UN DECENIU DE EVOLUŢIE A BIOTEHNOLOGIILOR AGRICOLE ÎN LUME (1996 – 2006) ACAD. PĂUN ION OTIMAN
P 3 Bioetica GAB Aplicatii Biomedicale Ale Geneticii Si Biotehnologiilor
-
Upload
andreea-negoi -
Category
Documents
-
view
40 -
download
0
description
Transcript of P 3 Bioetica GAB Aplicatii Biomedicale Ale Geneticii Si Biotehnologiilor
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
1
PARTEA A TREIA
APLICAŢII BIOMEDICALE ALE GENETICII ŞI BIOTEHNOLOGIILOR
Tematică
Aspecte bioetice şi de bună practică ale profilaxiei, diagnosticului şi tratamentelor actuale
sau potenţiale bazate pe aplicaţii ale geneticii şi biotehnologiilor (vaccinuri; teste genetice;
terapii celulare; terapia genică; xenotransplantul). Aspecte etice, de bună practică şi legale ale
recoltării, depozitării şi prelucrării probelor biologice. Aspecte etice şi legale ale colectării, stocării şi
prelucrării de date în genetica umană. Consimţământul informat. Testele genetice- aplicaţii, eficienţă şi
consecinţe etice. Recomandări bioetice referitoare la testarea genetică. Genetica judiciară.
Consimţământul în genetică judiciară. Recoltarea, depozitarea şi prelucrarea de probe biologice în
genetica judiciară- etică şi bună practică. Acte normative privind recoltarea, depozitarea şi prelucrarea
de probe biologice în genetica judiciară. Colectarea, stocarea şi prelucrarea de date în genetica judiciară-
aspecte etice. Acte normative privind colectarea, stocarea şi prelucrarea de date în genetica judiciară.
Sfatul genetic- eficienţă şi consecinţe etice. Obţinerea vaccinurilor şi vaccinarea- aspecte etice, de bună
practică şi legale. Terapii celulare (cu utilizare de celule stem embrionare, celule stem adulte, celule cu
pluripotenţă indusă) - actualitate şi potenţial. Bioetică şi bună practică în terapia celulară. Terapia
genică bazată pe vectori virali. Alte metode de terapie genică. Riscuri versus beneficii ale terapiei genice.
Recomandări bioetice referitoare la terapia genică. Xenotransplantul - actualitate şi potenţial. Riscuri
versus beneficii în xenotransplant. Recomandări bioetice referitoare la xenotransplant.
CUPRINS
A. TEHNICI DE LABORATOR – ASPECTE ETICE
Generalităţi
Aspecte etice/morale
Consimţământul informat
Confidenţialitatea
Exemple de probleme bioetice ridicate de tehnicile de laborator (categorii generale şi
cazuri particulare)
Regulile de bună practică
Legislaţia
B. BIOETICA UNOR APLICAŢII ACTUALE ŞI POTENŢIALE ALE GENETICII ŞI BIOTEHNOLOGIILOR
Sfatul genetic
Investigaţiile genetice la nivel populaţional
Alcătuirea bazelor de date genetice
Genetica judiciară.
Obţinerea vaccinurilor şi vaccinarea
Terapii celulare
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
2
Terapia genică
Xenotransplantul
A. TEHNICI DE LABORATOR– ASPECTE ETICE
Generalităţi Utilizarea tuturor tehnicilor de laborator, în orice scop, subsumează
elemente etice/morale, unele fiind de aspect primar şi general
(consimţământul informat, confidenţialitate), altele decurgând din
specificul unei anumite tehnici sau categorii de tehnici1.
Listarea domeniilor laboratorului medical constituie doar baza unei
exemplificări didactice, cititorul trebuind să aibă permanent în vedere
faptul că orice fel de test de laborator (orice fel de examinare de probe
biologice) „ascunde” probleme etice/morale actuale sau potenţiale.
Aşadar, în scopul exemplificării unor categorii de probleme bioetice
conexe utilizătii tehnicilor de laborator vom examina diverse chestiuni
din domeniile biochimiei, biologiei moleculare, hematologiei,
imunologiei şi microbiologiei (bacteriologie, micologie, virusologie)2 de
laborator clinic şi judiciar.
Domenii ale medicinei de laborator
După tipul tehnicilor cel mai larg întrebuinţate (după categoria de
metode utilizată, conform clasificării disciplinelor biologice), discutăm
despre aspecte ştiinţifice şi cele bioetice conexe testelor biochimice,
testelor de biologie moleculară şi testelor imunologice. Aceste categorii
se intersectează, adesea, în practică, în cadrul domeniilor medicinei de
1 Spre exemplu, testele de biologie moleculară, prin specifiul lor de operare cu materialul ereditar uman
generează o sumedenie de probleme etice speciale, de complexitate ridicată. 2 S-a adoptat o clasificare funcţională, uşor diferită de cea oficială utilizată, spre exemplu, în medicina de
laborator.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
3
laborator, contribuind la abordarea uneia şi aceleiaşi probleme (d. ex.
detectarea unei infecţii virale se poate face cu ajutorul tehnicilor
imunologice şi de biologie moleculară).
Categoriile de teste cel mai larg întrebuinţate
Aspecte
etice/morale
Relativ la înseşi noţiunea de „testare”, trebuie permanent avute în
vedere etapele subiacente acesteia, şi anume prelevarea probei biologice
şi prelucrarea acesteia, cu un anumit scop, fără a omite nici aspectul
depozitării probei.
Aspecte privind proba biologică, importante pentru bioetică
La cele de mai sus se adaugă şi o altă categorii generatoare de
probleme bioetice, şi anume rezultatele testării, respectiv utilizarea
rezultatelor testării şi stocarea lor.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
4
Aspecte privind rezultatele teselor de laborator, importante pentru
bioetică
Aspectele etice/morale sunt conexe cu diverse trăsături ale testării,
privind subiectul şi împrejurările, precum situaţia socială a subiectului,
momentul din viaţa subiectului în care se desfăşoară testarea, scopul
testării.
Privind situaţia socială a subiectului, bioetica observă date precum
condiţia economică sau cea juridică a subiectului, testarea indivizilor care
fac parte din populaţii vulnerabile (economic, biopsihic sau social- săraci,
minori, deţinuţi) ridicând probleme etice/morale speciale şi complexe.
