parad3-4-2014-vio

PARADIGMA Anul 22, Nr.3-4/20141

Revistã multilingvã de culturã director fondator MARIN MINCU

PARADIGMAAnul 22, Nr. 3-4 / 2014

(Continuare în pag.4) (Continuare în pag.2)

ªtefania Mincu, Marin Mincu, AleksandarStoicovici, Ana Donþu, Andrei Dósa, Florentin

Popa, Matei Hutopilã, Nelu ªerbu, Victor Þvetov,Sînziana Sipoº, Vlad A. Gheorghiu, Bogdan

Creþu, George Popescu, Horia Dulvac, ViorelPîrligras, Marian Truþã, Victor Martin, MirceaLiviu Goga, Liviu Ioan Stoiciu, Miruna Vlada,

Emilia ªtefan, Cãtãlin Stãnciulescu, NinaAurora Bãlan, Antonio Tabucchi, Giovanna

Rosadini, Nataša Švikart •umer, VesnaSpreitzer, Rade Bakraèeviè, Krista Szöcs,Alfredo Giuliani, Mario Luzi, Maria Corti

Acest numãr este ilustrat culucrãrile artistului plastic Aurel Manole

Spre o re-standardizarea limbajului…

1. Eu n-aº spune „Poezia de dupã douãmiism”, ci aºspune, cel puþin deocamdatã, un al doilea val aldouãmiismului. ªi aceasta din mai multe motive. În primulrând cã el nu mai constituie o noutate care sã deconcertezeºi sã stârneascã reacþii disproporþionate ca în primii ani dedupã apariþia sa ºi nici nu mai are un limbaj atât de ºocantprin „nuditatea” sa ºi prin reactivitatea violentã ºi bruscã.S-ar putea spune cã s-a retras într-o postapocalipsã maipaºnicã (însã cu nimic mai puþin dureroasã în subtext),spre un soi de neutralitate a limbajului ºi un minimalism alexpresiei care tinde cãtre reliefuri voit spectaculoase. Parecã poezia se reaºazã dupã izbucnirile acelui kitsch tandruºi aproape extatic al nouãzeciºtilor, dar ºi dupã zbuciumuldur ºi plin de avertismente sumbre al douãmiiºtilor primi.Survine, cred, un fel de nivelare ºi de reaºezare a poeziei ºiun alt gen de contact cu existenþialul, care nu mai e atât deºocant, ci tinde sã niveleze asperitãþile spre o medieacceptabilã a atitudinalului; un fel de cãutare a loculuicomun ca loc de salvare, ba chiar o re-standardizare alimbajului spre o medie nenormatã, dar aflatã în uz. Altfelspus, limbajul uzual, care tinde, din necesitãþi de eficienþãºi de economie cãtre niºte ºabloane ale lui, pânã nu de multrespinse de poezie, tinde sã ia locul – poate definitiv –expresiei poetizante tradiþionale. Expresiile cele mai prozaicetind sã devinã niºte pachete de uz global, bune în oricesituaþie ºi trec în prim-planul poeziei, luând locul metaforeifãrã nicio teamã de mediocrizare ºi þinând cont de nevoile

La începutul lui decembrie a.c., s-au scurs cinci anide la decesul, prematur ºi neaºteptat, al lui MarinMincu. În 28 august, tot anul acesta, ar fi împlinit

ºaptezeci: o vârstã, pentru alþi confraþi, de ieri ºi de azi,expertizatã ca fiind a deplinei maturitãþi creatoare. Am scris,atunci, în acel început de decembrie, despre sentimentultonifiant pe care l-am simþit ºi resimþit, mai bine de treizecide ani, în compania poetului, criticului ºi teoreticianuluiMarin Mincu; un sentiment, observ, neîmpãrtãºit de preamulþi; ba chiar „imputabil” – drept ceva contrafãcut,suspect în sine, prin urmare „interesat”; opinie falsjustificatã în seama unor presupuse „tare” temperamentaleale personalitãþii sale; în parte, da, minime indicii de justeþe

GEORGE POPESCU

ªTEFANIA MINCU

POEZIA DE DUPÃDOUÃMIISM

Titlul acestei anchete poate pãrea ostentativ, pentrumulþi douãmiismul e ultimul fenomen al poezieicontemporane. ªi totuºi, în ultimii ani au apãrut poeþi,cãrþi de poezie care ne pot îndreptãþi sã considerãm cãdouãmiismul e deja un caz, nu clasat, nu închis, nuconsumat, dar un caz al istoriei literare. Existã deja, înmod vizibil, un „dupã”… Întrebãrile care urmeazã,orientative (sau nu!) intenþioneazã sã aducã mai aproapefenomenul, în ansamblul lui. Nu întâmplãtor, intenþianoastrã e de a le adresa atât tinerilor poeþi abia debutanþisau aflaþi în pragul debutului, cât ºi criticilor literari.Încercãm sã surprindem un fenomen fraged, încãneaºezat, dar care ºi-a fixat deja câteva linii directoare.Vrem sã aflãm versiuni dinãuntrul fenomenului, dupã cumne intereseazã ºi încercãrile precoce de sintetizare a sa.

(Anchetã realizatã de Bogdan Creþu)

1. Care sunt poeþii cei mai reprezentativi ai acestuifenomen aflat la debutul sãu? Existã volume de debut pecare le socotiþi mai mult decât simple promisiuni? Care arfi certitudinile acestui recent val poetic?

2. Existã o diferenþã de retoricã, de imaginar, de viziuneîn poezia tinerilor de dupã 2010? Continuã ea poeticadouãmiiºtilor, a nouãzeciºtilor, a optzeciºtilor? Deschideo altã direcþie? Care ar fi principalele sale trãsãturi? Carear fi elementele de legãturã faþã de poezia de pânã la ei,care ar fi, mai ales, principalele elemente de rupturã?

3. Cum critica de întâmpinare nu mai are efervescenþade acum un deceniu, care este instanþa care mailegitimeazã, azi, un fenomen poetic, un debutant? Caresunt mentorii poeziei tinere de azi?

4. Care sunt principalele cenacluri, principalelereviste, care este mediul în care se coaguleazã, azi, unfenomen poetic? Influenþeazã mediul online chiardiscursul însuºi al poeziei? Sau mãcar lectura acesteia?

Ancheta revistei

Desen de ªtefania Mincu

IN MEMORIAMMARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5MARIN MINCU 70/5

PARADIGMA Anul 22, Nr.3-4/2014 2

GEORGE POPESCU(Urmare din pag.1)

pot fi invocate în astfel de poziþionãri; despre unele am maiscris, iar Mincu însuºi n-a obiectat nicicum, dupã cum,aºijderea, n-a intervenit niciodatã, în cei douãzeci de anipetrecuþi împreunã cu redactarea revistei „Paradigma”, proori contra vreunui punct de vedere, al meu ori al altorcolaboratori.

E drept, îºi impusese ºi îºi educase, cu acribie ºi, poate,chiar cu o anume acurateþe, un mod de prestaþie – ºi deprestanþã (aparent, dar numai aparent, insidioasã, aºa-zicând bãþoasã!) – pe care mulþi s-au grãbit s-o decontezeîn seama unui narcisism netemperat. În fond, nu-i exclus caun minim de adevãr sã persiste într-o astfel de judecatã,dar vizând mai curând o realitate de naturã exclusivpsihologicã ºi, deci, neconvertibilã nemijlocitcaracterologic. Da, Marin Mincu era, într-un fel destul devãdit, iconoclast; ºi nu era facilã convieþuirea, în planulideilor, al evaluãrilor, cu el, chiar dacã, aºa cum cei câþiva,mulþi-puþini, ce i-au fost mai apropiaþi, au atestat, ori pots-o facã, disponibilitatea sa la dialog, în baza argumentelor,despre orice (operã, scriitor, metodã etc.) ar fi fost pus îndiscuþie.

Am citit, pe când încã trãia, scria ºi combãtea, dar ºi mairecent, dupã dispariþia sa fizicã, câteva opinii, uneleveritabile diatribe (ignorând, fireºte, aºa cum se ºi cuvine,ridicule emfaze pamfletare vadimiste!) în care criticirespectabili, feriþi de suspiciunea „urechismului”, l-aucontestat gãlãgios imputându-i o autoritate pe care ºi-ar fiînsuºit-o nemeritat. Dincolo de maliþiozitatea evidentã, amdedus din astfel de tari amendamente miezul uneiregretabile confuzii: patima pe care exegetul lui Ion Barbuºi-a cheltuit-o, în osârdie ºi în duratã, în apãrarea unorconcepte, opþiuni metodice, evaluãri etc., în numele unuidrept de proprietate a pãrut în mod oarecum exagerat unpur joc paternalist.

ªi e greu de negat realitatea acestei încrâncenãri a sa înrevendicarea unor opþiuni novatoare în critica autohtonã,însã mi se pare cã s-a trecut ºi de o parte ºi de alta cunemeritatã uºurinþã peste gradul de fluiditate al acesteicazuistici „paternale” în materie de artã; ºi, mai ales, încâmpul, permisiv al literaturii; nu suntem pe culoareleºtiinþei, în faþa uºilor accesibile iniþiaþilor din laboratoare,pregãtiþi pentru… teste evaluatoare definitive, edificatoare,adicã; nici mãcar în vreun „atelier epistemologic” lucrurilenu mai stau aºa cum ne sugerau logicile tradiþionale; unicasoluþie de agrement în linia unor astfel de dispute ar trebuiesã fie echilibrul motivaþional de evaluat, la rându-i, în cotade câºtig posibilã a unei dezbateri în câmpul mai larg decercetare ºi de evaluare a contribuþiilor.

ªi, în aceastã perspectivã, poziþionareaapare încã mai sigurã: Marin Mincu amarcat indiscutabil confruntarea din miezulliteraturii noastre din ultimele patru deceniide o manierã mai importantã decât sunt uniidispuºi sã accepte. Cã a indus, în spaþiulautohton, direcþii ºi idei înnoitoare de pefrontul italian într-un moment de fierbere,cu radicalizãri conceptuale ºi de direcþie,este pe cât de adevãrat pe cât el însuºi le-aasumat ºi le-a divulgat. ªi a fãcut-o cuaceeaºi directeþe ºi ardoare cu care, în Italiaultimelor trei decenii ale trecutului secol, apre-determinat ºi impus valori ale literaturiiþãrii sale surclasând rezistenþe ºi opacitãþipe care astãzi cu dificultate le mai puteaimagina.

Nu ºtim ce rãmâne dupã noi când nemutãm din aceastã dimensiune, în afaraunui cerc, mai strâmt, vorba poetului, orimai larg cum ne concedem amãgirii, de…amintiri. Pentru cel ce-a ales – ori a fostales – cu aceastã funest-misterioasã„meserie” a scrisului, dilema devine încã ºimai dramaticã. Fiindcã, aºa cum seîncredinþeazã sieºi un mare scriitor italian,Antonio Tabucchi (ºi el decedat prematur,cu mai puþin de doi ani în urmã), într-oemoþionantã confesiune-elogiu alliteraturii pe care îl propunem în acestnumãr al revistei), scriem fiindcã ne e fricãde moarte, sau fricã de a trãi? ªi una ºialta. Scrisul devine, atunci, acea dârã,urmã, pecete, prin care, în viaþã, ne asumãmdestinul unei treceri într-un dincolo exclusoricãrei certitudini.

La 70 de ani, câþi ar fi avut astãzi, MarinMincu nu s-ar fi împãcat cu multe dintreîntâmplãrile noastre literare. ªi culturale,civice, poate. Cu siguranþã cã ºi-ar ficontinuat, cu consecvenþã, bãtãlia sa înverificarea unor adevãruri marcate, uneoride inerþie, prea în absolut. Însã nu vãdnimic maliþios, cu atât mai puþin perdant,într-o astfel de bãtãlie. Cel mult, ocutezanþã. În absenþa cãreia, timpul înnoiriise suspendã, în aºteptare.

În semn de omagiu scriitorului român, redãm mai joscâteva dintre opiniile publicate de-a lungul timpului de cãtreimportanþi confraþi ai sãi din Italia.

Alfredo Giuliani:Un cavaler danubian,

in Alfabeta, n. 73, giugno 1985

Marin Mincu e un cavaler danubian care, încãlãtoriile sale dus ºi întors între Est ºi Vest,nu-ºi uitã niciodatã rãdãcinile adânci neolatine

ale propriei descendenþe culturale. Scriitor ºi critic, predãde mulþi ani literaturã românã în Italia ºi promoveazã în þarasa cunoaºterea poeziei noastre. (…)

Cititorul nu trebuie sã creadã cã eu aº fi expert în limbaºi în poezia românã. Puþinul pe care-l ºtiu l-am învãþat de laMincu. Iar cât despre cartea de faþã, declar cã am ajutatdoar, pur ºi simplu, sã se retuºeze ºi, în câteva cazuri, sã sepunã la punct traducerea pe care autorul însuºi o fãcuse înciornã. Singura dificultate realã pe care am întâlnit-o (dar,în cele din urmã, e vorba de o dificultate nu lipsitã desatisfacþii) a constat în faptul cã în timp ce noi lucram,poemele se miºcau O calitate ca aceasta îl mirã ºi pe poet ºiapare încã de la primele versuri din „Fals tratat despre miel”.Poeme întregi au pãrãsit cartea, iar autorul le-a lãsat sãplece; altele ºi-au schimbat de mai multe ori direcþia pânãce au gãsit o modalitate potrivitã, un mod exact de a rãmâneîn suspensie. Cuvintele din care sunt fãcute aceste poemetrebuie sã fie niºte semne simple ºi clare, nu trebuie sã seprefacã în obiecte, nu trebuie sã se erijeze în simboluri,trebuie sã pãstreze o instabilitate naturalã. Iar semnele sãaibã ambiguitatea unor semne. Aceasta cred cã este poeticalui Mincu.

Ca în buna tradiþie a poeziei moderne, cel puþin de latextele sacre ale lui Mallarmé, versurile lui Mincu seinterogheazã oblic pe ele însele, iar poetul este subiectullor preferat. A se înþelege: poetul ºi scrisul sãu. Versurilenu se înºalã asupra faptului cã miºcarea lor se petrece întimpul scrisului. Realitatea unduieºte deasupra unei foi dehârtie, se insinueazã cu toate aparenþele ei, leneºe sauanxioase, în cuvinte; cuvintele, la rândul lor, seîmperecheazã în discursul amoros al unui trup ce sedestramã în imaginaþie. Mincu înregistreazã cu intensãparticipare, dar pe un ton îmblânzit ºi enigmatic, acestcaracter fluctuant ºi de o obstinatã deziluzie care e propriupoeziei de azi, asediate de „grohãitul domestic al lucrurilor”ºi de fantoma istoriei care „se avântã cu sabia scoasã”. În

MARIN MINCU 70/5În conºtiinþa unor mari confraþi italieni

poemele sale mânia ºi ironia le trage dupã ea, disimulându-le, ca pe un curent ce se pierde în peisaj, ca pe un joc deorizonturi ºi de pânde. (…)

Mario Luzi:Nota, la cartea In agguato,

editore Vanni Scheiwiller, Milano, 1986

(…) Poezia româneascã din secolul nostru a avut uneleepisoade excelente ºi toate sunt episoade exemplare în cepriveºte acea întrepãtrundere vitalizantã a unor contrarii,pe care, de pildã, Apollinaire le vedea rãzboindu-se în aceaquerelle dintre tradiþie ºi inovaþie.

Aceastã atitudine creatoare specialã e doveditã ºi deMarin Mincu, care, în orice caz, se atestã în paginile culegeriide faþã, traduse de Alfredo Giuliani ºi de autorul însuºi cao altã etapã norocoasã a acelui discurs dens ºi a deosebiteieuforii inventive care-l caracterizeazã.

Maliþia ºi candoarea, fantezia amuzantã ºi aluziamuºcãtoare orchestrate cu grijã de ingeniozitatea ironicã alui Marin Mincu în aceste «poeme-fabule» se simt în largullor în spaþiul creator românesc despre care vorbeam; spaþiupãstrat neted ºi liber, malgre tout, necodificat nici mãcarde fastul tradiþiei modeme care în alte þãri a avut câºtig decauzã asupra tradiþiei tout court, luându-i locul. Iatã de cetextele lui Mincu se pot prezenta en souplesse, cu afabilitate,ºi chiar cu prefãcuta lejeritate a tonului scãzut de parcã ne-ar veni în întâmpinare cu o familiaritate consolidatã: pentrucã, la urma urmei, spiritul modemului, neoprit de niciorigoare ºi obiºnuit sã includã, cu dezinvoltura lui extremã,ceva ce în alte pãrþi alþii au simþit nevoia sã distingã ºi sãclasifice ca fiind postmodern.

Hrãnit ºi fortificat, cred eu, de acea culturã poeticã.Marin Mincu ºi-a putut face sã evolueze pânã ladeplinãtatea actualei maturitãþi talentul sãu predispus lacea mai vie ºi nemijlocitã mobilitate, cãtre replici de efect,plecãri ºi ecarturi între realitate ºi viziune, între intimitate ºiobiectivitate (la pândã stã realul!): ºi, în acelaºi timp, foarteînclinat cãtre coeziune ºi compoziþie, obþinutã însã înlibertate, nu construitã.

Joc, libertate de invidiat, care însã nu eliminã alarma ºidurerea din substanþa acestor apologuri ale mizeriei ºi aledeproprierii omului: în oraºul invadat ºi murdãrit de berzesau în camera de hotel care nu-l pune la adãpost dechinuitoarele sale fantezii tulburi (…)

Maria Corti:Mesagerul Marin Mincu,

in Alfabeta, nr. 84, maggio 1986

(…) Marin Mincu este o figurã bogatã ºi complexã detânãr scriitor, pe lângã faptul cã e un intelectual foartedinamic ºi neliniºtit. Ca romancier, a publicat în 1984Intermezzo, iar ca poet nu doar cã a compus diverse culegerilirice, editate în România, dar ºi aici în Italia a îngrijit,împreunã cu Marco Cugno, frumoasa antologie Poesiaromena d’avanguardia (Feltrinelli, 1980). Dacã, pe de oparte, Mincu e un merituos popularizator în Italia al literaturiiromâne, materie în care este ºi profesor la Universitateadin Florenþa, pe de altã parte, este mult mai vastã ºi maifecundã opera sa de traducãtor de texte italiene în românãºi activitatea sa asiduã de critic menitã sã introducã înRomânia produsele cele mai vii ºi mai noi ale culturii italienedin ultimii ani. Intr-o asemenea perspectivã, el a tradus ºi aprezentat în România atât poeþi italieni din secolul XX(printre care Montale, Luzi, Zanzotto), cât ºi critici semiologidin ºcoala pavesanã ºi torinezã, favorizând un proces deactualizare ºi de reînnoire a culturii din þara sa. O operãaparte, ce ne intereseazã atât pe noi, cât ºi pe români, estevolumul alcãtuit pe baza unor lungi interviuri ºi pe bogatebibliografii, îngrijit de Mincu cu deosebitã acribie ºiinteligenþã: La semiotica letteraria italiana (Feltrinelli,1982), tradus deja ºi în România.

Sã revenim însã la poet. Marin Mincu, care a dedicatdiferite studii unor poeþi români de primã mãrime, Ion Barbu,Mihai Eminescu, Lucian Blaga, precum ºi avangardelor,reuºeºte sã contopeascã la modul optim în poezia sa forþamarii tradiþii româneºti cu lecþiile avangardei: ale sale poeme-fabule sunt destul de grãitoare în acest sens. Cititorulgãseºte în ele o subtilã vânã narativã, aproape ca de basm,asupra cãreia se imprimã actul poetic ce aduce în crizãnaraþia, oferind un real ambiguu ºi imaginar. (…)

Mario Luzi:Din Cartea Albã

[Cu ani în urmã, când Marin Mincu ºi-a fãcut apariþia, înplinã luminã, din penumbra vestibulului, trecând pragulbiroului meu, am avut imediat certitudinea cã România ºi-a


18 mai - dupã prânznu ºtiu de ce mi-au apãrut ambii pãrinþi în visul de ieri ei

ocupau acolo aproape întregul scenariu mã întreb ceînseamnã aceastã insistent-apariþie poate au nevoie de cevade la mine un lucru important pe care eu nu l-am îndeplinitaºa cum trebuie sau mai degrabã vor sã m-anunþe cã mãaflu-n primejdie astãzi la prânz când dormeam au venit dinnou în vis au apãrut exact în momentul când brusc uºasalonului a fost izbitã violent de perete ca ºi cum ar fi fostagresatã de o presiune metafizicã ei împingeau amândoi cuumãrul s-o-nchidã la loc dar cu toate eforturile lor n-aureuºit nu mai e nimic de fãcut e deja un mesaj foarte clar

(acum visezi cã visezi foloseºti foarte des acest procedeude cunoaºtere eºti atent sã menþii cât poþi starea oniricã nute mai laºi impresionat de acele pericole iminente care te-ameninþã-n vis parcurgi atâte-aventuri ca sã afli ce te aºteaptãdupã de aceea nu laºi sã þi se-ntrerupã filmul fantastic nuexistã nimic în real pe care sã nu-l întâlneºti când visezi)

(…)parcã sunt tot la slatina sau undeva în preajmã merg pe

un drum drept care intrã-n oraº dinspre olt mi se pare cã mãaflu foarte aproape dar ºi foarte departe de þintã mai am demers destul ca sã pãtrund înãuntru avansez pe stradacircularã ce ocoleºte grãdiºtea deci mã aflu în afara incinteimai urc puþin mã deplasez prin faþa fostului liceu de fetemerg pe o strãduþã îngustã de pietoni pe panta-ngheþatã-a acesteia alunecam iarna ca un schior ajung apoi pe stradaprincipalã pe ringstrasse cum îi ziceam noi liceenii dar numã apropii deloc de centru ci dimpotrivã chiar acum lângãmine s-a deschis o falie-adâncã ce mã îndepãrteazã enormde þel sunt din nou la marginea dinspre olt parcã privescpanoramic de sus de pe grãdiºte oraºul mã atrage magneticvãd turlele mici de biserici cocoþate pe coastele pieptiºeobserv acea rãsucire a strãzilor acea contorsionare areliefului de câmpie în care s-a fixat aceastã aºezare numitãstella latina furiºatã pe albia unor afluenþi neozoici ai oltuluice coborau spre defileu creând aici tot felul de crevase derupturi abrupte acum din nou am intrat în oraº avansând

decisiv cãtre centru mai am câteva strãzi ºi ies spre zona deest în care se aflã locuinþa pãrinþilor mei dar nu spre casalor mã-ndrept eu acum ci caut s-ating acel punct zero undene-am dat întâlnire mai mulþi colegi de la radu greceanusper sã vinã cu toþii e vorba de un pact ce ne obligã sã fimîmpreunã chiar azi

(eºti deja în mare întârziere te grãbeºti nu mai ai decâtfoarte puþin ºi vei atinge locul acela dar nu ºtii ce se întâmplãcãci te gãseºti din nou în zona exterioarã s-a iscat din senino undã seismicã un cutremur brusc te-a mãturat din drumacum trebuie sã strãbaþi iar aceastã platformã pietroasã cete desparte de primele case te miri de-aceastã organizarearhitectonicã nouã abia ai traversat podul de fier nu mairegãseºti strãzile aliniate anapoda ai fost deturnat de acestseism s-a miºcat strada cu totul parcã s-a mutat mai josdecât era înainte nu înþelegi de ce de fiecare datã când teapropii de þintã se repetã acest accident tectonic ce te-mpiedicã sã continui drumul ai conºtientizarea acutã aacestei plieri geologice-a spaþiului nu reuºeºti sã-þi explicineputinþa de a accede în acel loc familiar pe care l-ai atinsrepetat în anii copilãriei º-adolescenþei când te cunoºteaorice piatrã pe care cãlcai desculþ de mai multe ori în aceeaºizi de ce te refuzã acum înseamnã c-ai fãcut ceva foarte gravde eºti respins atât de brutal te cuprinde-o teroare teribilãîn vis ºi simþi cum eºti încins de soarele amiezii ce te-nfãºoarãprizonier într-un enorm bandaj de flãcãri care te-mpiedicãsã-naintezi)

19 mai - înainte de-a rãsãri soarelespre ºase dimineaþa pe marginea balconului se aºeazã-

un biet guguºtiuc e cam jumulit dupã diverse lupte cu alþiisau poate cã e bolnav ca ºi tine cum n-am putut s-adormtoatã noaptea sunt curios de aceastã vizitã neprogramatãe ºtiut cã romanii-ºi ghiceau soarta dupã zborul pãsãrilorse uitã la mine blînd cu privirea lui de porumbel domesticnumai bun de dus la tãiere nu se sperie deºi simte cã-lspionez nepãsãtor începe sã-ºi cureþe penele cu ciocul luilung de un centimetru ºi-l vîrã adînc sub aripa dreaptãmiºcîndu-l sacadat în sus ºi-n jos ca pe-un buldozer înminiaturã apoi sub cealaltã aripã se purecã foarte atentpeste tot arãtînd o mare mobilitate a gîtului face o miºcaresau alta cu vioicine naturalã de fiecare datã se opreºtefixându-mã cu multã precauþie cînd c-un ochi cînd cu celãlaltca ºi cum m-ar studia foarte aplicat îl urmãresc încordat sã-nvãþ de la el cum sã scap de neputinþa de-acum apoi bruscîºi ia zborul dupã trei nopþi de insomnie cruntã iau exemplude la acest piccione pricãjit îmi fac curaj mã ridic din patþinîndu-mã de pereþi intru în baie clãtinîndu-mã de atîtaefort mã dezbrac mã spãl peste tot cu sãpun mã rad ºi mãfrec cu prosopul pînã se înroºeºte pielea pe mine e pentruprima datã cînd pot sã fac asta cu atîta determinare

(probabil a aterizat aici din întâmplare e extrem deorganizat în miºcãri tu niciodatã nu poþi fi atât de meticulosîn ce faci posedã un instinct imbatabil de apãrare simþi cumfraternizezi cu acest guguºtiuc rãtãcit îþi creºte bioritmul întimp ce-l priveºti þi se pare cã de-acum poþi orice nu-þi mairãmâne decât sã pãrãseºti acest salon 7 noroc cã nu v-aflaþi în salonul 6 ca-n cehov îþi spune mucalit mircea cândte viziteazã)

puþin dupãse vede c-am devenit un personaj urmuzian aceste

tuburi de cauciuc mã þintuiesc umilitor de o pungã de plasticîn care se scurge-un lichid roºu am luat-o bine începînd custadiul nigredo dupã operaþie mi se scurgea din ranã unsînge negru îngroºat acum mã aflu în faza rubedo aºtept sãtrec de perioada sîngerie s-ajung la albedo cînd îmi vorscoate sonda ce mã chinuie îngrozitor umblu toatã ziuacãrând acest harnaºament caraghios dupã mine tîrãsc maþulcel galben prin camerã agãþat de vezicã în sfîrºit ai ºi tu oghidropã legatã de trup s-a amuzat ea ieri vãzîndu-mã atîtde ridicol

(v-aþi amintit de discuþia-aprinsã despre invenþia lui julesverne din povestirea aceea fantasticã în care e vorba de-oimensã frînghie atîrnînd din balon ca o ancorã sã nu seridice prea sus pãstrînd permanent contactul cu pãmîntulîn acea excursie cu maºina în franþa aþi avut timp sã vorbiþidespre ghidropa textului pe care-au pierdut-o definitiv poeþiiultimi acum ai ocazia s-o experimentezi pe propria-þi piele)

tot astãziîncerc sã scriu despre tot ce se-ntâmplã aici despre

cum pâlpâie viaþa mocnit clipã de clipã pe coridoarelesumbre-ale spitalului notez zilnic cum se zbate sisific sãcâºtige un firicel de teren din aproape-n aproape nu potobserva decât amãnuntele cele mai vizibile e un rãzboiîndârjit în care fiecare muribund se-ncleºteazã cu toateforþele de firul firav al existenþei de aceea trebuie sã-micalculez pas cu pas cu mare atenþie rezervele proprii deputere ca sã nu ratez ºansele minime ce mi se oferã

(dacã nu eºti antrenat nu ºtii sã cedezi o parte din tineînsuþi ca sã poþi sã învingi ºovãi la orice miºcarenecunoscutã eºti timorat de miza încercãrii te optimizeazãdoar adierea suflului vital din afara zidurilor aceasta te obligãsã te trezeºti foarte devreme azi te-ai ridicat din pat înaintede ora 5 sorbi cu lãcomie limfa din porii matinali ai materieiodatã cu lumina diurnã ce creºte-n peisaj)

MARIN MINCUAm visat cã visez cã sunt înger

trimis, voluntar sau involuntar, unul dintre campionii eiveritabili.

Însãrcinarea lui oficialã era predarea limbii ºi literaturiiromâne la Universitatea din Florenþa – lucru pe care 1-aîndeplinit cu deosebitã distincþie timp de atâþia ani dar seputea remarca imediat cã exuberanþa lui vitalã n-avea sãrãmânã între acele limite. Prea multe resurse ºi prea mariambiþii clocoteau în acel cap cu pãrul inelat, aºezat cu obarbarã fãloºenie pe trupul bine croit ºi atletic de dacromanizat, ce te trimitea cu gândul la columna lui Traian.

Toate energiile închise sub figura aceea au ieºitprogresiv la luminã în anii urmãtori: poetul cu tentãenigmaticã s-a fãcut cunoscut printr-o traducere adecvatãapãrutã la o editurã de prestigiu; traducãtorul de poezieitalianã, prin versiuni pe care critica româneascã le elogia;interpretul, prin eseuri ºi studii pe care toþii le apreciau.

Prezenþa sa culturalã se extindea cu dezinvolturãdincolo de aulele universitare, în oraºul nostru ºi în toatãItalia. S-a vãzut asta mai ales în timpul centenarului luiEminescu, când a reuºit sã atragã atenþia scriitorilor ºispecialiºtilor italieni asupra marelui pãrinte al literelorromâneºti. ªcoala pe care ºi-o constituise aici colabora laacest proiect: într-adevãr, sub îndrumarea sa, a fost traduscu eficacitate Luceafãrul, de cãtre un tânãr poet florentin,Albisani. Bãrbatul cu paºi mari de mãrºãluitor îºi antrenastudenþii sã-ºi potriveascã mersul dupã al sãu.

Cred cã România n-ar fi putut sã-ºi doreascã un emisarmai eficient, tocmai pentru cã Mincu vorbea despreliteraturã fiind unul de-al ei. Dovada a venit ulterior de laromanul despre Dracula, aºadar creativitatea sa trecea ºi înalte teritorii decât cel al liricii ºi al criticii. A fost bine primit,a devenit unul dintre noi, scriitorii italieni, chiar dacã arãmas aderent la raþiunea internã a culturii ºi a artei Þãriisale.

Luptãtorul de primã linie care ºi-a fãcut apariþia cufervoare ºi siguranþã în dimineaþa aceea, cu ani în urmã,este – aº spune – foarte meritat de cãtre noi ºi de cãtreconaþionalii sãi. Vor regreta mulþi absenþa frecventãrii luiobiºnuite, chiar dacã-i vor urmãri opera mai departe, suntsigur de asta. ]

Il libro bianco, 1.06. 95

În româneºte de: ªtefania Mincu

Desene de ªtefania Mincu

Fragment


pragmatice ale comunicãrii, care se globalizeazã pe zi cetrece.

Din pãcate, contactele mele cu poezia momentului s-aurãrit. Poeþii „noi” s-au împuþinat sau mi se pare? Risc sãrãspund neadecvat, deoarece nu cunosc decât o parte dinnoile debuturi. Mi s-au pãrut interesanþi unii poeþi tineridespre care am ºi scris în ultimii ani: Andrei Dosza, MateiHutopilã, Vlad Drãgoi, Ion Buzu, Anca Mizumschi, dar ºiunii poeþi foarte tineri care încã nu au debutat în volum. Nuau trecut neobservaþi nici poeþi ca ªtefan Baghiu sauValentin Popa. Uimitor este faptul cã nu s-a renunþat lapoezie, deºi ea nu aduce niciun profit în plan material. Poeziapare a fi cunoscut un fel de reflux, o încetinire, poate chiaro descumpãnire în faþa aspectelor absolut deconcertanteale existenþialului concret, apoi a început sã se simtã orepliere, în cadre esenþial modificate ºi din ce în ce maivizibile, gãsindu-ºi alte raþiuni de existenþã: un semn sigurcã ea nu-ºi cedeazã uºor prerogatiele ºi gãseºte noi punctede reconciliere – chiar ºi cu apocalipticul cel mai concret.Intereseazã mai puþin care sunt numele cele maipromiþãtoare, deocamdatã. Important este sã se perceapãcum anume se infuzeazã noul val chiar ºi în amonte, cãtrepoeþii ce aparþin promoþiilor ºi generaþiilor mai vechi ºi suntîncã activi.

