ORTOPEDIE

7
ORTOPEDIE 1.MALADIA SCHOIERMAN-MAU.SIMPTOMATOLOGIE.DIAGNOSTIC.TRATAMENT. Este o boală foarte răspîndită la copii şi adolescenţi.Este tulburată creşterea normală a corpurilor vertebrale prin afectarea nucleilor secundari de osificare din zonele osteocartilaginoase ale platourilor vertebrale.Localizare preferenţială a bolii-coloana toracică, T6-T10. Clinica: Debut15-42 ani, 3 simptome de bază:durere, redoare, cifoză, apar treptat pe parcursul evoluţiei stadiale. Stadiu I-apariţia cifozei, radiologic o uşoară cifoză şi uneori o discretă cuneiformizare a două sau trei corpuri vertebrale.. Stadiu II, peste 6 luni, instalarea unei cifoze rotunde, în rezultatul deformării a mai multor vertebre, tot aici apare rigiditatea coloanei vertebrale în zona cifozei şi accentuarea lordozei lombare.Radiologic-osteoporoza coloanei vertebrale, cifoza, deformarea corpurilor vertebrale, neregularităti a platourilor vertebrale Stadiu III, apar dureri cervicale sau lombare, mai ales după efort; zona rigidă nu prezintă dureri. Radiografic:necroza aseptică a apofizelor corpurilor vertebrale toracice, deformări conice. Sunt prezente şi modificări endocrine.Bolnavii obosesc repede, forţa musculară scăzută, psihicul labil, uşor iritabil. Tratament: decompresia ortopedică a coloanei vertebrale, gimnastică, masaj,balneoterapia 2.TUMORILE OSOASE.CLASIFICARE,DIAGNOSTIC,PRINCIPII DE TRATAMENT Clasificare: A. Tumori ce au ca origine ţ.osos: Benigne: osteom; osteom osteoid, osteoblastom Maligne: osteosarcom(sarcom osteogen); osteosarcom extracortical(osteosarcom parostal) B. Tumori ce au ca origine ţ.cartilaginos Benigne: condrom; osteocondrom; condroblastom benign, fibrom condromixoid Maligne: condrosarcom, condrosarcom extracortical, condrosarcom mezenchimal C. Tumori ce au ca origine ţ.fibros şi histiocitar Benigne: defect cortical osos, fibrom neosificat, fibrom histiocitar benign, displazie fibroasă, fibrom desmoid periostal, fibrom desmoplastic, displazie osteofibrinoasă, fibrom osifiant Maligne: fibrosarcom, fibrom histiocitar malign D. Tumori ce se dezvoltă din ţ..vascular Benigne: hemangiom, tumora glomică, angiomatoza chistică Maligne: angiosarcom, hemangioendoteliom, hemangiopericitom, sarcomul Caposi. E. Tumorile ce se dezvoltă din măduva osoasă Sarcomul Ewing, reticulosarcom osos, limfosarcom osos, mielom Clasificarea Enering: G-gradul de agresivitate, T-topografia, M-metastaze, N -relaţia tumorii cu ganglioni limfatici. Diagnostic:Anamneza, examen clinic, control radiologic panoramic, TK, RMN, veno,flebografia, scintigrafia cu radionucleizi, biopsie , investigaţii biochimice:Ca, P-în sînge, urina, fosfataza alcalină, fracţii proteice, PCR,oxiprolina, aminoazotul...... Tratament: Tumorile benigne şi procese limitrofe-chirurgical: rezecţie marginală,parietală, segmentară, a extremităţii articulare(se alege individual),la distrucţia osului- extirpare totală. Tumorile maligne-amputaţia, dezarticulare, radio, chimioterapie. 3.EXOSTOZE OSTEO-CARTILAGINOASE. SIMTOME. DIAGNOSTIC.TRATAMENT Exostozele osteocartilaginoase. Sînt nişte formaţiuni limitrofe benigne, se întîlnesc frecvent la copii şi adolescenţi sub formă solitară sau multiple. Ultimele deseori se transmit prin ereditate. Structura lor consta din os şi cartilaj, au evoluţie extraosoasă. Creşterea acestor formaţiuni decurge uniform cu a scheletului, iar în unele cazuri se produce mai accelerat, îşi prelungesc evoluţia mai departe. Pot comprima vase sanguine, trunchi nervoşi şi alte ţesuturi şi organe învecinate. Uneori provoacă deformitatea oaselor, 1

description

intrebari

Transcript of ORTOPEDIE

Page 1: ORTOPEDIE

ORTOPEDIE

1.MALADIA SCHOIERMAN-MAU.SIMPTOMATOLOGIE.DIAGNOSTIC.TRATAMENT.

