Semne si simptome in ortopedie

Locale : - durerea

- Hemoragia- Plaga = Ruptura tesuturilor provocata de un accident (ranire, arsura) sau de o interventie

chirurgicalaPlaga superficiala - O plaga se numeste superficiala atunci cand nu afecteaza decat invelisul cutanat sau tesuturile imediat subiacente. Sangerarea poate fi abundenta daca zona atinsa este bogata in vase mici superficiale (pielea capului). Atunci cand plaga nu este infectata cu vreun corp strain, se poate opri sangerarea prin comprimarea usoara cu ajutorul unei panze curate sau, mai bine cu o compresa sterila. Plagile superficiale, inainte de eventuala lor suturare, sunt curatate cu ajutorul unui antiseptic si al unei comprese, daca e posibil sterila, frecand usor plaga de la centru spre periferie (si nu invers, deoarece aceasta ar duce microbii spre centrul plagii); apoi, se pune o compresa mentinuta cu un adeziv sau cu un bandaj.

Plaga profunda - O plaga se numeste profunda atunci cand ea cuprinde structurile "nobile" (artere, nervi, viscere). Sangerarea trebuie atunci sa fie oprita pe cale chirurgicala (prin electrocoagulare, ligaturare a micilor vase care sangereaza etc.). Daca plaga este foarte grava, ea este curatata chirurgical si eventual suturata, sub anestezie locala, chiar sub anestezie generala. Totusi, daca pacientul se prezinta la medic prea tarziu (cu o intarziere de aproximativ 6 ore), plaga este deja foarte contaminata si medicul sau chirurgul risca sa n-o poata inchide, sub sutura putandu-se dezvolta o infectie; atunci medicul se multumeste cu curatarea si pansarea plagii. In cazurile cele mai grave, complicatiile infectioase sunt prevenite cu antibiotice.

- Hematomul = acumulare de sange intr-un tesut sau organ, aparut in urma unei hemoragii locale- Edemul = semn clinic ce traduce sechestrarea apei si sodiului in sectorul interstitial

alcompartimentului extracelular(care este format din vase si interstitiu) (cresterea cantitatiide lichid in spatiul interstitial de la nivelul unui segment al corpului sau la nivelul unuiorgan sau generalizat );Problema in clinica se refera de obicei la acumularea de lichid in tesutul subcutanat: faza cind nu este decelabil clinic(stare de preedem intre 3-5 l decelabil princintarire: stare de edem acumularea este evidenta dar este limitata la tesutul subcutanat: stare de edem generalizat (anasarca) la edemul interstitial subcutanat seasociaza lichid in seroase si imbibitia interstitiului in organe (edem visceral): persistenta edemului determina reactie fibrotica in interstitiu si se estompeazasau pierde complet aspectul moale depresibil

- Tumefactia - Deformarea regiunii- Scurtarea aparaenta sau reala a segmentului- Mobilitatea anormala sau reducerea mobilitatii / imobilitate - Crepitatii osoase

- Impotenta functionalaAfectiuni congenitale

- Coxartroza congenitala : Afecţiune cronică degnerativă aarticulaţiei şoldului, care apare înarticulaţiei şoldului, care apare încondiţii etiologice variate, având acelaşicondiţii etiologice variate, având acelaşirezultat final, deformarea invalidantă arezultat final, deformarea invalidantă aşolduluişoldului

- Piciorul equin: Piciorul stramb idiopatic varus-equin (echin) este cea mai frecventa diformitate congenitala a piciorului. Se prezinta clinic prin devierea piciorului afectat in flexie plantara (equinus) si spre interior (varus). Aceasta afectiune poate fi depistata cu ajutorul ecografiei inca din timpul sarcinii. Diformitatea este evidenta la nastere, parintii putand avea un soc datorita aspectului piciorul, deformarea putand ajunge pana la un picior complet inversat (vezi figura).

Incidenta piciorului stramb varus equin la populatia caucaziana este de aproximativ 1 la 1000 de nou nascuti. Apare mai frecvent la baieti si in 40% din cazuri apare la ambele picioare. Cauza exacta a aparitiei acestei diformitati nu este cunoscuta, se pare ca modificarile apar in al doilea trimestru de sarcina. Cu ecografia prenatala, poate fi depistat cel mai devreme in saptamana a 12-a. Se poate transmite si genetic, daca unul din parinti a avut picior stramb, nou nascutii au sanse de 3-4% sa aiba picior stramb.