3. Aceasta ar fi cea mai interesantã întrebare a ancheteide faþã. Diferenþa este din ce în ce mai vizibilã, ºi aº spunecã nu e una de imaginar, ci de real. ªi participã la ea toþi, fãrãsã-i mai putem repartiza cu precizie în cele trei eºaloane:optzeciºti, nouãzeciºti ºi douãmiiºti. În primul rând, un soide efect de globalizare, o nivelare a percepþiei ºi alimbajului, datoritã comunicãrii generalizate – care este, înfondul ei, o lipsã de comunicare veritabilã. Poetul sau, îngeneral, cel care scrie, ºi-a restrâns figura pânã la aceea aunui observator de niºã, iar aceasta se vede ºi la Vlad

Moldovan (cãruia doar întâmplãtor i-am citit un grupajfoarte consistent de poeme): Mi-am gãsit o spãrturã înzid/ îmi vine pânã la umeri/ ºi pot sã scriu comod, dar ºi laMatei Hutopilã: din cele patru vânturi, clãdirilecorporaþiei vegheazã scuarul/ într-una din ele scanezcartele de acces la fiecare uºã/ îmi ocup cuºca din caream grijã sã fie bine/ ca sã nu fie rãu. Între poet ºi omulcomun nu mai e acum nicio diferenþã. Un optzecist mi-aspus recent cã îºi doreºte sã aibã o singurã camerã, cu o

masã ºi un scaun ºi cu o singurã fereastrã.Sunt multe semne ale schimbãrii datelor realului, ale

percepþiei acestui real, precum ºi ale noilor soluþii (toatede emergenþã, toate minimaliste, în ce priveºte morala,estetica, limbajul) la scarã generalizatã. Iatã condiþiaperceperii de sine, („Fiecare nanometru e fibrã din mineîmi e strãin” – Dan Sociu, douãmiist). ªi iatã morala: amgrijã sã fie bine/ ca sã nu fie rãu (Hutopilã). Iatã condiþiade supravieþuire („apocalipticã” sau post-apocalipticã? Saupur ºi simplu „actualã” ºi generalizatã?): Cred cã suntemniºte maimuþe/ care învaþã necontenit tehnici./ Tehnicifoarte diferite/ ºi stranii/.../ Un fel de mimetism hilar (VladMoldovan). Iatã „estetica”, frumosul: Tocmai a trecut unbiciclist/ ºi dupã el o maºinã./.../ lumea se pliazã domol/pe frumuseþea lor zgrunþuroasã. Sau: În oceanul în tangaj/pânza de sac e ferfeniþã/ înnoadã scânduri/ ºi o seamã deciurucuri/ muiete (Vlad Moldovan). Iatã limbajul: Încercsã fiu sincer ºi/ sã nu le înfloresc. Unii le au cusocializarea/ Alþii fac câte un lucru/ ºi dupã aceea/povestesc despre el sau/ îl analizeazã./ E safe./ E pentruschimb./ Un fel de mimetism hilar./ ªi eu fac la fel. (TotVlad Moldovan). Iatã atitudinalul: pieþarul îl bãtea pemoº hãu/ stãteam toþi gurã-cascã/ iar pe feþe mai multmirare sau fricã (Hutopilã: ne-am întors s-o luãm pedincolo, sã nu cãlcãm prin sânge). Care dintre ei eoptzecist? Care e post-douãmiist? E mai puþin importantacum criteriul de repartiþie pe „generaþii” sau „promoþii”.Aº spune cã mai relevant este cã se recepteazã, din ce în cemai acut, un alt „aer” (sã ne amintim cã pânã ºisãmãnãtoriºtii îºi defineau orientarea ca pe un „aer” sau o„atmosferã” în secvenþa epocii lor, sesizabile la scarãgeneralã. Retorica? Discursul epocii noastre? Relatareasimplã, în concomitenþã absolutã cu trãirea, în expresiiºablonizate ale limbajului uzual; un soi de re-standardizarea limbii, de comasare a ei în pachete siglate, fãrã niciopretenþie de erudiþie sau expresivitate, însã foarte eficiente.Sã le analizeze lingviºtii. Ele sunt prezente în toate exempleledate mai sus. Sunt ofertele de posibilitate minimã alelimbajului globalizat, însã foarte eficiente. Care ar fi stareade spirit (aceasta e mai importantã mult decât mijloaceleprin care se exprimã?) Un umor crunt subiacent unei relatãrialbe: un fel de privire de meduzã care împietreºte bruscrealitatea aºa cum e. o salvare bruscã ºi totalã, ca oexecuþie... Niciun rest, nicio tergiversare. Este acesta unpostdouãmiism? Sau o adâncire a douãmiismului ajuns lao treaptã mai profundã? Aº spune cã nu mai conteazã.Important e sã o sesizãm ºi sã o þinem sub observaþie. Preapuþini poeþi actuali o stãpânesc. Sau nu am eu suficientmaterial în clipa de faþã, deoarece sunt (ca toatã lumea, dealtfel) în „niºa” realitãþii de facto ºi a comunicãrii iluzorii.

3. Nu ºtiu. Critica s-a transformat într-un soi de „serviciude presã”. Mentori nu se vãd – sau poate s-a demodatînsãºi ideea. Fiecare dintre poeþi pare sã-ºi fie propriul sãumentor. Sau se citeazã între ei – acesta e lucrul cel maivizibil. Nu pare sã mai existe (decât sporadic) armãturateoreticã (mãcar minimã) a discursului critic. Se vede cuochiul liber tot ce poezia actualã a aruncat ºi aruncã dinmers: orice încãrcare fastidioasã a discursului, prolixitateaimensã a „poetãrii” parazitare, lungimea fãrã mãsurã aspunerii unui lucru dureros, dantelãria graficã a micilormizerii, podoaba stilisticã rãsuflatã... Coºul cu deºeuri alliteraturii ajunge sã copleºeascã în cantitate, iar poeþii dinordinul Minimilor se înþeleg între ei – ºi imediat! – cu publiculfãrã mentori, cenacluri, fãrã ca mãcar sã se cunoascã. Aºavãd eu.

4. Cenacluri? Nu ºtiu. Ultimul cenaclu la care amparticipat este cel cu numele „Marin Mincu” (fostaEuridice) pe care l-am fãcut sã meargã, dupã cum se ºtie,dupã moartea titularului, pânã a împlinit 10 ani ºi a devenitimposibil de continuat de cãtre mine. Aud cã mai existãcenacluri, dar nu ºtiu care sunt. A dispãrut – lucru cu multmai dureros – cadrul intituþional al culturii, cu excepþiaunor iniþiative locale – lãudabile. ªi în cazul revistelor la fel.Aproape întâmplãtor „iepurele” unei reviste sare de undenu te aºtepþi cu câte o paginã de poezie bunã. Absolutîntâmplãtor. Sau un volum bun. Restul e teribil de încurcatîn festivisme ºi în disperate încercãri de a da un aer de„activitate” culturalã unor manifestãri pro forma, cu abileparti-pris-uri politizate, unde scriitorii iau contact mai multîntre ei decât cu publicul propriu-zis. Poate ceva cârciumi,cafenele sã mai existe. Dar eu nu pot sã mã duc, deºi ar fivremea lor, numai bunã acum. Au mai fost ºi probabil cã orsã mai fie în viaþa literaturii române. ªi revistele tot aºa.Cam de niºã. Mai ales aceasta, în care scriem acum. ªi câteva„de faþadã”, unde poezia bunã nu prea apare. Eu n-am vãzut.Am vãzut doar critica de escortã, care are atâþia cititori câteplachete sunt ºi constituie mai mult o etichetã de marketingliterar, dar n-am mai vãzut nicio dezbatere veritabilã de foartemultã vreme. Am vãzut poeþi grozãvindu-se cu colecþia lorde „escorte” ºi susþinând cã s-au exprimat despre ei atâþiacritici câþi au semnat cele câteva rânduri de pe copertã. Înciuda celor spuse mai sus, sper în binele poeziei române.Parafrazându-l pe poetul Ion Mureºan, aº spune cã acum,în poezie, începe sã fie bine, cãci e foarte rãu.

Andrei DósaO întoarcere mai pronunþatã

spre sine1. Poezia ultimilor ani e un teren nesigur, ar fi cam

hazardat sã aduc în discuþie niºte nume ºi sã spun cã suntcertitudini, sã enumãr o serie de nume ºi sã afirm cã ei sunt

(Urmare din pag.1)

POEZIA DE DUPÃDOUÃMIISM

1. Care sunt poeþii cei mai reprezentativi ai acestuifenomen aflat la debutul sãu? Existã volume de debut pecare le socotiþi mai mult decât simple promisiuni? Care arfi certitudinile acestui recent val poetic?

2. Existã o diferenþã de retoricã, de imaginar, de viziuneîn poezia tinerilor de dupã 2010? Continuã ea poeticadouãmiiºtilor, a nouãzeciºtilor, a optzeciºtilor? Deschideo altã direcþie? Care ar fi principalele sale trãsãturi? Carear fi elementele de legãturã faþã de poezia de pânã la ei,care ar fi, mai ales, principalele elemente de rupturã?

3. Cum critica de întâmpinare nu mai are efervescenþade acum un deceniu, care este instanþa care mailegitimeazã, azi, un fenomen poetic, un debutant? Caresunt mentorii poeziei tinere de azi?

4. Care sunt principalele cenacluri, principalelereviste, care este mediul în care se coaguleazã, azi, unfenomen poetic? Influenþeazã mediul online chiardiscursul însuºi al poeziei? Sau mãcar lectura acesteia?

Ancheta revistei

Aurel Manole

Spre o re-standandizarea limbajului…


viitorul. Poate cã peste zece ani se va vorbi despre debutulfulminant al lui x, iar prima cartea a lui y va fi datã aproapecomplet uitãrii. În poezie n-ar trebui sã fie ca-n politicã,unde în calitate de actant, e musai sã acumulezi capital deimagine. Oricât de bine înfipt ar fi un personaj în lumeaculturalã româneascã, în momentul în care ar începe sã scrieprost, ar trebui sancþionat de cãtre critici ºi cititori, dar astanu prea se întâmplã. Cred cã avem de-a face cu o inerþiemajorã a percepþiei. Un om este validat în poziþia de lider alunei miºcãri literare din inerþie, din cauza lipsei unei reacþiiferme a criticii, din cauza prieteniilor ºi a felului în care sepropagã ideea de valoare în astfel de medii : citeºte-l pe x,cã e bun. În astfel de condiþii nu pot sã mã prefac a fiobiectiv când spun cã îmi plac poeþii post-douãmii care aucapacitate mare de absorbþie, care ºtiu sã asimileze elementedin discursurile celorlalþi poeþi în mod organic, care ºtiu sãfoloseascã tehnici de filmare, recenzii la jocuri video fãrãca acest lucru sã devinã un demers sterp sau plictisitor.Sunt subiectiv când spun cã îmi plac : Alex Vãsieº, VladDrãgoi, Florentin Popa, Matei Hutopilã. La fel de subiectivsunt când spun cã-mi plac textele încã nepublicate, darauzite, citite de mine ale lui : Ioan ªerbu, Radu Niþescu,Anca Bucur ºi Iulia Militaru, Dan Dediu, Oana Vãsieº,Valeriu A. Cuc etc.

2. Douãmiiºti ridicau vocea împotriva background-uluilor social, vorbeau despre imposibilitatea de a comunica,nu-i deranja sã se punã într-o luminã proastã pentru a obþinemaximum de efect poetic. Cineva zicea cã postdouãmiiºtisunt resemnaþi. Eu cred cã e o întoarcere pronunþatã spresine. Poeþii foarte tineri nu mai încearcã sã dea vina pesistem pentru ceea ce au devenit. E un nihilism soft, fãrãþintã cumva. Nu mai e fatalism ºi destin, e ceva invizibil,care le dã planurile peste cap. E mai puþinã încrâncenare,mai mult joc în poezia lor. Unii dintre ei încearcã diferitevoci, alþii scriu poezii cu rimã sau mizeazã pe funcþiilelimbajului. Nu cred cã se poate vorbi de o continuitateuºor de identificat. Generaþiile de dinainte s-au formatînainte de apariþia youtube, a torrentelor, facebook, tumblr,iphone etc. Luau de la cei de dinainte sau îi fãceau praf ºi oluau de la zero. Optzeciºtii admirau poezia generaþieipierdute ºi pe cea a oniricilor. Poþi sã compari impactul pecare-l are Antologia poeziei generaþiei 80 cu cel al noilortehnologii ºi aplicaþii asupra minþii unui tânãr interesat depoezie care are între 18 ºi 26 de ani ? Astãzi e vorba maimult de filtrarea informaþiei ºi felul în care un poet poate sãjongleze cu acest haos informaþional ºi sã-i dea un sens.Probabil cã majoritatea tinerilor de acum îºi comandã cãrþipe Internet, citesc bloguri literare din toatã lumea, benzidesenate ºi anime, descoperã aproape zilnic câte o trupãnouã, vãd sãptãmânal cel puþin douã-trei filme etc. Dacã sepoate vorbi în continuare de generaþii, atunci cred cã artrebui sã se vorbeascã despre o generaþie nãscutã, crescutãºi prinsã cu totul în aceastã aventurã tehnologicã ºiinformaþionalã.

3. De regulã, se creazã reþele bazate pe afinitãþi. Dacãcineva vrea sã afle pãrerea celorlalþi vizavi de un manuscris

sau un grupaj, trimite materialul unor poeþi consacraþi saupoeþilor cu care respectivul simte cã are o anumitã afinitate.Nu mai existã mentori, existã grupuri. Problema e cã unastfel de grup, dacã nu e suficient de exigent cu debutantul,poate sã îi insufle un sentiment de încredere care la primaieºire în lume poate fi spulberat cu uºurinþã. Nici mediulonline, cu tot potenþialul sãu, nu a reuºit sã devinã uninstrument de validare pe care sã te poþi baza. Au fostcreate tot felul de grupuri unde oamenii îºi posteazã creaþiile,dar cele mai multe dintre ele nu au impus niciun filtru deselecþie sau un sistem de validare. Mulþi tineri nedebutaþiîºi posteazã poeziile pe facebook, dar numãrul like-urilornu este un criteriu prea bun de evaluare. Facebook este uninstrument al vitezei, unde lucrurile cu adevãrat bune trecde multe ori neobservate. Foarte puþini au rãbdare sã deafeedback în cazul unor texte bune, dar perfectibile.

4. Sunt câteva cenacluri de luat în seamã, de unde unpoet în formare poate învãþa. Cele mai vizibile sunt Nepotullui Thoreau de la Cluj, Institutul Blecher ºi Zona Nouã.Consider cã cel mai exigent e Nepotul lui Thoreau. ZonaNouã este mai mult o grupare, membrilor le vine rândul sãciteascã cu o anumitã regularitate, dar am anumite rezerve,legate mai ales de bunãtatea ºi mãrinimia lui Radu Vancu,cãruia nu prea îi vine sã defiinþeze cu adevãrat textele citite.Relevante pentru acest fenomen emergent sunt chiarrevistele celor din noul val. Urmãresc postãrile de peSubcapitol.ro (înfiinþatã de Laurenþiu Ion), o platformã careadunã poeziile a mai mulþi tineri poeþi. Conceptul este destulde interesant, textului i se adaugã ºi o imagine, respectivse precizeazã timpul necesar parcurgerii textului. Cei de laZona Nouã au creat ºi ei o revistã unde sunt postate selecþiiale unor poeþi tineri, recenzii ºi interviuri. O altã încercarede realiza un cenaclu online, la care sã participe majoritateatinerilor nedebutaþi sau proaspãt debutaþi al cãror nume s-a vehiculat în spaþiul online ºi nu numai, este fdl.ro. Cei deacolo doresc sã lanseze o platformã pornind de la modelulclubului literar, unde sã se intre pe bazã de propunere, uncenaclu închis. Sã vedem dacã acest proiect va reuºi sã seconcretizeze.

Vlad A. GheorghiuCenaclu ”face to face”

1. Nu o sã fac un top, dar þin sã îi nominalizez, cu tot cuvolumele care i-au consacrat pe cei care mi se par mie ceimai reprezentativi,. Despre certitudini este mult preadevreme sã vorbim, având în vedere faptul cã mulþi dintreautori sunt la prima carte, ºi sunt destui care scriu bine ºinu au debutat : mã gândesc aici la Vlad Pojoga, AnastasiaGavrilovici sau Alexandra Negru. Dar reprezentativi mi separ : Andrei Dosa (”Când va veni ceea ce este desãvârºit”),Matei Hutopila (”Copci”), Radu Niþescu (”Gringo”), KristaSzocs (”Cu genunchii la gurã”), Florentin Popa (”Trips,heroes and love songs”), Bogdan Federeac (”Dragoste cuacordul pãrinþilor”) ºi ªtefan Baghiu (”Spre sud, la Lãceni”).

2. Nu ºtiu neapãrat dacã deschid o nouã direcþie, pentru

cã post-douãmiiºti nu au încercat o rupere totalã dedouãmiism, cât mai degrabã preiau modelul ºi încearcã sã îlmodifice. Au rãmas prezente ºi pregnante în poeziebiografismul ºi minimalismul, care îi leagã de douãmiiºti,dar apare ºi realismul rural, la Hutopilã, care îl apropie maimult de Ion Mureºan (doar ca idee, nu ºi formulã),demonstrând cã nici la 3 decenii dupã, literatura nu s-adetaºat total de optzeciºti.

3. Critica de întâmpinare ºi-a pierdut efervescenþa odatãcu apariþia online-ului. Sigur, nu e un lucru rãu cã mai multãlume comenteazã apariþiile tinere, cã ajung sã aibã vizibilitatemai bunã, numai cã riscãm sã pierdem recenziileconcludente, critica de specialitate, în favoarea balastuluiamatoricesc, prestat pe diferite site-uri de can-can literar.Cred în continuare în critica de întâmpinare old-school, dinrevistele de specialitate, pentru cã online-ul e o criticã dupãureche, fãrã criticã de întâmpinare totul se neantizeazã.

4. Chiar dacã varianta online a devenit din ce în ce maivehiculatã, eu cred în continuare în ideea de cenaclu ”faceto face”. Din cele pe care le ºtiu eu, cele mai importantecenacluri, unde s-au format sau se încearcã formarea unornoi atitudini sunt Zona Nouã de la Sibiu, pe care îi considercei mai puternici ºi organizaþi, cu o revistã trimestrialãsplendidã (tot Zona nouã), urmeazã cenaclul de la Cluj,Nepotul lui Thoreau, care e mai degrabã un cenaclulegitimator decât formator, ºi cel de la Zona Literarã de laIaºi, condus de Paul Gorban, care, de-a lungul anilor ºi-atot schimbat numele, dar a gravitat în jurul revistei Zon@Literarã, deci tot meritul lui Gorban este.

Ana DonþuO oarecare depersonalizare

a discursului poeticMai mult decât o promisiune, o certitudine pentru

mine, este volumul de debut al lui ªtefan Baghiu, deºi, înacest caz, nu pot spune cã e unul dintre poeþii reprezentativiai noului val poetic ºi aceasta pentru cã poezia lui e suficientde diferitã pentru a o separa de tendinþa noii generaþii.

Dacã se poate vorbi despre o oarecare depersonalizarea discursului poetic de dupã 2010, de o anumitã tehnicizareºi fragmentare filmicã, Baghiu pare sã continue în acelaºitimp latura confesivã a generaþilor 80-90. Nu se înscrie întrendul minimaliºtilor, poezia lui e una vorace ºi sensibilã.ªtefan Baghiu ºtie foarte bine ceea ce vrea sã facã în poezie,fermitatea ºi maturitatea stilului sãu sunt dovada.

O altã direcþie ar fi poezia ca trãire respinsã, neasumatãaºa cum putem observa la proaspãt debutata Krista Szocs,în volumul cãreia se simte o emoþie intensã pe care poeta odisimuleazã, creându-ºi mai multe personaje, astfel încâttrãirile dispersate ºi atribuite lor se distanþeazã ºi iau formaobiectului observat ºi studiat sub lupã. Ochiul ei agilsurprinde toate detaliile, dar le trateazã deja ca pe trãiri cenu-i mai aparþin. Ca pe niºte pãpuºi ritualice, le înzestreazãcu propria experienþã ºi le lasã sã-i consume furia ºi

deziluziile, ea însãºieliberându-se. Aceºti«prieteni imaginari» ai poeteisunt mult mai complecºidecât ar putea pãrea la oprimã lecturã, de accea poeziaKristei este una care trebuiecititã cu multã atenþie.

Debutat tot în 2013 ca ºiKrista Szocs ori ªtefanBaghiu, basarabeanul IonBuzu scrie poezie de parcã s-ar juca la playstation. Stilulsãu simplu, direct, ludic,autoironic este maniera încare îºi trateazã preocupãrile,în realitate dureroase. Eroullui Buzu îmi aminteºte deBehemot, personajulbulgacovian, un puºti seriosºi grav sub masca unui motanhilar, pus pe pozne. Buzu areun discurs bine consolidatîncât sã dea o direcþie nouãpoeziei actuale. Imaginarulacestui poet e cu siguranþãinedit. Din textele sale sedesprinde clar obsesia uneilupte continue: lupta cu saciide cartofi pe care îi are înîngrijire, cu demonii interiori,cu huliganii de pe stradã careîî strigã mutherfucker, eºtiterminat, cu realitatea care îiprovoacã greþuri matinale.Acest personaj care ar vreasã scrie poezii ºi sã se joacela calculator e nevoit fie sãîngrijeascã plantaþia decartofi a pãrinþilor, fie sãîndeplineascã sarcinirutiniere ca angajat al uneicompanii IT, ori sã scrie zecide texte despre jaluzele, astfelînvãþând lecþia finalã ainutilitãþii:

«în timp ce-mi înfundAurel Manole


mîinile în pãmînt / sã scormonesc dupã cartofi / ºi picãturilede transpiraþie îmi cad de pe frunte / îmi amintesc o frazãzen care spune ceva de genul: / iadul nu este o sentinþã,este un antrenament. / Cele 35 de grade Celsius nu sunt oglumã, / pe braþe îmi apar aluniþe de la razele ultraviolete,simptome ale / cancerului la piele. / Lotul de pãmînt pe careîl muncesc e înconjurat cu sîrmã ghimpatã. / E terenul meude antrenament timp de zece ani. / Pentru orice închisoare,cãsnicie, regim politic / sau orice altã muncã malignã –sunt pregãtit. / Sîrma ghimpatã m-a þinut ostatic în maºinãriaasta tîmpitã sub eticheta / „celei mai bune lumi posibile”, /dar de asemenea, m-a þinut pregãtit, / m-a învãþat cumva ochestie, / cã antrenamentul trebuie sã fie întotdeauna maigrav, mai dureros ºi mai periculos / decît lupta realã.»

Cât despre cenaclurile literare, doar aº menþiona câtevacum ar fi grupul SubNord, în special poeta Alexandra Turcu,sau Lumina de avarie care a dat poeþi precum Andrei Dosasau Sabina Comºa. În Chiºinãu un timp a fost foarte activgrupul Human Zone, cu Andrei Gamarþ, AlexandruCosmescu, Corina Ajder, Hose Pablo, Constanþa Popa, carefãceau spectacole-lecturã în sãli de teatru sau citeau poeziiîn parcuri ºi troleibuze. De asemenea cenaclul Noii Barbari,condus de Dumitru Crudu, în care s-au format Ion Buzu ºiEcaterina Bargan, sau nedebutatele dar foarte talentateleEmanuela Sprânceanã, Lina Mandarina sau Che Burashka.

Cel mai drag mie este bineînþeles Zona Nouã, care nu edoar un cenaclu, ci ºi un grup de prieteni. Întâlnirile aceleasãptãmânale aveau o vrajã a lor pe care nu am mai simþit-ola niciun alt cenaclu sau lecturã, te þine prins ºi la distanþã,pentru cã, ºi în ceea ce priveºte întrebarea despre mentori,n-aº putea spune decât cã, atunci când scriu, mã gândescîn primul rând ce ar spune despre asta Radu Vancu ºi colegiimei de la Zona Nouã:)

Alexandar StoicoviciNu o generaþie,ci un fenomen

1. Înainte de a numi câþiva din poeþii pe care-i considerreprezentativi în poezia care a urmat generaþiei 2000, aºvrea sã fac douã remarci. Prima este legatã de faptul cã nusunt foarte sigur cã fenomenul se aflã la debut ºi spun astapentru cã aud deja de câþiva ani vorbindu-se despre ceeace a fost numit post-douãmiism. Personal, termenul îmi sunãprost, nu-l înþeleg ºi îl vãd mai degrabã ca pe o etichetãconvenabilã folositã aproape întotdeauna superficial.

Apoi, cred cã generaþiei douãmiiste i-au urmat mai multevaluri. Din cauza asta se vorbeºte, pe bunã dreptate, nudespre o generaþie, ci despre un fenomen. E ca un fel demasã amorfã, în care lucrurile se amestecã ºi se delimiteazãdupã legile lor. ªi nu cred cã e ceva rãu în asta, atâta timpcât se discutã mai mult despre autori, despre cãrþi ºieventual despre grupãri literare ºi mai puþin despre ogeneraþie în sine.

Dintre tinerii poeþi care au debutat sau care sunt deja laa doua carte, îmi plac Matei Hutopilã, Andrei Dosa, RaduNiþescu, Alex Vãsieº, Marius Aldea, Ion Buzu, Vlad Drãgoi,Florentin Popa, Krista Szocs, ªtefan Baghiu, Aida Hancer,Gabriel Nedelea. În cazul unora dintre ei, aºtept cu interesvolumele pe care urmeazã sã le publice anul acesta sauanul viitor.

2. Cred cã poezia generaþiei 2000 a fãcut valuri ºi a ºocatatât de mult critica (dar nu numai), încât pariul poeþilor careau venit dupã ei a fost sã nu se piardã în siaje ºi sã gãseascão nouã formã de expresie, fie împrumutând discursul sauelemente ale discursului poetic iniþial, fie încercând pe câtposibil sã se rupã de ele ºi sã vinã cu ceva nou. ªi tocmaiaceastã încercare de a ieºi din linie într-un fel sau altul, i-afãcut ºi cred cã-i face în continuare atât de greu de încadratpe poeþii mai tineri. În orice caz, apreciez la toþi felul în care-ºi asumã un discurs sau altul ºi cred cã ºi îndârjirea face caun poet sã-ºi gãseascã vocea distinctã.

3. Instanþa care-i legitimeazã pe tinerii poeþi cred cãsunt chiar tinerii poeþi. ªi e foarte bine cã e aºa. S-a repetataproape obsedant rolul pe care-l au reþelele sociale în acestsens, dar nu vãd în ce alte condiþii am putea comunica atâtde uºor între noi. Pentru mine e important sã fiu în contactcu poeþii generaþiei mele; sã ºtiu ce citesc, ce muzicã ascultã,ce-i pasioneazã sau ce-i exaspereazã etc. De asemenea, mãbucurã mult faptul cã se citesc între ei ºi cã-i citesc pe ceidin alte generaþii cu aceeaºi pasiune, cã discutã deschisdespre poezia celor pe care-i apreciazã sau din contra ºi cãnu au orgoliul generaþiei, a liderilor de generaþie ºamd.

4. Judecând dupã autorii invitaþi, a moderatorilor ºi alongevitãþii primele cluburi de lecturã care-mi vin în mintesunt Institutul Blecher de la Bucureºti, Nepotu’ lui Thoreaude la Cluj ºi, deºi mai nou înfiinþat Salonul 0 Plus organizatde Zona literarã la Iaºi. Deloc întâmplãtor, aceste cluburisunt organizate în oraºele care cred cã au cei mai mulþipoeþi pe cap de locuitor. Pe listã aº mai adãuga ºi CenaclulPavel Dan din Timiºoara, care a împlinit 55 de ani deactivitate ºi în care s-au format în ultimii ani câþiva autorifoarte buni, unii deja confirmaþi (Ana Puºcaºu, MariusAldea, Beatrice Serediuc, Bogdan Munteanu) ºi alþii careurmeazã sã confirme (Ioana Duþã, Octavia Sandu, NicoletaPapp, Alex Condrache).

Pentru cã de reviste literare nu ducem cu siguranþã lipsã,lista ar putea fi destul de lungã, dar m-aº rezuma mai degrabãla trei reviste culturale mai recente care-mi plac în modspecial, atât prin conþinut, cât ºi prin aspectul grafic: PoesisInternational, Zona nouã ºi Alecart.

Matei HutopilaVãd mai puþin curaj, avînt

ºi risc, într-un cuvînt – maipuþin zvîc

1. ªtefan Baghiu, Florentin Popa, Vlad Drãgoi ºi AndreiDósa îmi par cei mai viguroºi, ºi fiecare are un mod foartediferit de „a pune camera” faþã de ceilalþi. Alte numeestablished, aºa, în interiorul miºcãrii: Radu Niþescu, AlexVãsieº, Ion Buzu. ªi, deºi nedebutaþi, Victor Tzvetov, ªtefanIvas ºi Ana-Maria Lupaºcu cred cã o sã intre în prim plande la prima carte. Dar nu ºtiu unde vine linia între douãmiismºi ce e dupã, adicã nu ºtiu unde vin în împãrþeala astapoeþii în jurul cãrora e déjà haloul clasicizant-canonizant,propriu douãmiiºtilor: Bogdan Lipcanu, Vlad Moldovan,Dmitri Miticov, Hose Pablo, Ionuþ Chiva, Stoian G. Bogdan,Mihai Duþescu – ei sînt oricum într-o ligã superioarã, sã zicaºa. Foarte faine volume ºi dupã 2010 dar nu cred cageneraþia nouã sã fi dat pînã acum ceva mãcar aproape devolumele douãmiiºtilor de frunte, care rãmîn reperele noastre(Marius Ianuº, Dan Sociu, Dan Coman, Claudiu Komartin,Adrian Urmanov, Dumitru Crudu, care déjà-s filiere diferiteºi diferit îmbrãþiºate în grupul post-douãmiist). Totuºi,ªtefan Baghiu îmi pare cu o clasã peste noi, ceilalþi„postdouãmiiºti”. Cert e cã, mai ales de vreun an încoace,poezia devine tot mai cool (sau destul de uncool încît sã fiecool), adicã are parte de tot mai multã atenþe ºi e un interessporit al fetelor de liceu ºi al fetelor de la Litere pentru cititºi participat la lecturi, lansãri – o hipsterizare a poeziei.Deocamdatã nu vãd o ierarhie între debutanþii ultimilor ani,dar vãd cã critica pune cumva în 2011 bariera întredouãmiism ºi post-douãmiism – am fost atunci întîmpinat,alãturi de Andrei Dósa, ca deschizãtor de drum ºischimbãtor de macaz. Dar eu vãd între deceniul trecut ºideceniul ãsta doar o diferenþã de valoare ºi de raportare lapoezie – atunci oamenii nu o fãceau cã era cool, nu aveaupuzderia de edituri de acum ºi nici spaþiul de promovareonline. Noi sîntem abia aspiranþi, mai avem de pedalat.

2. Douãmiiºtii au trecut destul de brutal peste ultimelebariere ale confesiunii ºi noi nu mai ducem lupta lor derupere, noi nu ne mai rupem de nimic, nu mai trebuie sãforþãm nici o lege a scrisului, venim pe un teritoriu safe,deminat. Ca formã, nouãzeciºtii ne sînt foarte aproape, iarfaþã de douãmiiºti nu vãd, ca output, vreo diferenþã, vreoinovaþie, la noi. Optzeciºtii sînt undeva mai departe, cred,dar la unii autori nu e aºa stridentã apartenenþa la un curentsau altul (Mariana Codruþ, de exemplu). Cred totuºi cã poeþiiaspiranþi îs mai atenþi acum, în anii ãºtia, au mereu cititorulºi breslaºii în minte, simt cumva toþi ochii aþintiþi asupra lorºi asta îi obligã. Sînt, sã zicem, mai precauþi, fac o poeziemai cãutatã de urechelniþe (cred ei). Deºi nu vãd un noucurent, cred cã apare tot mai des o poeticã a monotoniei,plictisului, în opoziþie cu vigoarea punkistã a douãmiiºtilor.De asemenea, vãd mai puþin curaj, avînt ºi risc, într-un

cuvînt – mai puþin zvîc.3. Lectura la „Nepotu lui Thoreau” (Cluj), „Institutul

Blecher” (Bucureºti), „Republica” (Chiºinãu), „Tiuk”(Braºov) sau la festivaluri (Bistriþa, Sibiu) ºi mai ales apariþiala o editurã ok, ca Casa de editurã Max Blecher, CarteaRomâneascã, Charmides, Tracus Arte, Pandora M.

Mentorii poeziei tinere de azi? Autorii preferaþi. Darpoeþi/scouteri ca Claudiu Komartin ºi Rãzvan Þupaorganizeazã ceva chestii faine pentru liceeni/nedebutaþi ºiam observat cã poezia lor este îmbrãþiºatã cu ardoare deînvãþãcei pe filiera asta. Se instaureazã chiar o relaþiementor-discipol acolo. Dar fiecare se duce unde-l cheamãinima pînã la urmã. Ziceam cã atîþia poeþi buni, tot atîteafiliere. Eu am scris „copci” sub influenþa atmosferei unorromane destul de diferite, ca „Un erou al timpului nostru”de Lermontov, „Underground” de Makanin sau „Matiora”de Valentin Rasputin, ºi cred cã se vede (cu bune ºi rele).

4. Cenacluri/cluburi de lecturã: „Nepotu lui Thoreau”la Cluj sub ªtefan Manasia ºi ªtefan Baghiu, „Republica”la Chiºinãu sub Moni Stãnilã, „Institutul Blecher” laBucureºti sub Claudiu Komartin, iar ca reviste – Cultura(cele mai multe ºi mai OK recenzii), Steaua, PoesisInternational, Echinox, Tiuk ºi cam atît.

Nu ºtiu dacã mediul online influenþeazã chiar discursulînsuºi al poeziei dupã obºtescul sfîrºit al clubliterar.comnu vãd nici un trendsetter, dar circulã poezia ºi online.

Victor ÞvetovTehnicã individualã,

faþã cu cotidianul1. Îmi este greu sã afirm cã deja s-a conturat o poezie de

dupã douãmiism care stã bine pe picioare ºi îþi permite sãzici cã uite asta e altceva. Însã, totodatã, nu putem sãinfirmãm faptul cã ceva se zãreºte la orizont în materie depost-douãmiism ºi drept dovadã sunt câþiva autori tinericare promit : Andrei Doºa, Ion Buzu, Vlad Dragoi, MateiHutopilã...Rãmâne de vãzut dacã la un moment dat o sã fieclar cã ei sunt alþii ºi vorbesc prin textele lor altfel. Ocertitudine care cumva am observat-o e cã aceºti autori autrecut prin ei mai multe curente ºi stiluri literare, le amestecã,fac upgrade, fac uz de tehnologie, probeazã un plus depersonalitate ºi scot un produs al lor, original, dar în carepoþi sã vezi rãmãºiþe de mici influenþe.

2. Continuã poetica atât a optzeciºtilor, nouãzeciºitilor,mai ales a douãmiiºtilor, dar nu numai. Nu prea poþi sã fii100% diferit de tot ce s-a întâmplat pânã la tine ºi sã zici „Uiteasta e noutatea! Aºa ceva nu am mai vãzut!”. O continuãprin „adaptare”, printr-o tehnicã individualã, prin ceea cele oferã cotidianul, viaþa virtualã... Cam astea ar fi ºielementele de rupturã faþã de scriitura de pânã la ei. Faptulcã acuma toþi au acces la orice autor ºi literatura doritã, îiajutã sã nu cadã într-o plasã a subiectivismului ºi a cliºeelorliterare(sau poate existã ºi tentaþia). În cazul României, existã

Matei Hutopila


Florentin PopaPoetul eu vrea sã vã ajute sã

vã proiectaþi pe pereþiicreierului un film frumos pe

care el l-a vãzut1. Ca ºi critic de întâmpinare, pot spune cã al dreacu sã

fiu dacã sunt critic de întâmpinare ºi în plus sunt prinsteoretic in medias res scriu cu aldine ca sã danblageascãpurisanii - aºa cã nu am cum sã dau un rãspuns onest laîntrebarea asta. Dacã mã întrebi pe mine mi-aº dori ca fazaasta sã nu fie un val, sã fie o ploaie cu picãturi ºmechere ºidistincte, fãrã tot haºdoioul ãla de umpluturã – cã ºi aºasuntem puþini.

Dar, dacã vrei sã vezi chestia asta ca pe un val, eu suntdoar o picãtura în valul ãla care e spumegos foarte iar eusunt ºi miop ºi ofticat ºi nu îmi place gen sã îmi împartvolumul propriu cu alte picãturi sã priveasca dujmanii printransluciditatea mea etc. Cel mult vãd în proximitate, ºi acoloeste fratele Vlad dã la Codlea RESPEKT poate cu o bãtaiede piºat înaintea mea ºi este ºi fratele Matei de la Izvorycare e logic mai la amonte ºi de asemenea un hipster ruralîmpuþit.

