. 137-177; Al. Artimon, Al. Rãdulescu, op. cit., p. 97-98.62 Ibidem, p. 98.63 Ibidem.64 M. ªt. Ceauºu, E. I. Emandi, Aspecte din evoluþia economico-socialã ºi urbanã

a oraºului Suceava în anii 1774-1786 (I), în AIIA, Iaºi, XXV/1, 1988, p. 91-92.65 G. Balº, op. cit., p. 334, fig. 392-395.66 Eug. Kozak, op. cit., p. 137; G. Balº, op. cit., p .334, fig. 391.

Nu se cunoaºte numele nici unui meºter care a construit biserica ºi tur-nul clopotniþã ori a pictat lãcaºul de cult. Cercetarea pietrelor profilate a pus

în evidenþã existenþa unor semne lapidare, similare celor întâlnite la Cetateade Scaun sau la biserica Sfântul Gheorghe59, dar ºi la bisericile mãnãstirilorHumor ºi Moldoviþa, construcþii contemporane cu biserica suceveanã60.

Necropola constituitã în jurul bisericii de plan rectangular a continuatsã funcþioneze pe tot parcursul secolelor urmãtoare, pânã la mijlocul veacu-lui al XVIII-lea, dupã cum o dovedesc monedele descoperite în morminte61.Cele mai frecvente înmormântãri au avut loc în a doua jumãtate a secoluluiXVI ºi la începutul celui urmãtor62. Judecând dupã piesele de inventar fune-rar descoperite, cei înmormântaþi în cimitirul din jurul bisericii SfântulDumitru aparþineau categoriei de orãºeni nu foarte înstãriþi ai Sucevei. Nuexistã indicii cã în acest cimitir au fost înhumaþi boieri sau membrii ai fami-liilor acestora, cu excepþia unui singur mormânt, care a spart pavajul biseri-cii cu abside pãtrate, datat cu monedã de la Baiazid al II-lea ºi acoperit cu o

lespede funerarã fãrã inscripþie63

. Dupã cum aflãm dintr-o conscripþie a pro-prietãþilor existente în oraºul Suceava, întocmitã de meticuloasa administraþieaustriacã în anul 1786 pe suprafaþa cimitirului din jurul locaºului de cult cuhramul Sfântul Dumitru se gãseau mai multe dughene, proprietate a bisericii,mult disputate pentru a fi arendate de negustori ortodocºi („creºtini”), armeniºi evrei64. Dacã în cimitirul din jurul bisericii au fost înmormântaþi doar sim-pli orãºeni, în interiorul edificiului eclesiastic au fost practicate mai multe

înhumãri, ale unor persoane de vazã65, între care ºi un fiu al lui Petru Rareº,Bogdan, mort în anul 153966, dupã cum o dovedesc pietrele funerare pãstrate.


15/28

67 Petru Bogdan Bakšic, în Cãlãtori strãini despre þãrile române, vol. V, Bucureºti,

1975, p. 238-239.68 Gh. Curinschi-Vorona, op. cit., p. 43; M. D. Matei, op. cit., p. 21.69 Petru Bogdan Bakšic, op. cit., p. 238-239.70 V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Ceauºu, G. Irimescu, Suceava, File de istorie.

Documente privitoare la istoria oraºului Suceava. 1388-1918, vol. I, Bucureºti, 1989,p. 235-236, nr. 99.

71 Ibidem, p. 236-240, nr. 102.

Conform textului pisaniei, bisericaSfântul Dumitru a fost construitã „în mijlo-cul oraºului Suceava”, în apropierea CurþiiDomneºti. Bazându-se pe informaþia furni-zatã la mijlocul secolului XVII de arhiepis-copul catolic de Sofia ºi vicar apostolic alcelor douã Valahii, bulgarul Petru BogdanBakšic, despre piaþa existentã în faþa palatu-lui domnesc67, mai mulþi cercetãtori, arhi-tecþi ºi arheologi au considerat cã amenaja-rea acestui spaþiu cu destinaþie specialã secontureazã prin ctitorirea de cãtre PetruRareº a bisericii Sfântul Dumitru ºi de Alexan-dru Lãpuºneanu a turnului clopotniþã68.

Petru Bogdan Bakšic în descrierea din

anul 1641 a oraºului Suceava vorbeºte ºidespre existenþa în mai sus pomenita piaþãdin faþa palatului domnesc, unde se aflã ºi o bisericã mare dedicatã sfântuluimucenic Dumitru, a unui spital nu prea mare, pentru bolnavi ºi sãraci69. Înanul 1619, mai 16, Gaºpar Gratiani voievod dãruieºte mitropolitului Anasta-sie Crimca „un loc în mijlocul târgului nostru Sucevii din loc domnesc, dinsus de locul unde se face târgul, împotriva casãlor lui Felten sas ca sã facãacolo pe acel loc ºpital, întru numele Domnului, ca sã fie pentru cei sãraci ºineputincioºi ºi ºchiopi ºi orbi ºi alþii carii vor sã se odihneascã toþi aciia acolo

într-acel spital”70. Acelaºi Gaºpar Gratiani întãrea la 1620, aprilie 13, mãnãsti-rii Dragomirna mai multe proprietãþi, între care ºi un vad de moarã pe râulSuceava, pentru a-ºi face moarã mai jos de satul Buninþi, care aparþinea, deasemenea mãnãstirii, veniturile morii urmând a fi folosite la întreþinerea spi-talului construit de Anastasie Crimca în oraºul Suceava71. Brutalele lucrãriedilitare efectuate la începutul deceniului nouã al secolului trecut în oraºulSuceava, au dus la descoperirea, pe strada Petru Rareº, blocul 6A, în zona de

