otita

82
Cuprins Scurt istoric(al bolii) Cap.I:Anatomia si fiziologia aparatului auditiv Cap.II:Afecţiunea II-1:Definiţia bolii II-2:Clasificare II-3:Etiologie II-4:Tabloul clinic II-5:Diagnostig II-5-1:pozitiv II-5-2:diferenţial II-6:Tratament II-7:Evolutie,Complicaţii Cap.III:Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu otita medie supurata III-1:Rol propriu III-2:Rol delegat III-3:Descrierea unei tehnici Cap.VI:Studiul de caz Cazul I foaia de culegere a datelor pacientului: -Glila de dependenţă -Analize -Epicriza Cap.V:Concluzii

Transcript of otita

Page 1: otita

Cuprins

Scurt istoric(al bolii)

Cap.I:Anatomia si fiziologia aparatului auditivCap.II:Afecţiunea

II-1:Definiţia boliiII-2:ClasificareII-3:EtiologieII-4:Tabloul clinicII-5:Diagnostig

II-5-1:pozitiv II-5-2:diferenţial

II-6:TratamentII-7:Evolutie,Complicaţii

Cap.III:Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu otita medie supurata III-1:Rol propriuIII-2:Rol delegatIII-3:Descrierea unei tehnici

Cap.VI:Studiul de cazCazul I foaia de culegere a datelor pacientului:-Glila de dependenţă-Analize-Epicriza

Cap.V:Concluzii

Cap.VI: Bibliografie

Page 2: otita

Cap.I:Anatomia si fiziologia aparatului auditiv

ANATOMIA APARATULUI AUDITIVAparatul acustico-vestibular este alcatuit dintr-un segment periferic (urechea externa, medie,

interna), un segment intermediar (calea acustica si vestibulara) si un segment central sau de perceptie

(centrii auditivi corticali, subcorticali si centrii echilibrului).

Embriologic, la dezvoltarea aparatului acustico-vestibular participa ectoblastul (din care se

formeaza labirintul membranos si tegurnentul urechii externe) si mezoblastul (capsula osoasa a

labirintului, elementele osiculare, muschii osiculari, cartilegiul urechii externe).

Urechea externa

Este alcatuita din pavilionul urechii si canalul auditiv extern. Pavilionul urechii este inserat intre

apofiza mastoida si articulatia temporo - mandibulara. Este reprezentat de un schelet cartilaginos elastic,

acoperit de un tegument subtire, aderent la pericandru pe fata externa.

Fata externa orientata oblic extern anterior si putin inferior, prezinta o serie de reliefuri si

depresiuni care-i dau aspect neregulat si caracteristic:

-conca este o escavatie profunda (aflata in portiunea medie) care se continua in profunzime cu

contactul auditiv extern;

-helixul este un repliu curb, care ocupa portiunea anterioara, superioara si posterioara a

pavilionului.Ia nastere in cavitatea conca, printr-o extremitate subtiata progresiv de sus in jos si dinainte

inapoi, numita radacina helixului, care imparte conca in doua excavatii inegale, cea inferioara mai mare

decat cea superioara. Partea helixului se termina cu o extremitate efilata, numita coada helixului,

aflata deasupra lobului;

-santul helixului reprezinta depresiunea sub forma unui sant semicurcular, situata sub helix si care

dispare la nivelul cozii helixului;

-tragusul relief lamelar de forma triunghiulara situat anterior fata de conca si inferior fata de

helix.Baza lui se continua cu segmentul cartilaginos al conductului auditiv extern. Varful este rotunjit

si oriental extern si posterior.La adulti si batrani, tragusul prezinta un mic buchet de foliculi pilosi, care

acopera intrarea in conductul auditiv extern;

-antitragusul, situat in partea postero-inferioara a concai si sub antihelix, sub forma unui relief

ovoid sau triunghiular, neted la suprafata, este despartit de tragus printr-un sant net numit incizura

Page 3: otita

intertragica;

-lobulul, reprezentat de o formatiune moale fara schelet cartilaginos, ocupa cincimea inferioara a

pavilionului, este triunghilar, ovoid sau semicircular.

Fata inferioara a pavilionului orientata intern si posterior, prezinta o serie de neregularitati pe

suprafata sa. Este delimitata superior, posterior si inferior de circumferinta pavilionului, iar anterior de

santul cefalo-auricular, unde pavilionul se insereaza pe craniu. Insertia pavilionului pe craniu se face prin

intermediul ligamentelor extrinseci,anterior pe apofiza zigomatica, aponevroza temporala si orificiul

conductului osos, iar posterior pe partea anterioara a apofizei mastoide.

Arterele pavilionului provin din doua surse, ambele fiind ramuri ale arterei carotide externe:

artera temporala superficiala si artera auriculara posterioara. Venele se disting si ele in vene

anterioare si vene posterioare. Venele auriculare anterioare se termina in vena temporala superficiala,

iar cele posterioare in vena jugulara externa, iar o parte in vena emisara mastoidiana.

Limfocitele formeaza pe suprafata pavilionului o retea bogata care poate fi impartita in trei

regiuni,dupa ganglionii eferenti: regiunea antero-superioara a fetei externe, regiunea inferioara a fetei

externe si lobului,regiunea posterioara a fetei externe si fata interna a pavilionului. Vasele limfatice

eferente ale acestor ganglioni ajung in ganglionii profunzi latero-cervicali.

Inervatia pavilionului este dubla, motorie pentru musculatura si senzitiva pentru tegument.

Nervii motori, sunt ramuri ale nervului facial. nervul auricular posterior, ramurile posterioare. Nervii

senzitivi provin din patru surse: nervul trigemen, ramura auriculara a plexului cervical superficial, ramura

senzitiva a nervului facial, ramura anastomatica a nervului vag.

Conductul auditiv extern

Lung de 25-30 mm, este format dintr-un segment cartilaginos extern si un segment osos,

mai scurt, situat in grosimea osului temporal. Tegumentul care captuseste conductul este subtire,

aderent la periostul subiacent in portiunea osoasa si mai gros, continand foliculi pilosi si glande

ceruminoase in portiunea cartilaginoasa.La acest nivel PH-ul este acid (5,0-6,8). Alcanilizarea

mediului favorizeaza dezvoltarea otitelor externe.

Raporturi anatomice mai importance sunt cu: articulatie temporo-mandibulara (anterior), cu

glanda parotida (inferior), cu atica, antrul mastoidian si celulele adiacente prin peretele posterioro-superior

al conductului osos. Forma conductului este cilindrica, neregulata, usor aplatizata in sens antero-posterior

Page 4: otita

avand pe sectiunea transversala forma unei elipse cu marele ax inclinat obtic de sus in jos si dinainte

inapoi.

Vascularizatia se face prin arterele ce sunt ramuri ale arterei carotide externe: artera temporala

superficial, artera auriculara posterioara si cateva arteriole parotidiene.

Urechea medie

Situata intre conductul audidiv extern si urechea interna este alcatuita din casa timpanului

impreuna cu lantul osicular si anexele acestuia; trompa lui EUSTACHIO si sistemul celular

mastoidian. Are rol in prelucrarea undelor sonore concentrate in conductul auditiv si transformarea lor

in energie mecanica, concretizata in miscarea platinei scaritei la nivelul ferestrei ovale.

Casa timpanului este o cavitate aeriana interpusa intre urechea externa si cea interna, traversata

de lantul osicular.

Este divizata in trei etaje:

• recesul epitimpanic (atica)

• mezotimpanul

• recesul hipotimapnic

Atica se continua cu antrul mastoidian printr-o portiune mai ingusta

numita aditus ad antrum, a cami mucoasa hiperplatizata in inflamatiile

cronice poate genera o deficienta de drenaj a celulelor mastoidiene.

Multiplele formatiimi care despart epi de mezotimpane (lantul osicular,

ligamente, repliuri mucoase), ca si configuratia anatomica speciala pot favoriza o aerare

defectuoasa pentru atica, cu retentia secretiilor in inflamatii. Procesul lipotimpanic este in raport cu

golful venei jugulare.

Membrana timpanica formeaza peretele lateral al casei fiind

construita din pars tensa si pars flaccida, avand in structura sa cinci

straturi listolice epidermic, epitelial extern, lamina proprie, epiteliul intern

si mucos.

Pers tensa (menbrana timpanica propriu-zisa) este subtire, transparenta, elastica, mobila, bine

intinsa si rezistenta care obtureaza orificiul intern al conductului auditiv la nivelul santului timpanic.

Peretele intern (labirintic) este alcatuit din baza stancii temporalului. Are ca repere importante:

promontoriul, fereastra ovala (vestibulara), fereastra rotunda (timpanica) sinus tympani.

Page 5: otita

Promontoriul se prezinta sub forma unei reliefari osoase mai accentuata posterior decat anterior,

mai mult larga decat inalta, situata posterior de orificiul timpanic al trompei, anterior fata de zona

ferestrelor si superior fata de lipotimpan. Prezinta un sant vertical arborizat, cu mai multe ramuri, care

incepe in lipotimpan de la orificiul superior al canalului timpanic.

Fereastra ovala este de forma eliptica, reniforma cu marginea superioara concava si cea inferioara

aproape orizontala, fereastra ovala inclinata usor in jos si inainte, Ea este obturata de platina scaritei,

realizandu-se articulatia stapedovestibulara. Absenta ferestrei ovale constitute o malformatie a

aparatului cohleovestibular.

Fereastra rotunda (timpanica) in partea postero-inferioara a promontoriului, sub fereastra ovala, se

afla o depresiune numita foseta rotunda care contine fereastra rotunda. De forma rotunda ovalara,

fereastra rotunda este orientata extern, inferior si posterior. Ea este o membrana concava in afara

(timpanul secundar), formata din trei straturi: mucoasa cutiei timpanice, un strat de fibre conjuctive,

endoteliul cohlear.

Sinus tympani, reprezinta tot o depresiune a peretelui intern situata in partea postero-superioara a

atriumului, in spatele ferestrelor.

Mucoasa captuseste cavitatile urechii medii si este de tip pseudo-stratificat ciliat in jurul

orificiului trompei Eustachio si epitelin cubic stratificat in rets, cu celule mucoase si glande submucoase.

Persistenta dupa nastere a tesutului embrionar mezenchimatos poate obtura complet epitimpanul,

favorizand dezvoltarea otitei cronice.

In urechea medie se afla un lant articulat de trei oscioare (ciocanelul, nicovala, scarita) si muschii

anexati lor. Articulatiile dintre aceste oscioare sunt dispuse in asa fel incat vibratia ciocanelului care se

insera in fata interna a timpanului si se misca prin vibratiile acestuia, determina o miscare pe acelasi sens

al talpii ascaritei, care se sprijina pe membrana ce acopera membrana ovala. Lantul de oscioare,prin

muschii ciocanului si ai scaritei, contribuie la modificarea intensitatii sunetului, contractia muschiului

ciocanului, dininuand amplitudinea vibratiilor prea puternice,iar cea a muschiului scaritei amplificand

sunetele prea slabe. Membrana timpanului are o grosime de 0,1 mm si este de structura fibroasa.

Suprafata timpanului, de 13 ori mai mare decat cea a ferestrei ovale, contribuie, de

asemenea la amplificarea sunetelor receptionate.

Transmisia undelor in urechea medie se face atat prin lantul de oscioare si prin oasele

craniului, cat si pe cale aeriana, prin modificarea presiunii aerului din urechea medie, sub actiunea vibratiilor

timpanului. De aceea auzul nu dispare ci doar diminua in cazul perforatiilor timpanului.

Page 6: otita

Ciocanul este eel mai voluminos si este format din cap, gat si maner. Capul ciocanului este situat in otica, are

forma ovoidala, cu suprafata neteda. Gatul ciocanului este foarte scurt, aplatizat, antero-posterior, raspunde

extern membranei timpanice, iar intern nervului coarda timpanului. Manerul ciocanului, oblic in jos, inapoi si

inauntra, formeaza cu jumatatea superioara a ciocanului un unghi obtuz, deschis postero-intern.

Nicovala prezinta un corp cu doua ramuri (apofize) divergente. Este oscionil eel mai greu (25 mg);

corpul nicovalei aplatizat din afra inauntu, este situat in atica si se articuleaza cu capul ciocanului printr-o

fateta articulara, semilunara din partea anterioara. Prezinta doua apofize (una orizontala si un averticala).

Scarita este osciorul cel mai usor (2mg); are forma unei scarite de cavalerie si este formata din cap,

gat, doua brate si o platina. Capul scaritei situat in afata este cilindric si prezinta o fateta articulara, usor

concava pentru suprafata articulara a apofizei lenticulare. Gatul este reprezentat de portiunea intermediara pana

la cele doua brate. El este turtit de sus in jos, iar margina sa posterioara prezinta o rugozitate unde se insera

tendonul muschiului scaritei. Bratele scaritei sunt inegale cel posterior este mai lung, mai gros si mai incurbat

decat cel anterior. Bratele se fixeaza pe platina sub un unghi de 90° si de multe ori sunt inclinate spre

promontoriu, unde se pot dezvolta aderente.

Platina scaritei este constituita dintr-o lamela osoasa reniforma,cu o margine superioara convexa si o

margine inferioara usor concava. Suprafata sa vestibulara este acoperita cu un strat subtire de cartilaj hialin,

care favorizeaza miscarile fiziologice.

Trompa Eustachio face legatura intre urechea medie si rinofaringe. Dimensiunile sale sunt variabile in

functie de varsta. La adult ea realizeaza o inclinare de 45° fata de orizontala, in timp ce la copil aceasta

inclinare este de 10°.

Lumenul trompei poate fi asemanat cu doua conuri diferite prin varfurile lor. Orificiul posterior

timpanic al trompei este ovular, cu diametrul 5/2 mm. Orificiul anterior faringian se prezinta la adult ca o fanta

verticala, dispusa in unghi drept in raport cu raza craniului. Acest orificiu are un diametru de 8-9 mm.

Portiunea mijlocie a tropei ( istmul tubar) are un diametru mai mare de 3 mm. In mod obisnuit lumenul tubar

este inchis. Trompa se deschide periodic in timpul deglutitie, cascatului, stranutului permitand egalizarea

presiunii aerului din cavitatile timpano-mastoidiene sub presiunea atmosferica. Mecanismul deschiderii

trompei este muscular.