- Netratat, piciorul stramb varus equin produce disabilitate majora, mersul este anormal, cu sprijin pe fata dorsolaterala a piciorului.

Obiectivele tratamentului constau in corectarea diformitatii cu mentinerea mobilitatii si a fortei musculare. De-a lungul timpului, tratamentul chirurgical a jucat un rol primordial, dar rezultatele acestuia pe tremen lung s-au dovedit a fi cel putin modeste. Desi s-a obtinut imbunatatirea aspectului piciorului, acesta a devenit rigid si dureros in decadele a doua si a treia de viata.

Revolutia in tratamentul piciorului stramb varus equin a realizat-o dr. Ignacio Ponseti, prin metoda care-i poarta numele. Aceasta presupune corectarea secventiala a componentelor deformarii prin manipulari si aplicarea de aparate gipsate succesive urmate in unele cazuri de o mica interventie chirurgicala la nivelul tendonului achilean si purtarea unor orteze speciale.

Cel mai ades corectia se obtine dupa aplicare a 5-7 aparate gipsate , dar ea trebuie mentinuta prin purtarea ulterioara a ortezelor, pe tot parcursul zilei in primele 3 luni si doar in cursul noptii pana la varsta de 3 ani.

Desi este ideal ca tratamentul prin metoda Ponseti sa inceapa in primele 7-10 zile de viata, el poate fi aplicat si la varste mai mari cu rezultate foarte bune.

In clinica noastra se realizeaza tratamentul piciorului stramb varus equin prin metoda Ponseti de catre medici instruiti in acest sens prin cursuri efectuate in tara si strainatate. Vom prezenta in imaginile de mai jos aspectul unui picior stramb varus equin tratat la Ortoclinic.

-PVE initial

-PVE congenital dupa primul

aparat gipsat

-PVE congenital la sfarsitul

tratamentului - Genu varum

Genu varum este o deviatie a gambei spre interiorul axei membrului inferior, cu proeminenta genunchiului in afara, poarta denumirea populara de “picioare in paranteza” si poate evolua spre o artroza a genunchiului prin exces de presiune pe punctele supuse in mod normal unor presiuni scazute. La copii genu varum este in mod normal intalnit pana la varsta de 18 luni. La copii trecuti de aceasta varsta, genu varum se poate datora unei boli osoase. Tratamentul este chirurgical. La adult poate fi urmarea unui genu varum din copilarie netratat sau a unei sechele de fractura. Tratamentul formelor grave presupune chirurgia.

- Genu valgum

Genu valgum este o deviatie a gambei spre exteriorul axei membrului inferior cu proeminenta genunchiului spre interior, poarta denumirea populara de genunchi in X, si poate impiedica mersul, fiind totodata si un factor de genoartroza. La copii intre 3 si 5 ani, genu valgum se accentueaza printr-un exces de greutate. Este cauzat de o hiperlaxitatea ligamentelor interne ale genunghiului sau de unele sechele de fractura, de o boala osoasa prin carenta sau de o malformatie osoasa. La adult aceasta problema poate aparea ca urmare a unui geru valgum netratat, unei sechele de fractura a genunchiului sau unei boli osoase. Se va administra vitamina D, iar in cazul formelor grave se va proceda la osteotomie.

- Torticolis : Torticolisul sau gitul intepenit reprezinta o conditie in care capul este flexat lateral spre dreapta sau stinga, iar barbia este indreptata spre partea contralaterala-extensie cervicala. Torticolisul poate fi congenital sau cistigat.

Torticolisul muscular congenital are o etiologie neclara. Trauma la nastere si malpozitia intrauterina sunt de asemeni considerate a determina leziuni la nivelul muschiului sternocleidomastoidian la git. Rezultatul este o scurtare sau contractie excesiva a muschiului, cu limitarea miscarii de rotatie si aplecare laterala. Capul este tipic indreptat lateral spre muschiul afectat si rotat spre zona opusa.

Incidenta raportata a torticolisului congenital este de 2%. Uneori se poate evidentia o masa palpabila musculara, care apare la virsta de 2-4 saptamini, dispare gradat sau determina fibroza muschiului. De obicei dispare la virsta de 5-8 luni de viata. Conditia este tratata initial prin terapie fizica, cu intinderi pentru a corecta redoarea, pentru a recistiga echilibrul muscular, pentru a stimula simetria. Se poate folosi un guler special. 5-10%

dintre cazuri necesita interventie chirurgicala.