Fig. 9. Biserica Sfântul Dumitru,

latura de sud, fereastrã exonartex,vitralii moderne


16/28

72 E.I. Emandi, M. ªt. Ceauºu , op. cit., p. 130, 156.73 Giovanni Battista Volponi, în Cãlãtori strãini despre þãrile române, vol. VII,

Bucureºti, 1980, p .386-389.74 I. Zugrav, op. cit., p. 471.75 Descrierea anonimã a soliei lui Rafael Lezcyzynski, în Cãlãtori strãini despre

þãrile române, vol. VIII, Bucureºti, 1983, p. 184.76 Ibidem, p. 184, nota 99.77 I. Neculce, Letopiseþul Þãrii Moldovei, în Opere, ed. G. Strempel, Bucureºti,

1982, p. 716-718.

la nord de biserica Sfântul Dumitru a vestigiilor unei construcþii cu trei încã-peri, prevãzutã cu pivniþã, de asemenea cu trei compartimente, toate realizatedin piatrã de carierã legatã cu lut, vestigii care au fost considerate a fi urmelebolniþei edificate în anii 1619-1620 la Suceava, pe loc domnesc, de mitropo-litul Anastasie Crimca72.

Evenimentele dramatice prin care a trecut Moldova ºi implicit oraºulSuceava în a doua jumãtate a secolului XVII ºi-au pus amprenta ºi asuprabisericilor din vechea reºedinþã a domnilor þãrii. Astfel, cãlugãrul conventualGiovanni Battista Volponi din Fiorentino, care a vizitat Moldova în interva-lul 1678-1687 scria: „nu numai în Baia, Suceava ºi Neamþ…dar încã ºi în altelocuri (locuite) de catolici sau de schismatici nu au mai rãmas decât zidurilegoale, nu zic de la case, dar încã ºi de la biserici”73. Din timpul când oraºulSuceava a fost ocupat, la sfârºitul secolului XVII de armata polonã, dateazãºi câteva graffiti rãmase de la soldaþii regelui Ioan Sobietki, care se pãstreazãpe zidurile unor biserici, între care ºi Sfântul Dumitru74. Secolul XVII se

încheie cu solia din anul 1700 a lui Rafael Leszcyzynski la Poartã pentru rati-ficarea tratatului de la Karlowitz. În descrierea anonimã a soliei gãsim ºi osuccintã prezentare a oraºului Suceava: „Suceava cu râul Suceava, o aºezarefrumoasã ºi îmbietoare… Suceava veche este în apropiere, unde se aflã maibine de zece biserici de zid, dintre care una este soborul, zugrãvitã pe dinãun-tru ºi pe dinafarã, zugrãvealã care se pãstreazã pânã acum… Lângã bisericasoborului este un palat domnesc de zid, pustiu, cãci mai înainte în vechime,locuiau domnii Moldovei”75. Identificãm biserica soborului cu lãcaºul de cultdedicat Sfântului Dumitru, datoritã precizãrii fãcute de solul polon, cã ace-asta se aflã lângã palatul domnesc, deºi editorii prestigioasei colecþii dedicate

însemnãrilor de cãlãtorie în Þãrile române au considerat cã textul face referirela biserica Sfântul Gheorghe, cel de al doilea sediu al Mitropoliei Moldovei76.

În luna septembrie a anului 1732, domnitorul Grigore al II-lea Ghica a întreprins o primã „excursie” din Moldova consemnatã documentar77, „ca sãvadã scaunul bãtrân al domnilor, unde este Cetatea Sucevii, mai mult pentru


17/28

78 N. Pentelescu, Un document inedit: Scrisoarea epitropilor bisericii Sf. Dumi-tru din Suceava, Constantin Gândul ºi Hagi Ivanciu cãtre Voievodul Moldovei Grigore Alexandru Ghica, în MMS , an XLIV, 1968, nr. 9-10, p. 57 (se va cita în continuare Undocument inedit ).

79 V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 408-411, nr. 259:„cei mai mulþi târgoveþ(i) se hrãnesc cu vânzarea bãuturii, având crâºme la uliþa târgului”.

80 Ibidem, p. 400-402, nr. 252.81 Ibidem, p. 402, nr. 254.

sfintele mãnãstiri, cetind Mãria Sa în hronograful þãrii ºi auzind cã sunt laacest pãrþi de sus”. Cu ocazia acestei vizite domneºti proprietarul moºieiHorodniceni, vel medelnicerul ªerban Cantacuzino a fost numit epitrop ºi

însãrcinat sã acopere cu cheltuiala voievodului þãrii „biserica gospod, ce este în mijlocul Târgului, în numele sfântului mare mucenic Dimitrie”78.

În cel de al treilea secol de existenþã, ctitoria lui Petru Rareº de laSuceava se confruntã cu noi probleme, pe care ajungem sã le cunoaºtemdatoritã unor izvoare documentare care dateazã mai cu seamã din a doua

jumãtate a veacului al XVIII-lea. Cea mai mare parte a acestor documenteface referiri la problemele de naturã economicã cu care s-a confruntat bise-rica Sfântul Dumitru obligatã, pentru a-ºi asigura cele necesare oficierii cul-tului divin sã închirieze unor negustori de diverse confesiuni dugheneleaflate pe terenul proprietate a bisericii, dughene care, în marea lor majoritate,serveau drept cârciumi79. Alãturi de informaþii privind plata arenzii sau a chi-riei, aceste documente ne oferã atât date generale, legate de istoria oraºului,