La nou-nascut, trompa este aproape orizontala, scurta (15 mm), fara angulatii si istm, favorizand

afectiunile urechii medii.

La adult, lungimea trompei variaza intre 32-43 mm. Pe masura inaintarii in varsta trompa se

lungeste si capata o curba speciala.

Page 7: otita

Vascularizatia cutiei timpanice este asigurata de cele 7 artere dependente de sistemul carotidian

extern si intern: artera timpanica anterioara, artera stilo-mastoidiana (din artera auriculara posterioara),

artera auriculara profunda, artera timpanica inferioara, artera carotido-timpanica, artera timpanica

superioara, artera petroasa superficiala (din artera meningee mijlocie).

Circulatia venoasa urmareste acelasi traiect cu al arterelor.

Circulatia limfatica asigura drenajul in ganglionii carotidieni, subcarotidieni posteriori,

mastoidieni si retrofaringieni.

Vascularizatia trompei Eustachio este asigurata de ramuri ale arterelor faringiana ascendenta,

palatina ascendenta (ramura a arterei faciale), vidiana si meningee mijlocie (ambele fiind ramuri ale

arterei maxilare interne).

Circulatia venoasa dreneaza in plexul pterigoidian. Reteaua limfatica este mai bogata pe masura

apropierii de orificiul faringian unde se realizeaza o legatura directa cu limfaticele foselor-nazale si

sinusurilor. Circulatia limfatica dreneaza in ganglionii retrofaringieni laterali prin peretele lateral al

rinoferingelui, in ganglionii jugulari sau latero-cervicali profunzi si in ganglionii carotidieni, printr-un

curent transtimpanic.

Inervatia motorie este asigurata de ramura nervului mandibular si de un ram al plexului

faringian.

Mastoida

Contine in structura sa cavitati aeriene anexe ale urechii medii (cea mai dezvoltata -antrul

mastoidian) legate intre ele, prezentand o mare variabilitate in ceea ce priveste gradul de pneumatizare.

Este caracteristica diminuarea sau absenta pneunatizarii in otita medie cronica. Mastoida este fonnata in

treimea anterioara din scoama osului temporal, iar in cele doua treimi postero-inferioara de catre baza

stancii. Situata sub scoama temporalului, inaintea osului occipital, in spatele conductului auditiv extern si

postero-extern fata de stanca temporalului. Are forma unei piramide triungiulare cu varful orientat

inferior, anterior si extern, si baza ingropata in endocraniu. Forma sa justifica denumirea de apofiza

mastoida. Prezinta trei fete (externa, interna si anterioara) si o baza, formate din os compact, denumite

corticale mastoidiene.

Circulatia arteriala a mastoidei este asigurata pentru planurile superficiale, de ramuri ale arterelor

auriculara posterioara si occipitala, si pentru structurile unui sunt este microwattul acustic/cm2.

Unitatea audiometrica este decidelul care obiecteaza pentru urechea umana cresterea senzatiei auditive in

raport de intensitatea sonora, Weber si Fechner prin legea psihofizica care le poarta nurnele au stabilit

Page 8: otita

raportul sau relatia dintre aceste doua unitati, cea fizica si cea psihica aratand ca in timp ce intensitatea

creste in progresie geometrica, senzatia sonora creste in progresie aritmetica sau altfel spus senzatia

sonora reprezinta logaritmul intensitatii.

Fiziologic se poate aprecia ca decibelul este cea mai mica unitate de masura cu care senzatia

sonora poate diferentia intensitatea unui sunet in mediu fara zgomot.

Functia auditiva se realizeaza de toate cele trei segmente ale urechii. Pavilionul si conductul

auditiv extern concentreaza undele sonore si le conduc spre membrana timpanului, care vibreaza sub

presiunea lor. Vibratiile vor fi conduse pana la urechea interna prin lantul de oscioare. Mecanismul

delicat al urechii medii are rostul de a reduce pierderile enorme de energie ce se produc daca undele

de presiune sonora ajung la urechea interna. Cel mai important mecanism care impiedica

pierderea, prin castig de energie este diferenta mare intre suprafata membranei timpanice si a talpii

scaritei. Pe de alta parte, lantul de oscioare functioneaza ca o parghie de gradul 1, cu un castig energetic.

Aceste mecanisme inving rezistenta de intrare a sunetului din mediul gazos in membrana

timpanului, care vibreaza sub presiunea lor. Vibratiile vor fi conduse pana la urechea interna prin

lantul de oscioare. Trompa lui Eustache are menirea de a mentine aerul din casa timpanului la

acelasi nivel de presiune cu cel din mediul inconjurator. Aerisirea urechii se face odata cu fiecare

deglutitie, cand trompa se deschide.

Auzul scade in raport cu varsta si declinul acesta incepe pentru sunetele acute dupa varsta de

21 de ani. Din frecventele sonore 8000 Hz se pierd cate 10 decibeli cu fiecare 10 ani de varsta, iar din

cele 4000 Hz cate 8,8 decibeli. In frecventa 2000 Hz se pierde un total de 13 decibeli intre 21 si 50 ani, iar

in urmatorii 30 de ani, un total de 27 decibeli; ceea ce revine cate 9 decibeli pentru fiecare 10 ani.

Se intelege deci ca surditatea este un proces patologic dinamic, in care barierele dintre sindromul

de 'transmisie' si cel de 'receptie' sunt arbitrare si in fiecare, factorii 'evolutie' si 'timp' joaca un rol

hotarator. In privinta factorului timp, participarea lui in determinarea variatelor aspecte de hipoacuzie este

ilustrata de otita catarala cronica cu surditatea de transmisie, care, in timp, se transforma intr-o

timpanolabirintoza cu surditate mixta. O surditate prin trauma profesionala realizeaza la inceput o

scadere in "V" cu tulburari auditive limitate la anumite frecventa (4000) ca apoi in timp, curba

deficitului auditiv sa se profunde de ramuri ale arterei meningee mijlocii, prin artera petroasa superficiala,

ale arterei auditive interne, ale arterei stilo-mastoidiene. Venele ajung in sinusul petros superior, sinusul

lateral, prin vena sigmoido-antala si vena emisara mastoidiana. In planurile superficiale venele ajung in

Page 9: otita

vena auriculara posterioara si occipitala. Circulatia limfatica dreneaza in ganglionii occipitali si

subdigastrici. Inervatia senzitiva si simpatica este comuna cu cea a cutiei timpanice.

Urechea interna

Este alcatuita dintr-un sistem de canalicule (labirint).

Labirintul osos provenit din capsula labirintica formata prin osificare encondrala poate prezenta

anomalii histopatologice si biochimice in cursul unor afectiuni osoase sistemice sau localizate

(otoscreloza).

In labirintul osos se afla labirintul membranos, alcatuit din vestibul membranos, format din doua

vezicule suprapuse (utricula si sacula) si canalele semicirculare membranoase, formand impreuna

aparatul vestibular specializat prin simtul echilibrului, si melcul membranos (canalul cohlear) care

contine segmentul receptor al auzului.

Labirintul membranos este format dintr-o cavitate ce contine endolimfa. Perilimfa separa

labilintul mambranos de peretele intern al labirintului osos. Utricula si sacula contin maculele in care se

gasesc receptorii senzoriali periferici sensibili la stimularile acceleratiei liniare. In canalul cohlear, pe

membrana bazilara se afla organul Corti, receptorul analizatorului acustic format din epiteliu

senzorial si membrana tectoria.

FIZIOLOGIA APARATULUI AUDITIV

Auzul,respectiv senzatia auditiva,este un fenomen complex care necesita existenta si

insumarea a doua energii: vibratorie si nervoasa,bioelecrica. In toate manifestarile vietii de relatie,

fenomenul fizic sonor este reprezentat de o miscare ondulatorie, sinusoidala a moleculelor de aer, de

modificari alternative de compresie si decompresie ale mediului elastic aerian: de o vibratie al carui ritm

variaza in cadrul unor limite care fac apta sa fie captata de urechea umana.Urechea normala,

indemna de orice trecut patologic a unui om tanar de 20 ani, inregistreaza toate fenomenele sonore

cuprinse intre 16-18000 Hz.Toate sunetele cu frecventa mai mica decat 16 Hz se numesc infrasunete si

sunt nepercepute de urechea omului.

Toate fenomenele sonore care depasesc 18000 Hz se numesc ultrasunete si captarea lor

devine suparatoare si chiar vatamatoare pentru ureche, care nu le mai inregisreaza ca senzatii sonore, ci ca

senzatii dureroase.Intre aceste limite extreme ale auzului uman 16-18000Hz-se gasesc numeroase

sunete, care alcatuiesc impreuna campul auditiv tonal.

Page 10: otita

Pe planul fiziologiei auditive, fenomenul sonor necesita sa fie cunoscut atat din punct de vedere al

frecventei cat si al intensitatii. Procesul dialectic al scaderii functiei auditive este ilustrat eel mai sugestiv

prin presbiacuzie.

In concluzie, urechea umana este un analizator care functioneaza ca un tot unitar, in care

activitatea fiecarui segment se oglindeste in scoarta cerebrala, care intervine activ regland si coordonand

activitatea periferiei. Desigur, un proces certicocerebral complex, cum este fenomenul de

inteligibilitate, face ca intre acuitatea auditiva pentru frecvente pure si acuitatea pentru voce sa existe de

cele mai multe ori un decalaj in favoarea celei dintai.

Notiuni de fiziologie si patologie a echilibrului

Aparatul vestibular concura alaturi de sensibilitatea proprioceptiva si de vaz, la pastrarea

echilibrului.

Functionarea aparatului vestibular este subconstienta si modalitatea sa de interventie este reflexa

si are loc la etajele inferioare ale encefalului. Exciatantii fiziologiei, sunt reprezentati de pozitia statica sau

miscari ale capului, receptorii fiind astfel situati in spatiu, incat orice miscare sau pozitie a capului

determina impresionarea unei zone neurosenzoriale. Integrarea excitantilor periferici se face la

nivelul trunchiului cerebral, unde muschii vestibulari au conexiuni multiple (cu nucleii oculo-

motori, pneumogastric, cerebral, coarnele anterioare ale maduvei spinarii) fapt care explica

complexitatea clinica a sindromului vestibular (nistagmus, acufene, greturi, varsaturi, tulburari de

echilibru).

Functionarea aparatului vestibular se exercita asupra reflexelor de postura prin intermediul

modificarilor de tonus muscular, modificari care se manifesta clinic doar atunci cand excitatia este prea

puternica sau cand se produce un dezechilibru intre cele doua vestibule, prin iritatia sau distructia uneia

dintre ele.

Echilibrul, inteles ca o notiune pur fizica, este starea de repaus a unui corp aflat sub actiunea unor

forte care se anihileaza reciproc in mod perfect unele pe altele. Daca alaturi de acest echilibru static luam

in consideratie echilibrul dinamic (echilibrul in mers), constatam ca acesta este asigurat de o secventa de

atitudini diferite care se succed ritmic,mai incet sau mai repede. Fortele care intervin, respectiv greutatea

corpului si activitatea musculara care o deplaseaza sau o retin, fiind mereu aceleasi, eschilibrul in miscare

va fi obtinut prin armonizarea perfecta a activitatii musculare care regleaza deplasarea in functie de

energie,timp si spatiu.

Asadar, notiunea:de echilibru este legata de cea a unei coordonari a contractiilor musculare.

Page 11: otita

Labirintul vestibular are rolul de a informa centrii nervosi vestibulari de felul cum este orientat in

fiecare moment capul si de miscarile pe care le executa, ceea ce inseamna ca participa la declansarea

reactiilor care au drept scop sa mentina capul in pozitie normala si sa pastreze astfel permanenta

campului vizual.

Labirintul vestibular intervine in ansamblul activitatii musculare care are drept efect echilibrul

trinchiului si al extremitatilor, atat in stare de repaus cat si in mers. Ori de cate ori activitatea nervoasa

vestibulara este dereglata prin excitatii supraliminare (asa cum se produce in anumite boli) apare ameteala

sau vertijul labirintic ca senzatie subiectiva si constienta care exprima iritatia formatiunilor

neurosenzoriale si care este integrata certico-cerebral.

Exista doua feluri de tulburari:

• unele care intereseaza musculatura globilor oculari si care se obiectiveaza prin aparitia

nistagmusului;

• unele care intereseaza aproape toate grupele musculare ale corpului, tulburari ce devin manifeste la

proba bratelor intinse si la proba mersului in stea.

Page 12: otita

Cap.II:AfecţiuneaII-1:Definiţia bolii

Prin denumirea de otita se intelege un proces inflamator localizat la urechea externa sau urechea medie.

II-2:Clasificare

Se disting urmatoarele forme clinice:

A. Otite catarale (cu timpan inchis)

B. Otite supurate (cu timpan deschis)

C. Otite externe

A.OTITE CATARALE (cu timpan inchis)

a.Otita medie catarala acuta

Traduce un proces inflamator tubo-timpanic, consecutiv unei inflamatii rino-faringiene.

Procesul inflamator este de tip cataral. Afectiunea se mai numeste otita seroasa acuta. Boala

caracterizeaza varsta copilului si a adultului tanar.

Anatomo-clinic, otita catarala acuta se prezinta sub doua forme distincte:

Otita acuta congestiva. Se traduce anatomo-patologic prin vasodilatatie si congestie la

nivelul mucoasei tubo-timpanice. Fara tratament poate evolua spre o otita acuta supurata.

Otita acuta seroasa. Este denumita de clasici otita exudativa. Frecventa la copil, aproape mereu

bilaterala, este determinata de inflamatii acute rino-faringiene adeseori recidivante. La adult este obisnuita

monolaterala si de cele mai multe ori determinata de obstructia tubulara inflamatorie sau simptomatica

pentru un proces patologic de vecinatate (tumoral) sau general (alergie, insuficiente tiroidiene).

b) Otita medie catarala cronica

Succede unei otite seroase acute si este responsabila de un numar mare de surditati. Se mai

numeste otita seroasa cronica. In cazul acestei forme retractia timpanala antreneaza modificari de statica

osiculara cu limitarea mobilitatii si in final imobilizarea sistemului timpano-osicular. Modificarile

presionale prin obstructie tubara declanseaza transudarea, iar procesul inflamator rino-tubo-timpanic o

perturbare secretorie a mucoasei timpanice cu consecinta formarii exudatului in casa timpanala.