Privind momentul din viaţa subiectului când se desfăşoară testarea,
aceasta poate fi prenatală, postnatală sau postmortem, etapele testării
putând fi disociate în timp (d ex. se prelucrează după moartea individului
o probă biologică recoltată în timpul vieţii acestuia).
Privind scopul testării, fiecare categorie de aplicaţii ale investigaţiilor
de laborator generează întrebări bioetice şi răspunsuri teoretice şi
funcţionale specifice.
Indiferent de caracteristicile testării, procesul acesteia va include (într-o
dezvoltare conformă sau nu cu normele etice/morale şi cu cele legale
derivate din acestea), două elemente esenţiale- consimţământul şi
confidenţialitatea.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
5
Categorii de aplicaţii ale testelor de laborator
Consimţământul informat
Pentru a înţelege care este baza reală a consimţământului informat din
biomedicină este utilă parcurgerea unor noţiuni de drept privind
consimţământul.
Astfel, în drept consimţământul este definit ca manifestarea voinţei unei
persoane de a încheia un act juridic.
Voinţa decurge din motivaţia acţiunii („de ce?” fac), cristalizată sub
influenţa necesităţilor individului („pentru ce?” fac, sau „în răspuns la ce
nevoi?”), care nu sunt doar de ordin material, ci şi spiritual, precum şi din
scopul concret al acţiunii („ce?” fac).
Esenţiale pentru exerciţiul consimţământului sunt principiul libertăţii de
voinţă şi principiul voinţei interne. Dacă unul dintre acestea sau ambele nu
se respectă, consimţământul este viciat (devine invalid).
Respectarea principiului libertăţii de voinţă implică aceea că persoana
consimte neconstrânsă şi neamăgită în privinţa acţiunii la care se
angajează, desfăşurării şi rezultatelor sale, iar respectarea principiul
voinţei interne cere îndeosebi capacitate din partea persoanei care exprimă
consimţământul (să aibă discernământ). Cele două principii se
îngemănează, în amprenta pe care respectarea lor o pune asupra
consimţământului.
La modul generic, în drept, condiţiile de validitate a
consimţământului decurg din observarea acestor principii, într-un final
consimţământul trebuind să rezulte din cristalizarea tuturor acestor
aspecte- persoana cu discernământ (capabilă de a analiza situaţia,
cântărind necesităţile şi răspunsul propus pentru satisfacerea lor, iar de
aici începând riscurile şi beneficiile acţiunii asumate prin consimţământ)
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
6
trebuie să îşi manifeste voinţa de încheiere a actului (să consimtă)
cunoscând, înţelegând şi fiind de acord atât (cu) motivaţia, cât şi (cu)
scopul acţiunii.
Condiţii de validitate a consimţământului, în drept3:
să emane de la o persoană cu discernământ
să fie făcut cu intenţia de a produce efecte juridice (angajare juridică)
să fie serios, şi nu făcut în glumă (jocandi causa) sau cu rezervă mentală
(reservatio mentalis) cunoscută de cealaltă parte ori sub condiţie
potestativă pură (eveniment viitor a cărui realizare depinde de voinţa
exclusivă a uneia dintre părţi4);
să fie precis;
să fie exteriorizat în scris, oral, prin gesturi, prin simboluri, prin orice
fapt concludent;
să nu fie alterat de viciile de consimţământ (eroarea5, dolul6, violenţa7 sau
leziunea8).
În biomedicină, consimţământul are un înţeles similar celui din drept,
acţiunile şi scopurile privind starea de sănătate a persoanei sau
aparţinătorilor (în cazul intervenţiilor terapeutice), la care se poate
adăuga interesul public în această direcţie (d ex. în profilaxia bolilor
transmisibile sau în cercetarea biomedicală).
Astfel, consimţământul reprezintă acordul clar exprimat al unei
persoane în vederea efectuării unei proceduri medicale asupra sa (sau a
aparţinătorilor).
În esenţă, presupune aceleaşi condiţii de validitate, drept care necesită
o informare completă şi obiectivă a persoanei capabile de discernământ,
fie aceasta subiectul sau un aparţinător. Rezultă că noţiunea de
„consimţământ informat” ar fi, în fapt, pleonastică, cosimţământul valid
implicând informarea completă şi obiectivă a persoanei, precum şi
examinarea eventualelor ameninţări ale posibilelor vicii de consimţământ:
- trebuie prevenită eroarea, prin verificarea înţelegerii, de către
3 Citate după http://e-juridic.manager.ro/articole/consimtamantul-57.html 4 Concretizarea acţiunii, respectiv atingerea scopului sunt condiţionate de exercitarea voinţei uneia dintre părţi-
dacă aceasta voieşte şi acţionează, se creează contextul necesar desfăşurării acţiunii, dacă nu, nu. 5 Implică învoirea la acţiune şi scop crezând că acestea sunt altele/altfel decât se prezintă ele, de fapt,
neînţelegând exact situaţia. 6 Inducerea în eroare a persoanei pentru a consimţi la acţiuni, scopuri descrise eronat în mod deliberat
(amăgirea). 7 Obţinerea consimţământului prin forţă. 8 Se referă la acţiuni/scopuri care slujesc predilect nevoilor uneia dintre părţi, cealaltă parte depunând, pentru
desfăşurarea sau atingerea lor, eforturi exagerate, disproporţionate sau care se consideră că nu este etic să le
depună (un exemplu clasic este învoirea minorilor la muncă peste normele şi condiţiile legale puse asupra muncii
minorului).
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
7
persoana care urmează să-şi exprime consimţământul, a situaţiei
(context, premize, scop, detalii tehnice ale acţiunii- explicarea
actului medical);
- trebuie prevenit dolul- subiectul nu trebuie indus în eroare asupra
contextului9, procedurilor medicale, scopului acestora,
potenţialelor beneficii şi riscuri;
- trebuie prevenită violenţa- spre exemplu, exercitarea de presiuni
verbale, psihologice, de către cadre medicale grăbite, iritate, pentru
ca pacientul să consimtă odată la procedură;
- trebuie prevenită leziunea, problemă care, la fel ca şi cea a violenţei,
poate părea ciudată, în contextul actului şi profesiei medicale, atent
normate deontologic; totuşi, asistăm la înflorirea practicii de a
prescrie investigaţii numeroase, costisitoare şi mai mult sau mai
puţin utile sau necesare.