dar ºi altele, referitoare la edificiul de cult.O carte domneascã de la Scarlat Ghica voievod, din 1757, iulie 19, netransmite ºtirea cã încã din anul anterior biserica nu avea acoperiº iar venitu-rile îi fuseserã diminuate prin mutarea, din iniþiativa negustorilor armeni, dinlocul tradiþional, aflat în partea de jos a uliþei, a târgului boilor, în apropiereabisericii armeneºti. În urma acestui fapt, biserica a fost lipsitã de veniturileprovenite din arendarea, pentru suma de doi lei pe an, unor negustori evrei,a dughenelor sale. În aceastã situaþie, domnul hotãrãºte ca târgul boilor sã seþinã „din gios de Sfeti Dimitrie, în capul uliþii, unde s-au fãcut din vac”80.Aceastã hotãrâre este întãritã doi ani mai târziu, la 1759, ianuarie 15, princartea domneascã de la Ioan Teodor Callimachi81, dovadã cã vechea dispoziþiede la Scarlat Ghica nu fusese respectatã.

Din anul 1761 ne-au parvenit alte informaþii referitoare la bisericaSfântul Dumitru ºi problemele sale. La 20 iunie 1761 domnul Grigore Calli-machi hotãrãºte ca doar negustorii creºtini – în speþã ortodocºi – sã poatã sã


18/28

82 Mitropolitul care s-a îngrijit de repararea bisericii Sfântul Dumitru a fost IacovPutneanu, Cf. V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, G. Irimescu, op. cit., p. 412-1413, nr. 262.

83 Ibidem, p. 407, nr. 258.84 Ibidem, p. 408-411, nr. 259.

îºi facã dughene temeinice peterenul aparþinând bisericii,pentru care sã plãteascã arendacuvenitã, în timp ce negustoriievrei, care aveau dughene peroate sã fie obligaþi sã se mute.Din cuprinsul acestei cãrþi dom-neºti aflãm cã „sfânta bisãricãdin trecerea vremilor rãmâindde tot pãrãsitã ºi la rãsipã ºi stri-care atât acoperãmântul ei cucele den afarã cât ºi înlontrul ei.Dar în trecutã vreme gãsindu-sãniºte neguþitori creºtini carii din râvnã dumnezãiascã fiind îndemnaþi ºi princarte de milostenie a mitropolitului ce au fost mai înainte82 ºi cu cât au adunat

din mila pravoslavnicilor creºtini au fãcut din cele trebuincioasã bisãricii, iarcele mai multe au rãmas nefãcute”83. Puþin mai târziu, Grigore Callimachifixeazã ziua – joi, cât ºi locul de desfãºurare a târgului sãptãmânal laSuceava, stabilind, între altele, cã „tot uliþa în gios, asupra Curþilor Domneºti,din dughiana lui Solomon starostili de jâdovi ºi în poarta mãnãstirii S(fe)tiDimitrie sã fie cu marfa lor lipovenii, cãldãrarii, ciobotarii, opicarii, tãlpãlarii,sãrarii pânã în capul târgului din gios, denaintea privniþei Mitropoliei, undeau pus ºi acolo stâlpu de piatrã”. Pentru târgul de vite s-a decis pãstrareavechiului loc, „din beserica Fetelor asupra malului Sucevii, pe denainteacasãlor lui Pielialbã armanul, pânã la malu ºi în gios pânã în uliþã, în zãpla-zii besericii lui Sfeti Dimitrie”. Aceeaºi carte domneascã prevedea cã târgo-veþii, atât ortodocºi („creºtini”), armeni ºi evrei care deþineau dughene în faþatârgului sã dea bisericii câte 30 de ocale de cearã, jumãtate în ziua hramului,la Sfântul Dumitru ºi jumãtate la Paºti84.

Noi precizãri referitoare la starea bisericii Sfântul Dumitru aduce unmemoriu întocmit înainte de 12 februarie 1763 de cãtre epitropii ConstantinGândul, Gheorghe Popovici ºi Ivanciu ºi adresat domnului Grigore Callima-

chi. În preambul se aratã cã biserica, ctitoria voievodului Petru Rareº „fiindmult pustie ºi descoperitã ºi începusã a sã risipi boltele”, mitropolitul Iacov

Fig. 10. Biserica Sfântul Dumitru, faþada de sud,ocniþe repictate


19/28

85 Ibidem, p. 412-413, nr. 262.86 N. Pentelescu, op. cit., p. 570-571.87 Ibidem, p. 571.88 V. Gh. Miron, M.S. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 439, nr. 280.89 Ibidem, p. 442, nr. 284.90 Ibidem, p. 442-443, nr. 285.

a reparat-o ºi a acoperit-o, iar câþiva negustori suceveni au fãcut „catape-tiazmã albã, nezugrãvitã ºi s-au pardosit ºi s-au îngrãdit cu zãplaz, fãcând ºialtele ce au fost trebuitoare dinnãuntru cu viºminte preoþãºti ºi sã cântã dum-nezãiascã liturghie”. Cei trei epitropi solicitã domnului ca locul domnesc dinfaþa bisericii , numit ºi Ograda Domneascã, lângã curþile domneºti, unde seaflã 15 case ale unor creºtini ºi evrei sã treacã în stãpânirea bisericii „pentruchiverniseala bisericii, cã altã putinþã sau alt agiutoriu de aiure nu este ºi nici

popor ca aceea ce sã facã vreo chivernisealã asupra agiutoriului bisericii nueste”85. Grigore Callimachi a decis ca paharnicul Constantin Canano ºi medel-nicerul Vasile Balº sã cerceteze dacã într-adevãr suprafaþa solicitatã de epi-tropii bisericii Sfântul Dumitru „este loc domnesc”. Cei doi boieri au stabilitnatura proprietãþii terenului solicitat, au delimitat suprafaþa în chestiune ºi audat o mãrturie hotarnicã, dar epitropii neputând veni la Curtea de la Iaºi pen-tru a se întocmi cuvenitul hrisov ºi domnul fiind mazilit, se solicita nouluidomn ca pe baza vechii hotarnice sã se întocmeascã actele de întãrire a stã-

pânirii respective86

. Editorul documentului presupune, bazându-se pe criticainternã a textului, cã epitropii bisericii sucevene s-au adresat domnului Gri-gore Alexandru Ghica, cel care i-a succedat lui Grigore Callimachi87.

