Revista Noua 4 2014

În acest număr semnează:Florin DOCHIA � Christian CRĂCIUN �Ioan VINTILĂ FINTIŞ � George PAŞA �

Mioara BAHNA � Victor STEROM � SerghieBUCUR � Ana HÂNCU � Paula ROMANESCU �

Maria DOBRESCU � Iulian MOREANU �Constantin DOBRESCU � Ani BRADEA �

Dan DRĂGUŞ � Serghie BUCUR �Octavian ONEA� Gherasim RUSU TOGAN � Diana TRANDAFIR �

Elena GLODEAN � Gheorghios VAFOPOULOS �Elena DINU �Magda MIREA � Janina SFETCU �

Marian HOTCA � Valeriu Marius CIUNGAN �Daniela ŞONTICĂ � Ştefan CIOBANU �

Andreea SOLOMON � Luminiţa AMARIE �Ioan TODERIŢĂ � Camelia Manuela SAVA �

Robert TOMA � Vasile Ioan CIUTACU �Theodor MARINESCU � Ştefan AL.-SAŞA

Revista Nouă

Fo n d a t ă d e B o g d a n Pe t r i c e i c u H A S D E U l a 1 5 d e c e m b r i e 1 8 8 7S e r i a a I V- a , e d i t a t ă d e C e rc u l L i te ra r « G e o B o g za » d i n a p r i l i e 2 0 0 4

Anul X nr. 4 (83) / 2014 http://revistanoua.servetown.com

Apare la CÂMPINA, ROMÂNIA

- apare de şase ori pe an -

Cercul Literar «Geo Bogza»al Casei Municipale de Cultură Câmpina

Revista NouăFlorin DOCHIA (redactor-şef)

Ştefan Al.-Saşa (secretariat)Iulian MOREANU (corectură)

Acest număr apare cu sprijinul financiaral Consiliului Local Câmpina

5 lei ISSN 1223 - 429X

Textele propuse spre publicare se trimit înformat digital, cu menţiunea «Pentru RevistaNouă» prin e-mail [email protected] sau

[email protected]: Casa Municipală de Cultură «Geo

Bogza», str. Griviţei, nr. 95, cod poştal105.600 Câmpina, jud Prahova, email:

[email protected]

DTP: Flowerin FlowMaterialele nepublicate nu se înapoiază.

Responsabilitatea pentru conţinutul texteloraparţine în exclusivitate autorilor.

CUPRINS:eseu - Florin DOCHIA - Actualitatea lui Kafka. Încă un secol în labirint / 3 * temeleactualităţii - Christian CRĂCIUN - Paradoxurile credinţei / 7 * la aniversară - Ioan

VINTILĂ FINTIŞ – 60; George PAŞA - Laitmotivul frigului la Ioan Vintilă Fintiş; Poeme /15 * cronica literară - Mioara BAHNA - Mihai Zamfir: Se înnoptează. Se lasă ceaţă / 20* in memoriam - Victor STEROM 1937-2014 (Serghie BUCUR); Omagiu modestiei dinmăreţia valorii (Ana HÂNCU) / 24 * breviar: Victor STEROM - Nichita Danilov: Imagini

de pe strada kanta; Iulian Moreanu: Cerbul însetat / 27 * poezie franceză - PaulCLAUDEL (Traducere de Paula ROMANESCU) / 28 * remember - Dan LAURENŢIU

(Victor STEROM) / 29 * note de lectură - Maria DOBRESCU - Desenând cu degetul pecer / 30 * ethica minima - Iulian MOREANU - A douăzeci şi una povestire cu un copil /31 * oameni ai locului / Constantin DOBRESCU - Ing. Constantin R. Bărbăcioru / 35 *

memento - Ani BRADEA - File dintr-un posibil jurnal extim / 40 * note de lectură - DanDRĂGUŞ - APTER (Fără aripi) / 42 * note de lectură - Serghie BUCUR - Porţile poetului

/ 43 * eseu - Octavian ONEA - Menodrama Hasdeu – Caragiale. A. De la Societatea„Românismul” la ratarea premiului academic (II) Una la Prefectură sau O scrisoarepierdută / 45 * folclor – Gherasim RUSU TOGAN - Omul cu dor / 52 * poesis - Diana

TRANDAFIR / 59 * poesis - Elena GLODEAN / 60 * translaţii - GheorghiosVAFOPOULOS (Traducere din limba greacă de Elena DINU) / 62 * translaţii - MagdaMIREA (Traducido por Janina SFETCU) / 62 * poesis - Marian HOTCA / 63 * poesis -

Valeriu Marius CIUNGAN / 64 * poesis - Daniela ŞONTICĂ, Ştefan CIOBANU, AndreeaSOLOMON / 65 * poesis - Luminiţa AMARIE / 66 * poesis: orientalia - Omar KHAYYÂM

(Prezentare şi traducere de Paula ROMANESCU) / 68 * proză - Ioan TODERIŢĂ - Visullui Ion. Mărturisirea preotului / 70 * poesis - Camelia Manuela SAVA / 74 * poesis -

Robert TOMA / 75 * memento - Serghie BUCUR - La ceasul hărăzit de Soartă,Epigrama în doliu / 76 * evocare - Vasile Ioan CIUTACU - Dan D. Rădulescu nu merită

uitare. Argumente, evocări şi literatură / 79 * cronica plastică - Serghie BUCUR -Erotica / 85 * actualitatea culturală - Canicularul miez de vară 2014 pe Paralela 45 de

grade... culturale (Serghie BUCUR) / 87 * actualitatea culturală - TheodorMARINESCU - La Câmpina, cu Ion Ochinciuc şi romanul său, Călugăriţa sau Mantis

Religiosa / 91 * actualitatea culturală - 7 iunie - Sărbătoare a literaturii / 93 * parodii- Ştefan AL.-SAŞA – Sublima dorinţă / 95

1.Cu mintea netulburată şi cu ochii

larg deschişi concentraţi pe actualitateacea mai proaspătă, este imposibil sănu observi tendinţa civilizaţiei umanede a se strădui să pună în operă„lecţiile” textelor filosofice/literare,rod al gândirii critice din ultima sutăşi ceva de ani. După experienţa tragicăşi demolatoare a comunismuluimarxism-leninist, încheiată (în cemăsură?) cu o mizerabilă dezamăgire,existenţialismul sartro-camusian afost deja adoptat ca grilă de citire apsihologiei omului modern, iarviziunile lui Nietzsche, curăţate dezgura interpretărilor maleficente, încărezistă cu brio, în vreme ce psihanalizadomnului Freud se cam clatină în faţaatacului concentrat al noilor viziuni(post)moderne din psihologie, domeniucare încă îşi caută rosturile, între ştiinţăşi artă (americanul Carl Murchison –m. 1961 - inventaria cândva peste 11doctrine psihologice existente)…

Marile scrieri au obiceiul de arezista multă vreme după dispariţiaautorilor, ba chiar încearcă să răspundăcelor mai diverse interpretări timp dedecenii sau veacuri, să nu rămână

legate de o perioadă istorică strictă şisă-şi verifice valabilitatea artistică şide analiză socio-psihologică a trăirilorfiinţei umane indiferent deschimbările de paradigmă socială şipolitică. Este, evident, şi cazul luiFranz Kafka, a cărui exegezăînregistrează deja peste cinci mii detitluri şi se îmbogăţeşte continuu.Suntem foarte aproape de adevăr,dacă nu chiar în mijlocul lui, cândafirmăm că prospeţimea opereikafkiene se datorează, fără îndoială,geniului scriitorului care a închis înscriitura simplă şi lesne accesibilă,însă multiplu polisemică, valori deuimitoare complexitate ale unortablouri emoţionale individuale, laîntâlnirea cu Lumea, imposibil decuantificat. „Înţelegem mereu maimult sau mereu mai puţin decât netrebuie. Adevărata lectură rămâneimposibilă. Cel care citeşte Kafkaeste, deci, neapărat transformat înmincinos, dar nu chiar întrutotul”,observă Maurice Blanchot (1). Cu altecuvinte, în materie de Kafka, toţicomentatorii greşesc şi, în acelaşitimp, aparent paradoxal, toţicomentatorii au dreptate.

Revista Nouă nr. 4 (83) /2014 3

Florin DOCHIAeseu

Florin DOCHIA

Actualitatea lui Kafka.Încă un secol în labirint

4 Revista Nouă nr. 4 (83) /2014

Multivalenţă şi paradox - îninterogaţia asupra lumii scriitorulpraghez devoalează realităţi ocultatede idei şi de valori false sau cel puţiniluzorii, în care personajele suntînchise în circumstanţe angoasante,în căutarea, lipsită de entuziasm, acăilor de ieşire din labirint. Estecunoscută şi răscunoscută simbolisticauşilor (intrări, ieşiri; absente, deschise,încuiate) în scrierile lui Kafka. De laintrarea/ieşirea unică din Vizuina şiuşa păzită la care ajunge şi aşteaptăţăranul din În faţa legii („…intrareaasta îţi este hărăzită doar ţie. Acummă duc s-o închid.”), la „numeroaseleuşi de lemn” din Procesul, avem de-aface cu pericolul („cineva poate sădea buzna aici şi să distrugă totulpentru totdeauna” - Vizuina), din„semiîntunericul încăperii” (Procesul),cu situaţii în care din camera ta ajungi„doar spre uşi laterale, unde locuiescoameni străini” (Nefericirea burlacului),cu rătăcirea în labirint din America, încare „Karl lăsă astfel în urmă mariporţiuni de ziduri cu desăvârşitelipsite de uşi încât, pur şi simplu, nu-ţiputeai imagina ce se află în dosul lor.Se iviră apoi din nou uşă după uşă;încercă să deschidă câteva, însă erauîncuiate şi încăperile păreau evidentnelocuite.” De fapt, uşile sunt celecare blochează accesul şi facinaccesibile înţelesurile unei lumibirocratice, apăsătoare, opresoare,ucigaşe. Legea (o necunoscută!) esteaceea care stăpâneşte dintr-o direcţie

niciodată relevată, niciodatăidentificată. Este viziunea unuilocuitor (doctor în drept) din Pragaanilor 1900. Poate fi, de asemenea,viziunea unui european din anii 2010,aflat „în faţa legii”, pe care esteobligat să o recunoască dreptinstituţie care prescrie şi, deci,sancţionează, drept necesitatenaturală ce pretinde susţinereaordinii în lume. Realitatea nu s-aschimbat în datele ei esenţiale, înultima sută de ani, din punctul devedere al relaţiei individ-societate –după avatare de toate felurile,suntem în situaţia (in)stabilă adomniei Legii asupra indivizilor.Suntem, fiecare şi cu toţii, fie ţăranuldin faţa paznicului legii, fie Joseph K.rătăcit în labirintul unui imenstribunal. La jumătatea secolului XX,Roland Barthes oferea o viziunegeneraliza(n)tă pornind de la romanulmodern: „…acolo, o istorie, violentăîn spectacolul său, dar coerentă şisigură, triumf al unei ordini; aici, oartă, care, pentru a scăpa de reauaconştiinţă, sprijină convenţia sauîncearcă să o distrugă cu pasiune.Modernitatea începe prin căutareaunei Literaturi imposibile. Regăsimastfel în Roman acel aparat distructivşi deopotrivă resurecţional, propriuîntregii arte moderne. Ceea cetrebuie distrus este durata, adicăliantul inefabil al existenţei: ordinea -fie ea a continuului poetic sau asemnelor romaneşti, fie a terorii sau

Florin DOCHIA Florin DOCHIA


a verosimilităţii - ordinea este şirămâne o crimă premeditată. Darceea ce pune din nou stăpânire pescriitor este tot durata, căci eimposibil de desfăşurat o negaţie întimp fără să se elaboreze o artăpozitivă, o ordine ce trebuie din noudistrusă. De aceea, cele mai mariopere ale modernităţii se opresc câtse poate de mult timp, printr-un soide echilibru miraculos, în pragulLiteraturii, în acea zonă vestibularăunde densitatea vieţii este prezentă,diluată, fără a fi totuşi încă distrusăde triumful unei ordini a semnelor.”(2) Ordinea semnelor urmează nuOrdinea Legii, ci ordinea efectelorLegii: supunerea individului,alienarea, închiderea într-o lumeabsurdă, al cărei sens este absent.Triumful nu este o salvare, ci oacceptare a unei situări într-unprezent continuu încheiat cu extincţia(adesea, încă din timpul vieţii).

După mai bine de un secol, spaţiulKafka este la fel de actual, la fel demisterios, la fel de angoasant prinaparenţa de provocare/proiectare arealităţii. Suntem, în continuare, înprezenţa unei triade psihosociale:individul, Legea şi paznicul Legii. Amdepăşit demult aşa-numitul realismcognitiv (de care se mai face caz încă,în anumite cercuri), care distingeîntre subiectul cunoscător şi obiectul(lumea) cunoscut(ă) şi de cunoscut,dualism reductiv de tip cartezian. Înfaţa omului se află Legea, care se

impune întotdeauna printr-unintermediar, paznicul. Acesta dinurmă, în serviciul Legii, totdeauna unsubaltern care nu cunoaşte decât unsuperior care e la rândul săusubalternul cuiva – ş.a.m.d. - nu esteşi cunoscător al Legii, el este numaicel care o apără şi o aplică, înaparenţă discreţionar, atâta vremecât imensitatea şi imprecizia ei o facimposibil de dominat, ea estedominatoarea impersonală, prezentănumai prin reprezentanţi funciarincapabili de a o comunica. Înprezenţa necunoscutului, a angoaseiinduse de imposibilitatea cunoaşteriiadevărate, fiinţa umană acceptăcondiţia sa incertă, anxietatea,mizeria morală. Ţăranul de la poartaLegii şi Joseph K. se încarcă deabsenţa oricărei speranţe, acceptăiminenţa pedepsei în lipsa unei(re)cunoaşteri a vinovăţiei. Se pare căînsăşi naşterea, existenţa este o vinăde neiertat. Viaţa omului este, înfond, o serie de eşecuri, antrenândde fiecare dată un sentiment profundde frustrare şi o impresie a futilităţiioricărei acţiuni – să ne amintim deexpresia atribuită înţeleptuluiSolomon: „deşertăciune adeşertăciunilor, totul e deşertăciune”;şi să observăm că vine din rădăcina„deşert”, cu sensul evident de „gol”(vanité, fr.; vanity, engl., vanidad,hisp.). Aceasta este impresia de careare parte cititorul de Kafka.Semnificaţia simbolică a povestirii În



faţa legii este, în esenţă, de a pune înevidenţă natura fundamentalangoasată a fiinţei umane. Ceea ce neaminteşte lesne de omul absurd al luiAlbert Camus, cu nostalgia dupăunitate, esenţă a dramei umane şi deangoasa definită de Soren Kiekegaardca „raport al omului cu spiritul însuşişi cu propria sa condiţie” (3). Dar lacei doi va intra în ecuaţie şi moartea(„Moartea ca putinţă-de-a-fi devineechivalentul faptului-de-a-fi-în-lumeîn singularitatea absolută” (4).), pecând la „precursorul” Kafka moarteanu are nici o relevanţă, de vreme cetotul a fost deja (pre)scris. Aceaaşteptare a ţăranului, în urma căreiarezultatul vine inevitabil prea târziu,este o confirmare a ideii că nu existăcu adevărat decât suferinţă. În acestpunct, Legea îşi pierde oricerelevanţă. Fiinţa umanăexperimentează, pentru o ultimă şiunică clipă, libertatea. Ea este, înpropria-i natură, condamnată săaştepte ceva ce nu va veni niciodată?Viziunea de un pesimism extremdespre om poate fi relativizată. Artrebui, cumva, să vedem la Kafka unefort de abordare a temei universalea vieţii şi a morţii? Condiţia umană seînscrie, într-adevăr, în aceastătensiune majoră, care se regăseşte întoate societăţile, într-un fel sau înaltul. Omul se confruntă cu propriafinitudine, ca toate fiinţele vii, darimaginează mereu un univers desensuri pentru a nu cădea în absurd.

A se observa, însă, că ţăranul, în ciudaeşecurilor repetate, nu pare a se lăsapradă disperării. Ceea ce ne conducelesne spre asemănări şi diferenţe defond cu personajele din En attendantGodot. Vladimir şi Estragon persistăîn iluzia lor: „Şi dacă nu vine, neîntoarcem mâine… apoi poimâine…poate… / Adică, până când vine! … /Găsim întotdeauna ceva care să nedea impresia că trăim” [subl. mea,F.D.]. Beckett a adăugat absurduluisperanţa şi deznădejdea, care la Kafkasunt absente. La Sartre, „fiinţa estefără rost, fără cauză şi fără necesitate:definiţia însăşi a fiinţei ne dezvăluiecontingenţa ei originară” (5). LaCamus, „omul absurd” este însoţit de„omul revoltat”, chiar dacă temaincomunicării este marcantă, şi esteincapabil să se supună iraţionalului.La Kafka – aceeaşi incomunicare, darnu este nici o revoltă, ci doar ocontinuă uimire deşartă, o supunerenecondiţionată.

——————(1) Maurice Blanchot, De Kafka à

Kafka. Paris, Gallimard, 1981, p. 66(2) - Roland Barthes, L’écriture du

Roman, în Le Degre zero de l’ecriture,Ed. du Seuil, Paris, 1953

(3) Søren Kierkeggard, Frică şicutremur, Editura Humanitas,Bucureşti, 2002, p. 178

(4) idem(5) Jean Paul Sartre, Fiinţa şi

neantul, Editura Paralela 45, Piteşti,2004, p. 134



Tereza Brânduşa-Palade este unuldintre cei mai interesanţi gînditori îndomeniul filozofiei şi teologiei dingeneraţia tînără. Are meritul de a fi adusîn România - fiind foarte preocupată deacest personaj unic în istoria veacului XX- opera şi personalitatea unuia dintre ceimai mari gînditori ai secolului XX: EdithStein (sfînta Tereza Benedicta a Crucii),martiră şi filozof de (a)filiaţie heideggeriană,ucisă în cuptoarele de la Auschwitz,cvasi-ignorată de referinţele noastre întrend, căreia i-a dedicat o completăprezentare: Raţiune, credinţă şi demnitatea omului. Despre viaţa şi gîndirea luiEdith Stein; ed. Galaxia Gutenberg, 2008.Paranteză deschisă dintru început. LaEditura Carmelitană apare deja o seriefoarte serioasă de Opere Complete EdithStein, în care încă din 2011 s-a publicatFiinţă finită şi fiinţă eternă, una dinmarile cărţi de filozofie ale veacului.Ilustrînd acel fenomen-blestem numit deHoria-Roman Patapievici non sequitur,conform căruia nimic nu se leagă încultura noastră, nu există continuitate,legato, (vezi De ce nu avem o piaţă aideilor, 2014), cartea a trecut completignorată pe „piaţa noastră culturală”.Deşi ar fi trebuit să fie incontestabil uneveniment. Închis paranteza.

Dar cartea pe care vreau să osemnalez aici are alte mize, se numeşte

Infinitul fără nume – Cîteva reflecţiidespre paradoxurile credinţei, ed. GalaxiaGutenberg 2013. Este o culegere deeseuri, apărute în parte în Observatorcultural, despre felul cum poţi fi creştinazi, despre felul în care raţiunea, dar şiscara de valori a prezentului, intră îndialog cu jertfa Celui de pe Cruce. Nueste o lucrare scorţoasă de teologie, ci otranscriere febrilă, în duhul autenticităţii,a interogaţiilor pe care trăirea credinţeile ridică raţiunii în genere şi somaţiilorlumii de azi în particular. Avem astfel:credinţa ca paradox al încrederii, paradoxulconvertirii, paradoxul moderaţiei învirtute, al solitudinii şi comunicării, alcriticilor ateiste aduse credinţei, paradoxulîntrupării logosului şi al raţionalităţii lumii,al parabolelor lui Isus, al consolărilor luiIov, al iubirii, al pluralismului religiosşamd. Creştinismul însuşi s-a construit pescandalul Crucii, al divinului care acceptăsă coboare realiter în trup, să sufere caatare, care se naşte din fecioară ca omdeplin, pătimeşte, învie şi se înalţă laceruri. Creştinismul impune „logicadinamică a contradictoriului”, ca săfolosesc într-un sens oarecum metaforico sintagmă celebră a unui filozof român.Sau, cum spune autoarea noastră:„Credinţa creştină presupune asumarealucidă şi personală a riscului de-a credeîntr-un scandal: într-un paradox cosmic,

temele actualităţii Christian CRĂCIUN

Christian CRĂCIUN

Paradoxurilecredinţei


cum este acela al Întrupării, al Crucii şi alÎnvierii unei Persoane luminoase, care aadus cu sine o lumină din altă lume” (2).Într-o vreme în care creştinismul „sediluează” în comodităţi burgheze, saudevine o chestie oarecum privată, dedesfăşurat în spaţiul intim, în care predaniariscă a fi redusă la un moralism mediocru,astfel de texte curajoase aduc a aerproaspăt. Nu întîmplător autorii citaţiîntr-o carte care nu face abuz de citatesunt C.S. Lewis, Chesterton, Pleşu…oameni cu o abordare – paradoxal!-nedogmatică a dogmelor. Adversariicredinţei sunt mulţi şi de multe feluri,dar cel care este aici ţinta principală esteun anume fel de „mediocritate religioasă”.„Credinţa începe cu conştiinţa de a fi fostcreat de un Creator care a dorit în modgratuit ca tu să exişti, acceptînd toateriscurile libertăţii tale, pe care tot El, Creatorul,ţi-a dăruit-o. Începe cu conştiinţa că, deşinu meriţi nimic, eşti iubit în fiecare clipăde Cel care îşi dăruie fiinţa printr-un actatît de generos încît te face demn săporţi şi un chip asemănător cu al Său. Cuconştiinţa că meriţi să fii iubit nu datorităţie, ci datorită Iubirii însăşi” (12)

Această serie de eseuri se constituieîntr-o „definiţie” cumulativă a credinţei -subiectul gramatical şi ontologic aşspune al aproape fiecărei fraze. Şi astapentru că, iarăşi contrar lenei prea lesneprimitoare a adevărurilor de-a gata,credinţa este căutare şi nu aflare, uimireşi nu certitudine. Aş spune, credinţa esteputerea de a ţine mintea treaz-uimită,atunci cînd căldura deja aflatului oîndeamnă la somn (parabola fecioarelor).„Credinţa este acceptarea unei luminicare provine de la o prezenţă – o luminăcare, deşi nu e strict «intelectuală», nu

este totuşi nici iraţională sau contrarăinteligenţei. Nu este o acceptareferventă, care te conduce la mîndria de afi altfel decît ceilalţi – de preferinţă, decîtcei care nu cred – sau de a fi un«iluminat» într-o lume copleşită deîntunericul păcatului şi al ignoranţei, ci oacceptare smerită, care te expune uneorisingurătăţii, mai ales atunci cînd accepţiprovocarea autenticităţii şi nu te laşientuziasmat de «impersonalul căldicel»al încolonării triumfaliste la grupăriideologice ce pot înflori şi în biserică” (17).Toate aceste paradoxuri pe care ledesface autoarea conţin, în fond, pericolela adresa credinţei autentice: autosuficienţa,moralismul, iraţionalismul, închistarea însine însuşi, întîrzierea în litera care ucideşi nu în duhul care dă viaţă (cf. 2 Cor.3.6),ruptura de viaţă. Venind dinspreraţionalitatea tomistă, o asemeneacăutare îşi conţine drumul. Avem uncontract cu Creatorul care îţi cere, aşspune, nu numai credinţă, ci şi încredere.Să I te încredinţezi total. „Credinţatrebuie aşadar acceptată în paradoxul ei,ca provenind de la Creatorul tău care îţicere saltul de încredere al inimii pentrua-ţi putea manifesta, rămînînd în acelaşitimp infinit misterios” (20). Cunoaştereanu exclude acceptarea Minunii. „Acceptareacredinţei presupune aşadar acordul de ate dărui unui mister de neînţeles de caredepinzi în întregime, dar la care nu poţiavea acces decît dacă rămîi uimit şismerit în faţa prezenţei sale, cu inima înadoraţie. Este semnificativ că toţi aceiacare l-au primit pe Isus sînt descrişi deevanghelişti ca avînd capacitatea de a fiuimiţi şi de a se bucura, fie de miracolulvestit de «steaua călăuzitoare», precummagii, fie de minunea naşterii

Christian CRĂCIUN Christian CRĂCIUN


Mîntuitorului anunţată «celor mici»,precum păstorii din Betleem, fie deautoritatea Cuvîntului, precum cei careascultau învăţătura lui Isus” (23).

Paradoxul convertirii ne îndeamnă săgîndim una dintre cele mai greleprobleme ale creştinului: libertatea luideplină, prin care a fost construit,inclusiv aceea de a-şi nega Tatăl. Existăun sens extrem de personal al fiecăreiexistenţe, şi el se formează la capătul deregăsire a acestui drum de (re)găsire acredinţei, a tonului just în dialogul cutranscendentul. Alegerea devine astfelmai importantă, pentru că este liberă. Şi„creşterea în libertatea interioară devineatunci şi o creştere în umilinţa şi răbdareacare nu mai pornesc din Eul nostruîngust, ci din sinele nostru profund” (96).Cunoaşterea lui Dumnezeu, asupracăreia s-au ostenit atîţi teologi şi filozofi,este, observă cu dreptate Tereza-Brînduşa Palade, cunoaşterea iubirii luiDumnezeu pentru noi. „Accentul cade,aşadar, mai curînd asupra unei cunoaşterirelaţionale a iubirii lui Dumnezeu careeliberează inima de egoismul şi falsitateacare menţin vicii ce se opun obiectivadevărului şi iubirii. Finalitatea vieţii decredinţă este cunoaşterea lui Dumnezeu,care este iubire şi lumină, şi nu miculmoralism care nu vede mai departe dereforma morală, confundînd scopurile cumijloacele şi creştinismul cu o lecţie demorală pedantă. «Cînd te apropii delumină, ai mereu umbra în spate» - scriaFer. Vladimir Ghika, sugerînd cusubtilitate că finalitatea este luminaAdevărului, şi nu preocuparea anxioasăde a lupta mereu cu «umbra»” (28).

Legat de acest „moralism pedant” şiplicticos este şi următorul paradox, al

excesului în virtute, unul dintre cele maigreu de înţeles raţional şi de pus înpractica vieţuirii cotidiene, într-atîtcontrazice el părerea comună, după care„cu cît mai multă virtute, cu atît maiaproape de perfecţiune”. Grecii dejaprobaseră virtutea lui „nimic prea mult”,prea mult bine duce la hybris, la tragedie.Dreapta socotinţă, discernămîntul, spunSfinţii Părinţi este una dintre calităţilecele mai greu de achiziţionat pe drumulspre „castelul interior”. „Dumnezeurevarsă din belşug neputinţe, care auînsă curajul de a-şi pune toată speranţaîn ajutorul Său, încredinţîndu-se fără restiubirii ale milostive” (29). Harul luiDumnezeu lucrează în linişte, aşa şi luptacu propriile căderi trebuie purtată înlinişte. Fervoarea „vitezei”, „ascezei



spectaculare” nu e totdeauna compatibilăcu această lucrare, discretă, înceată,insesizabilă de cele mai multe ori, aDuhului. „Creştinul poartă harul luiDumnezeu într-un «vas de lut» -mereufragil şi putînd fi mereu doborît” (32).Aici apare marele pericol al fariseismului,al stricteţii formale care usucă deplinmiezul fiinţei. „A confunda decenţacreştină cu rigiditatea sau puritanismuleste de multe ori genul de atitudine careratează adevărata pudoare, ce aremenirea de a proteja ceea ce este delicatşi intim în persoană, pentru a nu pune înpericol demnitatea şi libertatea ei spirituală.Cel mai rău este însă atunci cînd rigiditateaascetică înseamnă a practica pudoareamai ales ca pe o indignare moralistă faţăde «frivolitatea» celorlalţi. Acesta este unsimplu exerciţiu de fariseism, fiind demulte ori o manifestare a lipsei de iubireşi a incapacităţii de a vedea ce este ascunsde obicei în inima omului sub «o mascăfrivolă»: uneori imaturitatea, alteori osuferinţă sau o singurătate deghizată – şialteori, ca în cazul lui Kierkegaard,delicateţea care se cuvine ocrotită ludicşi ironic în raport cu o rigoare care poatedeveni indiscretă” (33).

Creştinul are azi a aduce în lumecîteva calităţi „simple”: bucuria,seninătatea, speranţa, iubirea… Fiecaredintre paradoxurile pe care le ia îndiscuţie autoarea nu reprezintă, în fond,decît o imensă tensiune în care esteprins cel ce crede, o credinţă fără „poli”nu pare a fi autentică. De pildă, cum săconciliezi singularitatea şi singurătateaexperienţei fundamentale de „teamă şicutremur” în faţa Nepătrunsului cudimensiunea comunitară a Bisericii?„Paradoxul cel mai mare al solitudinii în

credinţă este e nevoie cel puţin de osolitudine temporară şi de o «luptă cuîngerul» la singular pentru a-l puteadescoperi pe un altul în comuniuneaiubirii care «vine de sus», fiind atinsă deharul lui Dumnezeu şi în libertateapersoanei care conduce la dăruire desine” (40) Relaţia creştină între doioameni este de fiecare dată una ternară(de nu trinitară), ea este (pre)simţită cafiind dăruită de „al treilea” şi dedicată înîntregime Lui. „Cristos luptă mereualături de cel care crede în El şi îiodihneşte sufletul în oaze de pace şibucurie – dar lupta rămîne cu toateacestea reală şi duritatea ei nu trebuieocolită cu subterfugii «pioase» sau«devoţionale» (41). Solitudinea înrugăciune este o solitudine paradoxală,pentru că este, de putem folosi acestsuperlativ, cea mai comunitară dintreacţiunile omului. Aşa cum: „Prin Crucea,care este semnul speranţei şi al Învierii,Cristos răscumpără nu doar persoanelesingulare, ci şi relaţiile omeneşti pe careEl le doreşte şi le binecuvîntează” (44).

Există azi o spaimă a credincioşilorfaţă de procesul galopant de secularizare,faţă de acuta de-creştinare a lumii de azi.Creştinii simt că „teritoriul” lor scade dela o zi la alta. Un alt paradox la careautoarea ne îndeamnă să reflectăm esteacela că (pînă şi) criticile ateiste adusecredinţei pot avea la o adică o funcţierevigorantă, pot contribui la vigilenţa şiflexibilitatea gîndirii teologice, lascoaterea din mediocritate a trăiriireligioase. Eroarea noastră stă într-un felde greşită poziţionare, în aşteptări greşitplasate, în dorinţa de „a moderniza”creştinismul care este, în sine, oabsurditate; mutîndu-se pe sine de pe



verticala duhului pe orizontalacotidianului ideologizat şi fals caritabil,creştinul ratează exact esenţa luminoasă(şi numinoasă!) a mîntuirii. „Creştinismulnostru a devenit edulcorat, «adaptat» laslăbiciunile noastre. În loc ca noi să «neadaptăm» la spiritul vertical alcreştinismului, în primul rînd prinascultarea vie şi paradoxală a CuvîntuluiScripturii, nutrim aşteptarea ca el,creştinismul, să se remodeleze peorizontală imanentă, şi Isus să devină«unul de-al nostru», fără transcendenţaLui care ne incomodează” (46). Autoareapledează convingător pentru o „gîndireatentă la penumbre”, pentru tensiuneacăutării necontenite a „drumului celuiîngust”. „Paradoxurile lor [al criticilorateiste] pare să fie că se nasc dintr-otensiune a căutării care le lipseşte demulte ori oamenilor care se considerăcredincioşi – pe de altă parte, ateii nu aude obicei seninătatea care face posibilăcăutarea simplă, smerită şi profundă alui Dumnezeu” (47).

Ceea ce pare ateistului de azi (care,trebuie spus, suferă de multe ori deaceleaşi defecte ale superficialităţii ca şicele reproşate creştinului) cel mai greude acceptat în „programul” creştin esteaparenta - lui - lipsă de raţionalitate.Adică tocmai paradoxul, „scandalul” axialal crucii. Istoric vorbind, creştinismulvestic a făcut cele mai multe eforturi dea concilia textul sacru cu ordinea logicăaristotelică. Doar nu despre Logosulîntrupat este vestea cea bună aEvangheliilor? Paradoxal (da!), lumeacontemporană, „liberalizînd” opţiuneade a crede, îi sporeşte infinit greutatea.Credinţa devine o asumare lucidă, nu ocutumă. E citat aici Charles Taylor care

propunea distincţia între EpocaMobilizării, în care valorile şi practicilecreştine erau transmise prin familie, şiEpoca Autenticităţii, în care oameniicaută liber o împlinire spirituală şi ajungla Dumnezeu pe căi mai ocolite. Încontextul în care dezbaterile de la noiprivind rolul public al religiei au atinsintensităţi de gherile, dar niveluldezbaterilor nu se ridică de cele maimulte ori mai sus de cel din dezbaterilepolitice, asemenea abordări nuanţate şicomprehensive sunt ca o gură de oxigenpentru gîndire. Cazul Iov este analizattocmai pentru a ilustra această dreptateparadoxală a lui Dumnezeu.

În eseul Pe Cruce, Dumnezeu a alestragicul se face o comparaţie între„terapia prin filozofie” a stoicilor şiasumarea creştină a Patimilor.„Dumnezeul vulnerabil de pe Cruce nuare, aşadar, nimic în comun cu idealurilestoice şi platonice. Unica filozofie moralăcare pare să întrevadă, chiar în limiteleunei gândiri naturale, ceva dinprofunzimea Crucii este o filozofie careacceptă lecţia tragicului şi care nurespinge pasiunile şi emoţiile omeneşti –şi o asemenea filozofie este ceaaristotelică” (64). Urmînd teoriaaristoteliciană a tragicului, Brînduşa-Tereza Palade analizează educaţiapasiunilor în sens moral prin lecţiatragediei, care în creştinism este lecţiaPatimilor. Îl citează pe episcopulamerican Fulton Sheen care, analizîndatitudinile omeneşti în faţa Crucii,vorbeşte de trei ipostaze: apatia,antipatia şi simpatia. Vorbind de grupulhulitorilor de lîngă cruce, cei care îlprovoacă pe Isus să-şi dovedeascădivinitatea coborînd de pe cruce,



episcopul îi asemuieşte cu „intelligentsiacare îl pune la încercare pe Dumnezeucerîndu-i o religie fără Cruce, fără suferinţăşi fără un Mîntuitor care coboară înmijlocul nedreptăţii oamenilor – o religieconformă cu aşteptările oamenilor, şi nucu paradoxul lui Dumnezeu” (67). Cuobservaţia, extrem de provocatoare, căcei plini de ură se pot întoarce laDumnezeu mai uşor decît indiferenţii…

Argumentul „suprem” cu care ateiineagă prezenţa divinului creştin esteexistenţa în lume a răului, a suferinţei anedreptăţii. Asta pentru că nu aupătruns structura paradoxală a acesteireligii. „Cazul” Iov este exemplar, dinacest punct de vedere. „Iov încearcă sădescopere o raţionalitate coerentăpentru această aparentă părăsire, careanticipează Crucea lui Cristos, şieşuează – apelul lui la Dumnezeu este,în esenţă, rugăciunea omului pentrucare a devenit dificil să creadă într-orealitate transcendentă care nu îi maiputea oferi un sens inteligibil şi îl lasăpradă celei mai mari confuzii. Iovformulează întrebări filozofice modernesui generis, ce pun în discuţie sensuldreptăţii şi al milei divine care pare că îirăspunde cu rău celui care are motivesă se aştepte la răsplată pentru binelefăcut Iov 30.26)” (70). Raţionalitateasuferinţei… iată o temă grea, dar undesă cauţi în altă parte sensul existenţei?Întrebarea autentică, demonstreazăautoarea, este primul pas spre întîlnireacu Dumnezeu din inimă. „Răstignirealui Cristos – Dumnezeul vulnerabil, caresuferă pe Cruce pentru noi – ne oferăconsolarea ultimă pentru că nu existănimic mai mult, nici o revelaţie sauimagine a lui Dumnezeu, care să poată

coborî mai aproape de slăbiciunea şisuferinţa omului decît aceea aDumnezeului care acceptă să sufere şi sămoară pentru a-l mîntui. Un Dumnezeusituat pe înălţimi inaccesibile, care nupoate trece prin agonia pe care o trăiescoamenii, nu poate fi cu adevăratconsolator. Numai Dumnezeul careacceptă să fie rănit şi să agonizeze peCruce poate fi întruparea paradoxuluidivin care îi vorbeşte cel mai profundinimii omului.(73) Lecţia lui Iov este -paradoxal, nu? - lecţia bucuriei şiîndurării divine.

Eseul despre iubirea creştină sedeschide cu un citat din ThomasMerton, îl redau aici pentru frumuseţealui: „Nu există nimic care poate fi înţelesîn iubire: doar bucurie şi apoi tristeţe şiapoi, dacă eşti norocos, şi mai multăbucurie”. Pentru că sunt amintite celetrei ispite care stau în calea iubirii: ahedonismului, a falsului ascetism, aincapacităţii de a-l iubi pe Celălalt. „Celdintîi paradox al iubirii veritabile este, înschimb, acela că iubirea nu poate finiciodată păstrată şi împlinită dacă ocăutăm numai pentru noi înşine. Iubireacare procură fericirea este întotdeaunadezinteresată; fericirea poate sporinumai în proporţia cu care iubirea estedăruită şi împărtăşită, ca în paradoxulevanghelic al „bobului de grîu”- şi nuexistă o limită pentru fericire. Acestaeste modelul în care se manifestăiubirea divină: ca infinită dăruire desine, care produce o fericire infinită” (76).Iubirea însăși este paradoxală, altfel,cred, n-ar avea o legătură atît deindiscernabilă cu credinţa. Apelînd atîtla Aristotel, cît şi la învăţatul călugărtrapist Thomas Merton, autoarea



prezintă supremul paradox al iubirii,acela că nu putem iubi bine decîtdacă iubim mai presus de toateadevărul şi căutăm adevărul priniubirea noastră. (cf. p. 78)

Părinţii aveau un termen extrem depercutant pentru a vorbi desprecomplexitatea vădirii lucrării divine înceea ne noi numim Real: iconomie (vezipentru prezentarea detaliată: Mari-JoséMondzain, Imagine, icoană, iconomie.Sursele bizantine ale imaginaruluicontemporan). De aici, pornind de lapremiza că religia creştină este singuracristocentrică şi prin asta – simultan -teocentrică şi antropocentrică, autoareadetaliază raportul Tată-Fiu în creştinism.Este aici chestiunea vitală a cunoaşteriilui Dumnezeu. Cel radical de necunoscutşi care – totuşi – în marea Sa iubirepentru noi, ni se dăruieşte într-un mod lafel de radical, pentru a ne readuce lacondiţia originară. Şi, în consecinţădirectă, ne este supus reflecţiei raportulexterioritate – interioritate în lumeacontemporană. Atunci cînd ni sevorbeşte despre „străinul din inimă”.Epoca noastră este caracterizată scurt:divinizarea materialistă a exteriorităţii, aceea ce se vede. A-L căuta pe Dumnezeu,înseamnă a-L descoperi în propria tainimă. „Dumnezeu locuieşte şi acum îninima omului şi o şoaptă liniştită dinadîncul propriului său suflet îl cheamă şiastăzi, cel puţin în clipele de tăcere şireculegere în care o poate auzi, laîntîlnirea cu dragostea Sa milostivă” (87).Această locuire interioară a celui „cutotul altfel” înseamnă eliberarea noastrădin lanţurile exteriorităţii, libertatea tadepinde de gradul în care îl laşi pecelălalt să fie liber – şi nu e doar sensul

politic aici. „Creşterea în libertateainterioară devine atunci şi o creştere înumilinţa şi răbdarea care nu mai pornescdin Eul nostru îngust, ci din sinele nostruprofund” (96).