Page 13: otita

Denumirea afectiunii variaza in functie de caracterul continutului din urechea medie : otita serioasa

cronica, sero-mucoasa, mucoasa 'glue ear'.

B. OTITE SUPURATE (cu timpan deschis)

a) Otita medie supurata acuta

Se poate defini ca abcesul cald al urechii medii. Are loc inflamatia mucoasei urechii

mijlocii (care cuprinde nu numai mucoasa casei timpanului cat si mucoasa trompei lui Eustache

si mucoasa celulolor mastoidiene).

Formele clinice ale otitei supurate acute sunt clasificate :

- otita barotraumatica (BAROOTITA) : hipertensiunea care se manifesta asupra urechii medii in

timpul scufundarilor sau al coborarilor cu avionul produce efectele urmatoare:

asupra urechii mijlocii: inflamatie brusca a timpanului, un exudat in casa timpanala, o ruptura

liniara a timpanului;

asupra urechii interne : acufene, vertij, surditate total recuperabila ( prin dereglare circulatorie).

b) Otita medie supurata cronica

Otita medie supurata cronica se traduce prin drenarea transtimpanala a unei secretii mucoase,

muco-purulente, care caracterizeaza diferitele tipuri anatomo-clinice de supuratii otice cronice.

Otita medie supurata cronica se defineste prin supuratia urechii medii permanenta sau

intermitenta exteriorizata in conductul auditiv extern pe calea unei perforatii timpanale. Supuratiile otice

cronice sunt de cele mai multe ori consecinta unei otite medii acute supurate. In cadrul acestor supuratii

cronice se disting doua aspecte anatomo-clinice, net deosebite :

Otita medie cronica supurata rino-tubara (muco-purulenta, mezotimpanala sau beninga).

Afectiunea este eel mai des intalnita mai ales la varsta copilariei. Diagnosticul diferential se

face doar la otita medie cronica purulenta.

Otitele medii cronice purulente (Otoreea purulenta). Sediul procesului patologic este

epitimpanul si cavitatile mastoidiene care au conditii proaste de drenaj si vin in raporturi

periculoase cu organele vitale preauriculare.

Sunt descrise trei procese anatomo-patologice tipice care pot apare izolat sau pot fi prezente

impreuna:

Page 14: otita

1. Osteita

In contact direct cu puroiul, osul se dezgoleste de mucoasa si se lizeaza. Procesul orteitic poate

distruge oricare din peretii urechii medii sau lantul de oscioare.

2. Polipul

Histologic, polipul are aspect de granulom inflamator nespecific. Polipii auriculari sunt in

general unici, pediculati, de culoare rosie (daca au dimensiuni mici si sunt de aparitie recenta), sau alba cu

suprafata neteda si regulata (cand au o vechime mare).

Polipii vechi pot avea dimensiuni foarte mari, obturand meantul auditiv extern. Majoritatea lor

provin din atica, unde se insereaza pediculul pe o zona osoasa denudata partial sau provin dintr-un proces

de osteita a lantului osicular.

3. Colesteatomul

Este determinat de patrunderea tegumentului din conductul auditiv extern in casa

timpanului, de obicei prin perforatie. Tegumentul se raspandeste tapisand cavitatile urechii medii, la

inceput in casa timpanului si de aici in mastoida.

Colesteatomul ia aspectul unei pungi epidermice cu stratul germinativ la exterior (matricea) si

celulele epiteliale descuamate creste in detrimentul osului subiacent pe care il erodeaza. Matricea are si o

putere osteolitica proprie de tip enzimatic, in acest mod Colesteatomul venind in contact cu

meningele, labirintul, nervul facial, pe care le comprima si le infecteaza, pentru ca marea majoritate a

colesteatomilor au continut supurat.

a) Dupa aspectul anatomo-patologic se descriu formele clinice urmatoare: forma asteitica,

otita polopoasa, otita colesteatomoasa.

b) Dupa criteriul evolutiv se intalnesc forme supraacute si forme subacute. Se intalnesc

forme clinice supraacute uneori cu fenomenede panotita. Agentul patogen foarte virulent cuprinde

simultan toate compartimentele urechii anihilandu-le puterea de aparare si producand complicatii

meningo-encefalice. Forma subacuta se intalneste mai frecvent la sugari si batrani si este o

consecinta a sulfamido si antibioterapiei nerational folosite.

c) Dupa aspectul perforatiei:

1) Perforatie mezotimpanala - este semnul otitei medii cu tendinte la evolutie benigna pentru ca

nu produce retentie purulenta si nu afecteaza osul;

Page 15: otita

2) Perforatie epitimpanala - este semnul unei otite inchistate in atica, in imediata apropiere a

elementelor osciculare, cu posibilitati defectuase de drenare favorizand aparitia cronicizarii si a

complicatiilor.

d) Dupa natura agentului patogen :

1) Streptococul piogen imprima secretiei purulente culoarea galbena, iar in evolutie obisnuita lipsa

complicatiilor;

2) Streptococul piogen imprima otitei tabloul clasic si tendinta relativ frecventa la complicatii;

3) Pneumococul lauceolat imprima otitei evolutie benigna;

4) Pneumococus mucocus imprima otitei o evolutie lenta, aproape asimptotica, cu puroi in cantitate

redusa si aspect mucofiant. Germenul produce leziuni profunde ale tesutului osos otomastoidian,

unde poate produce usor complicatii grave endocraniene. Otitele cu pneumococus se insotesc

adesea si de hipoacuzie importanta;

5) Bacilul Friedlander nu imprima forme evolutive particulare otitei;

6) Forma medie fibroasa se produce prin oscilatii microbiene, in care de regula este prezent

pneumococus mucocus. Se caracterizeaza prin formarea unui dop de fibrina in orificiul perforatiei,

care se reface dupa aspiratie cu o rapiditate impresionanta. Productia de fibrina este favorizata de structura

lustologica a mucoasei timpanului. Forma se intalneste mai des la copil, la care dopul de fibrina da

senzatia unei vindecari mai ales pentru O.R.L.-istul mai putin experimentat, falsa vindecare care poate

duce la complicatii.

Otite supurate acute din cursul bolilor infecto-contagioase

1) Otita gripala insoteste sau complica gripa. Este in genaral bilaterala. Prin suprainfectare poate evolua

spre otita supurata. Ca virus neurotrop, cel gripal poate sa provoace si distructii in urechea interna, de

obicei exprimate si cu caracter ireversibil.

2) Otita scarlatinoasa apare mai rar de cand se face antibioterapia. Se poate manifesta ca o otita

benigna sau ca una grava, nevrozata, ce duce la distrugeri anatomice masive cu pierderi

functionale importante.

3) Otita rujeolica este provocata de germeni banali, dar datorita energiei specfice acestei boli, infectia

poate capata un caracter intern distructiv. Uneori virusul are tropism pentru urechea interna, dand

leziuni grave.

4) Otita difterica apare prin propagarea infectiei din faringe pe calea trompelor Eustache pana la

urechea medie.

Page 16: otita

5) Otita tusei convulsive se produce datorita patrunderii secretiilor din rino-faringe in urechea medie in

timpul tusei. Are tendinta la cronicizare. Se intalneste de obicei la copii sub 18 ani.

6) Otita urliana este mai rara. Virusul urlian produce de obicei o nevrita acustica unilaterala, cu leziuni

ireversibile.

7) Otita erizipelatoasa se caracterizeaza printr-o stare generala grava, frisoane.

Otita sugarului si otita cronica cu timpan inchis a copilului

a) Otita sugarului

Este deosebit de frecventa si de cele mai multe ori trece neobservata. Se poate manifesta

prin alterarea starii generale a sugarului. De aceea de cate ori apare o madificare a starii genarale a

sugarului, examenul otologic este indispensabil. El este obligatoriu de asemenea in orice stare

febrila a sugarului. Otita sugarului este de cele mai multe ori bilaterala. Daca la examenul otologic se

constata atingerea unei singure urechi este recomandabil ca la examenul urechii contralaterale sa

se faca cel mai tarziu la 48 de ore dupa primul examen.

b) Otita cronica cu timpan inchis a sugarului

Se dezvolta ca urmare a unor otite acute repetate uni sau bilaterale si se manifesta printr-un complex de

simptome de obicei latente subclinice;aspect neperforat al timpanului cu prezenta tuturor

reperelor normale. Uneori insa manerul ciocanului si apofiza apar mai estompate iar examenul

microscopic poate descoperi o infiltratie a timpanului in cadrul sau posterio-superior.

Aticotomia stabileste diagnosticul de certitudine si asigura si vindecarea in marea majoritate a

cazurilor. Rol important in vindecare are si tratamentul antibiocortizonic, antialergic si

imunoregulator.

C. OTITELE EXTERNE

a) Otita externa circumscrisa

Se caracterizeaza prin fenomenul conductului auditiv extern. Infectia se localizeaza la

nivelul unui folicul pilosebaceu din zona conductului cartilaginos.

b) Otita externa difuza

Este determinata de cauza inflamatorie traumatica sau caustica interesand tegumentele

conductului auditiv extern.

Page 17: otita

c) Otita externa eczematoasa

Este o dermatoza cu caracter descuamatic si eruptiv dezvoltat pe un teren modificat local

(diabetic, gastro-hepatic, alergic, carentat) care intereseaza tegumentele conductului auditiv extern si

ale pavilionului.

d) Otita externa micotica

Este determinata de infectarea tegumentelor conductului prin paraziti vegetali din familia

asprgillus (niger, flaviis, fumigatus) si/sau Candida.

e) Periondrita

Reprezinta o inflamatie cu tendinta la supuratie, care depasind tegumentele s-a extins in

profunzime, interesand pericondrul auricular.

II-3:Etiologie

Incidenta crescuta a otitei este favorizata de o serie de factori. Tinand cont de varsta bolnavului, la

sugar sau copilul mic, otita este favorizata de particularitatile si evolutia pe care o parcurge urechea si

componentele sale in primul an de viata.

Se poate afirma ca otitele sunt foarte frecvente la copii. Sistemul imunitar de aparare a mucoasei

cailor aero-digestive superioare este in formare, inca nu este stabilizat permitand grefarea cu usurinta a

unor infectii la acest nivel. Aceasta deficienta imunitara explica prezenta la sugar a otitei latente.

Asa cum afirmam anterior, trompa lui Eustachio, incomplet dezvoltata la sugar si copilul mic,

favorizeaza aparitia otitelor in cazul unei afectiuni faringiene, de exemplu. Aceasta si datorita faptului ca

sugarii stau mult timp in decubit dorsal, in acest mod secretiile din faringe acumulandu-se in jurul

orificiului faringian al trompei.

La sugari, alta cauza a otitei este boala diareica. In cazul sugarilor eutrofici si a copiilor sanatosi

rolul principal etiologic revine respiratiei sustinuta prin gura. S-a observat de mult ca la cei cu respiratie

orala apar mai frecvent otite medii acute si ca otitele cronice prezinta o tendinta mai scazuta la vindecare,

dacat la cei cu respiratie nazala.

Precum se stie, integritatea tubara, structurala si functionala este indispensabila pentru buna

functionare a urechii. Dintre partile componente ale urechii mijlocii, trompa este afectata eel mai frecvent

generand majoritatea covarsitoare a otitelor medii.

Page 18: otita

Pozitia orizontala velara inlesneste aparitia otitelor.

In producerea otitelor mai pot interveni: tumefierea inflamatorie sau tumorala a mucoasei tubare

(edem, infiltratie), infundarea orificiului faringian al trompei (prin secretii, corpi straini, tumori) precum si

patrunderea agentilor patogeni in cavitatile urechii mijlocii.

In cazul atrezei coanale, in pofida obstructiei complete nazale si a prezentei respiratiei orale

sustinute otitele medii apar rar.

Cauza cea mai grava a respiratiei orale este despicatura congenitala. Respiratia prin gura

duce la acumularea secretiilor in dreptul orificilui tubar cuprind aerisirea lui si favorizand patrunderea

directa a secretiilor septice in interiorul trompei si in cavitatile urechii mijlocii.

Trompa se comporta ca o cale de propagare a infectiei din rino-faringe catre ureche medie

si ca factor de intretinere a inflamatiei, pe fondul unei disfunctii tubare, cand un obstacol rinofaringian

determina o proasta aerare tubara, impiedicand patrunderea aerului in trompa si urechea medie.

Aceasta provoaca o congestie a mucoasei si pe acest fond congestiv germenii microbieni au toate

conditiile pentru dezvoltare. Inflamatia mucoasei atrage dupa sine o depresiune la nivelul urechii

mijlocii care inverseaza drenajul (dinspre ureche spre rinofaringe) inlocuindu-1 cu patrunderea

secretiilor purulente din rinofaringe catre urechea mijlocie, fapt care explica caracterul recidivant al

otitelor.

Infectiile rinofaringiene au rol in geneza otitelor. De asemenea, infectiile otice sunt date si de

evolutia unei fibre eruptive sau o afectiune virala (gripa, rujeola), de ranirea timpanului printr-un

traumatism extern; suprainfectia urechii prin trecerea germenilor din exterior spre urechea medie printr-

un timpan perforat, in conditiile de igiena locala precara. in cursul unei bai, etc.

Rol major in determinarea otitelor au mai fost si factorii urmatori : echilibrul imunologic,

local si general, predispozitiile alergice, carentele vitaminice, unele conditii histoanatomice ale

mucoasei timpanice si de structura a mastoidei.

Hiperplazia mucoasei, cu reminiscenta de tesut embrionar mixomatos, constituie un

remediu favorabil de localizare si evolutie a procesului infectios. Acest lucru explica de ce la sugar si

copilul mic, unde acest tesut se gaseste din abundenta submucos apar otitele acute cu repetitie. Si

tot acest fapt explica cronicizarea cu usurinta a otopatiilor aparute la aceasta varsta.

In ceea ce priveste structure mastoidei, este demonstrat faptul ca pneumatizarea acestuia

este impiedicata prin existenta starilor inlamatorii locale, determinate de otitele medii acute.