La 26 octombrie 1768 negustorul Ivanciu, epitrop al bisericii SfântulDumitru dã un zapis lui Tãnase bãcal, pentru cele ºase dughene construite peterenul aparþinând bisericii, cu obligaþia ca aceasta sã plãteascã bezmen patrulei pe an pentru fiecare dugheanã, indiferent dacã acestea erau închiriate saunu88. La 17 iunie 1774, acelaºi epitrop Ivanciu Popovici închiriazã lui Dumi-traºco Brandabur o dugheanã pe care acesta a construit-o pe terenul bisericii,

pentru suma de 20 de lei, bani de argint, pe an89. Din alte documente datânddin acelaºi an, 1774, aflãm cã Tãnase bãcalul, cel care la 1768 arenda terenpentru a construi ºase dughene, le-a vândut lui Costea Theohari, coiangi(argintarul, n.n.) baºa din Iaºi, pentru suma de 1200 lei90, fapt care atrageintervenþia Divanului Cnejiei Moldovei, care interzice înstrãinarea terenuluiproprietate a bisericii Sfântul Dumitru. Se hotãrãºte constituirea unei „comisii”alcãtuitã din doi mazili, doi negustori ºi o calfã de teslar, comisie care sã stabi-leascã valoarea celor ºase dughene, preþul lemnului ºi a celorlalte materiale,


20/28

91 Ibidem, p. 443-444, nr. 286.92 Ibidem, p. 446, nr. 288.93 Ibidem, p. 446, nr. 289.94 Ibidem, p. 446, nr. 288.95 Ibidem, p. 398-399, nr. 250; p. 400-401, nr. 252, p. 402, nr. 254.96 Ibidem, p. 510, nr. 319.

mai puþin terenul, iar suma astfel evaluatã sã fie înapoiatã lui Tãnase bãcalul,biserica urmând sã rãmânã proprietara pe mai departe a acestor dughene91. Oaltã dugheanã construitã de un anume negustor evreu, Aron, pe terenul pro-prietate a bisericii, care valora mai puþin de 15 lei, a fost trasã cu funiile deoameni, dupã ce Grigore Callimachi, la sugestia unchiului sãu, mitropolitulGavriil, a hotãrât cã doar negustorii creºtini au voie sã închirieze dugheneaflate pe terenul aparþinând bisericii92. Pe locul dughenei lui Aron ºi-a ridicat onouã construcþie Constantin Pantazi, pentru care plãtea o chirie de 12 lei pe an93.

Dughenele construite pe terenul proprietate a bisericii Sfântul Dumitruerau diferite atât din punct de vedere al valorii lor, cât ºi a modului de reali-zare. Judecând dupã suma de 1200 lei pe care o plãteºte Costea argintarul luiTãnase bãcalul pentru cele ºase dughene construite de acesta din urmã, putemsã presupunem cã unele dintre ele erau trainice ºi de bunã calitate. O situaþiecu totul diferitã se constatã în cazul dughenei aparþinând evreului Aron, carevalora doar 15 lei ºi care, atunci când evreilor li s-a interzis sã mai închirieze

proprietãþi ale bisericii Sfântul Dumitru a fost trasã de oameni cu ajutorulunor funii, fiind, dupã cum menþioneazã documentul, construitã „pe roate”94.Cã dughenele construite pe terenul aparþinând bisericii Sfântul Dumitru sediferenþiau între ele atât ca dimensiuni, cât ºi ca tehnicã de lucru, ne-o con-firmã ºi faptul cã arenda plãtitã de cei care le închiriau nu era egalã. În inter-valul 1757-1759 bezmenul stabilit pentru fiecare dugheanã arendatã era dedoi lei pe an95. Treptat, arenda se diferenþiazã, astfel cã pentru unele dintreaceste dughene se plãtea anual o sumã de cinci lei (Andrii Pãscari, GheorgheStrat, Gheorghie Tupilat), pentru altele ºase lei (Constantin Pantazi, Dumitru

Popovici, Dele Blãnarul), în timp ce doar un singur arendaº achita zece lei(Dumitraºcu Brandabur)96.

Vecinãtatea târgului nu a adus numai beneficii bisericii Sfântul Dumitru în urma arendãrii fostului cimitir pentru edificarea, de cãtre negustori a unordughene, dar ºi multe neajunsuri. Dintr-un document de la Grigore Alexan-dru Ghica, din 13 august 1764 aflãm cã în zilele de târg, unii locuitori aiSucevei taie oi ºi vaci, pe care le vând în faþa bisericii, în timp ce alþii aprindfocuri ºi gãtesc bucate pentru vânzare „din care poate sã ºi primejduiascãmãnãstire(a) dintr-acele focuri ºi toate gunoaiele li liapãdã dinainte bisericii,