Este o boală foarte răspîndită la copii şi adolescenţi.Este tulburată creşterea normală a corpurilor vertebrale prin afectarea nucleilor secundari de osificare din zonele osteocartilaginoase ale platourilor vertebrale.Localizare preferenţială a bolii-coloana toracică, T6-T10.Clinica: Debut15-42 ani, 3 simptome de bază:durere, redoare, cifoză, apar treptat pe parcursul evoluţiei stadiale.Stadiu I-apariţia cifozei, radiologic o uşoară cifoză şi uneori o discretă cuneiformizare a două sau trei corpuri vertebrale..Stadiu II, peste 6 luni, instalarea unei cifoze rotunde, în rezultatul deformării a mai multor vertebre, tot aici apare rigiditatea coloanei vertebrale în zona cifozei şi accentuarea lordozei lombare.Radiologic-osteoporoza coloanei vertebrale, cifoza, deformarea corpurilor vertebrale, neregularităti a platourilor vertebraleStadiu III, apar dureri cervicale sau lombare, mai ales după efort; zona rigidă nu prezintă dureri.Radiografic:necroza aseptică a apofizelor corpurilor vertebrale toracice, deformări conice.Sunt prezente şi modificări endocrine.Bolnavii obosesc repede, forţa musculară scăzută, psihicul labil, uşor iritabil.Tratament: decompresia ortopedică a coloanei vertebrale, gimnastică, masaj,balneoterapia

2.TUMORILE OSOASE.CLASIFICARE,DIAGNOSTIC,PRINCIPII DE TRATAMENT

Clasificare:A. Tumori ce au ca origine ţ.osos: Benigne: osteom; osteom osteoid, osteoblastom Maligne: osteosarcom(sarcom osteogen); osteosarcom extracortical(osteosarcom parostal)B. Tumori ce au ca origine ţ.cartilaginos Benigne: condrom; osteocondrom; condroblastom benign, fibrom condromixoid Maligne: condrosarcom, condrosarcom extracortical, condrosarcom mezenchimalC. Tumori ce au ca origine ţ.fibros şi histiocitar

Benigne: defect cortical osos, fibrom neosificat, fibrom histiocitar benign, displazie fibroasă, fibrom desmoid periostal, fibrom desmoplastic, displazie osteofibrinoasă, fibrom osifiant Maligne: fibrosarcom, fibrom histiocitar malign

D. Tumori ce se dezvoltă din ţ..vascular Benigne: hemangiom, tumora glomică, angiomatoza chistică Maligne: angiosarcom, hemangioendoteliom, hemangiopericitom, sarcomul Caposi.E. Tumorile ce se dezvoltă din măduva osoasă Sarcomul Ewing, reticulosarcom osos, limfosarcom osos, mielom

Clasificarea Enering: G-gradul de agresivitate, T-topografia, M-metastaze,

N -relaţia tumorii cu ganglioni limfatici.Diagnostic:Anamneza, examen clinic, control radiologic panoramic, TK, RMN, veno,flebografia, scintigrafia cu radionucleizi, biopsie , investigaţii biochimice:Ca, P-în sînge, urina, fosfataza alcalină, fracţii proteice, PCR,oxiprolina, aminoazotul......Tratament: Tumorile benigne şi procese limitrofe-chirurgical: rezecţie marginală,parietală, segmentară, a extremităţii articulare(se alege individual),la distrucţia osului-extirpare totală. Tumorile maligne-amputaţia, dezarticulare, radio, chimioterapie.