Page 19: otita

In ceea ce priveste alergia, s-a constatat ca 23% din obstructive tubare sunt consecutive unei

alergii nazale. Efectuandu-se studii alergologice la nivelul orificiului faringian al trompei s-au gasit

modificari alergice la acest nivel intre 15-20% din cazuri.

Din punct de vedere imunologic, rinofaringele si obstructiile tubare repetate survin pe un

deficit imunologic local si general important.

Literatura de specialitate afirma ca sindromul de ' vegetatii adenoide' si otitele catarale

merg 'brat la brat’, legatura reala dintre ele fiind in primul rand respiratia orala.

Intre cauzele otitei medii figureaza si rinitele, deviatia septului nazal, tumorile foselor nazale si

tumorile epifaringiene, tamponametrele nazale. Acestea din urma, de exemplu, pot duce in

cateva zile la otita medie (deseori supurativa); inca o data reiese faptul ca obstructiile nazale joaca un rol

important in geneza otitelor medii. Este suficient sa se infunde fosele nazale (de exemplu prin

tamponament nazal in urma unui epistaxis sau rinoplastii) ca sa apara in cateva zile, relativ repede, otita

medie catarala si cea supurata.

Mediul extern reprezinta un factor favorizant important, mai ales pentru profesiunile ce se

exercita in mediu umed si rece si cu variatii de temperatura. Subliniem, de asemenea, frecventa in ultima

vreme a otitelor de piscine. Acestea se produc prin infectarea urechii mijlocii pe calea conductului auditiv

extern cu apa infectata a bazinelor de inot sau lezarea timpanului neperforat in cursul plonjarilor in

piscina.

Fondul constitutional si starea de dezvoltare a copilului detin un loc important in dezvoltarea

otitelor. Otita este mai des intalnita la copii cu dializa limfatica sau exudativa, la prematuri, malnutriti sau

cei cu rahitism.

Dintre multitudinea de gerrneni patogeni care intervin in geneza otitelor medii supurate,

amintim: coci piogeni, stafilococul alb sau auriu, streptococul B hemolitic, hemophilus influente,

pneumococul, pioceanicul, bacilul proteus.

Un factor important in aparitia otitelor este si tratamentul incorect al episodului otic acut.

Bolile infecto-contagioase in special gripa,rujeola, scarlatina, febra tifoida sunt adesea cauze

favorizante ale otitei medii.

In concluzie putem afirma ca trei categorii de cauze favorizeaza aparitia otitelor acute si

cronice:

Page 20: otita

- cauze regionale : boli acute sau cronice infectioase afectand mucoasa nazala; inflamatia produsa de

corpii straini ai foselor nazale; infectiile rinofaringiene cu extensie la trompa Eustachio;

- cauze generale : boli infectioase, terenul alergic, tulburarile endocrinometabolice si imunitare,

adenoismul determinat de acestea si rinofaringo-otitele copilului;

- cauze de mediu : factori climatici, mai ales umiditatea si frigul, favorizeaza aparitia otitelor.

Germenii cauzatori ai otitelor medii acute microbiene pot fi : virusuri. considerate ca avand un

rol mai mult pregatitor pentru grefarea microbiana si bacteriana. din care eel mai des intalnite sunt :

streptococul, pneumococul, stafilococul si Haemophilus.

Pana la perforatia timpanului otita medie supurata acuta evolueaza cu un singur rnicrob.

iar dupa aceea flora microbiana devine polimorfa.

Caile de propagare ale infectiei sunt :

- calea tubara, cea mai frecventa;

- calea hematogena, mai rara si se intalneste la nou-nascuti. prematuri sau sugari malnutriti si in cursul

bolilor sistemice;

- calea limfatica si calea externa prin conductul auditiv extern (de exemplu prin manevre

chirurgicale dupa timpanotomie).

Otitele externe au si ele o serie de factori favorizanti dintre care amintim : excesul de sebum si

cerumen; flora microbiana care infecteaza tegumentele pavilionului si conductului, este reprezentata, in

ordinea frecventei de stafilococul patogen pioceanic, proteus, streptococ, colibacil, eczemele

constitutional, alergice, maceratiilor locale : caldura, dopuri de vata, bolile de piscina, supuratia urechii

medii, intemperiile, mai ales marine.

ANATOMIE PATOLOGICA

In cazul otitelor acute microbiene procesul inflamator debuteaza cu faza congestiva care trece de

la o simpla inflamatie catarala la o faza supurativa, cu existenta unei colectii purulente in urechea mijlocie

(in cavitatea timpanica) care impune o evacuare prin drenaj transtimpanic sau care se evacueaza

printr-o perforatie spontana.

Evolutia se poate face pe doua directii : in unele cazuri supuratia persista, trecand in cronicizare, prin

tratament incomplet, rau condus sau prin antibioterapie insuficienta, intermitenta si necontrolata.

Se poate complica cu o mastoida, prin aparitia unei osteite acute a septurilor intercelulare mastoidiene.

Mastoida trebuie diferentiata de asa numita reactie mastoidiana, la care nu exista o supuratie cu osteita, ci

numai-o inflamatie catarala a mucoasei celulelor mastoidiene.

Page 21: otita

In cazul otitelor medii cronice cu timpan deschis, din punct de vedere anatomo-patologic exista

urmatoarele tipuri de leziuni : ale timpanului, ale mucoasei si osoase.

Leziunile timpanului (perforatiile timpanice)

Sunt semnul constant si caracteristic al otitei medii cronice cu timpan dechis. Au dimensiuni si

sedii variabile. In functie de localizarea lor pe membrana timpanului se pot trage concluzii asupra

gravitatii formei de supuratie auriculara. Cele cu sediul in epitimpan produc epitimpanitele, iar cele cu

sediul in mezotimpan produc mezotimpanitele.

Pot fi de doua feluri :

- cu marginile libere ; sunt circumscrise, cu contururi ovalare sau rotunde, cu marginea neteda, neta si

bine conturata. Sunt cele mai susceptibile de epitelizare si de vindecare spontana. Fac parte perforatiile

postero-superioare (acestea din urma au dimensiuni mici si sunt de forma ovalara, reniforma sau

rotunda);

- cu marginile aderente, consecinta unor otite acute cu caracter necrozant sau hipervirulent. Sunt in

general mari, interesand o jtimatate din membrana timpanului sau aproape totalitatea ei. Conturul acestor

perforatii poate trece de-a lungul manerului ciocanului care este imobil. Resturile de timpan sunt aderente,

uneori foarte intime, la mucoasa casei, la promontoriu, prezentand o serie de modificari patologice,

cum ar fi zone de trafic.

Leziunile mucoasei

Mucoasa casei timanului si a anexelor sale antromastoidiene, este alcatuita dintr-un epiteliu

simplu cu celule plate, asezate pe un corion foarte subtire. Suprafata cronica produce, la nivelul

corionului, infiltratii celulare cu formarea de microchiste. Ulterior apare o transformare fibroasa

cicatriceala. Sub influenta supuratiilor rebele, la nivelul mucoasei, pot apare ulceratii cu dimensiuni

variabile care la randul lor sunt punctul de plecare al unei osteite.

Leziunile osoase

In cursul inflamatiei cronice formatiunile vasculare care asigura nutritia lantului osicular sufera o

serie de modificari prin trombozare. Acelasi lucru se petrece si la nivelul osului compact. Apare zona de

necroza osoasa, care se exfoliaza. Necroza largeste din aproape in aproape cavitatile naturale,

distruge septurile intercelulare si subtiaza corticala osoasa. La nivelul lantului osicular se produc rupturi

ale acestora.

Supuratiile cronice pot determina o serie de reactii hiperplastice, caracterizate prin tesut de

granulatie si polipi. Tesutul de granulatie format din mugiiri foarte fini, cu o consistenta moale, de culoare

Page 22: otita

rosu aprins, care sangereaza usor la atingerea cu stiletul portvata, se dezvolta in special in cadranul

inferior sau posterior, la nivelul unei perforatii permanent iritate de scurgerea purulenta. Sub aceste

granulatii osul este intotdeauna denudat si supus unui proces de osteita evolutiva.

Polipii auriculari sunt in general unici, pediculati, de culoare rosie (daca au dimensiuni mici si

sunt de aparitie recenta) sau alba cu suprafata neteda si regulata (daca au o vechime rnai mare). Polipii

vechi pot avea dimensiuni foarte mari obturand meatul auditiv extern. Suprafata lor este acoperita de un

epiteliu cilindric sau pavimentos simplu.

II-4:Tabloul clinic

OTITELE MEDII CATARALE ACUTE SI CRONICE

Se mai numesc otite cu timpan inchis sau otite seroase.

Traduc un proces inflamator tubo-timpanic, consecutiv unei inflamatii rinofaringiene.

Simptomatologia otitei medii catarale se suprapune si completeaza apoi unele manifestari proprii, tablul

clinic al rinofaringitei. Apare febra, modificarea starii generale, agitatie, neliniste, plansul (la sugar) si

chiar contin complicatii (in lipsa unui tratament eficace).

Tabloul clinic al acestei categorii de otite este format din :

Semne subiective:

- otalogii profunde;

- hemicranie de partea urechii bolnave;

- senzatie de ureche infundata;

- acufene cu tonalitate grava (autolbnie, adica o rezonanta exagerata a vocii proprii).

Semne functionale:

- hipoacuzie de tip transmisie progresiva.

Semne obiective:

- durere la palpare pe regiunea antrala;

- semne de participare inflamatorio mastoidiana;

- la ostoscopie se constata: roseata difuza la nivelul tegumentelor fundului conductului auditiv extern.

Timpanul este rosu, bombeaza in ansamblul sau, sau numai in portiunea sa superioara in jurul manerului

Page 23: otita

ciocanului. Manerul ciocanului apare congestionat pe toata lungimea sa. La paracenteza apare seroziune

sau putin sange. Semnul lui Vacher este pozitiv.

Semne generale:

- la adult sunt practic inexistente in prima etapa. In evolutie apar semne generale de tip infectios

(frison, febra, anorexic);

- la copil semnele generale sunt foarte intense si de cele mai multe ori precede simptomatologia auriculara

(agitatie, neliniste, anorexic, apatie, obstructie nazala, semne ale bolii diareice, greata, varsaturi).

OTITELE MEDII SUPURATE ACUTE SI CRONICE

Otita medie supurata acuta

Reprezinta stadiul evolutiv urmator al otitei catarale. Debutul se produce brutal, cel mai frecvent in

cursul unei rinofaringite acute. Starea generala se altereaza, apare un croset termic (39-40°) si uneori frisoane,

concomitent cu aparitia unei otalgii violente (serrmul de alarma al cortegiului inflamator). In stadiul de debut,

otoscopia pune in evidenta o congestie moderata a timpanului, limitata mai mult in jurul manerului ciocanului

si in cadranul postero-superior. Simptomele functionale (otalgie, febra) primeaza asupra semnelor obiective.

Perioada de stare a otitei medii supurate acute evolueaza in doi timpi :

a) faza de otita inchisa (preperforata)

Aceasta realizeaza un tablou clinic care impune adevarate urgente de tratament. Se mentine alterata

starea generala si se accentueaza chiar (febra, inapetenta, insomnii, incapacitate de munca).

Bolnavul acuza :

- otalgie : este simptomul major de suferinta violenta crescanda, pulsatila (sincrona cu pulsul), profunda

(fundul conductului auditiv extern), cu iradieri in regiunea occipitala, vertex si dinti. Otalogia poate prezenta

scurte perioade de remisiuni sau exacerbari;

- hipoacuzie in care scaderea auzului se produce de la inceput sau progresiv, insotita de senzatie de ureche

astupata, acufene, autofobie, ameteala;

Obiectiv : examenul otoscopic pune in evidenta un timpan intens congestionat, rosu si difuz infiltrat.

Reperele anatomice ale membranei timpanice (triunghiul luminos. apofiza extema a ciocanului si

ligamentele timpano-maleolare) sunt sterse, acoperite de infiltatie inflamatoare. Timpanul isi schimba forma si

bombeaza spre exterior in totalitate sau in portiuni limitate,

- presiunea digitala la nivelul antrului si varful mastoidei este dureroasa, punand in evidenta reactia

mastoidiana care insoteste otita supurata acuta;

Page 24: otita

- examenul functiei auditive (acumetria vocala si instrumentala, audiometria) arata o hipoacuzie de transmisie.

Vocea soptita este auzita numai aproape de pavilion. La diapazon : Weber-ul este localizat la urechea

bolnava, semnele Rinne pozitiv, Schwabach prelungit. Curba audiometrica este scaziuta pentru sunete joase,

Rinne audiometric este negativ.

Examenul obligatoriu al rinofaringelui va pune in evidenta punctul de plecare a infectiei tubo-

timpanice.

b)faza de otita deschisa (postperforata)

Exudatul purulent al casei timpanului dreneaza fie spontan prin perforatia timpanului in a 3-a sau a 4-a

zi de evolutie, fie perforatia si drenajul sunt consecinteJe timpanometriei terapeutice. Drenajul suficient al

corectiei duce la o ameliorare evidenta a starii generale si locale, febra scade, otalgia scade si ea in intensitate

sau dispare.

La examenul otoscopic, conductul auditiv extern apare plin de secretii sero-purulente sau purulente.

Stergerea secretiilor din conduct pune in evidenta sediul si caracterul perforatiei. Perforetiile spontane se

produc de obicei in cadranul anterior al timpanului. Puroiul izvoraste pulsand din casa timpanului. Perforatiile

spontane mici, cu drenaj insuficient sunt greu vizibile. Pe timpanul inca bombat, sediul perforatiei poate fi

recunoscut ca un punct mic stralucitor, animat de miscari pulsatile.

Otita medie supurata cronica

Se caracterizeaza printr-o perforatie centrala a timpanului,o inflamatie proliferativa cronica a

mucoasei timpanului si o supuratie nefetida continua sau intermitenta. Se insoteste de o hipoacuzie de

transmisie lejera si de o eburnare radiologica a mastoidei. Dupa cativa ani hipoacuzia poate deveni mixta.