Cel mai important în această cartemi se pare sinceritatea uimirii în faţaacestor paradoxuri, este o împărtăşire astuporilor, nu o impunere a unorsoluţii-răspunsuri prefabricate. Este osituare în deschis, cum ar spuneHeidegger, care nu ocoleşte puncteledificile. Cum este, de pildă, dialogul(necesar?) dintre creştinism şi celelaltereligii, mai cu seamă Islamul, dar şi cele(extrem)orientale. Accentul e chiar maiapăsat vehement în acest punct: „Prinurmare, este o lipsă de credinţă să nelamentăm că «secularismul şipluralismul l-au alungat pe Dumnezeu»,fără a mai avea încredere că DuhulSfînt rămîne şi acum cu noi şi căDumnezeu este în continuare viu înepoca noastră” (104). Horia-RomanPatapievici povesteşte undeva un dialogimpulsiv tineresc cu Părintele AndréScrima, în care el se lamenta vehementde asaltul secularismului, agoniacreştinismului şi decăderea bisericii. Lacare Părintele l-a mîngîiat blînd ironiccu vorbele: Lasă-l pe Dumnezeu să aibăgrijă de ale sale! Această carte parescrisă în duhul acestei apoftegme.Eliberarea reciprocă a lui Dumnezeu şi aomului despre care vorbeşte autoarease face simţită şi la acest nivel.Asemănător criticilor ateiste, asaltulaltor forme de credinţă schimbă nucreștinismul (imutabil dogmatic), cimodul nostru de a ni-l interioriza. Sigur,aici intră în joc contexte istorice,politice, psihologice, sociologice, etc.



pe care autoarea nu le poate lua înconsiderare. „Nimeni nu poateîmbunătăţi cu succes caracterul altorpersoane – mai sigur este să încerci săte îndrepţi pe tine însuţi – totuşi uncreştin nu trebuie să conchidă de aicică «totul este pierdut». Dimpotrivă,chiar în aceste medii toxice din carelipsesc valorile adevărate, creştinultrebuie să caute mereu să se eliberezede condiţionări prin rugăciune – maiales de sclavia faţă de ce spun şigîndesc alţii – şi să continue sărăspîndească cu simplitate valorileÎnvierii: atenţia pentru persoană,compasiunea şi dreptatea şi, mai presusde toate, o speranţă şi o bucurie carenu sunt hrănite din cultul materialismuluişi care pot împrospăta şi atmosferaasfixiată de egoism dintr-un mediusecular. Fireşte, un creştin nu poate«predica Evanghelia» într-un asemeneacontext. Totuşi, trebuie să aibă foartepuţină credinţă şi să fie într-adevărbigot şi lipsit de umor ca să creadă căDuhul Sfînt nu poate acţiona decît acolounde se vorbeşte explicit despre religie”(106). M-aş referi strict la ultima frazădin citatul ultim, gîndindu-mă lavirtuozitatea unui Steinhardt de adescoperi înţelesuri creştine în cine ştiece text literar sau film aparent „frivole”.Trăim o epocă în care necesitateadialogului necrispat între religii e maipresantă ca oricînd în istorie, paradoxul(altul!) dintre globalizare şi păstrareaidentităţii îl impune. „Provocareapluralismului pentru credinciosul creştinde azi este, aşadar, aceea de a acceptacă Dumnezeu vrea să-i lărgească inima”(112). Avem nevoie de o inimă largînţelegătoare, o inimă inteligentă, după

minunata formulă a lui Finkielkraut. Rezumînd: avem de-a face cu o

carte scrisă cu bucurie, pentru aaduce bucurie. Bucuria interogaţiei şia neodihnei spirituale. „În loc de aîncerca să «înaintăm» către Dumnezeuîntr-o euforie a imaginaţiei, în care neimaginăm că oamenii, lumea şiDumnezeu însuşi sunt aşa cum leconstruim noi în închipuirea noastră,este de preferat să renunţăm la acesteiluzii, chiar cu preţul de a ne simţiinvadaţi de incertitudini şi de gustularid al pustietăţii. Numai în clipaacelei renunţări, care nu poate fiperfectă decît dacă porneşte din iubire,mintea se poate apropia de simplitateaunei priviri contemplative asupra luiDumnezeu – de adoraţia mută a inimii, încare mintea şi voinţa se odihnesc într-oprivire de recunoştinţă iubitoare asupraCreatorului” (114).

„…adevărata mistică nu constă înviziuni şi în revelaţii ieşite din comun,ci în ascultarea simplă şi încrezătoarea Infinitului fără nume în propria inimăşi în lepădarea de sine de dragulDumnezeului infinit – în abandonul înbraţele Tatălui. Mistica presupunesărăcia iubirii, într-o mult mai maremăsură decît bogăţia luminilor cereşti.A te apropia de Dumnezeu pe o calemistică înseamnă a te lăsa tot maimult modelat de iubirea Lui săracă şideposedată de sine, şi a fi maiîmpăcat, precum Sf. Paul, cu lauda cupropriile slăbiciuni (2Cor 12.5), careface să se manifeste puterea lui Cristos(2 Cor 12.9) decît cu mărturia desprerăpirile extatice ale propriului suflet înparadis (2 Cor.12.4)” (115).

O carte vie despre un subiect viu…



S-a născut la 6 iulie 1954, în localitateaFinta, judeţul Dâmboviţa. Este absolvental Facultăţii de Tehnologia PrelucrăriiŢiţeiului şi Petrochimie a Universităţii dePetrol şi Gaze din Ploieşti, în anul 1980.

Debutează în acelaşi an, în BibliotecaLuceafărul - 15 Poeţi.

Este membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia din anul 1995. A publicat poezieşi cronică literară în: Luceafărul, Vatra,Poesis, Convorbiri literare, Dacia literară,Ramuri, Timpul, Calende, Cronica, Astra,Axioma, Sinteze literare, Esteu, Artpanorama,

Steaua, Argeş, Cafeneaua Literară,Oglinda literară, Revista nouă, Arca,Familia, Banatul, Actualitatea literară,Apostrof etc.

Volume de poezii: Singurătateasupremă, Ed. Labirint, Bucureşti, 1991;Obiecte după frig, Ed. Porto Franco,Galaţi, 1993 (Premiul USR, filiala Braşov,şi al Festivalului Naţional de Poezie„Moştenirea Văcăreştilor”, Târgovişte1993); Amintiri de malul celălalt, Ed.Calende, Piteşti, 1994; Dealul, Ed.Universal Cartfil, Ploieşti, 1996;Hierofania, Ed. Universal Cartfil, Ploieşti,1997; Halucinaţia, Biblioteca Sinteze,Ploieşti, 1998; Obiecte după frig,antologie de autor, Ed. Regală, Bucureşti,1999; Ceremonii de iarnă, Prefectura Jud.Prahova, 2002 (Premiul USR, filialaBraşov); Sonete, Prefectura Jud. Prahova,2002; Visul toboşarului, Ed. Labirint,Bucureşti, 2003 (poeme rotite, scriseîmpreună cu poetul Costin Lupu); Porţile,Ed. Printeuro, Ploieşti 2005; Hierofania,ediţia doua, Ed. Printeuro, Ploieşti, 2006;Dealul, ediţia a doua, Ed. KartaGraphic,Ploieşti, 2007; Timp muzical, Ed. Premier,Ploieşti, 2008; Bufonul Şi KlaRaRegina,Ed. Karta Graphic, Ploieşti, 2009 (PremiulUSR, filiala Braşov), Icoana din apă, Ed.Ghepardul, Bucureşti, 2010; Făpturacăzută din mit, Ed. Karta Graphic,Ploieşti, 2011 (Premiul FestivaluluiInternaţional de Poezie SighetulMarmaţiei 2012); Amintiri de pe malulcelălalt, Ed. TipoMoldova, colecţiaOPERA OMNIA; Fântânile frigului, Ed.TracusArte, Bucureşti, 2014.

Figurează în următoarele antologii:Lumina laterală – Streiflicht eine auswahlzeitgonossischer Rumanicher lyrik, Ed.

la aniversară Ioan VINTILĂ FINTIŞ - 60

Ioan VINTILĂFINTIŞ - 60


Dyonisos Verlag, Kastellaum (antologieromâno-germană) Aripa şi roata(antologie de versuri însoţită de nouădesene de Nichita Stănescu), Ed.Libertas, Ploieşti, 1998; Braşovul în 100de poeme, Ed. Pastel, Braşov, 2007;Poeme hai-hui, Ed. Grinta, Cluj, 2012;natură în mişcare cu infantă / flamingo şifără măr, Ed. Premier, Ploieşti, 2012.

Este autorul antologiei MelancolieDiesel, a cenaclului Atitudini din Ploieşti,Ed. Karta Graphic, Ploieşti, 2010, cu unCuvânt înainte de Constantin Hârlav şi alantologiei Pentarombul. Ploieştiul în cinciprieteni (Ion Stratan, Ioan Vintilă Fintiş,Costin Lupu, Martin Culcea, Filip Kollo)

Prezent în DGLR, vol. 6, şi înDicţionarul scriitorilor români. A primitnumeroase distincţii şi premii.

Referinţe critice: Iulian Boldea (Vatra1992), Ioan Moldovan (Familia 1992),Ştefan Ion Ghilimescu (Luceafărul 1992),Romulus Bucur (Arca 1992), NicolaeOprea (Calende 1992 ), Vasile Spiridon(Poesis 1993), Ştefan Ion Ghilimescu(Contemporanul 1993), Mircea Bârsilă(Calende 1994 ), Iulian Boldea (Vatra1994), Stelian Stan (Dunărea literară1995), Crenguţa Gânscă (Familia 1994),Miruna Mureşan (Universul cărţii 1994),Radu Cange (Poesis 1994), Dan SilviuBoerescu (Luceafărul 1996), AdrianBucurescu (România Liberă 1997), VictorSterom (Minerva 1997 ), Nicolae Oprea(Calende 1997), Gheorghe Mocuţa (Arca1997), Liviu Comşia (Gazeta de Transilvania1998), Nina Vasile (Artpanorama 1998),Bogdan Stoicescu (Telegraful de Prahova1998), Victor Sterom (Gazeta de Prahova1998), Gheorghe Mocuţa (Poesis 1999),

Simion Bărbulescu (Luceafărul 2000),Nicolae Stoie (Gazeta de Transilvania2002), Victor Sterom (InformaţiaPrahovei 2002), Nicolae Dumitrescu(Prahova 2002), Tudor Toma (AltPHel2002), Victor Sterom (Porto Franco2003), Ionel Dune (Gazeta Prahovei2004), Victor Sterom (InformaţiaPrahovei 2005, Argeş 2005, Astra 2006,Informaţia Prahovei 2006), NicolaeDumitrescu (Axioma 2005), Lucian Gruia(Poesis 2006), Constantin Miu (OglindaLiterară 2006), Petrică Birău (Realitatea2006), Mihai Antonescu (Oglinda Literară2006), Victoria Milescu (Sud 2006),Niculina Oprea (Axioma 2006), LucianGruia (Poesis 2007), Dumitru AugustinDoman (Argeş 2007 ), Loredana Eglisch(Astra 2008), Radu Cange (CafeneauaLiterară 2008), Minel Ghiţă Mateucă(AltPHel 2009), Lucian Gruia (RevistaNouă 2008), C. Trandafir (Axioma 2010),Constantin Buiciuc (Banat 2008), RemusValeriu Giorgioni (Banat 2010), RaduCange (Cafeneaua Literară 2010), VictorSterom (Oglinda Literară 2010), EugenEvu (Revista AGERO Stuttgart 2010),Horia Gârbea (Luceafărul 2011), AurelSibiceanu (Argeş 2011 ).

„Fintiş nu poate fi considerat nicişaizecist, nici optzecist şi cu atât maipuţin, nouăzecist. Este poet, pur şisimplu. Desolidarizându-se de majoritateacongenerilor, se înscrie pe orbita poeţilorde tip orfic, fascinaţi de realitateaprimordială, de temeiurile originare. Peurmele orficilor, poetul contemporancrede în metempsihoză ca act purificatorşi percepe Timpul ca principiu necreat –dar ordonator –, aflat la obârşia tuturorlucrurilor.” (Nicolae Oprea)

Ioan VINTILĂ FINTIŞ - 60 Ioan VINTILĂ FINTIŞ - 60


Poet greu încadrabil într-un anumitcurent literar, chiar dacă prin vârstăaparţine generaţiei optzeciste, IoanVintilă-Fintiş aduce prin volumul deversuri Fântânile frigului (editura „TracusArte”, Bucureşti, 2014) un univers poeticdominat de aceeaşi obsesie a frigului,văzut mai degrabă nu în „măreţia” sa, cala Nichita, ci ca un fel de anticameră asfârşitului. Spun obsesie creatoare, fiindcăpoetul mai are un volum, Obiecte dupăfrig (editura „Porto-Franco”, Galaţi, 1993),unde visează un drum către o „ţară a frigului”,într-o „apocalipsă de ninsoare”, amintind,cumva, de viziunea din „Decembre” deBacovia. N-aş putea spune că, astfel,Fintiş poate fi considerat un poet monocord,fiindcă, în ciuda unor motive poetice,prelungite de la un volum la altul,mijloacele artistice sunt total diferite.

Cartea are 109 pagini (inclusivcuprinsul), cu o structură muzicală, însensul că o poezie în prozodie clasicăeste dublată imediat de un text concis, învers liber. Altfel spus, muzicalitatea voităa discursului poetic presupune şischimbări de ton, în acord cu muzicasufletului. Interiorizarea este uneoridublată de ludicul poeziilor în vers clasic,unde ritmul, măsura, retorismulamintesc vag de Mircea Dinescu. Dintr-un alt punct de vedere, după o poezieunde muzica este în surdină, se aud

acordurile, uneori psalmice, alteori deromanţă sau de cântec de lume. ÎnsăFintiş are imaginarul său poetic specific,dublat de o anumită teatralitate agesturilor, fără emfază şi joc al oglinzilor.Contrapunctul este, în mare parte, bazatpe laitmotivul frigului. Un frig ce trimite,uneori, şi la „castelul de gheaţă” al lui I.Barbu, şi la „oceanul cel de gheaţă”eminescian, în ciuda faptului că texteleautorului de faţă sunt bazate pe stăripoetice şi pe sugestii care vin nu atât dinlimbaj, cât din ideile poetice. Şi dacăvorbeam de acea obsesie a frigului, săexemplificăm prin versuri care dauaceastă dominantă tragică şi încărcată denote premonitorii: „oglinzile se sparg/chipurile devin/ constelaţii de frig” (p.10); „Este pustiu pe ţărm şi parcă ninge/cu păsări violete din lumea de apoi”(Iarna balerină”, p. 23); „Cântând sădeturnăm mărfarul/ Spre nordul cuzăpezile fecioare” („Zăpezile fecioare”,p. 25); „”priveam în taină/ dirijorul cubagheta/ de frig” (p. 44); „Cum o corabiepornită/ Spre frigul albastru fundamental”(„Cândva în decembrie”, p. 67); „dacăpână atunci/ nu ne vor acoperi/întrutotul zăpezile” (p. 84); „cerbul inimiimugeşte/ pe altarele gerului” (p. 104)etc. Observăm aici că sugestiile au uncâmp epistemic deosebit de larg: liantulcare adună cioburile şi reface întreguleste conştiinţa rămânerii, fie şi într-o„constelaţie de gheaţă”; amurgul, careaminteşte nu de Bacovia, ci de viziuneacioraniană a „singurei rătăciri valabile”, încazul autorului de faţă, cea a creaţiei;iubirea ca o şansă oferită fiinţei de adeturna sfârşitul spre începuturileimaculate; îngheţul ca rămânere, dincolode timp şi de timpuri; fiinţa „îngheţată”


George PAŞALaitmotivul frigului

la Ioan VintilăFintiş


(citeşte „răstignită”) în tăcerea albastră acerului, mai precis, în acele începuturi, încare sâmburele creaţiei conţinea, înimobilitatea sa, potenţialitatea transcenderii.

Deşi temele volumului sunt, în mareparte, cele consacrate, adică: moartea,iubirea, Dumnezeu, cântecul, copilăria,lumina, noaptea etc., viziunea poeticăeste una particulară, în care singuraalternativă a nopţii în care se va scufundatotul nu pare a fi decât locuirea în secundăşi eternizarea sa prin iubire şi creaţie.

Volumul pare unul unitar, tocmai prinacea compoziţie muzicală despre carevorbeam, în care, ca într-o veritabilăsimfonie a zăpezii, nu lipsesc nici alămurilevântului, nici sunetul de violoncel altristeţii, nici pianul care aduce viul ca operpetuare prin cântec în faţa extincţiei.De altfel, şi la nivel lexical, observămaceastă predilecţie spre muzical, altfeldecât la simbolişti: „de undeva se audecântecul iernii/ flaut/ sau violoncel” (p.20); „pe deal violoncelul/ în sala deaşteptare/ nimeni” (p. 32); „Uite cumplânge noaptea octavă” („Cântec”, p. 39);„ţi-am scris// o mie de simfonii/ până ceai devenit/ cântec” (p. 44) etc.

Dacă ar fi să ne referim şi la poeziilede forţă ale volumului, am putea amintiaici textele fără titlu de la paginile 10, 12,36, 40, 44, 100 sau poeziile „Zăpezilefecioare” (p. 25), „Metaforă marină” (p.55), „Acrobaţi de aer” (p. 63), „Cândva îndecembrie” (67), „Dincolo de râuri” (p.81), chiar dacă poeziile în prozodieclasică suferă, pe alocuri, de aritmie.Prima şi a patra dintre ele amintesc deadolescenţă şi, respectiv, de copilărie.Prima e marcată de nostalgie, sfâşiată deneputinţa cuprinderii totului, dominândconştiinţa că toate se duc sau rămân

doar în „constelaţii de frig”. Cealaltă areceva din sfâşierea lăuntrică a versurilorlui Labiş din „Primele iubiri”, însă, în cazullui Fintiş, sfâşierea este doar sugerată,semn că totul este la el doar retrăire, nula aceeaşi intensitate, dar, în mod sigur,mai tragică: „copilul îmi face cu mâna/ şimă strigă pe nume// ceva straniu/ adiereavântului/ înşurubându-se/ pe câmpul cupăpădii/ pe drumul care urcă/ dealulpieziş// dacă te întorci/ din carte/ să caridupă tine/ toate cuvintele/ şi ninsorilede odinioară”. „Acrobaţi de aer” pare a fişi un text despre menirea artistului-saltimbanc, adică a unui „acrobat deaer”, care-şi rostogoleşte „fantasmele dinsfere” spre a atinge muzica iubirii.

Până la urmă, aduce vreo noutate înlirica actuală volumul acesta al lui IoanVintilă-Fintiş, când dominanta frigului nueste decât o viziune, dintr-un alt unghi, a„marii treceri”? Greu de spus, într-uncontext în care noutatea în poezia de azieste, în mare parte, o surprindere, prinalte modalităţi poetice (de cele maimulte ori, narative) a aceloraşi temeeterne ale literaturii. Dincolo de uneleinconsecvenţe stilistice (uşoaraalunecare în manierism, prin laitmotivesau formule poetice similare), unele eroride redactare (fără a ştirbi înţelegereacuvintelor), unele metafore facile(„altarele gerului”, „zidul de frig”,„inorogul copilăriei”, „prinţese de rouă”),ce-i drept, bine integrate în contextulpoetic, putem spune că volumulFântânile frigului se citeşte cu plăcere,fiind accesibil, cel puţin în structura „desuprafaţă”, şi cititorului nespecializat.

Vintilă Fintiş, Ioan, Fântânile frigului,Bucureşti, „Tracus Arte”, 2014



Ioan VINTILĂ FINTIŞFANTASME (2)

inexistenţa cerc luminos în centrulcăruia se concepe tăcerea

sanctuarul de cuvinte trupul verbuluilenevind

între dealuri şi văi cum pielea amurgului peste hieroglifele

oase

***în purpura pupilei pluteşti pe masă

gramofonul sticla de vin legănându-se

este decembrie balet de fluturi în luminablândă a felinarului

îţi sărut lacrima de opium părul tău decânepă neagră

pare un catargfluturând peste câmpia de valuri

ne contopim până la dispariţie tu tragecearşaful nevinovat

cum pe o cortină gri deasupra oraşului

între cer şi pământbulevarde pustii pe ziduri umbrele

stacojiiale celor morţi

şi ale celor vii

***

apoi tăcerea fulgerul care deschidepiramida

care topeşte smirna de pe trupul aurit alfaraonului

care se curbează după ecuator şi

biciuieşte tropicelecare noapte şi zi

care polul nord şi polul sud cântec

straniumajestuos ca sărutul unei frunze de

diamantaşezată pe marginea visului

***

deodată crapă un nor - se deschidepoarta sărutului

inima cerului pare străpunsă cu osăgeată de timp ia forma unei secunde

o amintire trupul care acum mi se paredespărţindu-se în două în patruapoi

în infinits-a despărţit plângând sărmanul trup o

pulbere de aştriiabur divin în golul dintre şapte ceruri

magie constelaţii

***şi - n loc de trup o coasă pe aşternutul

inocentde parcă de curând cineva a cosit fânul

tinereţii crinii copilăriei amintirile ei şi drumul

pribeag.

îngerul a bătut cu aripa un val nevăzut apa s-a cuibărit

în visul oval din care ţâşnesc formule şialchimii

şi astfel cel de al doilea vis în al doileasomn

au fosta săvârşit...


w


Cu un titlu care preia un vers al luiTudor Arghezi, regăsit în motto, Seînnoptează. Se lasă ceaţă, cartea lui MihaiZamfir, apărută în 2006, la Editura Poliromdin Iaşi, este un roman epistolar,înscriindu-se, din acest punct de vedere,într-o tradiţie începută în urmă cu niştesute de ani – la care au trudit o seamă descriitori, între care Montesquieu, Laclos,Goethe, pentru a nu aminti decât câtevadintre cele mai cunoscute nume dinliteratura universală, dar şi scriitoriromâni, şi îl amintim, de pildă, pe GeorgeCălinescu –, care aparţine literaturiiautenticităţii. În subsidiar, de pildă, unuldintre personaje, contribuind latransformarea unor „documente” reale înliteratură, îi atrage atenţia partenerereisale: Draga mea, nu suntem în filme, nusuntem nici măcar într-un roman, suntemîn mijlocul unor scrisori.

Romanul reliefează, de la început,două laturi structurale: pe de o parte,palierul celor două personaje care„traduc” scrisorile din portugheză înromână, şi, pe de altă parte, scrisorilepropriu-zise, care au patru autori şi sunttrimise din Lisabona, Bucureşti, München,Melbourne şi Queensville. Dintresemnatarii lor, se detaşează, ca personajeprincipale, mai întâi iniţiatorul acesteicorespondenţe cu un oarecare grad deinsolit, Petru Cosmovici, lingvistbucureştean, şi destinatara rândurilor lui,

Isabel Nogueira, profesoară universitarăaustraliană, originară din Lisabona, întrecare, aşa cum se arată de la început, aexistat, cu mulţi ani în urmă o povestesentimentală, recunoscută, în primelescrisori, doar de bărbat.

Românul, specialist în lingvisticăromanică, şi portugheza, fostă studentă lalitere, care au trăit prin anii ’70 ai secoluluial XX-lea la Lisabona, un început de iubire,pe fondul descătuşării social-politiceaduse de aşa-numita Revoluţie aGaroafelor, începută în 25 aprilie 1974, sereîntâlnesc, după circa un sfert de veac,cu prilejul unui nou stagiu de cercetare pecare îl parcurge el în ţara de care s-aataşat incurabil, definitiv, ajungând, încele din urmă, să renunţe la ţara natalăpentru a se stabili în Portugalia.Descoperindu-i numele într-o revistă –Portuguese Studies –, Petru /PedroCosmovici îi scrie lui Isabel Nogueira, laîntâmplare, dar plin de speranţe, care i seamplifică după primirea primei scrisori dela Melbourne.

Schimbul epistolar re-creeazăatmosfera anilor ’70-’80 din România, darşi din afara „lagărului comunist”, însă dinperspectiva unor inşi dominaţi de livresc –de aceea, prezenţa unor fragmenteeseistice, în scrisori, e firească –,preocupaţi, în cea mai mare parte atimpului, aproape exclusiv de fapte legatede mediul universitar căruia îi aparţin,aspect ce sporeşte aerul de desuetudinepe care îl au gesturile şi chiarsentimentele lor, dar pe care personajeleşi le cenzurează, mai ales la început,izolându-se în lumea cărţilor, încâtpersonajele par a alege deliberat formede manifestare care înclină spre artificial.În contrabalans însă, evenimentelepetrecute demult sunt devoalate dinperspective diferite, prin tehnica

cronica literară Mioara BAHNA

Mioara BAHNA

Mihai Zamfir:Se înnoptează. Se lasă ceaţă


„oglinzilor paralele”, întregul căpătând,din punctul de vedere, mai ales, al luiIsabel un statut de scriere „de graniţă”,ea, spre exemplu, chestionându-l adeseape Petru în legătură cu posibilitatea ca elsă cocheteze cu literatura.

În ce priveşte cuplul „traducătorilor”,pentru ei scrisorile apar ca o provocare,ca un joc, unde se sugerează a fi, totuşi, şiun dram de interes (nu foarte clarprecizat, în legătură cu o posibilă plecareîn Portugalia), dincolo de satisfacţiile pecare li le dă posibilitatea de a intra înintimitatea unor oameni, ridicaţi – saucoborâţi?! – la rangul de personaje, cărorale analizează comportamentul sau cautăsă le anticipeze evoluţia sentimentelor şifinalitatea acesteia.

Impresia de vetust dă nota generalăiubirii – manifestată mai mult la nivelideatic – renăscute la distanţă, în timp,dar şi în spaţiu, personajele fiind trecutede prima tinereţe (de aceea,„traducătorii” îi cataloghează ironicadesea ca „bătrânei”, la cei cincizeci şişase de ani ai lui Pedro, când se reînnoadălegătura de altădată, şi la cei cu undeceniu mai puţini ai lui Isabel) şiobstinându-se să păstreze o formă decorespondenţă perimată în plină eră ainternetului.

O tehnică artistică exploatată pe largîn romanul lui Mihai Zamfir este cea apunerii în abis /mise en abîme, începândchiar prin rolul personajului principalmasculin, de alter ego al scriitorului, lacare se adaugă pluriperspectivismul,încât, în ciuda restricţiilor pe care leimpune spaţiul epistolar, contururile pecare le trasează din unghiuri diferiteemiţătorii dau coerenţă şi verosimilitateansamblului.

Încadrabil în categoria autoficţiunii,romanul este construit ca un text

adnotat, unde, pentru personajele dinprim-plan, care – cel puţin la început –,după propria mărturie, scrierea e şiexerciţiu de elocinţă, iar iubirea e maimult un fel de corolar al periplului lorcultural, pe care, în primul rând,tenacitatea bărbatului o reînvie şi cautăsă o perpetueze, din moment ce femeia emai rezervată, o scuză putând fi şi stareaei maladivă, crizele de depresie a cărorvictimă e periodic.

Flux şi reflux emoţional, patetism sauuitare sunt manifestări ale celor doi, alecăror scrisori sunt, după expresia luiPetru /Pedro, răspunsuri la nişte strigătelansate peste ocean. Reacţiile pe care leau sau, măcar, le lasă la vederepersonajele sunt, la început, ale unorpersonalităţi oarecum incompatibile,pentru că, în timp ce Petru Cosmovicimanifestă un entuziasm debordant încauţionarea unui sentiment existent, celpuţin în aparenţă, doar în el, Isabel etraversată de trăiri antinomice, apoi de oculpabilitate cu surse nedesluşite, până laun punct, pentru motivarea cărora invocămai mereu angoasele pe care i le induceo viaţă universitară acaparantă, careimpune prea multe şi, de multe ori,inutile atribuţii.

Spre a curma posibilitatea instalăriimonotoniei, scriitorul le adaugă celor doicorespondenţi încă două personaje, încâttrama se complică, aducând, totodată, noiinformaţii prin care imaginea –unilaterală, până atunci – a câte unorevenimente se dezvoltă, sporindu-severosimiliatea şi reducându-se, înoarecare măsură, livrescul.

Nostalgici, în general, eroii lui MihaiZamfir caută – o căutare maladivă, cumspune Petru, adresându-se prietenuluisău Andrei Dumitrescu –, cu tristeţe,urmele trecutului, dar rezultatele sunt

Mioara BAHNA Mioara BAHNA


dezamăgitoare, de vreme ce caleamodernizării pe care au intrat esteireversibilă. Fluctuaţii sentimentale,analize, în special ale celor două ţări,România şi Portugalia – făcute aşa cum eiînşişi remarcă, uneori, cu o inconştientăpropensiune pentru scris –, surprinzândmomente marcante pentru cei doi, PetruCosmovici şi Isabel Nogueira, de o parte şide alta a evenimentelor care le-aufracturat timpul istoric, revoluţii, toate seinsinuează în scrisori, unde personajelerealizează adevărate studii de caz, în care,mereu, actanţii din prim-plan sunt chiar ei,fiindcă, dincolo de zbuciumul profesionalşi cel sentimental, personajele lui MihaiZamfir zugrăvesc, fără parti-pris-uri,fundalul social, politic, economic al lumilorîn care trăiesc, având, în acelaşi timp,posibilitatea de a compara, prinexperienţă directă, regimuri politicedistincte, epoci, oraşe, ţări, continente etc.Reacţiile lor la mediu sunt ale omuluiobişnuit, înzestrat cu luciditate, sincer,incapabil de comportament duplicitar, alcărui bioritm înglobează atât resemnare,cât şi entuziasm, fără să maximizeze vreodirecţie sau alta.

Prin Petru şi Isabel, cartea aduce oreplică la motivul îndrăgostiţilor nefericiţi,pentru că, în pofida vârstei – pe care şi-oexagerează din varii motive sau le-oexagerează „traducătorii” –, personajelesunt în căutarea (tardivă) a unui drum pecare să meargă fără oprelişti artificiale, cudetaşare şi în acest scop înfruntă limitegeografice, sociale, politice etc.

Scrisorile relevă atitudini specificeacelora care trăiesc în universul cărţilor, dela încercarea de a înţelege şi explica formeale existenţei lumii, în ansamblu, incluzândstudierea interlocutorului – urmărindu-i„progresele” făcute, „umanizându-se”, prinactul cathartic al corespondenţei cu un

interlocutor care înseamnă parteconsistentă din trecut–, până laintrospecţie, discursul fiecărui personajfiind traversat de ironie şi autoironie, într-oinsolită competiţie, cu miză ipotetică: ştiucă adevărul meu se află înscris undeva,într-o epistolă, la celălalt capăt al lumii,cum îi mărturiseşte Petru lui Isabel.

Străbătând trei continente, de-alungul a şapte ani, din 1997 şi până în2003, scrisorile, prin care se realizează„dosare de existenţă”, păstrează o notăde mister referitor la modul în care ceidoi „traducători” au intrat în posesia lor,dar şi la felul în care urmează să li sefinalizeze acţiunea (au fost găsite, le-aufost date spre a le traduce...) şi puncteazăetapele parcurse de o iubire care adebutat prin ’70, părând încheiată de-alungul unui sfert de secol, pentru ca,apoi, să se producă adevăratadescătuşare a sentimentelor, graţie, maiales, perseverenţei lui Petru, care îirelatează imediat, la cald, aproape totullui Andrei Dumitrescu, reluând, ulterior,pe acelaşi traseu, dar cu oarecaredetaşare, cele întâmplate.

Considerându-se „exilat” în propriaţară, pe care n-a ales-o, ci s-a născut purşi simplu în ea, dacă s-a întâmplat fără sămă fi întrebat nimeni, personajulconcluzionează: Trăiesc în exil de când măştiu. Cu Portugalia, ţara de adopţie, are, înschimb, reale „afinităţi elective”.

Cercul participanţilor la spectacolulepistolar se lărgeşte prin apariţia a încăunui personaj, Lidia Fotino, care îi scrie luiPetru Cosmovici de la München, invocândamintirea vieţii lor de famile destrămatăînainte de evenimentele revoluţionare din’89, prin plecarea ei din ţară. Ca urmare,noile date despre tribulaţiile casnic-sentimentale, ocultate sau omise pânăatunci de iniţiatorul schimbului de



scrisori, amplifică portretul acestuia, darşi imaginea lumii româneşti sub regimulcomunist, pentru că Lidia face un rezumatal vieţii lor în comun, încercând oreevaluare a acesteia şi tatonând astfelposibilitatea de a o relua prin întoarcereaei în ţară.

Scrisorile Lidiei, care se adaugăcelorlalte, subliniază statutul depermanent perdant al personajuluicentral, de ins adaptabil, în portretul pecare i-l face sau, mai exact, i-lcompletează, trecând de la admiraţie lacinism: Chiar mă întreb: n-ar fi fost maibine să te faci scriitor decât lingvist? N-arfi câştigat mai degrabă literatura românăun pamfletar de temut decât lingvisticaromanică al nu ştiu câtelea specialist? Cuacelaşi prilej, fosta soţie, inventariindmotivele despărţirii lor, îi reproşează luiPetru o imensă indiferenţă atât faţă dealţii, cât şi faţă de sine, încât, remarcă ea,dacă regimul comunist te-ar fi lăsat înpace să te ocupi doar de ce te interesează,dacă ţi-ar fi permis să mergi din când încând în străinătate, puţin ţi-ar fi păsatcum trăieşti, ce mănânci, dacă e în casăfrig sau nu, dacă pe străzi e lumină sauîntuneric. N-am văzut în viaţa mea pecineva mai indiferent faţă de alţii!

Construită, aşadar, din oglinzi paralele,lumea romanului este rodul memorieiafective a naratorilor şi, în consecinţă,deşi scrisorile sunt înseriate cronologic,evenimentele – relatate, de obicei, succint– sunt „ordonate” în zig-zag.

Tonul evocator al majorităţii scrisorilorsusţine o tentă monografică pe care ocapătă romanul, toate cele patrupersonaje care trimit scrisori fiind tentate,de fiecare dată aproape, să relateze, sădescrie, să-şi dovedească într-un felexistenţa de martor – en spectateur, cumPetru Cosmovici însuşi remarcă privitor la

sine – sau ca participant, cu toate că, decele mai multe ori, destinatarul rândurilorsale a fost, la rându-i, o piesă dincontextului rememorat.

Specifică majorităţii literaţilor care îşitranslează, fie şi temporar, rezultatelepreocupărilor teoretice spre creaţiaartistică, este tendinţa demonstrativă.Excepţie nu face nici Mihai Zamfir, înprimul rând prin personajele care „traduc”scrisorile şi care se constituie în instanţenarative intermediare, asigurând relaţia cupotenţialul cititor, dar şi prin celelaltepersonaje, intelectuali pentru care graniţadintre viaţă şi literatură e adeseori greu deprecizat. De aceea, spre sfârşitul şirului descrisori, remarcând faptul că a uitat să odateze pe una dintre ele, observă,adresându-i-se lui Isabel: Toate adevărurilepe care ţi le spun par absolute şi eterne. Lace bun să le mai datez?

Dezvăluindu-se aspecte din culiseleprocesului de creaţie, în consens cuaceleaşi preocupări teoretice aleautorului, dar şi cu estetica postmodernăla care se raliază, cartea lui Mihai Zamfireste şi un metaroman, unde dialogulpersonajelor din ramă sau cadru – cei doi„traducători” – este prilej şi petext dereliefare a concepţiei despre roman aautorului. Pornind de la aceste scrisori, încare se regăsesc mai multe vieţi, vieţile apatru oameni oferite pe tavă, unul dintrepersonaje îşi exprimă intenţia de a scrieun roman postmodern, un roman undeautorul să nu intervină deloc, să lase doarscrisorile să vorbească, aceastaînsemnând postmodern extrem, şi,detaliind, continuă: În viitorul meu roman,gata cu prostiile, conflicte, personaje,acţiune lungă, gata cu autorul care ştietot, gata cu maculatura astaadunată de secole şi pe carenimeni n-o mai citeşte...


w


Victor STEROM1937-2014

Duminică 10 August 2014, a încetatdin viaţă scriitorul Victor STEROM, penumele său real Ion Vergu DUMITRESCU.Dicţionarul Bio-Bibliografic „PersonalităţiPrahovene” apărut în 2003, sub redacţiagrupului de profesori Marian Chirulescu,Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, MihaiApostol şi Maria Necula, editura Premier,consemnează astfel viaţa şi operailustrului scriitor în paginile 355 şi 356:

„STEROM, Victor (Ion VerguDUMITRESCU) (n. 14 02. 1937, Mizil),poet. Studii, Liceul Mihai Viteazul Ploieşti(1964). Activitate. Tehnician petrochimistla Combinatele petrochimice Brazi şiTeleajen Ploieşti. Debutează în 1965 înrevista FAMILIA. Membru al cenaclurilorliterare „I. L. Caragiale” şi Casa ArmateiPloieşti, la ultimul fiind şi conducător.Îndrumător al tinerelor talente literarelocale, prefaţator sau prezentator devolume. Publică frecvent în presa literarăcentrală şi în presa locală. Cuprins întoate antologiile literare pe plan local(„Torţe, torţe, torţe!”, „Condeieprahovene”, „Pământ al bucuriei”, „Subflamura cetăţii” etc.). Laureat al unorconcursuri de creaţie organizate pe planjudeţean. În prezent director al edituriiUniversul Cărţii Ploieşti şi al revistelorSINTEZE şi Sinteze Literare (Ploieşti),reviste de cultură prahoveană cu o maredurată de apariţie şi putere de lansare anoi talente literare. Membru în comitetulde conducere al Uniunii Scriitorilor –Filiala Braşov, membru al UniuniiScriitorilor. Redactor-asociat la editura

„Calende” (Piteşti) şi la revistele„Sburătorul” (Oneşti) şi „Minerva”(Bistriţa). Preşedinte al Cenaclului literar„Grupul de la Ploieşti”, înfiinţat înfebruarie 1991, cu prezenţe în toatăpresa literară românească. Opera. „Îniarnă cu fluturi albaştri” (1974), „Rouă”(1980), „Durata” (1981), „Semn de clipă”(1987), „Pauza dintre crime” (1990),„Umbre pe faleză” (1991), „Interior”(1991), „Labirintul alb” (1992),„Nemărginire” (1992), „Poeme fărătimp” (1994), „Roata durerii” (1995),„Borne” (Ploieşti, 1996), „Fumul”(Ploieşti, 1997) „L’Ombre parlante”(Ploieşti, 1997), „Naufragiul” (Ploieşti,2001)”.