3.EXOSTOZE OSTEO-CARTILAGINOASE. SIMTOME. DIAGNOSTIC.TRATAMENT

Exostozele osteocartilaginoase. Sînt nişte formaţiuni limitrofe benigne, se întîlnesc frecvent la copii şi adolescenţi sub formă solitară sau multiple. Ultimele deseori se transmit prin ereditate. Structura lor consta din os şi cartilaj, au evoluţie extraosoasă. Creşterea acestor formaţiuni decurge uniform cu a scheletului, iar în unele cazuri se produce mai accelerat, îşi prelungesc evoluţia mai departe. Pot comprima vase sanguine, trunchi nervoşi şi alte ţesuturi şi organe învecinate. Uneori provoacă deformitatea oaselor, articulaţiilor, îndeosebi în cazurile multiple. Au însuşirea de a se maligniza. Tratamentul este chirurgical — extirparea exostozei. Bolnavii cu exostoze multiple se află la dispensarizare toată viaţa, la ei se înlătură numai acele formaţiuni care provoacă incomodităţi, diferite tulburări; cînd exostozele capătă o evoluţie rapidă, se exclude malignizarea lor.

4.POLIARTRITA REUMATOIDĂ. SIMTOME. DIAGNOSTIC.TRATAMENT

Clasificare radiologică Ştein BrokenStadiu I: schimbările sunt în structura osului-osteoporoza, scleroza subcondralăStadiu II: osteoporoza, scleroza, schimbări în ţ osos subcondral-chisturi solitare(oase metacarpiene), micşorarea fisurii intraarticulareStadiu III:agravarea semne din II, policitoza, uzura-măr muşcat, deformaţia: Deformaţii clasice: git de lebădă: hiperextensia în art interfalangiene proximală, şi redoare flexorie în art interfalangiană distală. Butonieră-redoare flexorie în art interfalangiană proximală, hiperextensie în art interfalangiană distală. Labă de morsă-deviaţia ulnară de degete în articulaţia metacarpiană. Picior reumatoid-hallux valgus degete II, III,IV, V în ciocan.Stadiu IV: structurile articulare-distruse, colapsul oase metacarpienesubluxaţii, anchilozări. Criterii de diagnostic ARA

Redoare matinală Poliartrita Afectarea art pumnului Noduli reumatoizi Factorul reumatoid prezent în sînge Modificări radiologice VSH crescut

La prezenţa 4 semne din 7-diagnostic confirmatIndicaţii p/u trat chirurg:

Sinovită cronică tratată conservativ timp de 4 luni, fără efect sau des recidivează Tendosinovită aparatului extensor al miinii Deformităti la nivel art pumnului, genunchi, glezna-picior reumatoid.

1

Page 2: ORTOPEDIE

Tipuri de intervenţii: Sinovectomie Sinovectomie lărgită debridare articulară, Operaţii de corecţie a ap capsuloligamentar Operatii reconstructive:tendoplastii, artroplastii Operaţii de stabilizare:artrodeze

5.AFECŢIUNI DEGENERATIVE A ARTICULAŢIILOR MARI. SIMTOME. DIAGNOSTIC.TRATAMENTOsteoartroza-afecţiune degenerativă osteoarticulară ce se caracterizează prin deteriorarea cartilajului articular, schimbări în osul subcondral sinovita persistentă latent progresivă, cu evoluţie lentă şi invalidizare treptată a pacientului. Clasificare Casinskaia-clinico-radiologicăGradul I: discomfort, durere la efort, in special spre seara, dureri dispar în repaus, uşoară impotenţă funcţională. Radiologic:greu de diferenciat, o pensare neinsemnată a fisurii articulare, apare o uşoară scleroză subcondrală, apare accentuarea contururilor radiografice a suprafeţei articulare.Poate apărea sinovită tranzitorie.Gradul II: accentuarea semne din I, apare durere din start, cuparea durerii cu medicamente, incep modificările conturului articular, scleroza subcondrală pronunţată, apare osteofitoza.Gradul III: dureri cronice, nu se cupează cu medicamente, articulaţia devine afuncţională, apar contracturi şi rigidităţi cu limitare mişcărilor articulare.Gradul IV apare o subluxaţieTratament Etiopatogenic:1. Medicamentos:

Condroprotecţie(de bază)-condroxid, condrotilsulfat, rumalon-in stadii iniţiale Antiinflamator: movalis, misulid, nemixid, naclofen, doza adecvată zilnic: 150-

250 mg/zi -15-21 zile, apoi micşorarea treptată a dozei pină la cea de susţinere in supozitoare.