La examenul obiectiv, conductul auditiv extern prezinta tegumentele macerate din cauza otoreei

continue. Timpanul, dupa aspirarea secretiilor se vizualizeaza timpanul care prezinta o perforatie

mediana, reniforma sau circulara. Prin perforatie se observa mucoasa peretelui intern al casei timpanului,

care este congestionata, edematiata. In otita tubara, printr-o perforatie antero-inferioara se scurge secretie

muco-purulenta. Otoreea este intermitenta si strict legata de episoadele inflamatorii rino-tubare.

In otita medie cronica purulenta simpla otorea este intermitenta, relativ abundenta,

purulenta, galben verzui, patata uneori cu striuri sangvine. Otoreea se exacerbeaza in timpul episoadelor

inflamatorii nazale, cand se asociaza si o otalgie, cefalee cu hemicranie si se accentueaza hipoacuzia.

Otita medie cronica purulenta osteitica necrozata (pseudomaligna) prezinta aceiasi

simptomatologie subiectiva. Fezilitatea secretiilor si aparitia intermitenta a striurilor sangvine in secretie

sunt semne ale evolutiei procesului oseitic si deci a posibilitatii aparitiei unei complicatii endocraniene.

Page 25: otita

Examenul otoscopic evidentiaza o perforatie marginala epitimpanica, cu marginile

neregulate, cu zidul otical erodat, osteitic, cu prezenta unor formatii polipoase sau granulatii sangeroase in

mucoasa denudata de la nivelul perforatiei.

In caz de colesteatom se pot observa lamele epiteliale descuamate sau o masa albicioasa, in

special in jumatatea superioara a casei timpanului.

In ceea ce priveste otita sugarului, este stiut faptul ca in functie de starea de nutritie a suganrului si

de reactivitatea lui se prezinta sub doua forme : manifesta si latenta.

1. Otita medie supurata manifesta

Este caracteristica sugarilor cu reactivitate buna. Se manifesta zgomotos, dar are o tendinta marcata

spre vindecare. Simptome : febra, agitatie, plans continuu, anorexic, varsaturi, scaune diareice. Curba poderala

scade sau stationeaza. Sugarul prezinta otalgii. Caracteristic este faptul ca boala diareica ce poate insoti otita,

cel mai adesea nu raspunde la tratamentul ei obisnuit, vindecarea fiind in concordanta cu evolutia favorabila a

otitei. Semnul lui Vacher pozitiv.

Examenul otic evidentiaza un timpan infiltrat congestionat, bombat, de culoare galben cenusiu. La

paracenteza apare secretie purulenta. Daca dreneaza spontan si puroiul este in cantitate mare, se completeaza

cu paracenteza. Drenajul suficient al urechii medii se insoteste imediat de ameliorarea simptomelor. Drenajul

incomplet sau insuficient ca durata, anganjeaza recaderi precum si prelungirea evolutiei otice, cu cresterea

riscurilor unor complicatii.

2. Otita medie supurata latenta

Se mai numeste si astenica si apare la sugarii cu handicapuri si cu reactivitate redusa. Evolueaza

latent, cu fenomene toxice generale. Este in general bilaterala. Starea febrila este capricioasa, neregulata

prelungira, cu limite variate.

Boala diareica, de intensitate variabila, rezintenta la tratamentul dietetic corect aplicat, cu

numeroase recaderi, este aproape in mod constant prezenta, influentand in mod nefavorabil starea

sugarului si curba ponderala (care stationeaza sau scade).

Poate apare sindromul de deshidratare si chiar toxicoza. Starea generala este alterata,

agitatie sau are activitate, tegumente uscate, palide, cenusii. Otita latenta se poate complica sau poate

insoti o pneumopatie acuta sau o afectiune intercurenta.

Examenul otic evidentiaza adeseori modificari ale timpanului, dar care nu sunt mereu

caracteristice. Uneori aspectul timpanului poate fi normal, dar de multe ori timpanul este cenusiu,

mat, ingrosat. La paracenteza apare imediat puroi sau urechea dreneaza a doua zi.

Page 26: otita

3. Otitele externe

Tabloul clinic al otitelor externe este reprezentat de urmatoarele simptome:

- durere locala (pavilionara, in conductul auditiv extern sau la nivelul tesuturilor periauriculare).

Durerea este violenta, paroxistica, impiedica somnul si se exacerbeaza la presiune pe targus sau la

mobilizarea pavilionului auricular. De asemenea, durerea poate fi provocata de manevra otoscopica si de

masticatie. Iradiaza in regiunea temporala si maxilara;

- conductul auditiv extern este ingustat de inflamatia difuza, tegumentele sunt infiltrate, macerate,

acoperite de secretii purulente in care plutesc descuamatii epidermice;

- inflamatia poate depasi limitele conductului, mai ales in zona retroauriculara, pretandu-se la confuzia

cu o mastoida acuta;

- hipoacuzia de transmisie si acufenele apar ca o consecinta (inconstanta insa) a ocuparii lumenului

conductului auditiv extern de catre furuncul (in cazul unui furuncul al conductuJui auditiv extern);

- semne generale : usoara ascensiune febrila, frisoane, alterarea moderata a starii generale, insomnii;

- pavilion auricular cu tegumente rosii, edematiate.

II-5:DiagnostigII-5-1:pozitiv II-5-2:diferenţial

Diagnosticul pozitiv al otitei medii supurate acute in raport cu stadiul de evolutie se bazeaza pe :

alterarea starii general, otalgia si hipoacuzia, modificarile de aspect ale timpanului si scurgerea auriculara.

Diagnosticul diferential :

- in faza de debut se face cu otalgia reflexa cauzata de afectiuni de vecinatate, faringo-amigdaliene, dentare,

cervicale (aspect normal al timpanului si auditie normala);

- in faza de otita inchisa se face cu otita externa flirunculoasa si cu zona auriculara;

- in otita furunculoasa durerea violenta este mai superficiala,provocata de atingeri pavilionare, hipoacuzia

este de mica importanta, conductul inflamat, timpanul normal;

- in zona auriculara durerea este precedata de aparitia veziculelor pe tegumentele conductului si ale

pavilionului sau pe mucoasa velopalatina si faringe.aceste vezicule pot determina paralizie faciala periferica si

hipoacuzie de receptie;

Page 27: otita

- in faza de otita supurata cu otita furunculoasa abcedata (puroi cremos), otomicoza (debut lent progresiv,

prurit auricular, puroi maroniu negricios), otita medie supurata cronica reincalzita.

II-6:Tratament

Infectiile urechii sunt tratate cu antibiotice. Cu toate acestea, cei mai multi copii cuotite

se vindecă fără antibiotice. În cazul în care copilul este îngrijit la domiciliu si durereadiminuă

precum si celelate simptome diminuă după cateva zile, nu sunt necesare antibioticele.Atunci

când prescriu antibiotice, cel mai adesea prescriu amoxicilina (Amoxil) deoarece estefoarte

eficientă si este mai ieftină comparativ cu alte antibiotice din aceeasi clasă.Medicii specialisti

recomandă efectuarea unui test auditiv mai ales dacă copilul arelichid în spatele timpanului mai

mult de 3 luni. Auzul normal este mai dificil pe parcursul primilor 2 ani de viată deoarece copilul

învată atunci să vorbească. Medicul prescrie antibiotic pentru a se clarifica lichidul si totodata

recomandă introducerea unui tub în ureche pentrudrenarea acesteia si îmbunătătirea auzului.

Alte medicamente care pot trata simptomele otitei medii sunt:

-acetaminofen (de exemplu Tylenol si Tempra)

-antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu Advil, Motrin si Aleve), pentru durere

sifebră.

Nu se recomandă administrarea aspirinei la persoanele mai tinere de 20 de ani

datorităriscului de aparitie a sindromului Reye, (boala caracterizată printro atingere c

erebralăneinflamatorie si o atingere hepatică ce survine în continuarea unui episod viral acut)

care arenevoie de îngrijiri medicale de urgentă.

Medicamentele pentru durere, ca de exemplu codeina sau picăturile pentru

ureche sunteficiente mai ales pentru durerile severe de ureche.

Nu se recomandă picături pentru urechedaca timpanul este rupt.Uneori, corticosteroizii,

cunoscuti si ca steroizi sunt utilizati împreună cu antibioticele pentru a curata lichidul din spatele

timpanului (otita medie supurată). Steroizii nu sunt oalegere bună pentru tratarea otitei medii.

Nu se folosesc steroizii la copii care au venit încontact cu o persoană care are varicelă, în

ultimele3 săptămâni.Decongestivele, antihistaminicele, expectorantele si alte metode locale r

ecineprescrise, de obicei nu sunt foarte eficiente pentru tratarea sau prevenirea otitei

Page 28: otita

medii.Antihistaminicele pot determina somnolentă la copil, de asemenea determină îngrosare

alichidului si pot înrăutăti starea copilului. Tratamentul cu antibiotice este eficient în

infectiilecauzate de bacteria.

Tratament chirurgical.

Tratamentul chirurgical în infectiile urechii medii (otitamedie) constă în plasarea unui tub

de drenaj în interiorul timpanului unei urechi sau înambele. Este una dintre cele mai frecvente

interventii în copilarie. În timp ce copilul se aflăsub anestezie generală, medicul chirurg face o

incizie mică în timpan si introduce un tub micde plastic deschis (miringotomie sau

timpanostomie cu plasare de tub). Adesea tubul este plasat în ambele urechi.Aceste tuburi

introduse vor drena lichidul din urechea medie si refac astfel auzul pierdut. Copiii cu otită medie

adesea prezinta si lichid în spatele timpanului (otita mediesupurată) si pierderea auzului. De

obicei pierderea auzului este temporară dar sunt mult maiafectati copiii în vârstă de 2 ani sau mai

mici.

Auzul normal este foarte important când copiiimici învată să vorbească.Medicii

recomandă plasarea tuburilor în ambele urechi la copii care au lichid înspatele timpanului si au

auzul diminuat timp de 3-4 luni. De asemenea medicii recomandă plasarea unui tub si într-o

singură ureche la copilul care are auzul diminuat.

II-7:Evolutie,Complicaţii

Otitele medii catarale acute au evolutie favorabila sub tratament rinofaringian dezinfectant.

totalitatea manifestarilor cedand cu atenuarea inflamatiei si repermeabilizarea trompei lui Eustachio. In lipsa

tratamentului otita catarala acuta poate evolua spre o otita acuta supurata, prin suprainfectarea exudatului din

casa timpanului. La unii, recidivele sunt frecvente si boala se cronicizeaza, avand consecinte grave asupra

functiei auditive. Durata otitei catarale acute este de 7-14 zile. In majoritatea cazurilor vindecarea apare

fara a lasa sechele.

Otitele medii catarale cronice au evolutie spontana, ducand de regula spre o otita adeziva, cu

atrofia membranei timpanice, cloazonarii prin organizarea fibroasa a exudatului si consecinta functionala

Page 29: otita

a surditatii propriu-zise mixte. Alteori, alterarea reactivitatii duce la timpano-screloza, proces plastic al

submucoasei cu consecinta anchilozarii fibroase a lantului osicular.

Otitele medii supurate acute au evolutie variabila, in functie de natura si virulenta germenului

patogen, varsta bolnavul, terenul, reactivitatea generala si locala a organismului, conditiile anatomice,

precocitatea diagnosticului si a instituirii tratamentului. Obisnuit otita acuta supurata isi termina evolutia

in 2-4 saptamani. Dupa costituirea colectiei purulente, perforarea spontana sau chirurgicala a timpanului

este urmata pentru 8-14 zile de evolutia si involutia otoreei pana la disparitia secretiilor si vindecarea

leziunilor mucoasei si membranei timpanale. Orice obstacol in drenarea colectiei, o reactivitate organica

deficitara, o alta infectie locala sau generala poate modifica evolutia procesului otic, intarziind vindecarea

si favorizand aparitia complicatiilor (mastoidita, meningita, tromboflebita golfului jugular).

Perforatia mezotimpanala este semnul unei otite medii cu tendinta la evolutie benigna. Nu este

periculoasa pentru ca nu produce retentie purulenta si nu afecteaza osul. De retinut este faptul ca pana la

perforatie otita medie supurata acuta evolueaza cu un singur microb, iar dupa aceea flora devine mixta,

polimorfa. Streptococul piogen imprima otitei tabloul clasic si tendinta relativ frecventa la complicatii.

Stafilococul piogen imprima secretiei purulente culoarea galbena, iar in evolutie, obisnuit, lipsa

complicatiilor. Pneumococul lanceolat imprima otitei o evolutie benigna. Pneumococus mucosus

produce otitei cu evolutie lenta, aproape asimptotica, germenul producand leziuni profunde ale

tesutului osos otomastoidian de unde poate produce cu usurinta complicatii grave endocraniene.

Bacilul Friedlander nu imprima forme evolutive particulare otitei.

La batrani otita acuta supurata are o evolutie putin zgomotoasa, fara tendinta la perforare

spontana, dar frecvent spre complicatii mastoidiene.

Otita gripala, prin suprainfectare, poate evolua spre otita supurata. Cu tratament corect se vindeca

in 4-6 zile. Virusul gripal, ca virus neurotrop, poate provoca si distructii in urechea interna.

Otita scarlatinoasa se poate complica cu labirintita si paralizie faciala sau se poate solda cu

surditati grave de perceptie (mai ales la copiii mici) generatoare de surdo-rnutitate castigata mai ales in

cazul in care procesul necrotic evolueaza concomitent la ambele urechi.

Otita rujeolica se complica cu mastoidita.Este in general benigna. Infectia poate capata un

caracter distinctiv, uneori virusul manifesta neurotropism pentru urechea interna dand leziuni grave.

Otita tusei convulsive are tendinta la cronicizare.

Page 30: otita

Virusul urlian are tropism deosebit de mare pentru urechea interna, unde produce leziuni

frecvente in segmentul cohlear. Aceasta predispozitie a virusului urlian explica aparitia surditatii

urliene, instalata brusc, cu localizare unilaterala de perceptie (incuperabila, de obicei).

De regula, supuratia cedeaza in 10-14 zile, dupa o antibioterapie corespunzatoare si

inlaturarea cauzelor rinofaringiene care an determinat supuratia, dupa care urmeaza cicatrizarea

timpanului(in 7-10 zile).