Ceremonia funerară a avut loc în ziuade marţi, 12 august, în biserica „SfinţiiAtanasie şi Chiril”, în prezenţa soţieiscriitorului, Doamna Ştefania Dumitrescuşi a rudelor apropiate, a multora dintrecunoscuţi, vecini şi prieteni, precum şi a

in memoriam Victor STEROM


câtorva dintre membri Grupului de laPloieşti, membri ai Uniunii Scriitorilor dinRomânia, printre care: Ioan Vintilă Fintiş,Emanoil Toma, Corneliu SântioanCubleşan, Niculae Stanciu, Filip Kollo,Dan Drăguş şi Sorin Vânătoru.Personalitatea scriitorului Victor Steroma fost evocată de semnatarul acestorrânduri, de Emanoil Toma şi de NiculaeStanciu. Mesajele a doi dintre poeţiilansaţi de Victor Sterom, în anii Grupuluide la Ploieşti, evocă emoţionant spiritulpoetic steromian, personalitatea mareluiîntemeietor de cenacluri literare şi dereviste de cultură. Romanciera, poeta şipublicista Ana Hâncu: „Victor Sterom sauIoan Vergu Dumitrescu, aşa cum l-aucunoscut majoritatea dintre noi, şi-aîncredinţat spiritul nemuririi! Iniţiatorulşi conducătorul Grupului de la Ploieşti,poet, eseist, critic, un OM de o modestierară în măreţia valorii sale, generos,altruist, neobosit cititor şi critic alconfraţilor de breaslă, a încetat să mailupte cu suferinţa trupească şi a plecatdintre noi. Cei care l-au apreciat cascriitor şi prieten, ca sfetnic sau critic, îlvor regăsi printre stelele ascunse delume, dar existând în galaxia celor aleşisă dăinuiască prin nume care nu se potuita sau şterge din atâtea rânduri cumigală publicate în cărţile şi revistele decultură, în inima celor care au ştiut să îlcitească printre cuvinte, cu sufletul şisensibilitatea. Victore, primeşte regretelenoastre, al meu personal, pentru că înplină forţă creatoare ai scăpat condeiuldin mână şi ai încetat să mai trăieşti.Locul tău va fi mereu în amintirea şipreţuirea mea. Pace sufletului şi trupului,să îţi de Dumnezeu”. Poetul Dan Drăguş:„Victor Sterom a fost înzestrat cu

statornicia şi robusteţea unei peşteriiluminate de „seri care nu apunniciodată”. Şi-a compus personalitateadintr-un sumă de autoportrete. Le-aînrămat în „bucăţi de frig”, în răstimpulunui sfert de secol de fertilă activitatepoetică, literară. Primul autoportret,Victor Sterom şi l-a profilat „Într-o iarnăcu fluturi albaştrii”. A înţeles viaţa şiarderea fluturilor pe lampa poeziei, fărăde care nimic nu eşti dacă nu scrii... Afost „rănit” de unii şi de alţii, poetul însăşi-a durat continuu alte şi alte portreteliterare. În simfonia lor, poetul a picuratpe „ochii hârtiei” „margini de cermirosind a fragi” sau „tăceri adunate înpumni din vraiştea văzduhului”. Înlabirintul portretelor sale, Victor Steroma pus semn umbrei din clipă. A pus semnpauzei dintre umbră şi nemărginire. Pefiecare silabă din cele peste douăzeci şicinci de volume de poezie publicate, totatâtea autoportrete, Sterom a pusboabe de nisip curgătoare „întrefioroasele fălci de tigru” ale poeziei„Între iarbă şi cer”. Autoportreteleliterare şi portretele din viaţa lui VictorSterom au fost şi rămân un punct desprijin. „Să nu cădem / Necunoscuţi depe pământ!”. Adio, Maestre!”

La sfârşitul evocărilor personalităţiiscriitorului, fondatorului de cenacluri şide reviste de literatură Victor Sterom,sicriul cu trupul neînsufleţit al acestuia afost scos din sfânta biserică şi purtatcătre auto-dric, de către colegii săi delitere Emanoil Toma, Sorin Vânătoru, FilipKollo şi Corneliu Sântioan Cubleşan.Cortegiul funerar l-au condus pe ultimuldrum până la cimitirul Mihai Bravu, undeîşi va dormi somnul de veci.

Serghie BUCUR

Victor STEROM Victor STEROM


Omagiu modestieidin măreţia valorii

VICTOR STEROM sau IOAN VERGUDUMITRESCU, aşa cum l-au cunoscutmajoritatea dintre noi, şi-aîncredinţat spiritul nemuririi!

Iniţiatorul şi conducătorulGrupului de la Ploieşti, poet, eseist,critic, un OM de o modestie rară înmăreţia valorii sale, generos, altruist,neobosit cititor şi critic al confraţilorde breaslă, a încetat să mai lupte cusuferinţa trupească şi a plecat dintrenoi. A trecut ultima zi când maiputeam să îi aducem omagiu. Ceicare l-au apreciat ca scriitor şiprieten, ca sfetnic sau critic îl vorregăsi printre stelele ascunse delume, dar existând în galaxia celoraleşi să dăinuiască printre nume carenu se pot uita sau şterge din atâtearânduri aşternute cu migală în cărţilepublicate, în revistele de cultură, îninima celor care au ştiut să îl citeascăprintre cuvinte, cu sufletul şisensibilitatea.

Victore, primeşte regretelenoastre, al meu, personal, pentru căîn plină forţă creatoare ai scăpatcondeiul din mână şi ai încetat să maitrăieşti. Locul tău va fi mereu înamintirea şi preţuire mea. Pacesufletului şi trupului să îţi deaDUMNEZEU!

11 August 2014

Ana HÂNCU

Victor STEROMSINTONII

Moto: „Poemul într-un vers izvorăştespontan dăruit şi hărăzit de noua sa

soartă.” (Paul Valéry)

ECOURI:În grădina ecourilor stă umbra căzută depe cruci.

PICTURA:Răcoarea dă razelor de lună un ritminvizibil.

SEMNE:Pe buza prăpastiei înfloresc semnelemorţii.

FANTEZIE:Dimineaţa descoperă în fereastrăamintirea unui greier.

TABLOU:Ninsoarea se preface pe ziduri în stelerăstignite.

IMAGINE:O cruce doarme pe deal cu luna sub cap.

DIMINEAŢA:Deasupra ierbii rouă îşi murmură destinul.

IUBIREA:Între două tâmple întunericul se face ghem.

COLINA:În amurg colina se micşorează între cruci.

MURMURUL:Murmurul valurilor crispează timpulnopţilor din larg.



Breviar

Victor STEROM

Nichita DanilovImagini de pe strada kanta*

Prezenţa poetului ieşean Nichita Danilov(născut la 4 Aprilie 1952, în satul Climăuţi,comuna Muşeniţa, Judeţul Suceava) înpeisajul liric românesc nu ţine întru totul degeneraţia sa. Doar unele accente cât de câtludice ar putea sugera apropierea.

Prin aceste „Imagini de pe strada kanta”,îl găsim într-o viziune romantic-expresionistă. Lirismul acesta e uşor auster,metaforic, obsedat de reverberaţia semnelorprofetice. Aşadar, poezia marca NichitaDanilov dezvăluie o psihologiesecundarizată, între simbol şi parabolă, înfine, de cunoaştere creştină. Criticul Radu G.Ţeposu îl sintetiza ca pe unul dintre puţiniinoştri poeţi cu vibraţie metafizică adevărată,fiind mereu în disputa dintre trăire şi ontic.Fantezia e la el o formă a viziunii, iar insolitulimagisticii un mod de a traduce crizainteriorităţii. Aş putea completa portretulliric, dar mai ales spiritual, al lui Danilov,spunând că el continuă în timp şi îlcompletează felicit pe Daniel Turcea - un altpoet de esenţe mistice; însă Nichita Danilovpăstrează elemente expresioniste aleviziunilor crepusculare încercând să găseascăpunctul de sprijin al unui echilibru necesar,deopotrivă pentru poezie şi pentru autor.

„Numele tău / ca o piele de bivol / întinsăla uscat, pe terasă / lîngă un întreg / maldărde rufe / ondulându-se încolo şi-ncoace / înbătaia vântului. Întins într-un şezlong / ridicun pahar de vin roşu, /pentru cei morţi / darşi pentru cei vii. / Apoi scrijelesc / cu un cuţitnumele / meu pe faţa de masă / şi o arunc depe terasă în stradă…” (Pe terasă)

* Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011

Iulian MoreanuCerbul însetat*

„Iulian Moreanu aspiră să pună ordineîn haosul înconjurător, separând,temporar, personajele de lumea lor pentrua le pune să acţioneze în condiţii delaborator (Florin Dochia)

Cu siaje paradigmatice şi parabolicliteraturizate într-un „sfârşit continuu”scriitorul de factură modernă, IulianMoreanu este în acest volum de prozăscurtă un introspectiv lucid, pentru carecreaţia naraţiei constituie o încercare deordonare a lumii sale lăuntrice, cum şi deeliberare ori mântuire de sub tirania unorobsesii cognitive şi ontologice. Adevăruleste că libertatea prozatorului Moreanu serevendică din estetica şi etica autenticităţii.El îşi doreşte să substituie conceptului deoriginalitate ori de sursă romantică, ideeade insolit care, la rândul ei, să reziste peideea de experienţă motivată cultural.Există în toate cele 12 proze însumate înacest volum, un punct de analiză de undeobservaţia minuţioasă a naratorului, supusăobiectului, lunecă spre zonele ficţionalului,ale subconştientului. De exemplu: Bărbatprivind revista, din proza: „Instant portrait”.De aici încolo, subiectul trece înainteaobiectului examinat şi, fără ezitare, IulianMoreanu, deprins să observe şi să judecelumea din sufletul personajelor, devine,psihologic vorbind, ontic şi fantast.Scriitorul a înţeles, în tot ce scrie, că existăo mitologie a realităţii exacte sau subsidiare,cum şi o para-lume a interiorităţii împinsăpână-n unghiul intrinsec al absurdului carederivă totdeauna din transcriereasupranaturalului în ordinea existenţei însine, ori, cum spunea Dostoievski „studiulstărilor obsesive”.

*Editura Premier, Ploieşti, 2012; Cu oprefaţă de Florin Dochia



Paul CLAUDEL(1889 -1955)

Nume de rezonanţă în literatura francezădin prima jumătate a secolului XX, PaulClaudel a fost un căutător de sensuri, forţaintrinsecă a cuvântului care-i era deopotrivăiubire şi credinţă.

Cele două poeme alese pentru RevistaNouă sunt construite pe baza naraţieireflexiv-discursive, împletită cu dialogulpurtat în subsidiar cu un presupusconvorbitor. Acesta poate fi un amic cu sufletde rouă sau chiar umbra molatică-n rotire.

Naraţia în sine include fapte cotidieneridicate, pe alocuri, la rangul de simbol. Tonulfolosit e meditativ, iar comparaţiilemetaforice servesc la sublimarea unorînsuşiri deosebite. Astfel, consemnareafaptelor ori a momentelor este fulgurantă, deun dramatism simptomatic, reflex depreaplin, dar şi reacţie împotriva preţiozităţiiconexate. Noutatea prefigurată în acestepoezii constă într-o atitudine ontică, precumîntr-o emoţie naturală a acesteia. Poetul PaulClaudel nu face altceva decât să consemneze,cât mai simplu şi mai direct cu putinţă,trăirile sincere, autentice ale existentei, în ceare mai ea mai semnificativ, totul, evident, la

modul simbolic, (Victor STEROM)

NE DESPĂRŢIM AICI

Ne despărţim aici, tu ai ajuns,Iată copilul, locul şi casa ce te-aşteaptă.Prietene de drum, am mers pe-o cale dreaptă Din zori şi până-n ceasul târziu dinspre apus.

Ei, bine, adăpostul visat ţi l-ai găsitStrigă: Sunt eu, deschideţi, m-am reîntors

acasă!

Femeia te aşteaptă cu cina, ce-ţi mai pasă De cei cu care o zi ai mers! Tu ai sosit.

Bătrâna-ţi mamă te aşteaptă, soţia-ţi bună şicuminte

Te-aşteaptă. Prinde-le-n braţe cu iubire!Tot restul e nimic. DumnezeireE-n mângâierea pruncului. ’NainteE pentru tine bucurie sfântă.Bea-ţi vinul, pâinea caldă ţi-o mănâncă!În faţa mea cărarea-i lungă încă.

SPRE EXIL

Nu-mi spune că bolta-i albastră! - E orapatru.

Aeru-i tare, soare nu-i, bolta-i albastră, greade rouă,

Nu-i nimeni - Nu e ziua, mai rămâi!Simt cum miresmele de floare urcă. - Plouă.

Nu-mi spune că pământul e plin de infiniteCărări de oameni cu privirile-n lacrimi care

mint.Nu-mi spune că e vremea de somn, taci, totul

minteŞi soarele şi noaptea cu stelele-i de-argint.

Nu-mi spune… - Nu. - Ce lucru neştiut,Tulburător! - Şi-apoi? - Apoi umbră

molatică-n rotire,Plictisul. Nu, să nu-mi spui iubire!Parcă aud urcând spre mine-acest cuvântNu, nu-l rosti! Tu să nu spui iubire.

IUBIRE! Eu de doruri bolnav sunt, bântuit!Vorbind despre iubire, zicând mereu iubireŞi ieri, şi azi, şi mâine totul opac devineŞi irosindu-mi timpul uit chiar de-a fi trăit.

Iubesc! - Ei, şi? - Iubesc! - Pe cine? - iubesc! -Mai bine taci!

-E seară. Iubesc. Bărbatul copil devine, iată, Se-aprinde iarăşi focul, căldura stă să-nceapă - Nu-mi spune ca în neguri tot cerul se

îneacă.

Traducere de Paula ROMANESCU

poezie franceză Victor STEROM


Poetul Dan Laurenţiu devine, înpoemele sale, un Narcis în căutareaelixirului infailibil, dar plutind conştientîn melancolia interogaţiilor fără derăspuns. Aflăm totodată multeipostazieri imaginate într-o texturălingvistică de o mare forţă deconcretizare. Versurile create de DanLaurenţiu poartă pecetea stiluluiromantic în viziune modernă, iar catemă preponderentă, iubirea seorganizează în parametrii postromanticica „formă de cunoaştere” şi „categorieexistenţială fundamentală”. Astfel,realitatea subiectivă este surprinsă lanivelul parabolei metaforice, iar ţinutaexterioară se prelungeşte într-unalăuntrică, poetul dovedind o grijădeosebită în stilizarea viziunii sale lirice.

Dan Laurenţiu şi-a descoperitorizonturile sufleteşti pe măsură ce ele

au prins contur în fizionomia interioară,Ideea poetică, încorporată în acesteversuri, este o rezultantă firească a vieţii,uneori sugerat alteori doar şoptită parcăîn umbra cuvântului. De altfel, niciuncuvânt nu este fără acoperire semantică,niciun poem fără puţinţa de-a fi înţelesca pe o lume reală.

Meditaţia nostalgică într-oconfruntare cu sinele, conferă poemelorscrise de Dan Laurenţiu o vibraţieafectivă întru sublimitate.

(Victor STEROM)

NARCIS

Mi-am scufundat obrazul cald în râuîn unda care nu se mai repetă foşneau spre maluri lujeri verzi de grâu cu pacea lor sublimă şi discretă

plutea un chip neliniştit şi mut în unda rece beată de candoare mă oglindeam în râu cum un sărut îţi tremură pe buze şi te doare

dar pânza apei hohotind s-a ruptşi-n alb cutremur s-a deschis afunduldin amintiri priveam la râul suptşi mă privea cu ochi de sticlă prundul

remember Victor STEROM

Dan LAURENŢIU

10 august 1937 -22 decembrie 1998


Citind poezia Magdei Mirea, aiimpresia că traversezi cu sfială olume în care stafia unui bărbatbântuie blând prin duminicile ei,împrăştiind anotimpuri printrefemei. Spaimele ei îmbracă formecâteodată neaşteptate şi atunci ea sedezbracă de umbre pentru a colindaprin poezie cu inima la vedere. Nu sesfieşte să ne dezvăluie că seîndrăgosteşte permanent, facedeclaraţii de dragoste „mi-e dor detine / cum miroşi a tine însuţi”, chiardacă ştie că iubirii îi lipseşte mereuceva ca să fie întreagă. Bucuria ce îirăzbate din gând îşi are, adesea,rădăcinile în copilărie, stare care seprelungeşte continuu, chiar şi atuncicând timpul o presează. Ştiinţa de arămâne copil o aşază cumvadeasupra lucrurilor mărunte,considerând că: „cine nu are osărbătoare în fiecare zi / nu aredegetele lipite de copilărie”. Uneorise revoltă: „am dat toţi oamenii la oparte: / nici măcar singurătatea” (şisoarele acesta care intră în mine),dar are „atâtea inimi rămase înoameni” încât şi-a amenajat „ocameră albă de iertare”. Alteori se

alintă: „vreau să înnoptez înpovestea ta / să-ţi întemniţez olivadă în memorie / să-ţi împrumutvisele cu oameni”(azi am respirat demână cu un izvor). Trăieşte fericiri pecare nu îndrăzneşte să le rosteascăpână la capăt, iar amintirile cu miroscrud de măr îi stârnesc dorinţa de acoborî în ea pentru a afla certitudini.Lumile ei închipuite sunt pline demaci, cai, cafenele, viori, ceaiuri cuarome de măr sălbatic, mansarde,ciorapi roşii de mătase, stampe cufluturi, pantofi cu toc, balerine, pecare ni le dezvăluie într-un stilinconfundabil, plin de sensuriinedite ce te fac să trăieşti ocontinuă mirare. Poezia ei îţi rămâneîn memorie „ca un canon smulsdintr-o femeie”.

După cum ne mărturiseşte,Magda Mirea scrie poezie pentru căîi e teamă să rămână într-o camerăgoală. Şi, astfel, camera are nevoiede o poveste pe care trebuie să odibuim, uneori, legaţi la ochi. Să ştiţică nu e greu să o descoperiţi. Eapoartă un „basm legat de mână” şiumblă prin târguri să afle un bărbatcare să fie inversul naşterii sale.Dacă l-a aflat sau nu rămâne sădescoperiţi.

Paradoxal, deşi a trăit atâtea iubiriîn poezie, Magda Mirea spune că nuştie ce este dragostea, dar e sigurăcă într-o zi se va afla. Ceea ce nedorim şi nouă.

note de lectură Maria DOBRESCU

Maria DOBRESCU

Desenând cudegetul pe cer

w


În stânga copilului, pe rândul de lafereastră, stătea cea mai ciudată fată dinclasă. Poate din toată şcoala, dacă nucumva din toate şcolile din oraş. O chemaRodica Dişmăială, şi locuia vizavi de şcoală.Acesta era şi motivul pentru caredimineaţa venea prima, şi tot prima intraîn clasă, iar în cele mai multe recreaţiiprefera să dea o fugă până acasă decât săstea alături de ceilalţi colegi. Nu vorbea cunici un băiat, iar dintre fete doar vreodouă, trei erau cele cu care mai schimbadin când în când câte o vorbă.

I se zicea „muta”, nu doar pentru că nuvorbea mai deloc cu colegii, ci şi pentru cănici la ore nu prea răspundea. Când i sepunea câte o întrebare avea o figură de aifi zis că nu ştia ce se întâmpla cu ea înacele clipe şi ce căuta în sala aceea în carezeci de ochi o priveau aşteptând minuneaca ea să scoată câteva sunete, iar domnulsau doamna aceea din faţa ei vroia să afleneapărat ceva de la ea. Stătea tăcutăminute întregi, până când profesorul,exasperat, o întreba „ai înţelesîntrebarea?” Rodica îl privea ţuguindu-şi şiapoi muşcându-şi uşor buzele, şi abia la adoua sau la a treia întrebare de acelaşi feldădea din cap, da, înţelesese. „Ei, atunci,răspunde”, zicea profesorul şi urmau iarminutele acelea de muţenie. Până la urmă,profesorul era cel care răspundea în loculei. Acesta începea şi apoi continuapropoziţiile ce conţineau răspunsul,

vorbind rar, pe măsură ce Rodica dădea dincap, adică, aşa era. Din când în cândprofesorul se oprea, doar-doar va scoate şiea un cuvânt, dar în acelaşi timp se opreauşi aprobările din cap ale fetei.

Dacă i s-ar fi dat note pe drept, maimult ca sigur că Rodica nu ar fi terminatşcoala niciodată. Însă trecea an de anclasa, cu media cinci la toate obiectele.Doar la purtare avea zece, pentru că dinacest punct de vedere nu i se puteareproşa absolut nimic. Nici de lipsit nulipsea. Faţă de acest ajutor dezinteresat alprofesorilor, Rodica manifesta o indiferenţăsuzerană. Ai fi zis, după cum privealucrurile, că acesta era un drept al ei, de lasine înţeles. Adică să promoveze clasa andupă an deşi nu răspundea niciodată lalecţii. Colegii ei erau uneori nemulţumiţi, şipe bună dreptate, îşi zicea uneori şi copilul,pentru că unii transpirau din greu pentruun cinci, în timp ce ea şi-l asigura doar prinsimpla ridicare în picioare urmată demuţenia aia care ar fi durat până lasfârşitul lumii dacă profesorii nu i-ar fi puspunct după câteva minute de aşteptarezadarnică. Lucrările de control ale ei se„rătăceau” de fiecare dată, pe ea nu ointeresau oricum, şi era foarte clar căRodica lua note de trecere pe acele foi pecare le preda invariabil albe, şi pe care apoinu le vedea nimeni. Şi ca să nu bată la ochică era favorizată, în timp ce alţi elevi slabila învăţătură erau trataţi corect şi articulaţila notă, până în vacanţa de vară şi aceştiaerau trecuţi, astfel că în final toată lumeaera mulţumită. Ca atare, şi cei carerămâneau corigenţi pe vreun trimestru,erau în final promovaţi.

Rodica cea „mută” nu era însă chiarmută de tot. Din când în când mai schimbacâte-o vorbă cu vreo colegă, dar o făceamai mult monosilabic, cel mai adesearăspunzând prin „da” sau „nu” la câte o

ethica minima Iulian MOREANU

Iulian MOREANU

A douăzeci şi unapovestire cu un copil


întrebare. Cel mai bine se avea cu colegade bancă, cu care era şi vecină, aceastastând la două case de ea. De altfel, cu ea şivorbea mai des. O făceau însă foarte încetşi cu feţele mult apropiate, aşa că nimeninu a reuşit vreodată să afle ce-şi spuneau.Cu băieţii era în schimb într-o neînţelegerecontinuă, pentru că mulţi râdeau de eazicându-i „muta!, muta!” şi chiar veneaupe la spate şi o trăgeau de cozi. Rodicastrângea din dinţi, gura i se strâmba dedurere, ochii i se încruntau de ai fi zis că încurând vor ieşi flăcări din ei, dar nu încercasă se apere în vreun fel, ci se mulţumeadoar să-i zică respectivului, printre dinţi, şicu o expresie de silă îngăduitoare,„prostule!”

În primele zile după ce se mutase lanoua şcoală, copilul a încercat să schimbecâteva cuvinte cu Rodica, aşa cum a făcut-o cu toţi noii săi colegi, dar de la începuts-a izbit de refuzul ei ferm de a-i răspunde,ca de un zid. Prima dată nu a înţeles ce seîntâmplase, şi de ce colega aceasta careera şi cam urâţică nu i-a răspuns şi părea afi, după figura ei mândră şi înţepată,îngâmfarea în persoană. După alte câtevaeşecuri, l-a întrebat pe Marian, băiatul cucare s-a împrietenit cel mai repede, ce eracu fata aceasta de se purta atât de ciudat.Marian i-a spus că aşa e ea, din clasa întâi,de când o cunoaşte el: nu prea vorbeşte, şinu se înţelege decât cu o singură fată,vecina ei, cu care şi stă în bancă. Ciudat… azis copilul. Da, ciudat, a aprobat Marian.

În vacanţa dintre clasa a şaptea şi aopta, copilul a mers la berăria „Rapid” casă ia câteva sticla de bere pentru tata. Numai intrase până atunci în acel local şi cânda păşit înăuntru l-a izbit un miros acru defum de ţigară amestecat cu cel de alcoolieftin şi prost. S-a strecurat cât de repede aputut printre muşterii care beau înpicioare, sprijiniţi cu coatele de nişte mese

cu picioare foarte înalte, şi s-a apropiat detejghea. Voia să cumpere berea şi să iasăcât mai repede din aerul acela aproape denerespirat.

A stat la un rând de câteva persoane, şicând a ajuns în faţa vânzătoarei a rămasîmpietrit. Lângă ea, sobră, cu faţa lipsită deorice expresie, se afla Rodica, ciudata luicolegă. Aceasta spăla sub jetul de apă cecurgea într-o chiuvetă de tablă, halbele pecare o altă fată, tot cam de vârsta ei i leaducea de la mesele pe care clienţii lelăsau după ce le beau cu nesaţ conţinutul.Doar puţini preferau berea la sticlă, şi deregulă aceasta se vindea pentru acasă.Dinspre halbele pe care prin spateletejghelei cealaltă fată le punea în dreptulRodicăi, pentru ca aceasta să le spele înritmul ei de pendul, venea un ciudat mirosca de sodă, şi copilul se întrebă cum decolega lui putea sta atâta timp cu nasul înmirosul acela care îţi strâmba nasul. Rodical-a văzut şi şi-a fixat preţ de două secundeprivirea pe faţa lui mirată. Apoi s-aconcentrat iar pe treaba sa de omonotonie exasperantă.

Sigur că nu se aştepta să o întâlneascăacolo. Bună, îi zise copilul, convins căRodica, aşa cum o ştia, nu o să-i răspundă,însă aceasta şi-a ridicat din nou privireaspre el şi i-a răspuns, bună. În acestecâteva secunde mâinile nu i s-au oprit şiprobabil că putea face treaba aceea la felde bine şi cu ochii închişi. Cel mai probabilcă Rodica stătea pe un piedestal, pentru căaltfel nu ar fi putut să ajungă până lanivelul tejghelei.

Vânzătoarea i-a luat grăbită sticlelegoale din plasă, i-a pus altele pline în loc,atâta face! i-a zis, şi copilul i-a întins banii.A trebuit să ia plasa şi să iasă repede dinrând, pentru că din urmă veneau alţicumpărători şi încurca treaba. A pornit-ospre ieşire, şi când a ajuns în dreptul uşii şi-

Iulian MOREANU Iulian MOREANU


a întors capul. Avea o bănuială că Rodica îlva urmări cu privirea. Aceasta stătea însăcu faţa împietrită fixată asupra halbelor pecare le trecea pe sub jetul de apă, dupăcare le aşeza cu gura în jos pe o tavă de pecare vânzătoarea le lua şi le umplea cuberea aceea ce venea pe o ţeavă exact cala o chiuvetă obişnuită, faţă de care difereadoar prin faptul că nu avea robinet ci un felde manetă care părea că e din lemn.

În următoarele zile, copilul s-a maiîntâlnit de două, trei ori cu Rodica. Asalutat-o de fiecare dată, însă aceasta nu i-a răspuns. L-a privit mereu, pe sub breton,de ai fi zis că nu-l cunoaşte, cu fruntea uşorîncruntată şi buzele strânse. Pe umăr aveade fiecare dată o geantă din meşină,micuţă şi jerpelită pe care o purta cu omândrie de prinţesă.

În vacanţa aceea, copilul a mai văzut-ope Rodica în câteva împrejurări care l-aufăcut să înţeleagă că aceasta… muncea! Nuera nici o ruşine să munceşti, dacă o făceaiîn propria gospodărie – se chema că-ţi ajuţipărinţii, nu? -, dar Rodica o făcea cusiguranţă pentru bani. Copilul nu ştia dacăpărinţii aceştia erau într-atât de strâmtoraţicu banii încât să o lase (dacă nu cumvachiar s-o trimită) pe fata lor ca sămuncească cu ziua prin diverse locuri.

A întâlnit-o în piaţă, trebăluind pe lângăo zarzavagioaică, apoi a văzut-o într-ogrădină, culegând legume şi greblând,aranjând, în alta, în stive geometricelemnele pentru iarnă tăiate cu icneli ce seauzeau până în stradă de un bătrân desprecare ştia că avea o proteză în loc de picioruldrept, spălând pereţii ştrandului în zilele încare se schimba apa şi se curăţa bazinul, şiîn multe alte situaţii. Uneori îl vedea, alteorinu. În primul caz îl privea de parcă vedeaprin el, iar în cel de-al doilea copilul seoprea în loc şi o urmărea minute întregicum îşi făcea treaba cu destoinicie şi fără

să scoată un cuvânt; parcă i se făcuse dinainteun instructaj amănunţit şi nu mai aveanevoie apoi şi de alte precizări şi lămuriri.

Cu o săptămână înainte de începereaşcolii s-au întâlnit la librărie. Se dusese să-şi cumpere rechizite. Rodica stătea la ocoadă lungă, care îi enerva pe uniicumpărători atât de tare încât îi făcea săiasă din ea pentru a reveni mai târziu, cândprobabil că se va mai micşora. Era de uncalm şi de o indiferenţă de-a dreptulenervante faţă de tot ce era în jurul ei.Toată lumea se foia şi era agitată. Sevocifera că vânzătoarele se mişcă preaîncet, erau luaţi de guler cei care încercausă intre prin faţă şi li se făcea vânt afară dinlibrărie, iar ceasurile de mână erau privitedin minut în minut. Numai Rodica, singurulcopil din coada ce se mişca întocmai unuimelc şi căreia avea să i se adauge copilul, lapatru persoane în spatele ei, nu păreaderanjată de toată înghesuiala şi vacarmuldin jurul ei. Ai fi zis că îi făcea chiar plăceresă stea în hărmălaia aceea, singurul lucrucare o deranja fiind căldura excesivădinăuntru, pe care încerca să o mailiniştească făcându-şi aer cu o hârtie pecare se uita din când în când. Era lista cu cetrebuia să cumpere.

Rodica l-a văzut pe copil de când acestaa intrat în librărie, dar ca de obicei nu i-aacordat nici o atenţie, parcă nu îl cunoşteadeloc. Copilul s-a aşezat la rând cuconvingerea că va pierde o jumătate de zila coada ce ajunsese până la uşă, după cefăcea deja câteva bucle în interiorulîncăperii, şi nu avea nici o idee cum şi ceanume să facă pentru ca timpul să treacămai repede. Cumpărătorii întârziau destulde mult, şi ieşeau din rând cu câte douăsacoşe pline de caiete, coperţi, penare,blocuri de desen, acuarele, călimări,creioane negre şi colorate, coli de hârtiealbastră, truse de geometrie, ascuţitori sub



formă de avion, ori diverse animale şipăsări, ghiozdane şi câte altele.

Când în sfârşit a ajuns în faţa uneiadintre cele două vânzătoare, Rodica a cititde pe foaia ce-i slujise drept evantai pânăatunci ceea ce urma să cumpere.Vânzătoarea s-a aplecat mult în faţă, ca săo audă, pentru că după ce că era gălăgiemare, Rodica vorbea la fel de încet ca înclasă, când spunea doar „da” sau „nu”, înfuncţie de ce zicea profesorul. Nu a statprea mult, şi când a plecat, copilul a văzutcă nu cumpărase decât patru caiete, douăcreioane, un bloc de desen, o călimară şi ocoală de hârtie albastră. Le ţinea în mâinica pe nişte trofee şi-şi făcea loc printreoameni cu o aşa mare grijă de parcă sestrecura printre tufe pline cu ţepi. Ovânzătoare a strigat după ea că uitase să ia

rest 25 de bani, dar nu s-a întors. Maidegrabă nu a auzit.

În prima zi din noul an şcolar, dirigintai-a întrebat pe elevi cum au petrecutvacanţa; pe unde au fost şi ce-au făcut. Segrăbea fiecare să spună: că au fost la mare,la bunici, că au făcut şi-au dres, fiecaredupă posibilităţile părinţilor. Când i-a venitrândul, Rodica s-a ridicat în picioare şi şi-aprivit colegii, pe fiecare în parte, de parcăera nou venită în clasă şi nu cunoştea penimeni. Copilul avea aşa, o impresie, căasupra sa va insista mai mult. Dar Rodicanu i-a acordat nicidecum o atenţie maimare. După ce i-a parcurs pe toţi cuprivirea, şi-a mişcat gura de parcă ar fiînghiţit ceva, a săltat uşor de umeri ca şicum o deranja uniforma, apoi s-a aşezat laloc în bancă. Răspunsese.


La Maratonul poeziei de dragoste


Printre personalităţile care au lăsaturme adânci în viaţa şi societateacâmpineană a fost şi ing. ConstantinBărbăcioru, nu numai un valoros specialistîn industria de petrol dar şi un animatorcultural şi bun patriot.

Am fost bucuros când mi-au căzut înmână două lucrări despre Câmpina şianume cea datorată lui Silviu Dan Cratochvilintitulată Monografia MunicipiuluiCâmpina, care a cunoscut două ediţii, şi maiales Istoria unei rafinării centenare „SteauaRomână” Câmpina 1895-1995, dar am fostşi foarte dezamăgit. Am constatat că unadin marile personalităţi ale Câmpinii şi aSocietăţii „Steaua Română” nu a trezitinteresul autorilor. Aşa se întâmplă cândproblemele de istorie sunt tratate cu mareuşurinţă de neaveniţi.

Acesta s-a născut în anul 1877 încomuna ILOVĂŢ din judeţul Mehedinţi,dintr-o familie de moşneni, fiind singurulcopil al familiei sale. Tatăl său RaduBărbăcioru şi mama sa Stanca erau oameniplini de înţelepciune, conştienţi de rolulşcolii în ridicarea neamului şi educaţiatinerilor.

Studiile secundare le-a urmat laprestigiosul liceu Carol din Craiova şi dupăobţinerea bacalaureatului în anul 1895 lanumai 18 ani pleacă în Elveţia. Aici s-aînscris la Politehnica din Zurich, secţiachimie, după care s-a înscris la Academia demine Freiburg – Germania (Saxonia). Dupăpatru ani de studii serioase şi practică în

minele de cărbuni de la Zwickau şi în minelede argint şi plumb de la Freiburg îşi treceexamenul de diplomă cu menţiunea „gut”.

Întors inginer diplomat, aşa cum eraupuţini în ţară, în anul 1900 acceptă postulde sondor oferit de „Steaua română”. Amuncit cot la cot cu muncitorii şi în anul1901 este trecut în rândul inginerilor.

Printre cei mulţi şi anonimi care vorpregăti vizita ministerială din 1904 laexploatările din judeţul Prahova a fost şitânărul ing. Constantin R. Bărbăcioru.

În luna mai 1904, şeful guvernului liberalD.A. Sturdza împreună cu ministrullucrărilor publice Porumbaru VintilăBrătianu, ing. Anghel Saligny, C.Alimănişteanu, prof. univ. L. Mrazec auvizitat zona Câmpina-Buştenari-PoianaCâmpina. Aceştia doreau să studieze la faţalocului terenurile petrolifere ale României.

La această vizită importantă auparticipat şi G. Ionescu primarul Ploieştiului,deputatul D. Agraru (strănepot al lui TudorVladimirescu), Al. Radovici, N. Stănescuprimarul Câmpinii, Max Schapira, M.Câmpeanu, G. Boambă directorul general alStelei Române şi mulţi alţii.

Timp de 20 de ani rămâne în slujbaSocietăţii „Steaua Română” promovândpână la funcţia de director tehnic.

Constantin R. Bărbăcioru figurează înanul 1911 pe lista candidaţilor PartiduluiConservator pentru alegerile ConsiliuluiGeneral Judeţean din Prahova pentruColegiul I din ziua de 15 mai 1911, alăturide General Teodor C. Văcărescu fost VicePreşedinte al Senatului, VictorGogălniceanu avocat şi proprietar.

Ziarul Conservator ”Prahova” din 21 mai1911 îl prezintă pe C.R. Bărbăcioru drept”unul din cei mai de vază şi reputaţi ingineride mine din ţară”, cu ”vaste cunoştinţeştiinţifice şi de specialitate”.

Pe ing. Constantin Bărbăcioru îl întâlnimşi ca membru în delegaţia conservatorilor

oameni ai locului Constantin DOBRESCU

ConstantinDOBRESCU

Ing. Constantin R. Bărbăcioru


ploieşteni care vor participa în aprilie 1913la funeraliile „ilustrului bărbat de statGeorge Gr. Cantacuzino” alături de LucaElefterescu prefectul judeţului Prahova,Scarlat Orăscu, primarul Ploieştiului,generalul C. Candiano, Grigore Ivăncianu,dr. G. Cosma, C. Ceruleanu, G. PopescuCiocănel, prof. I.A. Bassarabeswcu, arhitectToma Socolescu, ziaristul Eugen Ionescu,din Câmpina, primarul C. Duşescu, VictorRădulescu, Petre Şerbănescu-Calmuc, ing.Traian Meţianu, Traian Lambru, iar dinSinaia, G. Manolescu, primar.

În timpul războiului de reîntregireaNeamului, când toţi inginerii străini auplecat, C. Bărbăcioru, în calitate de directortehnic, organizează toate şantierele învederea susţinerii efortului de război.

După ce şantierele de petrol dinMuntenia au fost distruse cu ocaziaretragerii în Moldova, la cererea expresă aaliaţilor, C. Bărbăcioru, împreună cucolaboratorii săi, reorganizează şantiereledin Moldova pentru a aproviziona armatacu carburanţi şi lubrifianţi, în vedereaapărării ţării. El a avut misiunea de aorganiza schelele petrolifere din judeţulBacău. În acest judeţ leagănul industrieipetrolifere era la Moineşti. După război,rugat fiind de ing. I. Ghica, C. Bărbăcioru s-aimplicat în înfiinţarea primei societăţipetrolifere cu capital românesc: „Industriaromână de petrol”. Astfel C. Bărbăcioru afost membru în Consiliul de Administraţie alacestei societăţi alături de I. Ionescu –Quintus, ing. C. Osiceanu şi N. Tresnea-Greceanu etc.

Pe ing. C. Bărbăcioru îl găsim în anul1906 în delegaţia oficială formată din 300de persoane care a participat la excursia delucru în regiunea petroliferă Câmpina-Buştenari condusă de L. Mrazec, delegatulMinisterului Agriculturii şi Domeniilor.