Alte cauze mai putin intilnite precum sunt tumorile, infectiile, problemele oftalmologice necesita excludere. In general daca torticolisul nu este corectat apare asimetria faciala. Pozitia capului trebuie corectata inainte de adolescenta. Tratarea copiilor dovedeste cele mai bune rezultate. Torticolisul congenital se dezvolta la copii, dar poate fi diagnosticat la virste adulte.

Torticolisul cistigat apare la persoane sanatoase anterior. Trauma gitului poate determina subluxatie rotatorie atlantoaxiala, in care cele doua vertebre de la baza capului aluneca, destabilizind ligamentele. Conditia este tratata prin tractiune pentru a reduce subluxatia, urmata de tijare sau ghipsaj pina la vindecarea leziunilor ligamentare. Tumorile bazei craniului pot compresa nervii gitului si determina torticolis. Aceste probleme trebuiesc tratate chirurgical.

Infectiile faringelui posterior pot irita nervii muschilor gitului si determina torticolis, aceste infectii pot fi tratate cu antibiotice daca nu sunt severe, dar pot necesita debridare chirurgicala. Infectiile urechii si inlaturarea chirurgicala a amigdalelor pot determina sindromul Grisel, o subluxare a articulatiilor cervicale superioare prin laxitatea inflamatorie a ligamentelor cauzata de infectie. Folosirea unor droguri precum antipsihoticele pot cauza torticolis.

Terapia medicala implica tratament conservator. Fibroza sternocleidomastodiana se remite spontan la majoritatea pacientilor. Psihoterapia poate fi recomandata, totusi nu exista evidente ca aceasta ar modifica evolutia conditiei. Toxina botulinica de tip A este injectata in muschiul sternocleidomastodian pentru tratarea torticolisului congenital. 5% dintre pacienti sunt tratati chirurgical prin eliberarea muschiului sau denervare.

- Patogenie si cauze- Patofiziologia torticolisului spasmodic este necunoscuta. Este considerata de natura

neurochimica si nu rezulta prin modificari neurodegenerative structurale. Desi nu sunt prezente leziuni in ganglionul bazal studiile arata o tulburare functionala in controlul globus pallidus, mai ale in substanta nigra. Studiile presupun o hiperactivare a zonelor corticale prin inhibitia redusa a pallidusului. S-a sugerat si un dezechilibru al neurotransmitatorilor cum este dopamina, acetilcolina si acidul gammaaminobutiric. Acestia sunt secretati din ganglionii bazali si migreaza la grupele musculare ale gitului. O crestere a neurotransmitatorilor determina spasme care apar la git.

Torticolisul congenital este considerat a fi cauzat de trauma locala a tesuturilor moi ale gitului inainte sau in timpul nasterii. Explicatiile cele mai comune cuprind trauma la nastere cu hematom rezultant si contractura musculara. Acesti copii sufera aplicare de forceps. Fibroza muschiului se poate datora ocluziei venoase si presiunii pe git in canalul de nastere sau datorita sindromului de compartiment perinatal. O alta ipoteza include malpozitia in utero rezultind

sindrom perinatal sau intrauterin de compartiment. Pina la 20% dintre copiii cu torticolis congenital au displazie congenitala a coapsei.

- Semne si simptome in torticolis- Debutul torticolisului idiopatic apare cind pacientii au virsta de 30-50 de ani. Debutul distoniei

cervicale traumatice apare la citeva zile de la forma acuta si la 3-12 luni de la leziune pentru forma tardiva. Debutul in copilarie sugereaza forma congenitala.

- Torticolisul spasmodic:- Reprezinta o tulburare neurologica cronica care determina intepenirea involuntara a gitului la

dreapta, stinga, superior sau inferior. Conditia este cunoscuta si drept distonia cervicala. Muschii agonisti si antagonisti se contracta simultan in timpul miscarilor distonice. Cauza bolii este predominant idiopatica, un numar redus de pacienti dezvolta tulburarea drept rezultat al altor boli. Cei mai multi pacienti care experimenteaza pentru prima data simptome la virsta de 50 de ani. Tratamentul folosit pentru torticolisul spasmodic este injectarea de toxina botulinica tip A. Simptomele initiale ale torticolisului spasmodic sunt usoare. Capul se poate intepeni involuntar intro anumita pozitie sau exprima miscari smucite. In timp spasmele voluntare ale muschilor gitului vor creste ca frecventa si severitate pina ating un platou. Simptomele se pot agrava in timp ce pacientul merge sau in timpul perioadelor de stress crescut. Alte simptome cuprind hipertrofie musculara, durere de git, tremor.