21/28

97 Ibidem, p. 414-415, nr. 265.98 Ibidem, p. 554-555, nr. 345.99 M. ªt. Ceauºu, E. I. Emandi, op. cit., p. 91-92.

cu care sã fac multã putoarebisericii”97. Peste alte decenii,situaþia nu se schimbase în bine.Cei care cumpãraserã, la licita-þie, în anul 1788, câteva dindughenele construite pe terenulaparþinând bisericii, deºi spaþiul

aferent fusese stabilit pânã lapicãtura streaºinii, ºi-au împrej-muit abuziv proprietãþile, ocu-pând ºi cimitirul. În urma împrej-muirii terenului s-a ajuns la osituaþie intolerabilã, deoarece tre-cãtorii au început sã foloseascã spaþiul dintre garduri ºi bisericã pentru a-ºisatisface nevoile trupeºti, pângãrind astfel sfântul locaº. În aceste condiþii, paro-

hul Apostolachi Ioanovici ºi epitropul Grigoraº Popovici înainteazã la 18august 1801 o plângere Consistoriului episcopal din Cernãuþi cerând reme-dierea acestei situaþii intolerabile98.

În anul 1775, partea de nord a Moldovei, cea bogatã în pãduri de fagde la care ºi-a cãpãtat numele de Bucovina a fost ocupatã de Imperiul habs-burgic. Precum întreg teritoriul ocupat, vechea ctitorie a lui Petru Rareº „dinmijlocul oraºului Suceava” a intrat într-o nouã etapã din existenþa sa, marcatãde aceleaºi probleme legate de administrarea proprietãþilor pe care le deþinea,dar ºi de starea de conservare a edificiului propriu-zis.

Meticuloasa administraþie austriacã a hotãrât constituirea unor comisiipentru delimitarea ºi înregistrarea proprietãþilor existente în Bucovina, comi-sii care au funcþionat în perioada 1781-1788. Delimitarea proprietãþilor exis-tente în oraºul Suceava, efectuatã în anul 1785, a fost consemnatã în douãvolume, dintre care primul, cuprinzând numerele 1-227, s-a pierdut. În volu-mul al II-lea, la numerele 329-342 au fost înregistrate proprietãþile bisericiiSfântul Dumitru, la numerele 330-340 ºi 342 fiind menþionate dugheneleamplasate în zona cimitirului, iar la poziþia 341 a fost trecutã „ºcoala normalã

publicã”

99

. Comisia pentru delimitarea proprietãþilor bisericii Sfântul Dumitruºi-a desfãºurat activitatea în ziua de 6 septembrie 1787, sub comanda preºedin-telui von Pitzelli. Inventarul bisericii Sfântul Dumitru întocmit în anul 1792

Fig. 11. Biserica Sfântul Dumitru, exonartex,frescã „restauratã".


22/28

100 N. Pentelescu, Un manuscris, p. 96.101 V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 466-467, nr. 297.102 Ibidem, p. 511, nr .320.103 Ibidem, p. 510, nr. 319.

menþioneazã urmãtoarele: „locul acestei biserici, preste tot ºi împregiur, cuhotarele sale, cuprinde precum anume aratã Hotarnica K.K. Comisii la care aufost D. Fon Piþeli din 6 septembrie anului (1)787, subpt N. de la 329 pânã laN. 341”. Din pãcate, în arhiva bisericii nu s-a pãstrat protocolul de delimi-tare, astfel cã dimensiunile terenului aflat în proprietatea bisericii SfântulDumitru rãmân necunoscute100.

La 1 iunie 1782 cãpitanul Antohe, epitrop, a întocmit o „samã bisericiSfântul Dumitru” unde au fost înregistrate veniturile obþinute din arendareaunor dughene sau a altor spaþii unor negustori, dar ºi cheltuielile fãcute înperioada 2 iulie 1777 – 1 iunie 1782. În acest interval de timp biserica a obþi-nut un venit de 702 lei ºi 60 de bani, din care au fost cheltuiþi 659 lei ºi 30de bani. Cheltuielile au fost diverse: rãscumpãrarea unor dughene construitede Hagi Ivanciul pe terenul aparþinând bisericii, salariul preoþilor ºi al dascã-lului, sãrbãtorirea hramului, dar ºi executarea unor strane, cumpãrarea unuipotir, amenajarea unui WC pentru ºcoala primarã nou construitã sau împrej-

muirea curþii101

.Din 18/29 iunie 1791 se pãstreazã un „izvod de dughenile lui SfetiDimitrie” din care aflãm cã în anul 1789 au fost vândute nouã dughene unornegustori suceveni: Ariton Pruncul, Ioniþã Hromotã, Constantin Pantazi,Petre Fãclieri (douã), Vasile Abãrghieriþei (douã), Pentelei Sârghi ºi Mindel

jidovul. O parte din sumele obþinute din vânzarea acestor dughene a fostdepusã la vistieria administraþiei þinutale (Kreisamt), în timp ce o alta, învaloare de 503 lei ºi 43 creiþari a fost predatã epitropului Dimitrie Popovici102.Alte 13 dughene au rãmas în proprietatea bisericii, care le-a arendat unuinumãr de opt negustori, pentru suma de 67 lei pe an, achitatã la 1 octombrie,dupã cum urmeazã: Andrii Pãscari, Dumitraºcu Brandabur, Constantin Pan-tazi, Dumitru Popovici, Costi Coiangi (ºase dughene), Gheorghe Strat, DeleBlãnari, Gheorghie Tupilat103.