Din această mare delegaţie făceau partediplomaţi din Franţa, Italia, Bulgaria, Anglia,

SUA, Serbia, Germania, Rusia, Elveţia,Belgia, autorităţi locale şi judeţene, care auvizitat rafinăria societăţii „Steaua Română”precum şi societatea „Buştenari”.

Dorind să contribuie la formareaprofesională a sondorilor, C. Bărbăcioru aactivat neîntrerupt din anul 1904 în cadrulŞcolii de Maiştri Sondori şi rafinori dinCâmpina, prima şcoală de acest fel din lumeîn calitate de profesor (a predat matematica,apoi legislaţie minieră) pentru ca din anul1931 să devină directorul acestei cunoscuteşcoli, pe care o reorganizează.

În anul 1911, ing. C. Bărbăcioru faceparte alături de ing. V. Tacit (n.1876 Braşov– m.1935 Ploieşti) şeful regiunii minierePrahova din Comisia de examinare a celor22 de maiştri sondori şi 19 maiştri sondorişefi absolvenţi ai Şcolii de maiştri sondoridin Câmpina. Legat fiind de destineleacestei şcoli, ing. C. Bărbăcioru a participatîn ziua de 5 octombrie 1924 la aniversarea a20 de ani de la înfiinţarea Şcolii care se vanumi de acum înainte Şcoala de maiştrisondori şi rafinori „Ing. ConstantinAlimănişteanu”. Cu ocazia acestuieveniment aniversar s-a inaugurat şi noullocal al şcolii, iar în ziua de 6 iunie 1937 s-adezvelit şi un bust din bronz al lui C.Alimănişteanu. De fapt şcoala este înfiinţatăîn timpul guvernării liberale conduse de D.A. Sturdza ca urmare a raportului din anul1902 al ing. C. Alimănişteanu, director alServiciului Industriei şi Comerţului. Ladezvelirea bustului, au participat Petre N,Bejan, E. Marian, familia defunctului înfrunte cu ing. V. Alimănişteanu, C. Osiceanu,precum şi „foştii şi actualii profesori aişcolii, un mare număr de ingineri şi fruntaşipolitici din Prahova”, iar AsociaţiaInginerilor şi Tehnicienilor din Industriaminieră a fost reprezentată de Ing D. Rusu-Abrudeanu secretarul general al Asociaţieicare a ţinut şi o emoţionantă cuvântare.Printre cei care au luat cuvântul şi au

Constantin DOBRESCU Constantin DOBRESCU


omagiat personalitatea lui C. Alimănişteanu,ing. dr. V. Iscu (1874-1941), fost profesor şidirector al şcolii din Câmpina, în perioada1904-1934, ing. C. Bărbăcioru, directorulactual al şcolii, şi ing. C. Osiceanu, care amenţionat că C. Alimănişteanu „a sesizatprintre primii valoarea bogăţiilor subsoluluiromânesc prevăzând rolul pe care îl va aveaîn industria mondială de petrol.” Deasemenea a luat cuvântul şi ing. Petre N. Bejan.

Temperament dinamic, ing. C.Bărbăcioru a luptat şi pe tărâm politicpentru ridicarea economică a ţării şinaţionalizarea industriei noastre de petrol,fiind ales de trei ori în parlament în anii1920, 1921 şi 1931.

Ca parlamentar, orice om necăjit şi maicu seamă lucrător din petrol, găsea în C.Bărbăcioru o ureche care să le ascultepăsurile şi un suflet care să-i înţeleagă. Ing.C. Bărbăcioru în calitate de deputat alPartidului Poporului condus de generalul Al.Averescu, participă la Congresul acestuipartid care a avut loc la Ploieşti în luna mai1921. Luând cuvântul „a arătat într-ofrumoasă şi populară expunere păsurilegenerale ale judeţului şi ale ţării” propunândşi măsuri pentru remedierea stărilor delucruri negative care să ridice prestigiulpartidului. Astfel „felul său popular atractivde a vorbi, a ţinut captivată şi încordatăatenţia tuturor celor de faţă.” La sfârşitulCongresului s-a trimis o telegramă generaluluiAverescu preşedintele Partidului Poporului,îndelung ovaţionată de participanţi. Ing.Constantin Bărbăcioru a făcut parte dinconducerea centrală a Asociaţieifuncţionarilor petrolişti încă din 1916.

La 14 noiembrie 1925 va participa lasărbătorirea ing. Tacit Virgil cu ocaziaaniversării vârstei de 50 de ani şi 25 de anide activitate în industria petrolului.Festivitatea a avut loc la sala teatrului„Modern” din Ploieşti.

În incinta palatului „Creditul Minier” din

Ploieşti al cărui preşedinte era V. Tacit, s-aamplasat bustul de bronz al acestuia însemn de preţuire. Seara a avut loc şi unbanchet la care a participat Th. Ficşinescu,C. Osiceanu şi ing. C. Bărbăcioru, ing. TMasterson directorul societăţii „Unirea”. Peacest eminent specialist al industriei depetrol îl găsim în ziua de 10 mai 1927 caparticipant la solemnitatea botezuluitancului petrolier „Oltenia”, proprietateasocietăţii „Steaua Română”, care a avut locla Constanţa.

La această importantă solemnitate aparticipat principesa Ileana în calitate denaşă a petrolierului principele Nicolae,Barbu Ştirbey, ing. C. Osiceanu, C.Mătăsaru, amiralii Scordea, Gavrilescu,comandorii Păiş, Popescu, autorităţilejudeţului şi oraşului Constanţa. Petrolierul afost construit la şantierele navale„Armstrong Withwarth et comp. Ltd.” dinNew Castle, şi avea o capacitate de 10000tone şi un echipaj de 40 persoane. Acestpetrolier mărea flota societăţii „SteauaRomână”, care mai avea un vas achiziţionatîn anul 1919.

La Adunarea generală a AsociaţieiInginerilor de mine care a avut loc la 1 iunie1930 în Amfiteatrul Liceului „Sfinţii Petru şiPavel” din Ploieşti, este cooptat înComitetul pentru construirea PalatuluiAsociaţiei la Bucureşti şi ing. C. Bărbăciorualături de G. Ianulescu şi ing. Th. Meţianu.

Constantin Bărbăcioru a fost membrufondator al Ateneului popular „B .P.Haşdeu” din Câmpina, alături de prof. PaulPapadopol, Anastasie Scripcă, prof. StoicaTeodorescu, ing. Serghiescu, A. Velicu-Leccaetc. În calitate de preşedinte al acestuiprestigios Ateneu ing. C. Bărbăcioru iniţiazăcomemorarea a 25 de ani de la moartea luiB.P. Haşdeu şi N. Grigorescu la 28septembrie 1933.

La această ceremonie pe lângăautorităţile locale au participat pictorul



Costin Petrescu din partea AteneuluiRomân, prof. Scarlat Dumitrescupreşedintele Asociaţiei spiritiştilor „B. P.Haşdeu” împreună cu ing. Pascu, Ioan PopFlorentin „un bătrân din vechea gardă aJunimii”, Gh. N. Grigorescu fiul pictorului,Horea Botea, magistrat, etc.

La cimitirul local s-a oficiat un parastaspentru cele două personalităţi, de cătreprotoereul Opriş şi preoţii Chirică, Buzeţeanu,I. Popescu şi Martinescu. De la cimitir,participanţii s-au îndreptat către castelul„Iulia Hasdeu” pentru a-l vizita şi a ascultaexplicaţiunile „date de ing. C. Bărbăcioru şiGh. Ştefănescu-Dolheşti custodele castelului.”

După aceea s-au îndreptat spre casapictorului N. Grigorescu „unde au pututadmira unele tablouri ce-au fost salvate defiul pictorului din mâinile foştilor ocupanţi”,iar la ora 13 s-a servit invitaţilor o masă laŞcoala de menaj din localitate.

Nu putem omite nici comemorarea a 30de ani de la moartea patronului Ateneului şia pictorului N. Grigorescu, fiu al Câmpineiprin adopţie. Participarea personalităţilorde la Bucureşti a fost impresionantă. Astfel,participă Petre Haneş, Cecilia Cuzescu-Stork,Cella Delavrancea-Gilbory, Adrian Maniu,prof. Paul Papadopol însoţit de un grup de30 de elevi de la Liceul „Mihai Viteazul” dinCapitală, ministrul I. Inculeţ, filozoful MirceaEliade, Scarlat Dumitrescu, etc.

În semn de preţuire, cohortei decercetaşi din Câmpina i s-a atribuit numelepictorului N. Grigorescu, care a participat laJamboreea Internaţională din Ungariadesfăşurată în perioada 1-15 august 1933.În prezenţa a 36000 de cercetaşi veniţi dinpeste 40 de ţări din lume, cercetaşiicâmpineni au făcut cunoscute dansurilenoastre naţionale ca Bătuta, Românul,Brâuleţul, etc. Cercetaşii din aceastăcohortă urma ca în anul 1934 să sedeplaseze la manifestaţiile cercetăşeşti de laBelgrad şi Cairo.

În calitate de preşedinte al Ateneului „B.P. Haşdeu”ing. C. Bărbăcioru a prezentat înmartie 1939 o conferinţă la Şcoala Primarănr. 1 de Băieţi, urmată de „o frumoasămanifestaţie pentru Frontul RenaşteriiNaţionale.”

O altă latură a personalităţii lui C.Bărbăcioru a fost dragostea faţă de neam şilupta sa împotriva duşmanilor care atentaula integritatea teritorială a ţării.

Ing. C. Bărbăcioru a fost preşedinteleLigii Antirevizioniste, secţia Câmpina. Înaceastă calitate, el va organiza sărbătorireazilei de 24 ianuarie 1935 la sala Monovici cuconcursul şcolilor secundare, la care au luatparte 1500 de persoane. Cu această ocazie,C. Bărbăcioru, în calitate de preşedinte alLigii, arată scopul acesteia care „urmăreştepăstrarea integrităţii gliei strămoşeşti” şicere asistenţei „să păstreze un minut depioasă amintire pentru răposatul RegeGeorge al Angliei, care este unchiul M.S.Regelui nostru şi care întotdeauna şi-aarătat dragostea faţă de ţara noastră.”Deasemenea ing. C. Bărbăcioru a participatşi la întrunirea antirevizionistă din ziua de28 mai 1933 care a avut loc la Câmpina şi lacare au participat 5000 de persoane.Comisariatul de Poliţie Câmpina raporta căsala „Monovici” unde s-a „protestat contrarevizuirii tratatelor de pace” s-a doveditneîncăpătoare. Printre participanţi s-aunumărat „profesori, ingineri, preoţi,comercianţi, meseriaşi, şcolile secundare debăieţi şi fete”. Preşedinte al acesteiimportante adunări a fost ales preotulBuzăţianu care arată „importanţa acţiuniirevizioniste”, după care ing. C. Bărbăcioru„într-o cuvântare entuziastă şi plină deavânt, arată idealismul românesc, spunândcă prin cucerirea drepturilor noastre nu s-aintenţionat jignirea altor neamuri. Româniişi-au cucerit drepturile lor pe bazadrepturilor istorice şi etnice, iar când nevoiava cere, românii vor întreprinde acţiunea cu



toate sacrificiile”. De remarcat că Poliţiaraporta că „la această întrunire au luatparte toată elita oraşului, cler, profesori,ingineri, avocaţi, comercianţi, meseriaşi,evrei şi chiar parte din muncitorii social-democraţi, însă toată asistenţa a remarcatlipsa supuşilor italieni şi bulgari cum şi aminoritarilor maghiari.”

În cuvântul său Victor Bilciurescudelegatul Ligii Antirevizioniste de laBucureşti, aduce salutul lui Stelian Popescudupă care arată că actualele hotare „au foststropite cu sângele ba 800000 de românieroi”, combătând acţiunile revizionistemaghiare sprijinite de presa lorduluiRothermer, chemând populaţia la acţiune„pentru că, în faţa primejdiei, noi, românii,nu trebuie să stăm cu mâinile în buzunar.”Ardealul este al nostru şi în el se găseştecetatea care ne dovedeşte obârşia neamuluinostru şi de acolo ne vorbesc mormintelelui Avram Iancu, Horea, Cloşca, Crişan şimulţi alţii care au suferit moarte de martiri.În numele societăţii „Mărăşeşti” a luatcuvântul Nicu Mohoceanu. La sfârşitulemoţionantei adunări, asistenţa hotărăştesă se trimită o telegramă de simpatie luiStelian Popescu directorul ziarului„Universul” semnată de ing. C. Bărbăcioru.

C. Bărbăcioru s-a implicat şi însărbătorirea zilei de 1 decembrie 1936 laCâmpina, care a avut loc la sediul Asociaţieiinginerilor şi tehnicienilor din petrol. În anul1942, C. Bărbăcioru, trece la cele veşnice,spre regretul colaboratorilor şi alcâmpinenilor pe care i-a preţuit. Sfârşitul is-a datorat unei răceli contractate în timpulcând căuta să salveze instalaţiile de apă aleoraşului Câmpina. A lăsat după moarte unpremiu în bani care urma să se distribuieanual primului clasificat al Şcolii de maiştrisondori şi rafinori al cărui director a fostpână ce moartea l-a secerat.

NOTĂ. Credem că este cazul să amintim

că ing. C. Alimănişteanu a fost căsătorit cuSarmiza Bilcescu (1897-1935) prima femeiedoctor în ştiinţe juridice din lume. Nu putemfi de acord cu aserţiunea distinsului col (r)Marian Rizea, cadru didactic universitar şimembru al Diviziei de Istoria Ştiinţei CRIFST alAcademiei Române care susţine că anul 1904(evident legat de înfiinţarea şcolii de laCâmpina) „este socotit ca dată oficială deînfiinţare a învăţământului preuniversitar depetrol din România”. Şcoala de la Câmpina afost şcoală profesională şi aşa a rămas pânăs-a mutat la Ploieşti în 1943. Îi recomandămdistinsului colonel de informaţii să citeascăMonitorul Petrolului Român dacă vrea săobţină bastonul de... savant.

Bibliografie 1. Constantin Dobrescu (colab.), Viaţa

politică prahoveană 1919-1938 Documente,Editura Scrisul prahovean, Ceraşu, 2000

2. Constantin Dobrescu (colab.), Viaţaculturală a Municipiului Ploieşti şi a judeţuluiPrahova (1900-1948) Documente, EdituraSilex, Bucureşti, 1977

3. Gherasim Rusu-Togan, Spiritualităţicâmpinene, editura Premier, Ploieşti, 2009

4. Gheorghe Calcan, Şcoala de maiştrisondori din Câmpina (1904-1948), în Anuar I,1989, Editat de Societatea de Ştiinţe IstoriceFiliala Prahova – Ploieşti

5. Arh. Naţ. Prahova, fond 265, dosar21/1933

6. Arh. Naţ. Prahova, Fond TribunalulPrahova, S.I, dosar 21/1925, dosar 7/1927,dosar 5/1925

7. Analele Minelor din România, nr1971924, nr 8/1942, nr //1937

8. Monitorul Petrolului Român, nr24/1906, nr 271920, nr 1/1904, nr 11/1911,nr 22/1942, 12/1930.

9. Ploieştii, 25 martie 192510. Îndreptarea Prahovei, 29 mai 192111. Gazeta Câmpinii, 3 iulie 191612. Universul 15 mai 1927, 9 martie 1939.Noaptea perseidelor



Noapte, jumătate de oră trecută pestemiezul ei, privesc luna, afară, sub cer. Şi-a mairevenit puţin din strălucitoarea diformitate deacum două nopţi. Din pricina intensităţii cucare mă uit la ea, conturul e puţin ciudat,seamănă cu un ou Fabergé. Nu e vorba,desigur, decât despre o iluzie optică şi puţinăimaginaţie. În noaptea asta aş putea să maivăd perseide. Mă amuză numele lor, atât depompos încât rostindu-l, sau scriindu-l, amsenzaţia că citez din tratate de astronomie.Sunt de fapt stele cu coadă, cum le spuneabunica mea, pe care nu doream să le văd încopilărie deoarece auzisem, tot de la ea, căatunci când una cade moare cineva. ”Îi apunesteaua” – spunea, iar mie mi se făcea inimacât un purice şi aşteptam cu groază, a doua zi,terifianta veste. Noaptea trecută cerul a fostpustiu, ici colo câte o stea, să le numeri pedegete nu alta, bine înfipte în boltaîntunecată, nu părea să aibă vreuna intenţiasă cadă. Am văzut totuşi trei, asta după douăore de privit cerul, cu capul răsturnat pe spatepână la durere, în scaunul meu pliant dingrădină. În ciuda văpăii de peste zi noaptea afost răcoroasă. Acoperindu-mă cu o păturămoale şi uşoară mi-am imaginat că semăn,mai ales că o răceală rebelă şi o tuse insistentămă chinuie în plină vară, cu Clavdia Chauchat,din ”Muntele vrăjit”. Ciudat, îmi amintescprea des de Clavdia! Trebuie să fi stat şi ea totaşa, poate doar mai comod aşezată în patul eide cură, învelită în pături groase însă, acoloaerul era mult mai rarefiat. Şi tot aşa trebuiesă fi visat, simţindu-se la fel de străină şi de

neînţeleasă în lumea ei. Da, categoric, măobsedează Clavdia! Am scris un eseu despreea dar nu m-am eliberat, ba m-a acaparat şimai mult după aceea. Îmi amintesc, abiaterminasem scrierea mea, când un bărbat,trecut de mult de prima tinereţe, dar şi deprima sănătate, se lupta cu o obezitatemorbidă, plus un mănunchi de alte boli, alecăror denumiri, auzindu-le enumerate de el,mi se păreau exotice, a intrat în biroul meuîntrebându-mă care e procedura legală pentrua se căsători cu o moldoveancă de peste Prut.”Nu am găsit, doamnă, aici, la noi, pe cinevacare să-mi accepte handicapul”. I-am explicatomului ce era de explicat şi fără vreun motivanume, profesional nu mă interesa în acelmoment, am întrebat care e numeledoamnei. Clavdia - zice el! Am încremenit.Clavdia, am repetat eu cu un zâmbetnostalgic în colţul gurii, frumos nume! Faptulcă mai târziu, am constatat că doamna,proaspăt îndrăgostită de un cetăţean român,nu avea nimic în comun cu Clavdia mea, n-amai prezentat niciun fel de importanţă.

Tablou de august: scene de gen!* Dimineaţa, piaţa de legume de la

marginea oraşului:O doamnă corpolentă, hotărâtă să atace

eroic tarabele încărcate, cu două sacoşeîmpăturite cu grijă sub braţ, întreabă: daţicastraveţii şi pe ales? eu aş vrea doar din ceimici, pentru borcane. Răspunsul vine clar şirăspicat: pe bani doamnă, vindem şi pe alesdar numai pe bani! Eu, în apropiere, nu măpot abţine: şi dacă nu e vorba de ales pe cevindeţi? Negustorul, care nu părea şigrădinar, mă priveşte duşmănos, încordându-şi ameninţător abdomenul maiestuos,acoperit doar pe jumătate de un tricouslinos, a cărui culoare originală nu se maipoate ghici, şi mi se adresează tăios: aveţibani? vreţi să cumpăraţi? dacă da, bine, dacănu eu n-am vreme de filozofii, am treabă. Şi-mi întoarce spatele cu dezgust pentru a-şirelua îndeletnicirea: scuipă vârtos, de jur-

memento Ani BRADEA

Ani BRADEA

File dintr-unposibil jurnal extim


împrejur, cojile seminţelor din punga aşezatăstrategic în colţul grămezii de castraveţi.

** În maşină, eu în dreapta, la volan obună prietenă, pe bancheta din spatenepoata ei, o fetiţă de paisprezece ani, venităla rudenii în vacanţă:

Acum că am terminat de făcut piaţamergem direct la muzeu, zice prietena mea.Unde mergem? - întreabă nedumerită fata. Lamuzeu, vine răspunsul. Dar copila insistă: lamuzeu? adică trecem pe lângă el sau prin el?

*** Centrul Oradiei, două ceasuri dupăamiază, adie un vânticel rece, ştergândamintirea caniculei din ziua precedentă.Terasele se ţin de mână, de la un capăt la altulal zonei pietonale. Aproape n-ai loc să treci depe o parte pe cealaltă. Sâmbăta, puţine dintremagazinele care-şi fac cu greu loc printrebaruri şi restaurante, sunt deschise. În schimbe o afluenţă pitorească de turişti străini. Sevorbeşte în engleză, franceză, germană,maghiară, foarte puţin româneşte. Aşezată la omasă, ascult cu încântare dialoguri multilingve.Pe-alături trec grupuri de turişti asiatici. Parcăaş fi la Viena, gândesc, dar observ repede, peperetele clădirii de vis-a-vis, un anunţ care n-are a face cu Austria. Scrie: atenţie cadetencuiala! pericol de accidente! Mai departe,în colţ, pe o băncuţă a municipalităţii, Vali,bărbatul care vinde cărţi, priveşte impasibilşirul turiştilor interesaţi de arhitectură. Privescîn sus, atunci când se scurg pe lângă el, nu seopreşte nimeni. Mă trezeşte voceanerăbdătoare a ospătăriţei: v-aţi hotărât cecomandaţi? Prietena cu care mă aflu zice: aveţio ofertă la pizza, una plus una gratis, ne puteţiaduce la trei farfurii? Da, răspunde morocănosduduia, vă aduc o farfurie în plus. Şi pleacăîmbufnată, nu ştiu de ce. Are pantalonii răriţi,zice prietena mea şi eu apuc să o văd din spateînainte de a dispărea în local, cu nota decomanda fluturându-i triumfător în mânadreaptă. Într-adevăr, anatomia-i generoasăîntinde până la limita rezistenţei pantalonii

negri lucioşi, mulaţi ca o a doua piele. Lamesele vecine conversaţiile continuă. Ascult cuîncântare frânturi de limbi amestecate într-unşuvoi babilonian. Blanche, venez ici! Blanche!Chemarea-i aparţine unei doamne, care nici nuar fi fost nevoie să deschidă gura pentru catoată lumea să înţeleagă de unde vine.Rafinamentul vestimantaţiei, un taior subţirede vară, a la Chanel, coborât parcă de pe scenaprezentărilor de modă dintr-un secol trecut,părul prins simplu într-o buclă deasupra cefeiînalte, silueta impecabilă, eleganţa gesturilor,totul, absolut totul vorbeşte despre originea ei.O privesc nepoliticos de insistent, dar nu măpot abţine, n-am văzut niciodată o franţuzoaicăautentică, dar nici o femeie care să-mitrezească interesul atât de mult. Blanche e uncăţel alb, pufos, cu zgardă roşie, elegant şirasat ca stăpână-sa, care mă duce cu gândul laBubico al nostru tocmai când o ia la fugăprintre mese, scaune, picioare de comeseni şitrecători. În tot acest timp madame strigădisperată: Blanche, venez ici! Blanche!

Duduia cu pantalonii supraelastici, gata săcedeze, se ţine de cuvânt, aduce o farfurie înplus, dar goală! Pe celelalte două câte o pizzaîntreagă, n-avem decât să le împărţim cumvrem. Fiţi drăguţă, sosuri la pizza nu aveţi?Văzând figura ameninţătoare regret imediatîndrăzneala. Pe un ton ultimativ, declamăvizibil enervată: comandaţi, plătiţi în plus şivă aduc! Nu reuşim, două femei şi un copil,să dăm gata cele două pizza, aşa că mai riscodată şi o rog pe amabila ospătăriţă să neîmpacheteze feliile rămase întregi. Aşteptămmult şi bine, dar în final se întoarce cu opungă, prin care se vede un pacheţel învelitîn folie de aluminiu. Trânteşte, aproape,pachetul pe masă, împreună cu nota de platăpe care scrie, înainte de total: cutie de pizza,carton, mărime medie, 1,50 lei!

La masa de alături un bărbat se adreseazădoamnei cu Blanche în braţe (potolit acum şi culimba scoasă de-un cot): le roumains sont tresaimables et hospitaliers!

Serghie Bucur este înzestrat cu

Ani BRADEA Ani BRADEA

w


creion şi peniţă în desenul portretistic.Ceea ce l-a ajutat în portretisticapersonajelor din romanul APTER. Esteînzestrat cu sunetele muzicii şireproducerea acestora, pianistic. I-aînlesnit companierea portretelor dinroman : serdăreasa Zinca Bălcescu,monsieur Ghica, postelnicul TănaseBălcescu, cristianistul Heliade, generalulKisseleff, Alecsandri, Chopin, George Sand,Napoleon, Rosenthal etc.

Domnul Serghie stăpâneşte scrisulprofesionist, gazetăresc şi literar, fiindprozator şi poet. Este însă de o modestieextrem de exagerată. La o întâlnire cudomnia sa te împresoară cu o jovialitate şiun zâmbet complice, cu bucuria de a terevedea. Scara valorică, în orice sens, îieste favorabilă faţă de unii interlocutori.Romanul APTER îi consolidează definitivvaloarea prozatorică. Predestinat prinaceasta , domnia sa, urmăreşte paşii luiNicolae Bălcescu prin judeţul Prahova şi peunde a mai poposit. Devine astfel complicela Revoluţia din 1848. Şi oricine citeşteAPTER intră în această complicitate impusăde autor cu sangvinitate.

În alcătuirea romanului APTER, autorulpropune o sută cinci „fişiere” pentru acăror view multă trudă scriitoricească asăvârşit. Peste un deceniu din viaţadomniei sale. Numerotarea în scrierealatină a „fişierelor” susţine caracterulistoric al romanului. Şi preocupareaprozatorului de a sorbi ISTORIA. Din

copilăria sa cunoştea umbra zidurilorConacului Mavros – Cantacuzino şi umblape urmele paşilor lui Bălcescu. Aici, laCălineştii Prahovei, în ajunul Revoluţiei dela 1848 a fost găzduit într-o odaie secretă aConacului, Nicolae Bălcescu. Pentru a fiferit de potera domnească.

Romanul are mai multe chei. Îninteriorul acestuia domnul Serghieesenţializează timpul şi interioritateaacelor vremi paşoptiste din ŢaraRomânească. În colaje vii, clişeizate. Ca uncronicar independent, omniprezent, redăsingularitatea şi personalitatea lui NicolaeBălcescu. Adesea Nicu. Plecat din ţară fărăaripi şi învins.

Atelierul APTER cuprinde cheile destudiu, unele cifrate ale Revoluţieipaşoptiste. Cuprinde truda scriitoruluiîncepută în anul 1978, romanul fiindconceput mai întâi ca o nuvelă.ASCUNZĂTOAREA, azi devenită romanulAPTER. Prin acest roman autorul intervineşi este îndreptăţit să intervină asuprasentimentului de înstrăinare faţă deNicolae Bălcescu, mai ales după 1990.

Romanul domnului Serghie Bucur(re)califică istoricul în istoria ŢăriiRomâneşti şi nu numai…

Azi străbatem un neopaşoptism Post-decembrist în care ISTORIA se rescrie. Seconstruieşte şi urmează a se face literaturăprofilactică identitară. Ambianţa literară nucontravine evenimentelor istorice reale.

Iată cum se vede România, AZI . Citezdin Revista Nouăzeci: ca un miel <de> paiela care vine din când în când mă–sa<oaia>, şi mai dă cu ţâţa peste el. păi dupătoţi anii aceştia, eu nu zic că <trebuia> săfim ţepeni, mă, da’ măcar să fi fost înpicioare!

Până când măi, până când, fărăaripi pe Pământ ?...

note de lectură Dan DRĂGUŞ

Dan DRĂGUŞ

APTER (Fără aripi)

w


„Cazne-atrag pe-atâta rugă / patimic-am trecut de ieri / mintea-n sufletcând se-nslugă / să n-ai mâine cui săceri, // Zei mi-aţin punţile-n fugă / cârciin-am de-ajuns poveri / să le sui spreceru-n crugă / c-ar mai lumina să speri,// Ce-a rămas divin-corugă / pustiind detimp eteri / tot ce morţii mă înjugă / decutez să-i fiu nepieri” – astfel scrieCodruţ Radi, în pagina 9 a volumuluidomniei sale de POEZII, intitulat „Porţide... vreme închise”, editura „Premier”2013, a scriitorului Marian Ruscu.Autorul nostru a ales, aşa cum ne spuneîn „Nota autobiografică” ce deschidevolumaşul, în locul profesiei de inginerenergetician, „activitatea de librar”chiar în oraşul natal (născut la 5noiembrie 1957 în Sinaia), unde arepropria „cetate literară” numită „FlowerPower”. Misiune ce sfidează asprimilevremurilor prezente, dintr-undevotament specific numai caracterelorintegre, exemplare!

Pragmaticii, inevitabil, se întreabă, laapariţia unei noi cărţi de literatură, la cefoloseşte ea, pentru ce autorul cheltuie ogrămadă de bani, când mai nimeni (şimai ales ei!) nu mai citeşte/citesc înscelerat-superficiala eră a computerizării,ignorând edificarea culturii, latură ademnităţii şi spiritului omului civilizat. Eibine, fire visătoare şi alergică la

avantajele imediate, faţă de tentaţiilevieţii materiale, Poetul – cel înnăscut, îşiurmează steaua, preferând sărăcia şimizeriile atrase de ea. Acesta, o astfel derealitate aduce în existenţa iubitorului depoezie: trăirea superioară care îiîmbogăţeşte privire, gândirea,mentalitatea, atitudinea,comportamentul şi sensurile proprieivieţi. Iar când cartea ajunge, prinmărinimia autorului, în mâinile lui,exerciţiul afinităţilor demarează înălţător,curativ; transmite chiar o anumereligiozitate; fiinţa lui iubeşte / se indignă/ atinge inefabilul! Până şi însingurareadevine prilejul re-memorării solidare, caîn poezia „Singularii” (p. 127), în etalareadramatică „la moartea unui prieten”:„Mă uit degeaba printre brazi / sortindu-mă cu cei rămaşi / că nu mai eşti aici deazi / să ne întrecem timpu-n paşi, //Precum servanţi pe-o veche punte / ce-au eşuat de vremea ruptă / Sisif – lapoarta altui munte / Quijote – nvinsulfără luptă”.

POEZII-le din acest volum al dluiCodruţ Radi, ne relevă un rafinamentlingvistic de excepţie, filtrat – cu vocaţiaconstructorului erudit – de lecturi solidedin opera genialului Ion Barbu (DanBarbilian). Elaborări sintactice de osonoritate miraculoasă iscă versuri sauchiar poezii întregi, de o muzicalitatebarocă fascinantă. Dl Codruţ Radi ştie săalcătuiască raporturi sincretice întrecuvintele cu putere persuasivăuimitoare, metaforizând şimetamorfozând: „Niciunde timpul s-aascuns / să-mi amintesc dacă am fost /în altă lume-ndeajuns / ori în aceastafără rost, // Cobor spiralei printre morţi/ când gândul încă ne desparte /

note de lectură Serghie BUCUR

Serghie BUCUR

Porţile poetului


pustiului să bat la porţi / de-un drumce-ar duce mai departe, // Mi-e rondulsomn printre ispite / visând că nu măpot trezi / în nopţile deja dormite / cen-ajung niciodată zi”. (De...partemii, p.100) Bijutier de o exasperantămeticulozitate, ascet în propria trăire –marcată de un perpetuu sentiment almorţii, altminteri, conştient – dl CodruţRadi adaugă Poeziei româneşti asecolului XXI un adagiu original; poeziilecuprinse în „spatele” porţilor pe caredomnia sa crede că, vremea deja (i) le-aînchis (dar şi devreme?), au structura

unor sonate de Frantz Schubert, iardacă mă refer, spre exemplu, la ritmicul„Păstrăvul” acestui mare compozitorromantic (1797-1828), vedem, valoric, oprestigioasă personalitate a Poezieiromâneşti contemporane, în dl CodruţRadi! „...aplecat spre Eminescu. // Visen-am să mă adoarmă / le-au strivit subluna plină / nopţi de pravilă divină /într-o lume fără karmă // Descompusă-nani ruină / când nu-i pasă nimănui /timpul de-l cobori sau sui / ziuadac-o să mai vină” (Gând deplâns, p. 19)

Serghie BUCUR Serghie BUCUR

Premiile Cartea Anului 2013 - Poezie

w


Octavian ONEAMenodrama

Hasdeu – Caragiale. A. De la Societatea

„Românismul” la ratareapremiului academic (II)Una la Prefecturăsau O scrisoare

pierdutăAşa se face că, puţină vreme după

premiera de la Teatrul Naţional a Scrisoriipierdute (Marţi, 13/25 Noembrie 1884)Hasdeu, deputat de Craiova, îşi ia adio de pescena Camerei Deputaţilor, aducând înspectacol o replică a lui Trahanache, din actulIII, scena VI. Aici chiar trebue să ne oprimpuţin, pentru că unele dintre „persoanele”din Parlament se vor regăsi şi în Academie, în1891. Aşadar:

Le povesteşte Hasdeu, Iuliilor, la 16/28Nov. ’84: „În curs de 3 săptămâni am fostnumai pe drumuri: de 5 ori din Bucureşti laCraiova şi înapoi. Am avut un succes strălucit:nu numai m-am ales eu, dar am ajutat a sealege în Craiova toţi amicii mei şi am dărâmatpe Stolojanu, care mă combătuse în alegeriletrecute. Acum Camera s-a deschis eri.(Premiera Scrisorii pierdute, cu două zileînainte de deschiderea Camerei Deputaţilor,nu poate fi desprinsă de acest context.Dimpotrivă; n.O.) Astăzi sau mâine Stolojanu(continuă Hasdeu) care s-a ales în Bucureştidupă ce a perdut la Craiova, este decis arădica în Cameră cestiunea că eu nu pot fideputat de vreme ce sum director al Arhivei.Sper că-l voi birui şi aci, căci DirecţiuneaArhivei nu este un post administrativ, ş-apoiam foarte mulţi amici în Camera actuală.Înţelegeţi acum de ce nu v-am scris atâta

timp. A fost luptă şi iarăşi luptă (subl. n., O.).Cu toate astea m-am gândit zi şi noapte lavoi. Mai am bucluc în Cameră astăzi şi mâine,şi apoi mă liniştesc. De nu eram eu înCraiova, ar fi căzut şi Chiţu, căci Stolojanuorganizase o intrigă infernală contra noastră,a tuturora. Dar bun e D-zeu! / Mă grăbesc laCameră.” (Corespondenţa Hasdeu – Iulia,scrisoarea 166.)

Peste două zile, Duminică, 18/30 Nov.’84: „V-am scris alaltăeri. De atunci un succesdefinitiv, şi mai mare decât cel dintâi.Stolojanu a împins pe Kogălniceanu săconteste alegerea mea, sub cuvînt cădirectorul Arhivei, ca funcţionar, nu poate fideputat. Erau faţă în Cameră 120 deputaţi.Se scoală Kogălniceanu şi zice: «Contest pe d.Hasdeu, care trebui să fie invalidat.» Dupălege, o contestare numai atunci se poate luaîn consideraţiune, când o susţin cel puţin 5deputaţi. Preşedintele întreabă dară: «Sunt 5deputaţi cari să susţină pe d. Kogălniceanucontra d-lui Hasdeu?» Adâncă tăcere.Întreabă încă o dată. Aceeaşi tăcere. Întreabăa treia oară. O voce răspunde: «Nu estenimeni contra d-lui Hasdeu.» Atuncipreşedintele rosteşte: «Proclam pe d. Hasdeudeputat al Craiovei.» Kogălniceanu a rămas caun caraghioz. Stolojanu devenise galben caceara. Toţi deputaţii mă felicitau. Tablou!”(Corespondenţa Hasdeu – Iulia, scrisoarea167.)

Dar lupta continuă. Tot Hasdeu, pestedouă săptămâni, Duminică, 2/14 Decembrie,după ce se deschisese şi Senatul: „Vă scriu înpripă, căci trebui să merg la Ateneu, unde ţinastăzi (Duminică, 2 oare p.m.) o conferinţăliterară. Vă anunţ numai că Stătescu în Senata combătut alegerea mea, cerând de laMinister cu or-ce preţ ca să optez pentruArhivă sau pentru Cameră, una din doă.Chiţu a declarat că voi opta. Jurnalele au şipublicat că mi-am dat demisia de la Arhivăpentru a rămâne deputat. E minciună. DeArhivă nu mă las odată cu capul. Mâine măduc la Cameră, fac un discurs şi-mi dau

eseu Octavian ONEA


demisia din deputat. Dacă Camera va refuzademisia, atunci rămân şi deputat şi arhivist.Iată cum stau lucrurile. Bun e Dumnezeu! Eumă port înţelepţeşte şi cu moderaţiune. Săvedem, cine va birui!” (CorespondenţaHasdeu – Iulia, scrisoarea 164; editorii audatat-o eronat: 2/14 Noembrie 1884.)

Momentul fiind tensionat, înţelegând cuo zi mai devreme că a pierdut partida („Unom care 20 de ani a lucrat zi şi noapte însudoarea frunţei şi totdauna cu frunteasenină, un om căruia energica cetate aCraiovei, prin scrutin secret, i-a dat 400 devoturi, un om care nu a şovăit niciodată pecalea ideilor liberale şi naţionale, unasemenea om nu intră nicăeri pe fereastră,ci totdauna pe uşa cea mare, şi tot aşa peuşa cea mare va eşi, iar nu pe fereastră dinaceastă Cameră”, spunea în discursul ultim;„Monitorul Oficial”, nr. 12, 4 Decembrie1884: Desbaterile Corpurilor Legiuitoare.Şedinţa Camerei de la 3 Decembrie, p. 147;apud Oprişan, Setea, 448) şi nevrând să maiîntindă coarda, Hasdeu – el însuşi undevastator umorist – destinde situaţia cu oreplică din Scrisoarea cea proaspătă a luiCaragiale: „Îmi permit, domnilor, să trecpeste laudele personale, ce-mi adresează acid. Stătescu, laude care-mi aduc aminte unpasagiu din comedia d-lui Caragiali, pasagiucare zice: «onorabile, dă afară pestimabilul». D. Stătescu, făcându-mi atâteaelogiuri, se adresează către d. Chiţu şi-i zice:Onorabile, dă afară pe respectabilul(Aplauze, rîsete).” („Monitorul” cit.; apud:Caragiale, Teatru, 599.) Aducerea luiCaragiale în Parlament – nici n-a fost nevoesă-i numească titlul piesei, fiind suficient săspună „comedia d-lui Caragiali” – eratotodată şi un „certificat de calitate”, pe careHasdeu înţelegea să-l acorde mai tînărului,dar marelui său confrate, ca pe unmonumentum aere perennius, fixat în forulaleşilor naţiunii. Ca o dovadă că teatrulcaragialian era deja memorabil. Data este dereţinut: Luni, 3/15 Decembrie 1884. Până

atunci, Scrisoarea se jucase de nouă ori:Marţi, 13/25 Nov. 1884 (I), Joi, 15/27 Nov.(II), Duminică, 18/30 Nov. (III), Marţi, 20Nov./2 Dec. (IV), Joi, 22 Nov./4 Dec. (V),Duminică, 25 Nov./7 Dec. (VI), Marţi, 27Nov./9 Dec. (VII), Joi, 29 Nov./11 Dec. (VIII) şiDuminică, 2/14 Dec. 1884 (IX). Şi avea să semai joace apoi de şapte: Marţi, 4/16 Dec.(X), Duminică, 9/21 Dec. (XI), Duminică, 23Dec. 1884/4 Ian. 1885 (XII), Marţi, 1/13 Ian.1885 (XIII), Joi, 17/29 Ian. (XIV), Luni (deşi,ziua mi se pare curioasă; Onea), 25 Martie/6Aprilie (XV) şi Marţi, 23 Aprilie/5 Mai (XVI)1885 (Massoff III, 165).