De la ei aud zvonuri depãrtate cum coaie nu îl ºtii pesâgâbî pe duþescu pe v. leac scrisul lui medicament nu îiºtiu fra deºi dacã caut acuma pe google ºi caut cã mi-amfãcut tema vãd cã ei sunt doomiiºti sau se considerã – iareu îmi zic cã o sã citesc despre ei ºi o sã mã integrez o sãtrãiesc în contemporaneitate ca peºtili în cuib dar o lasbalta ºi tot la combouri de street fighter 4 ºi gegeics mã uitºi la miss hannah minx ºi la varg cum cântã cu chitaraelectricã de masã de stejar cã nu are bani de amp. ªi maisunt ºi nºte fete care scriu delicat ºi intimist ºi cu oanticalofilie aproape calofilã gen dragã jurnalule ai foaiaprea subþire aºa cã o sã respir doar peste paginile talemaxim sã-mi frec þâþa din lateral.

Volume de debut nu am citit mai puþin pe al lui StefanBaghiu dar pe ãla l-aþi citit toþi dã-vã dreacu – eram laHumanitas ºi am zis doamne mulþumesc ºtefanbaghiu amputut sã-l citesc pe tot fãrã sã tre’ascã sã cumpãr mi-aînflorit un cireº în suflet la cât sunt de zgârcit. Nici nu aapucat librãriþa sã mã întrebe domnu’ ceva – dar librarii dela Humanitas sunt oricum bãieþi valabili nu prea fac d-asteaRESPEKT Vlad dã la Codlea.

Când mã gândesc cã nici mãcar nu am promis cã scotvolum dar aproape 100% sigur am scos volum, atuncivolumul meu e mult mai mult decât o promisiune.

Însã nu ar trebui sã fie. Treaba cãrþilor nu e sã fiebibelouri criselefantine balerina peºtele câinele flocos, cisã clinteascã oamenii ºi lucrurile. Cea mai mare certitudinea acestui val poetic e cã simbolismul românesc îºi va trageaproape garantat ultima suflare o datã cu el.

2. Am vizitat arhiva celei mai apropiate mânãstiri ºi acoloprintre ceasloave bisericeºti am gãsit un hronic în care seistoriseºte cã în vãleatul 2010 de când Precistei i-a întârziatîntâia oarã rânduiala femeiascã cinstiþii ipochimeni dinPrincipate încã îºi stocau cu preponderenþã pornul offline.Oare cum puteau trãi aºa strãbunicii mei? Asta schimbã,fireºte, totul.

Este vãdit cã post-doomiismul deschide o direcþie nouã,care îºi are sorgintea în “duhul veacului” contemporan.Mãcar cã încã nerecunoscutã ºi in nuce, aceastã generaþieare un spirit tânar ºi solid, dându-ne primul element desperanþã pentru viitor. Definitã prin tendinþe uneoricontradictorii, poezia post-doomiistã reuneºte osensibilitate naturalã, verosimilitate pânã la hiperrealism(nu cã nu ar putea fi ºi fantastã), blazarea în viziune,reflexivitatea cam peste marginile tolerate, efecte preacãutate. Un merit deosebit este precizia cu care suntcompusã ºi care o fereºte de lungile repetiþii ale aceleiaºiidei, lucruri care, dealtminteri, se întâlnesc în atâtea poeziiale literaturii noastre. Pe de altã parte, nu este de tãgãduitcã din poeziile d-rei Cugler apare o înrâurire predomnitoarea lui Heine ºi a lui Lenau; dar, în fine, avem cel puþin a facecu înrâurirea lui Heine ºi a lui Lenau.

Nu o sã predic decât despre ce mã seacã. M-am sãturatde atracþia fetiºistã pentru carte, de toatã autoreflexivitatealiteraturii, de felul în care îºi priveºte coapsele cu trei perechide coaste scoase. De autorii care cautã cu disperare sãmulgã o referinþã livreascã sau sã caute bârna din ochiulcontimporanului când trãim într-o lume frumoasã ºi þicnitãîn care existã hentai cu kim possible ºi oameni frumoºi care

amestecã ouãle pentru omletã direct în gurã scuipându-leapoi pe foc ºi imageboarduri în care cel puþin 10 oameni peorã viseazã cum o vor penetra fierbinte pã ebola chan carecu codonii ei canceroºi ne va izbãvi de negri ºi arabi ºiscandeazã pentru ea ºi fac sacrifapul de la ora 9. Serios:

Textul nu are nevoie sã canibalizeze text ca sãsupravieþuiascã, poate sã trãiascã din pop culture dinversuri de muzicã din folclor urban dacã ne împãcam cuideea cã are tot maþe de cuvinte dacã ne dãm jos de petronul de porþelan cu giuvaericale. ªi fiecare referinþã poatesã fie la fel de ispititoare ca un link dintr-un articol dewikipedia ba chiar mai rãu pentru cã rahaturile astea suntversatile – le poþi invoca din scurt pe loc sau poþi alege sãbinge read înauntrul lor IISUSE CÂT DE JMEN.

Mã seacã anticalofilia hipstereascã dusã pânã la calofilieparadoxalã. Frica de a nu tãia preþios fiecare vers,incapacitatea de a depãºi intimismul ºi confesiunea, groazade a rupe sfumato-ul de porþelan cu o comparaþie vetustãºi explicitã. Poezia nu e despre tine frate, e despre filmul dincapul tãu; nu vreau sã-þi aud curul scâlciind lãcrãmos pemenuete de faianþã, vreau sã vãd filmul. Poezia ar trebui sãfie elaboratã dârã spasmodicã a unui miriapod cu coaie înloc de picioruºe pe fiecare segment al corpului. ªi vãditamea exagerare.

Mã seacã aºteptarea ca un text sã aibã straturi textul nue o ceapã sau ºrec. Mã seacã mersul orbeºte spre un miezimaginar al textului, în care ne aºteaptã poetul mândru cãam aflat ce a vrut de fapt sã spunã. Poetul eu nu vrea sãspunã nimic, aºa cum maºini fãcând tumbe în aer prin flãcãrinu vor sã spunã nimic, aºa cum ponei defecând curcubeepe bohemian rhapsody nu vor sã spunã nimic. De ce nuputem fi copii mari ºi ne împãca cu ideea ca textul poate fidoar un film de acþiune cu o mie de bubuituri, o vomitãturãpixelatã ºi coloratã în magia cãreia ne putem scãlda o vreme.

Poetul eu vrea sã vã arate, vrea sã vã ducã de mânã ºisã vã ajute sã vã proiectaþi pe pereþii creierului un filmfrumos pe care el l-a vãzut, cu tot cu miros ºi gust ºi sunetºi chestia care o simþi cu pielea când te arde sau te atingecineva ºi fâsâitul de bomboanã de pom al bucilor când sedesfac ºi nu ºtie cum altfel. De ce nu putem mânca cu ochiidin text, de ce nu putem simþi direct cu ochii ºi aici, fãrãfiltre cretine, cum facem în viaþa obiºnuitã. (pentru cã suntregãþean ºi prin urmare nu obiºnuiesc sã punctezinterogãrile retorice cu semnul întrebãrii). Poetul eu vreasã vã arate toate astea ºi e bulangiu ºi o sã facã risipã cãcipoetul eu o sã moarã ºi toate se vor irosi altminteri.

3. >anul 2014 de la seara când hristos se naºte raiulcoboarã îngerii cântã magii îl adoarã

>implicând cãcritica de întâmpinare mai conteazã – darmã milogesc ºi mã oftic cã nu mi se face

>implicând cãcei care nu citesc volumele vor citi criticade întâmpinare

>implicând cã poezia de azi face catering pentrualtcineva decât pentru cei puþini care o scriu ºi care ºi-auasimilat deja compeþentele critice

>implicând cã a existat vreodatã altã legitimitate realãîn afarã de admiraþia egalilor

Mentorii poeziei scrise de tinerii de azi sunt VasileAlecsandri, Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski,musculiþa de oþet, pateu, dansul e anal la vârsta mea, osticlã de cinci sute de mililitri cu patru sute de grame deceva în ea, urjume ºi ritmul iambic. Mai existã o sectãfoarte progresistã, ai cãrei membri sunt emulii lui Bacoviaºi Nichita. Într-un vis de febrã mi s-a nãzãrit chiar cã existãun gagiu care se revendicã de la optzecism. Mentoriipoeziei tinere de azi sunt eu Tatae Caddy toþi baetii mei,Alexandre-Dumas bunicul care era negru deci toleranþã,FEMEN, freebleeding, Christopher Poole, baba carejuiseazã pe poemele lui Leonard

Ancuþa RESPEKT dupã ce îi furã cartea, JIDF, numãrulpi (care aproximeazã aproape ideal inversul raportului dintrediametrul clubului literar ºi lungimea cercului în care îºidau laba cei de pe club literar), fruit of the loom ºi Gorgorothcare au colaborat la toate hainele de galã ale CristineiNemerovschi, oamenii frumoºi nu dau nume, un exemplardin howl scris de LUPU, IRINA BINDER, trenul floreºtiprahova - galaþi, pancãreala korbea facem pancãrealã chiaracum scriu opt poeme pentru o antologie, citipons, ºi opleoapã de apus cu gene sângerii :(

4. > “cenaclu” LOL. te rog sã postezi asta în oraclulmeu dupã ziua colegului, o sã am grijã sã îi dau share ºiretweet. doar sângele mort se coagulezã.

>internetul e cea mai adevaratã ºi mai frumoasã poezie.e aproape dureros-ironic cã o mai cãutam canonicaltundeva.

>nicio poezie adevãratã ºi frumoasã nu e de gãsit, înschimb, pe vreun site literar

E o ºansã enormã ca tinerii sã ia texul direct în ochi, fãrãintermediari snobi, fãrã haina desuetã ºi putoarea academicãa conceptului de poezie. E o ºansã pe care deja o ratãm. Eo ºansã care cere poeziei sã nu mai pretindã cã e poezie. Eun nume de care mã lepãd bucuros.

elementele de legãturã dintre poezia tânãrã ºi cea de pânãla ea. Ceea ce nu putem spune despre Basarabia, undeaceste elemente de legãtura dintre generaþia tânãrã de autoriºi ceea ce a fost pânã la ei practic nu existã, în afarã decâþiva autori buni, dar puþin cunoscuþi.

3. Critica de acum îºi are ºi ea rolul ei, mai mult sau maipuþin important decât odinioarã, dar nu cred cã ea ar daprincipala sentinþã pentru un fenomen poetic sau un debut,mai ales pentru poezia tânãrã. Ne place sã se scrie binedespre cartea noastrã, sã ne alimentãm respectul de sinecu aceste laude ºi sã adunãm steluþe, dar în cele mai multecazuri cãdem în subiectivism. Nu cred cã e nevoie ca cinevasã legitimeze un debut, de asta trebuie sã se ocupe însuºidebutantul, sã vorbeascã de la sine ºi oricum timpul, pe câtde banal ar suna, le pune pe toate la locul lor ºi ce e bun varãmâne. Fiecare autor îºi identificã mentorii, cred cã fãrã einici nu prea te apuci sã scrii, fie ei rãmân doar autorii îndrãgiþiide tine, cercurile poetice sau prietenii, ºi cei care îþipromoveazã poezia.

4. Pot sã zic de Chiºinãu ºi unde am mai fost/auzit. Aiciexistã un cerc mai restrâns de autori tineri, care se „ajutã”între ei, existã cenaclul Republica condus de Moni Stãnilã,în care se aduc, de cele mai multe ori, autori buni dinRomânia. Despre reviste nu ºtiu ce sã zic. De aceea,împreunã cu câþiva autori tineri (Hose Pablo, Ion Buzu,Vãdim Tziganasj ºi eu), ne-am propus sã scoatem o revistãliterarã doar pe hârtie, pe banii noºtri, ºi uite cã deja avemprimul numãr. Vedem cât ne þine. În rest, acum e cam lamodã sã creºti singur cu autorii tãi preferaþi, iar mediulonline este propice pentru asta. Am fost ajutat foarte multde online, de câteva site-uri literare, autori cu carecomunciãm, schimbãm opinii ºi cãrþi, toate asteainfluenþeazã literatura tânãrã, mai ales acum, când nu preapoþi sã-þi imaginezi literatura, scriitura ºi lectura fãrã mediulonline. Suntem cumva dependenþi ºi cine nu e, rãmâne înumbrã, nu face pasul înainte

Sânziana SipoºRevoltã ºi singurãtate,

experimentalism ºi manifeste,comercialul ºi vizualul,

diversitate ºi accelerare…1. Cred cã o nouã direcþie îºi face loc în poezia

contemporanã de dupã 2010. O rãcealã care-l caracterizeazãpe individ, îl situeazã pe acesta într-o zonã de mijloc, întreuman ºi tehnologic. Prin internet suntem conectaþi întrenoi, iar Facebook devine un centru de referinþã, acestafiind o lume în care ne miºcãm în fiecare zi. Minimalismul ºio creºtere a interesului pentru propria persoanã, revoltã ºisingurãtate, experimentalism ºi manifeste, comercialul ºivizualul, diversitate ºi accelerare. Iatã câþiva din termeniicare definesc, cred eu un nou val poetic din care câtevanume sunt Andrei Dosa, Radu Niþescu, Ana Donþu, AlexVãsieº, Krista Szocs, Vlad Drãgoi, Florentin Popa, VladPojoga.

Nelu ªerbuÎn custodia gustului,a maturitãþii literare

1 Cred cã dincolo de cutter-ul tehnic, de fluorescenþaimagisticã sau astringenþa tematicã, receptarea poaterãmâne la fel de bine în custodia gustului, a maturitãþiiliterare, a mediului (timp, spaþiu, background) din/în care eextrasã/primitã poezia. Mã voi folosi deci de aceastã scuzãpentru a nu face clasamente ºi a enumera, în orice ordine:poeþi: Sabina Comºa, Radu Niþescu, Hose Pablo, AndreiDosa, Vlad Drãgoi, Krista Szocs, Dmitri Miticov, ForentinPopa, Ion Buzu, ªtefan Baghiu, Bogdan Coºa, MateiHutopila, Ana Donþu, Andreea-Ilinca Pop, Anatol Grosu.Volume (nu toate de debut): Metode (V. Drãgoi), 3ml deKonfidor (I. Buzu), Copci (M. Hutopila), Trips, heroes &love songs (F. Popa), Când va veni ceea ce este desãvârºit(A. Dosa), Spre Sud, la Lãceni (ª. Baghiu), Cu genunchiila gurã (K. Szocs). Certitudini sunt toþi cei pe care i-amnumit.

2. Mi se pare cã existã o subtilã deplasare dinsprespaþiul interior, biografic, uºor traumatiza(n)t ºi realist înspreun univers din nou ficþional, însã deloc un ficþional gratuit,aranjat de dragul insolitului, sã zicem. Din relativautoreferenþialã, atenþia se deplaseazã des spre asimilarea,o datã cu judecarea criticã, la miºto, socialã, de valorizare,a prezentului. Intrã aici mixtura cu arta plasticã, muzicalã,cinematograficã, cu bombardamentul sugestiilor,reclamelor, cu internetul, pãtrund în limbaj elemente dinpublicitate, din industria jocurilor, din corporatism, din ceeace se întâmplã de fapt acum, dar nu neapãrat doar aici. Mise pare, aºadar, cã se manifestã consecinþele, ºi în poezie,a unui context generos redimensionat ºi a unei inteligenþede (re)poziþionare.

3. Pe de o parte, instanþa care legitimeazã un fenomenpoetic tot critica va trebui sã fie, însã o criticã tânãrã,informatã, aptã sã integreze ºi sã promoveze concepte vii,chiar experimentale. Apoi, probabil cã generaþia însãºi artrebui sã aibã rolul de decantor dar ºi de catalizator ºi, nu în

ultimul rând, schimbul de experienþã cu poeþii contemporanidin afara þãrii. Cât despre mentorii poeziei de azi, s-ar puteasã fie aceeaºi care-au fost întotdeauna: poeþii, cu menþiuneacã, azi, internetul faciliteazã substanþial accesul la ei.

4. Cele câteva cenacluri pe care le cunosc create, înjurul unor poeþi mentori (Radu Vancu în Sibiu, ªtefanManasia în Cluj, Dan Coman în Bistriþa, Claudiu Komartinîn Bucureºti) s-au dovedit deja de succes în „producþia”de poeþi tineri. Ca reviste, Corpul T sau Tiuk din Braºov,Zona Nouã din Sibiu, SemneBune din Bucureºti îmi vinprimele în minte. Iar mediul online e cu adevãrat ofertant,gândindu-mã doar la bloggurile amintiþilor poeþi sau lacâteva manifestãri online ale cenaclurilor, proiecte foartefaine de poezie, artã fotograficã, interviu, performance ºinu numai (exemplu http://www.zonanoua.com/ sau http://www.subcapitol.ro/ ).


Nu-ºi mai aminteºteDin întâmplare, ajuns într-un loc unde poate coborî,neliniºtit, într-o lume a linguºitorilor – mai susn-a fost interesat, oricum, sã urce,fiindcã moartea îi va îndeplini ºi aceastã ultimã dorinþã,sã-ºi gãseascã un rost. Are, pe capul ras,cununi de pelin uscate ºi e biciuit acum de beþivii ieºiþidin cârciuma satului, înainte de a se aruncaîn cãruþa lor trasã de doi cai.Iar te rogi? Iar îl linguºeºti pe Sfântul Petru? L-au pus sãcureþe drumurile, în contul ajutorului social. Nuºtie nimeni de unde a apãrut, cu adevãrat, ºi de ce nuvreasã plece de unde a venit, locuieºte într-o casãpãrãsitã ºi primarului i s-a fãcut milã de el. Poate a fostalungat de la vreo mãnãstire. Nu seameþea de bãuturã ºi nu spunea lucruri de râs. Nu areideecine e. dar bãnuieºte. A spus poliþaiului cã direcþionaenergia pe canalul principal ºi cãa vândut tot, dupã ce i-a murit soþia ºi a fost prãdat, afost lãsat mai mult mort decât viu, într-obaltã de sânge, lovit numai în cap, cã nu ºtie dacãnu e, de fapt, venit de pe altã lume.N-are copii, rudele l-au alungat. Fiindcã nu i-a rãmas

nimic, se bucura de fiecare zi lãsatã de laDumnezeu, dansa dupã muzica din mintea lui ºi suportaoricemod de nestãpânire. A fost dat afarã dinspitalul de nebuni ºi nu-ºi aminteºte nimic? ªtienumai ce face azi, mâine uitã tot. E convins,pe de altã parte, cã s-a întors în antichitate ºi cã e sclavrãzvrãtit, care meritã sã fie pedepsit –din când în când repetã cã a trãit destul ºi cã trebuiedecapitat, martir, poate sã aparã în visulfemeii primarului, sã ghiceascãviitorul pânã în ziua de apoi, drept mulþumire cã-l rabdãpe banii statului...Într-o zi

a fost gãsit urcat pe o aripã a bisericii – a spus cã e subinfluenþa directã a câmpului magnetic alplanetei. ªi.

Mã rememoramcam pe la miezul nopþii, lampa era încã mare: eu eram? Înarmurã grea ºi coif cu vizieraînchisã – nu mã recunoºteam cu totul, ce maivroiam? Eu eram, mã

Liviu Ioan Stoiciu (Premiul „Balcanica”,

Brãila, 2014)

Unul dintre cei mai importanþi optzeciºti ai noºtri,Liviu Ioan Stoiciu are ºi o opinie neobiºnuit deexactã ºi de acutã în ce priveºte limitele inerente

ale actului umanitãþii de a se atesta pe sine în poezie, maiales în epoca actualã, de început de mileniu, când exactitãþileºi absolutitãþile au fost serios zguduite din temelii ºi cândtensiunile spiritului au devenit extrem de acute, agravatepânã la angoasã. Poezia însãºi, cum spune el într-un scurteseu, devine o tribulaþie veºnic dureroasã, cãutându-ºi ocoerenþã precarã printre atâtea ipoteze ce mai mult oculteazãfiinþa decât s-o elucideze: „Eu, unul, nu mai pot dovedinimic decât prin poezie – care nu poate fi recunoscutã caprobã a adevãrului. Sau poate, ºi eu nu sunt conºtient deasta, inconºtient cum sunt...” (Orizonturi interioare, înRomânia literarã, 1998). Aºa-zisul erou liric din poezia sa eun soi de profet rãtãcit – dar de la început a fost aºa, nedãm seama, încã din primele sale volume: instanþadiscursului ºi-a pierdut unitatea ºi utilitatea, devenindgratuit tragicã. Prin poemele sale întâlnim un subiect vagantcare ºi-a pierdut ºi þinta, ºi mijloacele, ºi rezoanele ºi pentrucare nu mai existã opþiune sau decizie, iar liberul arbitru numai foloseºte la nimic. (ªtefania Mincu)

rememoram, ridicam pentru o clipã viziera, dar numã înþelegeam. Ce aveam... Oarela ce mã gândeam? La putreziciunea moºtenitã din adânc.

Mã gândeam la cei din cazãrmiºi din beciuri, români:la cei necrescuþi în cultul supunerii, „ca mine”.

Uºa mare, dublã, de la intrareaînlãuntrul meu era pe jumãtate acoperitã de o dunã, iarvântul aduna din ce în ce mai mult nisipîn jurul pereþilor exteriori. Plus apocalipsa, anunþatãîn 2012, ºi centura fotonicã: totul era unhohot de râs, acolo, public...

Ah, instinct al rãzvrãtirii! Nu da înapoi: mãcar tu, „chiardacã am ratat totul cu învârtelile,reaua-credinþã, prostia, înºelãciunea, ºmecheria alornoºtri”... Cã e o cârdãºie la mijloc!Am ratat totul, aceasta este culoarea regulamentarã,îndrãznind

ºi nereuºind, „ascultaþi prin mine vaietelemulþimii” – trimis când înainte, când înapoi în timp,împins de la spate de o radiaþie caldã.

Nimãnui nu-i pasãîmi întârzii pe aici rãsuflarea, nu ºtiu de unde amvenit, nici pentru ce: probabil, suntnumai un martor al acestor vremuri. Sunt atent lace mi se întâmplã, pot sã mãmãrturisesc: dar nu vãd în profunzime ºi nu cred cãmeritã risipa fãcutã cu mine, fiindcã nureþin nimic deosebit, am o memorie pe care nu poþisã pui bazã. Experimentul cu prezenþamea, din anul 1950 pânã azi, pe pãmântul României,a eºuat, nu înþeleg rostulcontinuãrii lui. Am ajuns demult într-un unghi mort,în care nu mai gãsesc rãspuns nici laîntrebãri simple. Degeaba încerc sã-mi distragatenþia, sã plec de acasã sau sã mãascund în mineînsumi: peste tot, secundã de secundã, mã urmãreºtesubconºtientul, el are legãturã directãcu sursa de energieuniversalã. Mi-am pierdut singur urma... Amlãsat uºile sã se trânteascã înspatele meu, intrat în cine ºtie ce fierbinþealãºi euforie. Am lãsat scris cã trebuiesã fiu cãutat în altã parte, pus la încercare, în caz

cã uit de mine – ºi? Nimãnui nu-i pasã.

Poeme

Aurel Manole


ªtefan Peticã la 110 ani dupã…Cãtãlin Stãnciulescu

Metafizica nostalgiei

ªtefan Peticã este un poet pentru care încercareade a-l încadra în curente, stiluri ºi mode literarepoate risca sã lase la o parte frumuseþea în sine,purã a poeziei sale. În parte pentru cã, date fiind

dimensiunile relativ reduse ale operei sale, o astfel deîncercare rareori ar putea face ceva mai mult decât sã îlapropie de reprezentanþii canonici, de numele sacre aleacelor curente, stiluri ºi mode, în parte, pentru cã este posibilca, aºa cum observã Mihai Zamfir, poezia lui ªtefan Peticãsã nu aibã „nimic în comun cu poezia care l-a precedat sauchiar cu poezia contemporanã lui”, cu excepþia unor câtorva„teme posibile... [ce] schiþeazã doar un decor fantastic,desprins din lumea simbolismului crepuscular”1 . De aceea,probabil o abordare mai potrivitã a poeziei lui ªtefan Peticãar fi aceea de a identifica în versurile sale, aºa cum spuneMilan Kundera vorbind despre poetul Oscar Miclosz, nuatât ceea ce subjugã ca „mit”, cât mai ales ceea ce subjugãca „frumuseþe acþionând de la sine... fãrã nici un sprijinexterior”2 .

Cel mai adesea, criticii literari fac acest lucru apelând ladefiniþii ale poetului sau poeziei sale, un fel de generalizãriîn chip de concluzii pornind de la versurile poetului. Spreexemplu, pentru Mihai Cimpoi, ªtefan Peticã „este poetulmorþii visului ºi al tãcerii absolute care se instaureazã înurma acestei morþi, este poetul tragediei tãinuite a plânsului«albelor vise moarte-n floare»”3 .

În aceeaºi logicã stilisticã, concentratã, a definirii,Constantin Trandafir afirmã: „Aceasta este poezia lui Peticã:nostalgie a puritãþii inaccesibile, tentativã îndârjitã deprovocare a reveriilor, continuu regret al pierderii visului,rugã zadarnicã, dezechilibru într-un vid universal”4 .

Astfel de formulãri au un dublu avantaj. Pe de o parte,este vorba, formal, de avantajul esenþializãrii mesajului pecare autorii lor îl identificã în versurile poetului. Pe de altãparte, este vorba de ceea ce, pe linia conþinutului, atrag dupãele astfel de formulãri. ªi anume, încercând sã sublinieze ceeste mai specific, unic în versurile poetului, ele tind sã exprimeceea ce se aflã la limitele limbajului poetic. Cu alte cuvinte,ceea ce limbajul, aproape prin definiþie, abia poate atinge ºiexprima. Este ceea ce autorii acestor formulãri realizeazãapelând la expresii de sugestie metafizicã, cum sunt „tãcereabsolutã” sau „nostalgie a puritãþii inaccesibile”. Cãci, neputem închipui, pentru a ne referi acum la aceastã din urmãexpresie, ce înseamnã cã anumite versuri ale poetului evocãnostalgii ale unor evenimente din trecut, dar ne este maigreu sã dãm sens noþiunii de nostalgie a puritãþii inaccesibile.Nu pentru cã ar exista o evidentã lipsã de sens, ci pentru cãnoutatea, invenþie, propunere a unei noi viziuni sau

descoperire a poetului, la care se referã formula, face dificilexerciþiul intuiþiei.

Gãsim ceva asemãnãtor ca efect, dar diferit în substanþã,în ceea ce Kundera îi atribuie lui Oscar Miclosz, anume ungen aparte de exprimare a nostalgiei: „Viitorul gramatical alnostalgiei”. „[A]rhetip al unei forme a nostalgiei”, scrieKundera, viitorul gramatical al nostalgiei „proiecteazã untrecut fãrã speranþã într-un viitor îndepãrtat”; el „transformãevocarea melancolicã a ceea ce nu mai este în sfâºietoareatristeþe a unei fãgãduieli irealizabile”5 . Ca ºi „nostalgiapuritãþii inaccesibile”, „viitorul gramatical al nostalgiei”exprimã realizãri poetice unice, frumuseþi în sine, ceea cepoate fi atribuit unui poet ºi numai lui.

Exerciþiul metafizic al acestor formule poate fi dezvoltatîn ceea ce îl priveºte pe ªtefan Peticã, pentru cã, dacãaceastã analizã este corectã, o formã specificã de nostalgie,nouã, sau cel puþin o nouã modalitate de a exprima nostalgiala timpul viitor, dar un viitor la fel de irealizabil pe cât estede inaccesibilã puritatea cãutatã de poet, este cea carefoloseºte mijloace de expresie ce þin de ceea ce Iulian Boldea

numeºte „logica oniricã”6 , dar nu ca opuse în mod necesarlogicii diurne, ci ca pe o modalitate de a exprima nostalgiafaþã de ceea ce este contingent irealizabil. ªi nu doar înforme declarative, explicite, ca în versurile:

O, ceasul trist al renunþãriiPe frunþi a pus melancoliiªi-n glas fiorul înserãriiCu dureroase nostalgii.

E oare imnul de-ngropareA fericirilor sfîrºiteSau e durere viitoareCãzînd pe visuri chinuite? („Fecioara în alb”).

Ci ºi într-una implicitã, sugestivã, aluzivã, cu unremarcabil, deºi discret, muzical, stilizat potenþial asociativ:

în cîntarea fãrã numeAscunsã-n negrele vioare,E-o tragedie tãinuitã;Plîng albe vise moarte-n floare.

Tristeþea lor neprihãnitãAtît e de chinuitoareCã pune-n suflete pãtateO misticã înfiorare.

ªi o chemare zace-n eleDe-o zdrobitoare nostalgie:Tortura ei necunoscutãEste suprema poezie. („Cînd vioarele tãcurã”),

Deficitul, aproape necesar, tautologic, de intuiþie din„vise moarte-n floare” nu este compensat aici doar deorgoliul ºi sonoritatea unor expresii ca „tragedie tãinuitã”ºi „zdrobitoare nostalgii”, ci ºi de un subtil, dar rezonant,mecanism al substituirii reprezentãrii concretului (material)irealizabil nedezvãluit al viselor „moarte-n floare”, prinimaterialitatea reprezentabilã a unui cântec fãrã nume.

1 Mihai Zamfir, „ªtefan Peticã – suavul visãtor”, în RomâniaLiterarã, nr. 42/2009. URL: http://www.romlit.ro/tefan_petic__suavul_vistor

2 Milan Kundera, O întâlnire, Editura Humanitas, Bucureºti,2009, p. 129.

3 Mihai Cimpoi, „ªtefan Peticã ºi revoluþionarismulsimbolist”, în Metaliteraturã, anul VIII, nr. 5-6 (19), 2008, p. 9.URL: http://www.metaliteratura.if.asm.md/03-12-2012_21-45-45/2008,%20nr.%205-6%20%2819%29.pdf

4 Citat de Mihai Cimpoi, lucr. cit., p. 10.5 Kundera, lucr. cit., p. 129.6 Iulian Boldea, „ªtefan Peticã”, în De la modernism la

postmodernism, Editura Universitãþii „Petru Maior”, Târgu-Mureº, 2011, p. 18.

Pentru ªtefan Peticã ºi simboliºti arta cu cea maimare putere de sugestie, alãturi de cuvânt, estemuzica. Dupã cum observã Lucia Bote, „în locul

culorii simboliºtii elogiazã sunetul”1. Fãrã sã fi domeniulexclusiv al simboliºtilor, încercarea de a „muzicaliza” versuldevine aproape dogmã pentru „suavul visãtor” al iubirilortriste ce îºi desfãºoarã povestea însoþitã de sunete ce parsã lase în umbrã trãirea în favoarea senzaþiilor. „Ceea cepropuneau contemporanii sãi Rainer Maria Rilke, ªtefanGeorge ºi pre-rafaeliþii englezi a fost refãcut de cãtre Peticã- pe teren românesc ºi pe cont propriu”2.

Poezia lui ªtefan Peticã este dominatã de o muzicalitatecu caracter „aproape religios”3, poetul însuºi teoretician alsimbolismului reia versurile lui John Keats din Ode to aGrecian Urn (Heard melodies are sweet, unheard melodiesare sweeter) în versiune româneascã:

„Cântarea ce n-a fost spusã E mai frumoasã ca oricare”4

ªi ideea se dezvoltã într-o „adevãratã artã poeticã”5:„Misterul ei e o beþieDe voluptoasã-ndurerareDar în cântarea fãrã numeAscunsã-n negrele vioareE-o tragedie tãinuitã;Plâng albe vise moarte-n floare”6.

Lumea întreagã e perceputã muzical, printre tehnicilesimboliste, mânuirea simbolurilor („figurã poeticã deloc tipicsimbolistã” – cum remarcã pe bunã dreptate Lidia Bote7) serealizeazã la Peticã prin asocieri auditive, olfactive, vizualeºi prin „metafore de tipul corespondenþei”8, prin imagini„care se dezvoltã unele din altele în joc asociativ”9.

În poezia sa eroticã, ªtefan Peticã utilizeazã sunetulîntr-o trihotomie simbol – obiect – semnificaþie, remarcându-se, dupã cum noteazã Eufrosina Molcuþ, „prin introducerea

Nina Aurora Bãlan

Simbolistica instrumentelor muzicaleîn lirica eroticã a lui ªtefan Peticã

unei viziuni noi, în cadrul cãreia poeziile sale de iubire suntîncãrcate de sensuri care depãºesc existenþa lor limitatã,concretã, conferindu-le o dimensiune simbolicã prinprelungirea semnificaþiilor mult dincolo de texte”10.

Scenariul erotic se desfãºoarã pe câteva repere: iubireaeste tristã, suavã, voluptatea eroticã lipseºte, pasiunea fiindcel mai adesea izolatã în sentimentul eminescian alsfãrºitului11. Transpunerea poeticã a iubirii este imaginatãîn „virtutea armoniilor muzicale ºi a corespondenþelorsenzoriale” – scrie Iulian Boldea12. Parfumuri ºi flori (rozeºi crini) încadreazã figura femeii – iubitã – fecioarã ce apareca o siluetã profilatã pe scenã de joc de umbre chinezesc,pierzându-ºi corporalitatea în acorduri muzicale.

Muzica ce însoþeºte tabloul erotic aparþine în generalregistrului cult: simfonii, catilene triste, recviemuri pentruo iubire ce se îndepãrteazã într-un ideal ceþos, anihilândsenzualitatea prin elemente imagistice ce prolifereazã baroc,compozitorul de a cãrui muzicã se apropie cel mai mult fiindDebussy13.

Tehnica sugestiei muzicale se realizeazã prin prezenþafizicã a instrumentelor muzicale, în primul rând vioaraverlainianã „care scoate sunete lungi, întristând fecioareletuberculoase”14 cãreia i se adaugã, dupã observaþiaaceluiaºi G. Cãlinescu „flautul, orga emiþãtoare de sonurimortale pentru anemici”15 ºi ele inspirate tot din simbolismulfrancez.

De altfel, prezenþa instrumentelor muzicale ca însoþitoarediscrete ale versului în lirica francezã este anterioarãsimbolismului. În lucrarea„Sounding Object: MusicalInstruments, Poetry and Art in Renaissance France”, CarlaZecher prezintã peisajul liricii secolului 16 francez asociatcu sunetele calde ale lãutei, lirei ºi chitarei16. Instrumentecu corzi ciupite, lira ºi lãuta se bucurã de mai multã atenþiedin partea poeþilor Renaºterii decât trompeta, flautul sauharpa ce avuseserã un statut privilegiat în Evul Mediu (ºi

continuã sã îl aibã în Spania secolului al XVI-lea). De altfel,scrie Carla Zecher, harpa este amintitã de poeþii francezirenascentiºti doar în context biblic (David ºi psalmii)17.