Tratament intraarticular-inhibitori de proteaze-gordox, contrical...2. Ortopedic: efort dozat, limitarea mişcărilor mari, gimnastica curativă, dispozitive de ajutor, orteze...3. Chirurgical: osteotomie de reaxare, debridări articulare-sinovectomie(inlăturarea tunicii sinoviale), heilotomie(inlaturarea cartilajului afectat), osteofitectomie(inlaturarea osteofiţilor), capsulotomie(înlăturarea capsulei); artroplastii, artrodeze, endoprotezări.4. Fiziobalneosanatorial.

6.OSTEOCONDROZA COLOANEI VERTEBRALE.SIMTOME. DIAGNOSTIC.TRATAMENT. 1.Osteocondroza cervicală

Semne clinice:simptome reflexe, neurodistrofice şi vasculare. Pot avea loc sindroame spinale (medulare), care survin ca urmare a dereglării circulaţiei sanguine sau comprimării rădăcinilor nervoase sau a măduvei spinării, durerea.Osteocondroza cervicală poate fi însoţită de parastezii, senzaţii de „furnicături" de-a lungul mîinii. Semnele viscerale la Osteocondroza cervicală se manifestă prin sindromul cardiac:dureri în regiunea inimii, care pot iradia în umăr, regiunea interscapulară. Caracteristic-nu se jugulează după administrarea nitroglicerinei, iar la electrocardiografie

schimbări esenţiale nu se constată. senzaţiile de stenocardie pot dispărea sau se micşorează la extensia capului şi a gîtului.

Tratamentul, în perioada acută-regim la pat. în poziţie verticală bolnavul va purta un guler tip Schanz

După micşorarea durerilor-tracţiune verticală sau orizontală cu ajutorul căpăstrului Glison.

în perioada acută se efectuează blocade ale muşchiului scalen (soluţie de novocaină 2% ; 2 ml). +vitaminele B6, B12, analgină, reopirină, rumalon, aloe ş. a.+fizioterapia , masajul.

Chirurgicale-discectomia, decompresia rădăcinilor nervoase şi a măduvei spinării. Operaţia se termină cu spondilodeza ante-, rioară folosind auto- sau alotransplanturi osoase. 2. Osteocondroza toracică

dureri în regiunea respectivă care iradiază circular în direcţia coastelor, mai des între omoplaţi. Deseori durerile apar în urma eforturilor fizice, poziţiei incomode îndelungate.

La examenul radiologic-sclerozare a laminelor corpurilor vertebrelor, o micşorare a înălţimii discurilor intervertebrale. Deseori Osteocondroza toracică este asociată cu spondiloartroza deformantă si cu artroza în articulaţiile vertebro-costale.

Tratamentul-conservator-analgezice (analgină, reopirină, indometacină) tranchilizante, vitaminele bi, B12, rumalon, aloe ş. a.).

în perioada acută masajul si tracţiunea sînt contraindicate,Se recomanda repaus la pat pe timp de 8—10 zile.

3. Osteocondroza lombară

Semnele clinice. decurge cu sindroame de lombago, lombalgii şi lomboşcialgii, limitarea mişcărilor de flexie, şi de extensie.

Scolioza antalgică, limitarea mişcărilor, netezirea lopdozei lombare, rigiditatea musculară sînt o reacţie de acomodare, pentru a micşora sindromul radicular.

Simptomele Laseg, Vasserman, Neri sînt pozitive, slăbirea sau dispariţia reflexelor patelare, a ahilesului, hipoestezia în zonele dermei corespunzătoare compresiei rădăcinilor.

La percusia apofizelor spinoase şi palparea para vertebraIa în regiunea lombară dureri, mai ales la nivelul vertebrelor L4 şi Ls.

Diagnostic-radiologic, RMN, discografiaTratamentul,perioada acută regim la pat cu scut dur 8—10 zile. Se interzice masajul,

tracţiunea. +analgetice, tranchilizante, sedative, vitaminele B1, B6, soluţie de acid nikotinic, rumalon, aloe ş. a.