Dar alãturi de biserica Sfântul Dumitru nu au fost înãlþate doardughene aducãtoare de venit. În timpul pãstoririi sale, în anul 1782, episco-pul Bucovinei, Dosithei Herescu a construit, cu ajutorul ºãtrarului Ilie Cârsteºi a altor credincioºi, pe terenul proprietate a bisericii „o casã mare de lemn,

tincuitã cu lut ºi var în care se aflã 4 casã (camere, n.n.) mari, una cãmarã ºiun ganc supt acoperãmânt de draniþã, cu cerdac de dinainte, care casã se aflã


23/28

104 N. Pentelescu, op. cit., p. 97.105 V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 467-468, nr. 298.106 Ibidem, p. 607-608, nr. 370.107 Ibidem, p. 517-518, nr. 324.108 N. Pentelescu, op. cit., p. 95.109 Ibidem, p. 95-96.

în partea stângã a bisericii, despre rãsãrit, supt numãr Conscripþiei 374 a târ-gului 342 ºi este ºcoala normalnicã”104. Pentru ºcoala nou înfiinþatã la Suceava,episcopul Dosithei Herescu a angajat un învãþãtor de limbã greacã ºi, la 13decembrie 1782 solicita guvernatorului militar al Bucovinei, generalul vonEnzenberg intervenþia sa în gãsirea unui învãþãtor care sã cunoascã limbilelatinã ºi germanã105. În anul1817 ºcoala înãlþatã prin grija episcopului Dosi-thei a fost demolatã, epitropii bisericii Sfântul Dumitru solicitând Consisto-riului episcopal al Bucovinei restituirea sumei de 403 florini ºi 54 creiþari,rezultaþi din vânzarea vechii construcþii, invocându-se faptul cã aceastafusese edificatã pe terenul proprietate a bisericii106.

La 13/24 iunie 1792 epitropii Petre Fãclier ºi Tudor Hreste au cerutConsistoriului episcopal al Bucovinei aprobarea pentru construirea, pe tere-nul aparþinând bisericii, lângã ºcoala cea veche, a unei noi ºcoli, din fondu-rile comunitãþii armene. La aceastã datã acoperiºul bisericii era stricat, „nefiindnici o nãdejde de a sã (s)prijini de ploaie, ce sã sprijãneºti apa în ceriul besã-

ricii care foarte mare stricãciune sã pricinuieºti”. Petiþia mai face cunoscut ºifaptul cã „osãbit încã o groapã mare sau înblãtoare s-au fãcut pentru ºcoalaalãture cu turnul cel mare cari socotim cã este spre stricãciune turnului slã-bindu-s(ã) temelia”107.

În ultimul deceniu al secolului XVIII, la 14 februarie 1792, o comisieformatã din ºase târgoveþi, între care parohul bisericii Apostolache Ioanovici,protopopul Ioan Carashevici, epitropul Bãlnar a întocmit un „inventariumasupra tuturor acareturilor, vaselor bisericeºti, veºmintelor, cãrþilor ºi altor bunuri mari ºi mici a bisericii hram: Sfânt: Marele Mucenic Dimitrie din târ-

gul Sucevei înãuntru ºi afarã precum s-au aflat în ziua de astãzi”, inventarcare se întinde pe 19 pagini de manuscris108. Introducerea, prezentând o minu-þioasã descriere a bisericii ºi a turnului clopotniþã109 este urmatã de inventarulbunurilor parohiale, împãrþite în opt capitole:

I. Locul ºi acareturile acestei biserici;II. Casãle ºi dughenele ce sã aflã pe acest loc;III. Hrisoavele sau uricele dreptãþilor acestei beserici;IV. Vasãle ºi alte lucruri de argint ale acestei beserici;


24/28

110 Ibidem, p. 95.111 Ibidem, p. 97-98.112 Ibidem, p. 98113 Ibidem

V. Catapeteasma besericii, icoanele, sfeºnicele ºi alte lucruri de lemnzugrãvite ºi nezugrãvite;

VI. Veºmintele bisericeºti;VII. Cãrþile moldoveneºti;VIII. Lumânãrile de cearã stãtãtoare110.Din cuprinsul inventarului aflãm cã, deoarece turnul clopotniþã ctitorit

de Alexandru Lãpuºneanu nu mai avea acoperiº ºi din acest motiv nu mai erafolosit ca atare, în curtea bisericii, lângã dugheana lui Dumitraº Brandabur afost înãlþatã o clopotniþã delemn cu stâlpi, având înãlþimeade patru stânjeni ºi trei ºuhuri.În aceastã clopotniþã se gãseautrei clopote, de mãrimi diferite:unul de 150 de ocale, un al doi-lea de 60 ocale ºi un al treilea de

12 ocale111

.Inventarul menþioneazã oserie de piese de mobilier: untetrapod pentru anaforã, decoratcu sculpturi ºi pictat cu verde,aur ºi argint, dãruit de Ivaºcu Hotin-ceanu, „neguþitor ºi burgãr din Suceava”, douã analoghioane de lemn, zugrã-vite ºi cu meºinã roºie, alte analoghioane pliante („strângãtoare”), cu meºinã

pentru Evanghelie. Un negustor bucureºtean, Mihail sin David, despre carepresupunem cã avea legãturi comerciale cu oraºul Suceava, a dãruit, la 27noiembrie 1763, bisericii Sfântul Dumitru „o plaºtianiþã (epitaf n.n.) mare,zugrãvitã pe pânzã groasã, cu vãpsele bune ºi cu aur”112. Breasla cioclilor aoferit o fãclie de cearã de cinci ocale care era aºezatã în faþa icoanei SfinteiFecioare precum ºi douã sfeºnice mari, decorate cu flori sculptate113. Între veº-mintele bisericeºti se gãsea ºi un felon de proporþii neobiºnuite, descris astfel îninventarul din 1792: „1 felon de postav cafeniu, cu feluri de flori pe dânsul,cusute cu fir galben ºi alb peste tot, la spate cruce de pozomant galbãn ºi împre-

giur umerale ºi pe margini cu pozomant, cãptuºit cu cruºininã cãrãmizie”. O

Fig. 12. Biserica Sfântul Dumitru, pronaos,peretele de est, frescã „restauratã".