Desigur, raportarea poeþilor secolului al XIV-lea lainstrumentele muzicale nu se face din perspectivacorespondenþelor ºi asocierilor imagistice; ele devin obiectde adorare purtând în ele semnificaþii ce se adaugã (ºi nusubstituie) valenþelor cuvântului. Ronsard dedicã o odãchitarei – instrument considerat de origine spaniolã ºiasociat melancoliei poetului îndrãgostit - din dorinþa de ao introduce în lirica francezã:

„Ma guitare je te chantePar qui seule je deçoi,Je deçoi, je ron, j’enchante,Les amours que je reçoi”18.

Instrumentele muzicale sunt ele însele purtãtoare desemnificaþii ce provin din istoria culturalã universalãparticipând la acea trihotonomie de care aminteam – simbol– obiect – semnificaþie când sunt utilizate în poezie princorespondenþe ºi asociaþii lirice.

Vioara este, firesc, cel mai prezent instrument în liricalui ªtefan Peticã. Asociatã lui Venus, femeii ºi armonieiuniversale19, instrument cu corzi atinse de un arcuº cesimbolizeazã pulsaþiile ºi impulsurile, elanurile spontane,ea parcurge o gamã variatã de tonalitãþi – simboluri, de latristeþea nostalgicã:

„Eu sunt un imn duios ce plângePe triste note de vioarã”20.

la sentimentul finalitãþii confuze:„Vioarele tãcurã. O, nota cea din urmãCe plânge rãzleþitã pe strunele-nvechite,ªi-n noapte solitarã, o, cântul ce se curmãPe visurile stinse din suflete-ostenite”21

Arcuºurile („albe în noaptea solitarã”) sunt „paseri cu


aripile-ntinse” iar strunele vibreazã la atingere: „Ah,strunele, ce tremur de viaþã le cuprinde!”22 alcãtuind oreuºitã sugestie imagisticã de un erotism delicat. Imagineaeste completatã de prezenþa umanã, ce se integreazãsimbolului-obiect prin „degetele fine”, „sclipitoare” ca niºteclape de fildeº „ridicate pe flaute de aur” – o simbiozãinstrumentalã semnificând o prelungire a sunetului fãrãcorporalitatea obiectualã. Dar apariþia fecioarelor„împovãrate de-a viselor torturã” reduce voluptatea latãcere iar corporalitatea imagisticã a viorii este tradusã printristeþe ºi singurãtate:

„Murise însã cuvântul de veche voluptate,ªi triste ºi stinghere vioarele pãrurãÎn noaptea-ntunecatã de grea singurãtateFecioare-mpovãrate de-a viselor torturã”23.

Într-un registru grav, vioara se asociazã ºi tragediei iaripostaza femininã nu mai este fecioara în alb ci Magdalena:

„Dar cântarea fãrã nuneAscunsã-n negrele vioareE-o tragedie tãinuitã;Plâng albe vise moarte-n floare”24.

Altãdatã, cântarea viorilor este „neisprãvitã”, tãcerealor bruscã sugerând iminenþa sfârºitului iubirii/rozei „ca uncântec leneº ce piere” (superbã imagine accentuatã deardoarea disperãrii de a prinde/surprinde ultimele tresãririale emoþiei:

„Grãbiþi-vã! Din florile uitateCurând s-a stinge vraja tãinuitãViori cari-aþi tãcut pe neaºteptate”25.

Vioara este neagrã, aparþine nopþii sau înserãrii ºi apareca o însoþitoare permanentã a trãirii tainice într-un universce delimiteazã visul de realitate, misterul acustic de celvizual:

„ªi tremurã de taina ce-o-nfioarãCu moartea zilei blonde care curmãªi jocul ºi cântarea de vioarã”26.

Într-o ipostazã optimistã (cu un aer sprinþar arar întâlnitîn lirica lui ªtefan Peticã), cântãreþii de vioarã apar caspiriduºi dintr-un vis de varã, fiinþe magice ce „turburã înacorduri arzãtoare” noaptea de varã:

„ªi chemarã râsuri calde,Sãrutãri ºi voie bunã,Palpitânde sã le scaldeFine razele de lunã”27.

Ei însoþesc trecerea „perechilor îmbrãþiºate”, stârnindîn delicatul suflet al poetului „un tainic dor” ce se înalþã,evident, în singurãtate.

Chitara - asociatã cultural cu dorinþa de a fermeca, dea seduce, insinuând plãceri sexuale cu trimiteri la corpulfemeii28, fiind un instrument ce presupune ciupirea corzilor–o atingere directã, senzualã a degetelor aduce note maisenine în lirica lui Peticã:

„Ca sã-þi vrãjesc singurãtateaVenii cu cânturi cari-ncetSuspinã limpezi pe ghitare”29.

Solarã, chitara aduce „albe sonuri”30, sunete diafaneîntr-o atmosferã de primãvarã care chiar daca nu esteexuberantã, este însã duioasã: „Un plâns duios adus pe-aripa/ Unui zefir de primãvarã”31.

Harpa, instrument de coarde ciupite, simbolizeazãarmonia interioarã, simfonia unei alte lumi, asociatã lui Venustrimite la armonie spiritualã ºi vindecarea sufletului32. Prinvibraþii ºi ritmuri subtile sunetele ei reprezintã unirea ceruluicu pãmântul.

La ªtefan Peticã harpa „plânge” revãrsând tristeþi din„strune încordate”:

„Ce plâng un dor abia-nfloritS-ar veºtezi sãrmana floareC-un vaiet trist ºi prelungit”33.

Ea este învechitã ºi aduce o „ultimã chemare”, o„tânguire amarã”, corespondenþa unui trandafir cu „potiru-nsângerat” iar sunetele ei sunt „grele zãvoare” – trimiteredirectã la imaginea instrumentului. ªi ca de fiecare datã,încercarea de a resuscita vechi sentimente este asociatãcu ipostaza Magdalenei într-un psalm al pocãinþei:

„ªi n-a fost tânguire vreodatã mai amarãSã tremure pe harpã, ºi-n vorbe-nflãcãrate”34.

Flautul, instrumentul lui Pan, asociat lui Mercur, esteconsiderat prin tradiþia misticã instrumentul îngerilor.Cultural este fie un simbol al serenitãþii ºi armoniei interioare,fie, la pol opus, un simbol falic care trimite la demonulinterior35. Flautul este vãzut ca instrument erotic, dar ºi cainstrument al magiei prin excelenþã36. Este fãrã îndoialainstrumentul magiei (prin influenþa muzicalã a lui Mozart).ªtefan Peticã îi atribuie „note argintii” – contopindcorporalitatea vizualã a flautului cu efectele auditive, muzicasa fiind stimulatoare a visãrii:

„ªi ca sã dau avânt visãriiDin flaut note argintiiSe-nalþã-n seara parfumatãStrãlucitoare ºi zglobii”37.

Dar flautul magic este fundalul zilei ce moare pe „stofele-ntinse” cu o „dulce ºi caldã-ntristare” însoþind imagineaiubitei:

„Iubeam pe frumoasa etern visãtoare;Iar flautul magic plângea înainte”38,

Sau cornul „fermecãtor” care „cade greu ºi arzãtor”,cântecul tãu este „trist ºi depãrtat”; imaginea estecompletatã de seara „tristã ºi cenuºie” ºi de florile pale,totul subsumându-se „melancoliei amintirei.”39

În lirica lui ªtefan Peticã mai întâlnim pianina în„acorduri murmurate de negre pianine/Atinse-ncet ºi dulcede mâini ce-au tresãrit”40 ce completeazã un decor populatcu „palide umbre”, „lacrimi neºtiute” ºi „tainice suspine”,clapele fiind atinse de o mânã diafanã, prezenþa femininãeste proiectatã pe „albele perdele” ca într-un joc de umbrechinezesc, siluetã fãrã corporalitate, poetul (situat într-oipostazã de voaiorism erotic aproape) pândeºte de afarãîntr-o searã cu „mãruntã burã” pentru ca mai apoi el sãdisparã, dezolat, în „ceaþa surã”.

Acordurile muzicale, abordate prin tehnici simbolistesau jocuri asociative, creeazã un spaþiu liric inedit în poezianoastrã de dragoste. Decoratã cu tente albe, tânguiriduioase, roze însângerate ºi fecioare torturate, scenariulerotic este straniu în suavitatea sa muzicalã ce însoþeºtetrãirile delicate ale poetului.

NOTE1 Lidia Bote, Simbolismul românesc, Editura pentru

Literaturã, Bucureºti, 1966, p.306.2Mihai Zamfir, ªtefan Peticã – suavul visãtor, în România

literarã, nr.42, 2009 http://www.romlit.ro/tefan_petic__suavul_vistor.

3 ªtefan Peticã, Opere, ediþia N. Davidescu, EdituraFundaþiilor, Bucureºti, 1938, p. 397.

4 Când vioarele tãcurã, III, în ªtefan Peticã, Scrieri, vol. I,ediþie îngrijitã, studiu introductiv, note, comentarii ºi variante deEufrosina Molcuþ, Editura Minerva, Bucureºti, 1970, p.45 (toateversurile citate în aceastã lucrare se vor referi la acest volum).

5 Lidia Bote, op.cit., p. 310.6Când vioarele tãcurã, III, în ªtefan Peticã, Scrieri, vol, p.45.7 Lidia Bote, op.cit., p. 465.8 Ibidem.9 Ibidem, p.466.10 Eufrosina Molcuþ, Studiu introductiv în vol. ªtefan Peticã,

Scrieri, ed.cit., p.XLV.11 De altfel, în articolul citat, Mihai Zamfir remarca afinitatea

spiritualã ce îl leagã pe ªtefan Peticã de Mihai Eminescu, nunumai prin similitudini culturale ºi biografice, ci ºi prin ipostazepoetice.

12 Iulian Boldea, De la modernism la postmodernism, EdituraUniversitãþii „Petru Maior”, Tãrgu-Mureº, 2011, p.16.

13 Eufrosina Molcuþ, op.cit., p. LIV.14 George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini

pânã în prezent, ediþia a II-a revizuitã, ediâie ºi prefaþã de Al.Piru,Editura Minerva, Bucureºti, 1986, p.686.

15 Ibidem.16 Carla Zecher, Sounding Object: Musical Instruments, Poetry

and Art in Renaissance France, University of Toronto, PressIncorporated, 2007, p. 36: „The soundscape of sixteenth-centuryFrench poetry is largely indoor one that resonates with the gentlestrumming of the lute, lyre and guitar”.

17 Ibidem: „French poets most often refer to the harpe wheninvoking biblical imagery – David and psalms”.

18 Apud Carla Zecher, op.cit., p.47.19Bertrand Duhaime (Douraganandâ), Le symbolisme des

instruments de musique, http://lavoie-voixdessages.com: „Reliéà Vénus, à la femme et à l’harmonie domestique, cet instrumentde musique à quatre cordes accordées par quintes, que l’on frotte

avec un archet, est relié aux pulsions et impulsions, donc auxélans spontanés, qui peuvent aller de la nostalgie ou de la mélancolieà la plus grande exaltation, en passant par le lyrisme, le romanesqueet la volupté”.

20Fecioara în alb, XV, p.34.21Când vioarele tãcurã, I, p. 43.22 Ibidem.23 Ibidem.24 Idem, III, p. 45.25 Idem, XII, p.57.26Serenade demonice, II, p.107.27 Idem, V, p.112.28Bertrand Duhaime, loc.cit.: „cet instrument à six cordes

pincées, à caisse plate et à manche muni de frettes, illustreparfaitement le corps féminin et il exprime la passion et lesémotions. Il constitue l’instrument par excellence pourextérioriser, dans la simplicité, les élans profonds de son être.”

29Fecioara în alb, IV, p.32.30 Idem, XX, p.40.31Duioase note, p.99.32Bertrand Duhaime, loc.cit.: „Il symbolise la symphonie d’un

autre monde, encore largement inconnue aux humains, dont lesaccords bénéfiques apaisent naturellement l’être. Associé à Vénus,il fait rêver, il aide à entrer dans un état de transe, à accéder àl’harmonie spirituelle et à conduire une guérison”.

33Fecioara în alb, XIV, p.32.34Când vioarele tãcurã, XIX, p. 66.35Bertrand Duhaime, loc.cit.: „Cet instrument de musique,

relié à Mercure, sert d’attribut à plusieurs divinités, notamment àPan. Dans la Tradition grecque, on assure qu’il fut inventé parSilène, l’ancêtre des Satyres et le père nourricier de Dionysos. LaTradition mystique en fait l’instrument privilégié des anges”.

36Les multiples szmboliques de l’instrument de musique, http://jalonedit.unice.fr/ethnomusicologie/cours/2.-anthropologie-de-lorganologie/les-multiples-symboliques-de-linstrument-de-musique: „la flûte qui jouit de cette symbolique, elle qui est aussil’instrument de la magie par excellence”.

37Fecioara în alb, XIV, p.32.38Când vioarele tãcurã, II, p. 44.39Serenade demonice, V, p. 126.40 Idem, IX, p.54.

BIBLIOGRAFIEBoldea, Iulian - De la modernism la postmodernism, Editura

Universitãþii „Petru Maior”, Tãrgu-Mureº, 2011.Bote, Lidia - Simbolismul românesc, Editura pentru

Literaturã, Bucureºti, 1966.Cãlinescu, George - Istoria literaturii române de la origini

pânã în prezent, ediþia a II-a revizuitã, ediþie ºi prefaþã de Al.Piru,Editura Minerva, Bucureºti, 1986.

Duhaime, Bertrand - (Douraganandâ), Le symbolisme desinstruments de musique, http://lavoie-voixdessages.com

Molcuþ, Eufrosina - Studiu introductiv, în vol. ªtefan Peticã,Scrieri, vol. I, ediþie îngrijitã, studiu introductiv, note, comentariiºi variante de Eufrosina Molcuþ, Editura Minerva, Bucureºti,1970.

Peticã, ªtefan - Opere, ediþia N. Davidescu, EdituraFundaþiilor, Bucureºti, 1938.

Peticã, ªtefan - Scrieri, vol. I, ediþie îngrijitã, studiuintroductiv, note, comentarii ºi variante de Eufrosina Molcuþ,Editura Minerva, Bucureºti, 1970.

Zamfir, Mihai - ªtefan Peticã – suavul visãtor, în Românialiterarã, nr.42, 2009 http://www.romlit.ro/tefan_petic__suavul_vistor.

Zecher, Carla - Sounding Object: Musical Instruments, Poetryand Art in Renaissance France, University of Toronto, PressIncorporated, 2007.

ªtefan Peticã la 110 ani dupã…

Aurel Manole


ªtefan Peticã la 110 ani dupã…

Îndreptându-ne atenþia asupra apropierii poetului decultura germanã, ne propunem conturareaapartenenþei aceluiaºi spaþiu a celor douã literaturi

(începând din secolul XIX) ºi, totodatã, ni se pareîndreptãþit sã demonstrãm cã melanjul de limbi ºi culturi, ceamprenteazã anii sãi de formaþie, are rol de catalizator, darºi de punte spre modernismul literar european.

Chiar dacã afinitãþile intelectualilor români ai epocii eraumai puternice cu spaþiul romanic, cu literatura francezã,italianã, ºi în acea vreme au existat tentative de a legaliteratura românã de cea germanã. De exemplu, în Moldova,Gheorghe Asachi, în suplimentul literar al revistei Albinaromâneascã, tipãreºte versuri din Hermann ºi Dorothea(1832), cea mai veche traducere româneascã din Goethe,traducerile lui Klmm (Kogãlniceanu) din Schiller, în Alãutaromâneascã. Trebuie amintit cã încercãri similare au existatºi în Muntenia ºi, mai ales, în Ardeal: în coloanele revisteibraºovene cu caracter cultural Foaie pentru minte, inimãºi literaturã se dezvoltã cultul pentru poeþii germani(Schiller, Pfeffel, Klopstock, Uhland, Herder), mai devrememarii precursori din ªcoala ardeleanã de formaþie exclusivgermanã, dar cu vãditã simpatie pentru italianã, „ªincai ºiMicul [,] înainte de a ajunge la Roma, poposesc la Viena”1 .Dar venirea pe tron a lui Carol I (1866) ºi a soþiei sale,Carmen Sylva, a reprezentat momentul decisiv în care s-aprodus o apropiere mai puternicã de cultura germanã, maicu seamã în literaturã ºi filosofie. De asemenea, marilepersonalitãþi ale culturii noastre, Mihail Kogãlniceanu(universitatea la Berlin) ºi Titu Maiorescu (liceul la Viena,universitatea la Berlin, doctoratul la Giessen), nu ezitã sã-ºi afirme dubla preocupare: sublinierea rolului determinantal mediului formativ ºi îndrumarea spre modelul german înstabilirea structurii învãþãmântului superior românesc.Astfel, Mihail Kogãlniceanu, în discursul la AcademiaRomânã, din 1891, la aniversarea a 25 de ani de la fondareaacestei instituþii, a accentuat amprenta culturii germane îndescoperirea patriotismului sãu: „Toatã viaþa mea, ºi tânãrºi vârstã coaptã, am mãrturisit în mai multe rânduri cã culturiigermane, cã Universitãþii din Berlin, cã societãþii germane,bãrbaþilor ºi marilor patrioþi care au operat reînãlþarea ºiunitatea Germaniei, datoresc în mare parte tot ce am devenitîn þara mea ºi cã la focul patriotismului german s-a aprinsfãclia patriotismului meu”2 . Titu Maiorescu a înlesnitmultor tineri, viitoare personalitãþi ale culturii noastre,precum C. Rãdulescu-Motru, P. P. Negulescu, TeohariAntonescu, D. Evolceanu, C. Litzica, C. Al. Philippide, I.Al. Rãdulescu-Pogoneanu, S. Mehedinþi, cãlãtorii de studiiîn Germania ºi, totodatã, ca Ministru al Educaþiei sau caRector al Universitãþii din Bucureºti, a contribuit laorientarea diverselor branºe de studii spre modelul german,pânã în preajma celui de-al doilea rãzboi mondial. Un altexemplu este cel al miºcãrii junimiste: „majoritateamembrilor aveau o formaþie francezã, cu toate acestea tonulºi direcþia ideologicã erau date de o relativã minoritate careprivea cu mare admiraþie spre cultura germanã, consideratãprin disciplina ºi rigoarea ei, drept singurul model ce arservi intereselor societãþii româneºti, în vreme ce modelulfrancez era acuzat de prea multã superficialitate ºi spiritrevoluþionar.”3 (Ion Bogdan, junimistul, a fost însãrcinat sãstudieze la faþa locului principiile ºi modul de organizare alºcolilor germane, elaborând la întoarcere, în 1866, un raportcuprinzãtor.4 )

Începând cu deceniul cuprins între 1867-1876,activitatea de la Convorbiri literare, Familia ºi AlbinaPindului reflectã influenþa literaturii germane. În 1868, aparîn Albina Pindului, „în afarã de Goethe, poeþii Schiller,Klopstock, Bürger ºi Heine traduºi în prozã”5 , interesulpentru literatura poeticã germanã fiind întreþinut ºi prinarticolele traduse din Gérard de Nerval - „în aceste articolese trateazã despre originea poeziei germane, despreNibelungiada, apoi despre un lung ºir de poeþi: Klopstock,Wieland, Herder, Bürger, Schiller, Goethe, Uhland, Körner,Heine, Rückert, Chamisso, Anastasius Grün, Lenau, CarolBeck, Freiligrath, Dingelstädt, Grenzenach, Saphir, Zedlitzºi regele Ludovic al Bavariei. Mai mult se insistã – dupãcum e ºi firesc – asupra lui Goethe”.6 În acelaºi an, înConvorbiri literare, apar traduceri din Schiller(Pruncucigaºa), Uhland (Blestemul cântãreþului),Lessing, Heine ºi Geibel. Apoi, în urmãtorii ani ai aceluideceniu, traducãtorul cel mai activ, N. Schelitti, va maipublica din Schiller (Dorul ºi Copilul la izvor, Idealele),Hervigh (Aº vrea sã pier din lume …), Heine (12 poezii),M. Claudius (Phidile), Negruzzi tot din Schiller (fragmentedin Hoþii ºi Fiesco,Cabalã ºi amor) ºi M. Pompiliu dinUhland, Lenau ºi Heine, T. V. ªtefaniu traduce patru cântecedin Heine, T. Maiorescu publicã aforisme din Schopenhauerºi traduce Istoria suferinþei, I. Slavici traduce Immensee alui Th. Storm, iar Eminescu publicã prelegerea Influenþaaustriacã asupra Românilor din Principate. În Familia,este de menþionat traducerea lui D. Onciu din Schiller.

Se ºtie, ªtefan Peticã avea o aplecare cãtre limbilestrãine, calitãþile sale native fiind dublate de “o inteligenþãîn plinã expansiune, care prin poliglotism încerca mãrireaunghiului de deschidere spre cunoaºtere”. 7

ªi la Peticã atracþia faþã de spiritul francez existã (el

Emilia ªtefan

ªtefan Peticã ºi cultura germanãpreocupându-se iniþial de limba francezã), dar putem spunecã o forþã constantã de receptare a unei culturi este datã decunoaºterea limbii “aspre ºi reci”, cum o numeºte LucianBlaga, adicã a limbii germane, ce va deveni cheia “îndezlegarea problemei vieþii”, “a sensului ei”, iar simbolismul,curentul, ce aduce “ o sublimare ºi o purificare ºi - uneori -o intelectualizare a poeziei”8, vine în întâmpinarea iniþiativeisale de asimilare a poeticii europene ºi de sincronizare cuaceasta.

Încã din clasa I, Peticã începe sã înveþe limba titanuluide la Weimar. Pentru ca, mai târziu, preocupareaefervescentã pentru opera lui Goethe, izvorâtã dincertitudinea cã acesta “nu mai este al Germanilor”9, ci, fiind“un geniu universal, este al tuturor popoarelor din univers,pentru cã a pãtruns la toate unde a gãsit mãcar un începutde literaturã”10, sã îl cuprindã ºi pe ªtefan Peticã, acestastudiind toate textele goethene despre esteticã.

Trebuie amintit cã primul vers al poeziei Mignon a luiGoethe “Kennst du das Land, wo die Zitronen blühn”(“Cunoºti tu þara unde înfloresc lãmâii”), inserat în primulroman din ciclul Wilhelm Meister, devine ideea centralã apoemului în prozã În streinãtate (autor ªtefan Peticã).Apropierea dintre poemul lui Peticã ºi poezia lui Goetheeste nostalgia pentru pãmântul patriei natale,“particularizatã în cazul unor eroi aspirând spre þãrmurileînsorite ale Italiei”.11

De asemenea, mai trebuie amintit cã romanulautobiografic Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister(Wilhelm Meisters Lehrjahre) reprezintã pentru poetulsimbolist un roman educativ valoros ºi de formare a uneipersonalitãþi ºi îl încadreazã “chiar într-un sistem deinfluenþe pe care capodoperele le-ar putea realiza asupracititorilor. «Citirea faptelor mari înflãcãreazã imaginaþia ºiprovoacã cititorilor dorinþa de a le imita»”.12

Preocuparea sa de a scrie poezie este rezultatultalentului, dar ºi al entuziasmului ºi pasiunii pentru lecturã.Peste jumãtate din bibliotecã este scrisã în limba germanã– “îndeosebi goticele au fost literele care în scurta saexistenþã i-au mângâiat sau i-au crispat retina”.13

Desfãºurând firul analizei, încercãm sã evidenþiem filieragermanã a receptivitãþii lui Peticã atât faþã de culturagermanã, cât ºi faþã de literatura ºi arta universalã.

Este interesat de scrierile lui Franz von Miklosich –filolog austriac de origine slovenã, profesor la catedra defilologie slavã a Universitãþii din Viena –, ºi, în special, deRumänische Untersuchungen (Band I – Istro- und macedo-rumänische Sprachdenkmäler, A. Istro-rumänischeSprachdenkmäler, B. Macedo-rumänische Sprachden-kmäler, Editura Gerold, Viena, 1882). Exponent important alsecolului al XIX-lea, Franz von Miklosich nu s-a limitat lalimbile slave, ci a abordat ºi limbile românã (ºi dialectularomân), albaneza ºi greaca.

La fel de interesante ºi fãcând parte din domeniicontingente sunt lucrãrile lui Max Nordau – medic, scriitorºi co-fondator al Organizaþiei Mondiale Sioniste –, AugustWeismann – fondatorul neo-darwinismului – ºi AugustWundt – psiholog ºi filosof german, întemeietor alpsihologiei ca ºtiinþã autonomã. Preferinþele poetului seorienteazã spre aceste nume, pentru cã, precizeazã el“creierul avea poftã sardanapalicã de idei nouã”.

“Lecturile literare, atât ca varietate cât ºi ca extensie, seconstituie ca un pandant la cele filozofice, luminând dintr-un alt unghi o spiritualitate într-o expansiune febrilã, carede la tatonãrile iniþiale începe sã se miºte în spaþii din ce înce mai sigure, traversând nivelele ascensional”.14

Patrimoniul livresc, cel aparþinând filosofiei, îi aducedeschiderea spre totalitatea lumii. Lectura sa includecurentele filosofice cele mai importante: criticism – Kant,idealism obiectiv – Schelling, idiealism subiectiv – Fichte,Schopenhauer, idealism dialectic – Hegel, iluminism –Leibniz, hermeneutica – Schleiermacher, materialism –Feuerbach, David Strauss. “Familiarizarea cu textelefilosofice nu-l iniþiazã, însã, numai în secretul artei de agândi, ci îi creeazã ºi deprinderea viziunii în profunzime alucrurilor ºi mai ales îi accentueazã reflexivitatea, preparândlent acea tensiune spiritualã care va deveni pentru el ocaracteristicã definitorie”.15

Literatura, definitã de savantul ºi filosoful Imam Ja’faral-Sadiq, „este o bucatã de viaþã, cãreia i-a fost datã odirecþie ºi înþeles, o interpretare artisticã a lumii în funcþiede observatorul acesteia”.16 Lectura sa, referindu-ne la cealiterarã, include diferite genuri ºi specii ºi se bazeazã pe“cunoaºterea operelor originale, în francezã, germanã,englezã, spaniolã ºi italianã”.17

Frecventarea textelor germane îl aduce aproape descrierile clasicilor greco-latini (Editura Zweibrücken), de ointerpretare a Coranului ºi de versurile poetului persanFirdusi, cel care s-a impus în literatura universalã prinepopeea Cartea regilor (Buch der Könige).

Din literatura germanã, îl cultivã pe Stefan George,principalul mentor al simbolismului german ºi iniþiatorulcelebrului Blätter für die Kunst (File pentru artã) ºi, înegalã mãsurã, pe Hugo von Hofmannstahl, “poetul careexprimã cu nespusã sensibilitate specificul sufletului ºi firiiaustriece, proiectând impresionismul estetizat ºi

psihologizant vienez la dimensiuni creºtin-umanisteeuropene”.18

De asemenea, Peticã, interesat permanent de artã ºireprezentanþii ei caracterizaþi de un anume stil ºi mod de avedea ºi înþelege lumea, ne dezvãluie viziunea sa artisticãutilizând “«admirabilele studii ale lui Winckelmann ºiLessing asupra artei eline (…)».”19

Cât despre afinitãþi, aducem în discuþie, ca o concluzie,apologia influenþei a lui André Gide, evidenþiatã de LucianBlaga: “(…) cei mai mulþi oameni mari nu s-au ferit deinfluenþele altora asupra lor. Dimpotrivã: ºi-au deschis largferestrele ca sã intre în camera lor cât mai mult aer cumiresme din toate vânturile. Aceasta a fost singura cale ce-l aducea la eul lor profund: înrâurirea suferitã, Goethe carea formulat ca nimeni altul cultul personalitãþii a fost în acelaºitimp omul care se lãsa fecundat de toate spiritele cu careajungea în atingere”.20

Bibliografie:Antologia poeziei simboliste româneºti, Ediþie ºi prefaþã de

Lidia Bote, Editura Minerva, Bucureºti, 1972.Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip, Cluj-Napoca, Editura

Dacia, 1973, pp. 113-115.Ion Bogdan, Raport asupra ºcoalelor secundare din

Germania, Bucureºti, Editura C. Göbl, 1886, VIII.Const. Ciopraga, Literatura românã între anii 1900 ºi 1918,

Editura Junimea, Iaºi, 1971.Ion Gherghel, Goethe în literatura românã - cu o privire

generalã asupra întregei înrâuriri germane - , vol. I, Bucureºti,Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului , Imprimeria Naþionalã,1931.

Mihai Isbãºescu, Istoria literaturii germane, Edituraªtiinþificã, Bucureºti, 1968.

Titu Maiorescu, Consideraþii filosofice pe înþelesul tuturor,Scrieri din tinereþe 1858-1862, Ediþie îngrijitã, prefaþã ºi noteSimion Ghiþã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981.

Zina Molcuþ, ªtefan Peticã ºi vremea sa, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti.

Al. Zub, Mihail Kogãlniceanu, Iaºi, Editura Junimea, 1974.

1 Ion Gherghel, Goethe în literatura românã – cu o priviregeneralã asupra întregei înrâuriri germane - , vol. I, Bucureºti,Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naþionalã,1931, p. 7.

2 Cf. Al. Zub, Mihail Kogãlniceanu, Iaºi, Editura Junimea,1974, p. 67.

3 Ion Bogdan, Raport asupra ºcoalelor secundare dinGermania, Bucureºti, Editura C. Göbl, 1886, VIII , p. 260.

4 Omagiu lui Ion I. Nistor, 1912-1937, Cernãuþi, Tip. GlasulBucovinei, 1937, p. 121-125.

5 Ion Gherghel, op. cit., p. 27.6 Idem, p. 28.7 Zina Molcuþ, ªtefan Peticã ºi vremea sa, Editura Cartea

Româneascã, Bucureºti, p. 31.8 Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, vol. II, Editura

Saeculum I. O., Editura Vestala, Bucureºti, 1997, p. 414.9 Titu Maiorescu, Consideraþii filosofice pe înþelesul tuturor,

Scrieri din tinereþe 1858-1862, Ediþie îngrijitã, prefaþã ºi noteSimion Ghiþã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 125.

10 Idem11 Addenda, Poezii originale pãstrate în manuscris, p. 450.12 Idem, p. 451.13 Zina Molcuþ, ªtefan Peticã ºi vremea sa, Editura Cartea

Româneascã, Bucureºti, p. 30.14 Idem, p. 35.15 Idem, p. 33.16 Literaturã, ro.wikipedia.org/wiki/Literaturã,19.04.2014.17 Const. Ciopraga, Literatura românã între anii 1900 ºi

1918, Editura Junimea, Iaºi, 1971, p.364.18 Mihai Isbãºescu, Istoria literaturii germane, Editura

ªtiinþificã, Bucureºti, 1968, p. 380.19 Idem, p. 364.20 Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip, Cluj-Napoca, Editura

Dacia, 1973, p. 113.


Miruna Vlada

Poemedacã realitatea e construitãatunci ºi noi înºine suntem construiþi.ºi când nu ne mai iubim suntem lãsaþi în paraginã.sunt constructivistãpentru cã empatizez cu obiectele din jurbosnia bin ich

partajul e un rãzboi de destrãmare.

al fostei Iugoslavii ºi al fostei femei din mine.

partajul meu e patria mea mâncatã de molii.tot ce am câºtigat prin luptele noastre separatiste.

bosnia e un partaj. 6 litere ca 6 state ale fostei iugoslavii.

asta trebuie sã reþin de aici. tot ceea ce vom putea fi – eal fostei.totul aparþine fostei.

bosnia e cea mai

bunã dintre lumile imposibile.

nu sunt o femeie abandonatã

sunt o femeie ce se abandoneazã

când am plecatmi-am fredonat în gândun cântecel de leagãntotul e ca un fel de caricaturã

o prãpastie adâncã de 30 de anica un bazin de 2 mfãrã apãîn care sinucigaºul optimistnu îºi rupe decât 2 coaste ºi buza de sus

pe atunci gavrilo princip era un erou

apoia obositºi-au fãcut din el un ucigaº fanatic

cum se întâmplã cu fiecare dintre noidupã o despãrþire

sunt o casã îmbrãcatã în iederã

toate fisurile sunt acoperitedin afarã se vede rãcoare ºi verdeo intimitate vegetalã în care ne ascundemdoar crãpãturi în luminãse mai vãdprin adierile de rãcoaredoar spaþiile unde aerul trece lent prin pânzele depãianjeno casã îmbrãcatã în iederã roºiesufocatã.

„ªtii ce-am sã fac:am sã-þi stric jucãria

numitã durere.”Miroslav Antiè

suntem niºte vampiri.

stoarceam tot ce putem din dezastrele noastre.voi ne premiaþi ºi ne mângâiaþi pe capnoi stoarcem ºi stoarcem de douãzeci de anide douã sute de anisuntem un fel de muzeu în aer liberun muzeu al dezastrelorvoi sunteþi ghiziine arãtaþi dezastrele noastre pe hartãºi apoi noi aplaudãmdar tot nu reuºim sã ne mângâiem pe cap unii pe alþiiºi nimeni nu mai ºtie unde a început ºi unde s-a sfârºitfilmul ãsta cu vampiriîntr-o Europã cu unghiile frumos tãiatenoi suntem bucata aia care îºiroade unghiile pânã la sângedupã naþionalism nu ne mai rãmân decât cimitireleunde stãm unii peste alþii

„þara mea plinã de gloriiþara mea mâncatã de moliiþara mea nãscutã din fobiiþara mea rãmasã fãrã jucãrii”Aurel Manole - Oraºul (2006)

Scrie o poezie îndrãzneaþã ºi douãmiistã, iar înultimul timp versurile ei minimaliste sunt croiteabrupt ºi se reþin aproape cu putere de dicton,

ca niºte revelaþii bruºte care tâºnesc spontan dinrealitatea însãºi. Volumul Bosnia. Partaj nu este inspiratdoar dintr-o realitate istoricã ºtiutã ºi nici doar dinevenimentul autobiografic, ci din condiþia omuluiactual, ce nu-ºi explicã mai nimic din paradoxurilerealitãþii decât printr-o empatie totalã cu dezastrelealtora, care sunt ºi ale noastre, ale tuturor – fie ºi, maiales, când este vorba de niºte cauze pierdute.

