Ovidiu, Cornelia, Lidia & Daniel Pater

„Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată

credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci

am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată

că acum fac două tabere.“ (Geneza 32:10)

Avem bucuria şi onoarea de a vă scrie din nou şi a va informa în scurte cuvinte despre felul minunat prin care

Domnul continuă să lucreze în Kalahari. Chiar dacă trecem de multe ori prin văi şi situaţii mai dificile în toate

nu putem decât să vedem mâna Domnului cum ne ocroteşte şi ne poartă de grijă. Chiar dacă ar fi să umblu

prin valea umbrei morţii . . . pentru noi de multe ori aceste versete sunt aşa de reale şi vii încât de multe ori

vedem cum El ne conduce, ne călăuzeşte, ne păzeşte în orice clipă. Cu câteva zile în urmă am avut o

experienţă interesantă care nu a făcut altceva decât să ne întărească credinţa tot mai mult în Domnul care

cunoaşte toate, ne avertizează şi ne păzeşte în orice situaţie.

Într-o seara Domnul ne-a vorbit prin 1 Împăraţi 22:31, unde împăratul Siriei a dat urmatoaea porunca

căpeteniilor lui: „să nu vă luptaţi nici cu cei mari, nici cu cei mici, ci doar cu împăratul lui Israel“. În urma citirii

acestor versete nu am înţeles însemnătatea lor pe moment. Spre surprinderea noastră, ziua urmatoare ne-am

trezit că un şarpe puff adder, unul foarte veninos, a venit hotărât să intre la noi în cort la Neli, dar câţiva

busmeni l-au văzut şi repede l-au omorât, şi-n loc să intre în cort a intrat în oală şi busmenii l-au mâncat.

Înainte de această experienţă a lui Neli, cu doar câteva zile înainte, eu

eram în cort între programele de duminica şi mă pregăteam şi am auzit

un foşnet ciudat şi la un moment dat am văzut că un black mamba se

urca pe uşă în sus să intre peste mine, dar pentru că l-am auzit, Domnul

m-a păzit şi şarpele care avea menirea de a împlinii 1 Împăraţi 22:31 a

sfârşit ca celălalt.Ce vreau să zic cu aceste mici experienţe este că noi

vedem îndea-proare mâna puternică a Domnului cum ne protejează şi

ne poartă de grijă conform Cuvântului Său care zice: „Nicidecum n-am

să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi“. Mulţumim din tot sufletul Domnului şi fraţilor care se roagă

pentru noi şi ne susţin constant în rugăciune dorind ca Domnul să vă răsplătească pentru aceasta. .

Dorim ca bucuria succesului sa nu ne umbreasca adevarata bucurie care este bucuria mantuirii. Totusi sa nu va

bucurati de faptul ca duhurile va sunt supuse; ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri." (Luc.10:20)

Cu ajutorul Domnului am trecut cu bine peste această lună. Noi suntem bine sănătoşi, dar puţin obosiţi pentru că a fost o lună foarte plină, cu toate că la şcoală de sărbători copiii au fost în vacanţă. Am fost foarte ocupaţi cu strângerea recoltei şi tot odată cu depozitarea acesteia, aşa că noi, unii dintre copii, muncitorii şi alţi voluntari dintre localnici, cu mic, cu mare am lucrat din greu. Putem să-L lăudăm pe Domnul care ne-a binecuvântat neaşteptat de mult. Producţia de porumb, de fasole, de alune, de dovleci dulci, de roşii etc., ne este de un real ajutor şi ne va suplini aceste alimente pe câteva luni. Nu este de ajuns, dar cel puţin am făcut ceva, vorba tatălui meu „un plus necesar“. Cu toate că nu a mai plouat pe la noi de aproximativ 3 luni, recolta a fost peste aşteptări.