Nu ştiu dacă Hasdeu fusese la vreunuldintre spectacolele anterioare scrisorii sale(sper că da), dar ştiu că a asistat la a doualectură făcută de autor (prima fuseseDuminică, 23 Septembrie/5 Octombrie 1884,la Junimea, în presenţa lui Alecsandri,Maiorescu, Zizin Cantacuzino, Al. Philippide,Th. Rosetti, Burghele, Chibici Râvneanu;Marin Bucur, 191). A consemnat-oMaiorescu, în însemnările sale zilnice:„Miercuri, 3/15 Oct. Aseară, domnul şidoamna [Dim. A.] Sturdza la mine, alde Th.Rosetti, Hasdeu, Creţeanu, Zizin, I. Cerchez,Alecsandri ş.a.m.d. Carag[iali] a citit din nouO scrisoare pierdută” (Bucur, 192). Hasdeucunoştea, aşadar, cel puţin şi sigur, piesa dela sursă.

Şi nu esitase să-i facă reclamă, deşiCaragiale îi persiflase copios reperele pe carele expusese în programul ziarului „Traian”, la16 Aprilie 1869: „Trei date formeazătotalitatea crezului nostru politic: 1821,1848, 1866.

Revoluţiunea lui Tudor Vladimirescu adeşteptat în România elementulnaţionalităţii, amorţit până atunce subfalanga jugului fanariot.

Fidel memoriei lui 1821, organul nostruva fi un luptător neobosit al românismului.”

„Revoluţiunea din 1848, rumpând şisfărâmând ruginitele lanţuri ale privilegiului,a fost pentru noi aura născândă a

Octavian ONEA Octavian ONEA


democraţiei.Generaţiunea de astăzi este fiia de trup şi

suflet a lui 1848.”„Revoluţiunea lui Tudor ne-a dat

românism, revoluţiunea din 1848 ne-a datdemocraţie, revoluţiunea din 11 Februarie avenit să le căsătorească într-un modindisolubil, dându-ne Constituţiunea.

În 1866 principiile din ’21 şi din ’48 audevenit o literă vie, o lege, un sacrament.”(H., Op. IV, 385-386). Gândea, probabil, că şio reclamă comică, din partea lui Caragiale,tot reclamă rămânea. Aşa că, în loc desupărare şi ranchiună, a ales lauda.

...Acuma, va zice cineva, ce mare brânzăcă te lăuda Hasdeu? Păi, era. Aşa cum – şiavea s-o simtă Caragiale însuşi, ladesnodămîntul premiului academic – era derău dacă te critica Hasdeu.

Şi apoi, să nu uităm că laudele luiHasdeu erau adresate unui dramaturg cefusese copios fluerat şi avea să mai fie încăfluerat. Şi ce fluerat! De-i sunau sirenele-ncap şi după ce ajunsese în fruntea TeatruluiNaţional. „Le auz încă... De atunci ocolescstradele cu linii de tramways [aveauclopote de avertizare], de atunci am rămascu un fel de antipatie de anarhist contrasergenţilor de oraş [aveau ţignale];semnalele lor mă aruncă într-o melancolie[nu inventase încă Cioran cuvîntuldisperare] foarte neplăcută.” Semnatarulacestor cuvinte exasperate era „actualuldirector al teatrului” şi „autorul pieselor Onoapte furtunoasă, Leonida faţă cuReacţiunea, O scrisoare pierdută şi D-aleCarnavalului – şi încă un autor unic înţară... Nu vă speriaţi” – şi prin astasublinia, de fapt, echivocul – „unic nu printalent, ci prin altceva: eram şi sunt uniculautor dramatic fluerat... Şi ce fluerare!... Leauz încă...” (O întîmpinare personală încestiunea Teatrului Naţional, 22 August1888; Op. III B, 799; scriem şi noi, pestetot, Reacţiunea şi Carnavalului, cum le-ascris Caragiale).

Caragiale la curtea lui Maiorescu

Toate acestea se ştiu. Şi se mai ştie căacelaşi B. P. Hasdeu îl şi premiase pe I. L.Caragiale, pentru D’ale Carnavalului, înComitetul Teatral, Luni, 25 Februarie/9Martie 1885. Deci, tot pentru teatru. În regialui Titu Maiorescu. Prin casa căruia trecuse,cum am văzut adineaori, şi O scrisoarepierdută.

Dar, momentul Premiului ComitetuluiTeatral era cât pe ce să fie ratat de Caragiale!

L-am văzut învingător la Junimea, la 26Mai 1878, după Roma învinsă, a lui Parodi.Parodie a destinului?! Din contra. Tînăruldramaturg devine repede un astru al Junimii,presenţa sa dând o şi mai mare consistenţăsocietăţii literare. „La Junimea era binevenitşi pentru că avea atâta haz. «Caragiale aveanota umorului irezistibil – va scrie N. Petraşcu– şi cum la Junimea anecdota prima, el seimpunea chiar în faţa lui Carp, omul cel maipuţin respectuos din lume. Anecdotele luiproduceau îndeosebi lui Maiorescu un rîssgomotos».” (Roman, 92; citează N. Petraşcu,Biografia mea, în I. E. Torouţiu, Studii şidocumente literare, VI, p. CLIII). Presenţa luiCaragiale este atât de agreabilă pentru el,încât mentorul Junimii îl invită în casa sa dinMercur 1: nu numai la Junimea, dar şi lamasă, ori la reuniunile sale mai intime demuzică de cameră. Ba, încă şi la Kremnitzi.

Iată prima masă la Kremnitzi (1/13Septembrie 1878). Atunci: „Astăzi au fost laalde Kremnitz la masă Nica, Eminescu,Slavici, Ronetti-Roman, Caragiali, Chibici şieu. După masă, povestiri ale lui Caragiali,păţaniile lui ca redactor la Naţiunea românăîmpreună cu Damé (ştirea falsă despre luareaPlevnei anul trecut: Medoc fini, Cognacentré); revoluţia de la Ploeşti, Aug. 1870, cuCandiano-Popescu şi Stan Popescu ş.a.m.d.La Bohême roumaine.” (Îns. I, 311). Şi, maitârziu, luată, pe firul Ariadnei, la comun. LaCioculescu: „La sfîrşitul vacanţelor estivale,Maiorescu îl invită pe Caragiale la masă la d-



rul Kremnitz, cumnatul său. Cina arecaracterul unei adevărate serate literare cuaceiaşi scriitori de la «Junimea», Eminescu,Slavici, Ronetti-Roman, Nica şi Chibici-Râvneanu. La sfîrşitul mesei, Caragiale prindemomentul ca să debiteze cu vervă câtevaepisoade din viaţa lui, ca acela al revoluţieiploeştene şi suspendarea ziarului Naţiunearomână, în urma telegramei cifrate acorespondentului de la Turnu-Măgurele, cuştirea prematură a căderii Plevnei [TituMaiorescu: Însemnări zilnice, I (1855-1880),publicate de I. Rădulescu-Pogoneanu,Bucureşti, Socec, 1937, p. 294] TituMaiorescu notează în jurnal, sumar şidispreţuitor: «La Bohême roumaine».”(Viaţa, 42, 258). Şi la umbra sa de la Cozia:„La masă, în familia Kremnitz, Caragiale apovestit întâmplări din viaţa lui, care urmausă se transforme în două schiţe savuroase:Succes şi Boborul. A vorbit de Naţiunearomână, ziarul efemer, scos împreună cuDamé în timpul războiului de independenţăşi suspendat pentru că anunţase prematurluarea Plevnei («Médoc fini, Votca, Tzuicadedans») şi de participarea la mişcareaploeşteană. Maiorescu notează cu dispreţ:«La bohème roumaine» [Titu Maiorescu:Însemnări zilnice, I, Buc., editura Socec, f. a.,p. 311].” (Momentul, 25-26).

Ti-Li se comportă ca un mare seigneur. Deunde, în mod logic, tentaţia sa continuă de ase afla în preajma Regelui. Seigneur care voiasă aibă în jurul său o curte mai strălucitădecât a Regelui-Soare. Pe care o poartă cualai, pi conta sa. Aşa, „Sâmbătă 11/23Noemvrie 1878, plecat cu Eminescu,Caragiali, Slavici, Nica şi Olănescu la Iaşi, la a15-a aniversare a Junimei (cei dintâi 3, pesocoteala mea), Duminecă 12/24 sărbătoritaceastă aniversare”. La care „Slavici citit Gurasatului, Caragiali via lui comedie Noapteafurtunoasă de la No. 9, apoi o humorescă detînărul Beldiman, apoi banchet ca deobiceipână pe la ora 4 dimineaţa”. Luni dupăamiază, „la ora 3½ cu aceiaşi domni iarăşi

îndărăt, şi Marţi ora 10 dimineaţa sosit iarăşiaici” în Bucureşti (Îns. I, 318).

La revenirea, în Ianuarie 1879, a mareluiactor italian Ernesto Rossi la Bucureşti, de laale cărui spectacole nu lipseşte (era abonat laloja avant-scenă 4), Maiorescu oferă undineu în onoarea acestuia. Din lipsă de timp,diaristul notează laconic: „1879. / Ianuarie.”„Dineul meu pentru E. Rossi” (Ins. I, 319-20).Fiica sa, Livia Dymsza, va suplini peste ani:„Venise într-un timp un actor foarte renumit,Rossi, la Bucureşti – juca pe Otello, Hamlet,Regele Lear nespus de puternic, italieneşte.Atunci s-a convocat un fel de Junime:Caragiale, Slavici, Eminescu, Ascanio,studenţi, Teodor Rosetti cu nevasta, Nica,Burghelea, vreo 50 de persoane şi l-a poftitpe Rossi la noi – ţinându-se o întrunire foarteentusiastă, Doamna Kremnitz cu bărbatul ei,D-ra Rosetti etc.” (Pop, Eminescu, 218-9).Evident, Caragiale n-a lipsit dintre invitaţi.Cum n-a lipsit nici de la masa cu ştaif, de la11 Fevruarie („Mă cunoaşte conul Zaharia dela 11 Fevruarie...”): „Ernesto Rossi din nou laBucureşti. Duminecă 11 Fevruarie el la minela masă cu alde Kremnitz, alde Rosetti, aldeMandrea, alde Sevescu [Săvescu], aldePolyzu, alde Gâţă, prinţul Cantacuzène ş.a. ŞiLambrino, ofiţer, Caragiali, v. Vietinghoff,Slavici; Eminescu n-a venit, fiindcă i se păreacă nu e bine îmbrăcat. Încântătoare seară.

În interval, greul timp intern cu M[ite] şiEminescu.” (Îns. I, 321).

Ne putem închipui altitudinea la care aputut urca exaltarea lui Caragiale, dacăMaiorescu se strădue să-l îndatoreze maimult decât cu o onorabilă ţigară de tutun,găsind pentru aceasta un mijloc cu totululuitor şi neaşteptat. El merge cu nebuniapână acolo încât, observând pasiuneadramaturgului pentru Shakespeare(Momentul, 24), la 28 Martie 1879, „îl invităpe I. L. Caragiale, pe cheltuiala sa, la o micăvacanţă de Paşti” la Viena (Cronologie, p.XLI). Unde, „au asistat împreună la oreprezentaţie cu Visul unei nopţi de vară la



Burghteater” (Momentul, 24). „La 8 Apriliefamilia Caragiale se întoarce la Bucureşti.”(Cronologie, p. XLI; subl. O.). S-ar crede d-acică I.L.C. era gata-nsurat, aşa că ne întoarcemcu faţa spre Însemnările lui Maiorescu, maide-ncredere şi mina de aur în care săpămgalerii, după sistemul clasic, îmboldind, ca şimai sus, numele lui Caragiale (şi pe-ale luiHasdeu şi Eminescu, de-asemeni).

„1/13 [Aprilie 1879,] Dumineca Paştilor,acum, ora 6, scriu acestea în Viena, GrandHôtel, camera Nr. 221 în etajul al 2-lea,alături 222 cu 2 paturi; liniştit şi bine, darscump (amândouă 9 fl[orini], cu Carag[iali]11). Serviciul 2 fl. pe zi.

Am plecat din Bucureşti Miercuri [28Martie/9 Aprilie] seara, ora 9, cu Clara, Liviaşi I. Caragiali, pentru care, spre a-i face osurpriză, scosesem eu bilet şi în orice cazvoiam să-l pun în situaţia de a vedea Viena(întâia privire asupra civilizaţiei pentru el).Prin Lemberg, Cracovia, fiindcă aproape totaşa de lung prin Orşova, deoarece e încăîntreruperea inundaţiilor de la Szegedin. ÎnVinerea-mare ora 5 după prânz sosiţi laViena, văzut imediat biserica Altlerschenfeld,unde era concert religios, apoi alte biserici;Sâmbătă (ploaie, dar nu frig) [vizitat] GaleriaLichtenstein şi Muzeul oriental, toatecelelalte închise, mâncat la Breying, înviereaîn biserica Sfântul-Ştefan (cor), făcutcumpărături.

Acum, Dumineca Paştelor, afară micviscol, pun să facă focul.

La Burgtheater Visul unei nopţi de vară,spre cea mai mare bucurie a lui Caragiali.

Vineri [6/19] plecat îndărăt şi Duminecă8/20 Aprilie 1879 iarăşi în Bucureşti cu toţii.”(Îns. I, 322). Aşa da. A cam dispărut familiaCaragiali.

Iată acele tempi passati rememorate deLivia Dymsza, născ. Maiorescu, într-oscrisoare din Câmpulung-Muscel, Str. LascărCatargi 18, 2 Decembrie 1945: „când veneaîn anii 1879-80-81 etc. Eminescu de dejunade 3-4 ori (ba când era redactorul Timpului în

fiecare zi) pe săptămână la noi în str. Mercurno. 1, ca să nu tot înghită cafelele lui turceşti,până ce mergea pe la vreo 2-3 ceasuri după-amiază la vreun birt apropiat să mănânce unborş sau o «mâncare» oarecare, sau când amplecat la Viena de sărbătorile Paştelor, cutatăl meu, Titu Maiorescu, el a luat atunci petînărul scriitor Caragiale cu noi, ca să vază şiel altceva decât numai Bucureştiul” (Pop,Întregiri, 82).

Maiorescu repetă gestul şi-l duce peCaragiale la un spectacol cu Noapteafurtunoasă la Turnu-Severin. Să fi fost la 21Aprilie/3 Mai 1879?! Jurnalul său estelaconic: „21 Aprilie/3 Mai 1879 la Turnul-Severin, proces contra lui Ştefănescu” (Îns. I,322), dar ne vine în ajutor memoria uneistrălucite artiste. „Aristizza Romanescu îşiamintea că, în vacanţa care a urmat stagiunii1878-79, a jucat în turneu O noaptefurtunoasă, la Turnu-Măgurele, Târgu-Jiu şiTurnu-Severin; la representaţia din aceastălocalitate asistă şi Titu Maiorescu, care«...spre a respunde fluerelor publicului, dăun banchet în onoarea autorului»”(Cioculescu, Viaţa, 48; trimite la AristizzaRomanescu, 30 de ani, amintiri, Socec, 1904,p. 60).

La Kremnitzi, vesela Junime se dedă lajocuri de societate, în care întunecatulEminescu – „Grea epocă Eminescu”, noteazăMaiorescu – se arată stângaci la „boccia”. Înschimb, meşter în improvizaţii şi luând joculca joc, dramaturgul este în largul lui şi creazăbună disposiţie. Mite şi Caragiali rîd de„Barométrique” (Îns. I, 324-5; Cioculescu,Viaţa, 47). Nu e de mirare că I. L. Caragialeacceptă colaborarea la „Convorbiri literare”,în care apare, la 1 Octombrie 1879, O noaptefurtunoasă sau Numărul 9, comedie în patrutablouri. Cu reverenţa, făcută „înainte de listapersonajelor”: „D. Titu Maiorescu este cuadânc respect rugat să primească dedicareaacestei încercări literare, ca un semn derecunoscinţa şi devotamentul ce-i poartăautorul ei.” (Bibliografia, 1799).



Revenirea în Bucureşti, în Octombrie1879, a Anei Rosetti – viitoarea sa soţie – îlface pe Maiorescu să reia şedinţele Junimii:„iau naştere iarăşi, regulat, seri literare, odată pe săptămână la mine şi o dată înaceeaşi săptămână la Mite”. Dar nunumai „seri literare, şi şi mese” la Maiorescu(Îns. I, 328).

„În mai toate serile literare, aforismefăcute de noi. Întâi ale mele [Maiorescu],apoi de cele mai multe ori Caragiali, proaspătimprovizate, apoi câteva franceze de Zizin,apoi deseori trimiteri anonime.” (Îns. I, 330).

În acest climat destins, Caragiale seîntoarce la republicanii săi de la Ploeşti şi,parcă spre a-i face pe plac regalistuluiMaiorescu, aduce în scenă cuplul de bătrâneiramoliţi, Conul Leonida şi cocoana Efimiţa.Nu ştim exact când. Maiorescu notândretrospectiv, în Martie 1880: „Mica farsă a luiCaragiali Conul Leonida faţă cu reacţiunea”(Îns. I, 329). În orice cas, lectura la Junimea afăcut-o în Noembrie sau Decembrie 1879.După aniversarea de la Iaşi a Junimei, la care,fireşte, au fost iar Maiorescu, Eminescu,Caragiale şi Slavici. Deşi, ştim sigur că au fostpresenţi doar primii doi. Maiorescu a spus-oînsuşi: „Lucrările mele comunicate despre G.Jäger, Entdeckung der Seele. Dare-de-seamădespre asta la aniversarea Junimei, la caream fost la Iaşi...” (Îns. I, 328). Iar despreEminescu ştim din corespondenţa Poetuluicu Veronica Micle (scrisorile se vor vedea maila vale).

Nu ştiu dacă repetatele insinuări ale luiEugen Barbu, la adresa lui Şerban Cioculescu,aveau vreun praf de acoperire (calomniază,calomniază, că tot va rămâne ceva!), dar eunu mă pot abţine să nu iau de la viul critic –iată, stau de vorbă cu el acum! – aceastăjumătate de pagină:

„De Sfântul Ion (7 Ianuarie) 1880, crezândcă I. L. Caragiale îşi serbează onomastica înacea zi (de fapt, el ţinea pe patronul zilei salede naştere, [la] Sfinţii Ion, Grigore şi Vasile”,[Maiorescu] îi trimite o felicitare spirituală,

însoţită de câteva sticle de şampanie: «Lamulţi ani! Nu ştiu, eşti Ion Botezătorul sau, cacoleg al lui Luca, Ion Gură-de-Aur. În oricecas, Ion Gură de şampanie sper că nu strică».Altă dată îl invită la dânsul, când se joacă«boccia»: «Mâine Luni 5 ore prânz la noiacasă şi joc de «boccia» în curte după masă.Presenţă (de corp, dacă nu de spirit) şi voiebună indispensabile!»” – Ei, bată-te să tebată, cu petale de fluturi, ângerii Domnului,Domnule Cioculescu, că nu te-ai deranjat săne spuni dacă era vorba de boccia noastră,de boccia italiană sau de boccea-uaturcească! Şi mă pui acum pe mine s-aleg. Ei,uite că bag şi eu capu-ntre umeri şi mă fac căplouă! Doară scriu la Ploeşti. –

„Caragiale a păstrat şi alte cărţi de vizităde la Titu Maiorescu, care dovedescasiduitatea relaţiilor dintre ei. Cu spiritul luide ordine, şi Titu Maiorescu punea deopartebiletele sau scrisorile lui Caragiale,însemnând în margine data primirii lor.Înainte de a da citire comediilor în faţaprietenilor de la «Junimea», autorul lesupunea aprecierii lui Titu Maiorescu. Astfel,la 19 Septembrie 1884, i-a expediat acestbilet: «Piesa este gata toată. Când poftiţi săsăvârşim botezul după datine? Al dv. I. L.Caragiale». Este vorba de O scrisoarepierdută, care, prin mijlocirea lui TituMaiorescu, a fost citită, chiar în ajunulpremierei, la Palatul Regal, înaintea CarmenSylvei. (Viaţa, 48). Dar, am ajuns preadeparte. Aşa că mă întorc puţin.

Mercuri 24 Noem./6 Dec. 1882, sara laJunimea, „animat. Din nou Candiano,Exarchu ş. a. m. d. (Eminescu lipsea, dincausa lui Candiano), alde Negruzzi şi Gane,Caragiali; şi Hasdeu. – Citit poesii de Jipescu,snoave de Ispirescu, multă critică asuprapoesiilor lui Candiano, 2 nouă poesii deAlecsandri, una foarte frumoasă (Iarna vine),pentru Almanahul studenţilor de la Viena, iarla urmă foarte drăguţa, hazlia Un drum laCahul de Jacques Negruzzi.” (Îns. II, 138).

Vineri 26 Noem./8 Dec. 1882, când s-a



„citit actul I din opereta Hatmanul Baltag deCaragiali şi Negruzzi, cu ei toţi. Foarte amuzant.Caragiali cam neruşinat cu ceilalţi....” (Îns. II,138; să se ponteze – una peste picior – latrăsăturile de caracter ale lui Car).

„Mercuri 8/20 Dec. Sara, Junimea: aldeNegruzzi, G. Creţeanu cu doamna şi fiica,Candiano cu doamna, Hasdeu, şi Eminescu însfîrşit iarăşi [n-a mai fugit de Candiano, dândcu ochii de Hasdeu], şi Maroneanu (dr. endroit de Paris, care mai demult, la Iaşi, m-ainsultat într-o prelegere) ş. a. m. d. Hasdeu acitit Gioga [Ghioagă. O pagină din istoriaarmaturei române] foarte drăguţ, versurinouă usturătoare de Ronetti Roman, glumelelui Jipescu. Amuzant. Ei au plecat la 11¾. Noi

am mai rămas împreună până la 1 (aldeNegruzzi, Caragiali, Burghele, Chibici,Annette) şi am sărbătorit ziua numeluiAnnettei, de mâine”. (Îns. II, 143).

„Luni [24 Ianuarie/5 Februarie 1883].Sara, muzică: 2 simfonii de Beeth[oven], cuLivia [fiica sa, pian] şi violoncelistul Mandrea;Aldulescu nu putea să cânte, din causadegetului. Erau de faţă şi Burghele şiCaragiali; foarte plăcut.” (Îns. II, 151).

Aici e momentul să facem loc însemnăriicare îl arată pe Maiorescu preocupat şi degăsirea unui post pentru Caragiale. Mai întâiînsă, să vedem ce a determinat aceastăpreocupare.

(Va urma)




„Săracul omul cu dor,Cum plânge seara la nor,Până-i fac ochii izvor.Săracul omul cu jeleCum plânge seara la stelePână-i fac ochii vâlcele”(Cântec)

Din perspectiva satului „de tiptradiţional”, viaţa ni se oferă guvernatăde puritate şi de sublim, univers ce nefacilitează prin bogăţia lui, o uimitoareaventură de cunoaştere a lumii căreia,prin desprindere brutală, se pare că i-apierdut pentru totdeauna rădăcinile.

Aşadar, referirile noastre înspre„lumea ce credea în basme / Şi gândea înpoezii”, ca să folosim sintagmaeminesciană, sunt de regret pentrurobusteţea morală, vitalitatea, sensulsuperior de raportare la eternul uman,fundamentat pe echilibru şi conştiinţă deautenticitate în gestică şi faptă. Afirmam,chiar, cândva, faptul că „niciunde înprodusul folcloric românesc nu-şi găseştelocul, decât în contrafaceri, în caredogma biblică şi-a spus cuvântul, aceastare deprimantă, de refuz de viaţă” (1).Dimpotrivă, întâlnim la nivelul afectului oforţă de viaţă de vitalitate telurică, unmod de înţelegere a vieţii sub toate

faţetele sale, dar nicidecum prinanularea frământărilor vieţii. Dar nici ospovedanie aşa-zis „în gura lumii” nu-şiavea locul!

Manifestările interioare într-oasemenea lume îşi găsesc acel spaţiuunic, totuşi, cu toate că undeva se iscăimpresia topirii lor în sfera largă de trăirea întregii colectivităţi. Dar tocmai aceastăcaracteristică, după convingerea noastră,imprimă vieţii vitalitate, iarmanifestărilor interioare: sentimente,percepţii; gânduri şi aspiraţii, maiconcret, li se acceptă ca unică formă deexistenţă, starea de intimitate, niciodatăfără voie descoperită. Astfel revenind laideea enunţată mai înainte, admiraţiapentru acea lume constă în starea ei„instituţionalizată şi codificată, cucaracter practic şi orientativ teoretic” (2),manifestată, adăugăm noi, prin forme deviaţă ce conferă acestei lumi unicitate şiforţă de exemplaritate; prin multe fibrepână azi activă.

Dar pentru ceea ce avem în vedere,în acţiunea de faţă, se impune săînţelegem „starea de cântec”, nu ca o„spusă” în gura lumii ci, dimpotrivă, caorice creaţie, drept plămadă asufletului, taină ce până la urmă seexteriorizează într-un moment de stareemotivă tensionat trăită, în caretrăirea răbufneşte prin cuvinte, într-oconjunctură de tipul „Bade, dacă strigla tine / Tot nu mă aud pe mine!”

Prin urmare, situaţi într-unasemenea concentru, vom descoperi în„cântecul de dragoste rănită” sistemereferenţiale, în trăiri de mareintensitate, echivalent metaforic al unuifond psihic subtil comunicat.

Dar înainte de a ataca „lumea

folclor Gherasim RUSU TOGAN

Gherasim RUSUTOGAN

Omul cu dor


nefericirilor”, să culegem câtevadiamante din chemările la dragoste, atâtde frecvente în lirica noastră de dragoste:

De primirea dorului: „Bade, dorulde la tine / peste multe dealuri vine / Şinu-l poate opri nime. / Nici ţigan cucetera, / nici român cu fluiera, / numaieu cu inima”. Sau mândria feteidoritoare de dragoste: „Cine vrea să măiubească / vie-n poartă să-mi grăiască. /Cui i-e voia să mă vadă, / Vie singur şisă-mi creadă./ Să nu-mi trimită pe altul,/ că altul umple tot satul. / Vie singur,furişat, / să-i dau dulce sărutat / Să-idau guriţă tăcută / să facem dragostemultă”. (Colecţia Bibicescu, 1893). De omare frumuseţe apare şi starea feteicertată pentru neascultare în dragoste:„Măi bădiţă pentru tine, / Dă mama culemnu-n mine, / Dor! / Şi de-ar da sămă omoare / Pentru tine nu mă doare,/ Dorule! / Mă ţine închisă-n casă, / Cuobloane la fereastră, / Dorule! / Măţine închisă bine, / Să nu mă-ntâlnesccu tine, / Dorule!/ Vai de mine, iar eseară, / Bădiţa m-aşteaptă iară, / Cumsă fac să ies afară, / Dor!”

Stările conflictuale apasă sufletulfetei, de unde explozia de nelinişte şinăduf: „Arză-l focul dor şi drag / Cămulte-n lume mai trag, Dorule, dor! / Dela muma, vorbe grele, / Din inimă, dor şijele, / Dorule!” (De pe Târnave)

Dar vraja şi legământul din dragosteîşi au o ţesătură multicoloră, specificălumii cu rânduielile purtătoare de variisemnificaţii fundamentale. Iar ca modelabsolut este sacralitatea, prezentă îngânduri, gesturi şi întregul corolar alvieţii. De-aici, faptul că în lirica dedragoste de sorginte folclorică nu s-auacceptat intruziuni care să-i degradeze

puritatea. Gândurile, gestica, aspiraţiaspre puritate şi sărbătoresc, cât şiopţiunile fiinţei îndrăgostite nu se abatde la o anume conduită, de altfelimpusă de psihologia colectivităţiitradiţionale, conformă, în expresia luiMircea Eliade, cu schema divină. Şitotuşi, ne simţim datori cu un adaos.Chiar dacă ne fundamentămconsideraţiile pe acest concept, nuputem trece cu vederea stărileadiacente acestei viziuni, precum joculposibilităţilor oferite în trăiriledragostei, precum chemare, amăgire,rugă, dor, tristeţe ş.a., alături de trăiricontrare, precum ura, blestemul,reproşul, fronda etc.

Aşadar, câteva din aceste faţete,aparţinătoare corolei dragostei, se cerrevelate atât pentru frumuseţeaimaginilor, în varietate de sentimente,cât şi pentru fiorul de sinceritate ce leaureolează, urmare a vârstei actanţilor. (3)

Într-o primă imagine aleasă, seconturează starea fetei ce se vedevictimă a dragostei, pentru „badiul,pălărie mică”. Voinicia şi mândria, celedouă trăsături ce-i dau fecioruluidistincţie, sunt pricinuitoare de haos şidegringoladă sufletească: „Bade, pălăriemică, / Voinicia ta mă strică; / Voinicia şimândria / M-au făcut ca păpădia”. Subteroarea mamei, fata caută un remediupentru lumea sa devastată: „Bade,pentru dumneata, / M-o urât şi măicuţa;/ La fântână nu mă mână, / Num-o dată-n săptămână; / La pârleaz nu-mi dărăgaz, / Trebe, bade, să te las!” Şi totuşi,„lăsatul” e doar o simplă amăgire,respectiv o formă de a mişca lumea dinloc, în rost de a se rupe lanţul atâtornepotrivite stări. Dovadă, explozia de

Gherasim RUSU TOGAN Gherasim RUSU TOGAN


sinceritate: „Dragu-mi-i, bade, de tine, /Mai urât de cin’ te ţine, / Că te ţine-nlanţuri bine, / De nu poţi veni la mine”.Iar starea de unicat a „badelui”, seasociază cu cea de nelinişte, de tulburareşi dor, finalizată printr-o lamentarepotenţată în plan expresiv depersonificarea a două elementeabstracte: „Vai de mine, doru-mi, / N-ampe cine-ţi porunci, / Făr’ pe lună, voiebună, / Şi pe jele dor şi jele”.

Apoi, vocativele compuse, de tipul„Măi, bădiţă”, însoţite de un limbajplastic, metaforic, se asamblează într-undiscurs declamativ, sugerând dorinţe,mândrie, stare erotică, în genere,fundamentată pe curăţenie sufletească şifrumuseţe: „Măi, bădiţă, strugur bun, /Rupe-te-aş şi nu mă-ndur, / Te-aş lăsa darte-ai usca / Şi te-ar rupe urâta”. Şi totuşi,temerea persistă, de unde şi ironia: „Căurâta-i mânioasă / De ce nu-i şi eafrumoasă, / Da vie la măicuţa, / Să mi-ofacă şi pe ea”.

De-aici, orgoliul şi recurgerea la ununivers încărcat de precepte şi procedurimagice, prin care mama i-a aureolatvenirea ei pe lume. De asemenea,universul floral este prezent ca metaforăsimbolică, realizat prin reluarea în versuricumulative a diverselor elemente dinnatură, prin care se potenţează calităţilefetei: „Că pe mine m-o făcut / Într-o zimergând la plug / Şi-o ţâpat scalda-ntreflori, / Să fiu dragă la feciori / Şi-o ţâpatla iarbă verde, / Să fiu dragă cui mă vede”.

Dar, înainte de a trece la alteuniversuri de percepere a noţiunii îndiscuţie, să ne îndreptăm referinţele şiînspre universul văzut prin ochiifeciorului. Din partea „badelui”, însă,dorul şi dragostea devin agenţii care să-i

împlinească acestuia „făcătura”. În fapt,cele două stări se topesc într-un începutde „blestem al purificării” sentimentuluice-i frământă sufletului. Iubirea fetei:„Ajungă-te, mândro,-ajungă, / Ajungă-te-un dor şi-un drag, / Să stai toatăziua-n prag”. Asocierea verbului„ajungă” în reflexiv, cu sensul de a răzbi,şi vocativul „mândro”, dau cursivitate şiforţă imprecaţiei. Asemeni, noţiunile dinsintagma „dor şi-un drag” semnificădouă sentimente aflate în acelaşi cercsemantic, dar completându-se unul pealtul: dorul apare ca un chin, un vifor denelinişti sufleteşti, cauzate de o iubirepeste măsură, un legământ ce sedoreşte sfinţit prin nuntire. De-aici şiefectele distructive dorite.

În caz contrar: „Să stai toată ziua-nprag, / Cu aţa băgată-n ac”. Iar dinîncremenirea aceasta prădalnică, doarpercutarea într-o anume gestică şi staresă o mai poată, pe mândra, reda vieţii:„Să nu poţi, mândruţo,-mpunge, / Pânănu-i începe-a plânge”. Cruzimeafeciorului se consumă în dorinţa ca fatadragă să-i înţeleagă totodată blestemulşi sursa care-l cauzează: „Să plângi să uziaţa-n ac, / Să ştii că-i blestem cu drag, /Să plângi, să uzi cusătura, / Să ştii că-iblestem cu gura”.

Prin urmare, şi vocea fecioruluicreează efecte emoţionale de o mareforţă afectivă, urmare a tonalităţii deinvocaţie şi imprecaţie ce se imprimătextului poetic, respectiv cântecului liricde sorginte folclorică. Lanţul deelemente cu valoare determinativă,realizat prin conjunctivul „să plângi”, înrepetarea lui, cu asocierile cecompletează ţesătura imagistică, bazattocmai pe această „dinamică a verbului”,

IuliGherasim RUSU TOGAN Gherasim RUSU TOGAN


în expresia lui Gheorghe Vrabie,împlineşte complexul sistem ce naşte încele din urmă compasiune şi, de ce nu,ameninţare, doar „Să ştii că-i blestem cugura” şi nu, încă, spus cu sufletul! Cheiaînţelegerii ne-o oferă, deci, cele douăexpresii fundamentale: „să ştii că-iblestem cu drag” şi „să ştii că-i blestemcu gura”. Şi astfel, cu dăruireasufletească şi efectul cuvântului ce taieşi corijează, căci prin imprecaţie lumease revitalizează, se adevereşte zicerea că„blestemul din dragoste nu seamănăprin lume pacoste!”

Aceste secvenţe luate în discuţie neconving, deci, că imprecaţiile au rostintegrator, atât din partea „badelui”,cât şi a „mândrei”, cu rezerva că, aşacum se va vedea şi în planurile ceurmează, limba ascuţită o descoperimla „mândră”, totuşi!

Drept urmare, dintr-o gamă expresivăapropiată de cea a „badelui”, răsare şisentimentul prăduitor de lumi, urmare aunui păcat de neiertat, părăsirea:„Ajungă-te, badiul meu, / Ajungă-tedorul meu, / Unde-o fi locul mai rău”.Semantic, „locul rău” este identic cu„ceasul rău”, momente fatidice pentrudestinul îndrăgostiţilor.

Efectele ce le va produce „dorul”sunt apocaliptice: „Cuţit din teacă săsaie, / La inimă să te taie”, iar urmărileunui asemenea „semn” sunt redate înimagini hiperbolizate: „Să meargăsângele vale, / Şi pe deal şi pe cărare; /Să meargă sângele tău, / Şi pe deal şi pepărău”. În această explozie sângerândă,„badele” are o singură şansă, voinţafetei. Mijloacele sunt diverse: verigi şiinele, peste care se revarsă „dorulinimii”. Astfel, se dovedeşte faptul că

starea de magie este propice situaţiilorîn care îndrăgostiţii certaţi în dragostecaută un remediu. De astă dată, vrajabenefică este perspectivată de cătrefată: „Steie [sângele să se oprească]când l-oi opri eu, / Cu verigi şi cu inele /Cu dorul inimii mele”.

Poetica textelor semnalate,considerăm că este unicul element ce ledă valoare excepţională, într-o lume amagicului de sorginte afectiv-erotică.

Desigur că, în retorica sa, există,gradual, şi un nivel de la care cuvântul serosteşte cu rol malefic atotcuprinzător şiposibil egal în conştiinţa popularăblestemelor fixate în sfera religiosului.Dar, într-un asemenea concentru, seinclud acele blesteme ce anatemizeazăpe autorii iubirilor înşelate, rostite decătre fiinţele victimizate, durerospărăsite şi cu idealurile spulberate. Înasemenea situaţii limită, conştiinţatradiţională victimizează şi apără maiales actantele, fiinţe iubite şi chiar soţii,rămase cu inima pârjolită şi, social, demulte ori neajutorate…

Respectiva referire îşi găseştejustificarea prin proiectarea ei într-oaltă grilă de gândire, anume în cea aconştiinţei tradiţionale. Aici se învaţăcomportamente, se asumăresponsabilităţi, iar individului aflat înperioada premaritală i se impuneau oserie de norme a căror asumareconstituiau, prin ele însele, normelevieţii în devenire.

De-aici, şi asprimea blestemuluiaruncat peste viaţa celui carepărăseşte, care distruge rosturile iubiriiaparent aşezate durabil pe cărareatimpului. Revin, încălcarea coduluimoral echivalează cu un sacrilegiu.



Celui care-l încalcă i se rezervă potopde imprecaţii, ce curg din izvorulblestemului şi, doar din acest punct,teamă mi-e că împlinirea unui blestemsituat de către noi în galaxia iubiriineîmplinite îşi arată efectele.

Pentru ornarea respectivelordemersuri, ne vom servi de materialeculese de Bibicescu, la finele secolului alXVIII-lea, încărcate de arhaicitate şiinedit expresiv.

„- Nu ţi-a fost, neică, păcat ? / M-aiiubit şi m-ai lăsat, / Ca pe-o vită lângăgard?”, sună reproşul fetei părăsite, „cao vită lângă gard”, comparaţie deşiaspră, şocantă şi dură, se înscrie întiparul situaţiei, totuşi, dacă neraportăm la universul în care se ardedrama. Asemeni, scenariul în care sepolarizează drama, este învăluit într-unlinţoliu de flacără, cuvintele devinbulgări de lavă încinsă ce topesc oîntreagă lume, semnificată deprevestitori a fi în pragul apocalipsei.