- Clasificare torticolis:- Torticolisul spasmodic este o forma de distonie locala, o tulburare descrisa prin contractii

musculare sustinute determinind miscari repetitive si de rasucire si posturi anormale a unei singure regiuni a corpului. Tulburarea este clasificata dupa debutul initial daca pacientul este diagnosticat inainte de 27 de ani sau tardiva. Cauzele sunt clasificate ca fiind idiopatice sau secundare.

- Torticolis primar:- Torticolisul primar este definit ca avind nici o alta anomalie decit miscarile distonice si tremor

ocazional al gitului. Acest tip de torticolis spasmodic este de obicei mostenit. - Torticolis secundar:- Cand alte boli conduc la torticolis acesta este denumit secundar.

Aceste conditii cuprind urmatoarele: -leziunile perinatale cerebrale, boala cerebrovasculara -cauze medicamentoase, tumorile sistemului nervos central -trauma periferica sau centrala, encefalopatiile infectioase sau postinfectioase -toxice, metabolice, sindroame paraneoplazice, mielinoliza centrala pontina.

Pozitiile capului: Pentru a clasifica torticolisul spasmodic se poate nota pozitia capului. Torticolisul este rotatia orizontala a capului si foloseste muschiul splenius si sternocleidomastodian. Aceasta este versiunea “barbie la umar”. Laterocolis este miscarea capului pe lateral. Aceasta este versiunea “ureche la umar”. Implica mai multi muschi: sternocleidomastodian, splenius, scalen, levatorul scapulei si paravertebralii.

Flexia gitului (anterior) este anterocolisul. Este versiunea barbie la piept si este cea mai dificila. Miscarea foloseste sternocleidomastodienii laterali, scalenii, complexul submental. Retrocolisul este extensia capului si foloseste muschii spleniu bilateral, trapezoidul, paravertebralii. Este versiunea “barbia in aer”. Multi pacienti experimenteaza combinatii ale acestor versiuni.

- Torticolis congenital:- In forma congenitala primul semn poate fi largirea ferma nedureroasa a muschiului

sternocleidomastoidian vizibila la nastere. Aceasta masa, care este localizata linga insertia muschiului se largeste la 6 saptamini de viata si scade apoi in dimensiuni. Pina la virsta de 4-6 luni masa este de obicei absenta, iar singura observatie clinica este contractura muschiului sternocleidomastodian si pozitia de torticolis. Factorii psihologici de depresie si anxietate pot juca un rol de asemeni.

- Torticolis posttraumatic:- Este clasificat in doua subtipuri: cu debut acut-la citeva zile de la trauma si tardiv la 12 luni.

Caracteristicele torticolisului acut posttraumatic cuprind durere locala imediat dupa trauma: contuzie sau leziuni de accelerare-decelerare, urmata la citeva zile de limitarea marcata a miscarilor gitului si o pozitie anormala a capului, elevarea umarului si hipertrofia trapexului. Doua caracteristici diferentiaza forma acuta de cea tardiva posttraumatica: simptomele nu cresc in intensitate la effort si nu exista raspuns la trucul senzorial.

- Diagnostic- Studii imagistice:

Radiografiile cervicale sunt utile in distingerea sechelelor de scolioza sau spondiloza secundare distoniilor cronice prin modificari structurale ale coloanei care pot mima torticolisul. Rezonanta magnetica a maduvei spinale cervicale este utila pentru a evidentia un sindrom de incarcerare cu stenoza spinala sau radiculopatie multipla, care pot fi secundare modificarilor osoase prin torticolis cronic. Tranzitul esofagian baritat poate fi efectuat pentru a evalua si trata pacientii pentru tulburari ale deglutitiei.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: paralizia cerebrala, boala Horn, tremor esential, scleroza multipla, miastenie gravis, boala Parkinson, radiculopatie, diskinezie tardiva.

Tratament torticolis

Exista citeva tratamente pentru torticolisul spasmodic, cel mai folosit este injectia cu toxina botulinica in muschii distonici ai gitului. Alte tratamente cuprind trucul senzorial, medicatia orala si stimularea profunda a creierului. S-au folosit combinatii ale acestor tratamente pentru a ameliora si controla spasmele. Denervarile selective chirurgicale pot oferi ameliorare simptomatica, a durerii si evitarea lezarii coloanei. Fibroza spinala poate apare rapid.

Terapia fizica:

Pacientii pot raspunde bine la masaj local, biofeedback, gulere cervicale.