Din pricina că în această zonă oamenii se confruntă cu foametea, am dorit cu această ocazie nu numai să avem mâncare pentru copiii de la şcoală şi pentru muncitorii care vin din diferite sate, dar şi să-i încurajăm pe oamenii din zonă să-şi facă propriile grădini. Am acceptat să primim câţiva localnici

la lucru cu scopul de a da o mână de ajutor comunităţilor lor de unde vin ei şi astfel mâncarea pe care o primesc ei acasă ajută multe comunităţi să supravieţuiască. Ei când duc această mâncare o dăruiesc tuturor celor care locuiesc în acea zonă şi astfel peste 200 de oameni beneficiază zilnic de hrană în urma a tot ceea ce facem noi aici.

Aşa se face că ei văzând dăruirea noastră au început şi ei să se auto-gospodărească şi aceasta ne dă multă bucurie şi satisfacţie. Pentru ei să înceapa să-şi semene câte ceva este foarte greu din cauza condiţiilor de mediu foarte cald, a terenului nisipos, a tufelor care cresc în zonă şi care sunt foarte greu de îndepărtat. Lucrul acesta este posibil dacă le împrumutăm unelte să-şi defrişeze o bucată de pământ, pentru că şi noi am făcut la fel, tot terenul este plin de tufişuri, aici nu există teren arabil, orice metru pătrat trebuie curăţat.

De asemenea, cu ajutorul Domnului o să le cumpărăm nişte sârmă pentru garduri că altfel totul este devastat de vacile tribului Herero şi de animalele sălbatice care, de cele mai multe ori, devastează în câteva clipe toate culturile dacă nu sunt bine îngrădite cu gard înalt de sârmă.

De asemenea, zilnic avem până la 20 de oameni care din cauza lipsei hranei vin şi ne roagă insistent să-i primim la muncă în schimbul mâncării. Am încercat cât ne-a stat în putinţă să lucrăm cu mâinile noastre pentru că Scriptura ne spune: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce“ (2 Tesaloniceni 3:10) şi dorim mult să nu fim o povară prea mare pentru fraţii care şi ei muncesc din greu pentru o bucată de pâine. Suntem foarte bucuroşi că avem posibilitatea să punem în practică învăţăturile Scripturii din Matei 25 care zice: „«Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.» Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?» Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.»“

O altă mulţumire pe care o avem este aceea că i-am putut îmbrăca pe copiii de la şcoală şi pe unii dintre localnici pentru că biserica la care este membră sora lui Octavian ne-a trimis banii pentru o parte de îmbrăcăminte şi papuci de care ei au mare nevoie. S-a făcut apel de ajutor pentru această lucrare din cauză că acum aici suntem în plină iarnă şi temperaturile noaptea a coborât deja la -5° C. Să stai desculţ şi dezbrăcat la asemenea temperatură este boală curată.

Am observat o schimbare majoră la copiii de la şcoală, pe când anul trecut în iarnă nu se puteau stăpânii din tuse, anul acesta nu avem niciun bolnav. Este un lucru extraordinar şi-L slăvim pe Domnul pentru mila Sa. Am dori să le luăm câte o pătura la fiecare, pentru că noi avem nevoie noaptea de o pătură, un sac de dormit şi o plapumă la frigul din timpul nopţii, plus căciulă pe cap, iar dacă îţi scoţi mâna afară din aşternut îţi îngheaţă.

Înainte să vin aici am auzit vorbindu-se despre frigul acesta, dar nu mi l-am imaginat aşa de cumplit. Iarna trecută am dorit personal să mă pun în pielea localnicilor şi m-am hotărât să dorm o noapte în colibele lor. Am primit cea mai frumoasă colibă din sat ca să dormim peste noapte în ea şi seara după ce am terminat timpul de părtăşie din jurul focului în jurul orei 2000, am plecat bucuroşi la culcare în cea mai bună casă. Mai eram cu un prieten şi ne-am culcat după ce am umplut coliba cu lemne şi am aprins un foc sănătos înăuntru. Nu a mai contat că de abia se vedea din cauza fumului ştiind că „unde-i fum, e şi căldură“.