S-a reproşat cadrelor medicale că ar manifesta, faţă de pacienţi, o
atitudine paternalistă, în cadrul căreia viciile de consimţământ la care se
ajunge cu cele mai bune intenţii se răsfaţă- dorind şi urmărind binele
pacientului, cadrul medical tinde, uneori, să substituie propria decizie
celei a pacientului, acţiune sprijinită, mai mult sau mai puţin conştient
prin acţiuni de „dezinformare”, „amăgire”, „violenţă” şi „leziune”.
Accentul pe caracterul informat al consimţământului se dovedeşte,
aşadar, a nu fi pleonastic, ci cel mult un artificiu, dictat de necesităţi
considerate obiective, de către propunătorii conceptului şi procedurilor
de obţinere a consimţământului informat, fundamentală fiind necesitatea
asigurării manifestării autonomiei persoanei.
Scopurile consimţământului informat se consideră, prin urmare, a fi:
asigurarea manifestării autonomiei persoanei (prin:)
fundamentarea unei alegeri raţionale, făcute în urma evaluării
riscurilor şi beneficiilor.
Consimţământul informat se cere în toate situaţiile care presupun
efectuarea unei intervenţii de natură medicală asupra unei persoane, fie
aceasta cu scop:
- diagnostic;
- profilactic;
9 Ceea ce trimite la intens dezbătuta problemă a informării pacienţilor asupra gravităţii stării lor de sănătate, în
cazurile dificile. În fapt, există prevederi deontologice care permit cadrului medical să ascundă pacientului
gravitatea stării sale, dacă întrevede posibilitatea ca reacţiile emoţionale la aflarea veştilor să-i agraveze starea
(atât de sănătate, cât şi pe cea generală). Subiectul poate fi discutat, în astfel de cazuri, cu aparţinătorii, care să
exprime consimţământul informat. Chestiunea rămâne deschisă, în bioetică. Printre exemplele de răspunsuri se
numără înclinaţia filozofiilor umaniste de a informa pacientul, în vederea respectării depline a autonomiei sale
sau, la celălalt capăt al spectrului, prescripţia halachică (a medicinei iudaice) de a nu informa pacientul, pentru a
nu-i agrava starea şi „întuneca” ultimele zile.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
8
- de tratament;
- de cercetare (în toate fazele de studiu clinic- I, II, II, IV10).
Se admit excepţii etice şi legale de la solicitarea consimţământului
informat în situaţiile de urgenţă medicală şi în anumite circumstanţe în
care primează interesul public (testarea judiciară, epidemii, pandemii,
cazuri de bioterorism).
Spre exemplu, conducătorii auto au obligaţia de a răspunde solicitării
organului de poliţie pentru recoltarea de probe biologice (în caz de
accident, dar şi în situaţia în care conducătorul auto face impresia că s-ar
putea afla sub influenţa unor substanţe care să-i afecteze capacitatea de
participare la trafic, sau în cazul controalelor efectuate prin sondaj) iar
refuzul subiectului de a se supune recoltării de probe constituie
infracţiune11.
Există şi alte situaţii în care o autoritate poate dispune testarea unui
subiect, nesupunerea acestuia constituind abatere- d. ex. în cadrul
competiţiilor sportive participanţii sunt testaţi pentru eliminarea
suspiciunii de dopaj (nesupunerea reprezintă abatere disciplinară şi se
sancţionează ca atare).
Respectarea condiţiei de validitate referitoare la voinţa internă,
discernământ şi exteriorizarea consimţământului dictează cui revine
dreptul de a acorda consimţământul informat, în practica biomedicală, în
funcţie de momentul aplicării procedurii:
Momentul aplicării
procedurii
Cine exprimă consimţământul
PRENATAL părinţii legali
POSTNATAL După caz:
- aparţinătorii subiectului minor
- aparţinătorii subiectului major lipsit de
discernământ
- subiectul major capabil de discernământ
POSTMORTEM aparţinătorii decedatului
Confidenţialitatea
Obligaţia de a păstra secretul în privinţa datelor legate de starea de
10 Nivele de testare a acţiunii unui medicament sau eficienţei unei proceduri, de la cel mai restrâns, cu număr mic
de participanţi (faza I) şi până la cele cu număr mare de participanţi (cohorte relevante statistic), ce preced (faza
III, în care se decide dacă eficienţa şi siguranţa produsului justifică punerea sa pe piaţă) sau urmează autorizării
produsului pentru comercializare (faza IV, în care se rafinează detaliile privind efectele secundare, eficienţa,
dozarea etc.). 11 Vezi bibliografia.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
9
sănătate a pacientului, dar şi de elemente din viaţa privată, a sa şi a
familiei sale, aflate de către cadrul medical în exerciţiu este consfinţită
prin numeroase documente (coduri profesionale, acte normative)12.
Spre exemplu, Legea drepturilor pacientului13 (Capitolul IV. Dreptul la
confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului) prevede:
Art. 21 Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele
investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt
confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.
Art. 22 Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în
care pacientul îşi dă consimţamântul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
Încălcarea confidenţialităţii se justifică (şi atât codurile deontologice,
cât şi legislaţia admit astfel de excepţii) atunci când o cere interesul
pacientului (d ex. medicul poate apela la un membru al familiei
pacientului pentru sprijinirea demersului terapeutic) sau interesul public
(epidemii, fapte penale etc.).
Dacă, însă, încălcarea confidenţialităţii prejudiciază subiectul sau
subiecţii, moral sau material, dobândeşte calitate şi regim de faptă penală,
intrând în categoria mai largă a divulgării secretului profesional:
Codul penal, Art. 196 C. pen Divulgarea secretului profesional
Divulgarea, fără drept, a unor date de către acela căruia i-au fost încredinţate,
sau de care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei ori funcţiei, dacă fapta este de
natură a aduce prejudicii unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amendă.
Exemple de probleme bioetice ridicate de tehnicile de laborator-
(categorii generale şi cazuri particulare)
Având în vedere că deciziile legate de familie constituie un subiect
extrem de delicat, ridică probleme etice/morale complexe toate acele
categorii de proceduri care pot releva sau se aplică în cazul unei sarcini
cu probleme (teste imunologice, hematologice, parazitologice). Subiecte
foarte delicate (fiind vorba despre viaţă şi moarte sau despre valori cu
relevanţă ridicată pentru individ şi societate) ating şi testele privind
bolile grave, precum şi cele privind bolile cu transmitere sexuală.