„Să te bată lemnele / Care le-am arsserile, / De sara până-nnoptat, / Pân’cocoşul mi-o cântat”. Răspunsulbadeului, de aceeaşi forţă explozivă,adună, de asemenea, vestigii aletrecutului trăite în dragoste: „Să te bată,mândro, bată, / Să te bată urmele, / Cele-am călcat serile / Pe tină şi pezvântat, / Aşteptând pe lângă gard”.

Din acest punct, în blestemul ei, fatauzitează de arme distrugătoare de viaţă,respectiv boli cu acţiune în contextmagic: „şapte boli, şapte lingori; şapteperechi de friguri; nouă feluri dejunghiuri; şapte sute bani în pungă / ladoctori să nu-ţi ajungă; şapte boi capepenii, / să-ţi mănânce doctorii”.Blestem aspru, ce-şi întinde tentaculele,

deopotrivă, pe starea fizică şi materială.În privinţa agenţilor malefici, ei suntamplificaşi ca efect, prin fortificarea lormagică. Cifre oculte le măsoară capotenţă efectul: şapte, şase, nouă… ce seprind de existenţa badelui, distrugând-o.

Finalul acestui cântec de foc şi delacrimi aparţine, în echilibru cuînceputul, tot fetei. Invectivele, însă,prin aciditatea replicilor, atingparoxismul, emanând, deopotrivă, ură,umilire, cruzime şi neîndurare.Formulele invectivă se acumulează înmod gradat, ducând în cele din urmă laexplozie de ură şi umilire. Câtevamostre cutremură. În fapt, sunt uşor derecunoscut bolile dorite de către fată încruzimea răzbunării: „- Să zaci, neică,sub perete / pân-ai face frunză verde /să tragi ţolul / cu piciorul, / periniţa /cu guriţa; / să te-adapi cu linguriţa / şisă-ţi dea pâine cu acul / şi să nu-ţi maigăseşti leacul. / Să dea DomnulDumnezeu, / să te-nsori, / de nouă ori,/ să ai nouă fiişori. / Mai întâi ocopiliţă, / să te-adape în temniţă. / Maipe urm-un copilaş, / Să te poarte prinoraş; / să te-aducă Dumnezeu / şi labordeiaşul meu, / să te umilesc şi eu /c-o cojiţă de mălai, / uscată de nouă ai/ Ci să-ţi iei o bâtă-n mână / să te ducăla fântână, / Anumerând pietrile, /rupându-ţi mărgele; / Strângându-ţimărgelele, / să-ţi rupă şi degetele /Nouă sute bani în pungă, / La doctorisă nu-ţi ajungă” (p. 50-51).

Acordând un calificativ acestui cântecîncadrat de către Bibicescu la capitolul„Drăguţi certaţi”, ca valoare estetică,atinge sublimul imagistic, iar ca formă deconflict social, naşte repulsie, prinaspectul gregar al limbajului.



Unde-şi are, totuşi, rădăcinile unasemenea arsenal de invective?Răspunsul ni-l oferă profesorul şi etno-folcloristul Tache Papahagi, punct devedere susţinut ulterior şi de cătreDumitru Tudor Mazilu, în carteaamintită: „Blestemul, remarcăprofesorul Papahagi, a jucat un rolesenţial în concepţia folcloricăreligioasă din trecutul patriarhal alpopoarelor, contribuind la formareaunor adânci convingeri, cu privire laefectele lui considerate reale… unadevăr pe care îl ilustrează o bogatăliteratură populară” (5). Desigur căobservaţiile profesorului sunt completvalabile şi-n cazul blestemuluisemnificat din colecţia Bibicescu, vecheşi încă mai puţin atinsă de morbulartificialului şi al convenţiei (1890). Iarîn analiza protagoniştilor, ca agenţicontribuabili la un asemenea fondpoetic, Tache Papahagi atribuie femeiio dublă ipostază, respectiv, „acest sex enu numai un excelent depozitar şitransmiţător de poezie populară înspecial lirică, ci el poate revendica, cubună dreptate o parte din paternitateacreaţiunii poetice” (6).

Dar nu putem absolutiza o asemeneaaserţiune, câtă vreme literatura popularăne oferă material suficient pentru a daspaţiu şi altor atitudini, mai ales ţinândseama de faptul că frapantele distorsiunidin arealul nostru folcloric, istoriceştepetrecute, a bulversat concepte,relaţii, morală, credinţă chiar, îngeneral, imaginea arhetipală asupralumii proiectate în universul tradiţieişi sacrului, iar fenomenul avândaspect devorator mai ales începând cusecolul trecut…

Colindul care urmează, este, în fapt, ohulă, o voită defăimare a femeii lovită destigmatul infidelităţii, ruinător de casă şilegi de convieţuire în normele tradiţiei:

„Bat-o, s-o bată, / Bat-o, s-o bată, /Cum nu-i blestemată, / Cum nu-iblestemată / Scârna de nevastă, / C-olăsat, lăsatu, / C-o lăsat, lăsatu, / Hai,lerui, / Un bărbat ca bradu, / Un bărbatca bradu, / Hai, lerui / Şi-un copilbeteagu, / Ş-un copil beteagu, / Hai,lerui / Care i-a fost dragu / Şi-o turmăde oi, / Hai, lerui, / Şi ciobanii doi; / Şi-ociurdă de vaci / şi ciurdarii dragi. / Bat-osă o bată / Bat-o să o bată / Cum nu-iblestemată!” (7)

Rare sunt asemenea colinde ce seînscriu în sfera magicului distructiv, prinretorica încărcată de acuze şi uimirepentru faptul că oprobriul mulţimii nui-a retezat femeii calea rătăcirilor. Capoezie festivă, cum o clasifică GheorgheVrabie, în studiul său despre esteticapoeziei populare, care posedă unanume câmp de desfăşurare, respectivcasele gospodarilor, explicabil, deci, cainvocaţiile şi imprecaţiile să acţionezecu o forţă distrugătoare asupra femeiiînvinuite de adulter. Apoi dialogul „careformează nervul motor al multoradintre creaţiile populare” (8), în cazulcolindei, „expunerea capătă vivacitate”,iar faptul moral este expus auditoriului„în ambianţa unei scene dramatice” (9).Mai mult, forma dialogată între celedouă grupe ale cetei de colindători caresusţin colinda favorizează colportareafaptului negativ, cu o audienţă pestemăsură, percutată în rândul mulţimii,cunoscătoare a faptelor celei repudiate.

Expresia prin care se deschidecolindul este o imprecaţie: „Bat-o s-o



bată”, în repetabilitatea ei expresivăaccentuează natura sa psiho-morală şiemotivă sintagma având forţădistructivă, în judecarea şi condamnareacomportamentului nevesteinecredincioase. Acestor stări li seadaugă şi atitudinea de mirareinterogativă cu mare efect în retoricaspecifică speciei: Cum, nu-i blestemată /Scârna de nevastă”, iar epitetul acidadânceşte efectul peiorativ. Încontinuarea „prologului”, urmeazănominalizarea faptelor devastatoare,într-o redare obiectivă şi crudescenţărealistă, cu repetiţii ce au efectul unorlovituri de ciocan şi devenite fire delegătură între colindători şi auditoriul,desigur, şocat, când stareasărbătorească impunea, în fapt,evocarea beneficului, a urării de bunaugur şi nu a unor stări devoratoare denormalitate. Aşadar, acuza: „C-o lăsatbărbatu, / Un bărbat ca bradu“, semn alforţei, siguranţei şi abundenţei în lumeatradiţională, părăsirea bărbatului estegest degradant, ce se finalizează curuina şi pierderea calităţilor familiale.

Dar gestului ce o degradează pefemeie din calitatea de soţie se adaugă şicel al pierderii calităţii de mamă,eliminând-o pe femeie din cercul ceaureolează fiinţa umană la superlativ:calitatea de mamă: „Ai un copil beteagu/… / Care i-a fost dragu“. Determinantelecomparatiste şi epitetice: „ca bradu,beteagu, dragu”, adâncesc prăpastia încare, nevasta-mamă, ce şi-a pierdutdramatic rolurile vieţii, se prăvăleşteneiertător, fără putinţă salvatoare.

Cum era de aşteptat, elementele cesemnifică bogăţia familiei, deşiinventariate şi ele, „turma de oi” şi

„ciurda de vaci”, cum e şi firesc, par maipuţin păguboase, prin materialitatea lor,în contrast cu cele de ordin moral şi deexcepţie, nevastă şi mamă.

Finalul, în retorica lui expresivă, prinreluarea incipitului, îndeamnă, în fapt,ascultătorii la blestem şi anatemizare.Afirmaţia se fundamentează în fapttocmai pe calitatea colindătorilor, decolportori ai veştilor „minunate”, de astădată veşti „neasemuite”, purtate de la o„gazdă”, la altă „gazdă”, captând caaderenţă pe semenii lor. Ca urmare,blestemul loveşte cu duritate, iar sentinţarămâne indubitabilă: „Bat-o s-o bată, /Bat-o s-o bată, / Cum nu-i blestemată “.

...............Bibliografie1 Apud, Gherasim Rusu Togan, Apa -

stare de oglindă…, Editura Libra,Bucureşti, 2003, p. 192.

2 Petru Ursache, Etnosofia, EdituraPaideia, p. 171.

3 Folosim texte din culegereafolcloristului sud-transilvănean IlarionCocişiu, executate în această zonă întreanii 1930-1940, sub dirijarea luiConstantin Brăiloiu, aflate în colecţiasubsemnatului.

4 Conf. Colecţia Bibicescu, Poeziipopulare din Transilvania, Bucureşti,1893, pp. 50-51.

5 Tache Papahagi, Poezia liricăpopulară, EPL, 1967, p. 204.

6 Ibidem7 Valentin Bilţ, Poezii, tradiţii,

obiceiuri din Maramureş, Editura Grai şiSuflet, Bucureşti, 1996, p. 8.

8 Gheorghe Vrabie, Din esteticapoeziei populare, Editura Albatros, 1989,p. 66.

9 ibidem



Diana TRANDAFIR

INSOMNIE

iniţialelecăsătoriţilor din dragosteşi steaua dimineţii ce-ți arde ochiis-au tocit pe la colţuriîn rochia mea de smogam ieşit din casă ceva mai devreme

pe el nimeni nu-l vedehainele nu-l ajută decâtsă se strecoare gol prin mulţimede când se trezise cu întunericu-n

braţeîncepuse să se spele pe faţă blocat între uşi

mierla bătrână ciugulea ochi de guşterla o veche masă pătratăun prieten îmi turna miere în ceaiiar prin lichid defilau incerte culoricuvintele nespuse mă acopereau

până sub ochiși îmi spuneau că noaptea nu te poţi

apăradecât cu tăceri

el îşi spăla faţa-ndelungşuvoaiele de apă izbeau în pereţişi se opreau pe paginile-ntoarsefilă cu filăreuşea chiar să respire puţinmuşcând pete mari de aer albastru

când am scăpat de zloata subţire

si de alergatul pe brânciîşi devorase deja degetele până la osîn răcoarea dimineţii rochia mease-nfoia a morişcăeram un derviş rotitorîncălecând peste balcoanepline cu muşcatebonsaişi oase de împuşcaţi pe la spateoglinda apei spălaoglindeaclătea bumbacu-ngheţatîncrustat cu violete de parmase derulau tot mai multe imaginiblânde scămoaseîn vis circular

frânghia împletită în numeletatălui absenta plesnit ca un bici

mă gândeam cumam fost strecuraţi din greşealăpe pământsub pământcum somnul ne fugăreşte ca pe

şobolanisub cotloane

nu e niciodată la fel

istoria lingea ușor faldurile nopţiiși atunci am putut vedea amândoicolţii îmbietori şi sticloşide pe faţa umezităa fricii

poesis Diana TRANDAFIR


Elena GLODEANCând zimbrii nopţii vin să se adape

Cu sete îţi sărut curată tâmpla,izvor curgând din vremuri de-altădată! Sărut lumina-ţi de-nceput de lume în ochiul tău de veacuri ferecată.

Şi, uneori, îţi cânt în ritmul ploii, când fulgerele ceru-n două crapă, sau îţi descânt în nopţi de sânziene, când umbra stelelor se scaldă-n apă.

Când liniştea îmi însoţeşte pasuliar răsuflarea ta o simt pe-aproape, eu îţi vorbesc de câte şi mai câte, până vin zimbrii nopţii să se-adape.

Abia atunci, ca roua strânsă-n iarbă, de braţul tău m-agăţ, dar tu mă vinzi, şi cât mă oglindesc în unda-ţi rece, făclia visului mi-o reaprinzi.

Să mor cu tine-n fiece cuvânt

Ieri, dimineţi cutreierai prin munţio mie de izvoare să deschizi;Şi zbor de vultur, tril de ciocârliiîn cerul meu albastru să închizi.

Azi, mă priveşti cu ochi ce stau să plouăsi-n pumni îmi strângi a clipelor cenuşă.Ştiu că îţi sunt datoare viaţa toată,dar nu-mi trimite portărei la uşă!

O linişte de început de lumeînchide-acum oglinzi înşelătoarecând trupul, ostenit de-atâta trudă, se scutură cu gesturi trecătoare.

Mai lasă-mă copac măcar o noapte;în fiecare ram o stea să fie!Să sap fântâni şi-n vis să-ncep a ardeca torţa, cu o flacără-aurie.

În versuri să mă pierd ca într-o toamnăcând frunza-şi caută pe-asfalt mormântşi îmbrăcată în lumini stelaresă mor cu tine-n fiece cuvânt.

Când depărtări se surpă între noi

Sub semnul gândului ce-a-ncărunţite valea dintre noi tot mai adâncă.Copaci suntem şi trupul desfrunzitun vânt tăios în palmă ni-l descântă.

Cerniţii norii o lacrimă-şi destramăpe chipul nostru-mpovărat de ceaţă;Un roi de fluturi cu sclipiri de-aramăîn suflete crispate ne îngheaţă.

Prin bruma deasă, clipa se grăbeşteîn toamnă să ne-mbrace pe-amândoi;Priveşte-apoi tăcută şi albeştecând depărtări se surpă între noi.

Cât rătăcesc prin vise

La ceasul când începe să mă chemevisarea, în al ei decor feeric,croiesc poteci prin codrul de-ntunericşi-ţi scriu în grabă: “Nu mă-ntorc devreme!”

Eu mai rămân să văd cum arde loculîn răsăritul roşu ca un brâu,să văd sclipirea pietrelor în râucând mânjii dimineţii-şi încep focul.

Prin pântecul pădurii de culoare,cu fluturii speranţei să roiesc;În jurul lumii, clipa s-o-nnoiescşi să-mpletesc lumini crepusculare.

Să zăbovesc la margine de lumeaşa cum am făcut de-atâtea ori.În cufere de dor să strâng comorişi fiecăreia să-i dau un nume.

Tu ţine-mi calde braţele deschise

poesis Elena GLODEAN


şi-aşteaptă-mă, chiar dacă-i prea târziu! Poemele pe care-o să le scriu le voi aduce-n teanc de manuscrise.

În zidul meu de Ană-ncătuşată

Când a venit, aşa,ca un însemn,cu geana scrijelind în trup de lemn,privea fără de ţintă-n viaţa meacitind, în şoaptă, dincolo de ea.

Stăteam închisă-nputredul meu trunchi,cu sufletul să-mi cadă în genunchi,când ea, din stele scurse pe pământ,un cosmic vânt împrăştia-n cuvânt.

Într-un acordde linişte deplinăşi îmbrăcată-n straie de lumină,eu o ţineam ca un copil, de mânăşi-o imploram cu lacrimi; să rămână.

În timp cefirul magic mi-l scurta,zâmbind, de mine se îndepărta,lăsându-mă femeia de-altădatăîn zidul meu de... Ană-ncătuşată.

Rugă pentru iertare

Vin astăzi, Doamne, să îţi cer iertarecă am iubit prea mult albastrul cerşi-am îndrăznit să îmi ridic privireacrezând că încă dreptul am să sper.

Îţi cer iertare de-am greşit cu fapta,cât am trăit prin munţi de unul singurtot haiducind cu şoimii şi cu cerbii,din iarnă până da stejaru-n mugur.

Mă iartă, Doamne, pentru primăvarace-am locuit-o-n ochii unui vultur;am vrut să fur, discret, un colţ din soareşi în oglinda râului să-l scutur.

Îţi cer iertare, poate-am fost prea lacomdorind să fie doar a mea câmpia;o vară am sperat să-mi crească aripispre soare să mă-nalţ cu ciocârlia.

Şi să mă ierţi pentru c-am strâns subpleoape,cu sârg, toţi norii toamnei până când, ca într-o rugă spusă doar în şoaptă,i-am transformat în lacrimi rând pe rând.

Într-un prezent trăit de amândoi

Cu gândul rezemat de-o aşteptare,în vis trăit pe nevisat tărâm,respiră-mă din floarea de salcâm-în părul meu o pată de culoare.

Cât mă silabiseşti ca pe-un descântec neliniştea împarte-o pe din două, învaţă-mă ca pe o slovă nouă şi cântă-mă în necântatul cântec.

Când dimineaţa înfloreşte-n noiculege-mă din boabele de rouăşi-aşează-mă, cu mâinile-amândouă,într-un prezent trăit de amândoi.

Rondelul tăcerii

În suflet intră frigul, tot de acolo iesetăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.Sub gene tremurânde, cu gesturi ne-nţelese,copacul îndoielii în noi îl scuturăm.

Ieri, slovele-nălţarăm cu sunete aleseîn ritm de sarabandă; azi, le încătuşăm. Şi-n suflet intră frigul, tot de acolo iesetăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.

Ne-am rătăcit cuvântul şi prinşi în două lese,pe-o filă-ngălbenită, cu el agonizăm.Suntem doi prizonieri şi fără să ne pese,în straiele minciunii începem să-nvăţămtăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.

Elena GLODEAN Elena GLODEAN


Απόφαση

Ό,τι είχανε να πούνε το είπανε.Δεν είχαν άλλο τίποτε να πούνε.Καθένας όμως μ’ επιμέλειαν έκρυψεκάποιες σκηνές και κάποια γεγονότα,που ίσως να ματαιώναν την

απόφαση.

Εδώσανε τα χέρια τους μ’ αδιαφορία— έτσι τουλάχιστο η όψη τους το

έδειχνε —και χωριστήκανε. Όμως

καταβαίνονταςτη σκάλα Εκείνη δάκρυσε άθελα,κ’ Εκείνος, μόνος πια σαν έμεινε,ανάλυσε τον πόνο που έκρυβεσ’ ωραία δακρύων μαργαριτάρια.

Hotărâre

Ce au avut a-şi spune, tot şi-au spus.Nimic n-a mai rămas să-şi spună.Cu grijă însă, fiecare ascundeaOarece fapte şi oarece scenariiCe poate hotărârea nimiceau.

Cu nepăsare mâinile şi-au strâns- Cel puţin astfel le-nchipuia privirea -Şi despărţitu-s-au. Dar scara coborând-oEa, fără de voie lăcrimaIar El, cum singur a rămasÎn ale lacrimii frumoase mărgărite

cercetadurerea ce se ascundea.

Traducere din limba greacă de Elena DINU

translaţii Elena DINU

Gheorghios VAFOPOULOS

Magda MIREAcu sufletul în buze

brusc

aerul a început să mă mintămâinile au început să mă mintănumele tău a început să mă mintămă încălzesc de spatele unuinecunoscutîn troleibuzazi noapte lângă uşa de la intrarea încasăa răsărit un copacca o obsesie

con el alma en los labios

de repente

el aire empezó a mentirlas manos empezaron a mentirtú nombre empezó a mentirme calentaba en la espalda de undesconocidoen un trolebúsanoche junto a la puerta de casamedró un árbolcomo una obsesión

Traducido por Janina SFETCU


Marian HOTCATimpuri

Timpul cosmic, hipnoticnaşte clipa suspendată de fier în imense minute arzânde pe altarul stelar ce se divide în clipe roşii de aur.

Timpul de platină naşte ore de durereîn duhul stelelor ce ard moarte cu lumină de logos.

Timpul de diamant plimbă clipele ascunse pe leagănul planetelor verzi ce încep a-nflori,în sete aprinsă de culoare.

Timpul de argint clădeşte caverne ascunse în toposul amar de tăcere şi cheamămateria să nască amor.

Timpul de azi e ou ce aşteaptă căldura iubirii ce arde pe vatra sufletului gol!

Clipe

Auzi clipa cum plângeînchisă în balta de sângeşi curge din noriîn stropi de fiori?

Auzi inima cum zbiarăîncolţită de-o ghearăce cade din lunăpe alba ta mână?

Auzi sufletul cum se zbateîn întunecata noapte

ca o ploaie de stelepeste gândurile mele?

Nu! Totu-i tăcere de somnîn universul de cromşi totu-i stingher...în universul de fier.

Totul e privire de gheaţăîn cosmosul de viaţăşi totu-i tăcere...în secunda piere.

Somn

Cu dragostea umed-a lacrimilor mele,ai şters geamurile prăfuitesă vezi mai bine stele eterne.

Apoi ai coborât cerul,aproape de pământ ca să ţi-l îngrop în negrul mormânt.

Clipele din ceas le-ai închisîn alba tăcere...şi-ai ars orele pe vetrestinghere.

Florile sufletului zăceau înfloriteîn vise de piatrăsperând chinuite.

Dorului imens i-ai dat aripisă zboaredeparte, departe,s-aducă visare.

Credeam că trăiesc, darastăzi visez pierdutîn albe cuvintece dorm în aduceri-aminte.

poesis Marian HOTCA


Valeriu MariusCIUNGANPENTRU POEZIE

aş fi-nceput frumoasa poeziefără să ştiu în versul următorcerneala , cum se-aşterne din peniţă

ştiu,dar nu ştiu ce-o să scrie

cerneala scade –n călimară ca vinul pusdeoparte, cu sigiliu,e-nvechită

ca timpul părăsit în ceasul deperete,tresare în aceeaşi baterie

şi moare şi parcă-nvie o clipită

creionul ce-o să scrie ? tăciune negru,lumină din adâncuri

lemn dulce, ros la capăt, cînd inspiraţia nuvine,

înaltă, sveltă siluetă, tăcută umbră rătăcităprintre rânduri

cum e să scriu, fără să ştiu că vreau săscriu, să scrie

Altul pentru mine, să mă supună, săposede, să ucidă

să mor puţin ( să vad cum e ) să morfrumos

şi-apoi să-nviu frumos în poezie

pentru poezie !

TU, CARTE

Tu carte scrisă ,închisă între cărţi maivechi,pe raft,

Tu laşi vocalele ca fluturi albi, curaţi săzboare, să se –aşeze,

pe degetul arătător ce-ţi înfioară zveltul

tău cotor,ce te alege şi te-nclină,pe mâna binecuvântată ce te-aducedin întuneric la lumină

Voi pagini albecu meşteşug legate-n astă cartelăsaţi vocalele să zboare, să se-aşezepe degetele albe, binecuvântate,

mofturoase,ce vă abandonează plictisite sub veioză,pe lemnul înţelept al noptiere-n noapte

Tu, carte scrisă(cinste cui te-a scris )cheamă-ţi buchiile aflate-n zbor ‘napoiîmbracă-ţi poeziile in alb şi negrupune-le straiele pentru marea trecereanuntă familia

trupul tăutrupul meu

timpul tăutimpul meu

au trecut !

POEM FRUMOS

şi te prindeam de glesne , să uiţi cum estemersul,

să nu atingi cărbunii-aprinşi,foculmocnind, cenuşa

să nu se-aştearnă peste foaia albă,să uit ascrie versul

şi te eliberam adesea –să-nveţi saltul - învisul meu boem

dor pietrele ,doare drumul, tace jarulcând tălpile din palma meamai şchiopătau scriind acest frumos

poem!

poesis Valeriu Marius CIUNGAN


Daniela ŞONTICĂScrisoare pariziană

Iubitoce faci faci tu acolo în grădinile fără stăpânşi cum reuşeşti să te fereşti de pragmatismul

cuceritorilor? Vino la Paris ţi-am rezervat o vacanţăunde să-ţi porţi cum numai tu ştii picioarele lungi mâinile lungi şi desigur gâtul

lung fără perecheumbra ta ar fi în stare să scoale din morţipictorii suprarealiştii-ar face să-ţi dedice fiecare o capodoperă cel

puţin. Pentru tine aş dormi pe o pală de fân sub

Turnul Eiffelnumai să nu mă uiţi când vin tinerii poeţi cu gesturi tandre şi poeme aspresă te cucerească girafa mea.

Luna este foarte frumoasăiubita i-a răspuns.

Ştefan CIOBANUjoie de vivre

ei vin în căruţe cu coviltirîţi iau ferestrele iubirile îţi iau temele pentru

acasăşi uite aşa te trezeşti cu ochii roşii alergând alături de celelalte

furniciîn căutarea unei crăpături maiconvenabile

despre

iubirea ni se zbate prin pietriş ca o găină cu capul retezato bătrână aleargă cu un lighean să strângă sângele pentru flori

Andreea SOLOMON

întrerupt

cu tine se culcă doar printre catafalce

atunci când se cântă veşnica pomenire

îşi linge linguriţa de cafea

obiectivul aparatului se lasă-n jos

admiră jartierele cât îi mai stau pe picior

noaptea nunţii

o vrei virgină şi ea a avut primul avort

la 12 ani

de atunci fotografiază fiecare întrerupere

de sarcină

aprinde un joint din lumânările

de pe tortul tău

trebuie să zâmbească la aparat

legată la ochii te ţine de mână

cealaltă mâzgăleşte

pe certificatul de căsătorie

în haine largi fumează ţigara de după

citeşte din dostoievski

vrea să te urască

/şi poate/

noxtrada

părul despletit faţa pe jumătate acoperită

& ochiul stâng orbeşte în dreptul

felinarelor

strada aceea a rămas aici de când mă ştiu

toţi s-au mutat & s-au reîntors în marşuri

funerare

fantome bântuie prin case – preoţii îşi ţin

slujba de duminică

o mână apasă claviatura solemn - cu părul

stins

şi fata arzândă

doar eu mai ascult întinsă pe asfalt

poesis poesis


Luminiţa AMARIE***Taci, ascultă bucuria Plângi, scrâşneşte cu durere Vezi, închide ochii nopţii Du-te, caută lumina Ia, să bei din apa asta Fii, în ciuda neputinţei Mergi, pe spinii îndurării Iartă, fii stăpânul milei Cântă, leagănă-ţi fiorii Urcă, trepte sunt în aer Zboară, cazi în albul clipei Strigă, mângâie ecoul Fugi, eternul e neantul Cazi, te mângâie pământul Pleacă, nu aici ţi-e locul Ia, din toate iei din mine Stai, respiră rouă vieţii Creşti, adu-mi copiii lumii Cere, dă-mi-te iubirii Uită, inima ţi-e vie

Vino, iată-te pe tine!

***

Nu i-am spus niciodată că îl iubesc Avea, dintre toate câte nu le avea Cel mai îndepărtat mod de a plânge Lacrimile lui erau de fapt cuvinte Cum aş fi putut eu să-i spun deci

Cu însăşi cuvintele lui Că îl iubesc?

Acum că el nu mai esteAcum când plouă cu o apăsare de piatrăPeste ochii mei ai lui deja de demultAş putea să-i strig numele violent

Dar chiar el, cu ale lui cuvinte, mi-a spusSă nu sperii vreodată liniştea cu carecresc copaciiCăci aş putea stârni furtuniTăcerea mea îngheaţă apele.

***

Târziul crucilor de lemn Mâinile tremurăNu se mai întâlnesc cu izvorul Sângelui ce duce către inimă Febra se zbate în pielea obrajilor O rugăciune mi-a rămas pe frunte

Ori de câte ori m-au iubit Am devenit femeia de nisip Ciudată creatură fiinţa ce

O port ca fiind euCând m-au avutAm devenit eşecul fiecărui fericit

De neatins ştiau doar morţii mei că suntŞi nu am puţiniMorţii mei sunt singurii mei îngeri

Mă pregătesc de o înmormântare vieFebruarie s-a dus fără milăAm rămas altcineva şi-mi amintesc demine

Dacă vreodată am iubitAtunci ei au fost flacăra lumânării ceArde în pieptul meu crudRupt în cercuri plutitoare

Se împart aripile mele precum Pâinea se frânge şi se dă săracilorFlămânzii mănâncă mereuCel mai puţinDe aceea sunt mai tristă

poesis Luminiţa AMARIE


Decât o zi din timpul morţiiCăci moartea nu ne promite nimicNici o eternă revenireNici un himeric începutEa doar vine şi ne anihilează iluziileUn înger mai mult e doar o fericire maidureroasă

Nici nu mai ştiu ce spuneamTremur de frigTremur de caldPrivesc la cana cu apă receŞi rog să mă cuprindă o sete de moarte.

***

Apropie-te, vino mai aproapeŞtiu, ştiu că nu mă mai recunoştiE drept că pielea mea acum

Este tomnatică, anii îmi sunt greiMâinile acesteaUmerii şi genunchiiCoapsele şi spateleToate, toate au rămas undeva în urmăîn palmele tale, acolo unde nopţi întregiMă risipeam precum o flacărăApoi din tine mă înălţăm frumoasăNici ochii, nici chipul, nici trupulNu şi-au păstrat vigoareaMi-au luat tot anii timpului cel viuDar tu, tu vino, nu te îndepărtaIn inima mea sufletul tăuAre aceeaşi culoareîncă te pot adăposti în trupul meu târziuîncă te pot mângâia cu simpla mea pre-zenţăDar să nu rămâiNu aş putea trăi fără să te aştept.

Luminiţa AMARIE Luminiţa AMARIELa

Mar

ato

nu

l po

ezie

i de

dra

gost

e


Omar KHAYYÂMOmar Ibn Ibrahim El Khayyâm s-a ivit

sub cer la Nişapur, în provincia Kharosandin Persia (Iranul din zilele noastre) înprima jumătate a veacului al XI-lea dupăCristos, în anul… 1028? 1030? 1040?Biografii nefamiliarizaţi cu cititul în stele nus-au pus încă de acord asupra datei exacte,iar în calendarul persan alcătuit de el,strălucitul astronom Omar Khayyâm, nu s-agândit să consemneze acest mic amănunt.Doar aşa, în treacăt, avea el să noteze într-un rubaiat: „Venirea ta n-aduse nici unadaos lumii? / Plecarea n-o să-i sfarmerotundul şi splendoarea. / Şi nimeni nu-isă-mi spună adâncul sens al spumii: / Cerost avu venirea şi-apoi ce sens plecarea?”Mai sigur pare a ne fi rămas anul morţii:1122. Şi anii toţi de viaţă: 82.Contemporanul său, scriitorul NizamiArudi, avea să consemneze în cartea deanecdote „Cele patru cuvântări”, momentedin convorbirile avute cu poetul-savantprin 1112 şi 1113. Alegem (nu chiar laîntâmplare) însemnarea lui N. Arudi cumcă, într-o zi, cu seninătatea cu care ştia săatace orice problemă reducând-o la esenţăprin cea mai firească simplitate, Khayyâm aspus: „Mormântul meu aş vrea să fie într-un loc unde, cu fiecare primăvară, vântulde nord mă va acoperi cu flori”. Avea să fiepământul oraşului său natal, Nişapur, acolounde primăvara vine foarte devreme.Acelaşi scriitor nota prin anul 1135-1136 căa vizitat mormântul lui Khayyâm de laNişapur în primăvară, acoperit cu flori demeri şi peri… Noi auzim parcă versurile saleca un surâs amar plutind printre miresmede timpurie înflorire: „Bahram prindea pe-aici măgari sălbatici / Şi pletele îi fluturauîn vânt. / Azi prins e sub movila de pământ/ Şi pasc pe-al său mormânt măgari sălbatici”.

Şi-au trecut câteva secole de cândOmar Khayyâm s-a mutat sub o movilă depământ. Au durat nemuritoare rubaiatelesale, transmise oral din generaţie îngeneraţie, adăugite uneori, jefuite alteoride vreun cuvânt pe care vreo minte de omnu-l va fi reţinut pe de-a-ntregul, darscânteind mai limpezi cu fiecare suflet carese va fi recunoscut în ele.

Şi-a fost anul 1859. Un oarecare EdwardFitzgerald publica la Londra, într-un tiraj de250 exemplare, o broşurică: „Rubaiyat ofOmar Khayyâm into english verse”,cuprinzând 75 de rubaiate, cu o prefaţă şinote culese din studiul erudituluiorientalist Byles Cowell, preşedinte alColegiului Sanscrit din capitala MariiBritanii, şi apărut în revista CalcuttaReview. Praful s-a aşternut cu temeiniciepeste coperta cărţii alcătuită de Fitzgerald„în maniera lui Khayyam”, traducătorulredând cu fidelitate doar 49 de catrene, înrest „recompunând” în manieră propriecatrene noi din versuri câte douăaparţinând unor catrene diferite. Dartimpul, acest „hoţoman de soi”, cum îlnumeşte Radu Stanca al nostru, a făcut canumita broşurică de la librăria Quaritch dinLondra să ajungă sub ochii unor cititoriavizaţi. De atunci până astăzi (şi, cusiguranţă, mult dincolo de noi!), rubaiatelelui Omar Khayyâm au fost traduse în toatelimbile pământului cu oameni.

S-a convenit că numărul catrenelor saleeste de 170. Că au fost publicate culegeristufoase precum, Les Quatrains deKheyam, traduits du persan par J.B.Nicolas, ex premier drogman del’Ambassade francaise en Perse, din ordinulîmpăratului, la Imprimeria Imperială, în1867, ţine poate de eterna rivalitate dintreAnglia şi Franţa. Dar cum să ţi-l adjudeci peKhayyâm după mărunte-mari orgolii, cândel aparţine lumii întregi, adresându-se cu

poesis: orientalia Omar KHAYYÂM


egală simplitate fiecărei fiinţe vorbitoare?Într-un articol publicat în Monitorul

Universal din decembrie 1867, ThéophileGautier îşi începea comentariul la recentapărutele Catrene ale lui Khayyâm în limbafranceză astfel: „L-aţi citit pe Baruch?întreba La Fontaine pe oricine-i ieşea încale, după ce citise el opera profetuluicare-i aprinsese puternic imaginaţia. „Aţicitit catrenele lui Khayyam?, am fi noitentaţi să întrebăm acum”.

Chiar aşa!N-aţi citit catrenele lui Khayyâm?! Să nu

vă plângeţi atunci că vă veţi simţi nefericiţi!Ce-ar fi să începeţi chiar acum?

***Zorile mi-au umput de roze cupa

seninului,Privighetoarea tace, parfumul vinuluiE tot mai diafan... Şi mai sunt unii gata să

se laseRobiţi de vise de măriri! Frumoaso, părul

tău - ce mătase...

L’aurore remplit de roses la coupe du ciel,le chant

Du rossignol s’endort, le vin est plusléger.

Dire qu’il y a des fous qui rêvent degloire, d’argent...

Ô, tes cheveux de soie, ma bien aimée...

***Atâta graţie, atâta fericire

La începutul poveştii de iubire !De ce acum, frumoaso, unica vrere-a taE să-mi frângi inima?

Tant de tendresse, tant de bonheurÀ l’aube claire de notre amour !

Pourquoi maintenant, ma belle, nuit etjour

Tu ne fais que mieux déchirer moncœur ?

***Palatul mândrului sultan Bahram*Ajuns-a adăpost pentru gazele.Leii ce dau târcoale ştiu de-aceleJocuri şi cântece din vremi d’antan?

Le beau palais du grand sultan Bahram*Est devenu tanière des bêtes sauvages.Les lions qui rodent autour ne savent rien

de tempsDes rires, des jeux, des chants de ce

noble, bel âge.————————

* Bahram Gur (420-430) rege persandin dinastia Sasanizilor/ roi persan de ladynastie des Sassanides.

***Maculare culoarea sângelui

Vărsat pe câmp de-un împărat uitatIar albăstreaua-i cerul din ochii luiDe-adolescent cu zâmbet înstelat.

Le coquelicot a la couleur du feuDe sang versé dans l’herbe par un roi

oublié ;Le bleuet c’est le ciel de ses yeuxD’adolescent au sourire étoilé.

Prezentare şi traducere

de Paula ROMANESCU

(din volumul în pregătire „Khayyâm mi-a spus”)

Omar KHAYYÂM Omar KHAYYÂM


Lumina mătura întunericul cu măturide cânepă şi de pelin, în straturisuccesive de culoare, de alb fosforescent.Oamenii se lipeau de oameni, venind deafară tiptil înăuntru, printr-o cruceapăsată pe frunte, pe umeri, în aer.

„Uite-l şi pe Vasile! Ia, ha! Ăsta-i frate-meu,Ştefan! L-a trimis muierea la biserică.”

Umbrele oamenilor din icoaneîncremeneau sărutul prelungit al altoroameni, în iconostas, de jur împrejurulînălţimilor cereşti ale bisericii.

Preotul Ciobanu’ stătea ascuns priviriioamenilor în altar. În uşile altarului,aurite, strălucitoare ca doi sori gemeni,era aşteptată apariţia lui nepământeană,trupul lui subţire înfăşat în odăjdii, ca unIisus la „Cina cea de taină”, ca unDumnezeu pămâtean necunoscut.

„L-au eliberat! L-au liberat!” Şopteaudouă femei aproape de „Sfântu Gheorgheucigând şarpele” în peretele din nord acrucii zidită de oameni pe pământ.

„Ani grei săracu’!” „Ani grei detemniţă!“ pribegeau cuvintele şoptite alealtor „credincioşi” în peretele de sud;plin de bărbaţi înalţi cu capetele plecateîn mâini ca „Ioan Botezătorul”.

- Cine? Cine? se propagă din om înom întrebarea, ca o undă seismică într-un loc, ca o cădere de frunză sub stejar.

- Preotu’ Popovici. Părintele Popovici.- Care preot? întrebă o fată cu ochii

plecaţi pe gura, pe buzele foşnitoare alebunicii ei.

- Lasă! Tu nu erai născută…

Din altar, pe uşa invizibilă în contur aiconoclastului, o mână nevăzută culegeapomelnicele oamenilor înşiruiţi acoloanume. Coloana lor se stingea când,odată cu „Dumnezeu să-i ierte!”murmurat de preotul nevăzut, oameniiîmpovăraţi de cruci, plecaţi până înpământ, se împrăştiau în biserică, lalocurile lor ştiute, în locul lor deîngenunchiere şi de cuvânt ascultat.

Această translaţie, din om în om, sprealtar, a mulţimii, acest dinamism almulţimii strânse să se roage pentrupăcatele neamurilor ei, conştientizacăderea sufletului în inconştiinţă, încatalepsii de odihnă a minţii conştientizacontopirea sufletului fiecăruia cu Duhul,cu Fiul şi cu Tatăl; cu treimea din ei.

„Aşa sunt oamenii! ” îşi spuneaupreoţii în altar.

„Mătci vorbitoare de cuvânt necunoscut.Noi vom lumina cuvântul. Noi vom slavicuvintele din ei învăţându-i să lerostească celui care le-a dat cuvântulpentru a fi, pentru a împlini focul arderiilui în trupuri, în suflete prinse în carne.”

