Nume si prenume: Pădurariu (Mihalache) Maria-Magdalena

Pădurea 

Pădurea este o suprafaţă mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori şi arbuşti, specii de plante erbacee, muşchi, dar trăiesc şi diferite specii de animale. Pe glob, pădurea ocupă circa 30% din suprafaţa uscatului; în România, ele se întind pe circa 27% din suprafaţa totală a ţării.

Ecosistemul unei pǎduri:

Mediul de viaţă se caracterizează prin diferiţi factori naturali. Cei lipsiţi de viaţă se numesc factori abiotici, iar vieţuitoarele sau produşii acestora se numesc factori biotici.Comunitatea de populaţii (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în relaţii interspecifice se numeşte metamorfozǎ.

Unitatea structurală şi funcţională care se stabileşte între un biotop şi o biocenoză constituie un ecosistem.Tipuri de pǎduri:

Pǎduri de foioase Pǎduri de conifere Pǎduri mixte

Pǎdurile de foioase sunt zone de vegetaţie în care predomină vegetaţia arboricolă şi angiospermică. Ele sunt prezente atât în zonele temperate, cât şi în cele subtropicale şi tropicale.Limita între pădurile de foioase şi cele de rǎşinoase se situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcţie de relief, substrat şi microclimat, care duc uneori şi la inversiuni de vegetaţie.

Vegetaţie:

Principalii arbori ai pădurilor de foioase sunt: salcia, teiul, castanul, arinul, acacia, sicomorul, plopul , stejarul,fagul , mesteacǎnul, alunul, arţarul, frasinul, etc. din punct de vedere taxonomic cuprinde familiile: Altingiaceae, Betulaceae, Fagaceae, Buxaceae, Cornaceae, Fabaceae, Pyrinae, Tilioideae, Lauraceae, Oleaceae, Platanaceae, Rosaceae, Sapindaceae, Aquifoliaceae, Ulmaceae, Salicaceae şi arborele Ginkgo biloba.

Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcţia lor de fotosintezǎ încetează.

Condiţii ecologice:

climat răcoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte şi moderate sub raport termic.

1

anotimpurile de tranziţie, respectiv primăvara şi toamna, caracterizate prin perioade de frig, joacă un rol capital.

perioadele marcante de secetă sunt inexistente

precipitaţiile sunt abundente (cca 400-500 mm/an) şi repartizate uniform pe parcursul anului

solurile sunt brune de pădure, mai mult sau mai puţin levigate; în funcţie de gradul de aciditate şi de umiditate, ele corespund unor asociaţii vegetale clar diferenţiate.

Faunǎ:În aceste păduri trăiesc: lupul, vulpea, căprioara, mistreţul, jderul, veveriţa, pisica sălbatică, sturzul, mierla, cucul,ciocănitoarea, sticletele.

Pădurile de conifere (numite uneori păduri boreale) sunt zone de vegetaţie în care predomină vegetaţia arboricolă (arbori şi arbusti) şi gimnospermica (brazi,pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate si subtropicale.Vegetaţia:Aici trăiesc foarte multe specii de plante. Vegetaţia poartă denumirea şi de taiga. Arborii se clasifică după felul acelor lor.Există două feluri de păduri de conifere; boreale si montane. . Cei mai reprezentativi sunt molidul, pinul, bradul alb, zada,jneapanul (singurul arbust din pădurile de conifere), tuia (numit şi arborele vieţii),tisa, chiparosul, cedrul.În Europa şi Asia, pădurile de conifere se numesc taiga. Coniferele sunt arbori înalţi, cu triunchiul drept, fară ramificaţii, cu frunze mici, aciculare, acoperite cu ceara. Ele nu îşi pierd frunzele toamna, de la aceasta regulă abătându-se doar laricele. Coniferele au fibre rasinoase ce permit clatinarea si indoirea lor; astfel rezista vanturilor puternice.Ramurile lor sunt aplecate permiţand zăpezii sa cadă pentru a nu le îngreuna.Fauna:Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere.Cerbul este un alt reprezentant a pădurilor de conifere şi este la fel un mamifer. Ciuta îşi naşte puii vii şi îi hrăneşte cu lapte. Caprioara naşte numai un pui. Alţi reprezentanţi sunt veverita,hermelina şi samurul, de asemenea se găsesc şi vulpi, jderi, arici, iepuri, râşi, lincşi, castori si pume. Pasari: piţigoi, ciocănitoare, matasar, grangur, cocoş de munte, iernuca, gaiţa de munte, bufniţa, cucuveaua, huhurezul şi forfecuţa. Insecte: furnici, fluturi, ţanţari, găndacei şi păianjeni.Ecosistemul unei pǎduri de stejar:Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700–800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu şi stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau gârniţǎ(rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlneşte gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de  foioase.

2

Fauna: rădaşcă, arici, salamandră, cuc, căprioară, vulpe, jder, iepure, urs, cerb, porci mistreti etc.

Vegetaţia: ghiocel, porumbar etc.

Caracteristici ale biotopului:

-soluri: brune şi brun-roşcate de pădure;-temperatura medie anuală în jur de 10 °C;-lumina care ajunge până la suprafaţa solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există numeroase plante erbacee şi arbuşti.

Componente ale biocenozei:

-arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arţar, cireş sălbatic;-arbuşti: măceş, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar;-plante erbacee: golomăţ, păiuş etc.-animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc.-animale vertebrate:brotăcel, şopârlă, şarpe, cuc, lup, vulpe, etc.

Ecosistemul unei pǎduri de fag:

Vegetaţie: alun, ciuperci etc.

Caracteristici ale biotopului:

-soluri: brun-acide, brune de pădure şi soluri podzolice;-temperatura medie anuală de 6-8 °C;-lumină slabă

Componente ale biocenozei:

-arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad;-arbuşti: alun, mur, corn;-plante erbacee: ferigă, muşchi, licheni, mierea-ursului, păius;-animale nevertebrate: insecte (cărăbuş de pădure, croitorul fagului);-animale vertebrate: ciocanitoare, gaiţă, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriţă, mistret, pisică salbatică.

Ecosistemul unei pǎduri de molid:

Pădurile de molid, (numite şi molidişuri), ocupă regiunile înalte ale Munţilor Carpaţi, de la limita superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200–1800 m. În nordul Carpaţilor, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m.

3

Fauna şi vegetaţia:

Fauna: omida molidului, ciocănitoare, piţigoi de brădet, forfecuţă, şoarece vărgat, jder, cocoş de munte, etc.

Caracteristici ale biotopului:

-soluri: podzolice brune;-temperatura medie anuală de 3-5 °C;-precipitaţii de 800–1300 mm anual;-lumina foarte slabă, pădurile sunt întunecoase;-vânturi, uneori, puternice.

Componente ale biocenozei:

-arbori: molid, zadă, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc.-arbuşti: afin, merişor, zmeur, coacăz de munte;-plante erbacee: ciuperci, muşchi, licheni (mătreaţa bradului), ferigă;-animale nevertebrate: insecte (omidă, viespe ,etc);-animale vertebrate: şopârlă de munte, năpârcă, piţigoi de brădet, cocoş de munte, ciocănitoare, veveriţă, jder, mierlă, etc.

4