Cazuri
Cazul “liniilor celulare”
12 Vezi bibliografia. 13 Legea nr. 46 din 21.01.2003, MO Partea I nr. 51 din 29/01/2003.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
10
Date:
- s-au recoltat probe de sânge de la numeroase triburi (27 numai în
Columbia), subiecţii fiind informaţi că acţiunea are ca scop
detectarea bolilor epidemice;
- probele au fost folosite pentru înfiinţarea de linii celulare, dintre care
unele au fost comercializate;
Aşadar, subiecţii au fost înşelaţi în privinţa scopului utilizării probelor
biologice, liniile celulare derivate din sângele lor fiind obţinute fără
consimţământ. Mai mult, s-a desfăşurat şi o activitate comercială pe baza
probelor biologice recoltate, ceea ce agravează problema, transformând-o
într-un caz de biopiraterie (obţinere de foloase prin utilizarea nelegitimă
a unui material biologic).
Fenomenul a fost stopat în urma protestelor publice, iar împotriva
unora dintre făptaşi s-au deschis acţiuni penale.
Cazul “Suedia”
Date:
- biobanca PKU din Suedia (fără scop judiciar) deţine numeroase
probe de la populaţie; în 2003,
- asasinul ministrului Anna Lindh a fost identificat pe baza probei
depozitate în biobancă la naşterea sa, cu scopuri strict medicale
şi/sau de cercetare.
Cazul a resuscitat controverse privind confidenţialitatea,
consimţământul şi accesul autorităţilor în interesul public la datele
personale stocate fără scop judiciar enunţat. Miezul problemei l-a
reprezentat faptul că biobanca PKU nu reprezenta o structură cu scop de
asistenţă a organelor de ordine (cum sunt bazele de date genetice
înfiinţate de stat şi dedicate acestui scop), ci o instituţie unde cetăţenii
consimţeau să li se păstreze materialul biologic şi datele strict într-un
eventual folos propriu (medical) sau pentru cercetare.
Într-un astfel de context, o utilizare a datelor care „prejudiciază”
individul, „dându-l pe mâna” poliţiei ar fi total nelegitimă, după unii. A
fost, într-adevăr, acesta un abuz? Chestiunea a rămas deschisă.
Cazul hipertensiunii arteriale
Date:
- maladie cu determinism polifactorial (mai multe gene implicate);
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
11
- factorii de mediu (stilul de viaţă, etc.) contribuie cu 50% la instalarea
bolii.
Testarea genetică a purtătorilor de gene implicate în apariţia
hipertensiunii arteriale reprezintă un subiect sensibil, la fel ca toate testele
genetice care au scopul de a depista predispoziţiile la boli comune. Ele
relevă un potenţial care s-ar putea, însă, să nu se actualizeze niciodată
(individul să nu facă boala). În practică, însă, un rezultat pozitiv la o
asdtfel de testare poate crea individului probleme emoţionale, probleme
sociale (cu angajatori nedispuşi să coopteze persoane cu riscuri
importante de sănătate, cu asiguratorii de sănătate şi de viaţă, care ar
putea, fi, de asemenea, rezervaţi, în astfel de circumstanţe, crescându-şi
pretenţiile financiare faţă de o astfel de persoană „cu risc”).
Cazul genelor BRCA
Date:
- mutaţiile în genele BRCA1, BRCA2 se asociază cu predispoziţia la
cancer mamar şi ovarian (risc de cinci ori mai mare decât în media
populaţiei);
- se promovează investigarea prezenţei acestor mutaţii la rudele
bolnavilor de cancer mamar sau ovarian;
- s-a promovat mastectomia profilactică la purtătorii de mutaţii.
La fel ca şi în cazul comentat anterior, este vorba despre un risc, despre
un potenţial, nu despre certitudinea că purtătorii genelor mutate vor
dezvolta boala. Extrema acutizării problemelor bioetice s-a atins odată cu
promovarea mastectomiei profilactice- persoane care probabil că nu ar fi
făcut niciodată cancer au fost îndemnate să îşi extirpe sânii, fapt care
poate perturba semnificativ viaţa persoanei.
Desigur, rămâne la alegerea individului să recurgă la astfel de măsuri
profilactice severe, dar trebuie extrem de multă atenţie din partea celor
care prezintă situaţia, încât să nu influenţeze persoana într-o astfel de
alegere, prin reprezentări exagerate ale gravităţii faptului de a purta o
mutaţie în genele BRCA. Riscurile medicale şi emoţionale ale
mastectomiei trebuie, de asemenea, prezentate corect şi clar, încât
consimţământul exprimat să fie, realmente, un consimţământ informat,
valid.
Cazul sindromului Down
Date:
- bolnavii prezintă trisomie 21, în mozaic sau nu;
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
12
- persoanele cu mozaic genetic dezvoltă sindromul într-o formă
atenuată (retardul mental nu este atît de sever şi sunt fertile);
- în Franţa s-a pus problema sterilizării persoanelor cu Down fertile.
Propunerea este una eugenică (eugenie negativă- eliminarea indivizilor
cu caractere indezirabile). Motivul invocat a fost unul (aparent) umanitar-
downienii nu ar fi capabili să aibă grijă de proprii copii, iar propunerea a
fost respinsă în urma unuin studiu care a arătat că downienii sunt părinţi
mai buni decât persoanele „normale”. Copiii lor au o dezvoltare
psihosomatică mai bună decât copiii altor persoane, deoarece downienii
se dedică integral îngrijirii copilului, neavând în viaţă alte scopuri,
obiective care să-i distragă (carieră, acumulare de valori materiale) şi să le
deturneze resursele.
De remarcat, în acest caz este faptul că încălcarea drepturilor omului
propusă (respectiv a dreptului la reproducere) nu a fost respinsă pe baza
faptului simplu şi evident că persoanele cu sindrom Down sunt fiin’e
umane, ci pe baza unui studiu care a demonstrat că ei corespund, de fapt,
pretenţiilor propunătorilor respectivelor măsuri (îşi pot creşte copiii, aşa
că li se poate permite să îi conceapă).