„Acest murmur de şoapte, e omul dedincolo de om, e o fiinţă târâtoare îndeşert, să atingă oaza din miraj, să-şisfârşească setea în cuvânt.” PreotuCiobanu gândea astfel, bătând drum desîntre masa cu pomelnice despăturite şiuşa cu pomelnice întinse în altar, cunume de oameni care au fost, care maisunt poate, dincolo, dincolo sub bolţilecrucii greceşti – care e biserica, care enaos, pronaos şi acest altar de suferinţă.„Da! de suferinţă. Că oamenii nu ştiu de

proză Ioan TODERIŢĂ

Ioan TODERIȚĂVisul lui Ion.Mărturisirea

preotului


povara crucii mele de aici, de povaramărturisirilor mele, de aici, dinainteafiecărei slujbe.”

Ocoli masa cu peticele de hârtiedespăturite, cu nume de oameni scriseapăsat în ele, cu nume de oameniindescifrabile în aer.

O uşă, cea dinspre strană, sedeschise. Un băiat de biserică sufla întămâie, să ardă în emisfera interioară deargint a cădelniţei: Fum! Ufff! de parcăexpira şi inspira în acelaşi timp cât iscafocul în cetina bolnavă, în scoarţa rănităa unui brad falnic, a unei păduri de mirt.

Da! Du…! Da!… Du!… Du! Mi!… Mi! Şi!Şi! … se auzeau şoaptele prin bolţiconcave; arcuite pe oameni şi preoţi, peicoane şi lumini pulverizate de fum, deflăcări, de priviri.

- Grea e, părinte, crucea tăcerii dintrenoi! îi mărturisi Ciobanu, preotuluiPopovici, în timp ce-şi sumeca tunica-ialbă cu fireturi, de mântuitor al clipei ceurma, de vestitor al cinei liturgice carestătea să înceapă – „slujba”, călătoria luiprin mulţimea şoptită a oamenilor dinnaos, a oamenilor din faţa icoanelor.

El, preotul Ciobanu, ascuns aici înargintul, în faşa nevăzută a altarului, sefăcea om prin: „Grea a crucea tăcerii!”,ca să comunice oamenilor contopirea luicu Dumnezeu.

Preotul Popovici, îmbrăcat în om derând, se ruga în genunchi într-un pereterotund, sub fereastra cu lumină vânătă,lumina soarelui trecută prin zarzărul deafară, prin merii de afară, crescuţi peosemintele necunoscute ale uneipăduri tăiate.

- Amin! se ridică el într-un genunchica să privească în jur, ca să culeagă înascensiunea lui cele spuse de „preotul

suprem” al altarului. Omul – preot surghiunit,era, acolo în altar, în rădăcina trupuluisău, tulpina privirii omeneşti, eraamintirea preotului de altă dată. Cei zeceani de temniţă, măsuraţi în trupul lui culopata de o clepsidră spartă, de unceasornic cu arc plesnit, i-au picurat încarne două suflete opuse, care săse-ncleşteze într-o identitate imposibilă,de înger prigonit, de sfânt fără nume.

Cei zece ani de temniţă, de tăcere încolivii vorbitoare, de encefalii arzând cadouă felinare în întunericul timpuluimăcinat în pietre de moară, i-au pietrificatcăutarea omului din jur, ascultarea lui.

Uşa din răsărit a altarului s-a deschis.„Cine a descuiat uşa asta?” îşi spuse uimitomul în hlamidă albă, preotul Ciobanu’.Pe fluxul luminii albastre, din chenarul einegru, intră o umbră fără culoare, fărăidentitate; oricând umbră întrupată,oricând trup umbrit de trecere prin zid.

- Părinte Popovici! M-a trimis… Băiatul de biserică se înălţă în călcâie

peste masa cu pomelice, scuturândclopoţeii cădelniţei cu tămâie aprinsă,împotriva deprinderilor lui vechi de a stanemişcat în altar, de a călca pe vârfulpicioarelor, de a privi în jos ca-ntr-ofântână fără fund, ca-ntr-un izvor adânccât inima pământului.

- Ştiu! Ştiu! se auzi glasul subţire,feminin, al preotului – om, al preotuluirătăcind în altar după veşminte, dupăveşmintele lui albe de altădată.

Se scutură în tunica-i largă, neagră, caumbra venită de afară, căutând-şi un locîntre cusături, căutând centrul degreutate a deplasării lui în spaţiu, înpunctele unui sprijin relativ al spaţiului.

Umbra fără chip, înbrobodită cu unbatic cafeniu, furată de doi ochi galbeni

Ioan TODERIŢĂ Ioan TODERIŢĂ


în aer verticală acum, de când s-apropagat sferic cuvintele „Ştiu” sprefluxul luminii semănat de răsărit în altarprin uşa deschisă în zidul pereteluirotund, umbra îi întinse peste masă, luicelui rătăcit aici – preotului fără veşmânt,o pâine şi un peşte.

- De la brutăria lui Bulearcă.- Da?- Da.- Şi peş…- De la cherhanaua din pădurea de plopi.- Da?- Da. Ion şi Nicolae. Ştefan şi Vasile.- Da?- Da. Apoi umbra îmbrobodită se

stinse. Băiatul linişti cădelniţa şi i-oîntinse preotului Ciobanu. Acesta seoglindi în ochii băiatului apoi peste el,prin el, printr-un drum necunoscut dincîte erau în altar, în oglinda … din cireş deunde-i fusese dăruită de cinevanecunoscut veşmintele ceremonieiliturgice. Împrumutându-şi parcă dinargint puterea umblatului sacru prinporţile altarului spre oameni se răsuciîmpietrind băiatul, apoi masa cupomelnice, uitând de omul înveşmintele-i vechi şi sărace ce-şi priveapâinea şi peştele într-un colţ al ei.

Enunţă jumătatea lui de ectenieascultând răspunsurile dascălului dinstrană Dă, Doamne, Ţie, Doamne,ascultând răsuflarea omului preot pribeagdin altarul lui. „Grea cruce e tăcereadintre noi, părinte!” şi uşile din faţa lui îldădu în jos înapoi, împinse parcă deprivirile oamenilor din biserică spre el, îlloviră în piept, o clipă, ca să fie smulsapoi de rotaţia lor inversă în iconostas.

„Luaţi! Mâncaţi! Acesta este… Beţi!Acesta este sângele meu!” … şi „Cina cea

de taină” se desfăşura metodic, în vârfullumii, în al o mie nouă sute şaizecilea ande la Hristos încoace, în satul Tuluceşti,suspendat pe lac, pe cherhanaua păduriide plopi, pe cântecul răguşit de vioară aBudilenilor, pe casa lor zidită dintr-osalcie îngenuncheată în lut, în rădăcinilemerilor fără stăpân din ograda bisericii.

Clopotul bătu a doua oară: Bang! şioamenilor le-a fost luată suflarea înnaos, în pronaos, în sat, pe Drumul Mare,până acolo unde arama şi zincul şineliniştea lor propagată putea ajunge,putea penetra depărtarea. Oameniiarătau ca nişte morţi verticali, cu ochiialbi în orbite, cu sprâncene mai lungi, cubărbi ascuţite vânăt în piept. Bang! Şi s-autrezit deodată cu altă înfăţişare, în alt timp.

„S-a dus săracu’ frate-meu!” vorbeaŞtefan scormonind locul din bisericăunde şedea cândava alt om, drag lui,indiferent lui, sânge din sângele lui.

„Vai, n-am măcinat ieri! Şi azi plouă!”se ruga într-o scânteie de lumânareVasile din umbra „Sfântului Pavel”.

„Să ar grădina! Să scot salcâmul uscatdin grădină!” Se rugau cei din lancea„Sfântului Gheorghe ucigând balaurul”,cu buzele încleştate pe dinţi să nu lescape vorbele pe jos, afară, în cenuşeleumbrelor fumegânde, ale unor oameniînalţi până în bolţile bisericii infinite.

„Doamne, n-am lemne de foc!Doamne, n-am haine de înmormântare!Doamne!…” se contopeau gândurileomeneşti cu trâmbiţele vieţii de afară,vieţii terestre – lumeşti, de afară, cu unsingur ceas diurn – soarele ţinut de mărisă ne vegheze, în hamul ursei mari,târâtă-n calea laptelui pe stele nevăzutecu lumină-n pârg.

Oamenii umblau desculţi, în ectenii,



în fiinţa lor mai întâi, apoi în cânteculpsalmilor, în duetul preotului cu strana,cu Vasile dascălu’, mereu răguşit desolfegii, mereu certându-se pentruîntâietatea cântărilor sfinte, pentru un„Amen!” nefericit…

- Iubiţi credincioşi! Grea e cruceatăcerii între oameni.

- Care cruce, Ileano? - Taci Marie! Vorbeşte părintele. Taci!- …şi nu ne lepădăm de ea până la moarte.- Doamne! cum de nu-i aici şi frate-meu

Gheorghe să-l asculte…- Da, da. Ca rândul la moară e moartea… - Cum tac icoanele pe noi…- Ce trist tace clopotul, Ileano!- Taci, Marie, că-şi strânge puterea să

bată eftenia de la sfârşitul slujbei.- Bang! Bang! Clopotul sfârşi tăcerile

eretice ale cuvintelor nevorbite. Bisericase golea cu fiecare dangăt, cu fiecare ommiruit.

- Măi Ioane, da unde-i frate-tu de n-avenit azi la biserică? întrebă preotul pecel din mâna lui dreaptă ce-i sărutacrucea; şi mâna în acelaşi timp ce-şifăcea alte cruci peste crucea de argint săţină minte dumineca asta.

- Păi... S-a dus…- A! Am uitat, se rezemă părintele cu

mâna stângă de felon, mângâindu-şiparcă epitrahirul şi reverenda de sub el,pipăindu-şi trupul slab de om, de omsfânt. Am uitat! A plecat… Parcă mi-aspus unde… Parcă…

Ion tăcu. Ion – fratele celui mort, îşipurtă crucea spre masa cu pomeni ceaştepta să fie „citită“.

„Omul e o cruce cu braţele frânte!Omul e o lumânare de seu aprins pe unfir cu plumb!”. Auzi ca-ntr-un somnnumele celor pomeniţi şi numele celor

din pomelnice: … Ion, Maria, Gheorghe cu tot neamul

lor adormit… Vasile, Vasile, Vasile cu tot… „Unde-i frate-meu? Care-i frate-meu

din atâţia Vasile?”. „Lasă! Ştie El,Dumnezeu, asta! El ne ştie dinainte debotez, de naştere, de creaţie. El…”

- Ioane! Lumânarea. Dar lumânarea lui se stinse. Femeia

lui, o altă lumânare a vieţii lui, îl deşteptadin ascunzişurile tăcerii vorvitoare, ce-inăpădidse sufletul, conştiinţa. Atuncicând lancea flăcării galbene, cu sâmburealbastru, i se rezemase în bărbie. Atunciauzi desluşit:

„Unde nu este durere, nici suspin, civiaţă, ci viaţă, ci viaţă veeeşniiicăăă…”

Nu cânta preotul Ciobanu, cumcredea el. Cânta părintele Popovici care îlprivea, îl privea până în adâncurileneştiute ale privirii lui omeneşti, până-nrădăcina minţii lui dumnezeieşti.

„Ce eşti aşa de uimit, fiule? Doar eute-am botezat Ion. Ion botez…”

„Lasă părinte! Lasă! Unde ai fost atâtavreme?”

„La puşcărie, fiule. La canal…”„La canal? Păi, cine te-a…”„El! El! El!…”Şi preotul care era mai mic decât

toată mulţimea din jurul lui, care îl priveaadânc în suflet, acolo, în fărâma debiserică, în ungherul bisericii cu altarstins, cu clopot nebun sfărâmând sfericsatul, acolo unde se „cânta” eftenia lui, îlauzi pe fratele lui Vasile:

„Ioane, Ele… Ele…, Ileana, va rămânecu mine în noaptea vieţii tale de aici, înnoaptea vieţii noastre de furnici…”

- Scoală-te, Ioane! bătea Despina cupumnii în uşa brutăriei. Scoală-te,că dăpâinea afară din covată!



Darabana ploii

Moto: un copil repetă cuvântul profetic carespunea că numai curcubeul epromisiunea că nu va mai fi un altpotop

În oraş ploaia cade ritmic şi impetuos,cântecul ei jucându-se cu pleoapele mele…Fulgere spintecătoare împart în două pânza cerului de o culoare tot mai incertă: sângele apusuluise scurge la picioarele mele, pe când eu îţi adulmec paşii…

Visul 3

Vine mai întâi privirea - verde, tăioasă, rece:eu o primesc fără clipe, fără gânduri!Vine apoi limpedele – e un ecou de munte ce sfârşeşte ca vocea ta imperială, maiestuoasă: şi eu o primesc, deschizându-ţi fereastra,pregătesc vesela, florileşi tot ce mai e de prisos prin casă!

Vii la sfârşitul poveştii tu cu făptura taCa să-mi cuprinzi degetele ce au ştiut să

aştepte cuminţi,Frângându-şi de fiecare dată zborul…Și tremurând, eu aştept –Soseşte iubirea pe aceeaşi uşă pe care intri

tu,Pragul se frânge sub căderea aceasta a

cerului infinitCa o pasărea albă vine iubirea: şi eu o primesc!Vei afla ultimul ce vine odată ce cântecul a pornit înspre tine!Timpul flămând se scurge prin ochii tăi amari,

Aerul se zbate nechezând obosit şi bătrânTotul e în zadar, marea nu te mai ascunde,Fiindcă eu te primesc în casa trupului meu ce îţi ţine loc de vis…

Moartea e violet…

Moartea e violet,Vine cu paşi moiDe pâclă… chipul de alabastruBuzele stacojiu-vineţii,Neuronii rămaşi înţepeniţi, limba perplexăsunt semne că gândul ei te va lua în stăpâniretiptil…Copiii te întreabă miraţi:Îţi e rău, mamă?Și tu nu ştii ce să le răspunzifiindcă îţi simţi urechile de vată, cu ochii de păianjen speriatîi priveşti pe toţi fix ca printr-o sticlă violet…Dar nu mai ai ochi pentru fapte, închizi secundele într-un sipet murdar undeva,Dar nu mai ai glas pentru cântecȘi sângele ţi se scurge în picioarele ascunse pe jumătate în pământşi atunci dormi şi visezi că moartea e violet…

Portret în două culori

recent îţi redusesem trupul la dimensiunile unui gând stingher -nu ştiam de ce eşti un carusel în două culori

împins înainte şi înapoi numai de dorul meude a întreba:

interesante sunt clipelepe care le răsuceşti în arcul vânătorii…trupul tău are două culori:una pentru noapteşi alta pentru zorii alburii,

în rest, ziua te schimbă cu un caleidoscopînfierbântat...

poesis Camelia Manuela SAVA

Camelia Manuela SAVA


Robert TOMADE N-AI FI TU

De n-ai fi tu, s-ar frânge-n mine toarte,Aşa fi copac de trăsnet doborât.Pământul însuşi ar crăpa atât,Că ar duhni a stârv în orice parte.

De n-ai mai fi, n-aş mai putea pricepeNimic din toate câte se petrec,Şi ziua s-ar târî sub ochiul sec,Aş alerga spre nicăieri, prin stepe.

*

Ea, aceeaşi – nicicând.El, cum e – se arată.Ea – în linişte stând.El – făptură mirată.Ea răsfrântă-i în sine, El pe sine se vrea.Ea – cu gând să-l domine,El – cu gândul la ea.

*

Zăcusem într-o pulbere Pe care prietenii mei încercau s-o descrie,Dar nu găseau cuvinte.Mi-am scuturat haina, zicându-le - Iată, Puteţi vorbi acum,Aveţi dovada !Ce alte amănunte să vă dau,Decât pulberea însăşi ?Vă intră-n nări, Vi se strecoară-n ochi,Şi faceţi gol în juru-mi.

*

S-a făcut târziuîn oraş încep să se vadă fibrele serii

păsări ca nişte bulgări de negurăplutesc la orizontdogoarea obrajilor abia acumse domoleşteglasuri de mameajung până la mugurimiresme tari de buruienisub stele.

*

A plecatcu frumuseţea ei cu totcu nepăsarea şi tristeţea eide femeie în care am crezutpentru care mi-am zism-am născuts-a dus ca şi cum n-ar fi fostniciodatăîntr-un cer înaltrespirată.

*

Un zâmbet de femeie rarăŞi acceptata mea povară.O mână caldă, mână ninsă,Şi o tristeţe neînvinsă.Nelămurit, de ea aproape,Încerc pământul de sub ape.S-o strâng în braţe, s-o descos,De grija chipului frumos,De spaima chipului surpat, Mi-am zis că pot şi că mi-e dat.

*

De n-aş fi cunoscut iubirea,Cruzimea ei de ne-nţeles,Măruntă mi-ar fi fost uimireaŞi-aş fi privit mai mult spre şes.Eu aş fi râs, dar inutil,Aş fi crezut în tot ce pare.Aş fi tânjit ca un copilLipsit de-a mamei sărutare.

poesis Robert TOMA


Maestru al rimelor încărcate despinii ironiilor, autor de studii şi cărţidespre arta epigramei, redactor valorosîn constelaţii revusitice ale Umoruluiromânesc, cu rubrici permanente şiunice prin „temperatura” sarcasmuluilor, premiat naţional şi zonal alnumerosaelor concursuri şi festivaluriale spectacolului lingvistic incendiarcare rămâne Epigrama, vechiul meuprieten, inginerul Cosntantin Tudorachemă ţine la curent cu viaţa publică a„râsu’-plânsului” – sintagma cu virtuţiiesenţializatoare în existenţa noastră, dela Esop încoace. Din păcate, două„coloane” ale peristilului Epigrameiromâneşti s-au prăbuşit fatal sub daltalui Kronos, iar dispariţia lor trebuie sărămână borne în cuvenita loreternitate.

Nelu QuintusRamură din venerabilul arbore

umoristic Ionescu-Quintus, NeluQuintus a plutit aproape o sută de ani,pe valurile oceanului de „satiră şiumor” – concept cu precădereradiofonic, dacă ne amintim fie doar deinimitabilii Stroe şi Vasilache, de RaduZaharescu şi Horia Şerbănescu, încă dinjuneţea lui, moştenind pe de o parteharul epigramei şi pe de alta, harul

amiciţiei. Cred că l-am văzut de vreodouă sau trei ori, înainte de ’89, lacenaclul Bibliotecii „Nicolae Iorga”, încompania strălucită a profesorului IonGrigore. Personalitatea ilustruluidispărut mi-o descrie fermul şivigurosul ironist Costel Tudorache,acelaşi cu Constantin Tudorache, înediţia nr. 3 / 2014 a revistei ploieştene„Atitudini” a casei municipale decultură „Ion Luca Caragiale”. Selecteztotuşi din consistentul şi doctul articolacele secvenţe care structurează efigianemuritoare a lui Nelu Quintus.

Venit pe lumea asta la 12 august1919, „Nelu a fost un adevărat boem. Afost „băiatul mamei”, protejatulfamiliei, şi a făcut ceea ce i-a plăcut înviaţă”. (O fotografie care ilustreazăarticolul din care citez, îl prezintă peacesta în interiorul său domestic şi delucru: „În spate (-le lui N. Q. – notamea) se vede un peisaj desenat deNelu, iar în dreapta, o „reproducere”făcută tot de el, după o fotografie aactriţei Danielle Darieux”). „Când i-amfăcut prima vizită, mi-a zis: „Ai venittocmai azi, când am zi de scuturat!”. „Acunoscut câteva femei dar nu s-acăsătorit. La începutul anilor ’90, Neluşi-a găsit o prietenă, Lili Ionescu,profesoară, o adevărată doamnă carel-a înţeles şi acceptat cu toate hachiţelelui. I-a fost soţie, amantă, menajeră,partener de dialog, consultant şi critic”.„Am vorbit la începutul acestui an şi i-am urat „La mulţi ani”. După ziua lui afăcut o viroză şi a fost internat laSpitalul judeţean, la secţia terapieintensivă”. „A avut o evoluţieneaşteptat de bună şi a fost externatdupă o săptămână. Acasă, obişnuit

memento Serghie BUCUR

Serghie BUCUR

La ceasul hărăzit deSoartă,

Epigrama în doliu


dimineaţa să se dezbrace până la brâu,să se spele singur, (...) a răcit mai rău.De data asta a fost internat la o clinicăparticulară, care, neavând aparaturanecesară, l-a expediat din nou laSpitalul judeţean, unde, în dimineaţazilei de 28 ianuarie 2014 şi-a dat ultimasuflare. A trăit 94 de ani, 5 luni şi 16zile”. „Pentru a fi descoperit – a proposde răspunsul filozofului german ArthurSchopenhauer, la întrebarea „unde arvrea să fie înmormântat”, acesta aprecizat: „Nu are nici o importanţălocul. Posteritatea mă va descoperioriunde!”. Nelu Quintus a lăsat unepitaf în manuscris:

„Sub licărirea unui sfeşnic, Umbrit de florile din vas, Din cel ce odihneşte veşnicDoar spiritul a mai rămas!”Una din epigramele reunite de Nelu

Quintus în volumul „Quintesenţe”apărut la editura Karta-Graphic în 2007,la pagina 226 fixează „averea” familieidin care el a provenit, sub numele carea întemeiat-o: „Ion Ionescu Quintus”:

„Printre poante, poezii, Din păcate are şiDouă minime creaţii:Fraţii!”

Mihai DanielescuGazetăria mi-a ocazionat

nenumărate întâlniri cu acest trist /vesel artist al caricaturii şi alepigramei, de o delicateţe care măintimida mereu! Într-o expoziţiearanjată în amfiteatrul liceului – apoicolegiu naţional – „Ion LucaCaragiale”, spre a ambienta cât maiplăcut o reuniune lunară a membrilor

Fundaţiei Oamenilor de Ştiinţă, subconducerea – academică - a domnuluiprofesor universitar doctor MironOprea, pe atunci redactorul paginilorde Matematică ale revistei AXIOMA,Mihai Danielescu mi-a prezentat un felde pliant al acesteia şi, la despărţire,nu ştia cum să îmi mulţumească –copleşit de emoţie – pentru că aveamsă scriu apoi, în reportajul ce-a apărutmai târziu, în această primitoarepublicaţie, despre opera sa artistică! Oserie de convorbiri telefonice auconsolidat prietenia noastră, re-văzându-ne tare bucuroşi, în cadrulmultor evenimente de gen petrecutela Buşteni, la Sinaia, în Câmpina, iar laPloieşti, de foarte multe ori însoţit decaricaturile şi epigramele lui, din care,graţie maestrului Alexandru Bădulescu– părintele Atheneului omonim, din1991 fondat de dânsul, l-a invitatconsecvent să citească melomanilorprezenţi la recitalurile puse la caleaici, concomitent cu memorabileconcerte camerale şi lansări de carte!Întocmai eram împreună la CerculMilitar, la Biblioteca Nicolae Iorga,unde magicul profesor şi cărturarNicolae Boaru îl invita cu suculenteleepigrame şi caricaturi semnate discret„M.D.” Anul trecut îmi trimisese a nuştiu câta epistolă – prin care mă rugasă-i certific, prin consultarea unuifilolog de specialitate, întâietateacuvântului „carigramă” – combinaţielexicală între prefixul cuvântului„caricatură” şi sufixul cuvântului„epigramă”, socotindu-se inventatorulexpresiei amintite. În nu mai ştiu (daram notat-o) care zi a iernii trecute, unapel telefonic primit din partea sa, mi-



a aruncat gheaţă în şira spinării!„Domnule Bucur, v-am sunat să văurez un an nou cu sănătate, că nu credsă ne mai vedem vreodată...!” Vorbeaprintre sunete gâjâite, sugrumate de osfârşeală în care bolborosea vulcanultot mai stins al pierzaniei... „Măscuzaţi, dar atâta am vrut să vă zic...”şi glasul unui mare şi delicat caracters-a înecat într-o tăcereînspăimântătoare, căzută ca tăişulsabiei în clipa implacabilă...!

...Mi-l evocă frust şi elogios, totprietenul Costel Tudorache, în articolulamintit, generosul dispărut privind – înfotografia alăturată textului – pe sub„coiful” alb al capilarului răvăşit,undeva – către presimţitul loc dedincolo de Styx! „Nu se plângea că-ldoare ceva anume. A fost de vreo douăori internat la Spitalul judeţean dinPloieşti. Aici, doctorul Pavelescu îi gustaepigramele şi, după investigaţiilefăcute, i-a spus că nu are nimic şi sămeargă liniştit acasă. Mie mi se confesacă se simte obosit, că nu poate faceefort şi că are nevoie de multă odihnă.În ultimele telefoane pe care i le-amdat, îi simţeam oboseala din glas şi sejena că nu poate vorbi prea mult. Soţiami-a spus că în ziua de 15 ianuarie2014, Mihai a ieşit din casă şi a dus lapoştă o scrisoare. În dimineaţa zilei de16 ianuarie 2014, privind spre pat, şivăzând că el nu-i spune nimic, dânsa i s-a adresat cu următoarele cuvinte: „Dartu nu vorbeşti cu mine în dimineaţaasta?”. Când s-a apropiat de pat, aconstatat că soţul ei murise şi, pentruel, totul se sfârşise”!

Scriu cu chipul lui Mihai Danielescu,arborat – şi trist – pe trupul lui

subţiratic şi suferind, vorbindu-miînfiorat de părerea de rău că suntultimele lui cuvinte... Se ivise printresemenii lui într-o zi de 4 martie 1933,într-o locuinţă modestă „din Ţibirica –judeţul Orhei, pe pământul Basarabiei,din părinţii Dumitru şi Nina –Ciobotaru, mai târziu, Cebotarenco.Într-o noapte, când au fost conduşi lagară pentru a fi expulzaţi în Siberia,părinţii săi au decis să se urce în trenulde România”.

Opera lui Mihai Danielescu – numelee al soţiei, Niculina - a rămas în grijaurmaşilor – fiii săi, sub motto-ulpreferat: „Vax populi”, devenit genericulunei emisiuni de umor televizat. Treivolume de apigrame: „Călcâiul luiAchile”-1997, „Cuiul lui Pepelea”-2001şi respectiv „Apă distilată”-2004;grafica şi ilustraţiile a 22 de volume;menţionat în 70 de cataloage interne şiinternaţionale; premii pentru caricaturăîn China, Croaţia şi Canada. Tâlcurilecâtorva din catrenele lui MihaiDanielescu vor străbate vremurile şi-orsă tulbure conştiinţele. Către „VasileGroza, care i-a spus, într-un duel, că arenevoie de o secretară:

„Cum n-am birou capitonat, Şi n-am fost şef în viaţa mea, Eu zic s-o ţii, că e păcat,

Că nu ştiu ce să fac cu ea”. Pentru volumul de epigrame

„Inspiraţii fără raţii”, scris de NeluQuintus, Mihai Danielescu a făcut oepigramă caustică, dar bună:

„Ca să vezi că-l preţuiesc, Ţi-am fixat volumu-n ramă,Dar îl iau să-l mai citesc, Poate dau de-o epigramă”!



Desigur, municipiul Câmpina nu-şi maipoate permite luxul de a-şi îmbrăcastraiele de sărbătoare dacă îl împingeuşor, delicat, mai încolo, pe unul dinpoeţii ei de vază, Dan D. Rădulescu, celcare a văzut lumina zilei şi a locuit înaceastă urbe doldora de cultură...

Şi presupunând că totuşi ar face-o,cred că haina, pe care ar îmbrăca-o încontinuare la zile mari, ar fi prea strâmtă,cu umerii lăsaţi, fără toţi nasturii şi cu omânecă mai scurtă faţă de cealaltă.

Iar dacă cineva îşi permite (şi e libersă o facă!) să afirme că lucrurile nu stauchiar aşa, s-ar înşela amarnic, pentru căDan D. Rădulescu vine cu un argumentzdrobitor în sprijinul aserţiunii noastre –poezia sa de o ţinută aleasă, rafinată,îndelung meşteşugită cu mult har de laCel Etern, ce te determină să te scoli înpicioare, să-ţi scoţi pălăria şi să-ţi ţiirăsuflarea la auzul ei de apă limpede şicurgătoare precum Ozana cea deodinioară...

Cum consider că, acestui poet ales şiputernic om de cultură, i s-a făcut omare nedreptate – fie când era în viaţă,fie astăzi, când se plimbă printre stele,făcându-ne semne cu mâna, „mă ridic”,sperând să împrăştii cât de cât ceaţadeasă a uitării din ochii noştri, care neface să nu-l putem zări printre noi. Dar,să fim sinceri până la capăt, poate că şi

el poartă vina de a nu fi „dat din coate”,cum făceau alţii (şi o fac mai alesastăzi!), ca să stea în primele rânduri alepoeziei prahovene şi naţionale. Fireboemă, îi lăsa pe ceilalţi, obrăznicuţi,talentaţi până la genunchiul broaştei,„să-i taie” calea...

Să dea Atotputernicul să fie alături demine, când am purces la acest drum alevocării lui Dan D. Rădulescu, cât maiaproape de domniile voastre, fireşte, culuminile şi umbrele specifice fiinţeiumane creatoare. Fac asta după„putirinţele” mele – cum ar zicecronicarul – pentru a lua aminte că a fostprintre noi un om blagoslovit deDumnezeu cu suflet de înger şi cutâmplele trecute prin vămile cerului.

În sprijinul acestui demers, cred căsunt bine venite de-acum câteva datebiografice referitoare la ilustrul nostrucărturar şi creator de comori literare.Pentru aceasta, vă rog, să-i priviţi chipuldin fotografie până veţi vedea cumbuzele lui se desfac, se arcuiesc peşoapta rostită, molcom, tărăgănat, cuglasul baritonal, aproape de oftat. Cămulte focuri îi pârjoleau inima şi ficaţii,chiar dacă, seniorial, „trăgând” unzâmbet de copil, reuşea să maschezeamărăciunea cu o aripă prin sângele-ialbastru. De unde această tristeţe? Ozăbavă numai, şi vom vedea.

Dar să ne imaginăm că am pornitreportofonul: „Lumina zilei am văzut-o,pentru prima dată, pe 4 decembrie1939, în oraşul atât de însorit Câmpina.Mama era casnică, iar tatăl medic.Şcoala primară şi liceul le-am absolvit înCâmpina, după care am fost student laFacultatea de Drept din Bucureşti.Numai trei ani, pentru că am fost

evocare Vasile Ioan CIUTACU

Vasile Ioan CIUTACUDan D. Rădulescu nu

merită uitare.Argumente, evocări şi

literatură


exmatriculat pe motivul că am contrazisprofesorul de socialism ştiinţific, careafirma că la ruşi nu au fost niciodatălagăre de deţinuţi politici. Pentru asta,cum spuneam, trei ani nu mi s-a maipermis să urc scările, d-apoi să deschiduşa vreunui institut superior deînvăţământ... Ce faci ochii mari?... Prinvremuri de-astea am trecut. (Şi ia opauză, aprinzându-şi un Snagov. Alcâtelea? mă întreb eu). De-abia după ces-a scurs acest timp disciplinar din viaţamea , am putut să mă înscriu laadmitere, la Facultatea „Alexandru IoanCuza” din Iaşi, la secţia Filologie, în1960, fiind apoi şef de promoţie...(Pauză) Tu crezi că trebuia să spun toateastea?... Va zice lumea că vreau săepatez”. (După care ne înfăşurăm înrotocoale de fum, pe care încearcă să le

îndepărteze, cu mâna, din dreptul meu.„Ce treabă avem noi cu lumea!?”, îirăspund încercând să fiu cât mai„autoritar”, de teamă să nu se închidăcu totul în el. Se pare că „trucul” areuşit. „Dar toate acestea fac parte dinviaţa ta. Sunt ale tale, n-ai cum să leocoleşti” – îl mai tachinez, îl maiîncurajez la vorbă.) „În fine... Dupăterminarea studenţiei am fost asistentde literatură comparată la catedraInstitutului Pedagogic, care ţinea tot defacultate. Din motive familiale, am venitla Câmpina, fiind un an profesor defranceză la liceul din Buşteni. După care,pentru că îmi plăceau castelele, m-amangajat ca ghid la Peleş, unde amparcurs toate treptele profesionale – dela muzeograf principal până la şefrestaurare... (Râde fonfăit...) Cu toate căştii: niciodată nu mi-a plăcut şefia.(Râde şi iar îşi aprinde un Snagov sau îlcontinuă pe cel dinainte.) După cumcunoşti, în 1978, restaurarea a fostmutată la Castelul lui Bibescu dinPosada şi am rămas aici până la capăt.”

Dar, vai, capătul acesta afurisit a fostsă se întâmple pe 15 decembrie 1991,într-un sfârşit tare misterios (ca să nuzicem altcumva), pe când se întorceaacasă, pe la miezul nopţii geroase, de laTimişoara, unde participase, ca membrual Forului Democrat Antitotalitar, înfiinţatpe 6 august 1990, la Cluj, preşedinteDoina Cornea, deoarece nu era un tipcare „să stea”, când ţara fierbea din toţirărunchii. În noaptea cu pricina, dupămărturiile celor dragi, avea o ranăsângerie la craniu. „Nu-i nimic” – ar fi zisşi a intrat în baie ca să-şi opreascăşuvoiul de sânge. N-a mai ieşit decât pebraţele celor apropiaţi. Adică fără viaţă.

Vasile Ioan CIUTACU Vasile Ioan CIUTACU


Presa vremii a făcut multă vâlvă pechestiunea acestei morţi subite,enigmatice – dacă ne este permis. Nu i-a„tăcut” gura! Spre exemplu, în revista„Cuvântul”, s-a scris cu lux de amănuntedespre dispariţia ciudată a poetuluinostru. Au urmat deshumări şi înhumări,dar pentru că familia - în special soţia,delicata profesoară Aurora Rădulescu -nu a mai rezistat acestora, s-a pus capătacestei morţi nedescifrate, cu realesemne de întrebare. Cert este că Dan D.Rădulescu era un adversar incomod,declarat al comunismului şi al acelorvremuri care au urmat după revoluţiesau ce-a fost atunci…

Noi să privim încă o dată chipul dinfotografia în care buzele se închid amareşi misterioase pentru totdeauna,pierdute într-un murmur precum o ranăsângerie: „...Că la nunta mea / A căzut ostea, / C-am avut nuntaşi / Brazi şi

păltinaşi, / Preoţi, munţii mari / Paserilăutari, / Păsările mii / Şi stele făclii...”

Repetăm, era un intelectual subţire,rasat, un profesionist de clasă, studiaseistoria artei bazându-se pe memoria saascuţită. Şi de amorul artei, cu toate căavusese oferte să se întoarcă asistent oriconferenţiar la Facultatea de filologie dela Iaşi, a preferat „să stea” printretablourile luminate de razele solarepetrecute prin vitraliile Peleşului. Adobândit atestate de istoria artei şi era laun pas de a-şi da doctoratul în studiulfolclorului. Dar orele nenumărate ce i-autrebuit să pătrundă până la origineaacestor lucrări plastice şi la obiectele deceramică din Peleş, l-au împiedicat să-şiducă până la capăt hârtiile, doctoratul decercetător folcloristic…

Era un om bun la suflet, din carecauză subalternii îl tratau cu respect.Niciodată nu s-a impus în faţa lorplesnind biciul, ci prin „dulceaţa” limbiişi a graiului. Era imposibil să-şi refuzepersonalul din subordine atunci cândapela la el cu diferite problemepersonale sau de altă natură. Cu altecuvinte, era întotdeauna săritor lanevoile oamenilor. Subalternii îi purtauun neţărmurit respect, le era ruşine să-itreacă prin faţă. Şi vă spune unmartor căruia i-a fost dat să trăiascăasemenea clipe.

Avea o ţinută elegantă, mai mereuîntr-un sacou bleumarin închis şi cupantalonii gri fer, la dungă. Purtacravată asortată cu haina ce oîmbrăcase, cămaşa întotdeaunascrobită şi cu pantofii niciodatănelustruiţi. În buzunarul din dreapta alsacoului avea mereu câte un Snagov derezervă (să nu uităm că eram în era



comunistă de plin avânt muncitoresc, înalianţă cu intelectualitatea şi ţărănimeacooperatistă pentru îndeplinireacincinalului în patru ani şi jumătate. Deunde un Kent, ori Marlboro? Astea„gemeau” în încăperile mai marilorpartidului). Pe timpul mai umbros,purta o canadiană din tercot de culoarecrem, cu o căciulă căzăcească. Sau aşaîmi făcea mie impresia. Era un tipsubţire, rafinat, pentru că aşa îi stăteaîn caracter, nu se forţa să fie altfel, atâtla vorbă, cât şi la port.

Ne-am întâlnit pentru prima dată învara anului 1976, la Casa de Culturădin Sinaia, ce-şi avea sediul în Cazinou(O, tempora!) la cenaclul „LucianBlaga”, înfiinţat în 1959 de scriitorulStelian Tăbăraş şi de Radu GhicaMoise, director. Dar să nu neîndepărtăm prea mult de personajulnostru. La acea şedinţă a cenaclului, lacare Dan D. Rădulescu venea mai rar,şi-a scos din geanta „Diplomat”, decare nu se despărţea niciodată, cumaveam să constat de-a lungul anilor,câteva coli de hârtie dactilografice şine-a lăsat mască, cum se zice, cuversul său voievodal:„Caii au rămas cu şei de lemn să ne

aştepte încă...Ori să le poarte pe drumul

întoarcerilor;Gătiţi de nuntă închinăm ploşti de piatră,Curg linişti pe păşunile lumii,Stele cu ochi de lup iscodesc prada...”

Sau:„Aş fi vrut să-ţi povestesc despre nopţile

bolovănoaseŞi despre mâinile oarbe...Nopţile au nume de fată şi-mbrăţişarea

iubitelor

Şi a tatei... la fereastra vagonului custrigături de timpPeste cozorocul chipielor....”

Ori:„Toamna picoteşte cu frunzeŞi umbra paşilor şi răsuciri de ranăOri ale roadelor pârguite statornicŞi pădurii pline de mine...Din când în când îmi adun inimaÎn potirul vorbelorŞi ferecături de poartă... „

Şi:„Inima îmi este poartă de cântecÎi ascultam nesomnul zăvoarelorzăvorâte cu linişte;Oameni intră şi iesŞi,De multe ori,Nu se mai întorc niciodată...”

După care a devenit senin, eliberatparcă de povara cuvântului trecut prinsuflet, zâmbind ca un copil. S-a lăsat otăcere monumentală pentru că, în faţaacestor „bijuterii” poetice, orice cuvântar fi fost de prisos. Numai Nicomah,parcă, a zis: „Bravo, Dane!”... Asta epoezie, nu joacă!...”