În jurul orei 23 ne-am trezit din cauza frigului exagerat şi până dimineaţă nu am mai dormit, ci am făcut foc

continuu şi am strâns lemne. Am crezut că dimineaţa tot satul va fi congelat şi spre surprinderea mea, s-au

trezit tuşind. Am zis atunci pe moment că busmenii cred că au antigel în corp în loc de sânge. Cam atât despre

agricultură şi frig.

Am început din nou şcoala, avem aproximativ 60 de copii, plus 10 muncitori şi niste voluntari. Lidia predă la clasa a II-a, iar Octavian are clasele a I-a şi a III-a, doresc să precizez că aceşti copii sunt înregistraţi la inspectorat şi ministerul Educaţiei ne-au promis că în momentul când vom avea construite clădirile pentru şcoală, ei vor înregistra şcoala. Acest aspect ne aduce multă bucurie, mai ales că vedem cum zi de zi ei devin tot mai pregătiţi pentru lucrarea Domnului şi pentru viaţă. Eu le pregătesc zilnic micul dejun şi prânzul şi mă ocup de toate nevoile

de hrană şi mancare.

Pe lângă rutina zilnică cu munca şi şcoala, nu este neglijată nici misiunea care este cel mai important lucru

pentru noi. Octavian, Ovi împreună cu Dani merg zilnic în vizită la satele din împrejurimi în vederea evanghelizării. Şi pentru această lucrare binecuvântăm pe Domnul că încet se vad roadele, sunt câteva suflete

care au dorinţa să fie botezate aici la noi la biserică şi în Kanoflei.

Acum aş dori să vă împărtăşesc câte ceva de la adunarea din Grashoek: am mai cerut un semn din partea Domnului pentru această lucrare. Era joi seara când m-am rugat şi vineri s-a plecat în Grashoek. Omul la care oamenii obişnuiau să se strângă ne-a spus: „Nu-i prea bun locul acesta pentru adunare, eu te duc în altă parte unde sunt oameni mai mulţi“, zis şi făcut. Au fost oameni mult mai mulţi şi vreau să mărturisesc că acei oameni sunt nespus de fericiţi şi bucuroşi pentru că s-a început acolo o biserică. Sunt mai multe suflete care în urma rugăciunii s-au predat Domnului şi ei au fost schimbaţi totalmente şi au mărturisit că nu mai beau, nu se mai bat şi alte lucruri de acest gen de care erau legaţi. Acolo este chiar o femeie care ştie să scrie şi să citească şi este atât de entuziasmată, tot timpul caută să găsească versetele despre care

s-a predicat şi mărturiseşte şi altora despre Domnul.

„Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa“ (Fapte 17:11). Ne dăm seama de importanţa studierii şi aprofundării Cuvântului şi de aceea suntem dispuşi să facem orice pentru a putea să-i ajutăm în acest sens. Constant, pe sfârşit de săptămână obişnuim să mergem la ei şi să stăm cu ei, să ne transpunem cât mai mult în aşa fel încât să-i

putem câştiga pentru Domnul.

Motive de rugăciune:

- Vrem să vedem ajutorul Duhului Sfânt în lucrarea de

plantare de biserici prin transformarea vizibilă a

oamenilor;

- Obţinerea tuturor aprobărilor necesare începerii

liceului;

- Dumnezeu să ne ajute în formarea unei echipe care să

acopere toate nevoile lucrării (plantare de biserici,

şcoală, agricultură, administraţie)

- Protecţie fizică şi spirituală pentru familie şi echipă.

Contact: Pater Ovidiu Daniel

E-mail: paterovi@yahoo.com

Website: www.kalaharinewhope.ro

Mulţumim Domnului Isus pentru toate lucrurile şi mulţumim fraţilor care ne susţin atât în rugăciune, cât şi pe

plan financiar. Domnul să vă răsplătească eforturile.

Cu stimă şi respect,

Fam. Pater Cornelia, Ovidiu, Lidia şi Daniel

Vă mulţumim că ne purtaţi în rugăciuni şi că susţineţi lucrarea din Kalahari!