Cazul “Cinggis Han”
Date:
- Zerjal şi colab., 2003 afirmă că un anumit haplotip Y, răspândit în
Asia ar fi moştenit de la Cinggis Han;
- faptul s-ar datora poziţiei sale de mare cuceritor militar.
Din nefericire, cazul constituie un exemplu tipic de neprofesionalism,
ignoranţă şi lipsă de respect faţă de o cultură alogenă. Concluziile au fost
trase pe baza unor preconcepţii, în urma efectuării unui raţionament
viciat, nefiind susţinute de metodologia ştiinţifică aplicată (d. ex. nu s-au
examinat probe de la Cinggis însuşi şi nici de la descendenţii săi atestaţi)
şi nici de datele istorice şi culturale (cultura mongolă acordă o deosebită
atenţie genealogiilor, în general şi genealogiei cinggisizilor, în special,
consideraţi până în zilele noastre conducătorii legitimi ai naţiunii, motive
pentru care descendenţii lui Cinggis Han sunt cunoscuţi până în ziua de
astăzi; ei provin din soţiile şi concubinele sale, care îl însoţeau inclusiv în
campaniile militare; legea mongolă, Yassa, căreia i se supunea şi însuşi
hanul, pedepsea aspru adulterul şi violul).
Regulile de
bună practică
Toate persoanele care au lucrat sau lucrează în laborator, pe perioada
formării profesionale sau în exercitarea profesiei sunt familiarizate cu
cerinţele speciale ale acestui gen de activitate.
Regulile de bună practică nu reprezintă nimic altceva decât
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
13
formalizarea unor cerinţe obiective de desfăşurare a activităţii, încât
calitatea muncii de laborator să fie corespunzătoare standardelor
profesionale şi etice. Ele nu sunt şi nu ar trebui să fie venite din afară,
impuse de terţi în nedeplină cunoştinţă de cauză sau simple preţiozităţi
formale, ci rodul experienţei specialiştilor din domeniu, având ca fundal
buna intenţie de a-şi pune această experienţă în slujba societăţii în care îşi
exercită profesia.
Regulile de bună practică pot fi generale pentru un domeniu mai larg
(al medicinei de laborator, d.ex.) sau o metodă comună mai multor
domenii de activitate (d.ex. recoltarea de probe de sânge) şi specifice unui
anumit subdomeniu sau tip de activitate (d. ex. laboratorul de biochimie,
recoltarea de probe pentru biologie moleculară).
Regulile de bună practică reprezintă un element fundamental al
biosecurităţii.
Legislaţia
Pentru diverse acte normative autothtone privind tehnicile de laborator, vezi
bibliografia.
B. BIOETICA UNOR APLICAŢII ACTUALE ŞI POTENŢIALE ALE GENETICII ŞI
BIOTEHNOLOGIILOR
Sfatul genetic Clarificarea bazei ştiinţifice a problemei
Pe baza datelor referitoare la existenţa unor boli cu o componentă
ereditară semnificativă în familia unei persoane, geneticianul estimează
probabilitatea ca acea persoană să fie purtătoare a respectivei boli şi îi
prezintă, unde este cazul, eventualele opţiuni terapeutice. De asemenea,
pornind de la datele referitoare la familia unuia dintre parteneri sau a
amândurora, precum şi de la rezultatele unor investigaţii efectuate asupra
produsului de concepţie, dacă sarcina se află, deja, în desfăşurare,
geneticianul estimează în ce măsură copilul/copiii unui cuplu ar putea fi
afectaţi de anumite maladii cu componentă ereditară cunoscută şi
semnificativă. Plecând de la rezultatul acestei estimări, cuplurile consiliate
pot decide asupra faptului de a avea copii.
Exemple de dileme etice/morale conexe
Este etică/morală consilierea genetică a purtătorilor de maladii ereditare, în
vederea planificării familiale, având în vedere că sfatul oferit se bazează pe metode
statistice?14 Este etică achitarea costurilor consilierii genetice din fondurile de
14
Se poate argumenta că, exceptând cazurile în care constelaţia genetică a părinţilor este de aşa natură încât copilul va fi în
mod sigur afectat (cu probabilitatea de 100%), dacă se estimează, pe baze statistice, procentual, probabilitatea de apariţie a
unei maladii la copilul cuplului consiliat, aceasta înseamnă, simultan cu şanse de x% de a avea un copil bolnav, şanse de
100- x de a avea un copil sănătos. Un cuplu nu va avea, însă, 100 de copii, dintre care x afectaţi şi 100- x sănătoşi. Concret,
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
14
asigurări de sănătate? Ar fi etică generalizarea testării genetice asupra tuturor
cuplurilor care intenţionează să aibă copii?
Gama opiniilor bioetice conexe15:
- sfatul genetic favorizează eugenia şi nu ar trebui acordat în nicio
circumstanţă
- sfatul genetic fereşte cuplurile de drama de a avea copii bolnavi
- consilierea genetică ar trebui să fie achitată din fondurile de asigurări de
sănătate, pentru o viaţă mai bună, într-o societate mai sănătoasă
- consilierea genetică nu ar trebui achitată din fondurile de asigurări de
sănătate, dat fiind că unii contribuabili ar putea să nu fie de acord cu
posibilele sale consecinţe (decizia de a nu avea copii, avortul).
Investigaţiile
genetice la nivel
populaţional
Clarificarea bazei ştiinţifice a problemei
Implică un număr mare de subiecţi, urmărind, în diferite scopuri16,
distribuţia anumitor elemente genetice în populaţii umane.
Exemple de dileme etice/morale conexe
Nu cumva acest gen de investigaţie ar putea expune la discriminare persoane
sau chiar populaţii întregi? 17. Nu cumva acest gen de investigaţie nu face decât să
perturbe viaţa purtătorilor de markeri ai unor boli grave?