Se recomandă blocajele para vertebra le şi epidurale cu soluţie de novocaină, trimecaină, adăugind 1—2 ml de hidrocortizon.

Tratamentul chirurgical discectomia, extirparea herniei discale, decompresia rădăcinilor nervoase. Se efectuează spondilodeza folosindu-se alogrefoane osoase, apoi fixarea posterioară cu plăci metalice.

în perioada postoperatorie 4—6 luni -corsete ghipsate sau din polivic.

7.DEFORMAŢIILE PICIORULUI.CLASIFICARE.SIMTOME. DIAGNOSTIC.TRATAMENT.

DEFORMITĂTI STATICO-DISPLASTICE

PICIORUL PLAT: prăbuşirea bolţilor, valgizare posterioară şi abducţie anterioară a piciorului. Deformitatea poate fi congenitală şi cîştigată.

2

Page 3: ORTOPEDIE

cauze: mersul precoce, tulburări de creştere, rahitism, toxicoinfecţii, poliomielită, tulburări de statică şi efort profesional, obezitate.

După aspectul şi gravitatea schimbărilor clinicoradiografice piciorul plat se împarte în trei grade.

Gradul I mai mult schimbări subiective : oboseală şi creşterea durerilor în regiunea muşchilor gambieri după mers îndelungat.

Gradul II — se adaugă deformităti ale piciorului. La gradul III -deformitatea plată devine evidentă ca urmare a prăbuşirii bolţii, măririi

lăţimii anterioare şi pronunţiei posterioare a piciorului.în caz de deformitate a ambelor picioare părţile anterioare ale lor sînt rotate în afară, mersul

devine dificil, în unele cazuri deformitatea se observa nu numai la bolta longitudinală dar şi la cea transversală- Astfel de combinaţii poartă denumirea de picior plat longitudino-transversal.

Semnele clinice. Durerea din picior iradiază în timpul mersului în muşchii gambei, coapsei, în genunchi şi în regiunea lombară.

în cazuri de picior plat de gradul II şi III pacienţii urcă cu greu scările şi acomodează cu atenţie partea anterioară a piciorului, în schimb, bolnavii sigur şi îndesat coboară pe scări, călcînd în călcîie. Paralel cu durerea, bolnavul simte oboseală si tumefierea regiunii maleolare care apare evident Ia sfîrşitul zilei.

Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu procesul de reumatism şi tuberculoză.Diagnosticul se precizeaza cu ajutorul plantografiei. pedometriei şi radiografiei.Tratamentul trebuie început cu profilaxia piciorului plat din copilărie si include un sistem

de exerciţii de gimnastică medicală, folosirea încălţămintei cu supinatoare.Piciorul plat de gradul I va trebui tratat conservator, cu băi calde, gimnastică specială

pentru corecţia şi întărirea aparatului ligamentoarticu-lar, masaj, încălţăminte liberă cu supinatoare de corecţie.

La piciorul plat de gradul II corectarea deformităţii se obţine cu ajutorul aparatelor ghipsate bine modelate după corecţia poziţiei piciorului. Imobilizarea va dura 3—4 săptămîni. După 3—4 bandajuri ghipsate de felut acesta, tratamentul va continua cu hidrofizioterapie şi gimnastică medicală. Corecţia poziţiei piciorului înainte de aplicarea aparatelor ghipsate se efectuează cu anestezie.

Tratamentul piciorului plat de gradul III prevede încălţăminte ortopedică, intervenţii chirurgicale. Uneori mai fiziologic este corecţia prin procedeul Ilizarov sau operaţii de reconstrucţie.