(ªtefania Mincu)


Ce înseamnã sã fii moldovean? Rãspunsul cel maibanal ar fi urmãtorul: cetãþean al statuluiRepublica Moldova! Numai cã, deºi comode,

aceste rãspunsuri simple sunt ºi cele mai ineficiente.Actualul stat moldovenesc apare pe hartã dupã destrãmareaURSS-ului, în 1991, dar istoria sa este lungã ºi zbuciumatã;în 1812, Imperiul Rus anexeazã partea româneascã dintrePrut ºi Nistru, pe care o numeºte Basarabia (o provinciecare nu avusese niciodatã statut independent). Urmeazãcolonizarea teritoriului, interzicerea limbii române ºi, abiaîn 1918, o unire cu celelalte provincii istorice româneºti,alcãtuind statul modern România. Din 1940 însã, ca urmarea unei înþelegeri din cadrul pactului Molotov-Ribbentrop,Basarabia devine parte a Uniunii Sovietice. Dupã o scurtãdisputare a teritoriului, din 1945, acesta devine una dintrenumeroasele republici sovietice ºi este supusã procedeelorconsacrate de diluare a identitãþii naþionale, lingvistice ºiculturale: deportãri (în urma cãrora mor peste 2 milioane demoldoveni, adicã români), mutãri de populaþii, impunerealimbii ruse ºi a alfabetului rusesc. Pe 27 august 1991,Republica Moldova îºi proclamã independenþa, când unireadirectã cu România, ºi ea abia ieºitã din comunism, ar fifost soluþia care ar fi restabilit adevãrul istoric. Traumelesunt însã de neacoperit: deºi teritoriu românesc, acest stata suferit transformãri evidente în cele aproape douã secolede separare. În plus, dupã 1991, din motive ideologice,este revitalizat modelul sovietic, diversionist, care stabileacã limba „moldoveneascã” ar fi diferitã de cea românã(culmea aberaþiei, în Constituþia Republicii Moldova, „limbãde stat” este încã numitã, în pofida împotrivirii repetate amediului academic, „limba moldoveneascã”; or, limbamoldoveneascã nu existã, ea este un subdialect al limbiiromâne). Locuitorii din Republica Moldova sunt numiþi deromâni „fraþii noºtri de peste Prut”, ceea ce înseamnã totuºio separare netã: moldoveanul e un strãin pentru românulde rând: graiul sãu, cu accent rusesc, stârneºteamuzamentul. Pentru europeanul occidental, oricum toþiemigranþii din rãsãritul continentului sunt la fel: români,moldoveni, bulgari, sârbi etc.

Literatura scrisã dincolo de Prut a reacþionat, fireºte, laacest fenomen. Pe de o parte, adoptând un discursnaþionalist, de mai bunã sau mai diluatã calitate literarã, pede alta, atacând frontal, curajos, o dramã naþionalã: aceea adepeizãrii, a exilului economic, a pierderii identitãþii. Toatecele trei piese de teatru pe care urmeazã sã le comentez,scrise de autori cunoscuþi în spaþiul cultural românesc ºiintegraþi, prin burse, traduceri, festivaluri literare, în celeuropean, propun cazuri disperate, din care se cautã oieºire salvatoare. Nu e vorba de cazuri particulare, ci detragedia unui întreg popor: cel care e nevoit sã trãiascãîntr-o cumplitã sãrãcie, printre ruinele fostului imperiusovietic, într-o orânduire în care tot sechelelecomunismului impun legea, prin puternicii îmbogãþiþi ai zilei;e vorba de un teritoriu situat între douã civilizaþii diferite:pe de o parte, Rusia, cu ambiþiile sale expansioniste ºiautoritare, pe de alta – Uniunea Europeanã, cu promisiunilesale legislative, care împiedicã abuzurile ºi discriminãrilede orice fel.

FUCK YOU, Eu.ro.Pa! (2005), piesa NicoleteiEsinencu, este un monolog tensionat, adus mereu în acelaºipunct prin intermediul unui leitmotiv („Tata, trebuie sã-þispun ceva...”); de fapt, un amplu poem, un posibil manifestal unei întregi generaþii. Acea generaþie care nu are repere,care poartã pe umeri vina pãrinþilor, care nu poate uitacompromisurile lungilor decenii petrecute sub comunism,acea generaþie traumatizatã de trecut, care se iluzioneazãcã viitorul existã în afarã sau nu existã deloc, pentru adescoperi apoi cã nici Europa nu este Tãrâmul fãgãduinþei;în fine, acea generaþie care a cãpãtat, cel puþin, libertateade a-ºi striga tare ºi strident deznãdejdea, dezamãgirea,descurajarea. „Ce mi-a dat þara mea ºi cu ce am rãsplãtit-oeu?” – acest cliºeu patriotard, inculcat în copilãrie, capãtã,de aceastã datã, un rãspuns dramatic, dur nu numai prinlimbaj, ci mai ales prin disperarea autenticã de a admite unadevãr dureros: „Tata, trebuie sã-þi spun ceva... Se pare cãeu n-am avut þarã în copilãrie.” Este o constatare dureroasã,a celui care, pentru a reuºi sã întrezãreascã ceva înainte,este obligatã sã priveascã atent înapoi. Or, înapoi existãnumai constrângere, fricã, absurd, mult absurd. ªi mai alesumilinþã. Umilinþa de a fi drastic admonestatã de învãþãtoarepentru cã ºi-a uitat cravata de pionier acasã; umilinþa de afi certatã de o vecinã pentru cã nu vorbeºte în limba rusã,când limba sa nativã este, totuºi, româna. ªi, mai ales,umilinþa de a da semne cã iubeºte cea ce nu iubeºte, cã,nesmintit, crede ceea ce nu crede, cã are o þarã mare ºimereu victorioasã, când, de fapt, despre þara sa cea micãnu are dreptul sã vorbeascã nici mãcar în ºoaptã. De aiciîncepe nevoia unui dincolo idealizat, care este Europa.Europa, cãreia îi simte cu raþia gustul în copilãrie: „Aºa auînceput întâlnirile mele cu tine, Europa! Când fãceam câtepatru ore coadã la magazinul din colþ. Nu ne vedeam foartedes. Pentru cã doar o datã în douã luni, acolo, aduceaugume din Italia, biscuiþi din Franþa ºi ciocolatã nemþeascã.Atunci putea sã te cumpãr cu 7 ruble, Europa! Sã fi vrut sãdau mai mulþi bani pentru tine, nu era posibil. Vânzãtoareanu dãdea mai mult de 20 de gume, 8 pachete de biscuiþi ºi10 ciocolate. 7 ruble pentru Europa!” Spargerea U.R.S.S.

Bogdan CreþuS.O.S. din Þara de nicãieri

nu a însemnat însã ºi intrarea în Europa. Nici mãcar intrareaîn normalitate. Aceeaºi suspiciune, aceeaºi sãrãcie, aceeaºiteamã de K.G.B. ºi, în cele din urmã, mult visatul contact cuEuropa.

Ce este Europa? Cum este Europa? Extrem deneprimitoare. Rece. Nepãsãtoare. Chiar dacã sãrãcia dinspaþiul est-european pare o poveste tristã ºi îndepãrtatã,Occidentul are mijloacele sale de a-l umili pe intrus. Totulse oferã câtã vreme totul se plãteºte; în cele din urmã,aceastã abundenþã ostentativã te transformã din om înclient. Ideologia nu mai este una politicã, ci una aconsumatorismului. Dar tot una care cautã sã modeleze un„om nou”, chiar dacã prin metode ºi ispite infinit maicatifelate. Europa dezamãgeºte teribil pentru cã, în esenþaei, nu este altfel. E o lume a automatelor, o lume în carecompromisul este preþul supravieþuirii; se mãnâncã, în fond,acelaºi rahat, dupã cum acuzã proaspãta… europeanã:„Au! Imposibil! Ãºtia ºi cu rahat pot sã mã îndoape. Unkilogram e suficient pentru astãzi, dar ºtiþi, vreau rahat dinþara mea. Aveþi? Eu nu mãnânc decât rahat din þara mea. Sãnu credeþi cã e o manifestare a patriotismului. Nu! Maicurând e o obiºnuinþã.” Europa e, pe scurt, o lume în carenu mai existã „acasã”, în care strãinul rãmâne, orice ar face,strãin. O lume lipsitã de compasiune, o lume devitalizatã.Una în care nu te vindeci de traumele trecutului, ci þi leadânceºti, realizând cã, în fond, peste tot e la fel. Ceea cenu te face sã-þi doreºti mai puþin acest altfel la fel...

Pentru ca totul sã capete accente ºi mai tensionate,acest monolog debitat cu sufletul la gurã, care nu ocoleºtelimbajul direct, disperat (mereu la locul lui, deloc strident)este un fel de discurs de adio, rostit la moartea tatãlui;singurul fel posibil de discurs de adio... Rostit, sfâºietor, înmomentul în care dispare pânã ºi ultima legãturã cu þara debaºtinã. Ruptura devine definitivã, conºtientizeazãpersonajul: þara non-þarã, þara hidoasã în care a copilãrit,dar pe care nu o poate urî, pe care nu o poate smulge dinsine, se dizolvã iremediabil odatã cu moartea pãrintelui.

Ce îi rãmâne tinerei, cãtre ce se îndreaptã ea? CãtreEuropa... Dar nu mai e vorba de acea Europa salvatoare, aplãsmuirilor frustrate, a dorinþelor din copilãrie ºiadolescenþã, ci de cea realã, pe care o cunoaºte atât debine ºi în care nu-ºi gãseºte locul: „Tata, trebuie, trebuie,trebuie sã-þi spun ceva. Eu nu pot sã rãmân aici. Mâine tevom îngropa. Iar poimâine mã întorc... la ea, tata... Fuckyou, Europa! Fuck! Mergi pe stradã ºi n-ai în ce da cupiciorul. E ca ºi cum ai merge pe nisip fãrã sã laºi urme. Într-o zi am sã ajung sã nu mai am umbrã.” Altfel spus, într-o ziva ajunge sã-ºi piardã sufletul.

Iar ziua aceea nu e departe.

Dumitru Crudu noteazã, într-un laconic preambul alpiesei sale Oameni ai nimãnui (2007): „Nu am inventataproape nimic, doar am dezvoltat unele fascicule de viaþã.Eu nu am nãscocit aceste lucruri, ele sunt niºte produseale realitãþii noastre. Toate personajele din piesa mea audrept prototipuri oameni concreþi, care s-au nãscut înRepublica Moldova”. Prin urmare, drama aceasta tinde sãse apropie cât mai mult de reportaj, înscriindu-se în liniateatrului vérité, cu subtile intarsii poetice.

Convenþiile cele mai obiºnuite ale discursului dramaticsunt puse în joc pentru a da naºtere unor cazuri tipice, careexemplificã elocvent condiþia exilatului. Cele trei personajeale dramei, Alexandru, Silvia ºi Maria aduc în prim-planaceeaºi problemã majorã a individului silit de circumstanþeledin þara de baºtinã (Republica Moldova, în acest caz, darlucrurile sunt valabile pentru orice þarã din estul Europeicare a cunoscut, dupã cãderea blocului socialist, exodultinerilor cãtre Occidentul promiþãtor) sã îºi caute noroculîn altã parte. Acest trist fenomen social, cu care neconfruntãm de ani buni, este conºtientizat de personaje,care nu au însã libertatea de a alege: în þarã nu mai e detrãit, în Italia nu reuºesc sã îºi afle rostul decât cu preþulunor compromisuri greu de rãscumpãrat.

Acest statut este observat nu în liniile sale generale, ciparticularizat, surprins în datele sale concrete. Înainte deplecare, Alexandru este cel care þine publicului un fel deprelegere demonstrativã, punctând verdicte corecte ºiaparent cinice: „Sunt atâtea localitãþi în care au rãmas doarbãtrânii. În curând, am putea ajunge o þarã fãrã locuitori.Toþi ºtiu lucrul ãsta, dar toþi se evaporã de aici, inclusiveu”. Abia dupã debarcarea în Italia, vãzutã ca un soi de noman’ s land, aflãm cu stupoare cã nu neapãrat setea decâºtig rapid l-a gonit acolo, ci disperarea: suferã de o boalãincurabilã, nevasta e beþivã, iar copilul nu are din ce trãi,aºa cã s-a decis sã-ºi sacrifice ultimele zile ºi ultimele puteripentru a mai prinde cât de cât cheag. Imediat ce capãtã oslujbã, ca îngrijitor al unui bãtrân nebun, el este numit îndidascalii, de fiecare datã când rosteºte câte o replicã:„bãrbatul care ºchioapãtã un pic ºi este palid la faþã”.Redundanþa devine un artificiu care nu face decât sãmarcheze dramatismul situaþiei sale, pus în paginã de elînsuºi: victimã a nazurilor unui bãtrân care se va dovedi unfarseur în cele din urmã, Alexandru încearcã sã sfârºeascãdemn: „Eu aveam douã variante: sã fiu un bolovan în casãpentru familia mea sau sã încerc sã plec ºi sã-mi spãl singurfarfuriile murdare”.

Celelalte personaje confirmã exact acelaºi statut devictimã a unei lumi anapoda: acasã nu au ce mânca, nu auservicii, aici trebuie sã facã mari sacrificii pentru a-ºi menþine

Aurel Manole - Colina III


slujba înjositoare; Silvia se prostitueazã, cu acordulconsortului Vitalie, Maria spalã picioarele unei bãtrâne, întimp ce soþul îi moare acasã, iar copilul e luat în grijã de omãtuºã º.a.m.d. Dumitru Crudu nu ocoleºte melodramaticul,pentru cã ar însemna sã falsifice lucrurile. Or, conformmanifestului fracturist, al cãrui coautor este, aplicat fidel ºiîn teatrul sãu, ficþiunea nu face decât sã sublinieze, la modulautenticist, traumele realului.

Riscul unei astfel de formule ar fi acela alconvenþionalitãþii rigide, al previzibilitãþii facile. Numai cãautorul ocoleºte tezismul tocmai prin stratificarea atentã aacestor drame total verosimile: celor ale exilaþilor, aledezrãdãcinaþilor, le rãspund dramele celor îngrijiþi: Marco,bãtrânul nebun supravegheat de Alexandru, joacã de anibuni acest joc doar pentru a mai zgândãri compasiunea fiului,pentru a nu sfârºi într-un azil, signora Elisa, bãtrâna dingrija Mariei, nu face decât sã-ºi ostoiascã marea durerecauzatã de indiferenþa fiicei ei etc. etc. Ia astfel naºtere unpermanent dialog al victimelor, care nu reuºesc sã seîmpotriveascã unui sistem absurd, care nu mai preþuieºteomul, ci se scuturã de el când devine inutil sau îl trateazãbrutal atunci când acesta nu are nici o protecþie.

Devine astfel limpede cã titlul piesei pune degetul peranã: cei care pleacã sunt dezrãdãcinaþi, numai cã nu e nevoiesã te rupi de þara de baºtinã pentru a deveni un om alnimãnui. Lumea e plinã de victime, iar acest lucru aproapecã nici nu mai impresioneazã pe nimeni. Poate doar pe ziariºtiivânãtori de senzaþional ºi pe dramaturgi, cum constatãAlexandru, care îºi conºtientizeazã statutul de „caz special”,numai bun sã inflameze inspiraþia unora mai sensibili labolile veacului, printre care indiferenþa este cea mai gravã:„Despre mine au vorbit deja toate ziarele din Moldova. Ascris Timpul, dar ºi alte ziare. Gheorghe Bâtcã a scris despremine cum am plecat ca sã-mi port singur de grijã atuncicând am aflat cã orele îmi sunt numãrate. Dumitru Crudu ascris o piesã despre mine. Cât de iuþi mai sunt dramaturgii ºizariºtii ãºtia!”

E asta o consolare? Desigur cã nu, dar e un semnal dealarmã. Dumitru Crudu încearcã sã sensibilizeze o lume dince în ce mai impasibilã la rãul din jur. Tocmai din aceastãcauzã piesa sa este un extrem de directã, simplã, dar nusimplistã, în ceea ce priveºte procedeele. Autorul basarabeana câºtigat un pariu nu doar estetic, ci ºi unul etic, moral.

Tot un fel de piesã de teatru-vérité este ºi În container,drama din 2009a lui Constantin Cheianu. Trei moldoveni îºipovestesc, într-un spaþiu de tranzit, peripeþiilenenumãratelor tentative de a-ºi pãrãsi patria ºi de a intraîntr-un spaþiu care îi rejecteazã: cel occidental. Sunt noiiOdisei sau Telemahi ai epocii postcomuniste: fie cã trecdincolo (mereu acest dincolo obsedant) prinºi de roatavreunui tir, legaþi sub tren, fie cã, în cazurile rare ºi fericite,îºi fac rost, plãtindu-l cu greu, de un buletin lituanian fals,fie cã îºi riscã viaþa intrând într-un container închis etanº,din care respirã doar cu ajutorul unui pai, ei viseazã sãajungã în Europa, acolo unde nu e nici durere, nici întristare,nici suspin. Pentru asta, riscã totul, nu doar libertatea, careoricum e relativã, ci mai ales viaþa. Se pare însã cã viaþa numai reprezintã, pentru aceºti oameni striviþi de istorie, carenu îºi mai gãsesc un sens al existenþei acasã, valoareasupremã. În orice caz, dacã nu îi dezumanizeazã, acestetentative de evadare îi învaþã cu frica. Dacã pãrinþii trãiaupermanent spaima de autoritãþile sovietice, ei trãiesc cufrica de autoritãþile europene, care îi pot prinde ºi care lepot reteza, astfel, dreptul la vis. La visul european. Adicã lacel al normalitãþii. „Eu am început sã mã rog lui Dumnezeunumai aici, în Europa, acasã nu prea aveam nevoie de

Lumea e printre rãdãcinile de copaci. Pot sã-mi privescmâinile ore-n ºir fãrã sã vii, pot sã-mi deschid ochii ºi sã vãdluminile resturilor de þigãri pe mãsurã ce intrã-n pãmânt; mãgândesc la trupuri singure fãrã sã-mi fie frig; nu mai aºteptnoaptea. M-am aºezat pe mâna stângã pânã mi-a amorþit ºim-am gândit cã eºti tu.

Am cãzut în întunericul domesticit al camerei ºi am avutcurajul sã ne uitãm la el printr-un sul de hãrtie, sã-l agãþãmde un cârlig ºi sã-l aruncãm momealã sub covor.Revenirea;transpirãm, te laºi legat de picioare ºi izolat.Oboseala – ea þine pãsãrile deasupra stâlpilor, astupã loculpapucilor mei ºi umple paturi strãine – singurele locuri încare te deschizi ca pumnii copiilor la dulciuri.

Se întâmplã doar când sunt cu spatele ºi braþul tãu stâng,un ghemotoc se plimbã pe ºira spinãrii. nu stiu nimic din cese intamplã sub pat, în spatele geamului perdelele suntmereu înnodate. Când vin spre tinesunt taximetristul ºiconduc cu ochii închiºi. Blocul cu 10 etaje mi-aterizeazã înfaþã.

Nu mai am voie sa te urmãresc. „E prea periculos,pãmântul o sa urce pânã la înãlþimea ta”. Îmi leg zgarda deun pom. Cu mâna aproape de gât îmi dau diferite comenzi:mãnâncã, dormi, mãnâncã. Nici ceilalþi nu ºtiu cum sã aºezefiltrul din sârmã imediat lângã piele. ªi acum o liniºte în carenu mai e nicio atingere.

În fiecare noapte vad luna cu gropiþe, îmi scufund capulîn apa adunatã în vanã. Mâine se fac 5 ani ºi deja am învãþatsã respir dedesubt. Sunt la mine acasã. Vãd bulele lipite depereþi, vârtejurile când iau dopul, firele de pãr rãmase, petelegalbene de pe fund. În curând o sã scot primele cuvinte ºiatunci o sã mã mut de tot.

Râd lângã patul meu, o cutie în care nu se miºcã nimic.Danseazã în cerc, braþele întinse, indiferenþa din camera cupereþi de vatã. Mesajul nu ajunge ºi te ating ca într-unsalon de siguranþã. În crãpãturi îndes blãnuri sã nuvorbeascã nimeni pânã nu mã retrag în pijamalele groase.

Degete strâmbe se înfig în saltea ridicându-þi corpul. Înfelul acesta, aproape de becuri, insule cu trupuri nemiºcatede musculiþe. Lumina se retrage ca un monstru lipicios carete-a atins îndelung în timp ce hainele ard lângã pereþi.

Închid ochii ºi respiraþia ta ca gustul unei lãmâi îngheþatecoboarã. Prezenþele din cealaltã camerã te cheamã de fiecaredatã cand norii vin prea aproape. Din gaura chiuvetei iesplante marine. Apoi vine cutremurul.

Înveliºul. Peste tot, cãderea bruscã. Scaunele serostogolesc ºi prind sub picioarele lor îndoite bucãþi dincorp. Nu mai ºtiu cum sã ridic cana de cafea. În camera ta,îmi îndepãrtez mâinile. Pereþii mã ghideazã, ca într-o cutiede ciment micºorându-se. Distanþa dintre noi plesneºte caniºte cabluri de înaltã tensiune. De fiecare datã când mânata, somnul din conductele de sub oraº.

Muþenia nu ne aduce niciun favor. Nu se poate, suntemaceiaºi. Florile îºi fac loc printre bucãþile de ciment. Mãabsorbi într-un sac de aspirator, apoi totul se aruncã de laetajul unu. Dupã un timp iau forma unei arsuri de þigarã careîncearcã sã-ºi gãseascã loc în palma ta.

Cu o cãmaºã legatã de calorifer, i-am strigat în timp ceîncuia uºa. Nu existã niciun buton de panicã! Ziua se topeºteprintre norii cu forme de maºini, printre aripi, printre aripilepãsãrilor, curge mereu ca apa din duº. Deºi nu vedeam nimicºtiam cã undeva un tigru stãtea tolãnit pe un loc de parcare.

Tavanul a crãpat. Cuburi de gheaþã prin deschizãturi,alunecã pe ziduri pânã la picioare. Mai jos, îngropaþii sapãîn lateral. Se întâlnesc, fac schimb de mâini, de coaste, apoise gândesc la cãldurã.

Peretele mã înfãºoarã. Între degete întunericul din baie,din frigider, de sub pleoape. În pãmânt – ca în piele.Dezlipirea ºi pleoapele de sus smulg pãrþi din cele de jos.Picioarele mele împletesc o pânzã. Ghemuitã lângã scaun, obaltã iese din pachet

Sânziana SipoºDumnezeu”, spune la un moment dat unul dintre ei.Rugãciunea vine nu din necesitate a sufletului, ci din oroare.Deºi par niºte delicvenþi, deºi nu se dau în lãturi de la nimic,furându-ºi banii ºi paºapoartele între ei, deºi legislaþiaeuropeanã îi plaseazã sec în rândul infractorilor, aceºtioameni au pierdut totul sau; mai corect spus, li s-a luattotul. Lumea lor nu mai e nicãieri, de vreme ce li se refuzã ºidreptul la speranþã, de vreme ce sunt nevoiþi sã-ºi riºteviaþa nu pentru a avea garanþia reuºitei, ci pentru a pãtrundeprin efracþie în acest interval nesigur al iluziei, care este,pentru ei, Europa. Aºa brutali cum par ºi chiar sunt, aºarudimentari, grobieni, violenþi, lipsiþi de scrupule, meschini,ei sunt niºte victime ale unei epoci în care, teoretic, drepturileomului chiar se aplicã, în care regimurile totalitare din EstulEuropei au cãzut, în care libertatea nu mai este un simpluslogan. Dar oare chiar funcþioneazã aceste valori peste tot?E o întrebare extrem de actualã, mai ales acum cândRepublica Moldova se aflã într-o mare cumpãnã.

În ultima sa parte, piesa de teatru a lui ConstantinCheianu se mutã din registrul verismului ºi pãºeºte în celmetaforic, simbolic. Fuga dincolo e o nouã naºtere, de vremecea ea presupune o ieºire de la întunericul containeruluiînchis la luminã, la speranþã, la viaþã. Deloc întâmplãtor,ultimul dialog al lui Igor o are drept partenerã chiar pe mamasa, ºi ea tot o emigrantã. Nu întâmplãtor, exact în clipa încare acesta este împachetat ºi montat în containerul închis,ea îºi aminteºte cã naºtere a fost foarte grea ºi cã abia a fostevitat riscul înãbuºirii. De data aceasta, naºterea va eºua.Igor va pieri în containerul care îl sufocã, asemeni uneiplacente rigide. Dreptul la viaþã duce la moarte. Înainte sãpiarã, Igor mai are intuiþia propriei condiþii, pe care oarticuleazã, consumând disperat aerul necesar supravieþuirii:„Mamã, Moldova noastrã este un container. Îl agaþã cinevrea ºi îl duce unde pofteºte. Vrea în Kazahstan – îl duce înKazahstan. Vrea în Europa, îl duce în Europa. (…) Mamã,noi suntem niºte oameni de container. Oricine ne poate urcaºi ne poate duce unde doreºte. Nici nu trebuie sã ne urce,urcãm singuri. Aºa de tare vrem sã scãpãm de Moldova.(…) Noi nu ne putem amesteca cu viaþa lor, zice, noi trãimparcã în niºte containere aici. Noi purtãm containerelenoastre peste tot, ca ºi melcul casa.” Este, într-o formulãsintetizatã, o dramã colectivã. Miturile contemporaneitãþiisunt, din câte se vede, mult mai crude. Iona aveaposibilitatea sã iasã din chit; din container însã nu mai ecale de ieºire. Dumnezeu nu se mai amestecã de mult înlume.

Când marile imperii se sparg fãrã sã renunþe la ambiþiilelor expansioniste, victimele sunt mereu „colaterale”. Or, înîntreaga Europã, nici un popor nu a fost mai încercat decâtcel din spaþiul-limitã, acolo unde începea sau se sfârºeaUniunea Sovieticã. Nu e o întâmplare cã exact aici sesfârºeºte sau, dupã caz, începe acum Uniunea Europeanã.Aici, cizma sovieticã a apãsat cu neîndurare pe grumazulromânului, a românului moldovean, aici, contextulinternaþional a fost de fiecare datã tensionat.

Cele trei piese de teatru comentate sunt cât se poate deactuale în anii tulburi ai crizei, dar mai ale acum, când Europase confruntã cu ambiþiile unei Rusii cu ticuri imperialiste:Occidentul începe sã vadã problema dezrãdãcinãrii, aprovizoratului ºi din partea cealaltã, nu numai din afarã,privind milioanele de emigranþi care au invadat spaþiulvestic; aceste piese de teatru pun în discuþie problemaemigrantului, a celui care nu mai ºtie ce înseamnã „acasã”,a celui care cautã, cu orice preþ, sã fugã dincolo pentru adescoperi cã nici dincolo nu este mai bine ºi cã rãul deacasã e permanent, pentru cã e un rãu existenþial.

Aurel Manole


Dar nimeni, nimeni nu-i vine în ajutor,Spune el,

Unei fete ca tineLaura Palmer

încã încerc sã ghicesc dacã pieleape care o ating e a mea

obiectele din camerã se miºcãºi aºteaptã sã strig când altcineva

bate cu îndrãznealã la uºãîncã nu ºtiu dacã totul

se înºirã ºi aiciîn camera micã

ºi dezordonatãnu ºtiu dacã þi-am spus vreodatã

despre copilul care alergacu o sticlã de apã cãtre mine

ºi m-am agãþatde tot ce-mi ieºea în cale

mâna nu se mai miºcacu aceeaºi prezicie

pentru cã noine-am promis cã nu o sã fim

niciodatã copii

aici e locul cald în carem-am hotãrâtsã aºteptaicitotul devine mai suportabilaº putea sã o fac minute în ºirla fel cum aº priviurmele uscate de pe pahar

aici absenþa tae singurul exemplu valabilîntr-o lume undesiberia e cel mai friguros locpe care þi-l poþi imaginaaleargã aleargã acum

voi avea nevoie demulte braþe îndreptate spre minede o melodie post-rock pe caresã pot miºca trupulexact aºa cum vreauatât cât vreausingura tragedie sã fiebiletul de autobuz mototolitdin palma meaaleargã aleargã acum

voi avea nevoie de multe gesturi strãineo altã limbã sã-þi vorbescîn ziua când ritmurile acesteaîmi spun mai multedecât numele pe care te strig

o reasigurare a zâmbetului fantomãal lucrurilor mãrunte careîmi oferã astãzide cinci orimai multã cãldurã

voi striga nu am vrutpur ºi simplu s-a întâmplatºi ce cautã atâta lumepe strãzicând eu am dormit zile în ºir

abdomenul transparent în luminaecranului

valoreazã mai mult decât joaca meamecanicã

mai mult decât toate numele delocuri

pe care am reuºit sã le scriu în cinciminute

& gândurile zgomotoasemai z decât toþi oamenii care au intratîn librãrie la ora ºapte

iatã-nenu ne poþi face praf acum

Poemecândvaun bãrbat gras mã va salva& mã va privi fascinat

va inventa obiecte în carerealitatea mea se poate odihni

pentru cã prezenþa ta nu-mi va face niciodatã

b-i-n-e

pentru cã azi am scos capul pe geamchiar dacã nu am þinut minte nimic din ce am

vãzut

pentru cã m-am învârtit de atâtea oripânã când pe podea s-au fãcut cerculeþe din

care nu am mai vrut sã ies

voi fi blocatãînamintirea taca o niºãînloculdintre pat ºiperete

pentrutoateastea m-am hotãrâtacumsãlas tot ce am –pãrul, tatãluimereu absentochii, copiilor care m-au salutatscurtºi de

neînþelesspitatelor, glanda asta care se mãreºte de

fiecaredatãcânduit

pânã la urmãamsã las ºimâna tasãtreacã peste coapselemele

pentrucãrestuloamenilor nu-mi maidãruiescnimicpentrucã ai uitat ce voiaisãspui

dartrebuiasãrãspunzicevadacãîntrenoiar fi existat o mânã de copil

sexular fi fost un exerciþiu

n-am întrebat dacã de acolo vedea munþii cu susul în jossau copiii erau mai înalþi

îmi spunea cã sunt calmãcã am crescut în cel mai mic pat fãrã conºtiinþa

unei morþi naturaleîntr-o camerã obscurã

stãteam nemiºcatãchiar dacã nu am învãþat cum se face o omletãchiar dacã azi am desenat mâini

ºi le-am privit cum îºi schimbã conturul

am prins-o de haina vechene-am plimbat prin mijlocul mulþimiila fel cum am sta cinci ore pe întuneric

ºi doar când s-ar aprinde luminaam auzi mingealovindu-se de perete

e simplu sã mi se parã totul strãinsã-i privesc palmele

strângând alte palme

ºi sã mi se parã strãin

voi sta întinsã pe patºi voi trece cu degetele peste sâni

voi privi mâinile cum devin pãsãrile voi privi îndelungpânã vor dispãrea

voi sta ascunsã sub cearºaful roºuca un tablou într-o expoziþie

trebuiesãîþispunaltfeloiauraznatrebuie

încã fug de mineca de grãmada de pãr din jurul chiuvetei

îmi împing capul în frigider(caut lumina de ieri)

acum când inutilitatea îmi zguduie creieriiîi întinde pe podeanicio amintire nu-mi mai face bine

abilitatea de a înþelege cã fiecare e singurnu a ajuns aici

doar pereþii albi care înghittot ce a rãmas mai bun

ºi urechile umede ca douãcreaturi gigantice

în beznã

trebuie sã te obiºnuieºtinu existã supereroisã te salveze de podurile miºcãtoare

de experimentele în care eºti prinsca într-un off-cutal unei melodii pe care

nu ai reuºit niciodatãsã o asculþi pânã la finalun teritoriu asemãnãtor cu

bucata de pâine unsãscãpatã pe jos

sunetele de metrou tramvai trentoate mijloacele de transport carepot trece pe lângã tine

fãrã sã te atingãfãrã sã te gândeºticât de repede vei

ajunge acasã sau cumva arãta acasã peste douã orecând lumea întreagã

se va rãsturna

nimeni nu ºtie ce se întâmplãnimeni nu-ºi poate imaginanimeni nu poate gândi

& tot cauþi o explicaþiela felcum cãuþi ºoseta desperecheatãîn coºul cu rufe

toatã vitalitatea s-a dus dracu& tot ai încercat sã demonstrezi

lucrurile sunt exact aºacum þi-ai propus

valurile se aud exact la felaici sau la starnbergersee

doar pietrele pe care le strângi în pumnsunt diferite

zgomotul lor la aruncarea în apã& degetele încreþite

nu se mai vede niciun soarenicio mamã niciun bãrbat tatuatpe antebraþ care sã-þi repete

nimeni nu ºtie ce se întâmplãnimeni nu-ºi poate imaginanimeni nu poate gândi

vorbeºte-mi despre demnitatea meaun palton vechi ºi împuþitvorbeºte-mi despre mâna care creºtedin mine

pentru cã nu mai poþi cere nimic dupã o catastrofãdupã fericirea de scurtã duratãpe care o primeºti la ieºire din supermarket

perdeaua la care te uiþinu existã

scaunul în care ne-am aºezatnu existã

uneori nu e suficient

câte replay-uri am dat

Krista Szöcs


CELUI MAI MARE POETÎntr-o zi m-am trezitîn poemul tãu.De fapt, în fiecare versse descoperea universul tãu.Mirosul florii de cireºa înmiresmat trupul.Gândurile tale, asemenea mâinilor înflãcãrateau dezgolit bujorul venelor mele.Poemul a tremuratprecum douã sfârcuri tumefiate,pe sub pipãitul tãu timida început sã curgã laptele.Încet de tot, lipindu-mi-te de degetedevii cel mai mare poet al meu.

PARALELÃPermanent ºi de la capãt veneai dupã cuvinte,din nou mã întorceam dupã zâmbet.Firul îngroºat al priviriicãuta tivul printre atingerile neîndemânatice.Ieri ne-am întâlnit în vis.Am recunoscut feþele tuturor strãbunilor tãi.Dimineþii i-am tras hainele de plimbareacum ce sã mã fac cu aceastã cunoaºtere,acum timpul n-o mai poate ºterge.Întreaga mea viaþã una a fostexclusiv cãutarea – a ta!Acum vin precum o paralelãfãrã un punct de atingerepe câmpul de hârtie de-un alb mortuar.

CÂNTECUL FLUVIULUI ÎNGHEÞATAl cui poem l-a scris astãzifluviul îngheþat?Goalã întreb dimineaþa friguroasãªi acopãr versurile somnoroase.Aici, sub curgerile de tot felul epuizatese naºte liniºtea.Nimeni nu ºtie sã mângâiecu tãcerea cum o faci tu,fluviule al meu.Acum trec ca o contrabandistãcuvinte printre tufecu stolul de cormoranicare înnegresc cântecul tãu de lebãdã.

ÎNTÂRZIEREMi-ar plãcea sã fiu puþin mai micãDeci, mai puþin mi-ar plãcea sã cresc.Aº fi ros cu dinþii cordonul ombilical,plângând aº fi apãrut subit pe lume, pe un sol nisipos,mama m-ar fi dus în cârcã.Dar aºa stau ºi numãr pânã noaptea târziu.Fiecare bucãþicã de ceas e planificatã cu grijãDar cu toate acesteaîntârzii, întârzii, întârzii.

Traducere din slovenã în sârbã: Zeljko PerovicTraducere din sârbã în românã: Liubiþa Raichici

Poeþi din Slovenia prezenþi la Festivalul „Balcanica”, Brãila, 2014

În cadrul proiectului aflat deja la a 8-a Ediþie, Brãilaprimeºte anual poeþi din þãrile balcanice (Grecia,Muntenegru, Serbia, Bosnia etc.) ºi acordã premii

poeziei. Lecturi publice, lansãri de carte, expoziþii, editãride antologii – ºi, în plus, bucuria întâlnirilor dintre scriitoriºi a întâlnirilor cu publicul. Anul acesta a fost rândulSloveniei. Mereu surpriza contactelor cu poezia din altezone, cât ºi cu ai noºtri. Mereu întrebãri: încotro seîndreaptã poezia?