Evolutia prelungita si recidivele sunt dona incidente care se datoresc aceleasi cauze, si anume,

o proasta functie tubara.

a) Daca dupa 10-12 zile criteriile de vindecare nu au aparut, este vorba de o evolutie

prelungita, care trebuie considerata ca o veritabila complicatie. Daca persista scurgerea

auriculara, infiltratia membranei timpanale, o stare subfebrila, se indica ablatia vegetatiilor adenoide

care pot intretine de cele mai multe ori aceasta situatie. Daca si dupa aceasta interventie terapeutica

vindecarea nu apare, va trebui sa se aiba in vedere trecerea catre o complicatie mastoidiana.

b)Recidivele sunt conditionate deprezenta vegetatiilor adenoide la copii si pentru inlaturarea

lor, este nevoie de ablatia vegetatiilor. Daca si dupa adenoidectomie, recidivele sementin, este

indicat sa se examineze sub microscop timpanul in afara perioadelor de acutizare. De multe ori acest

periexamen pune in evidenta o otita seromucoasa cronica, cu episoade de infectie acuta. In aceste

cazuri, in afara puseelor timpanul pare a fl normal.El isi modifica aspectul in momentul repetarii

puseului infectios rinofaringian.

Otitele medii supurate cronice

Un numar important de suferinte cronice ale urechii medii se vindeca spontan, altele

necesita insa, un tratament medical. Otitele medii se vindeca spontan, nu sunt in general grave,

nu expun la complicatii singurul inconvenient fiind otoreea. Otitele care necesita tratament medical, pot

expune la surditati mai mult sau mai putin importante, la complicatii endocraniene. Pot apare o serie de sechele

in casa timpanului, care se insotesc de grade diferite de surditate. Otitele cronice cu tendinta evolutiva conduc

de obicei catre complicatii endocranine determinate eel mai frecvent de evolutia unei otite colesteatomatoase.

Otita tubara (otita supurata cronica simpla) poate dura toata viata, cu perioade de acalmie, cand

otoreea poate dispare, si reacutizari cu secretie abundenta si otalgie.Reacutizarile sunt determinate de retentia

Page 31: otita

puroiului sau corespund cu infectiile cailor respiratorii superioare.Otoreea tubara este rebela la tratament.

Vindecarea depinde in mare masura si de modul de echilibrare imunologica generala si locala.

Otitele medii cronice purulente dau complicatii numeroase. Sediul procesului patologic este epi sau

mezotimpanul si cavitatile mastoidiene, care au conditii proaste de drenaj si vin in raporturi periculoase cu

organele vitale periauriculare. Aparitia complicatiilor este favorizata de retentia puroiului in cavitatile

otomastoidiene, pe o boala infecto-contagioasa.

Propagarea infectiei otice se face prin: continuitate directa prin ferestrele labirintice, canalul auditiv

extern, canalele vasculare si venoase, fisuri; continuitate din aproape in aproape; la distanta, pe calea limfatica

si vasculara.

In functie de calea de propagare a infectiei, complicatiile supuratiilor otice:

• De vecinatate: complicatii osoase,endocraniene, nervoase;

• La distanta: septicemia auriculara.

Complicatii osoase

Osteomielita temporala si occipitala - reprezinta propagarea procesului infectios otic exocranian la

osul temporal si occipital. Apare mai frecvent la copii si la adolescenti.

Complicatii endocraniene

Sunt cele mai grave complicatii ale supuratiilor otice. Tabloul clinic al acestora este format din cefalee

intensa paroxista, febra, frison, stare generala alterata, scadere ponderala, agitatie, tulburari ale sistemului

nervos.

• Labirintita otogena

Poate complica eel mai des otitele acute grave din cursul bolilor infectio-contagioase (scarlatina,

gripa). Simptomatologia cuprinde ameteli, greata, varsaturi, pierderi de echilibru, surditate accentuata,

acufene, nistagmus. Bolnavul este palid, transpirat, sta imobil, orice miscare declansandu-i ametela.

Surditatea este de tip perceptie. Infectia poate determina o labirintita seroasa sau o labirintita supurata

circumscrisa sau difuza.

Page 32: otita

• Flebita sinusului lateral (periflebita, endoflebita, tromboflebita)

Este o complicatie frecventa. Este determinata de raporturile intinse ale sinusului venos lateral

cu mastoida si urechea medie. Tromboflebita sinusului lateral se insoteste frecvent de septicemie.

Debutul brusc, cu frison, febra mare, alterarea starii generale, semne de iritatie meningiala, cefalee

puternica. La examenul local se constata impastarea tegumentelor mastoidiene si durere vie la apasarea

inapoia marginii posterioare a mastoidei.

• Abcesul extradural

Este greu de diagnosticat preoperator si reprezinta extinderea si localizarea supuratiei otice intre

duramater si scheletul cranian. Tabloul clinic cuprinde: starea generala relativ buna, inapetenta, oboseala,

apatie, incapacitate de munca fizica si intelectuala, cefalee persistenta cu localizare temporala, otoree

abundenta si fetida, durere neta la apasarea digitala, la apasarea regiunii mastoidiene. Diagnosticul se

pune numai intraoperator.

• Abcesul subdura

Apare mai ales in cursul otomastoiditelor cronice. Este o forma de trecere intre abcesul

extradural si cel encefalic.

• Meningita otogena

Se caracterizeaza prin cefalee intensa si difuza, fotofobie, rahialgii, durere la apasarea pe muschii

cefei, varsaturi,constipatie, febra, somnolenta, pozitia in 'cocos de pusca’, redoarea cefei, semnul

Brudzinski, hiperestezie cutanata.

• Abcesul cerebral

Reprezinta supuratia localizata sau difuza a tesutului cerebral. Diagnosticul este impus de

simptomele net manifestate: frison, febra, leucocitoza, cefalee atroce, staza papilara, bradicardie,

varsaturi, paralizii ale nervilor cranieni,hemiplegie, tulburari psihice, halucinatii, delir, coma.

• Abcesul cerebelos

Supuratia difuza, mai rar localizata, a tesutului cerebelos, poate lua nastere in cursul unei

otomastoide, tromboflebite, meningite. Sindromul infectios este mult mai manifest ca in abcesul

cerebral, sindromul de hipertensiune este mai violent. Sindromul cerebelos se manifesta prin tulburari

statice (tremuraturi), chinetice (tulburari de sens si vorbire), tulburari ale miscarilor pasive.

Page 33: otita

Complicatii nervoase

- paraliza faciala

Este o complicatie frecventa in cursul supuratiilor otice. Diagnosticul se bazeaza pe

existenta supuratiei otice si a unei paralizii faciale periferice (lezarea ambelor ramuri terminale ale

facialului). Se manifesta prin asimetria si inexpresibilitatea fetei, stergerea cutelor frontale, devierea

laterala a comisurii bucale. Ca urmare, miscarile de incretire a fruntii, de inchiderea a ochilor, de a arata

dintii sau de a fluiera sunt abolite. Aparitia paraliziei faciale in otitele acute neperforate impune

timpanotomia de urgenta.

Otomastoidele

Sunt cele mai frecvente complicatii ale otitelor supurate acute si cronice. In orice otita

exista secretii purulente in cavitatile mastoidiene (dureri retroauriculare spontan sau la palpare). Nu

se poate vorbi de otomastoidita decat atunci cand s-au produs leziuni anatomice ale structurii

osoase mastoidiene, decelabile, clinic sau radiologic,

Tabloul clinic: persistenta si accentuarea durerilor otice dupa drenajul transtimpanic spontan

sau chirurgical, hemicranie, febra, otoreea poate dispare sau creste in cantitate. Obiectiv se constata

tumefactia regiunii mastoidiene, cu tegumente calde si rosii, pavilion auricular decolat si impins

inainte, santul retroauricular disparut. Otoscopic se observa o secretie purulenta abundenta,

perforatia timpanica este situata de obicei superior, timpanul este bombat. Examenul functional

pune in evidenta o hipoacuzie accentuata de transmisie, cu semne de iritatie labirintica. Tratamentul

otomastoidelor este chirurgical (evitare petromastoidiana totala).

Sechelele otitelor

Se impart in trei categorii: sechele simple neevolutive, timpanoscreloza, otita

fibroadeziva.

Sechelele simple neevolutive se manifesta ca perforatii timpanice restante, eventual insotite

de leziuni ale lantului osicular. Riscul unei perforatii permanente rezida in posibilitatea de infectie in cazul

patrunderii apei in ureche.

Page 34: otita

Timpanoscreloza este degenerescenta fibro-hialina a corionului urechii medii ce permite

o circulatie libera a arului in urechea medie.

Otita fibroadeziva este o afectiune a urechii medii caracterizata prin dezvoltarea unor aderente

fibroase in casa timpanului, evoluand in majoritatea cazurilor inapoia unei membrane timpanice

inchise. In ceea ce priveste evolutia otitei sugarului, otita manifesta evolueaza favorabil daca este tratata

corect si la timp. Otitele latente conduc frecvent la tulburari digestive grave sau se mai pot complica cu

piurie, pneumopatii, otomastoide, menirigite, abcese cerebrale.

Page 35: otita

Cap.III:Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu otita medie supurata

III-1:Rol propriu

Au menirea de a contribui la vindecarea propriu-zisa a afectiunii otice, precum si scopul de

a vindeca in mare masura sufletul bolnavului, linistind pacientul in legatura cu tratamentul, evolutia si

prognosticul bolii sale, diminuandu-i anxietatea atat de des intalnita in randul celor spitalizati.

In acest sens, asistenta medicala are drept atributii:

- aerisirea zilnica a saloanelor. Temperatura din aceste saloane va fi ceva mai ridicata cu

1,2,3°C. Umiditatea aerului trebuie sa fie de 60-65%. De multe ori asistenta medicala va trebui

sa ridice umiditatea aerului din salon cu mijloace artificiale (pulverizari, evaporari, vase cu apa pe

calorifer). Deoarece bolnavii cu afectiuni otice suporta foarte greu zgomotul, ei vor fi plasati in saloanele

cele mai izolate, care nu au ferestre spre strada.

- asigurarea igienei organelor interesate. Va invata bolnavul sa-si spele pavilionul si orificiul

conductului auditiv extern cu apa calduta si sapun, avand grija sa nu se scurga apa in conduct. La

nevoie cerumenul se indeparteaza prin spalatura auriculara. In afectiunile otice cand pavilionul este

afectat, el va fi sters cu tampoane sterile de vata uscate sau imbibate in alcool sau apa oxigenata. Se evita

folorirea tincturii de iod pentru ca poate produce iritatii sau arsuri. Tot asa se indeparteaza si corpii straini

auriculari. Daca acestia sunt animati (insecte), ei vor fi mai intai omorati prin asfixiere turnand in conduct

o substanta uleioasa (glicerina, ulei de parafina, vaselina) incalzita la temperatura corpului.

Spalatura auriculara este foarte des intalnita in serviciile O.R.L. Scopul acestei spalaturi este

terapeutic, ea efectuandu-se pentru indepartarea dopurilor de cerumen, dopurilor epidermice, corpilor

straini. Spalatura auriculara se mai utilizeaza in tratamentul otitelor cronice.

Materiale necesare :

- seringa Guyon de 150-200 ml. Seringa trebuie sa fie pregatita steril si uscat, asezata pe un camp

steril;

- tavita renala de marime mare;

- 2 sorturi de cauciuc, unul pentru bolnav, unul pentru operator;

- un prosop curat care se aseaza la gatul si urnarul bolnavului sub sort;

- lichide de spalatura care de obicei este apa de robinet incalzita la 37°C sau in cazul

tratamentelor otitei cronice unele solutii prescrise de medic de la caz la caz;

Page 36: otita

- un scaun pentru asezarea bolnavului.

Pregatirea bolnavului

In conditii obisnuite, bolnavul nu necesita nici o pregatire, intrucat corpurile straine si dopurile

conductului auditiv extern provoaca bolnavului neplaceri foarte serioase: surditate, acufene, senzatii de

plenitudine in ureche, ameteli, bolnavii de obicei nu au nevoie de o pregatire psihica, spalatura fiind

asteptata si dorita de ei. In cazuri exceptionale, bolnavul trebuie pregatit. Daca dopul de cerumen este

vechi, el se va inmuia cu solutie de carbonat de sodiu in glicerina 1/20 din care se va instila de 3 ori in

conductul auditiv extern al bonavului in preziua spalaturii. In cazul dopurilor epidermice prea consistente,

instilarile se vor face cu o solutie de acid salicilic 1% in ulei de vaselina. Corpii straini hidrofili cum sunt

boabele de legume si cereale se deshidrateaza prin instalatii cu alcool in ureche inainte de spalatura.

Tehnica

Spalatura auriculara se efectueaza asezand in pozitie sezand pe scaun. Umarul respectiv se acopera cu

un prosop uscat peste care se aseaza sortul de cauciuc pana la gat. Se verifica temperatura lichidului si se umple

seringa Guyon. Sub urechea bolnavului, lipita bine de obraz se tine tavita renala in care se va scurge lichidul

refulat. Se inclina capul bolnavului spre partea bolnava si se imobilizeaza in aceasta pozitie. Asistenta va trage

pavilionul urechii in sus si inapoi pentru a indrepta conductul auditiv extern. Cu mana stanga se trage

pavilionul, iar cu mana dreapta se injecteaza in conduct lichidul seringii Guyon. Curentul de apa se indreapta

spre peretele superior al conductului ceea ce reduce presiunea apei, protejand timpanul de traume, bolnavul de

reflexe nedorite, cu punct de plecare timpanul: dureri, ameteli, varsaturi, lipotimie. In timpul spalaturii bolnavul

este rugat sa-si inchida gura in acest mod largindu-se conductul auditiv extern, astfel indepartarea continutului

lui patologic se va face mai usor. Daca operatiunea nu se reuseste se va pregati bolnavul pentru o noua

spalatura.

Dupa tehnica, urechea se usuca cu un tampon de vata. Prin pozitie adecvata se usureaza evacuarea apei

din conduct, care, eventual ar fi ramas pe loc. In lichidul de spalatura adunat in tavita renala se controleaza

prezenta obiectului extras. Dupa terminarea spalaturii auriculare se face din nou examenul otoscopic al

bolnavului.