25/28

114 Ibidem, p. 99. Pentru felonul aflat în proprietatea bisericii Sfântul Dumitru,considerat a fi o danie a unei doamne Maria, soþia lui ªtefan cel Mare, Cf. D. Dan, Unvechi felon, în Junimea Literarã , an XIII, 1924, nr. 5-6, p. 196-197.

115 V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 412-413, nr. 262.116 N. Pentelescu, op. cit , p. 99.117

Idem, Un document inedit , p. 572.118 Idem, Zugravii suceveni Vasile Chitãscul ºi Vasile Suliman, în MMS , an XLIII,1967, 3-4, p. 310.

119 Idem, Un document inedit , p. 572.120 Schematismus der Bukowiner gr.or. Archiepiscopal Diöceze für des Jahre

1913, Cernãuþi, 1914, p. 127.121 N. Pentelescu , op. cit., p. 572.

notiþã marginalã face urmãtoarea menþiune: „Acesta iaste fãcut de DumisalePetre Fãclier burgãr ºi neguþ din Suceava ºi epitrop besericii”114.

Catapeteasma despre care un document din anul 1763 adresat de epi-tropii bisericii domnitorului Grigore Callimachi face menþiunea cã a fostfãcutã de câþiva negustori suceveni ºi „cã este albã, nezugrãvitã”115, a fost,dupã cum specificã o însemnare marginalã a inventarului, „zugrãvitã la an(1)788 în vremea epitropiei dumisale Dumitru Popovici, pren silinþa sa ºi a

parohului cu agiutorinþa dumisale Petre Fãclier ºi a altor cinstiþi fãcãtori debine, neguþãtori ºi burgãri poporeni acestei beserici ºi altor cinstite persoanede prin aceste locuri”116.

Secolul XIX va aduce noi evenimente, dintre care unele nefericite, înexistenþa multisecularã a bisericii Sfântul Dumitru din Suceava.

În anul 1809 un incendiu a distrus acoperiºul bisericii ºi a ars clopot-niþa de lemn situatã în curte, cu care ocazie au fost afectate ºi cele douã clo-pote mai mari, de 150 ºi respectiv 60 de ocale, plasate în aceastã construc-

þie117

. Tot acum, la începutul secolului XIX a fost realizatã ºi o icoanã de maridimensiuni, înfãþiºându-L pe Iisus Christos încadrat de busturile evangheliº-tilor, icoanã care, conform inscripþiei aflate la partea inferioarã „iaste înnoitãcu cheltuiala ºi ajutorul creº(tinilor) în Suceava, la 2 mai 1813 de Vasile Chi-þãscul, zugravul”.118 Peste aproape un deceniu, în anul 1822, biserica a fostreparatã, acoperitã cu ºindrilã de bunã calitate119, iar în 1845 turnul clopotniþãconstruit de Alexandru Lãpuºneanu a fost refãcut, adãugându-i-se un alpatrulea nivel, încununat de o cupolã, ajungând cu cei 40 de metri sã fie ceamai înaltã clãdire din oraº ºi, în consecinþã, a fost destinat sã slujeascã pom-

pierilor drept punct de observaþie120.În anul 1854 un incendiu violent a pustiit oraºul Suceava, incendiu

care a afectat ºi biserica Sfântul Dumitru. Au fost distruse atunci acoperiºulbisericii, cu acel turn fals plasat pe pridvor, dar ºi pictura interioarã121, precum


26/28

122 Despre iconostasul realizat în secolul XVIII ºi pictat în anul 1788, preotulNicolae Pentelescu, mulþi ani parohul bisericii Sfântul Dumitru a afirmat cã a fost trans-ferat la biserica din Plãvãlari, com. Udeºti, jud. Suceava. (Cf. N. Pentelescu, Un manus-

cris, p. 99).123 I. Zugrav, op. cit., p. 470.124 N. Pentelescu, Un document inedit , p. 572.125 I. Onciul, Biserica Mirãuþilor, în Candela, XI, 1892, p. 612.126 Ibidem, p. 610-611.127 Ibidem, p. 612 ºi nota 1.128 I. Zugrav, op. cit., p. 472.

ºi iconostasul pictat în anul1788122. În aceste condiþii ico-nostasul va fi înlocuit cu unaltul, în anul 1876, realizat înparte, se pare, de pictorul Epa-minonda Bucevschi123. Dupãincendiu, acoperiºul a fost refã-

cut de Mendel Eisenberg, dintablã de calitate inferioarã ºi totatunci a fost construit un fronton

în partea de vest a bisericii124.Ca o consecinþã a scãderii

dramatice a numãrului popula-þiei ortodoxe a oraºului Suceava, cât ºi a sãrãcirii celor rãmaºi, între anii 1850ºi 1855, cele cinci parohii existente la sfârºitul secolului XVIII au fost reduse

la douã: Sfântul Dumitru ºi Sfântul Nicolae125

. În urma evenimentelor care auavut loc în ultimul deceniu al secolului XVIII, biserica Sfântul Gheorghe(Mirãuþi) a fost salvatã de la distrugere de cãtre maiorul de arnãuþi pensionarIeni (Ioan) Florea, care a cumpãrat atât edificiul cât ºi terenul aferent ºi apoile-a dãruit comunitãþii ortodoxe din Suceava126. De abia în anul 1873, la 8martie, cele douã parohii ortodoxe sucevene au fost intabulate cu bisericaMirãuþi în corpul fonduar nr.1218, la numerele cadastrale, 540 ºi 758127.