Nãscutã în Slovenia (1972), poet ºi traducãtor,autoare a unor cãrþi pentru copii, scrie o poeziede dragoste frumoasã ºi originalã. Întâlnirea

dintre iubiþi se realizeazã mai ales în poem sau în vis, undese realizeazã miracolul corporalizãrii propriului eu încuvintele celuilalt. Celãlalt nu e o entitate oarecare, ci ni-l însuºim ºi îl asimilãm în noi cu „istoria” lui, cu originile,pânã la strãbuni. De aceea ºi despãrþirea dintre iubiþi e orupturã cumplitã, ca a paralelelor care nu mai au punct deîntâlnire. O poezie senzual-inocentã în care se percep multesubtilitãþi: de pildã felul cum dorinþa e înþeleasã în eros, cadorire a dorinþei celuilalt. (ªtefania Mincu)

Nataša Švikart •umer(Premiul „Balcanica”)

În versurile Vesnei Spreitzer, senzual-pasionale ºitotodatã reflexiv-muzicale ne-a izbit o anumitã„decizie” poeticã, demnã de reþinut, ce pare a fi nota

ei personalã în concertul pesimismului actual: farmeculiubirii ºi împlinirea ei punctualã este singurul „lucru ce este”,în timp ce moartea (cu spectrele ei) nu este. (ªtefania Mincu)

niºte guri sfinte, în timp ce degetele îngheþateaveau spasme în interiorul lor ºi aspirau

la un cãlduros deznodãmântvenit de la stânca aceea, care în fiecare

sãptãmânãse rostogolea înapoi la vale

ºi-a închis altarul vetreiTocmai acum când m-am oprit la

soare, pentru momentîl deschidºi privesc

în cel mai luminos gol al clipeisoarele îmi netezeºte rochia, usucã pantofii, încet mã

întorc înapoi.

ÎMBRÃÞIªAREO sã mã culc în adãpostul tãu,

în briza pe carea ros-o marea.

O sã mã culc la umbra taºi-o sã mã încolãcesc cu totul

ºi cu totul, pe tine.Precum un cuvânt împerecheat

ne vom împerechea.Vom respira încet

vom foºni cu valurilecare vin spre noi

ºi ne mângâieasemenea mâinii mamei

demult, atuncicând dragostea nu era doar un cuvânt

iar noi doi, de asemenea, am fostuna

aºa cum acest momentpoate deveni stânca pe mal

iar tu femeie,cu care vei putea sã te scoli

ºi sã mergi sã te sãruþicu marea

ºi soarele.Vei putea sã te culci

în alte golfuri,sã dansezi pe ele,

sã le cânþisã râzi

pânã când nu-þi vei doricât mai sus sã ajungi

pânã la pãsãri,la stele,

pânã când nu veidori sã ºtii

unde e începutul

Vesna Spreitzer

tul

ru contra

sã fãcut

O sã mai rãmân la soare, doar o clipã, cât sã-minetezeascã

pieleacare s-a cutat din mers, sã usuce fulgii

îmbãtrâniþi, care s-au vãrsat peste pantofi ºi m-aufrisonat

pânã la aducerea aminte a unei duminici cu dealul ºistânca

în spate. A pãcatelor calde în potirul de aurînghiþite cu vinul acru, care a ispitit

Aurel Manole


Poeþi din Slovenia prezenþi la Festivalul „Balcanica”, Brãila, 2014

Ziarist cu o bogatã ºi îndelungatã activitate,membru activ al schimburilor culturale din zonasârbo-slovenã ºi deþinãtor a numeroase premiii

ºi distincþii, Rade Bakraèeviè este ºi poet: versurile sale auo tãieturã sobrã, alcãtuitã din aserþiuni pur constatative,fãrã risipã stilisticã, dar cu atât mai convingãtoare înconþinut (ªtefania Mincu).

Rade Bakraèeviè

ºi unde sfârºitul,pânã când nu vom cunoaºte

cã eºti prea micãºi iarãºi te vei întoarce la tine

vei fi întreagã

Pentru cã aceasta este tot ce este.

VESTALAÎn spatele respiraþiei tale este o camerã ascunsã.

Sunt chematã sã mã aºezºi sã-mi deschid pântecul.

Nu sunt eu musafirul pe mãsurãpielea mea imediat se scurge în baltã

într-un gol rotunjitºi rãsare din pãmântul livezii.

Totul se stinge.Doar la vatra ta întotdeauna sar mai multe scântei.

Cãldura linge tãlpile topite,ca, asemenea tãmâii, sã mã ridic la tavansã-mi îmbib nãrile ºi pielea ºi costumul.

stãm împreunãîn camera asta plinã de respiraþia ta

unde totul se stingeºi niciodatã nimic nu se încheie.

IMNUL CLIPEISunã, când calc pe câmpul sãrat.

Îmi arunc pielea pe dig.Mã simt aleasa dimineþii,

plutesc pe lacrimile sfintelor vise.Pe sub pleoapele universului picurã

lumina albastrã pe palma mea,se risipeºte în linie, pentru întâlnire cu ziua.

Sunã, când calc pe câmpul sãratºi-i predau trupul meu.

când nu suntbat tot mai mult

neauzitam rãmas singurã.

MAGDALENADe cealaltã parte a atingerii este moartea

atât de gingasã eºti cu ea, te înveleºtiîn nãframã, ca ºi când ai întinde

velele albe pe-o barcã ce navigheazãdeparte de dealul tãu. Apa din fântâna ta este vie.

Inundã coastele dure ºi-ºi croieºtedrum pe care aluneci dând din mâini. Ultima datã eºti

tangibil,mângâiat de copcile infinite. Ai fost pregãtitã

pentru rãcoarea pielii lui,dorul femeii lui încãlzeºte ascuns ºi-o

sãruþi. Atât de duios ºi atent te apleci asuprã trupuluiþeapãn

aproape râzi, fiindcã ºtii

cã moartea dispare ºi nu mai existã partea cealaltã – doar atingerea. Atât. Este.

***Caut ascunzãtoare într-o stâncã umedã lung

privesc vineþiul, care dispare în cer.Spuma feþei stã întinsã la picioare, o împung

cu degetele, sã deschidã guradupã aceea visez picãturi în cearcãne atemporale,unde durerea strãveche se contopeºte cu sarea.

În asurzitorul cor, care bate din stâncãpierd contactul ºi devin trup.

***În palma ta s-a deschis ochiul

mã poþi privi pe sub pieleprin þesut ºi în secþiune

poþi sã-mi veziatomii

unde se divid golurileºi vârtejurile devin spirale

respirãmã poþi privi pânã foarte departe

în întunericul care nu cunoaºte materia.

Traducere din slovenã în sârbã: Nataša Švikart •umerTraducere din sârbã în românã: Liubiþa Raichici

IEªIREA DIN ÎNTUNERICAm ajuns târziu.Soarele a trecut de cealaltã parte.Dincolo de dealurile înalte plutea dimineaþa.Departe în vest s-a întins umbra.Deasupra noastrã stãtea atârnatã cãldurã.Soarele îºi vãrsa razele aducând iubire ºi respect.Totul era pregãtit pentru Noua Erã.Spaþiul a fost cedat ploii.Aºteptãrile s-au împlinit.Oameni au primit ce ºi-au dorit.Au vrut sã disparã, sã se piardã pe undeva.Ocolind pãmântul ºi s-au întors în îmbrãþiºarea lui.Gândurile au plutit mult deasupra.Pe partea aceea neînþeleasã care de veacuri îi aºtepta.Dealurile înalte le-au ocrotit mândriaa urlat vântul în coroana intangibilului.Au rãmas acolo unde totul este permis.Dupã mare luptã au ieºit din întuneric.

VISELE RETURNATEStoluri de pãsãri au adus vântul, care le-a împrãºtiatgândurile.Se opuneau timpului ºi controlului.Au primit tot ce le aparþinea.Surprinºi fiind deasupra marii dreptãþi dumnezeieºti.În înaltul munþilor îngheþaþi aºteptau îngerii.

S-au oprit neºtiind în ce direcþie s-o ia.N-au ºtiut cã uitarea existã doar în crãpãturi.Fãrã sã þinã cont de naºterea noii zile a rãmas amintireatrecutului.Visele au devenit realitate în coroanele copacilor din jur.Aºteptau adevãrul adevãrat care venea din cevanecunoscut.Aºteptau dar nu ºtiau pe cine.Adevãrul era departe.Se aºtepta Noua Erã.Gândurile lor erau departe.Recunoºtinþa ºi-au plãtit-o prin agresivitate.Dinspre mal spre orizont a rãmas o urmã necunoscutãcerul acoperind cãlãtoria spre lumea cealaltã.Întoarcerea era imposibilãAu rãmas fãrã urmã printre valurile a ceva ce înseamnãviaþãGândurile s-au înecat în hãurile aflate de partea cealaltã.S-a creat conexiunea indestructibilã între pãmânt ºi cerHãul s-a transformat într-o bandã infinitãcãutau zâmbetul în nemãrginireau ajuns la un rãspuns indescifrabilau rãmas acolo unde au fost.Aºteptãrile s-au împlinit ºile-au returnat visele.

DORINÞELE AU DEVENITPARTE A REALITÃÞII

Ne-am luat la trântã cu râul umflat.În faþa pomului vieþii am dat drumul viselor.Nu erau motive de fricã.Dorinþele noastre erau parte a nopþii nedormite.În ceaþã erau cei mai insistenþi.Semnele unei nopþi grele nu existau.Noaptea infinitã a venit.Am aºteptat dimineaþa sã ne arate adevãrul.Noaptea nedormitã ºi-a arãtat semnele.Urmele tinereþii netrãite au rãmas.Pentru adevãrul veritabil nu era timp.Rezultatul cercetãrilor noastre le-au ascuns.Dorinþele au devenit nerezolvabile.Au luat problema în propriile mâini.Gândul impus l-au descifrat.Fãrã dorinþa lor au încins sfârºitul.A rãmas veºnicia neterminatã.Au rãmas ºi promisiunile neonorateA mai rãmas urma unei tinereþigreutatea altor vieþi au preluat-o singuri.Finalmente s-a întors gândul pozitivLor le-au permis viaþa demnã de ommulþumiþi ºi-au cãutat salvarea printre ramuri.Pomul vieþii le-a acoperit gândurileSinguri în pustiul infinit.Meditaþia lor a deschis un capitol nous-au mulþumit cu noile dimensiunipe cerul senin s-a arãtat viitorul.Întrebãtoarele lor priviri au vãzutlumina trandafirie prin obloanele lor.Vãzduhul a devenit mai curats-au împlinit viseledevenind realitate.Au fost premiaþi pentru gândurile lor pozitiveBlestemul multi-milenar s-a prescris.

Traducere din slovena în sârbã: Rade BakraèeviæTraducere din sârbã în românã: Liubiþa Raichici

Aurel Manole - Toamna pe planeta Corianica


„Comunismul e foarte captivant. Mai ales când tratezicu el din periferiile sale (arte, de exemplu)”, scria I.D. Sîrbuîntr-o scrisoare a sa cãtre Deliu Petroiu1.

Afirmaþia era pusã în contextul unei savuroase bârfecvasiironice (marca Sîrbu, cum remarca Eugen Simion), legatede „capitularea bãieþilor” la comuniºti, în numele culturii:„Bãieþii s-au înscris la comuniºti. Nego adicã, Regman ºiDoinaº. Li s-a promis o revistã sãptãmânalã, fonduri, etc.Nego sperã ºi o vizã la un paºaport pentru Franþa” 2.

„Eu din motive de scrupul personal am refuzat ocolaborare. Nu din exces de conºtiinciozitate: azi e ridicolsã mai vorbeºti de aºa ceva. Din comoditate însã. Politica,o ºtim, nu e deloc potrivitã pentru un om alintat oarecumde propriul sãu spirit critic.”3 adãuga Sîrbu.

Contextualizat într-un Cluj al lui noiembrie 1946,comentariul de mai sus degajã o notã de tragism intens,aproape psihanalizabil. Comunismul, aflat în prima parte adetentei lui uriaºe pãrea inepuizabil, iar cedãrile rezistenþelorbiografiilor unor prieteni ai lui Sîrbu erau privite de acestacu toatã comprehensiunea.

„Din comoditate”, îºi va fi calificând în scrisoareaprivatã cãtre prietenul lui cerchist, Deliu Petroiu,opþiunea sa. Din comoditatea libertãþii, am nuanþa noi.

„Oraºul este umed, rece ºi mizer. Generalã deprimaremoralã. Un anume indiferentism politic coloreazã în absurdtoate speranþele în bine. Nu mai e nimic de fãcut. Zarurileroºii s-au aruncat. Sã aºteptãm”4, adaugã autorul în finaluºor subversiv.

Aºadar, zarurile (roºii) au fost aruncate. Din spatelecortinei postumitãþii, pare uºor azi sã operezi dupã categoriirigide. În plinul istoriei, comandamentul era unul plenar (casã folosim un cuvânt care i-ar fi plãcut lui I.D. Sîrbu),existenþial, de supravieþuire.

Rezistenþa la sistem a lui Sîrbu, dincolo de unele saleafirmaþii ºarjabile, e una perfect onestã, funcþionalã,construitã pe economia ºi raþiunea supravieþuirii – în raportcu o istorie, o ºtim, face parte din visele urâte ale secoluluitrecut, primitive, agresive, lipsitã de nuanþe, criminale.

„Deoarece material nu sunt obligat sã fac vreoconcesiune, þin sã fiu încã pe linia indiferenþei mele politice.Desigur, asta nu mã împiedicã sã consider gestul bãieþilorpuþin riscat. Riscat, nu pentru consecinþele politice. Riscatpentru cã, în spiritul dogmatic, tendenþios, rigurosprogramat al partidului comunist, nu vãd cum se vordesfãºura talentele lor libere, subtile ºi estetizante. Dar astae o chestiune care un mã mai priveºte,” afirmã Sîrbu.5

Atenþia faþã de destinele prietenilor e nuanþatã încontinuare. Ea pare a fi precauþia unui connaissseur (sauîn orice caz, a unuia „pãþit”) al fragilitãþilor biografiilorumane: „Îmi aduc aminte de o discuþie a noastrã dintrecut. Vorbeam atunci dacã existã într-adevãr ojustificare a pasivitãþii. Gãseai, tu cel puþin, cã totul eactul fãcut, munca efectiv realizatã, munca datã, nu numaigânditã. Cred cã aceleaºi argumente au dus ºi paºiiprietenilor noºtri spre Partidul Comunist. Sunt sigur cãvor fi schimbaþi” profetizeazã Sîrbu.

Aºadar, argumentele aduse prietenului sãu Deliu Petroiuprivitoare la variabilele pe care le poate lua în considerarecând e vorba de decizii care îþi ordoneazã viaþa, de tipul„dizidenþã totalã sau supravieþuire”, vin din perspectivafilosoficã a acþiunii, a regimului filosofic al actualitãþii ºipotenþialitãþii; în ceea ce îl priveºte pe Sîrbu nicio clipã nuva fi putând fi suspectat de lipsã de onestitate. Dimpotrivã,un exces de luciditate, senzitivitate ºi raþionalitate par a îljupui în orice clipã de prejudecãþi.

Atent cu biografia fragilã a semenilor, Sîrbu îlelibereazã pe prietenul sãu Deliu Petroiu de eventualeremuºcãri, conferindu-i omului toatã libertatea. E, nu unîndemn la a te înscrie în Partidul Comunist, cumsuperficial s-a interpretat, ci mai degrabã un soi deabsolvire generalã a prietenilor, de legãminte alteledecât cele pornite din cea mai intimã ºi mai onestãconvingere. Cãci în ceea ce îl priveºte, rezervele sale maipuþin manifeste faþã de comunism s-au dovedit a fi fiindmai oneste decât multe dizidenþe zgomotoase ale vremii– ºi ale mult mai supãrãtoarelor vremuri ce vor fi urmat.

„Cât te priveºte însã, îi devoala oarecum tainic lui DeliuPetroiu, cred cã ar fi bine sã vii ºi sã te înscrii ºi tu. /…/ Tuînsã, odatã ce Nego a fãcut pasul, poþi foarte liniºtit sã facila fel. Sunt ferm convins cã dacã veþi fi un mãnunchi solidarveþi reuºi sã faceþi o insulã onestã în haosul acela deignorantism mãrturisit ºi legalizat”6

Rezistenþa lui I.D. Sîrbu nu era una anticomunistãmanifestã, ci reprezenta o revoltã faþã de sistem în general,faþã de putere ºi resorturile ei ºi viza cel mai probabil toateregimurile restricþionatoare de libertate..

Într-o lungã scrisoare adresatã lui A. Paleologu în anul19847 (un an orwellian), scriitorul face un soi deneliniºtitoare dezvãluire: lumea se leagãnã într-un soi de„vals hegelian” în care „ia cuvântul, Mãria sa materia”:„tac þãranii, vorbesc vitele, pãmântul silozurile; tacpetroliºtii, vorbesc cifrele, procentele, bãncile; tac scriitorii,vorbesc fabricile de celulozã, stuful;”8

În aceastã lume în care „materia îºi solicitã quantumul

Horia Dulvac

Ce are sã zicã limba? cum mã voi uita în ochii ei? (Despre resorturile rezistenþei unui scriitor antisistem - I.D. Sîrbu)

obligatoriu de spirit”9, apare un personaj mai puternic decâttoate celelalte, care schimbã complet raportul de forþe -este vorba de Limba, „ca o altã naturã”. „Ea nu e mijloc, escop. Are un serviciu colosal de Cadre – verificã la sângecaracterele celor care o folosesc creator. Orice abatere dela Morala ei /…/ e pedepsitã cumplit”.10.

În acest raþionament, vizând un soi de cenzurã metafizicãa limbii care îl pãrãseºte pe cel care o trãdeazã, instituind omoralã esenþialistã, Sîrbu aduce pilda destinului unor listede scriitori talentaþi, cãrora „din motive de caracter, li s-aretras (de cãtre limbã- n.n.), autorizaþia de a scrie mare”.

„Cazul Beniuc e simptomatic: debuteazã genial cuale sale Cântece de pierzanie, apoi comite nu ºtiu ceinfracþiune faþã de decalogul logosferei, ºi iatã, treizecide volume nu reuºesc decât a-l compromite total ca om ºica poet.”11

Iatã deci Limba, ca o entitate „de altã naturã”, îºi secretãpropria sa eticã, cãreia Sîrbu simte cã îi aparþine ºi declarãasta ca fiind o atitudine cu adevãrat corectã metafizic ºibiografic, justificând un soi de luciditate biograficã ºi deaºezare a propriei vieþi în cele mai corecte coordonate, cãcinu-i aºa, „infracþiunile” la etica aceasta a ei, a limbii, suntdevastatoare pentru un destin.

„Uite cazul lui Pãunescu: pãmântul acesta atât devirgin ºi dospit de limbã încã nefolositã în Literaturamajorã, Oltenia, l-a considerat, ca ºi pe Sorescu, o sondãde mare randament; s-a cãcat pe bãþ undeva, Cadrele s-au supãrat, i-au retras mandatul (e vorba de serviciul decadre al Limbii de care vorbea - n.n.), l-au dat ºi în stambã,fãcându-l de râsul lumii, prin ispita microfonului la carelimba – muiere perfidã – l-a împins sã trãncãneascã –culturã, istorie, patriotism.” 12.

Acestei imprudenþe, Sîrbu îi opune cazul lui Blaga: „Înschimb, Blaga /…/ mi-a spus în 1948 – Eu aº merge sã iaucuvântul, sã-mi fac autocritica ºi sã-mi anunþ schimbareala faþã, dar mi-e fricã de cuvânt: ce are sã zicã Limba? Cummã voi uita în ochii ei? Ce îi voi mai putea cere?”13

Ca o recompensã a bunei sale situãri în raport cuenergiile acestea ascunse ale limbii, spune Sîrbu, Blaga afost recompensat „dupã moartea sa de martir al pudoareicu /…/ mai multe onoruri decât orice rege; nici în cel mailiberal regim nu i-ar fi apãrut atâtea exegeze (am numãratvreo 36, Dorli zice cã au trecut de 50) ca în anul 1963.”14.

Luciditatea acutã a situãrii sale în raport cu esenþialitãþilelimbii este la Sîrbu dublatã de conºtiinþa unei valori de sinede care cu siguranþã era conºtient, asta constituia de altfelºi combustibilul a ceea ce Eugen Simion a numit sarcasmul,energiile critice ºi ironia nimicitoare a textelor scriitorului.

Înþelegem, din cruzimea ce pare cã o conferã lapidaritateasilogisticã, aerul ultimativ al frazãrii din textele calificate deEugen Simion a fi de fapt „eseuri epistolare”, înþelegemaºadar de ce I.D. Sîrbu pãrea a fi dificil pentrucontemporaneitate ºi destinat postumitãþii De altminterinu doar scrisul, dar ºi prezenþa sa directã erau cumvainadecvate cercurilor literaþilor care „nu riscau nimic”, care„scriau despre scrieri”

„I.D. Sîrbu n-a fost primit, cât a trãit, în salonul deprotocol al acestei generaþii, din motive ce pot fi deduseuºor din jurnalul ºi scrierile sale: 1. pentru cã nu este delocun tip comod, are totdeauna alte opinii ºi nu are obiºnuinþabalcanicã de a le ascunde, intrã repede în conflict cu prieteniiiar pe adversari nu-i slãbeºte cu ironiile sale pline de cruzimeºi, când se apucã sã scrie despre ei, nu cautã frazele decatifea, in fine, 2. Gary, fiu de miner, el însuºi vagonetar înminã, este ºi se poartã ca un proletar într-un cerc deintelectuali puþin cam snobi, unii dintre ei cu „gusturiparticulare”, estetizanþi peste mãsurã… Ion D Sîrbu, custilul lui abrupt ºi zgomotos ºi cu pãrerile sale ce nu cunosccomplicitãþile, fineþurile diplomaþiei, produce totdeauna peunde trece reacþii contradictorii, uneori de-a dreptul ostile.Este vehement în limbaj, îi place sã bârfeascã (se vederepede din scrisori), face portrete caricaturale, umorul luieste adesea, negru, e scurt, elevul lui Blaga nu este delocun tip de pus pe ranã…”, spune Eugen Simion.15

De altfel, I.D. Sîrbu, într-o scrisoare cãtre Virgil Nemoianu(cãruia i se adreseazã afectuos ºi cu „dragã Pilu”, sau „dragãPilu Nemoianovici”), se auto-caricaturizeazã ca fiind un„simplu gimnast amãrât al actului numit filosofare”16.

„Eu la Craiova, neavând bibliotecã ( nici mãcar undicþionar de filozofie), ºi nici mãcar un profesor de filozofieîn bãtaia îndoielilor sau memoriei mele, a trebuit sã renunþla filozofie ca specialitate. Am rãmas un simplu gimnastamãrât al actului numit „filosofare”. Nu „speculaþie”, nici„meditaþie”, nici contemplaþie, ci simplã filosofare, adicãexerciþiu de gândire prin care îmi întreþin tonusul deluciditate, moralã, melancolie eschatologicã…” 17 .

În acest context, tonul corespondenþei seamãnã izbitorcu stilistica postumului ºi celebrului Jurnal, acesta din urmãdând impresia unor epistole adresate disperat postumitãþii,unui destinatar exact dar abstract, rãsunând de ecourilesingurãtãþii. Sîrbu avea conºtiinþa lucidã a singularitãþii sale,a valorii ºi inadecvãrii sale depãºitã doar de un benefic ºipotenþator energetism (ca al lui Pandrea), dar tocmai aceastãalogenie culturalã, acutizatã în decursul exilului sãu oltenesc,a fãcut sã lumineze cu mai multã frumuseþe locurile

împrejmuitoare ale limbii. „Sunt obsedat de gândul cã limbaromânã, în secolul trecut, a fost victima unei grave ºisuperficialitãþi lexico-lingvistice. nu a acceptat reforma (decare am râs atâta) a bietului dascãl blãjean Arumne Pumnul,profesorul lui Eminescu la Cernãuþi. /…/Limba þãranilor,legatã de ogor, vite, stânã, pãdure, e în curs de uitare ºidispariþie. Lexicul nostru de bazã se împuþineazã ºi piere – întimp ce dicþionarele de neologisme se îngroaºã.”18

Marcat de aceste comandamente ale limbii, alogenulSîrbu pare consolat de pierderea partidei cu prezentul,mizând (cu un scepticism ºi cinism depãºite de încredereaîn geniile bune ale Limbii, care îl susþineau pe Blaga) într-odreaptã postumitate.

„Las vouã moºtenire câteva caiete pline de asemeneaarpegiaturi total inutile într-o lume în care Destinul nostru,al tuturora, îl fixeazã, pe un secol înainte, niºte economiºti,diplomaþi sau militari totali opaci faþã de filozofie, principalãsau secundarã”19.

O spune asta un I.D. Sîrbu cãruia se pare cã îi lipsescnu doar accesul la tipar, la catedrã, la împãrtãºirea unorvalori culturale, ci câþiva a ani „furaþi” din biografie, ospune dizidentul anti-sistem care a învins pânã la urmã,cãci a fost suficient de puternic sã îºi pãstrezeingenuitatea: „Personal am avut parte de o viaþã în caresingurea mea grijã a fost sã îmi salvez sufletul: sã potrãmâne curat. Am fost iubit de prieteni (deºi unii dintreei m-au costat ani lungi de suferinþã esenþialã): nuconteazã, am exact 19 ani în care nu am avut acces latipar ºi iscãliturã, ºi chiar ceea ce am scris în tinereþe afost dat la topit. Eu am debutat la 52 de ani, am avut ojuneþe splendidã ºi viteazã, am o bãtrâneþe demnã ºijalnicã, maturitatea îmi lipseºte din calendar. Ea e depusãla o bancã - pãcat cã nu pot scoate acum, mãcar cinci anidin economiile mele în ani ºi forþã.”, se destãinuie elaceluiaºi Nemoianu (Pilu).20

I.D. Sîrbu a „trecut în Otopenii de dincolo”, cum seexprima în scrisorile sale cãtre acelaºi Nemoianu, ca urmarea unui cancer generalizat, ca un „cochet soare nipon”, un„cernobîl deasupra omuºorului” .21

„Acum am intrat în lunga ºi dureroasa agonie careprecede sfârºitul. Teoretic mã consider bine pregãtit(creºtineºte) pentru acest sfârºit, totuºi mi-e fricã mereuca nu cumva aceste dureri , ce muºcã din trupul meu sã-mi altereze într-o bunã zi, ºi acea luciditate la care eu þinatât de mult” 22

Contrar portretelor în esenþã inexacte de revoltatinadaptat (sau poate tocmai din aceastã cauzã), ID Sîrbu atrecut acel „prag albastru” cum spunea, cu o dozã de invidiatde nativitate ºi inocenþã. „Cele mai bune cãrþi ale mele rãmânnescrise”, declara el, „Stau drept ºi curat în faþa dascãlilormei ardeleni” „Mã simt eliberat de literaturã.. Mã pregãtescpentru intrare într-o altã colectivã. Cred cã prietenii mei,plecaþi mai demult, Blaga, Ghibu, Rusu, Roºca, Stanca,Cotruº, Eta Boeriu, pe Otopenii de dincolo mã aºteaptãagitând steguleþe. Eu mi-am meritat þara ºi Limba”23

Post scriptum:Într-un soi de final ironic, la moartea celui care pe timpul

vieþii fusese internat la secþia „Scriitori ºi intelectuali dificili”a penitenciarului Jilava, a participat ºi unul dintre ofiþeriisãi de supraveghere: “În ziua de 19.09.1989 am fost prezentla funeraliile scriitorului I.D. Sîrbu, care au avut loc laCimitirul Sineasca. Necrologul defunctului a fost susþinutdin partea Uniunii Scriitorilor de cãtre ªtefan AugustinDoinaº.”24, turna în limbã lemnoasã pentru ultima oarãlocotenentul Andreiaº.

Pentru I.D. Sîrbu începea Postumitatea în care urma sãîºi ia toate revanºele meritate. Pentru cã Limba, pe care nus-a sfiit sã o priveascã în ochi, va fi având grijã de el deacum încolo o bunã bucatã de istorie.

1 Ion D. Sîrbu, Opere, II Corespondenþã, ed. Fundaþiei Naþionalepentru ªtiinþã ºi Artã, prefaþã acad. Eugen Simion, Buc., 20132 Ibid., pag.10313 Ibid.4 Ibid.5 Ibid., pag.10316 Ibid., pag.10327 Ibid., pag.10088 Ibid., pag.10109 Ibid.10 Ibid., pag. 101111 Ibid., pag. 101112 Ibid.13 Ibid.14 Ibid.15 Eugen Simion, „O psihodramã a singurãtãþii”. op. cit., pag. VIII16 Ion D Sîrbu, op. cit., pag. 97617 Ibid.18 Ibid. pag. 97719 Ibid.20 Ibid., pag. 97921 Ibid., pag.100322 Ibid., pag.100323 Ibid.24 Mihai Barbu, „Despre memoriile lui Ion D Sîrbu. O

reconstituire”, ed. Autograf MJM, Craiova, 2011


Comentarii… Comentarii… Comentarii

ªtefania MincuAnca Mizumschi, Madrugada.Cântece de dragoste ºi furie,

Ed. Vinea, 2013

Anca Mizumschi ne era o autoare cunoscutã doardupã nume pânã la acest volum, lansat la Tângulde Carte din noiembrie 2013, la Bucureºti. ªtim

cã e o autoare premiatã de mai multe ori, lãudatã de critici(nu ºi analizatã), cã e nouãzecistã ºi, în plus, econstãnþeancã de-a noastrã. Despre volumul de faþã Alexªtefãnescu scrie, pur ºi simplu, cã „Cele mai frumoase poemede dragoste scrise în limba românã în ultimii ani se gãsescîn aceastã carte”. O carte de vizitã mai mult decât suficientãca s-o citim, la rândul nostru, cu mult interes.

Impresia de ansamblu este aceea a unei poezii scrisesimplu ºi autentic, cu minimum de mijloace, fãrã prejudecatacizelãrii artificiale a expresiei, prejudecatã care mai bântuieºi azi, în continuare, fãcând ca bunã parte din producþiaactualã a poeþilor sã depãºeascã limitele admise aleepidemiei de-a dreptul inflaþioniste ºi veleitariste ale„formei” vide, în ciuda reformelor survenite odatã cu ultimelepromoþii literare.

ªtim cu toþii cã poezia mare de dragoste a lumii estescrisã de bãrbaþi. Excepþiile sunt rare în istoria lumii, atât derare, încât rãmân excepþii. Instanþa femininã este, de obicei,„obiect al iubirii” în poezie ºi doar în aceastã ipostazã,devenitã arhetipalã, ajunge sã defineascã umanul, iar încazurile inverse are întotdeauna ceva cu totul insolit,aproape primejdios sau aproape pervers ºi, în orice caz,ieºind din postura pasivã, capãtã o coloraturã de-a dreptulameninþãtoare ºi dureroasã, chiar maleficã, în felul ei. Altfelspus, iubirea mãrturisitã capãtã o tentã crudã ºirãzbunãtoare, de zeitate cãreia i s-ar fi cãlcat arhetipul înpicioare ºi care preia iniþiativa, pãstrând numai aparent oposturã subordonatã ºi veºnic nemulþumitã, pentru faptulcã, ieºind din discreþie, este nevoitã sã iasã ºi la rampã, înipostaza de iniþiatoare ºi de zeitate care-ºi revendicãprerogativele la scenã deschisã, în ciuda suferinþelor decare nu poate face abstracþie. Nu e de glumit: în aceastãsituaþie, bãrbatul nu poate fi decât o fãpturã net inferioarã,deºi râvnitã cu patimã, mereu pasibilã de reproº ºiameninþatã permanent de gesturi vindicative necruþãtoare.„Madrugada” Ancãi Mizumschi începe chiar cu o astfel de„declaraþie” care sunã cum ar suna un blestem în gura nimfeiEcho la adresa lui Narcis: „Îþi doresc sã/ nu mã uiþi/niciodatã ºi/ sã nu mã poþi/ niciodatã// vedea”.