Combaterea durerilor (otalgiilor)

Acest lucru se realizeaza prin aplicarea compreselor. Scopul este antiinflamator si analgezic. Aceste

comprese se fac cu un strat gros de vata, intins de forma dreptunghiulara indoit in doua. Compresa se aseaza in

jurul pavilionului in forma de potcoava trecand pe sub lobul urechii peste mastoida si se acopera cu mai multe

straturi de vata uscata si apoi cu un strat impermeabil (de exemplu celofan), la fixarea compresei se va avea

Page 37: otita

grija ca urechea sanatoasa sa ramana libera. Deasupra compresiei se pot aplica saculete cu nisip sail cu sare

calda, eventual o perna electrica, pentru ridicarea temperaturii de sub compresa. In general, cornpresele se

schimba la 2-3 ore.

Combaterea hipertermiei

Asistenta medicala aplica pe fruntea pacientului comprese cu apa rece. Ele se realizeaza prin

impaturirea unei panze inmuiata in apa si stoarsa partial. Deasupra straturilor umede de panza se aplica un

invelis uscat cu scopul de a evita evaporarea rapida a apei din compresa. Compresele reci au actiune

hipotermizanta, analgezica. Pentru a produce scaderea temperaturii corporale, compresele se schimba tot mai

des, caci mentinute mai mult pe loc preiau temperatura regiunii peste care s-au aplicat. Schimarea se face de 3-

4 ori pana la scaderea temperaturii la valoarea dorita. Efectul compreselor reci poate fi mult prelungit daca

peste acestea se aplica un aparat racitor. Asistenta va preveni bolnavul asupra neplacerilor legate de aplicarea

compreselor reci (singurul moment este primul contact al tegumentelor cu temperatura compresei). Compresele

aplicate pe frunte au si un efect linistitor.

Pentru mentinerea compreselor reci timp indelungat pe capul bolnavului se poate proceda astfel: se

pregatesc pe o tava servetele mici de aproximativ 20/20 cm si o bucata de gheata curata cu suprafata neteda. Se

inrnoaie servetelele ai apoi se aplica pe suprafata ghetii. Dupa racire, unul din servetele va fi stors si aplicat pe

fruntea bolnavului. Astfel, se pregatesc mereu noi comprese racite pe gheata care se schimba din 3 in 3 minute

pe toata perioada prescrisa pentru aplicare.

Compresele se mai aplica si pe trunchi si torace tot comprese reci se aplica si pe ureche.

Compresa trebuie sa depaseasca pavilionul urechii in toate directiile, ajungand in jos pana la

unghiul mandibulei.

In afectiunile otologice acestea sunt cele mai frecvente mijloace de combatere a

hipertermiei.

Pregatirea materialelor necesare diferitelor investigatii clinice si paraclinice : pregatirea

fizica si psihica a pacientului pentru aceste investigatii.

Asistenta medicala va pregati si va da medicului in conditii de perfecta sterilitate, toate

materialele si insrumentele necesare in vederea efectuarii otoscopiei, aspiratiilor auriculare, toaletei

auriculare, polipectomiei auriculare. Aceste insrumente sunt: oglinda frontala, specule nazale si

auriculare, pensa auriculara, lampa de spirt,solutii medicamentoase.

In dimineata cand asistenta va recolta produse biologice bolnavilor,ea isi va pregati recipientele in

care va pune sangele recoltat, le va eticheta corect (numele si prenumele bolnavului, examenul de

Page 38: otita

laborator cerut, sectia unde este internat bolnavul, data recoltarii si salonul bolnavului). Va pregati seringi

si ace sterile, garoul, substantele anticoagulante necesare, alcool sanitar, tampoane de vata sterile. Va

efectua orice recoltare in conditii de asepsie riguroasa si se va asigura ca transportul la laborator a

recipientelor cu sangele recoltat se face imediat dupa terminarea recoltarilor, si in conditii sterile.

Pregatirea psihica a bolnavului consta in explicarea tehnicilor de investigatii clinice ce urmeaza a

se aplica, in diminuarea anxietatii bolnavului. Asistenta ii va explica importanta respectarii

medicatiei, a spitalizarii, evolutia bolii in urma respectarii medicatiei si prognosticul bolii daca nu s-ar

respecta acest tratament medicamentos.

De asemenea, bolnavul va trebui sa fie informat asupra unor reactii adverse ce pot aparea in urma

tratamentului sau in urma efectuarii otoscopiei sau a altor examene de specialitate.Ele trebuie sa stie ca

aceste reactii nu sunt periculoase si dispar in cateva minute sau ore. Astfel in urma otoscopiei sau in

urma aspiratiilor auriculare pot aparea ameteli, ca urmare a iritatiei partilor componente ale urechii

medii.

La bolnavii carora li se fac polipectomii auriculare se face anestezie locala cu xilina 2%. Unul din

efectele adverse ale xilinei in conductul auditiv extern, bolnavul va ameti, dar nu trebuie sa intre in

panica.Asistenta trebuie sa-1 informeze despre acest efect al xilinei.

De asemenea, in timpul efectuarii anumitor manevre otoscopice sau de alta natura,

(recoltari, administrarea tratamentului injectabil) asistenta va purta un dialog cu bolnavul, pentru a-i

alunga teama si a-1 face mai cooperabil cu echipa de ingrijire.

Pregatirea fizica consta in faptul ca asistenta medicala va mentine capul bolnavului in pozitia

corespunzatoare pentru diferite tratamente auriculare: mana dreapta a asistentei este pusa pe fruntea

pacientului, iar cea stanga este pusa in regiunea occipitala, bolnavul tinand capul intors astfel incat

urechea bolnava ,,sa primeasca" lumina reflectata, medicul examinand mai usor conductul auditiv

extern si timpanul. Bolnavul va sta pe scaunul special de examinare, din cabinetul de consultatii

O.R.L.

Asistenta va informa pacientul ca in dimineata recoltarii produselor biologice si in dimineata

efectuarii polipectomiei auriculare, nu trebuie sa manance si sa bea nimic. Va conduce la salon

fiecare pacient care a fost examinat in vederea prevenirii caderilor, datorita ametelilor si tulburarilor de

echilibru ce pot apare in urma investigatiilor locale.

Asistenta medicala va ajuta bolnavul in efectuarea instilatiilor auriculare cu solutii

medicamentoase prescrise de medic, va ajuta bolnavul in efectuarea igienei personate.

Page 39: otita

Orice tehnica aplicata de catre asistenta medicala se va realiza cu multa rabdare si intelegere.

Asistenta medicala are datoria sa urmareasca zilnic functiile vitale si vegetative, notand valorile in

carnetelul personal si in foaia de temperatura.

Temperatura se urmareste cu atentie: se masoara dimineata si seara cu termometrul medical gradat

dupa scara Celsius. Inainte de masurarea temperaturii, termometrul va fi controlat daca functioneaza si daca

mercurul este coborat.Temperatura se masoara cel mai adesea in axila. Bolnavul va sta in decubit dorsal sau

sezand, isi sterge cu un prosop cavitatea axilara, introduce termometrul in axila, apropie bratul de trunchi si

este mentinut 10 minute. Dupa aceea asistenta citeste valoarea temperaturii si noteaza cifric si grafic in foaia

de temperatura, cu un creion albastru.Termometrele se pastreaza in recipiente speciale cu vata pe fundul lor,

cu dezinfectant(cloramina 10% sau bromocet 1%).

Valoarea normala a temperaturii este de 36-37°C.

Pulsul se masoara de doua ori pe zi (dimineata si dupa amiaza). Se noteaza in foaia de temperatura

cu culoare rosie. Frecventa pulsului creste paralel cu temperatura. Pentru fiecare grad de

temperatura in plus, frecventa pulsului creste cu 8-10 pulsatii pe minut. Pulsul se percepe la artera

carotida, radiala, femurala, poplitee, safena. Inainte de a i se lua pulsul, bolnavul va sta 15 minute in repaus

fizic si psihic. Valoarea normala a pulsului este de 60-80 pulsatii pe minut.

Tensiunea arteriala se masoara cu ajutorul tensiometrelor, prin mai multe metode, dintre care cea

mai folosita este cea auscultatorie (metoda Karot Kov). Alte metode: palpatorie(Riva-Rocci) si oscilometrica.

Bolnavul va sta in decubit dorsal cu membrul superior intins si relaxat, sau sezand cu bratul rezemat,

bine intins,relaxat. Principiul metodei, consta in comprimarea bratului cu ajutorul unui manson pneumatic de

cauciuc.

Un manometru aflat in deviatie indica valorile presiunii din manson. Cu ajutorul unui stetoscop

aplicat sub manson in dreptul arterei humerale se percepe un zgomot ritmic aparut la decomprimare, in

momentul in care presiunea din manson egaleaza presiunea sangvina maxima. Continuand decomprimarea se

constata o accentuare progresiva a zgomotelor dupa care acestea scad in intensitate (acest moment reprezinta

tensiunea arteriala minima). Manseta pneumatica trebuie sa fie strans aplicata pe brat. Ea nu va fi tinuta

umflata prea mult timp pentru ca produce hipertensiunea venoasa care creste tensiunea minima. Bolnavul

trebuie sa fie in repaus fizic si psihic. Tensiunea arteriala se va masura de mai multe ori si daca valorile

sunt diferite se iau in consideratie ultimele valori. In unele cazuri tensiunea arteriala difera la cele

dona membre superioare (cauza este scaderea circulatiei la nivelul membrului respectiv).

Valoarea normala a tensiunii arteriale este de 115-140 mmHg (tensiunea arteriala maxima) si 75-

Page 40: otita

90 mmHg (tensiunea arteriala minima), insa aceste valori depind de varsta, stari fizio-patologice. In

foaia de temperatura se noteaza cu pix albastru.

Respiratia : se masoara urmarind miscarile de expansiune a toracelui prin inspectie sau se

aseaza palma pe peretele toracic. Valoarea normala este de 16-18 respiratii pe minut. In foaia de

temperatura se noteaza cu creion albastru. Se urmaresc si se noteaza grafic in foaia de temperatura

si eliminarile de scaun si urina. In caz de constipatie se efectueaza clisme uleioase, se administreaza

purgative.

Diminuarea anxietatii bolnavului

Inca din prima zi a internarii asistenta medicala are datoria de a familiariza bolnavul cu colegii de

salon si de ai arata circuitul spitalului (sectiei O.R.L.). Va purta convorbiri cu pacientul, in vederea

protejarii psihicului si a sustragerii atentiei si a fricii de necunoscut privind boala sa.

Asistenta va explica bolnavului ca spitalizarea este necesara pentru supravegherea

medicala foarte atenta, pentru asigurarea unui tratament medicamentuos adecvat. De asemenea,

se va convinge pacientul ca trebuie sa coopereze cu echipa de sanatate acceptand cu usurinta conduita

terapeutica si diversele examene clinice si paraclinice care i se vor aplica. Unele medicamente

dau si reactii adverse pe care asistenta are datoria sa i le descrie bolnavului pentru ca acesta sa nu se

sperie la aparitia lor. Bolnavul va sti sa urmeze un regim alimentar desodat, tot din convorbirile lui cu

asistenta.

Asistenta medicala va informa bolnavul despre evolutia si prognosticul bolii, despre

eventualele complicatii ce ar putea aparea in urma nerespectarii tratamentului impus de medic.

La internare, asistenta va invata pacientul sa evite patrunderea apei in urechea bolnava, sa isi

efectueze toaleta auriculara numai cu solutii medicamentoase prescrise de medic; sa evite frigul,

umezeala si agentii poluanti; sa evite si sa trateze cat mai precoce orice infectie acuta a cailor respiratorii

superioare; sa urmeze tratamentul prescris de medic la externare; sa revina periodic la controlul

O.R.L..

Anxietatea poate fi cauzata de otalgii si hipertermie. Prin aplicarea compreselor calde pentru

diminuarea durerilor auriculare si aplicarea compreselor reci (ude) pentru diminuarea febrei, asistenta

contribuie la diminuarea pana la disparitie a anxietatii.

Supravegherea starii generale. a bolnavului

Page 41: otita

Asistenta va urmari zilnic starea generala a bolnavului, faciesul care poate fi semnificativ sau nu

semiologic, reactiile la tratamentul medicamentos, calitatea si cantitatea somnului, modul in care

bolnavul mananca respectand regimul alimentar impus de medicatie (alimentatia va fi adaptata

perioadei de evolutie a bolii; in perioada febrila bolnavul va urma un regim hidrozaharat: lichide,

lapte, zeama de fructe, supe de legume; apoi alimentatia va deveni aproape normala, regimul

fiind uneori hipo sau desodat, de exemplu cand tratamentul cuprinde si Prednison). De asemenea,

asistenta va urmari modul in care se deplaseaza bolnavul, daca el respecta regulile de igiena personala

si daca este apatic. In mod deosebit asistenta va urmari zilnic functiile vitale si vegetative.

Educatia pentru sanatate

Unul din obictivele propuse de asistenta medicala este mentinerea starii de sanatate a pacientilor,

in conditii optime, pe o perioada de timp cat mai mare. In acest scop, pacientilor li se face educatie pentru

sanatate constand in :

• Evitarea patrunderii apei si a sapunului in urechea bolnava (acest lucru este valabil pentru toata

viata la persoanele care raman cu perforatii de timpan; daca ulterior, acesti oameni vor face

timpanoplastii, patrunderea apei in urechea bolnava nu mai este un pericol).

• Efectuarea toaletei auriculare numai cu solutii medicamentoase prescrise de medic. Ele

vor fi usor incalzite, pentru a nu genera reactii adverse.

• Evitarea frigului, umezelii, agentilor poluanti si traumatizanti sonori. Urmarea unui regim

bogat in calciu si vitamine.

• Regim de viata echilibrat.

• Evitarea oricarei infectii acute a traectului respirator (si eventual, tratarea la timp a acestei

infectii).

• Urmarea tratamentului prescris de medic la externare.

• Alimentatia sa fie corespunzatoare din punct de vedere calitativ si cantitativ.

• Evitarea aglomeratiilor, a persoanelor bolnave pentru a preintampina aparitia unei eventuale

boli. “Calirea” organismului prin aer, apa, soare, pentru a determina

cresterea rezistentei organismului la agentii infectiosi.