Dupã mai bine de un secol, în anul 1866, parohia Sfântul Dumitru areuºit sã rãscumpere, pentru suma de 18.000 florini valutã vienezã, acele

dughene clãdite pe terenul aparþinând bisericii ºi vândute de-a lungul timpu-lui, dughene care au fost demolate ºi astfel spaþiul din jurul lãcaºului de culta fost degajat, dar de abia în anul 1892 a fost realizatã prezenta împrejmuire,cu un gard de fier128. Deºi dughenele din jurul bisericii au fost demolate, cur-tea sfântului locaº se gãsea într-o stare nu tocmai fericitã, descrisã într-o

Fig. 13. Biserica Sfântul Dumitru, pronaos,peretele est, frescã „restauratã”.


27/28

129 Bisericile din Suceava, în Revista politicã , an I, nr. 4, 1 iulie 1886, p. 4.130 N. Pentelescu, op. cit., p. 572.131 Cf. Referatul întocmit de ªtefan Pavelescu, inspector al artelor, la Directoratul

învãþãmântului ºi cultelor, Cernãuþi, post 1943, în Arhiva Institutului Naþional al Monu-mentelor Istorice, Bucureºti.

132 Al. Artimon, Al. Rãdulescu, op. cit., p. 86.

notiþã acidã publicatã în iulie 1886 în ziarul sucevean Revista politicã : „Amspus cã, aceastã bisericã e aºezatã în mijlocul târgului, dar nu am spus cã eae disgrãditã ºi cã locul liber din jurul ei, e loc de preumblare pentru viteleSucevei. Aice e stanisce ºi cãrãuºii, ale cãror care sunt încãrcate ori cu pieiori cu scânduri, poposesc în acest loc ºi-ºi hrãnesc caii sau boii trudiþi ºi laurmã se razimã de zidurile sfinte, îºi aprind luleaua ºi privesc cu mulþãmiresufleteascã la trecãtori. Gospodina harnicã din megieºie se duce în fuga mare

la zidul bisericei ºi-ºi ia nãsipul trebuincios. Pompierii – apãrãtorii ºi scutulSucevii – îºi aºazã tolumbele ºi poloboacele de apã lângã bisericã ºi vegheazãsub zidul ei înegrit de vreme ºi ploaie, de crezi cã Sf. Dumitru e o pompierie”129.

La sfârºitul sec. al XIX-lea, în anul 1888 s-a intenþionat decãtre autoritãþile habsburgice,executarea unor substanþialelucrãri de restaurare a bisericii

Sfântul Dumitru, una din celedouã parohii sucevene. În acestscop s-a solicitat parohiei sã for-meze „un comitet de membriprivighetori asupra lucrãrilor derestaurare a bisericii, a turnuluiclopotniþã, precum ºi a îngrãdi-rii ºi plantãrii locului de prin

jurul bisericii”, comitet care s-a

constituit la 14/26 septembrie 1888. Nu se cunosc motivele pentru care plã-nuita restaurare a bisericii Sfântul Dumitru nu a mai avut loc130.

De abia la mijlocul secolului trecut Comisia Monumentelor Istorice ºiMitropolia Bucovinei au iniþiat lucrãri de restaurare a bisericii Sfântul Dumi-tru din Suceava, în perioada 1937-1939131, cu care ocazie terenul din juruledificiului a fost sever decapat132. Lucrãrile întrerupte în anul 1939 au fostreluate dupã cel de al doilea rãzboi mondial, între 1947-1949, când ComisiaMonumentelor Istorice a restaurat acoperiºul bisericii ºi au fost îndepãrtatefrontonul adãugat pe latura de vest precum ºi zugrãveala care acoperea faþadele,

Fig. 14. Biserica Sfântul Dumitru, ziduldespãrþitor dintre naos ºi pronaos, picturã

modernã în manierã medievalã


28/28

133 I. Zugrav, op. cit., p. 468; N. Pentelescu, op. cit., p. 572.

scoþându-se la luminã tencuiala originalã ºi acea decoraþie pictatã sub formaunor cãrãmizi roºii ºi albastre, ce subliniazã conturul ocniþelor ºi firidelor133.

În anul 1967 au început lucrãri de restaurare de cãtre Direcþia Monu-mentelor Istorice, lucrãri care, cu întreruperi semnificative s-au prelungitpânã astãzi ºi care au încercat sã redea bisericii ctitorite de Petru Rareº ºi tur-nului clopotniþã construit de Alexandru Lãpuºneanu „din mijlocul oraºuluiSuceava” un aspect cât mai apropiat de cel iniþial. Dacã restaurarea elemen-telor de structurã ºi arhitecturã s-a fãcut în limita principiilor care guverneazãaceastã activitate, nu acelaºi lucru se poate spune despre restaurarea picturii,unde au fost realizate ample întregiri cromatice, nepuse în evidenþã de tehnicispecifice, iar spaþii rãmase libere în urma îndepãrtãrii zidului despãrþitor din-tre naos ºi pronaos sau în exonartex au fost acoperite cu noi scene executate

în maniera secolului XVI.În aceste condiþii, cu fresca originalã alteratã ºi cu masivele completãri

moderne, pictura bisericii domneºti din „mijlocul oraºului Suceava” este, din

pãcate, atât pentru specialiºti, cât ºi pentru omul de culturã, compromisã.

Paraschiva-Victoria Batariuc - Biserica Sf. Dumitru Din Suceava

Documents

Transcript of Paraschiva-Victoria Batariuc - Biserica Sf. Dumitru Din Suceava