Instanþa femininã care se exprimã în aceste poeme nuiubeºte, la drept vorbind, în sensul clasic al cuvântului, cirâvneºte aprig ºi dureros sã fie iubitã, iar din aceastã cauzãtoatã gestica ei poematico-eroticã nu se poate exprima altfeldecât asemenea unei furii mitologice, ale cãrei declaraþiisunã a diatribã îndrãgostitã ºi chiar a blestem, neputând înniciun caz sã fie altfel formulate, în ciuda frustrãrilor uriaºeresimþite. Ceea ce-ºi doreºte instanþa femininã (ºi ceea ceexprimã în poezie, mai ales) nu este sã dãruiascã iubire(exprimând-o în termeni adecvaþi), ci sã afirme permanent odorinþã pãtimaºã ºi totalã de posesie ºi dominare a celuilalt,a partenerului, o acaparare ºi supunere totalã a persoaneilui pânã la anihilare. Nu existã jumãtãþi de mãsurã în aceastã„dragoste” care pretinde întruna ºi taxeazã pe loc, cu dispreþmut ºi suveran, felul cum celãlalt rãspunde acestor intimãriirezolute, neînþelegând cã ele se vor satisfãcute la altã scalãdecât cea comunã, una cu valori de-a dreptul... cosmice.Putem cita de oriunde din volum pentru a demonstra cãzeitatea lãuntricã femininã pedepseºte conºtient ºi aproapeînsuºindu-ºi culpa abuzivã, toatã gestica bãrbatului de a omulþumi, taxându-i ofertele drept laºitãþi ºi micimi

inadmisibile. Iatã câteva frânturi: „cum de eºti/ aºezatstrâmb în alte femei ºi mã întreb/ când voi fi arestatãîntâia oarã/ pentru cum ºtiu eu/ sã fac dragoste// cu tine”(Corupere de minori) sau: „Mã doare laºitatea cu careîmi torni încã un pahar de vin/ ºi apoi spui eºti frumoasã,laºitatea/ cu care chemi un taxi pentru cã ºtii/ cã s-aterminat.” (Sã nu înþelegi sunetul). E o dovadã de lipsãtotalã de subtilitate, ba mai mult, de nerezonanþã totalã dinpartea bãrbatului, care nu ºtie, nici mãcar nu bãnuieºtefelul cum se percepe în sufletul femeii astfel expediatefâºâitul „pneurilor ºterse/ pe astfalt” ale taxiului caresoseºte la finele nopþii de dragoste. Cu cât bãrbatul searatã mai supus ºi chiar mai galant, cu atât îºi dã pe faþã osuficienþã ºi o lipsã de iniþiere care apar de neiertat în ochiifemeii; aceasta-l supune mereu unor teste numai de eaînþelese: „Atinge-mã aici, þi-am spus ºi þi-am arãtat unpunct fix pe coapsã/ deasupra genunchiului, iar tu þi-ailipit buzele de acel punct fix./ E suficient? M-ai întrebat.ªi de câte ori spui asta, constelaþiile se / opresc dinmiºcare”... (Mic tratat de navigaþie) No comment. Un astfelde bãrbat „suficient” riscã sã parã un fel de Adam trogloditîn ochii unei Eve îndeajuns de subtile care ar cere nu avuþii,fireºte, ci sacrificare (sau salvarea?) întregii omeniri, nu osimplã prestaþie eroticã oarecare. Parcã suntem în mijloculdramei dintre Fred ºi Doamna T. Un uriaº dezacord al uneisimfonii mute am putea spune. Un fel de enigmã absurdã,dar care poate descentra însãºi lumea. ªi mai elocventãeste piesa urmãtoare, pe care nu ne putem abþine sã n-ocitãm în întregime: „Fã ºi tu ceva cu fusta asta pe carevântul mi-o pune în cap/ dezgolindu-mi gambele ºi fiecarescoicã pe care calc vrea/ câte ceva. De câte ori nu þi-amspus sã stai ghemuit la picioarele mele? (Voilà! – subl.ns.)/ sã te înveleºti cu fusta asta prin care se vãd stelele caprintr-un cort/ auriu, în loc sã stai aºa îngropat pânã la gâtîn nisip/ aºteptând nemiºcat un tren care opreºte în mare”( Tu nu faci niciodatã nimic) Unele poeme acumuleazãmânii surde ºi, deºi par a porni de la un fel de „Nu te-aipriceput” de G. Coºbuc, sunt de fapt niºte „idile” înveninatede nesupunerea ºi lipsa de iniþiativã a bãrbatului, dar nudin nepricepere ingenuã, ci din inerþia ºi nepãsarea cu careel tinde sã-ºi conserve neatinsã bruma de independenþã.Femeia e cu atât mai frustratã cu cât el pare sã-i îndeplineascãtoate ordinele, oricât ar fi de abuzive. Femeia e frustratã dincauzã cã nu i se înþelege just oferta: aceasta este, înmentalitatea ei, una exorbitantã, incomparabilã chiar, ºipresupune din partea celuilalt o cesiune totalã. Ciudata eifrustrare nu vine dintr-o cerere nesatisfãcutã, ci dintr-oimpunere de ofertã care întâlneºte un blocaj. În ultimãinstanþã, aceastã ofertã abuziv-maladivã ce duce la nevrozã,pentru a-l culpabiliza pe celãlalt fãrã drept de apel, oferã, casupremã somaþie tacitã, chiar spectacolul propriei morþi:„Dacã îþi lipeºti urechea de caloriferul din camera meadimineaþa/ o sã îþi intru în casã ca o înecatã frumoasã/pe care o gãseºti pe plajã în zori”. (Înecata). Dar, sãconchidem totuºi cã astfel de aberaþii nu sunt, ele, decondamnat în poezie: ele sunt singurele superlativeautentice în expresie atunci când la comanda discursuluierotic se aflã, cum spuneam, în pofida tradiþiei, instanþafemininã. Ea este, prin dat, instanþa seducãtoare, zeitateacãreia nu i se poate refuza, mãcar din instinct, ofranda.Când binevoieºte sã se exprime fãrã înconjur, ca aici, ea nuglumeºte, ºi în caz cã nu este corect perceputã, îºi însuºeºteºi prerogativele celuilalt, trecând în planul fantasmaticiierotomane ºi vorbind cu dispensã ºi în numele acestuia, îiforþeazã mâna, fãcându-l sã declare: „nu mai ºtiu nimicdespre mine/ nu mai presimt nimic/ îmi petrec viaþa fãrãsã fiu întrebat/ uitându-mã de fiecare datã aiurit/ lainstrucþiunile în Braille” (Despre eroi ºi morminte).

Am putea merge cu analiza mult mai în detaliu, dar nueste acesta scopul nostru. Vrem sã spunem cã numai aparentaceasta este o „poezie frumoasã” de dragoste în sensulcurent; în realitate, ea þine de autenticitate, în ordinea unuieros dureros pânã la alienare, privit în resorturile luiprofunde, aproape metafizice, unde troneazã seducþia cucapcanele ei abisale. Aceasta nu înseamnã cã în ordinepsihologicã ea nu este „adevãratã”; dimpotrivã. Abuzurileei sunt formele ei de superlativ. Singurele autentice.

O dragoste ca aceasta este una prin care se urmãreºteca partenerul sã nu se mai poatã miºca liber ºi sã-ºi declareînfrângerea totalã ºi chiar dorinþa de anihilare. Toate texteledin culegere îºi au elocvenþa lor în sensul celor spuse maisus, iar în discursul poetei cele douã instanþe (cea femininã,cea masculinã) tind sã se confunde: „De când ai plecat,spaþiul are un ritm, eu am altul –/ moartea are alt înþelespentru mine/ mai odihnitoare decât oraºul stãtut/ în carecorpul meu obiºnuit cu tine/ mãrºãluieºte printre strãini/la întâmplare” (În marº). E o dragoste-refuz, primejdioasã,ca replicã la refuzul ofertei iniþiale (refuzul fiind, cumspuneam, expresia superlativã a unui superlativ al dorinþei;este paradoxul poeziei, ca atare, în acest caz: „nu vreau sãmã strigi pe nume/ nu vreau sã ºtii unde sunt”) ºi un fel dedragoste „în efigie” (simptom al înstrãinãrii specifice epociinoastre, care fetiºizeazã imaginea în dauna subiectuluipropriu-zis, stârneºte revolta ºi mutã sentimentele fireºti lanivel absolut fantasmatic, fãcându-le sã împrumute un aermortuar... (vezi Naºterea inversã). Sunt poeme rãscolitoare,deoarece, chiar scrise limpede, fãrã sofisticãrii formale, intrãîntotdeauna pe un palier neaºteptat al sensului, fãcând

aluzie, destul de direct, la însãºi pervertirea naºteriispirituale (vezi Dumnezeu a creat bãrbatul: „Doar elînþelege/ ce pot eu/ sã scriu// doar el face copii/ cuuºurinþa cu care alþi bãrbaþi/ îndrãgostiþi/ îºi tatueazãîn dreptul sternului// un fluture”). De aceea femeia viseazãla o dragoste-pedeapsã sau chiar siluire a bãrbatului:lascivã, posesivã, extenuantã, în care acesta sã fie neapãrat,prizonier: „Aº vrea sã îmi iubeºti fiecare centimetru depiele/.../ sã nu te mai poþi miºca/ sã nu mai poþi pleca,nici mãcar pânã la nonstopul din colþ,/ unde sã te clatinisprijinit de frigiderul de la intrare ºi sã ceri/ daþi-mi cevade bãut pentru cã nu mai pot sã respir// fãrã ea”(Prizonierul). În lipsa unei atari posibilitãþi, poeta recurgela un act de autosadism, în felul sãu: îºi adreseazã singurãmesaje venind din partea instanþei masculine; un gest care,cu cât e mai îndrãzneþ, cu atât pare mai steril ºi mai dureros.Pe de o parte sunt versuri banale, în felul lor, ca toateversurile de amor, fie ele oricât de pãtimaºe, iar pe de altaau ceva sacral, sfâºietor, aproape maladiv, ca ºi cumFecioara Maria l-ar ademeni de Dumnezeul cel Unic înspresfera pãmânteascã, înspre destinul muritorului de rând,preluând iniþiativa Întrupãrii. Sunt îndrãzneli, iniþiative înpremierã, în acest sens: „Vreau eu sã fiu/ prima femeiecare intrã într-un bãrbat ca un cal troian înfipt în burta/vieþii”.

În viziunea – sau, mai precis, în canonul acestei poete– poemul este corporal: este un mod de a trãi într-ocomuniune corporalã însãºi scrierea, pânã la confuziaplastic-senzorialã cãtre care toþi nouãzeciºtii au aspirat. Înacest sens, foarte reuºit în planul elocvenþei scripturaleeste cel intitulat Iubirile lui Vasco da Gama: „Poemul eun fel de carne/ de bãrbat/ cu gene, sprâncene, tendoaneºi muºchi/ ºi gânduri/ în care tu nu eºti deloc iar eu sunt/bustul pictat al femeii/ din vârful corabiei/ ºi sânii meifermi taie apa”. Poemul corporal – sau de-a dreptul carnal– ar fi intuiþia specialã a Ancãi Mizumschi. Imaginea dinversurile citate mai sus ne aduce aminte, în mod curios, deniºte versuri recitite de curând, ale lui Yves Bonnefoy,cãrora le-am dat o versiune proprie în româneºte: „Ai zicecã sculptatã eºti ca la o prorã,/ Timpul te-a ros cum te-ar firos chiar spuma/ El þi-a-nchis ochii într-o noapte cu furtunã/El þi-a brãzdat cu sare sânu’-aproape gol.// O, sfânto, cumâini arse ce le rumeneºte/ La loc a fructelor mireasmã-nadorare/ Altar a tot ce-i spulberat ºi ce-i fugar/ La marginede câmp cu pete de ruginã” (Oratoriul).

În cele din urmã femeia înþelege cã trebuie sã-ºi asumeºi rolul celuilalt, sã îndrepte greºala Creaþiei ºi sã þinã ºilocul celuilalt în iubire, îndreptând astfel o nedreptateflagrantã a Creatorului, care l-a zãmislit primul pe bãrbat:„Muncesc la tine, muncesc sã te iubesc când eºti plecat”...(Iubesc, Doamne, ajutã neiubirii mele). E vorba de o iubireresponsabilã, aproape misionarã, de o transfigurare apropriei fãpturi în cele din urmã, o datorie a condiþieimuritoare, pe care nimeni nu o înþelege mai bine decâtfemeia. ªi aº spune cã e o specialitate secretã a femeilor dinzona noastrã, bune de pus pânã ºi la prora corãbiilorscufundate.

Ilustraþiile concepute de Aurel Gheorghiu Cogealac,care este, la rându-i, un poet mut ce a colaborat ºi cu cãrþileEditurii Pontica, sunt numai bune pentru o astfel de poezie:prin stufozitatea lor suprarealistã de suprafaþã, aparentindescifrabilã ºi naivã, acoperã de minune ºi în cheie proprie,înþelesurile de mai sus.

Într-un cuvânt, o carte de poezie vie, aºa-zicând. Vie cao durere, nu ca o afacere de cuvinte.

Aurel Manole


Mircea Liviu Goga

Hotarul de fumO discutie despre raporturile dintre realitate si fictiune

este una plina de hârtoape si capcane. Pe vremea realismuluisocialist (si el, de fapt, tot un fel de realism magic…) pareasimplu. Ni se explica la scoala: realitatea este ceea ce este,iar fictiunea e ceea ce ne imaginam. Din pacate, ulteriorlucrurile au început sa devina din ce în ce mai complicate,pentru ca vreo câteva stiinte exacte au început sa nebulverseze nu încercând sa redefineasca fictiunea, ciîncepând sa ofere dubii în privinta definirii realitatii. Nuvreau sa vâr pe nimeni acum în fizica cuantica – e un domeniudin care e cam greu sa mai iesi întreg – si nici sa apelez lateoriile cosmologiei moderne (Univers holografic – va spuneceva?), vreau sa amintesc însa o remarca incitanta a luiC.G. Jung: ”si daca materia si spiritul sunt doua manifestaridiferite ale unuia si aceluiasi fenomen?”. Psihologia, printeoria sincronicitatii, da si ea o lovitura dureroasa ideii caîntre real si fantastic se poate face o distinctie clara. Pânala urma, daca ne gândim bine, viitorul e o fictiune, caci încanu exista, iar istoria (inclusiv cea personala) e tot o fictiune,întrucât e reinterpretata si modelata de la un an la altul, dela o epoca la alta. Poate ca nu e real decât ceea ce ne oferaclipa – si chiar si asupra acestui lucru merita sa pastramdestule dubii, de când nu stiu care savant a demonstrat caîn creier, din noianul de informatii care provin din simturi,suntem constienti de doar câtiva zeci de biti pe secunda…

Scriam altadata ca inteligenta s-ar putea masura încapacitatea de a anticipa. E corect de cele mai multe ori,omul având, în comparatie cu animalele, posibilitatea sa-sifaca planuri vaste, sa-si urmareasca realizarile prevazândfiecare pas pe care îl va face pentru atingerea unui tel.Orice tel este, initial, o fictiune. Si nu stim daca noi îlmaterializam sau el se automaterializeaza utilizându-ne.Pâna la urma, încercând sa ajung la fenomenul sciencefiction, trebuie observat ca societatea socialista îl numea”anticipatie tehnico-stiintifica” încercând sa-l înjuge lacaruta unei fictiuni mai largi încarcata de ”viitor luminos”si de ”oameni noi, constructorii de mâine ai comunismului”.Pâna la urma, science-fiction-ul a coborât pe pamântamestecându-se atât de intim cu realitatea încât un film dinzece realizate, de pilda, în SUA este un film science fiction.Asta marcheaza serios. În fond, pentru mintea umana sf-ule, pur si simplu, o deschidere catre necunoscut. Iar dacaacceptam asta, atunci trebuie sa-l acceptam egal cu oricealt tip de fictiune si cu orice tip de realitate.

Undeva, un anti-ecologist american scria ca nu întelegede ce ne facem probleme datorita uriasei cantitati de deseuride plastic din oceane. Poate ca planeta Pamânt dorea saproduca plastic si n-a putut s-o faca decât prin intermediulnostru. Poate ca în tot ce facem ne dirijaza o ratiune maiînalta, noi nu suntem decât o treapta a evolutiei iar planetaare, în numele unui tel insondabil, nevoie nu de noi ci deplasticul pe care-l producem.

Pâna la urma, poate ca noi nici nu suntem, doar neimaginam.

Marian Truþã

Zeii de betonai utopiei

Ficþiunea este definitã de Kant astfel: „o nãscociredar în acelaºi timp o posibilã acceptare asubiectului”. Ficþiunea poate fi minciunã, dar

poate fi ºi adevãr, fie în alt timp, fie în altã lume.Ficþiunea îºi revendicã un adevãrat imperiu: literatura

imaginarului. Fãrã ficþiune, literatura imaginarului ar puteaavea probleme existenþiale serioase.

Ficþiunea politicã la rându-i apare ca un subgen robustal ficþiunii, subgen rãspândit ºi bine înfipt în conºtiinþacolectivã ºi definit sintetic, dar imprecis, astfel: suma tuturordistopiilor ºi utopiilor. Ficþiunea politicã nu numai cã estesolid ancoratã în conºtiinþa colectivã, dar este chiar binetoleratã de consumatorul de imaginar. Dacã ne-am încordaminþile ºi am încerca sã stabilim un reþetar al succesuluioperei de ficþiune, am constata cã fãrã ficþiune politicãlucrurile se pot complica iar succesul se va lãsa aºteptat.Ficþiunea politicã nu dã efecte adverse la lecturã ºi poatecrea dependenþã. Poate ºi pentru cã omul este un animalpolitic.

Prin urmare, ar fi fost cu totul nefiresc pentru genulscience fiction sã nu foloseascã mijloacele ficþiunii politicepentru a-ºi construi propriile opere, dar, în acelaºi timp,pentru a debarca în teritorii literare noi ºi a coloniza cuagresivitate opere care nu au fost gândite ca aparþinând descience fiction.

Science fiction-ul a fost descris, în decursul timpului,în termeni mai degrabã defavorabili: literaturã de niºã,închisã, evazionistã samd, iar consumatorii de sciencefiction au fost, de regulã, închiºi în þarcuri, izolaþi de ceilalþiconsumatori de imaginar, trimiºi în ghetouri culturale, li s-au agãþat de piept cocarde care purtau inscripþii menite sãîi acopere de ridicol: subcultura, paraliteratura, aiureli,bazaconii, roboþei ºi nave etc. Sefistul trebuia astfel arãtatcu degetul ºi þintuit la stâlpul infamiei ºi îngropat sub unmunte de ruºine culturalã de sub care sã nu iasã în veci. Iarrobespierrii intransigenþi, satisfãcuþi dupã execuþia vreunuinefericit sefist, se întorceau în templele dogmei lor literare,rãsfoind satisfãcuþi opere de ficþiune. Pentru cã, lãsând lao parte literatura tehnicã ºi capodoperele de „dezvoltarepersonalã”, dãm nas în nas cu ficþiunea.

Sefiºtii slabi de înger s-au refugiat în ghetou, sefiºtiicare au ºtiut ce vor ºi-au vãzut de treabã ºi au sãrit gardulîn lumea mare. Datoritã lor putem spune acum cã genurileºi subgenurile sunt din ce în ce mai întrepãtrunse încâtuneori este chiar dificil sã poþi face o distincþie clarã între ooperã mainstream ºi una science fiction.

Sã revenim la cestiune. La o privire sumarã putem sãconstatãm cã ficþiunea politicã este foarte veche. Probabilatât de veche pe cât de vechi este omul. În secolul IV înaintede Cristos, Platon scria Republica. În prima parte a operei,Platon imagineazã societatea perfectã, un mulaj social precisºi limpede realizat în matriþa ideilor pure. O utopie care asupravieþuit secolelor. Presupunând cã în Atena aceluisecol ar fi existat un teoretician al science fiction-ului, ce l-ar fi împiedicat pe acesta sã asimileze sefeului primele cincicãrþi din Republica? Ce ne împiedicã pe noi astãzi sãspunem cã Republica este o ficþiune politicã, prin urmarepoate fi ºi sefe?

Este uºor sã urmãrim prin istorie principalele ficþiunipolitice care au urmat, într-un ºuvoi din ce în ce mai puterniccare s-a transformat mai apoi în torent literar ºi, în final,prin debitul sãu, în fluviu: Utopia (Thomas Morus în 1516),Don Quixote (Miguel de Cervantes 1605), Cetatea soarelui(Thommaso Campanella, 1623), poem utopic scris, ce ironie,în beciurile inchiziþiei, Cãlãtoriile lui Guliver (Jonathan Swiftîn 1726) ºi ceva mai recent: O utopie modernã (HG Welssîn 1905), Cãlcâiul de oþel (Jack London în 1908), Oameni cazeii (tot HG Wells în 1925), Întuneric la amiazã (ArthurKoestler 1940), 1984 (George Orwell în 1949). De datã ºi mairecentã sunt: Candidatul manciurian (Richard Condon în1959), Eu, supremul (Augusto Roa Bastos în 1974), SS-GB(Don Leighton în 1978) ºi mã opresc aici, lista rãmânânddeschisã.

Fireºte, science fiction-ul românesc nu avea cum sãrateze ficþiunea politicã. Mai rar ºi mai subtil înainte de1989, mai des ºi mai pe ºleau dupã 1990. Înainte de 1989 amavut O iubire din 41042 (Sergiu Fãrcãºan în 1960, anteriorîn CPSF), Atacul Cesiumiºtilor (Sergiu Fãrcãºan în 1963), Ofalie în timp ºi Ucronia de la Tapae (Mircea Opriþã în 1973,respectiv 1976), iar dupã 1990 au apãrut Zeul apatiei ºiAnimalul de beton (Voicu Bugariu 1998 ºi 1999) ºi Constanþa1919 (Liviu Radu în 2000).

Mã simt dator sã precizez cã titlurile de mai sus nureprezintã decât un procent mic din ceea ce poate însemnaficþiune politicã, atât la noi cât ºi oriunde în lume ºi nu audecât un rol informativ, nicidecum un rol valoric sau atoate-acoperitor. ªi încã o remarcã: textele apãrute înainte de 1989recurg adesea la ficþiunea politicã, aproape programatic ºidogmatic, puþini autori putând gãsi resurse în afarapoliticului. Spre exemplificare: Cristian Tudor Popescu ºiMihail Grãmescu, dintre autorii cu volum înainte de 1989.

De ce aceastã înºiruire oarecum dezlânatã de titluri ºiautori? Pentru a arãta cã ficþiunea politicã a fost, este ºi vafi pe mai departe un motor, o locomotivã neobositã pentrudiscursul science fiction. Opera sefe care acordã respect ºimanifestã smerenie în faþa ficþiunii politice nu se poate ratadecât dacã autorul doreºte explicit aºa ceva sau este ruptãtotal de literaturã sau talentul lipseºte autorului cudesãvârºire. Orice tentativã de eliminare completã a ficþiuniipolitice genereazã automat efecte adverse, opera sefesuferind de lipsã de portanþã în primã fazã, prãbuºindu-sefãrã graþie în a doua fazã. Aº risca ºi o teoremã: Talentulsingur nu poate asigura succesul unei opere sefe, talentuldublat de ficþiune politicã duce la succes. Fireºte, vã rogsã primiþi „teorema” ca pe o metaforã de lucru. Poate suferiîmbunãtãþiri, reformulãri, adãugiri.

Ficþiunea politicã în sine nu este un mecanism de sinestãtãtor ci un modul alcãtuit din câteva componente care,ele însele, ar putea fi folosite ca mecanisme de generare aoperei science fiction. Ce presupune, la urma urmei, oficþiune politicã? O altã linie de timp (vezi SS-GB sau Ucroniade la Tapae). Un viitor anume (vezi Zeul apatiei, O falie întimp). O realitate ascunsã, perfect coerentã, dar disimulatãtotal între vãlurile istoriei oficiale (vezi Pacea lui Hitler dePhilip Kerr). Prin urmare, pentru a construi o ficþiune politicãavem nevoie de universuri sau de lumi alternative sau avemnevoie de o proiecþie a lumii clar definitã în viitor sau avemnevoie de o speculare îndrãzneaþã a prezentului. Toateacestea sunt elemente sefe, dar atenþie, nu sunt elementeproprietare sefeului.

O remarcã: în general orice proiecþie în viitor trebuie sãconþine elemente de ficþiune politicã. Imaginarea unei lumia viitorului fãrã dimensiunea politicã poate duce la ratareadeplinã ºi definitivã a operei. Nu e obligatoriu. Dar, sincer,câte opere sefe care descriu lumea peste un an, zece, osutã, o mie sau zece mii de ani cunoaºteþi fãrã ca ele sãconþinã elemente de ficþiune politicã. Nu fugiþi cu gândulla Lorzii Instrumentalitãþii. Vã asigur cã toata construcþiaeste o ficþiune politicã de la un capãt la altul (ºi aproapeperfectã, în opinia mea). Proiecþia viitorului necesitã,fundamental aº îndrãzni sã spun, o dozã masivã de ficþiunepoliticã.

De ce recurgem la utopie sau la distopie atunci atuncicând ne jucãm cu ficþiunea politicã? Pentru cã ne place ºipentru cã, în cele din urmã, ne pricepem cel mai bine la aºaceva. În plus, ispita jocului demiurgic, de a crea cea maibunã dintre lumile posibile, este prea mare pentru autorulde sefe ca sã-i poatã rezista. Iar aceastã ispitã funcþioneazãperfect în toate zonele literare. Nume mari din literaturã autrecut graniþa dinspre mainstream spre þinuturile sãlbaticeale sefeului înarmate doar cu un rucsac doldora de ficþiunepoliticã. Brave New World sau 1984 ne pot sluji de exemplu.O precizare se impune: deºi semantic opuse, utopia ºidistopia sunt echivalente atunci când creãm o ficþiunepoliticã ºi atât utopia cât ºi distopia propun lumi coerente.Fundamental, distopia ºi utopia propun cele mai coerentelumi posibile, oricât de paradoxal ar pãrea acest lucru. Sãne gândim doar la o ficþiune politicã pe care am trãit-o ceimai mulþi dintre noi: comunismul. O lume perfect ordonatã,cu promisiuni mesianice, cu o limpezime socialã remarcabilã.Aceastã ficþiune politicã poate fi utopicã sau distopicãdupã cum doreºte fiecare. Important este cã în cazulcomunismului, vãzut ca ficþiune, avem o armonie structuralãremarcabilã. Iar science fiction-ul (ca orice alt gen literar,de altfel), ca sã funcþioneze la parametrii optimi, are nevoiede coerenþã în universul creat sau propus.

Prin urmare, genul science fiction nu se poate rupe înmod programatic de ficþiunea politicã fãrã a-ºi alteraspecificul. Sefeul este, la nivel conceptual, legat organicde ficþiunea politicã. În plus, ficþiunea politicã acþioneazãca punte de legãturã între genul sefe ºi restul literaturiicare, sã nu uitãm, este un rezultat al ficþiunii generale. Peaceastã punte articulatã pe ficþiunea politicã, science fiction-ul poate invada fãrã probleme alte spaþii literare (lucruevident dacã este sã ne gândim la mijlocele sefe folosite temiri pe unde prin mainstream) sau se poate lãsa invadatliniºtit de alte genuri. Evident, acest schimb genetic,intermediat de ficþiunea politicã, este în beneficiulconsumatorului de literaturã.

Ficþiunea politicã nu este numai necesarã discursuluiscience fiction ci este fundamentalã. Opera sefe esteguvernatã discret, dar ferm, de zeii de beton ai utopiei ºiorice deviere de la normã poartã cu sine germenii proprieiprãbuºiri.

Un secol de SF românesc

La 100 de ani de la apariþia romanului SF„O tragedie cereascã” al craioveanuluiVictor Anestin, membrii clubului care

poartã mai departe numele autorului, cu concursulcolegilor din fandom, au iniþiat o dezbatere în jurulacestui gen literar. În ce relaþie se aflã science-fictionul cu societatea, cu problemele majore aleumanitãþii – tehnice, politice sau ecologice – ºi, nuîn ultimul rând, cu celelalte forme de expresieliterarã? Câteva rãspunsuri fac obiectul grupajuluide faþã. (Viorel Pîrligras)



Viorel Pîrligras

Anticipaþiiºi anticipãri

Am avut ocazia, la unul din Târgurile de carteGaudeamus de anii trecuþi, s-o cunosc personalpe doamna Doina Opriþã. Pentru cine nu ºtie,

domnia-sa nu este doar soþia scriitorului Mircea Opriþã, ciºi traducãtoarea în româneºte a unor importante cãrþi SFale autorilor Lino Aldani, Jules Verne sau Artur ConanDoyle, precum ºi deþinãtoarea unor importante premiipentru traduceri, precum cel de la EUROCON 1985, acordatede forumuri culturale italiene.

Întâlnirea, care a constat într-un simplu dialogprotocolar, a avut însã darul de a-mi aminti de o carte caremã impresionase la vremea ei, o carte tradusã de DoinaOpriþã. „Noapte bunã, Sofia”, de Lino Aldani, apãruse în1982 la Editura Dacia ºi, dupã ce citisem miniromanul„Rãdãcinile” din cuprinsul ei, exclamasem: „Aceasta nu esteo carte SF! Este un mainstream al viitorului!” Da, veºnicadisputã între SF ºi mainstream exista încã de atunci, iardacã unii partizani ai fuzionãrii celor douã recomandaucreatorilor sefiºti români sã comitã proze SF cu tentã maimult fantasticã sau insolitã, precum cãrþile lui Vejinov, deexemplu, alþii militau pentru colecþia strict specializatã de laEditura Albatros, unde cãrþile sã fie de un asemenea nivelintelectual încât Uniunii Scriitorilor sã-i fie imposibil sã letreacã cu vederea. Aveau ºi un exemplu: volumul„Aporisticon”, al lui Mihail Grãmescu, povestiri scrise într-un ameþitor vârtej lingvistic care l-ar fi pus cu botul pe labeºi pe marele Asimov. Sau, dacã mã gândesc mai bine, maiales pe marele Asimov, campionul sintegmei simple! Aºadar,în mijlocul acestei dispute puþin cam pretenþioase atâtavreme cât locuri de publicat nu erau prea multe,miniromanul lui Aldani picase precum un meteor!„Rãdãcinile” nu promova o idee SF, ci se desfãºura într-unviitor apropiat. Se baza mai degrabã pe o problematicãecologicã, specificã anului 1976, când apãruse cartea.Conflictul survenea între sistemul creat de majoritateacetãþenilor care abandonase mediul rural, devenit din ce înce mai redus, ºi migrase în megalopolisuri urbane de beton,plastic ºi alimente contrafãcute, ºi puþinii partizani ai naturii.E ceva SF aici? Evident cã nu, evident cã pare a fi un romande actualitate, ceea ce ºi este. Atâta doar cã a fost scrisacum 38 de ani! Nici gadgeturile tehnice care dau îicoloraturã nu mai sunt azi elemente SF: maºini conduse peautostradã de pilot automat, garsoniere transformabile,roboþi casnici sau servicii de demolat satele pustii cuajutorul laserului. „Rãdãcinele” a fost un roman deanticipaþie atunci. „Rãdãcinile” este un roman mainstreamazi, în anii 2000 ºi...

Printr-o ciudatã coincidenþã, tot în 1982 apãrea un altroman de anticipaþie: „2000”, de Gheorghe Sãsãrman.Mulþumitã de promovarea ideii de „anticipaþie”, îndefavoarea siglei „SF” devenitã non-grata puteriicomuniste, revista „ªtiinþã ºi Tehnicã” îi acorda ºi un premiuîn acel an. Sã nu se înþeleagã cã romanul ar fi fost slab ºipromovat doar politic, pot afirma chiar cã e una din celemai bune cãrþi ale autorului. Doar cã anul 2000, fixat catermen de graþie de cãtre autor, constituise un pariu pecare Sãsãrman chiar îl pusese, public, la Romconul de laSibiu, dacã nu mã înºealã memoria, atunci când primisepremiul. Privit azi, de la înãlþimea sfârºitului de an 2014,anticipaþiile autorului rateazã la micã distanþã posibilitateaca evenimentele enunþate sã se întâmple. Experimentul dela Geneva n-a scãpat de sub control, prin urmare n-a apãrutnicio poartã spaþio-temporalã care sã dea peste cap toatãcivilizaþia, prin urmare n-a apãrut nici secta fanaticã ce ar fipulverizat societatea umanã în toate colþurile universuluiºi timpului. Avem aºadar un roman care, din punctul devedere al laturii anticipative, este ratat. Dacã autorul n-ar fimizat pe aceastã caracteristicã, ar fi fost ok. Ar fi fost doaro istorie contrafactualã, un exerciþiu speculativ. Autorulînsã n-a... anticipat nici acest lucru. Mult mai abili, nemþii,care i-au editat varianta în limba germanã, au schimbat titlulºi implicit miza cãrþii.

Mã întreb în continuare dacã prezicerile, tehnice saunu, sunt cele care dau valoarea unei cãrþi de gen. Pentru cãdacã este aºa, atunci literatura SF ar fi într-o mare primejdiede a fi repudiatã de mainstream care ar pãrea literaturã aimaginarului pe lângã cea SF. Iar fanii SF ar sta cuminþi ºirãbdãtori cu rãbojul-termen în mânã, bifând care profeþii s-au împlinit ºi care nu, fãcând, în timp, o selecþie cruntã acãrþilor, aruncând la tomberon pe cele care nu se înscriu înconstanta Nostradamus. Sã zicem cã aceastã imagine ar fianticiparea mea. Cu toate aceastea, tare mi-aº dori ca dinacest punct de vedere sã fiu doar un Vergil Hâncu alcutremurului literaturii SF. Cu alte cuvinte, sã mã înºelprofund.

Un secol de SF românescVictor Martin

Poezia ºtiinþei

La o lansare de carte, mi s-a dat ºi mie cuvântul.Când mi se dã cuvântul, am în preajmã oamenicare sunt curioºi dacã mai sunt în stare sã spun ºi

altceva decât au auzit de la mine într-o luare ulterioarã decuvânt. Asta, deoarece foarte puþini oameni cautã sã nu serepete, cãutând, în acelaºi timp, sã nu se refere la spuseleantevorbitorilor sau colegilor de faþã de masã.

Pe scurt, am vorbit despre apropierea pe care o fac întrepoezie ºi science fiction. I-am luat cu biniºorul, pornind dela politicã; ºi anume, de la politica unicei noastre uniuni ascriitorilor, mai cu moþ decât ligile, asociaþiile sau societãþilece graviteazã prin preajmã.

Ideea paradoxalã era cã scriitorii de science fiction, dacãsunt consideraþi scriitori adevãraþi, trebuie bãgaþi deUniunea Scriitorilor la secþia de poezie, nu la aceea deliteraturã pentru copii ºi tineret. Asta l-a fãcut pe un criticreputat sã scape aproape involuntar: „Nu se poatedomnule! Se inflameazã poeþii!”.

Nu vreau sã spun nimic despre faptul cã poeþii românisunt ca frunza ºi ca iarba. Nu vreau sã spun nimic nicidespre faptul cã tineretul abia îºi ia ºi bacalaureatul„profesional”, darãmite sã mai citeascã ºi sã mai ºi înþeleagãceva din science fiction. Vreau sã spun ceea ce am scris ºiîn titlu: science fiction-ul este poezia ºtiinþei. Am vãzut cutoþii, doctoratele în fel de fel de ºtiinþe au fost demonetizateîntr-o singurã varã, vara anului 2012, în care nimeni n-a maivrut sã doarmã, ci sã se certe, sã spunã minciuni gratuitesau sã vorbeascã prostii.

Cum lumea politicã, economicã, culturalã, sportivã,juridicã sau de orice alt fel s-a umplut de profesioniºti fãrãimaginaþie, meseriaºi brutali, era normal sã se umple ºi lumeascience fiction-ului românesc de profesori, ingineri, doctori,traducãtori, ziariºti, activiºti culturali sau vânzãtori de cartefãrã o legãturã prea solidã cu talentul ºi imaginaþia, lianþiicare te fac scriitor.

Bine, bine, veþi întreba, cum putem face legãtura dintrepoezie ºi science fiction fãrã a recurge la postmodernism,suprarealism, chestii de-astea? Putem. Cãlãtoriile pe Lunãsau în jurul Pãmântului sunt poezie pânã în momentul încare se întâmplã. Armele infernale imaginate de H.G.Wellssunt poezie pânã când sunt inventate ºi folosite în tot felulde rãzboaie. Avionul e poezie pânã când e inventat. La felvideotelefonul, sistemul de sateliþi, computerele, bacteria,virusul, becul, penicilina etc.

Totul e poezie. Totul e încã poezie: universurile paralele,

energia purã, particulele subatomice, inteligenþa artificialã,transplantul de organe, vindecarea cancerului.Orice e imposibil pânã în momentul când se întâmplã. Efantastic sã imaginezi ceva în ºtiinþã. Lucrul imaginat poatesã rãmânã lucru imaginat sau poate, la un moment dat, sãdevinã realitate. S-a dovedit cã scriitorii de science fictionsunt mai dezinhibaþi decât oamenii de ºtiinþã închistaþi înmaterie. E bine sã fie scriitorul doctor într-o ºtiinþã oarecare,dar e mult mai uºor sã cãlãtoreºti fãrã sã pãrãseºti Franþasau sã-þi imaginezi cã suntem atacaþi de un bacil fãrã sã fiineapãrat biolog. E mult mai uºor sã fii doctor în biochimieºi sã devii scriitor celebru de science fiction. Totul e sã aitalent.