Apoi, pentru că era poate uniculspecialist, după cum spuneam, care eraîn stare să scrie despre comorile dinPeleş, ne întâlneam foarte des laCastel, unde eu participam lareparaţiile capitale ale acesteiconstrucţii. Ne opream, câteodată, pezidul Economatului sau pe scările depiatră, păziţi de cavalerii în armuri.Aprindea Snagovul şi deschideanelipsitul diplomat. Iar vocea uşorfonfăită, dar emoţionată, începea: „La drept vorbind, toţi cei care ar fi

trebuit să uiteNu am uitat nimic din marile evenimente



Ale căror eroi şi martori au fostdeopotrivă

Au uitat însă toţi cei care nu trebuiau să uite:

Şi-am uitat ciutele izvoareleŞi-am uitat zborul cocoareleTurla bisericii a uitat dunga vecerniei

şi deniilorIar noi, noi am uitat, iubito, că încă

ne mai iubim, Am uitat dacă şi pentru ce încă

ne mai iubim...”Apoi, cum eram pe „lista” Casei

poporului, am hotărât să rămân în ŢaraColţilor de Nisip, unde ursul îşi poartăregeşte coroana, iar corbul lui EdgarAllan Poe, de peste o sută şi ceva deani, şi-a făcut cuibul veşnic în coastamuntelui, de unde în lungi piruetezboară să recunoască pasul de străin.Dar cum nu puteam dintr-o dată să daubuzna în acest ţinut, Dan „mi-aacordat” 2 ani aclimatizare într-ocameră a Castelului Bibescu din Posada,locuind, după cum se vede, o bucată devreme în „casa” lui. Parcă a fost ceva„aranjat” de Pronia Cerească, deoareceîn această perioadă mi-a fost dat să necunoaştem mai bine. Discuţiile noastreîndelungi, pe diverse teme, dar evidentpredomina literatura, m-au făcut sătrec foarte uşor peste monotonia unorzile gri şi să-mi dau seama de vasta luicultură universală. Şi de prietenia pecare mi-a acordat-o. De bunătatea luifăr’ de hotare şi de dragostea saenormă ce o purta familiei sale atât dedistinse. De înverşunarea lui fără decapăt împotriva sistemului de atunci...

Rămân neşterse în ceara memorieiclipe de neuitat petrecute împreună.Bunăoară, iată-l pe terasa de la

restaurantul de la Posada, încălzit de o„Havana Club”, când a început sădanseze. Se simţea liber, extraordinar deliber. Era un toreador în arenă care-şi„dansa” taurul imaginar. Apoi dansulacela părea zborul unui cocor rănit. Şi caZorba grecul ţopăia de bucuriaînfrângerii. Era ceva din vechime în acelemişcări bine coordonate, totuşi. La unmoment dat s-a curbat pe spate gata săatingă pardoseala cu ceafa. Era ca un arcîntins la maximum şi, pentru o clipă, amavut impresia că se desprinde de pământşi se duce săgeată către cer. După care aînceput un tangou fără greşeală... (Îţiaminteşti, Aluna?).

Aici, la Posada, am înfiinţatîmpreună cenaclul literar „SimionStolnicu”, urmăriţi pas cu pas deprofesorul M.S., proaspăt întors dinFranţa, unde stătuse vreo 4 ani. L-amghicit amândoi după felul „deschis” încare ne povăţuia: „Ascultaţi bine, la cevă e de folos literatura, poezia în speţă?Niciodată, dar niciodată poezia n-arezolvat ceva în societate... Vax!...Varză! (Şi îşi pocnea mâinile de bucuriecă noi nu-i dădeam vreun semn deneînţelegere a celor spuse de el. Şirâdea zgomotos, pocnindu-şi mereupalmele.) „Vax... Varză, băieţi!” „Varză,maestre, dar aceea e bună de salată, desarmale electorale, de putină sau de rosiepurii pe câmp. Ce zici, Vasile?” Da, darcâte-o foaie de varză, am mai auzit prinbătrâni, că ar fi bună să ţi-o pui pefrunte când te doare capul şi ai vrea, caşarpele, să ieşi la drumul mare. Am râstoţi trei, după care „împricinatul” trimisîn misiune a ridicat un deget ameninţătorîn aer: „Bine, bine, o să vedeţi voi căpoezia nu e bună la nimic. Decât aşa, de



fandoseală! Şi dus a fost. Eu m-am maipomenit cu el acum vreo patru ani însala de spectacol de la Buşteni. Nu micămi-a fost nedumerirea când s-a aşezatlângă mine şi aproape mi-a băgat limbaîn ureche: „Când vă spuneam eu căpoezia n-a rezolvat nimic în societate!”Care va să zică...

Pe 15 decembrie 1989, eu şi cuDan ne-am întâlnit la Posada, peterasă: „Băiete, se mişcă ţara! Trebuiesă-i împiedicăm ca să nu pună mânape putere!”

- Cum?- Unindu-ne toţi într-un front

comun. Trebuie să continuăm ce s-afrânt în ‘47. De acolo să începem cuistoria acestor vremuri... şi peste douăzile era foarte abătut, pentru că fiica luitrăia între focurile încrucişate alemitralierelor de la Timişoara, fiind acolostudentă la medicină.

E de accentuat că Dan D. Rădulescu afăcut o înverşunată opoziţie, înscriindu-se în Forul Democrat Antitotalitar, cauzade la care s-a plecat în constituireaAlianţei Civice, din care cauză şi astăzicu „toate formele legale întocmite” decei în drept, se bănuie că bâtanimicitoare primită în moalele capului,în noaptea de 15 decembrie 1991, acurmat viaţa acestuia în plină puterecreatoare, la numai 51 de ani. El a muritla datorie, ca în versurile:„...Drumurile mă cuprind din inima

drumurilor,Drumurile care se nasc dintr-un

răsărit al soarelui...”Finalul pentru această evocare mi l-a

dat, cândva, grădinarul castelului, neneaIonică Peticilă, un subordonat al poetuluiDan D. Rădulescu, plecat între timp şi el

la cele veşnice.- Domnule Vasilică, ştiţi ce mi-au zis,

pe limba lor, florile pe care le sădeamprin parcul Bibescu, mai ales trandafiriigalbeni?

„Noi, meştere, înflorim din inima luiDan Rădulescu. Dacă el n-ar mai fi, nicinoi nu mai avem vreun rost pe aici.” Ceziceţi de asta? Iar ieri seară, paznicul dela castel mi-a mărturisit că i-a bătut înpoartă domnul Rădulescu: „Era frumosprecum un colind!”

- Am revenit, băiete, să-mi iau umbrace mai bântuie prin Castel. Să n-o maipoarte nimeni! Şi spune nişte vorbe:„Dar luaţi aminte, ferească DumnezeuSă nu muriţi neîngropaţi de dorul meu!”

Parcă i se adresa cuiva care era defaţă, în nici un caz mie. După care s-a dustopindu-se cu umbre cu tot prinpăduricea Crângului cu un mers deînserare....


La M

arat

on

ul p

oez

iei d

e d

rago

ste


Serghie BUCUR

EroticaExplozia preferinţelor sexuale se

perpetuează, după un sfert de secol de larevoluţia din 22 XII 1989, în toate domeniile.Sexualitatea este aerul şi apa majorităţiipământenilor de pretutindeni, emanaţia eioccidentală alimentând dorinţa de libertatetransformată în primul rând, înfundamentalismul erotic manifestat îninfinite modalităţi – carnal şi artistic. În a saHISTOIRE DE L’AMOR = Istoria iubirii,Marcelle Tinayre („Viaţa Românească”, 1992),sub primul ei titlu, „Naşterea iubirii”, autorulîncepe astfel: „Amorul este mai tânăr decâtumanitatea. El nu s-a născut odată cu ea, cafoamea, setea sau plăcerea carnală. Încaverna primitivă, masculul era supusdorinţei elementare, satisfăcută deposesiunea femeii. Creatura cu sânii grei, cuşolduri imense, mai slabă decât stăpânul său,încurcată de fructul pe care-l purta sau dehrana pentru alăptare, trăia sub protecţiabărbatului”. Presupun că, tânărul artistplastic brăilean Cristian Radu se va fi aruncatpeste paginile acestui modest op apărut lanoi, cu 22 de ani în urmă – dovadă a explozieide care aminteam în deschiderea acesteicronici – sau poate şi în alte cărţi despreEterna Poveste, pentru a pregăti expoziţia deGrafică vernisată joi / 20 februarie 2014, ora17;20 în Galeria de Artă din Ploieşti, înprezenţa lui. De altminteri, reflectând asupracifrei 22, să recunosc că, artistul brăileanatunci venea pe lume – la 5 noiembrie 1982,prin urmare nu avea ocaziunea să deschidăcartea francezului istoric al Iubirii. Urma să orăsfoiască, precum orice artist plastic care serespectă. Dar, văzându-i cele 24-25 de lucrăriexpuse pe simezele Galeriei de Artăploieştene, de la primele lucrări – toatedespre corpul contorsionat de freamătulerotic al Femeii – m-am întrebat în gând,

scurt: Ce este din toată această „feminiadă”în patul lui Cristian Radu – omul şiplasticianul! La despărţire, exact asta l-amîntrebat, sub şocul artei lui fără perdea,extrem de brutal, admiţând însă că, şi aşaceva trebuie să fie arta. Dacă nudurile luiTonitza şi Iser, Pallady şi Ciucurencupăstrează, oricât de goale pozează modeleleîn faţa acestora, în atelier, nu exacerbeazăerotismul, acel orgasm ajuns în cele maidelirante forme, sub impresia aceasta – deinşi cu o educaţie artistică decentă, deşi şinoi – femei şi bărbaţi, ştim bine ce seîntâmplă cu noi, în paturile conjugale sau nu–, faţă în faţă cu apocalipticele scene erotice,elegant înrămate de creatorul lor, CristianRadu, ne e imposibil să nu tresărim şi să numedităm la acele „păţanii” care, asemeneapersonajelor din tablourile în discuţie, ne-aufost date să le trăim, oricât de „animaleinteligente” cu ipocrizie ne-am socoti. N-amputut evita, încă din întâile priviri, sintagma„Sodoma şi Gomora” – despre care,conştient şi provocator, Marcel Proust a scrisîn marea lui epopee „În căutarea timpuluipierdut”. Dar, Sodoma şi Gomora au fost,cum ne spune Scriptura, distruse deDumnezeu, din pricina animalismului cecuprinsese populaţia lor, căzută într-odejectă relaţie sexualistă, orgiacă. A proposde „orgiac”; exact vorba asta mă ajuta săconturez, într-o conversaţie cu minunatulmeu coleg de jurnalistică, Tudor Mihalache,în ansamblul expoziţiei, lucrările lui CristianRadu: o panoramare a orgiilor în care,trupurile, scăpate de sub controlul propriu,se întorc la matca lor genetică: beţiacarnalităţii extreme.

Fără a fi explicate sau identificate de vreoformulare cu statut de titlu, lucrările luiCristian Radu au rezumat răspunsul artistuluibrăilean, la întrebarea mea, desigursuperfluă: - Ce se petrece în patuldumneavoastră, cu femeia pe care o aduceţiacolo, din toate aceste „opere”, domnuleRadu? – T o t u l!!! a sunat replica lui.

cronica plastică Serghie BUCUR


Răspuns intuit de mine, dar pe care mi-lvroiam confirmat.

Amalgamul trupurilor feminine,segmentat în abdomene cu taliile şi sâniiclocotind de excitaţia mâinilor care îifrământă, gambele şi fesele cuprinse deacea haotică încleştare între ele, ardentadorinţă de sălbatică legătură genitală – pespate, pe burtă, de sus în jos, de jos în sus,oblic, orizontal, obtuz, circular, imposibil,infernul erotic este plasat de Cristian Radu,în Grafica lui, într-un prepetuum mobileexacerbat, a cărui logică este una singură:plăcerea orgiac-demenţială!

De la amorul în caverna primitivă,de acum10.000 de ani, despre care Marcelle Tinayreîncepe să istorisească într-a lui „Istorie aiubirii”, la amorul fixat în tablourile lui, deplasticianul brăilean Cristian Radu, calea estecosmică, dar actualitatea lui, aceeaşi. Pe câtde actual devine în minţile copiilor noştri,când, conform aberantelor interdicţii desorginte UE, „acest film poate fi urmărit de

copiii sub 12 / 15 ani numai cu acordulpărinţilor” etc. Iar odraslele, înzestrate – „dintoată sărăcia” – cu telefoane mobile şi,adesea, cu calculatoare, deci cu internet,navighează pe ele şi „sunt la zi” cu ceea ce„fac mama şi tata noaptea, în patul lor”!!!

Libertatea ne-a dat dreptul să fim liberi înabsolutul ei, ca sens politic şi social. Prinurmare, avem dreptul, deci voie să ne arătămcum suntem şi între cei patru pereţi aicamerei unde sălăşluim – singuri sau cucelălalt / cealaltă. Despuiaţi, „în costumul” luiAdam şi al Evei, sub pecetea profundeichemări carnale, a acelui magnetism senzual,de care, cât suntem tineri, ne bucurăm, iarcând „am ajuns la o vârstă”, visele sauamintirile ne mai pun pe jarul definitiv stins!

Poate de asta este conştient şi artistulplastic brăilean Cristian Radu, şi „bate fierulcât e cald / roşu”, când, amintindu-mirăspunsul său, deocamdată „are TOTUL înpatul său” şi în dogma lui imagistică. Nu ne

îndoim!




Primo tempo„Vremea arşiţelor – Vara / Trecu înc-odată

Ţara, / Bate bruma peste vii, / Viaţă treciviaţă revii; / Tot aicea mă găseşti ? / Uite,-itoamnă la Floreşti!”.

Terorizat de istericele transmisiiMeteo, la radio şi pe ecranul tv, amieşit, totuşi, din tihna roditoare aBibliotecii, ambiţionându-mă să colindarealul prahovean, în lungul şi latulParalelei care, pe harta emisferei deNord a Pămîntului, taie distanţa întrePol şi Ecuator, mânat de freneziile princare lumii culturale şi adepţilor ei, leplace să respire. Vara 2014 a încins – lafigurat şi la propriu – această lume, iarea şi-a risipit energiile protectoare încontra prostiei, a mediocrităţii şi acaragialismului politic. Dăruirea a atinsconsacrata „temperatură” a traseului –45 de grade... culturale.

NonşalantulPictura maestrului Valeriu Scărlătescu

are darul de a face ca privirea săfuzioneze fulgerător cu gândirea şi să selase sublimate într-un sentiment filtratde o viguroasă nonşalanţă. Personajeleies de sub penelul domniei sale aproapeştrengăreşte dar inundate de melancoliiapodictice, sonorizate de Bach cântat la

orga Bisericii Negre. Femeia deţine roluride primadone rurale sau / şi urbane,personificând ipostaze privilegiate, de lasenzual la filozofic, indiferent de situareafiinţei sale: la o cafea, într-o grădină, pecalul de Circ sau de echitaţie, într-uninterior aproape cosmic (din cauzaabsenţei oricărui element decorativ, amobilierului etc), pozând (carnal) nudoar ca un model, din contra, careprezentare a feminităţii sincreticpoetizate. L-am admirat în mica expoziţieamenajată într-o sală neîncăpătoarepentru afluenţa invitaţilor d-sale, marţi13 mai, aflată în uriaşul (centenar) Palatal Culturii, cu sentimentul expulzăriizădărniciei prin fiecare tuşă trasă înaparenta nonşalanţă. Presupun căaproximativ aşa au înţeles şi gândit şiconfraţii expozantului, distinsa ElisabetaStănciulescu (maestră a floreiadâncurilor marine) şi dezinvoltulcolorist Valter Paraschivescu, alături cusobrul său frate, Boris, în incintaSalonului Mythos, prea strâmt pentruimpresionantul regal picturalscărlătescian: „Înger în grădină”, „Nud înfereastră”, „Pasul tău, de domnişoară”,„Doamna cu lycornul” etc.

Minţi luminateExista pe vremuri obiceiul – de

inspiraţie Hasdeu-Iorga – conferinţelorpublice susţinute de personalităţi devaloare naţională şi europenă.Generaţiile ante- şi inter-belice alePloieştiului şi ale Câmpinei, ale Vălenilorde Munte şi ale Sinaiei au fost luminatede asemenea spirite. Venerabilulprofesor Constantin Enciu, ajuns lageneroasa vârstă de 90 de ani, spirit

actualitatea culturală Serghie BUCUR

Canicularul miez devară 2014 peParalela 45 de

grade... culturale


enciclopedic pentru istoria, educaţia şicultura oraşului „Aurului Negru”, uimeşteprin luciditate, logică şi farmec, asistenţa.Orice liceu din aceste localităţi s-ar onorape sine, invitându-l să povestească – cumemoţiona publicul, în 5 iunie, în Atheneul„Paul Constantinescu”, cu ocazia –relatată deja – prezentării cărţii„Destinaţii esenţiale”, de Nic Dumitrescu.La fel, doctorul în Muzicologie AlexandruBădulescu, prin vocea şi paginile scrisede domnia sa, Cultura Prahoveirezonând, în contextul celei naţionale –documnetat – prin povestirea – eventualfoiletonistică – a 60 de ani de civilizaţieromânească! Sumedeniei de istorici, deprofesori, de artişti, scriitori şi muzicieniîncă în viaţă, ziarele şi televiziunile şi -mai ales - autorităţile judeţului NU leacordă spaţii de acces public educaţionalşi nici banii pentru publicarea Amnitirilor/ Memoriilor acestora. Câţi dintreploieşteni ştiu de tetralogia „O cronicăploieşteană 1825-1974”, scrisă – cupasiunea cercetătorului şi a istoricului,de Doctorul în Chimie Ing. Carol NiclaeDebie, fondatorul Societăţii Muzicale aPloieştiului, Filarmonica de mai târziu !?!„Panta rhei” spuneau latinii, adică „Totulcurge”. Cum şi încotro? Simplu şi tragic:„Panem et circenses” – adică pentru„Pâine şi jocuri de circ” – felul de a fi, de25 de ani, impus românilor în„democraţie”.

Poetul din vârf de cremeneBiblioteca „Istrati” de pe încă

romanticul bulevard al Culturii –podoabă străveche a Câmpinei, aprilejuit, sâmbătă 17 mai, lansarea cărţiide poeme „Iubeşte-mă (,) începe ura”,autor, Vasile Ioan Ciutacu. Poetul e un tip

singuratic, trăieşte undvea deasupraComarnicului, pe vârful de cremene alunei stânci pesemne destinată visării.Persuasivă în „vocile” care o armonizeazăîn structuri cantabile, de nuanţă tragică,cartea d-lui Ciutacu face să crească însufletul cititorului iarba mâhnită a iubiriide sorginte Zaharia Stancu. Cam aşa i-amreceptat lecturile susţinute de poet, înfaţa unui public avizat şi pe care elogiilecriticului Christian Crăciun le-adirecţionat selectiv: „După 20 de ani deneîncredere în Poezie, dl Ciutacu s-aîntors la Ea. Melancolia lui 2000 e mai viedecât şuvoiul optzecist! În vărful său demunte, Nea Vasile scrie minunat, e osursă curată a Limbii Române!, salvând-ode la bufoneria în care astăzi ea estearuncată de agramţi şi grafomani!”Subscriu şi adaug: Vasile Ion Ciutacu scrieo poezie erotică, cu accentele râvnei şirâvnirii supremei noastre meniri: Iubireaşi Dragostea!

Junii arhitecţiMiercuri 28 Mai, Galeria ploieşteană

de Artă. Zidită parcă din alb şi din umbre,Expoziţie Absolvenţilor Liceului de Artă„Carmen Sylva” promoţia 2014 atragepublicul cu sculpturi, desene şi picturi aleelevilor claselor îndrumate de profesorieminenţi, ei înşişi artişti plasticiconsacraţi: Rita Bădulescu şi NicolaeLupu. Întâlnesc lucrările textile aleelevilor profesoarei Cristina Galai, celede design, profesor Cristian Anghel, defotografie, profesor Ion MihaiCochinescu şi, extrem de ingenioase,machetele câtorva clădiri imaginate deviitori arhitecţi îndrumaţi de profesorulLiviu Ghiţuleasa. Formele, spaţiile şivolumele au coerenţa asamblării în culori



sugestive şi reconfortante, premizele mise dezvăluie cert: junii sunt înzestraţi cuharul ştiinţei şi artei de a proiecta şiconstrui clădiri. Complexurile socialeconcepute de Andra Călin şi respectiv deAna Costea vizează ambientale spaţii înacord cu habitaturi precumpănitorodihnitoare. Terasa cu dublă utilitateinstalată pe o insulă din verdeaţă şipiatră, descrie motivul arhitectural pusîntr-o valorare accentuat modernă, deAndrei Ciobanu. Intuind locuinţe alesecolului XXI în variantele studiate demulţi trecători în vitrinele Galeriei deArtă, intraţi aici odată cu noi, am găsitexplicaţia artistică a lucrărilor semnatede Rareş Nedelcu, „Timpul”, Poliana Nicu,„Închinare”, Diana Cristudor, „Floriacvatice”, Mădălina Andriescu„Arborele”, Cristina Rusu, „Vibraţie”,Valentina Ion, „Paradis”, Andrei Boghici,„Autoportret”, Anghel Ionuţ Ştefan, „Înbucătărie”, Andrei Goran, „Cuiele”,Daniel Alexandru Florea, „Gata de drum”,Claudiu Edwin, „Şarpe”, Silvia Nuţă,„Porumbeii”.

PictoriţeleE o zi de joi – 5 iunie, spre seară. 6 şi ¾

oră cam tîrzie pentru un asemeneaeveniment - Vernisajul expoziţieipersonale de artă plastică a MareiMirona. Lume potop, în foaierul Casei deCultură „Geo Bogza”, perpendicular pestrada Grviţei 95; limuzine, buchete deflori, îmbrăţişări, pupături, zâmbete,chipuri radiaose, tandreţuri, felicitări,fotografii de grup, cordiale; o efuziunedelirantă. Artista expozantă jubileazăîntre operele prezente pe simeze şidomnişoarele, doamnele şi domnii

încântaţi de o evidentă bucurie.Sensibilitatea şi legăturile profesionaleapropie două distinse june combatantepe frontul Frumuseţii: Mara Mirona şiAmalia Suruceanu – preşedinta FilialeiUAP-Câmpina şi pictoriţă de valoare,poetă a culorilor întreţesându-se înpeisaje, naturi statice, portrete şicompoziţii originale. Regret că n-am avutcum privi lucrările domniei sale, anultrecut, dar mă voi revanşa în toamna2014, în ambianţa minunatelor pânzesemnate cu numele rezonant în laturaasemănării numelui de botez, care mătrimite la marea cântăreaţă portugheză,Amalia Rodriguez – văzută şi ascultatătimp de două ore şi jumătate, pe scenaPalatului din Capitală, într-o searătomantică 1969. Sunt în stare să asociezmuzica nuanţelor din picturile Marei şi,de pe Facebook, ale Amaliei – Alias AmasArt, cu rezonanţele celebrei regine aFado-ului, medium capabil să îmi refacăspiritul şi voinţa. Mara Mirona – ourmăresc cum mai toţi aşteaptă s-ofelicite şi s-o cuprindă în braţe – aducepublicului expresive desene, modelaje şiuleiuri, turbionare imagini ale ideilorartistice care au căpătat formesurprinzătoare şi sensuri matricealeasupra cărora privirile stăruiehipnotizate, iar ochii de sticlă Zeissclipesc electronic, eternizându-le. Omodernitate febrilă se degajă dinexpoziţie, spirala pare să susţină motivulfilosofic al majorităţii lucrărilor, artaartistei îmbracă această sinteză aînşurubării şi a ascensiunii. ImaginaţiaMarei Mirona lucrează pe sensulbinomic al creaţiei, în piatră, în metal, înceramică, în peniţă, în ulei şi în pastel.



Duplex de sufletPrin octombrie 2012, Filormonicile din

Ploieşti şi din Piteşti s-au apropiat până laa se vizita reciproc, cu orchestrele şidirijorii lor, Piteştiul consonând în spiritulde breaslă, profesional şi profesionist, şiîn dimensiunea jurnalismului confratern,datorită emiciţiei dintre mine şi TudorMihalache, şi Adrian Simeanu – publicistremarcabil la ziarul ARGEŞUL şi în paginilealtor publicaţii locale, recent, în alerevistei „Cafeneaua literară”, cu care amcolaborat în paginile luxoasei reviste „decultură muzicală” EUPHONIA. Încompania iluştrilor maeştri ai bagheteiOvidiu Bălan şi Radu Postăvaru,prezenţele simfonicului ploieştean austrălucit de fiecare dată, dl CorneliuIrimia, directorul general al colosuluimuzical „Paul Constantinescu” turând lamaximum „motoarele” acestei dubleexistenţe spirituale. În EUPHONIA amscris despre concerte şi recitaluri cu ecounaţional, domnii Adrian Simeanu şi JeanDumitraşcu – directorul Filarmoniciipiteştene şi fondatorul-director alamintitei reviste, publicând cuconsecvenţă relatările despre viaţafilarmonică prahoveană. Despre IoanaMaria Lupaşcu, despre Daria Ioana Tudor,despre maestrul Octavio Calleya, despreVlad Hârlav Maistorovici – pe 15 ianuarie2012 interpretând, pe scena simfonicădin Trivale, un Brahms, sub baghetamaestrului Pedro Negrescu! Stagiunea2014-2015 se va deschide, la Ploieşti, pela jumătatea lunii septembrei, sub un noudirectorat – al maestrului RaduPostăvaru, succesorul vrednicului delaudă prof. Corneliu Nicolae Irimia;onoare predecesorului, gloriecontinuatorului!

Juliile lui HasdeuEveniment naţional, cu reverberaţii

europene, Ziua Juliilor lui BogdanPetriceicu Hasdeu, amândouă născute înaceeaşi zi, de 2 iulie, în faţa unui publicnumeros, ocrotit (contra ploilor care, înzona Castelului „Julia Hasdeu”, suntinstantanee, imprevizibile) de un sistemde corturi elegante şi ospitaliere, cuinvitaţi de seamă, hasdeologi cureputaţie continentală: Ionel Oprişan,Crina Decusară Bocşan, MirceaColoşenco, precum şi scriitorul GherasimRusu Togan, preotul ConstantinMănescu, Mihai Ştefan şi Ioana MariaVasiloiu. Condusă de dr. Jenica Tabacu,directoarea Muzeului Hasdeu, toţiaceştia au susţinut referate şi comunicăriinedite, în ordine: „Aparatul critic alediţiei Oeuvres posthumes, de JuliaHasdeu”, „Filele scrise vor fi scrise”,„Bogdan Petriceicu Hasdeu, stâlpulculturii române”, „Începuturilefolcloristice ale lui B. P. Hasdeu”,„Filologia ca auxiliar al cercetării istoricela B. P. Hasdeu”, „Julia Faliciu, aurulhasdeean de la Roşia Montană”, „JuliaHasdeu – iubire din iubire”.

Serghie BUCUR


La M

arat

on

ul p

oez

iei d

e d

rago

ste


Theodor MARINESCU La Câmpina,

cu Ion Ochinciuc şi romanul său,Călugăriţa sau

Mantis ReligiosaMult gustate de publicul încă

aristocrat al municipiului dintre albiileDoftanei şi ale Prahovei, lansările decarte, în ultimii doi ani, s-au înmulţitconsiderabil. Astfel, datorită buneicolaborări a Comisiei de Cultură şiSport a Cosniliului Local, cu CasaMunicipală de Cultură „Geo Bogza”, cuBiblioteca „Dr. C. I. Istrati” şi cu CasaTineretului, în ultima perioadă s-aurealizat peste 40 de cărţi (multe dintreele fiind premiate la concursurile deprofil, de jurii specializate), treiantologii şi două reviste. Printreprotagonişti, ca invitat de onoare alCercului Literar „Geo Bogza” s-a aflatiarăşi scriitorul Ion Ochinciuc, nelipsitîn ultimii patru ani, cu o nouă carte.Recent, în prezenţa unui public select,încântat de armoniile pianistice alemaestrului Serghie Bucur, la amintitaCasă de Cultură – din strada Griviţei 95– domnia sa şi-a lansat cea de-a 23-acarte, intitulată „Călugăriţa. În umbraunei femei”, apărută la editura TracusArte, Bucureşti, 2014. Coperta –semnată de maestrul Florin Dochia –ilustrează romanul cu desenul şidenumirea ştiinţifică a „Călugăriţei”:„Mantis religiosa”, în tandem cu nudul

în profil al unei femei.Exuberant, cu un ton baritonal şi o

dicţie bine temperată, poetul FlorinDochia, directorul Casei de Culturăgazdă, a deschis întâlnirea literară,subliniind valoarea evenimentului şi aanunţat lectorii prezentatori ai acestuiincintant roman: Constantin Trandafir,Theodor Marinescu, Serghie Bucur,Christian Crăciun, Iulian Moreanu,autorul şi Ştefan Alexandru Saşa.

După o sumară expunere a vieţii,activităţii profesionale şi a opereiscriitorului Ion Ochinciuc, cronicarulTheodor Marinescu a remarcat, printrealtele: „Romanul, ca specie a genuluiepic, în proză, greu de definit şi declasificat datorită interferenţei cu altegenuri literare, este forma predilectă ascriitorului Ion Ochinciuc. Meritulincontestabil al scriitorului nostruoaspete, constă în asigurarea celor treielemente definitorii ale unui roman decalitate: intrigă, caracterizareapersonajelor şi cadrul – realizateimpecabil în structura şi dinamicalucrării”. Atent la intervenţiilelectorilor, cu o excelentă documentare,prof. dr. Constantin Trandafir asubliniat: „Am atras atenţia că trebuiesă se găsească acele părţi care săincite cititorii. Eu nu am citit preamulte cărţi poliţiste, am fost atras deunele, dar nu cucerit întru totul deromanul poliţist. Autorul acestui gentrebuie să fie foarte inteligent. Trebuiesă aibă capacitatea de a crea oatitudine dramatică. Un roman poliţistnu trebuie să umble cusentimentalisme. Autorul are toatecalităţile pentru a scrie un romanpoliţist; are o experienţă bogată şi un

actualitatea culturală Theodor MARINESCU


stil dinamic. Există puţină analizăpsihologică şi mai mult dialog”. „Suntun cititor constant al cărţilormaestrului Ochinciuc – a mărturisitpublicistul Serghie Bucur – cartea esteminunată, de rezonanţă balzaciană. M-am simţi în pielea lui Cozianu, dar amîntâlnit şi câteva Simone. Personajelealcătuiesc o lume complexă, vii înepoci şi în împrejurări în care pasiuniletrupeşti s-au împletit, ca totdeauna,între posesiunile carnale şi eterneleinterese pentru bani şi averi”.

Intervenţiile moderatorului FlorinDochia, cu amintirea unor cărţi dereferinţă ale unora dintre lectori(„APTER”, „Cerbul însetat” ş. a.) s-audovedit a fi un reuşit liant al acesteiîntâlniri. Prin urmare, Iulian Moreanu(real, prof. Gheorghe Ciocodeică), încalitatea de prezentator ne-aîmpărtăşit câteva impresii despre acestroman onchinciuchian: „De la primelepagini am crezut că este un roman dedragoste, dar ulterior am constatat căare şi un alt conţinut. Cartea estefascinantă, se citeşte pe nerăsuflate.Am aflat din cronica literară a d-luiMarinescu, publicată în „Oglinda deazi” din această săptămână, de tirajulde 140.000 de exemplare ale cărţii„Îngerul negru”! Incomparabil cu celde azi, de câteva sute...! Personajelesunt bine conturate. Ingredientele:intrigă, suspans, crimă, sinucidere –sunt ingrediente generale.Personajele, veridice (în special MirceaCozianu şi procurorul Titi Gămanu)”.„Dl. Ochinciuc a devenit câmpineanprin adopţie” – a spus prof. dr.Christian Crăciun. „Romanul este celmai lipsit de reguli precise. El rămâne

un gen literar popular. Am fostimpresionat de personajul feminin.Există o scanare a mediului social.Maestrul Ochinciuc are un ochi carevede conflictele şi evoluţiile sociale.Toţi suntem în umbra unei femei!„Călugăriţa” este un roamn care seciteşte cu mare plăcere”.

Emoţionat dar încântat de prezenţaspectatorilor şi mai ales de aprecierileelocvente ale celor care vorbiserăînaintea domniei sale, d-l IonOchinciuc a remarcat, printre altele:„Emil Cioran susţinea că, dacă ai oidee, poţi scrie o carte. Dar ca să scriiun articol ori să faci o prefaţă de carte(...) ai nevoie de mai multe idei. Or, separe că lansarea de carte de azi, n-adus lipsă de idei. În această carte,CĂLUGĂRIŢA pare-se că vine cususţinerea unei idei ce nu mă sfiesc s-oexprim: „Poezia e a tinereţii, iar proza,a maturităţii!”

Excelentele catrene axiologice,semnate de renumitul scriitor umoristŞtefan Alexandru Saşa au încheiat,pentru al patrulea an consecutiv,întâlnirea cu maestrul Ion Ochinciuc:„De „Călugăriţă” am fost sedus / Şi-oiubesc precum un derbedeu, / De-aceea eu îl rog supus, / Să mă iertebunul Dumnezeu!” („Păcat literar”);„Femeia care te-a ţinut / În umbră,tare-a fost haină, / Noroc că-n scriseşti fericit / Şi te-a scos muza lalumină!” („Compensaţie”), sau: „Căreumatism ai, nu-s uimit / Şi caută, îţispun, de vrei, / Prea mult la răcoare aitropăit, / În umbra atâtor femei!”(„Efect întârziat”).

Theodor MARINESCU Theodor MARINESCU


Premiile concursului „Cartea Anului”2013

Decernarea distincţiilor a avut locsâmbătă, 7 iunie, pe terasa „The IceFactory” de lângă Casa Municipală deCultură «Geo Bogza». Iatăcâştigătorii, pe categorii:

- Premiul pentru poezie a fostacordat ex-aequo poeţilor MariaDobrescu (pentru volumul „Gânduriîn cuşcă”, Editura Premier) şi FlorinDochia („Elegiile căderii”, EdituraPremier).

- Premiul pentru eseu: CodruţConstantinescu – „Mirajul utopiei.Călătoriile în URSS: control şipropagandă”, Editura Vremea,Bucureşti).

- Premiul pentru monografie: AlinCiupală, Şerban Băleanu – „Istorisiride pe plaiuri câmpinene. Chipuri.Locuri. Întâmplări”, Editura Premier).

- Premiul „Opera Omnia” a revenitfolcloristului, poetului şi istoriculuiliterar Gherasim Rusu Togan pentruîntreaga sa operă literară şicontribuţiile sale la studiul folcloruluiromânesc din Transilvania.

- Premiul pentru proză nu s-aacordat

Premiile Concursului de Manuscrise2014

Juriul (acelaşi pentru ambeleconcursuri) a fost compus din criticiiliterari Radu Voinescu, Lucian Chişu siVasile Spiridon.

- Florin Dochia, pentru volumul„Orb pe mare”

- Constantin Trandafir pentruvolumul „Pactul conversaţiei.Secvenţe critice. Dialoguri”

- Elena-Corina Cernica pentruvolumul „Jocul fantasticului în prozalui Mircea Eliade””

Ambele concursuri au fostorganizate de Biblioteca MunicipalăCâmpina, cu sprijinul financiar alPrimăriei Câmpina şi al ConsiliuluiLocal Câmpina.

28 de poeţi la Maratonul Poeziei de Dragoste

Imediat după acordarea premiilorpentru Cartea Anului 2013, Concursulde Manuscrise 2014, s-a desfăşuratMaratonul Poeziei de Dragoste. ÎnCâmpina, acest tip de acţiune a ajunsla cea de-a şaptea ediţie. Şi de dataaceasta, la Maraton, au fost prezenţi28 de făuritori de versuri, care, peparcursul a nu mai puţin de 3 ore, au

actualitatea culturală 7 iunie

7 iunieSărbătoare a

literaturii


încântat publicul cu creaţiile proprii.Cel care a moderat manifestarea afost poetul Florin Dochia, directorulCasei Municipale de cultură şiredactor-şef la „Revista Nouă”. Tot ela fost şi cel care a înmânat participanţilor„Atestate de poet maratonist”.

Iată numele tuturor poeţilor careau susţinut recitaluri: MarinaPopescu (Bucureşti), Angela Baciu(Galaţi), Emanoil Toma (Ploieşti),Florin Frăţilă (Câmpina), Aurel M.Buricea (Slănic Prahova), ConstanţaComan Mezdrea (Câmpina), IoanaGeacăr (Târgovişte), Emil Sude(Poiana Câmpina), Elena Glodean

(Câmpina), Viorel Păcala (Slatina),Anastasia Tache (Câmpina), BeatriceRuscu (Ploieşti & Bremen,Germania), Codruţ Radi (Sinaia),Maria Dobrescu (Câmpina), VirgilDiaconu (Piteşti), Magda Mirea(Bucureşti), Radu Voinescu(Bucureşti), Gherasim Rusu Togan(Câmpina), Diana Trandafir(Câmpina), Florin Dochia (Câmpina),Ştefan Al.-Saşa (Câmpina), Ana Hâncu(Ploieşti), Vasile Ioan Ciutacu(Comarnic), Cătălin State (Câmpina),Amelia Stănescu (Constanţa), MarianDragomir (Ploieşti), Călin Derzelea(Ploieşti), Vasile Valerian (Câmpina).

7 iunie 7 iunie



Ştefan AL.-SAŞASUBLIMA DORINŢĂ

Iubita mea senilă cu părul alb şi rar,Mă bântuie prin creier spectrale amintiriDin timpurile-apuse când eu eram ştrengar,Iar tu o damicelă cu zeci de musafiri.

Ce dansuri îndrăcite pe muchie de cuţitMai întocmeam zănatici la balurile seci,Când tinereţea dulce pervers ţi-am vămuitPe piatra zgrunţuroasă a unui loc de veci.

Îţi mai aduci aminte chiolhanurile lungiConspirativ ţinute în case de desfrâu,Şi vinurile limpezi cu care aş vrea să-mi ungiPe pieptul scofâlcit o cruce până-n brâu?

Ori meciurile arse în paturi din carton,Sfidare mondială a unui vechi refrenÎntruchipând o luptă ce-o dă NapoleonLa Waterloo-ul paşnic cu-a lui Madame Sans Gêne?

Alzheimer-ul pândeşte la fiecare pas,Când vii la rendez-vous, nu ştiu cum te mai cheamăŞi-ţi zic puicuţă dragă, dulceaţă, ananas,Sau lăcrimând rostesc, duios cuvântul mamă.

Iubita mea senilă, e SMURD-ul într-un peş,Aşteaptă-mă, degrabă la tine o să-ajung,Sublimă e dorinţa şi nu vreau să dau greş,Mai dă-mi o sărutare cu ultimul tău schwung!

parodii Ştefan AL.-SAŞA


actualitatea actualitatea


Revista Noua 4 2014

Documents

Transcript of Revista Noua 4 2014