Gama opiniilor bioetice conexe18:
- astfel de investigaţii ar trebui încurajate, în vederea depistării markerilor
tipici pentru anumite boli şi a adoptării unor măsuri adecvate (d. ex. a unui
stil de viaţă care să preîntâmpine, pe cât posibil, îmbolnăvirea, acolo unde
se poate19)
- atunci când este vorba despre boli incurabile, după cum sunt multe dintre
cele pentru care se pot detecta elemente specifice în genotip, astfel de
investigaţii nu duc decât la situaţii dureroase pentru subiecţi şi pentru
familiile lor, aşadar nu ar trebui să se efectueze screening pentru
pentru fiecare sarcină, se va manifesta probabilitatea în forma 1 sau 0, sănătos sau afectat. Acesta ar fi, în ultimă analiză,
riscul asumat pentru o sarcină - cel de 1 la 1, 50%: 50% 15
Prezentare selectivă. 16
Finalitatea unor astfel de studii variază, de la urmărirea traseelor de migraţie a populaţiilor până la detectarea anumitor
markeri legaţi de predispoziţia către unele boli. 17
Spre exemplu, persoane care fac parte dintr-o populaţie în care frecvenţa markerilor legaţi de predispoziţia către anumite
tipuri de îmbolnăvire este ridicată ar putea ajunge să sufere discriminare, fie din partea angajatorilor actuali sau potenţiali, fie
din partea companiilor de asigurări, care le-ar putea refuza încheierea unei asigurări de sănătate sau le-ar pretinde prime de
asigurare mai mari decât altor clienţi. 18
Prezentare selectivă. 19
D.ex., se apreciază că pentru multe boli cardiace 50% din riscul de îmbolnăvire este genetic, iar 50% este legat de stilul de
viaţă al persoanei.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
15
depistarea markerilor specifici
- având în vedere că există, deja, precedente regretabile ale unor acţiuni
injuste şi/sau ofensatoare pentru anumite populaţii20, legate de acest gen de
investigaţie, nu ar trebui permise astfel de studii fără examinarea atentă
sub aspect etic a abordării (relativ la consimţământul subiecţilor şi la
finalitatea studiului) şi a impactului cultural al ipotezei de lucru;
- acest gen de investigaţie nu ar trebui încurajat, riscurile (discriminare,
impact emoţional negativ) fiind semnificative, iar beneficiile reale pentru
persoane, absente.
Alcătuirea
bazelor de date
genetice
Clarificarea bazei ştiinţifice a problemei
Presupune depozitarea de material biologic (ADN, linii celulare, celule
stem, probe de sânge sau alte ţesuturi) uman, în biobănci (bănci de
ţesuturi/celule/ADN), cu scop de cercetare, sau cu alte scopuri legate,
fundamental, de domeniul biomedical.
Exemple de dileme etice/morale conexe
Cum se poate asigura confidenţialitatea datelor, dat fiind că anonimizarea
probelor nu este posibilă, atunci când se depozitează spre beneficiul actual sau
potenţial al persoanei? Este etică depozitarea datelor pacienţilor în baze accesibile
unor factori din afara domeniului medical (d.ex. poliţiei)? Este etică utilizarea
unor astfel de baze de date în folosul comunităţii, dar împotriva intereselor
persoanei?21
20
Doar două exemple: în 2004 Brazilia a sesizat Interpolul în privinţa unui caz de biopiraterie, în speţă asupra faptului că pe
internet se vindea material genetic provenind de la indienii karitiana, suruí şi de la alte populaţii, probele de sânge originare
fiind obţinute sub pretextul diagnosticării unor maladii (vezi
http://nwrage.org/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=153&mode=thread&order=0&thold=0). Acest
gen de speculaţie cu material biologic uman poartă denumirea de biopiraterie, problemele etice ridicate referindu-se la
inexistenţa consimţământului informat, a acordului persoanelor asupra utilizării materialului lor genetic în cercetare şi la
aspectul de inechitate implicat, datorită profiturilor financiare realizate de către terţe părţi, în urma utilizării acestui material.
Cel de al doilea exemplu se referă la comentariile publicate în presa ştiinţifică şi de popularizare a ştiinţei începând cu anul
2003, asupra presupusei descendenţe a unui mare număr de persoane din generaţii actuale din Cingis Han, fapt clamat pe
baza identificării, la aceştia, a unui anumit marker situat pe cromozomul Y. Scenariul conform căruia toţi bărbaţii care deţin
respectivul marker ar descinde din Cingis sau din clanul său este o simplă speculaţie de senzaţie, neputând fi evidenţiată, pe
baze ştiinţifice, o asemenea lineaţie. Acest “detaliu” a fost, însă, escamotat, în favoarea exploatării senzaţionalului, sub
forme care ar putea fi considerate triviale şi ofensatoare faţă de memoria celui căruia, până în ziua de astăzi, poporul mongol
îi poartă un respect greu de înţeles pentru europeanul obişnuit cu clişee de genul “mongolilor sălbatici” care au invadat
lumea, sub conducerea unui “tiran crud”. Dacă diverse publicaţii obscure s-ar putea pretinde că au anumite scuze, rămâne,
totuşi, de explicat prezenţa pe site-ul National Geographic a unui articol purtând, în ciuda faptului că nu îşi găseşte vreo
justificare ştiinţifică în textul pe care îl precedă, un titlu precum: Genghis Khan, a prolific lover, DNA data implies (Cingis
Han, un amant prolific, conform datelor ADN, vezi
http://news.nationalgeographic.com/news/2003/02/0214_030214_genghis.html) sau în revista GEO (nr. 323, ian. 2006) a
unui articol intitulat Les fils afghans de Gengis Khan (Fiii afgani ai lui Cingis Han), în care apare ceea ce ar putea fi calificat
drept un truc jurnalistic de un gust dubitabil - o poză cu bărbaţi afgani cărora fotograful le-a cerut să ţină, alături de propriul
chip, câte o imagine a hanului, pentru a evidenţia o prezumtivă asemănare. 21
Problema a fost intens dezbătută atunci când un criminal (asasinul ministrului suedez de externe, Anna Lindh, înjunghiată
într-un supermarket, în 2003) a fost identificat utilizându-se o probă biologică provenind de la acesta şi care fusese
depozitată într-o biobancă, putând fi utilizată, teoretic, numai în interesul (medical sau nu) respectivului . Există, însă, şi
exceptări de la respectarea confidenţialităţii considerate necriticabile. O astfel de situaţie a fost cea în care, în urma tsunami-
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
16
Gama opiniilor bioetice conexe22:
- bazele de date genetice pot servi persoanelor, direct sau indirect, fiind
foarte utile în cercetarea biomedicală, dar depozitarea datelor cu alte
potenţiale scopuri decât cel medical (d.ex. în vederea identificării de către
poliţie) constituie un abuz
- bazele de date genetice servesc societăţii, prin utilizarea lor în cercetare,
dar şi făcând posibilă identificarea răufăcătorilor
- nu se poate asigura confidenţialitatea absolută asupra datelor genetice,
iar cunoaşterea anumitor informaţii legate de ADN-ul unei persoane poate
conduce la discriminare (în serviciu, în accesul la asigurările de sănătate,
socială, in genere) şi alte tipuri de abuz, aşadar depozitarea, sub orice
formă, a datelor genetice ar trebui interzisă
Genetica
judiciară
Vezi, pentru problema generală a probelor biologice, precum şi pentru
cazul particular al testării genetice cu scop forensic/judiciar:
- aspecte de legislaţie medico-legală şi aspecte legislative prevăzute de
către procedura penală cu utilitatate medico-legala23;
- Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional
de Date Genetice Judiciare, împreună cu Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului
Naţional de Date Genetice Judiciare 24.