Procedeul (S. Stamatin) constă în reconstruirea regiunii mediale a aparatului ligamentoarticular a piciorului plat cu ajutorul alo- sau xenotendonului conservat în soluţie de formalină 0,5%. Cu o ţepuşă curbă avînd diametrul de 7 mm facem canale în metafiza tibiei, calcaneu, cuboideu şi capul prpximal al primului metatarsian, prin care trecem tendonul pregătit. Dînd formă de corecţie piciorului, transplantul este tras puternic şi apoi se corectează boltu şi poziţia de valgus. Capetele tendonului se suturează cu fir de mătase sau lavsan „latură în latură". Imobilizare cu aparat ghipsat în poziţie de hipercorecţie şi modelarea perfectă a bolţii, pe timp de 30 de zile. Metoda M. Kuslik. Operaţia constă în lungirea tendonului ahilian, după care, pe părea dorsală a piciorului în regiunea astragală cu o incizie arcuată se secţionează pielea. Tendoanele extensorilor sînt deplasate lateral, tendonul tibiodorsal — distal. Pe suprafaţa medială a piciorului, cu o incizie longitudinala de la navicular pînă la astragal se secţionează ţesuturile moi şi periostul. Subperiostral se decoltează articulaţia Chopart, puţin dorsal de la ea, cu o daltă curbă, se diseaca transversal scheletul piciorului. Dacă e nevoie, după osteotomie la distanţa de 0,5—l cm rezecăm din nou oasele piciorului, în aşa fel ca după înlăturarea segmentului de os rezecat în formă de seceră, alipind oasele, să se corecteze bolta în poziţia de valgus. Cu fire de catgut se suturează periostul. Tendoanele relaxate se gofrează.

Rana operatoare se suturează cu fire de mătase. Imobilizare cu aparat ghipsat timp de 6 săptămîni.

HALLUX VALGUS: devierea laterală cu deformitate articulară a degetului mare al piciorului. Deformitatea la femei se întîlneşte de 10 ori mai des decît la bărbaţi. Deformităţi asemănătoare se observă în unele boli infecţioase nespecifice cum este reumatismul, podagra, bruceloza.Indiferent de cauză, halucele este deviat lateral şi axa lui longitudinală cu axa respectivă a primului metatarsian formează un unghi deschis în afară. Cu cît deformitatea este mai gravă cu atît acest unghi va fi mai ascuţit.

Deformitatea hallux valgus este secundară şi apare sub acţiunea forţei mecanice (a încălţămintei, legate de munca ortostatică) pe fond congenital, încălţămintea strimtă cu vîrful ascuţit favorizează procesul de inflamare, apar bursite şi sinovite. La rîndul său procesul cronic de inflamaţie duce la dezvoltarea osteofitelor şi a osteoartrozei.La începutul bolii, dureri ale piciorului şi incomoditate la purtarea chiar şi a încălţămintei obişnuite. Apariţia inflamaţiei, edemului dureros, îngroşarea tegumentelor inflamate, hipercheratoza, subluxaţia însoţite de dureri, limitarea activităţii mobile obligă bolnavul a folosi încălţăminte de dimensiuni mai mari, largă şi chiar ciupici. Radiografie se constată osteoartroză cu deformităţi osteoarticuiare, exofite ale capului metatarsian. Gradul de deformaţie în articulaţia falangometatarsiană a primului deget este apreciat după nivelul de schimbări osteoarticulare, unghiul de deviaţie laterală a degetului mare şi posibilităţile funcţionale.

Hallux valgus de gradul I este caracterizat prin schimbări tegumentoarticulare şi deviaţia de 15° a degetului mare; gradul II de 45° şi gradul III — mai mult de 45°.

Tratamentul depinde de caracterul plîngerilor şi de gravitatea schimbărilor osteoarticulare.La începutul bolii tratament conservator. Folosirea încălţămintei libere, cu un număr mai

mare decît cel obişnuit, cu tocul mic. Efect pozitiv au băile calde însoţite de masaj şi gimnastică medicală.

în caz de hallux valgus de gradul II—III -tratament chirurgical. Unele procedee chirurgicale vizează ţesuturile moi: tenodez, îngustarea părţii distale a

piciorului plat prin imobilizare şi fixarea primului şi celui de al cincilea oase metatarsiene (formarea bolţii transversale). Toate aceste intervenţii chirurgicale au drept scop înlăturarea urmărilor, dar nu a cauzei bolii.