• Evitarea expunerilor la zgomote si scoaterea bolnavilor din mediu zgomotos.

• Control periodic O.R.L.

Page 42: otita

III-2:Rol delegat

Se adreseaza unor masuri generale si locale.

Tratamentul general al otitei medii este format din:

• Tratamentul antiinfectios: administarea de antibiotice in functie de gravitatea bolii si de

antibiograma, cum ar fi : Penicilina, Ampicilina, Oxacilina, Gentamicina, in doze diferite (calea de

administrare este inrramusculara sau orala). Cele patru antibiotice enuntate se administreaza in

formele de otite cauzate de streptococ. Daca agentul infectios este stafilococul se administreaza

Oxacilina, Doxacilina in asociere cu Gentamicina.

• Tratamentul antiinflamator va contine Prednison, Aspirina, Diclofenac.

• Tratamentul antitermic: Algocalmin, Paracetamol, Fortral.

• Tratamentul analgezic: Algocalmin, Antinevralgic.

• Vitaminoterapie: vit. Bl, B6, B12, A+D2, C.

• Tratamentul antihistaminic: Niflan, Romergan, Tavegyl, Clorofeniramin.

• Tranchilizante: Diazepam, Medazepam, Fenobarbital

Tratamentul local consta in :

a) In otita neperforata:

- instilatii auriculare caldute (in scop analgezic si resorbitiv) cu glicerina boricata 2-4%, boramid,

alcool boricat (de 3 ori pe zi cate 8-10 picaturi);

- aplicatii locale de caldura si fizioterapie (saculet cu sare sau nisip incalzit, perna electrica,

termofor, solux, roentgenterapie antiinflamatoroare);

- D.N.F. (instilatii nazle, gargarisme) este obligatorie indiferent de faza evolutiva a otitei, pentru

toata durata bolii, cu scopul de a diminua sursa infectiei otice;

- Timpanotomia este indicata de prezenta unora din urmatoarele elemente simptomatice :

mentinerea starii generale alterate (febra, frison, insomnie), bombarea marcata si stergerea

reperelor anatomice ale timpanului, otologie violenta, cefalee puternica, reactie mastoidiana

accentuata, reactie meningitica sau labirintica (redoarea cefei, vertij, nistagmus). Timpanotomia are

scop explorator (recoltarea secretiei otice pentru examenul bacteriologic si antibiograma) si

terapeutic (drenajul corectiei purulente). Materiale necesare: acul de paracenteza, solutie

Page 43: otita

anestezica (cocaina), tampoane sterile, solutii dezinfectante pentru spalarea auriculara, tavita renala.

Tehnica se executa de medic, in cadranul postero-inferior al timpanului. Se lasa sa dreneze secretia, se

fac spalaturi caldute cu apa oxigenata diluata. In orificiul creat se lasa cateva zile o mesa pentru drenaj.

Timpanotomia executata la timp si corect duce la vindecarea buna a bolii, orificiul din timpan se

vindeca fara sechele si auzul nu sufera.

In otita perforata:

Tratamentul are ca obiectiv asigurarea unui drenaj suficient al puroiului din casa timpanului si

cicatrizarea plagii timpanice si recuperarea functiei auditive.

In otitele cu perforatii spontane mici, insuficiente, in care persista inca otalgia si febra, se

practica timpanotomia. Favorizarea drenajului se face prin pansamente auriculare. Se vor aplica:

- Pansamente uscate - mese de tifon steril aplicate in contact cu perforatia timpanala, dupa

stergerea sau aspirarea secretiilor din conduct schimbate de 3-4 ori pe zi.

- Pansamente umede (favorizeaza drenajul puroiului). Prin bai auriculare cu ser fiziologic

caldut, acid boric in solutie 2-4%, apa oxigenata, rivanol. Baile auriculare vor fi practicate de 2-3

ori pe zi, cu solutii incalzite la temperatura corpului dupa aspiratia sau stergerea secretiilor din

conduct. Dupa reducerea supuratiei auriculare putem favoriza cicatrizarea timpanului prin

instilatii de alcool 70°, acid boric 8-10 picaturi pe zi. Se aplica in continuare D.N.F.

Persistenta hipoacuziei, dupa oprirea completa a supuratiei si cicatrizarea perforatiei, necesita insuflatii

tubare si masaj vibrator al timpanului. In otitele externe tratamentul consta in:

- Tratamentul general, administrare masiva de antibiotice, analgezice, sedative, vitaminoterapie,

vaccinoterapie (anatoxina stafilococica);

- Tratament local, incixzii largi pe fata posterioara a pavilionului si chiuretarea fragmentelor de cartilaj

necrozat;

- Infiltratii periauriculare de novocaina si antibiotice (injectii in focar si in jurul focarului supurativ);

- Badijonari limitate cu tinctura de iod;

- Mese imbibate in rivanol 1-2%0 ;

- Caldura uscata, raze ultrascurte, roentgenterapie, pe regiunea auriculara;

- In stadiul de abcedare se va face incizia colectiei purulente, cu furunculotomul. Dupa abcedare se vor

facr bai auriculare cu alcool boricat 2-4 %, apa oxigenata sau antibiotice.

Page 44: otita

III-3:Descrierea unei tehnici

INSTILATIA

Reprezinta tehnica de administrare a solutiilor medicamentoase pe o mucoasa, sau un organ

cavitar (nas, ureche, ochi, vezica urinara).Instilatiile nazala, oculara, in conductul auditiv extern, sunt

executate de asistenta.

Solutiile se instileaza cu ajutorul pipetei, sticlei picurator sau cu seringa (instilatia in vezica

urinara).

Pregatirea instilatiei:

Materiale:

-pipeta, tampoane, comprese sterile

-material de protectie-prosop

-solutie medicamentoasa

-tavita renala

Pacientul:

-pregatirea psihica:

-se informeaza

-este instruit cum sa se comporte in timpul si dupa instilatie

-pregatire fizica:

-se aseaza dupa cum urmeaza:

-decubit dorsal, sau pozitie sezand cu capul in hiperextensie, pentru instilatia nazala si

oculara

-decubit lateral (pe partea sanatoasa), pentru instilatia in conductul auditiv extern

Executarea instilatiei:

Asistenta:

-isi spala mainile

-evacueaza secretiile din cavitate (dupa caz, bolnavul sufla nasul, curata cu un tampon de vata

conductul auditiv extern sau sterge secretiile oculare cu o compresa sterila)

Page 45: otita

-aspira solutia medicamentoasa in pipeta

-pune in evidenta cantitatea:

conjunctivala prin tractiunea in jos a pleoapei inferioare, cu policele mainii

stangi;

nazala-ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi

conductul auditiv extern-tractionand pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga

-instileaza numarul de picaturi recomandate de medic

-sterge cu o compresa sterila excesul de solutie

Ingrijirea ulterioara a pacientului:

-dupa instilatia auriculara se introduce un tampon absorbant in conductul auditiv extern

-dupa instilatia nazala, pacientul ramane nemiscat 30-40 de secunde, ca solutia sa ajunga in

faringe

Reorganizarea:

-pipeta se spala, deseurile se indeparteaza in tavita renala.

Page 46: otita

Cap.VI:Studiul de cazCazul I

Diagnostig: otita

DATE RELATIV STABILE

• Nume si prenume: N.S.

• Varsta: 46 ani

• Sex: feminin

• Stare civila: casatorita

• Domiciliul: str. Aleea Scolii nr.5, bl. 48 B, ap. 3, Ploiesti, Prahova

CARACTERISTICI INDIVIDUALE

• Nationalitate, limba: romana

• Religie: ortodoxa

• Cultura: nivelul mediu de cultura

• Ocupatia: contabil, Artsani Ploiesti

Motivele internarii:

- Otoree bilaterala

- Otalgie bilaterala

- Hipoacuzie bilaterala de transmisie

- Febra

- Ameteli

- Cefalee

- Acufene

Istoricul bolii:

Pacienta cu veche suferinta otica, boala fiind diagnosticata in 1980, cand in urma unei

rinofaringite severe a aparut otita medie supurata acuta bilaterala.

Simptomatologia a aparut brusc, cu otoree si otalgie bilaterala, cefalee. Sub tratament

medicamentos ambulator boala s-a vindecat intr-o saptamana si jumatate. Tratamentul a constat

in tratament general (antibioterapie si vitaminoterapie) si tratament local (toaleta auriculara zilnica cu

Page 47: otita

solutii antiseptice, aspiratii auriculare efectuate din doua in dona zile de catre medicul specialist).

Antibioterapia a constat in administarea de Penicilina 1.000.000 U.I.+200.000 iv (o jumatate de

flacon) la un interval de 6 ore, pe cale intramusculara. Administrarea de penicilina a durat 4 zile.

Vitaminizarea a constat in administrarea de vitamina Bl si B6 o fiola in fiecare zi, pe cale

intramusculara. S-au administrat si comprimate de vitamina C200 (3 comprimate pe zi pe cale

bucala), vitamina A+D2 (4 comprimate pe zi pe cale bucala). Vitaminoterapia a durat 10 zile de la

debutul bolii. Dupa o saptamana si jumatate, boala a disparut, urechile ramanand uscate.

La varsta de 25 de ani apare un puseu otic, cu debut brusc, febra mare, ameteli, cefalee, otoree si

otalgie bilaterala, cu accentuarea simptomatologiei de partea urechii drepte. Simptomatologia severa a

obligat bolnava sa se interneze in sectia O.R.L. a Spitalului Boldescu.

Examenele clinice si paraclinice au confirmat diagnosticul: otita medie supurata cronica

bilaterala.

Sub tratament medicamentos local, evolutia bolii a fost buna. Tratamentul general a

constat in antibioterapie, vitaminoterapie si dezinfectie nazo-faringiana. Antibioterapia a fost formata din

Penicilina (administrata ca in modul anterior), Cloranfenicol (2 flacoane pe zi administrate 1 flacon

la 12 ore, intramuscular),Biseptol(2 comprimate la 12 ore, pe cale orala). Vitaminoterapia a fost

formata din vitaminele A+D2 si C200.

Dezinfectante nazo-faringiene: Bixtonim 2-3 picaturi intranazal de 2-3 ori pe zi, Faringosept 2-3

comprimate pe zi pe cale bucala.

Diagnosticul medical:

• Diagnosticul medical de trimitere: otita medie supurata reacutizata bilaterala;

Page 48: otita

EXAMENE DE LABORATOR

EXAMENUL

DE

MODUL

DE

VALORI

NORMALE

VALORI

OBTINUTE

VSH Se aspira 4,4 ml citrat de natriu:3,8% si 1.6ml sange. Amestecul obtinut se omogenizeaza prin rastunari usoare ale seringii.

3-6 mm/h

5-10mm/2h

1h-10mm

2h-32mm

Hb Se recolteaza sange capilar din pulpa degetului mijlociu de la o mana a bolnavului

- la barbati: 13-16 g% - la femei: ll-15g%

13,42 g%

Leucocite+ formula leucocitara

Se recolteaza tot sange capilar - neutrofile -eozinofile - bazofile -monocite - limfocite

L: 4000-30000/mm3 65-67%, 5%, 0,5%, 5-9%, 28-35%

12000/mm3 63%, 3%, 0,1%, 18%, 3%

Trombocite Se recolteaza tot sange capilar 250000-400000/mm3 275000/mm3

Ureea sangvina Se recolteaza 5-6 ml sange nehemolizat 0,20-0,40 g%0 0,28 g%0

Glicemia Cu anticoagulant 4 mg fluorura de natriu +2 ml sange. Fara anticoagulant 2 ml sange

0,80-1, 20 g%o 1.01 g%0

Calcemia Se recolteaza 5-6 ml cange nehemolizat

9-11 g% 9,4 g%

T.S. Se recolteaza sange din lobul urechii 2-4 minute 3 minute

Page 49: otita

T.C. Se recolteaza sange capilar din pulpa degetului mijlociu de la mana bolnavului

5-8 minute 7 minute

Examen sumar urina

Se recolteaza prima urina de dimineata, dupa o toaleta riguroasa a organelor genitale externe. Se recolteaza urina din jetul mijlociu

Densitatea normala: 1015-1022. normal, urina nu contine albumina, glucoza, puroi

Urina limpede, acida, albumina si glucoza absente. D=1006

Sediment urinar Aceleasi conditii In mod normal contine 1-2 hematii, 1-2 leucocite, rare celule epiteliale

Epitelii plate relativ frecvente, rare leucocite.

EXAMEN RADIOLOGIC

Radiografie Schuller bilaterala: Reducerea transpiratiei si pneumatizarii regiunilor mastoidiene, mai accentuate in partea stanga.

Page 50: otita

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂGRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

NevoileFundamentale

Manifestari de dependenţă

Surse de dificultate

Problema de dependenţă

Grad de dependenţă

1.A respira și a avea o bună circulație

Respiratie greoaie nazala si

predominant pe gura

Obturatiei cailor respiratorii

Alterarea respiratiei

Dependent

2.A mânca și a bea

Inapetenta AnxietateAlterarea nutritiei

Dependent

3.A elimina - - - Independent

4.A se mișca și a avea o bună postură

Ameteli, cefalee BolaTulburari de

echilibruIndependent

5.Adormi și a se odihni

Insomnie Proces infectiosAlterarea somnului

Dependent

6.A se inbrăca și dezbrăca

- - - Independent

7.A menține temperatura corpului

in limite normale

Temperaturii peste valorile normale, piele calda si roz,

diaforeza

Proces infectiosHipertermie

dependent

8.A fi curat,îngrijit și a

proteja tegumentele si mucoasa

Congestia pieli, otoree bilaterala

Diaforezei

Riscul alterarii integritatii

tegumentelor si mucoaselor

Dependent

9.A evita pericolele

Otalgie bilaterala Proces infectiosPierderea partial

a capacitatii auditive

Dependent

10.A comunica Hipoacuzie Proces infectiosDificultatea de a

auziiDependent

11.A actiona conform propriilor convingeri si valori, de a practica religia

- - - Independent

12.A fi preocupat in vederea realizarii

- - - Independent

13.A se recreea - - - Independent

14.A invata cum sa-si pastreze

sanatatea

Cunostinte insuficiente despre boala

Lipasa de informatii

Deficit de cunostinte

despre boalaDependent