Obţinerea
vaccinurilor şi
vaccinarea
Clarificarea bazei ştiinţifice a problemei
În privinţa vaccinurilor, dpv ştiinţific şi tehnic interesează siguranţa
metodei de obţinere a produsului, facilitatea obţinerii şi administrării lui,
eficacitatea produsului şi posibilitatea de depozitare a acestuia pe termen
lung. Cea mai facilă administrare o au vaccinurile orale şi o direcţie de
dezvoltare actuală o reprezintă plantele transgenice care exprimă antigeni
caracteristici patogenilor.
Regulile de bună practică în obţinerea vaccinurilor pot cumula, aşadar,
mai multe categorii de recomandări (de la cele privind manipularea de
material biologic periculos până la cele legate de producţia de
medicamente şi utilizarea organismelor modificate genetic).
Exemple de dileme etice/morale
ului din 2004, Suedia a amendat, temporar, legea asupra utilizării datelor genetice, pentru a face posibilă identificarea, pe
baza testelor ADN, a victimelor de origine suedeză. 22
Prezentare selectivă. 23
http://www.legmed.ro/doc/legislatie-ml.pdf ; http://www.legmed.ro/doc/legislatie-utile.pdf;
http://www.legmed.ro/?doc=1237738010; http://www.euroavocatura.ro/calculator_alcoolemie_in_sange.php 24
http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_sistem_national_date_genetice_juridicare_76_2008.php ;
http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/GENETICA%20NORME%20METODOLOGICE.pdf
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
17
Dezvoltarea în domeniu ridică probleme generale ale cercetării în domeniul
medical – siguranţa subiectului uman, riscurile administrării unui produs nou.
Specific este că: administrarea pe scară foarte largă face ca reacţiile adverse rare să
fie mai vizibile decât în cazul altor produse; necesitatea educării publicului este
mai pronunţată decât în cazul altor produse; prezintă reglementări specifice
(politici de stat).
Cum se poate rezolva conflictul între autonomia pacientului şi cerinţele legate
de sănătatea publică (cuvinte-cheie: administrare la subiecţi sănătoşi, administrare
la minori, obligativitate, imunitate de grup)? Cum se administrează aspectele de
justiţie socială (cuvinte-cheie: stabilirea priorităţii la vaccinare, vaccinarea în ţările
slab dezvoltate)?
Gama opiniilor bioetice conexe
- vaccinarea trebuie să fie obligatorie, în interesul individului şi al
comunităţii;
- vaccinarea trebuie să fie recomandată, nu obligatorie;
- vaccinarea trebuie să fie obligatorie, dar menţinând posibilitatea de refuz
pe motive acceptate de lege.
În România există o schemă naţională de vaccinare aprobată de
Ministerul sănătăţii, care nu este obligatorie. S-a pus problema faptului că
unităţile de învăţământ refuză înscrierea copiilor neimunizaţi, pentru a nu
risca epidemii printre aceştia.
În UE şi în SUA fiecare stat are cerinţe proprii privind vaccinurile
obligatorii, existând posibilitatea de a solicita exceptanţă de la vaccinarea
obligatorie din motive medicale (contraindicaţii), filozofice sau religioase.
Unele state americane au permis în mod constant doar exceptanţele pe
motive medicale iar altele au abolit exceptanţele pe motive de conştiinţă,
pe care iniţial le admiteau.
În practică, s-a constatat că factorul esenţial este educarea cetăţenilor –
participarea la vaccinare rămâne ridicată, în cazul unei populaţii
informate, chiar dacă statul renunţă la obligativitatea imunizării.
Terapii celulare S-a propus abordarea terapeutică bazată pe celule stem pentru o gamă
largă de afecţiuni: la nivelul sistemului nervos central (pentru atac
cerebral, boli degenerative sau traumatisme şi chiar dificultăţi de învăţare),
împotriva afecţiunilor invalidante ale analizatorilor (orbire, surditate), la
nivelul sistemelor muscular şi osos (distrofii, boli ale cartilagiilor), pentru
regenerare în caz de infarct sau rănire, împotriva cancerului, ş.a.
Până în prezent, dintre metodele care apelează la celule stem se află în
uz numai transplantul de măduvă osoasă. Diverse experimente au dat
rezultate puţin încurajatoare, problemele majore cu care se confruntă
propunerile ţinând de faptul că este necesar să se obţină celule mature
integrate, corespunzătoare morfologic, funcţional şi topologic ţesutului şi
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
18
organului în care se face transplantul de celule stem.
Dilemele etice se leagă în principal de sursa celulelor (embrion/adult),
privind statutul donatorilor şi problemele de consimţământ care se ridică,
în funcţie de situaţie:
Terapia genică
Clarificarea bazei ştiinţifice a problemei
Scopurile majore ale terapiei genice, propuse până în prezent, sunt fie a)
introducerea, în organism, a unei gene de a cărei activitate acesta a fost
lipsit printr-o mutaţie, fie b) promovarea distrugerii celulelor tumorale,
prin diferite metode adiacente introducerii de material genetic în ţesuturi.
Pentru efectuarea terapiei genice au fost propuse, ca metode: utilizarea
unor vehicule virale pentru transportul acizilor nucleici de introdus în
celule (metodă prezentând o eficienţă limitată, precum şi numeroase
riscuri); utilizarea unor vehicule de tipul lipozomilor (risc de toxicitate
pentru celule); utilizarea ADN simplu (metodă foarte puţin eficientă).