Procedeul S. Stamatin. Prevede înlăturarea a toate ostiofitele, modelînd capul articular. Pentru lichidarea contracturilor şi subluxaţiei se face osîeotomie unghiulară subcapitaliană şi scurtarea metatarsul cu 4—5 mm după care se efectueaza osteosinteza de corecţie intramedulară cu o pană de os conservat în soluţie 0,5% de formalină. Se efectueaza epoziţia cu reintroducerea capului metatarsului în articulaţie, înlăturarea surplusul de capsulă articulară. Apoi se face capsulorafie cu fire de catgut şi suturarea pielii cu fire de mătase, ţinînd degetul mare în poziţie longitudinală. Imobilizarea postoperatorie o facem cu un longet de ghips fixînd halucelul în abducţie timp de trei săptămîni. Bolnavul poate merge la 2—3 zile după operaţie cu ajutorul cîrjelor sau sprijinîndu-se în călcîi. Firele de mătase le scoatem după 12—14 zile după operaţie.

Profilaxia prevede evitarea încălţămintei strimte, cu vîrf ascuţit şi tocuri înalte, gimnastică medicală pentru întărirea aparatului tendoarticular al piciorului, folosirea supinatoru-lui în încălţăminte, băi calde si masaj.

OSTEOFITE CALCANIENE (PINTENI CALCANIENI)Microtraumatizările frecvente, răceala, încălţămintea strimtă, infecţiile cronice contribuie

la dezvoltarea bursitei subcalcaniene, care provoacă dureri în călcîie în timpul mersului. Palparea cu presiune în regiunea osteofitei sporeşte durerea. Radiografia în profil constată osteofită subcalcaniană în formă de cioc de pasăre

3

Page 4: ORTOPEDIE

Tratamentul. După pregătirea cîmpului de operaţie în regiunea bursei osteofitei se injectează sol 2% de novocaină 5 ml apoi l ml de tricort sau kenalog-40. De obicei, sînt sufi -ciente 3 asemenea injecţii cu interval de 7 zile. în cazuri excepţionale se aplică intervenţii chirurgicale extirparea osteofitei împreună cu bursa ei.

DEGET ÎN CIOCAN :contractura în flexie şi extensie cu subluxaţie a degetului, dezvoltate pe fondul insuficientei congenitale si cîrştigate a piciorului. Contracturile tendoniene şi articulare se produc de obicei la articulaţia a doua a falangelor degetului doi. Uneori se observă deformităţi multiple la un picior.

Una din cazurile care duc la deformarea degetelor este piciorul plat care provoacă supraîntinderea extensorilor degitali, subluxaţie şi dezvoltarea artrozei. Deseori deformitatea poate fi de origine paralitică sau spastică.Degetul deformat încalecă pe cele sănătoase şi comprimă, uneori uzeazăîncălţămintea. Suprafaţa dorsală a articulaţiei lezate devine dureroasă, apar bătături, bursite dureroase, inflamaţia creşte, subluxaţia şi artrita obligă pacientul să se adreseze Ia medic.

Examenul radiografie arată poziţie defectuoasă a degetelor cu contracturi, subluxaţii şi osteoartroză.

Tratamentul depinde de gradul de deformitate şi inflamaţie. EI poate fi conservator şi chirurgical. Cel conservator include redresarea degetelor, folosirea încălţămintei de corecţie ortopedică, în caz că aceste metode de tratament nu dau efectul dorit, recurgem la intervenţie chirurgicală.

Operaţiile prevăd intervenţii la ţesuturile moi: înlăturarea contracturilor, plastii de lungire a tendonului, sau tenotomii. Alte intervenţii chirurgicale se aplică asupra sistemului osos : rezecţia capului subluxat sau a cîtorva capete în caz de deformităţi multiple, în cazuri individuale, se pot artrodeza falangele în poziţie fiziologică funcţională.

8.TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA.SIMTOME. DIAGNOSTIC.TRATAMENT. Fazele evoluţiei tbc osteoarticulare:I Preartritică (prespondilitică)-faza de debutII Faza artritică(spondilitică)-faza de desfăşurare.III Faua post artritică(postspondilitică)-faza de ameliorareTabloul clinic:Debut: slăbiciune generală, apatie, fatigabilitate, lipsa apetit, excitabilitate, temper subfebrilă. Anal laborator:leucocitoza, VSH crescutFaza preartritică:dureri la nivelul art, şchiopătare, edemaţiere, limitarea mişc, atrofia uloară musculară.Faza artritică:triada: durere, funcţioleza sectorului afectat, atrofia mm.Unul din semnele precoce-Alexandrov: îngroşarea plicii dermale în zona sectorului afectat.Semnul Hăţ(Kornev): hipertonus muşchilor spatelui cu implicarea a 2-3 vertebre cu formarea cifozei.D-stic: Anamneza, atrofia musc, limitarea mişcărilor şi toate manifestările enumerate mai sus, an laborator, proba Mantoux.P/u oase mici tubulare-caracteristic deformarea capetelor-subţiere(forma fus)La prezenţa abceselor reci-radiografia-umbre de dif intensitate, abcesograma, fistulografia, mielografia cu contrast(in deregl neurologice)Diagn diferencial: forme atipice,şterse de osteomielită, tumori primare şi Mt canceroase, artroze deformante...Tratament:

Medicamentos: Streptomicina-1gr/zi; etambutol-25mg/kg; rifampicina-10mg/kg; izoniazida-10mg/kg. Primele 2-3 luni se administrează 4 preparate, următoarele 2-3 luni-2-3 prep,tratament de susţinere-izoniazida 12 luni, sau streptomicin, izoniazid-i/articular, i/osos în abcese reci-aprox 3 ani.

Ortopedic: imobilizarea segmentului afectat minimum 6 săpt. Chirurgical: scop: diagnostic, drenarea abceselor reci, evacuarea focarului tbc,

restabilirea după posibilităşi a formaţ anatomice a segmentului dat cu stabilizarea acestuia.

Operaţii: radicale: necrectomia, rezecţia articulară de restabilire: miotomii, osteotomii, artroplastii

9. SPONDILITA TUBERCULOASĂ .SIMTOME. DIAGNOSTIC.TRATAMENT. Sinonim-maladia Pott.-afectarea coloanei vertebrale anterioare sau posterioare. Se afectează-2-3 vertebre-aspect ghibus.Zona de răspîndire a abceselor:porţiunea cervicală-partea suboccipitalătoracică-scapularălombară-inghinală, fesieră, poplitee.Tabloul clinic:Deformarea vertebrelor, ghebus, prezenţa colectorului, paralizii.După localizarea procesului-pacientul are atitudine specifică: dacă-i în reg cervicală-capul se ţine cu mîna; în reg toracică-poziţia cu proieminarea abdomenului, în porţiunea lombară-bolnavul se sprijină cu mîini în femur.Semn precoce-Korner( hipertonus muşchilor spatelui cu implicarea a 2-3 vertebre cu formarea cifozei.)Abcesele reci se pot resorbi complet, sau se pot calcina, persistănd mult timp în organism.. Există 2 forme de abcese-precoce: se dezvoltă în perioada activă a procesului specific, tardive: se dezvoltă în perioada de încetinire a procesului specific.D-stic: Anamneza, atrofia musc, limitarea mişcărilor, an laborator, proba Mantoux.Diagn diferencial: forme atipice,şterse de osteomielită, tumori primare şi Mt canceroase, artroze deformante...Tratament:

Medicamentos: Streptomicina-1gr/zi; etambutol-25mg/kg; rifampicina-10mg/kg; izoniazida-10mg/kg. Primele 2-3 luni se administrează 4 preparate, următoarele 2-3 luni-2-3 prep,tratament de susţinere-izoniazida 12 luni, sau streptomicin, izoniazid-i/articular, i/osos în abcese reci-aprox 3 ani.

Ortopedic: imobilizarea segmentului afectat minimum 6 săpt. Chirurgical: scop: diagnostic, drenarea abceselor reci, evacuarea focarului tbc,

restabilirea după posibilităşi a formaţ anatomice a segmentului dat cu stabilizarea acestuia.

Operaţii: radicale: necrectomia, rezecţia articulară de restabilire: miotomii, osteotomii, artroplastii

10.PRINCIPII DE PROTEZARE ŞI ORTEZARE ÎN ORTOPEDIE.Principiul de substitutie : in lipsa unui membru- proteze Principiu de corectie, modelare-in cazul scoliozei-corsete, in osteocondroza cervicala, in traume-cervicostat. In fracturi, luxatii, entorse-longhete de imobilizare, pentru corectia deformitatilor statico displastice a piciorului-supinatoare, incaltaminte ortopedica........

4