E plin Pãmântul de savanþi de renume mondial. Scriitoriisunt mult mai puþini.

Pânã sã vinã cei ce ºi-au imaginat cã Pãmântul e rotund,acesta a fost plat. Abia dupã aceea au venit cei care audemonstrat matematic, pas cu pas, în mai multe secole,forma cunoscutã azi.

E la fel de fantastic sã poþi imagina ceva în mainstream,dar e chiar mai greu sã devii un poet celebru decât un poetal ºtiinþei. Absurdul prinde, dar nu rãmâne; seamãnã multcu delirul verbal. Din pãcate, linia de demarcaþie între poeþiivorbei goale ºi cei ai logicii poetice este tot o ceaþã.Deoarece nu se prea mai citeºte poezia, nu prea se maiscrie poezie; se scriu mai mult volume de versuri.

La scriitorii de science fiction, apele se decanteazãsingure. Oricât ai afirma despre un poet al ºtiinþei cã egrozav, cã are talent, cã îl iubeºti, cã ai bãut cu el, cã te-alãudat la rându-i, timpul îl ºterge într-o secundã, orã, an,deceniu sau într-o viaþã întreagã dacã nu considerã cã aretalent. Cunoºtinþele le poþi lua de pe Google, dar, dacã nuºtii ce sã faci cu ele, rãmâi fizician, medic, chimist, sociolog,jurist sau simplu dottore.

Suntem mici în faþa berii. Azi, se mai laudã câte unul cãtrãieºte din scris, dar se anticipeazã deja de cei ce se ocupãcu anticipaþia cã, în curând, vor mai trãi din scris doar ceicare, dacã nu ar scrie, ar muri, cei care scriu ce le-ar plãcealor sã citeascã, nu pentru un public tot mai atomizat.

Cei ce vin cãtre scris dinspre ºtiinþã sau dinspre filologievor afla cã nu mai conteazã cine îþi dã dreptate; conteazã sãai dreptate.

Va conta dacã vom putea imagina altceva decât ceea ceºtim, dacã vom ajunge la poezia ºtiinþei mult înainte casavanþii sã punã în practicã ceea ce am imaginat noi. Vaconta cum vom scrie; nu va interesa pe nimeni dacã amfãcut o filologie sau alta.

Din pãcate, azi, lucrurile proaste evolueazã mai uºor.Acesta e motivul pentru care, dacã vrem ca lucrurile sã seîntâmple, nu trebuie sã le amânãm. Nici sã ne cãþãrãm preamult pe culmile sensibilitãþii; din prea multã nerãbdare, sãcreãm fãrã sã simþim.

Aurel Manole


Vlad A. Gheorghiu

poemdimineaþa oasele tale nu vorsã te mai ascultese târãsc prin corpultãu ca la un antrenamentmilitar ºi-ºicautã locuri noiîn care sã seadapteze degeabale întorci le împingi elenu vor face nimic dince le cerinimic nimicîn dimineaþa aceasta nu osã te ridici din patsã închizi ploaiaafarã dincamerã.

poemtu femeie ceacaredormi în patul încare scriuridicã-te ia-miscrisul în spateºi umblã pe unde vreitudoar aºa noi doivom strãbate lumeadoar aºa noi doi ne vomopri la un birt pe drumsã bem apãcu toatã fericirea-ncap ca opelerinã deploaie.

ape motheram pornit furtunul de grãdinã cu mult înainte sã tecunosc acum îmiruginesc unghiile sub ochi aºteptând cãldura ta sã maipoatã schimba cevaîn corpul meu din care sufletul încearcã sã scape lavolanul unui tir plincu dinamitã noaptea prin sat la bunicii mei unde eliniºte ºiluminã doar de la combinatul chimic pe care mi-lamintesc ºi azi ca peo surprizã de ou kinder gãsitã în toaleta personaluluide 4:30am bacãupiatra neamþ dimineaþã fierbinte în care revãdasasinarea lui kennedyla un televizor portabil ºi þiganii cântã înainte sã fiearuncaþi din mersîn canalul de acumulare tatãl meu cu-n revolver facecurãþenie-n cerºi nu ating apa cã oasele pocnesc odatã cu gheaþa ºiprivind te întrebicu ce folos toate astea?

servicemotto:”îngerîngeraºul meunuma-n faþãsã nu dai. ” (Dan Sociu)

mã tai singur cu o lamã debãrbierit din vârfuldegetului mare de lapicior pânã laochiulstângîmi scot tot ce nu-mi placeºi cu bucãþi de carnetocatãschimb tot ce nu-misatisfacenevoile personale &cu aþã albã furatã dela andreeadin camerã mã cos singurînapoi în faþatelevizorului privindla un turneupolonez dehochei.

Nesfârºita periferie a minþii,acum cã arcul reflex s-a strivitºi nu-ºi mai are evacuarea în centru,pe lacul de umbrã unde pescuieºte ombilicul.

***

Ciment închegat, trunchi pietrificatîn pãdurea fosilã din care nu gãsescieºirea. Unicele cãrãri sunt crengilecãzute pierdute la braþ cu cerul.

***

Se scurge toatã forþa din aceste mãdulare,nãduºitã pe când febra scrum se fãceadin inimile noastre. De-acum deshidratatã-i mintea,un biscuit uscat ce se sfarmã în vânt.

***

Mi-am pierdut lumina de copilã, fetiþãplinã de vãzduhuri ºi perspicace ºi toarce muzicala focul cursei spre dimineaþã, acel abandonfragil ºi solar care întru-un sfârºit nu iartã.

( Din Simptoame)

pentru Paolo ºi pentru ai mei,cãrora le datorez c-am rãmas

Ultima amintire e glasul tãu,mai înainte sã te cufunziºi apoi sã te ofileºti, în luminã;pe urmã a fost un zbor în noapte,o scufundare în apa cea mai adâncã,alunecarea fermã unde umbra înghiteaerul iar valul e un vârtej ce striveºte.În timp ce orice lucru huruie pentru voice rãmâneþi ca sã pãziþi trupul fãr-apãraresurghiunit în tãcere ºi în absenþã,slobod de-acum de orice apartenenþã…

***

A nu fi de nicio parte„Cufundatã într-o toropealã de-acum letargicãsomnul îi ia greutatea, capul conducederiva membrelor – golindu-se depe deplin de curenþi, extincþie de flux”„Ceea ce soseºte nu are numee un fâºâit de vraiºtenelocuitã, un naufragiu opacîn care nu reuºeºte, încã,sã intre nimic – ce nu se lasãumplut. În timp ce restulmerge-nainte aºa cum trebuie, cummereu a ºtiut,imprevizibil”

***

ªi totuºi nu m-am pierdut,am continuat sã fiu,diferitã, ascultând lumeade departe, vocile voastreîncet susurând.ªi ºtiutul m-a þinut înviaþã, aceste legãturi, de caresunt ancoratã încã. A fost o cãlãtoriea minþii înãuntrul abandonului,trupul nemiºcat ca o nãlucã,ºi spaima, neliniºtea de a n-o face singurã,un sens de ameninþare ce dureazãºi se stinge, vãzutã de-afarãîn bezna coloratã de zgomote…ªi frigul lamei pe gâtºi a nu ºti ce încã va mai urma…(Zbaterea pe fiarele braþelor,tuburile ce-mi înlãnþuie faþa…)Dacã întoarcere va fi din acest chinîncetinit, din acest asediude tresãriri, din aceastã probãce ni se cere, cãutândo dârã prin arhipelagulolfactiv în care ne gãsimrãtãciþi, în acest bâjbâitperfid ce ne-a-ncolþit…

***

E un rãzboi ce-nsângereazã noapteao amãgire înceatã ce se lãrgeºteºi nu se opreºte din a-ngheþa venele –cât vom putea sã mai rãmânem împreunãrisipiþi cum suntem, târâþi departefãrã sã ºtim unde ºi cum, abandonaþide mâna ce ne-ngrijea, ameninþarea astade ne-nþeles ce-apasã ºi ne toacã,aceastã mãcinare ce ne nimiceºteaceastã rãtãcire obscurã ce nu se-opreºteºi care ºterge tot ce-a fost,ne anuleazã trecutul, ni-l ia…

***

Un alt timpFor us like any other fugitive,Like the numberless flowers that cannot numberAnd all the beasts that need not remember,it is to-day in which we live.Avem cu toþii un semn roºu la gât –urma trecerii ce nu ne-a cruþat,cei vârstnici cu privirea de-acum dusãºi tinerii ce ºi-au pierdut curajul.Eu sunt la mijloc:ºi nicicând nu m-am simþit atât de singurã.

***

Aºteptarea„… ºi se resemneazã ziuala umbrã, în luminã noaptea…”În tãcerea fugarã a orelorziua sporeºte ºi se dilatãlumina m-ameninþã din spateîncearcã vane pânde, se roteºteºi se stinge în seara ce se lasã,inevitabilã ºi sigurã.Odaia asta e uterulce mã va naºte,clinica asta mamace mã alcãtuieºte,pentru a doua viaþãce mã aºteaptã.

***

Se-ntoarce luna mea

Cu mâinile trupu-mi renaºtirestitui lumii forma meaîmi reintegrezi hotarelor ºtiuteºi-ndepãrtezi pe cele viclene ºi sfãrmate.Când îmi lipseºti mã stingcând revii lumea regãsesccând mã strãbaþi cu gândul, cândiar adevãratã mã cunoºti… Locul de regãsit.Eºti cuvântul ce s-a fãcut istorie,depozit al memoriei mele,eºti prezenþa ce se reconfirmã,viitor al meu ºi traiectorie…

(Din Tãrâm al nimãnui)

Prezentare ºi traducerede George Popescu

Giovanna Rosadini

S-a nãscut la Genova, în 1963, trãieºte la Milano.A publicat volumul Il sistema limbico (Sistemullimbic, Atelier, 2008), iar în 2010 i-a apãrut

culegerea antologicã Unità di risveglio (Unitate întrezire), la prestigioasa editurã torinezã, unde avea sãîngrijeascã recent ºi cea de-a ºasea ediþie a serieiantologicie Nuovi poeti italiani, apãrutã în 2012, ºi care,întâia oarã, este alcãtuitã din ºase nume de poeteconsiderate reprezentative în evoluþia liricii peninsularede azi. A scris ºi douã texte teatrale, Lo scettro del re(Sceptrul regelui) ºi Quando il vento soffia forte (Cândvântul suflã tare), în care predilectã rãmâne problematicafeminitãþii surprinsã în sistemul complex alintercondiþionãrilor social-umane.

A lucrat ca „junior editor” pentru colecþia de poezie aediturii Einaudi.

Poemele sale, în special cele pe care le oferim cititoruluiromân, impun prin acuitatea sondãrii în intimitateaactantului poetic cu un limbaj de o acurateþe cãruia efortulde concentrare nu-i altereazã nimic din tonul confesiv;sintaxa liricã urmeazã sincopele unei investigaþii, deseori,la limitã, a unei interioritãþi acuzând starea de precaritatea fiinþei, de unde succesiunea sacadatã de momente aleunei crize existenþiale somatã unui soi de terapie prinexhibare în logos.

Poeme


Cei care azi sunt ostili modernitãþii ºi care manifestã ointoleranþã specialã faþã de Siècle des Lumiéres n-ar vreasã stingã luminile pe care modernitatea le poartã cu sine,dar (dacã îmi e îngãduit paradoxul) sã stingã ºi obscuritateamodernitãþii, adicã faþa neliniºtitoare pe care ea a adus-o înmode egal cu chipul sãu luminos ºi pe care literatura l-aintuit imediat. Aceastã disimulatã iritare faþã de literaturamodernã mi se pare un simptom foarte limpede, înseamnãsuferinþã pentru literaturã ca formã de cunoaºtere. Poatemai mult decât sã investigãm pliurile realitãþii ar fi mai utilsã întreþinem spiritele cultivate ºi fãrã prejudecãþi. Însãliteratura e o formã de cunoaºtere. O cunoaºtere pre-logicã,aºa cum a spus Maria Zambrano, de ordine pur intuitivã,fãrã de care totuºi cunoaºterea logicã n-ar putea fi datã,fiindcã aºa cum consemneazã epistemologii logica purã nue suficientã cunoaºterii, nici mãcar celei ºtiinþifice.Literatura, ca ºtiinþã, este în mod evident creativã, în sensulcã produce ceva ce mai înainte nu exista, ceea ce înseamnãcã inventeazã. Însã la fel ca ºtiinþa, nu se mãrgineºte laaceasta, care deja e extraordinar: descoperã. În sensul cãreveleazã ceva ce exista deja dar pe care nu-l cunoºteam.Spre exemplu, Newton n-a inventat legea gravitaþiei: adescoperit-o. ªi a transformat-o în cunoaºtere logicã printr-o formulã matematicã. Faimoasa istorioarã cu mãrul care-icade pe cap este metafora în versiune anecdoticã aimportanþei intuiþiei, adicã a cunoaºterii pre-logice. Sigurcã mãrul ar fi continuat sã cadã veºnic ºi fãrã Newton,numai cã el a intuit cauza cãderii ºi a explicat-o cu o formulãºtiinþificã. Tot aºa cum este evident cã acele persoane cenu sunt îndrãgostite de o altã persoanã ci de ideea de iubireconstituie o categorie umanã existentã dintotdeauna.Totuºi, aceastã perfidã defazare între obiect ºi ideea sa ochemãm astãzi bovarism. Bovarismul nu exista înainte deEmma Bovary. geniul lui Flaubert l-a formulat în literaturã.Flaubert nu a inventat bovarismul, pur ºi simplu l-adescoperit. Literatura serveºte ºi la acest lucru.

2. În lecþia inauguralã de la Collège de France din 7ianuarie 1977, Roland Barthes afirmã: „Literatura lucreazãîn interstiþiile ºtiinþei: e mereu în întârziere ori în anticiparefaþã de ea, asemenea pietrei de Bologna ce iradiazã în timpulnopþii ceea cea a înmagazinat în timpul zilei ºi graþie acesteilumini indirecte lumineazã în ziua care vine. ªtiinþa egrosolanã, viaþa e subtilã ºi de aceea tocmai spre a corijaaceastã distanþã ne intereseazã literatura”.

Viaþa e subtilã, e-adevãrat, dar aº adãuga ºi cã einsuficientã: „Literatura, ca ºi întreagã arta, e demonstraþiacã viaþa nu ajunge” (Fernando Pessoa). Literatura oferãposibilitatea unui mai mare respect faþã de ceea ce îngãduienatura. ªi în acest mai mare e inclusã alteritatea, micul miracolce ne e îngãduit în cãlãtoria scurtei noastre existenþe: a ieºidin noi înºine ºi a deveni „alþii”. Heteronomia lui FernandoPessoa a fost luatã în stãpânire de acea culturã middlebrowpromovatã de anumite media ce preferã rumoarea ºisenzaþionalul, tratând-o asemenea unui caz clinic, aº spune,cu un efect special. ªi prezentându-l pe poet drept cevastraniu, un fel de „deviant”.

Fireºte, poetica lui Pessoa, chiar în radicala saconfiguraþie, e intrinsecã literaturii de totdeauna. În chipde Comedie universalã, în versiune modernã ºi realizatã înpoezie, e în mod egal a lui Shakespeare, a lui Cervantes, alui Balzac. Cervantes a spus despre sine cã ar fi simultanDon Quijote ºi Sancho Panza. ªtim cã Shakespeare n-afost prinþ al vreunei Danemarce. Flaubert susþinea cãMadame Bovary era el, însã nimic nu ne împiedicã sã ni-lreprezentãm drept bãtrâna slujnicã Fèlicitè din O inimãsimplã. Baudelaire a scris: „Asemenea unor sufleterãtãcitoare ce cautã un trup, el poate intra, oricând doreºte,în orice personaj”.

Literatura nu e staticã, e nomadã. Nu doar fiindcã neface sã cãlãtorim prin lume, ci mai ales fiindcã ne face sãtraversãm sufletul omenesc. Mai mult, e corectoare, e unicaposibilitate ce ne e îngãduitã sã modificãm evenimentele ºisã corectãm Istoria cea mai vitregã. ªi teritoriul posibilului,al libertãþii absolute.

Închis în turnul lui Taureau, la Morlaix, AugusteBlanqui, dupã cãderea Comunei, îºi ia revanºa asupraevenimentelor ce l-au strivit. Pornind de la teoriile lui Laplaceºi, deci, cu o rigoare absolut ºtiinþificã chiar dacã aplicându-o la o purã ipotezã, reia ideea infinitãþii Universului, aTimpului ºi a Spaþiului înscriindu-ºi ipoteza într-o infinitatede lumi posibile, cu o infinitate de istorii posibile, fiecareegalã în definitiv sieºi dar cu variante de reuºitã diferitã.Astfel, spre exemplu, într-un loc indeterminat din timp ºidin spaþiu, anywhere, aceiaºi comunarzi vor fi câºtigatbãtãlia ºi îºi cor fi afirmat idealurile lor ºi însuºi Blanqui,identic sieºi dar într-una din posibilele sale variante, în locsã trãiascã amãrãciunea nenorocirii, va vedea triumfulidealurilor sale. L’éternité par les astres, carte singularã ºiextraordinarã a unui neliterat, este de fapt mare literaturã ºineîndoielnic una din cãrþile cele mai revoluþionare alesfârºitului secolului al XIX-lea. Fãrã de care, adaug., unmare scriitor ca Borges poate nici n-ar fi existat.

3. De ce scriem? Inevitabil, întrebarea revine mereu,chiar dacã se încearcã evitarea ei, asemenea unor anumite

(Urmare din pag.24)

pioase doamne dedicate slujbei încât în fiecare duminicãtrec pragul bisericii. Însã chiar ºi rãspunsul foarte radical allui Brecht („fiindcã pentru nimic altceva nu sunt bun”) einsuficient ºi inspirat de o modestie care prin autoderiziunenu rezolvã problema.

De altfel, posibilele rãspunsuri sunt toate plauzibile fãrãca vreuna sã fie cu adevãrat aºa. Scriem scrie fiindcã ne efricã de moarte? E posibil. ªi nu cumva scriem fiindcã ne efricã sã trãim? ªi asta e posibil. Scriem fiindcã avemnostalgia copilãriei? Fiindcã timpul a trecut atât de îngrabã? Fiindcã timpul trece prea în grabã ori fiindcã amvrea sã-l oprim? Scriem din cauza regretului, fiindcã n-am fidorit sã facem acel anumit lucru ºi în schimb l-am fãcut?Scriem fiindcã ne aflãm aici dar am vrea sã fim acolo? Scriemfiindcã ne-am dus acolo dar dupã aceea considerãm cã eramai bine sã fi rãmas aici? Scriem fiindcã ni s-ar pãrea cuadevãrat frumos cã ne putem gãsi aici unde am ajuns ºi înacelaºi timp ºi acolo unde ne aflam mai înainte? Scriemfiindcã „viaþa e un spital unde fiecare bolnav ar vrea sãschimbe patul. Unul ar prefera sã sufere lângã sobã, iaraltul e convins cã s-ar vindeca aproape de fereastrã”(Baudelaire)?

Ori vom fi scris mai degrabã de dragul jocului? Însã nue jocul cel pur, aºa cum pretindea avangarda de ieri-alaltãieriîn Italia ºi de aiurea, adicã literatura înþeleasã ca niºtecuvinte încruciºate ce servesc spre a omorî timpul.Neîndoielnic, jocul are de-a face cu ea, dar e un joc ce n-arenicio legãturã cu glumele în care exceleazã niºte scamatori,prestidigitatorii de duminicã care ºtiu sã distreze onorabilullor public. E cumva un joc ce se aseamãnã cu cel al copiilor.De o teribilã seriozitate. Fiindcã atunci când un copil sejoacã, pune totul în joc. Ia o pietricicã ºi, aºezat pe treaptacasei, în timp ce se lasã seara, strângând pietricica în mânuþãspune cã vraja se adevereºte ºi cã pietricica devine lumea:este pactul absolut. Copilul ºtie cã dacã pietricica aceea arcãdea lumea s-ar prãbuºi, universul în care lumea se-nvârtear fi perturbat, astrele ar înnebuni ºi haosul s-ar aºterne.ªtie cã atât cât va dura jocul va avea în mâini destinelelumii. Pânã în momentul în care apare tatãl în cadrul uºii

surâzând, e gata cina, se face frig, mâine e zi de ºcoalã ºitrebuie sã intri. Patronul Tutungeriei a surâs.

Fãrã sã-mi dau seama, am ajuns la punctul culminant alunei sublime poezii a heteronimului lui Fernando Pessoa,Alvaro de Campos, Tutungeria, în care existã o analogiecu rizibila ºi neliniºtitoarea dialecticã baudelairianã dintresobã ºi fereastrã. În locul sobei existã un scaun în fundulcamerei unde de fiecare datã poetul sã aºeazã spre a reflecta,adulmecând niºte intuiþii (epifaniile sale) ce i-au fostsuscitate privind de la fereastra mansardei sale tutungeriade la colþul strãzii, unde oamenii intrã ºi ies ºi unde spuzeºteviaþa ca-n viaþã. Dar iatã cã un om a intrat în Tutungerie(sã-ºi cumpere tutun?) / ºi realitatea plauzibilã mã zdruncinãpe negândite. / Mã retrezesc energic, convins, omenesc, /ºi-mi repromit sã scriu aceste versuri spre a susþinecontrariul. (…) /Omul a ieºit din Tutungerie (bãgându-ºirestul în buzunar?). / Ah, îl cunosc: e Esteves fãrã metafizicã./ (Patronul Tutungeriei s-a arãtat pe prag). / Ca dintr-uninstinct profetic Esteves s-a rãsucit ºi m-a vãzut. / Mi-afãcut un semn de salut, eu i-am strigat Bunã, Esteves! ºiuniversul / mi s-a refãcut fãrã ideal, fãrã speranþã iarPatronul Tutungeriei ha surâs”.

Dar cine e Patronul Tutungeriei? Asta e problema. ªi, laurma urmei, de ce surâde, poate într-o manierã ironicã oride-a dreptul cu o amabilã suficienþã, aproape spre a-i arãtapoetului cã e zadarnic a-ºi pune întrebãri despre viaþã ºidespre lume, e zadarnic a cere Tutungeriei sale sã nereveleze taina întregului?

În acel surâs existã ceva câinesc, m-aº încumeta sã spun,ca ºi când ar fi vorba de imposibilitatea scrutãrii lucrurilor,a limitei cunoaºterii umane pe care geniul lui Leonardo areprezentat-o în forma unui surâs pe buzele Giocondei ºiale lui San Giovanni, un ceva pe care Ortega y Gasset l-adefinit „inefabil”. Þi s-a îngãduit privilegiul de a cunoaºtepânã la un anumit punct, nu poþi merge dincolo, pare aspune acel surâs. Tot aºa cum Patronul Tutungeriei,stãpânul Circului, salutând publicul, surâde. Spectacoluls-a terminat. Literatura se opreºte aici, începe misterul vieþii.Iar literatura se reapucã de treabã.

Antonio TabucchiElogiul literaturii

Aurel Manole


Revistãde culturã ºi literaturã

Colegiul de redacþie:ªtefan BorbelyBogdan Creþu

ªtefania MincuLuca Piþu

George Popescu

Numãr finanþat deFundaþia Culturalã Paradigma

ISSN 1221-8839

DTP: Viorel PîrligrasTipãrit la Sim Art Craiova

str. Paºcani, nr. 9, tel/fax: 0251-596136e-mail: [email protected]

PARADIGMA

1. N-aº fi gândit vreodatã cã într-o bunã zi îmi voi asumasarcina de a urzi elogiul literaturii. Faptul de a fi produs ocantitate care sã-mi parã excesivã transformã elogiul meuîntr-un pleonasm evident. Însã printre privilegiile îngãduitede vârstã existã ºi pleonasme: e bine sã profitãm de ele.Altminteri astãzi, ca mereu în Istorie, mi se pare cã literaturaar merita un elogiu ºi, mai ales, o susþinere. În definitiv, areaceiaºi duºmani de totdeauna, aceiaºi detractori, aceiaºiadversari externi ºi interni, aceiaºi ucigaºi. Fenomenologiainamicilor sãi dispune de o vastã trigonometrie. La zenit seaflã cei ce nu se mãrginesc la a o persecuta fiindcã suntderanjaþi de ea: preferã sã asasineze direct producãtoriideranjamentului. Acest lucru rezolvã evident problema larãdãcinã.

În aceastã practicã stalinismul a fost exemplar. Liderulpoporului sovietic, autor printre altele de scrieri lingvistice,îºi dãduse seama cã literatura utiliza o altã limbã ºi cã aceastanu coincidea cu a sa. Ori mai exact, înþelesese cã nu era oproblemã strict de limbã, fiindcã Mandelºtam ºi Pasternakutilizau ºi ei rusa. Înþelesese cã nu adoptau aceleaºi cuvinte.Pe scurt, înþelesese perfect lecþia lui Saussure ºi trãsesedin asta consecinþele pe care le ºtim. Practica n-a luatdesigur sfârºit cu Stalin.

Am luat act de asta cu oarecare spaimã în 1990 când, laStrasbourg, am constituit Parlamentul Internaþional alScriitorilor ºi o reþea de oraºe-refugiu în care sã fie primiþiaceia cãrora în þara lor se dorea sã li se taie gâtul cuamputarea coardelor vocale, loc destinat fonaþiei,cuvântului vorbit înainte de a fi scris. Naziºtii au ars milioanede persoane. Dar au început cu arderea cãrþilor. Mai alescele de literaturã, acea literaturã definitã de cãtre ei„degeneratã”. Degeneratã întrucât purtãtoare a unui cuvântdiferit de al lor: o diferitã viziune asupra lumii.

Substanþial, literatura asta este: o viziune asupra lumiidiferitã de cea impusã de cãtre gândirea dominantã ori maibine zis de cãtre gândirea la putere, oricare ar fi aceasta. Evorba de îndoiala cã ceea ce instituþia în vigoare vrea sã fieaºa, nu este exact aºa. Îndoiala, ca ºi literatura, nu emonoteistã, e politeistã. De altfel, consecinþele gândirilormonoteiste, care nu alimenteazã nicio îndoialã, sunt subochii tuturor.

Cu ani în urmã, mi s-a întâmplat sã polemizez cu unsemiologi italian care scrie ºi romane. Ori mai exact spus,m-am mãrginit sã rãspund la o somaþie ce mi s-a pãrutintimidatoare lansatã de la o tribunã mediaticã (rubrica unuisãptãmânal de mare tiraj) în care el pretindea sã-i înveþe pealþi scriitori care ar fi rolul lor. Dacã spre exemplu v-ar luafoc apartamentul, mãrginiþi-vã sã telefonaþi la pompieri,sfãtuia semiologul, fiindcã scriitorul ºi, în general,intelectualul, este un cetãþean ca oricare altul ºi ca ataretrebuie sã se mãrgineascã sã anunþe pompierii. Am rãspunscã numãrul pompierilor îl þin în evidenþa de la Urgenþe delângã aparatul de telefon ºi cã l-aº forma imediat în caz denecesitate. ªi de obicei pompierii sosesc ºi, sârguincioºi,sting incendiu, aºa cum s-a întâmplat în 1980 la gara dinBologna**.

Numai cã a stabili originea nãpastei nu-i revinecãpitanului pompierilor. ªi în cazul în care autoritãþileînsãrcinate cu verificarea faptelor ar tãrãgãna lucrurile, euaº dori sã ºtiu dacã incendierea apartamentului meu (ori algãrii feroviare de vizavi) a fost cauzatã de un scurt-circuit,

Antonio Tabucchi

Elogiul literaturii*

Unul dintre cei mai importanþi scriitori italieni ai ultimelordecenii, Antonio Tabucchi, nãscut la Pisa, în 1943, decedatîn martie 2012, la Lisabona, unde a fost înmormântat cuonoruri naþionale, s-a impus nu doar ca romancier ºijurnalist, prestigios universitar, la Bologna, Genova ºi Siena,ci ºi drept cel mai avizat cunoscãtor, traducãtor, mediator almarelui poet Fernando Pessoa.

Autor al unor romane ce-au întrunit sufragiile criticii ºiale unui vast public, italian ºi strãin, printre care Notturnoindiano (1984, laureat cu Prix Médicis, în Franþa), urmat dePiccoli equivoci senza importanza (1985), Il filodell’orizzonte (1986), I volatili del Beatro Angelico (1987),ca ºi ampla studiul consacrat marelui portughez cu titlulPessoana Minima, ce va fi urmatã, peste ºapte ani de Gliultimi tre giorni di Fernando Pessoa.

Din acelaºi an dateazã ºi romanul ce avea sã-i aducãcelebritatea ºi recunoaºterea definitivã cu titlul SostienePereira, încununat cu premiul Super Campiello, în Italia,Pemio Scanno, premiul „Jean Monnet pentru LiteraturãEuropeanã” ºi finalist al International IMPACT DublinLiterary Award. Romanul, ca ºi altele precedente, avea sãfie transpus într-o peliculã cinematograficã de referinþã cuMarcello Mastroiani în ultimul rol al carierei sale.

Considerat, în baza propriilor sale poziþii, un intelectualcosmopolit, Tabucchi a vizitat, în ultimii ani ai existenþeisale, ºi România, oaspete al lui Norman Manea, publicândcâteva emoþionante mãrturii despre peisajul, oamenii ºiistoria meleagurilor noastre.

Textul pe care-l propunem mai jos cititorului român esteforma finalã, pentru tipar, a unei conferinþe-întâlniri pe careautorul a avut-o, cu un an înaintea dispariþiei sale fizice, cucititorii din localitatea Migliarino, vecinã cu Vecchiano, înprovincia Pisa, locul de baºtinã al bunicilor sãi unde îºipetrecuse anii copilãriei.

În conferinþa, altminteri marcat confesivã, liberã decoerciþii discursive ex-cathedra, Tabucchi propune unelogiu al literaturii – ºi al scriitorului desemnat ca agentcreator a ceva ce nu existã înainte de opera sa – în caretonul familiar nu diminueazã în niciun chip urgenþa unuidemers menit a circumscrie statutul particular al unei vocaþiiegal disputate între har ºi militanþã umanistã.

Traducere ºi prezentare deGeorge Popescu

de o sticlã molotov sau de o bombã de mare putere. Deaceea, asta e ºi sarcina literaturii: sã-ºi bage nasul acolounde încep omisiunile.

Însã dacã în aceºti ani în Italia au existat dintre cei cedoreau sã delege cunoaºterea noastrã promptitudiipompierilor, în Franþa mi se pare cã nu lipsesc cei ce invocãnostalgia „bunelor vremi vechi”. Acest pas de rac („on faitcomme les ècrevisses / un pas en avant deux pas enarriére”, spunea Prévert) nu mi-ar fi atras atenþia dacã s-arfi întâmplat în parohia unui îndepãrtat sat de provincie.Dacã îl menþionez este fiindcã gândirea circulã în locuri deînaltã reputaþie culturalã, unde ne obiºnuisem sã ascultãmcuvântul lui Claude Lévy-Strauss ºi al lui Michel Foucault.

În ultimii ani, dupã ce cei ce se îngrijesc de noi ne-auinternaat în cele mai felurite saloane, structurându-ne,formalizându-ne, destructurându-ne, psihanalizându-ne,semiologizându-ne ºi, în sfârºit, în salonul de terapieintensivã medici ceva mai umani nu se deciseserã pentruasiguratoarea concluzie cã suntem pur ºi simplu moderni,când nu suntem post-moderni; ei bine, când în sfârºit neconvinseserãm cã suntem sincroni cu calendarul gregoriansau chiar în anticipare faþã de el, iatã cã pe neaºteptatefoarte docþi erudiþi ajung la concluzia cã cei mai buni scriitorimoderni (ºi chiar post) în realitate ar fi antimoderni. ªi dece? Fiindcã atari scriitori moderni, suspectândmodernitatea, ca ºi unele din laturile sale negative, sunt cusiguranþã „antimoderni”.

Mã tem cã acestor iluºtri gânditori le scapã fondulchestiunii: adicã faptul cã a fi moderni înseamnã a trãi plenarmodernitatea noastrã ºi în acelaºi timp a te teme de ea, a oprivi în ochi spre a-i cerceta aspectele cele mai feroce.Comparaþii dintre cele mai bune în materie li le-ar puteaoferi un scriitor nicicum modern, Milan Kundera, mai aleso strãlucitoare scriere a sa în care cele douã mari principiiactive ale romanului modern (modernitatea în aspectul eicel mai luminos ºi în cel mai obscur) sunt puse într-oflagrantã evidenþã: Testamentele trãdate (în specialexcelentul studiu despre Kafka). Pentru cã neîndoielnic,modernitatea e ºi o diabolicã ºi asepticã maºinã ucigãtoarea Coloniei penale (de o extremã actualitate, de altminteri,date fiind sistemele de torturã de azi, mai puþin aseptice ºiorganizate la mare scarã). Modernitatea e ºi birocraþiainsurmontabilã din Procesul, este impenetrabilul Castel(cu Pasolini am putea sã-l numim Palatul) unde cetãþeanulnu mare are cetãþenie, fiind o fiinþã anonimã, un numãr, de-a dreptul o insectã (de o stupefiantã actualitate ºi aceasta,privind miile de Nimeni ce colindã prin lume).

ªi pe Céline l-am putea defini antimodern fiindcã a trãitºi a fãcut cunoscutã oroarea ce-a fost mãcelul ÎntâiuluiRãzboi Mondial, împlinit cu ucigãtoare arme moderne? Nuvi se pare de o extremã actualitate? Céline e îngrozitor demodern tocmai pentru asta: a avut curajul de a înaintaorbeºte în tenebrele vieþii ºi ale Istoriei, a bãgat mâinile însângele ºi în excrementele secolului al XX-lea, absolutidentic cu acest nou secol. Iar modernitatea aceasta a saam impresia cã nu aparþine adevãratului model pe careteoreticienii „antimodernismului” de care vorbeam îºiîntemeiazã categoriile lor de judecatã; un model ce se rezumãîn mod substanþial la gândirea lui Joseph de Maistre.

*În forma definitivã, de aici, acest eseu al marelui scriitoritalian a fost publicat în volumul Di tutto resta un poco –Letteratura e cinema, a cura di Anna Dolfi, Feltrinelliedizioni, Milano, 2013, dar iniþial textul a constituit pretextulunei conferinþe susþinute la Teatro del Popolo dinMigliarino, localitatea bunicilor sãi, la invitaþia Asociaþieiculturale “La Voce del Serchio”. Conferinþa colocvialã, deo rarã sagacitate, poate fi urmãritã ºi la linkul:

http://www.alfeacinematografica.com/2012/05/antonio-tabucchi-elogio-della.html.

**Aluzie la atentatul cu bombã survenit în acel an laGara din Bologna soldat cu zeci de victime ºi care aconstituit una din ultimele tragice evenimente ce-auînsângerat Italia în neuitaþii „ani de plumb”. (n.tr.)

(Continuare în pag.23)


parad3-4-2014-vio

Documents

Transcript of parad3-4-2014-vio