Promiţătoare pare a fi, până în prezent, o singură metodă, implicând
introducerea de material genetic în celule recoltate de la beneficiar, cu
reintroducerea ulterioară a acestora în organism.
Având în vedere riscul ridicat al procedurilor25, în prezent se evită 25
Pacienţi pe care s-au efectuat experimente de terapie genică au decedat, cel mai celebru fiind cazul primului subiect, Jesse
Gelsinger, un adolescent american care a acceptat să participe la un astfel de experiment în ideea de a ajuta alţi copii bolnavi.
După moartea rapidă a lui Jesse s-a impus un moratoriu asupra experimentelor de terapie genică la om, moratoriu ridicat,
însă, după scurtă vreme (la fel ca şi cel impus asupra experimentelor de xenotransplant,cu ocazia descoperirii PERV,
retrovirus specific porcului şi despre care nu este clar dacă nu ar putea, cumva, infecta omul). Pentru impedimente obiective
legate de protocoalele de terapie genică, vezi cel puţin următoarele referinţe accesibile on-line: Bestor, T. H. (2000) Gene
silencing as a threat to the success of gene therapy, The Journal of Clinical Investigation, 105 (4), pp. 409-411; Leiden J. M.,
(2000) Human Gene Therapy:The Good, the Bad, and the Ugly, Circ Res., 86, pp. 923-925; Pislaru S., Janssens S. P., Gersh
B. J, Simari R.D. (2002) Defining Gene Transfer Before Expecting Gene Therapy. Putting the Horse Before the Cart,
Circulation, 106, pp. 631-636; Trono D. (2003) Picking The Right Spot, Science, 300, pp. 1670- 1671. Obstacolele
identificate de către autorii acestor articole îşi menţin actualitatea. Problema principală este una de perspectivă: Visele
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
19
lucrul pe subiecţi umani şi se preferă experimentele pe animale sau în
culturi de celule, modele din păcate puţin relevante pentru o eventuală
trecere la aplicaţii pe pacienţi.
Exemple de dileme etice/morale conexe
Terapia genică merită să se investească în ea, în condiţiile în care riscurile
identificate, deja, sunt foarte mari, iar beneficiile nu impresionează, comparativ cu
cele oferite de metode clasice de tratament? Este etic/moral să se efectueze terapie
genică implicând riscul transmiterii modificărilor genetice dobândite de subiect la
descendenţi, datorită modificării liniei germinale a subiectului? Este etic/moral să
se opereze cu virusuri derivate din membri ai unor familii cunoscute ca având
reprezentanţi care dau boli mortale, la om (d.ex. cu lentivirusuri, dintre care face
parte şi HIV)?
Gama opiniilor bioetice conexe
- terapia genică ar putea oferi, în viitor, soluţii pentru maladii incurabile,
aşadar cercetările trebuie să continue, în ciuda accidentelor petrecute
anterior, cu o mai bună conştientizare a riscurilor, atât de către cercetători,
cât şi de către eventualii subiecţi umani şi cu precauţii suplimentare
- terapia genică deturnează fonduri şi mână de lucru competentă de la
preocuparea pentru oferirea asistenţei medicale de bază unui număr mai
mare de pacienţi
- terapia genică este o propunere nerealistă, ale cărei tentative de aplicare
au condus fie de-a dreptul la dezastre, fie la investiţii inutile, în
experimente irelevante (experimente pe animale şi în culturi de celule, care
nu sunt semnificative pentru reacţiile unui organism uman integru, supus
terapiei genice)
Xenotransplantul
Clarificarea bazei ştiinţifice a problemei
Având în vedere penuria de organe pentru transplant, s-a pus problema
transplantării, la om, de organe animale. Ingineria genetică se aşteaptă să
ofere mijloace de creştere a compatibilităţii, prin inserarea, la animalele
donatoare, a unor markeri imunologici umani. Avem, însă, de a face cu
întregi sisteme imunitare. Totodată, s-a descoperit că porcul, candidat
principal la statutul de donator, deţine retrovirusuri despre care s-a pus
problema transmiterii lor la om.
Exemple de dileme etice/morale conexe
optimiste de succes au fost, într-un mod întrucâtva naiv, bazate în principal pe studii in vitro şi/sau sisteme model care se
găseau în raporturi limitate cu organele ţintă. Aceste vise au subestimat complexitatea sistemelor biologice unitare şi
importanţa integrismului genomic în reglarea la nivel celular a expresiei genice. (Gruenert D. C şi colab, 2003, Sequence-
specific modification of genomic DNA by small DNA fragments, J. Clin. Invest., 112, pp. 637–641).
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie
O. Iftime, Bioetică aplicată în genetică şi biotehnologii
20
Este realistă propunerea de „umanizare” prin inginerie genetică a organelor
altor specii, în aşa măsură încât să justifice investiţia în acest gen de cercetare?
Este etic să se sacrifice, astfel, animale? Este moral xenotransplantul, în sistemele
care au tabuuri legate de anumite animale? Oare acest gen de aplicaţii biomedicale
nu este cu mult prea riscant, având în vedere posibilitatea de transmitere
interspecifică a unor maladii infecţioase?
Gama opiniilor bioetice conexe26
- cercetarea în domeniul xenotransplantului trebuie să continue, inclusiv
cu efectuarea de experimente pe subiecţi umani, care să primească organe
animale
- cercetarea în domeniul xenotransplantului trebuie să continue, cel puţin
între specii de laborator, fără a se trece la efectuarea de xenotransplant la
om, până nu se adună mai multe date27
- xenotransplantul nu este o soluţie viabilă, ar trebui să se investească, mai
degrabă, în educaţia potenţialilor donatori umani, în vederea acceptării, de
către aceştia, a posibilităţii de a-şi dona organele, la sfârşitul vieţii.
26
Prezentare selectivă 27
Aici intervin obiecţiile relative la relevanţa (sau irelevanţa) experimentelor pe animale. Se poate pune problema resurselor
investite în cercetări efectuate pe animale (vezi numeroasele articole despre xenotransplanturi efectuate între specii de
rozătoare) şi din care se obţin observaţii asupra imunologiei respectivelor specii, fără vreo perspectivă serioasă de
extrapolare la om.