Trucul senzorial: O caracteristica speciala a torticolisului spasmodic este folosirea unui truc senzorial pentru a ameliora temporar contractiile distonice. Pacientii isi vor atinge barbia cu miina contralaterala directiei rasucirii gitului, conducind la corectarea deviatiei anormale a capului.

Medicatia orala: In trecut agentii de blocare ai dopaminei au fost folositi in tratamentul torticolisului spasmodic. Tratamentul se bazeaza pe teoria ca exista un dezechilibru ale neurotronsmitatorilor dopaminici din ganglia bazala. Aceste medicamente nu mai sunt folosite datorita efectelor adverse severe. Ele determina sedare, parkinsonism, diskinezie tardiva. Alte medicamente orale pot fi folosite pentru a trata stadiile timpurii ale torticolisului spasmodic. Se folosesc clonazepam, baclofen sau benzodiazepine.

Toxina botulinica: Cel mai folosit tratament pentru torticolisul spasmodic este toxina botulinica injectata in musculatura distonica. Toxina tip A este cel mai adesea folosita, previne eliberarea de acetilcolina din axonul presinaptic al placii motorii, paralizind muschii distonici. Prin inhibarea miscarii din muschiul anatagonist, muschiul agonist poate sa se miste liber. Cu injectii cu toxina botulinica pacientii prezinta ameliorare pentru 12-16 saptamini. unii pacienti sunt imunorezistenti la tipul A de substanta si necesita tratament cu tipul B. Aproximativ 4-17% dintre pacienti dezvolta anticorpi la toxina botulinica tip A. tratamentul cu toxina botulinica B este comparabil cu tipul A dar prezinta mai des gura uscata drept efect advers. Efectele adverse comune cuprind durere la locul de injectie, disfagie prin extinderea efectului la muschii adiacenti, gura uscata, oboseala si slabiciunea muschilor adiacenti.

Stimularea profunda cerebrala: Este o tehnica recent folosita drept tratament de succes pentru tremor la pacientii cu Parkinson. Aceasta tehnica este astazi implantata la pacientii cu torticolis spasmodic in studii clinice. Se stimuleaza globus pallidus, nucleul subtalamic. Dispozitivul este similar unui peacemaker, o baterie externa este plasata subcutanat cu fie sub piele care intra in craniu. Sunt plasati microelectrozi in globus pallidus. Efectele adverse pentru cei care sufera stimulare cerebrala cuprind cefalee, infectie, disfunctie cognitiva, convulsii, hemoragie intracerebrala, intraventriculara si hematom subdural mare.

-------

- Deformarile coloanei vertebrale:

cifoza, scolioza si lordoza

Aceste afectiuni sunt modificari patologice de ax ale coloanei vertebrale.

Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital (in planul vertical de simetrie), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Cifoza se manifesta prin curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica, in fata, provocand cocoasa, compensata fiind, printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru echilibrarea coloanei. Cifoscolioza este o deviatie dubla a coloanei vertebrale, cu convexitate posterioara si curbura laterala.

Scolioza este o modificare a curburilor fiziologice, mai ales in regiunea lombara, in plan frontal, mai mult de 100, luand forma literei „C”, urmata uneori de o modificare compensatorie aparuta in zona urmatoare, realizand litera „S”. Aceasta deformare, observata mai bine din spatele persoanei sau din fata, se poate realiza spre dreapta sau spre stanga, in functie de greselile de pozitie ale coloanei.

Lordoza este normala doar in regiunea cervicala si dorsolombara, dar devine anormala atunci cand afecteaza o alta parte a coloanei vertebrale sau atunci cand devine foarte accentuata.

Netratate, in timp, aceste afectiuni se pot permanentiza, iar in momentul in care copilul incearca sa adopte o pozitie corecta, duc la aparitia durerilor de spate.

In 80% dintre cazuri, cauza aparitiei scoliozei nu este cunoscuta (scolioza idiopatica). Scolioza apare de obicei in copilarie sau in adolescenta si este asociata cu factori congenitali, cum ar fi spina bifida, cu factori genetici sau anumiti factori locali, ca durerea sau spasmul muscular, cu afectiuni musculare sau nervoase ori cu inegalitatea membrelor inferioare. Pozitia incorecta a copilului pe scaun inca din primii ani de viata, la masa, acasa si apoi la gradinita, la scoala, la birou sau in banca, purtarea incorecta a ghiozdanului pot genera in timp o parte dintre aceste deformari nedorite. Cresterea brusca in inaltime, evitarea practicarii regulate a sportului care intareste musculatura spatelui sau neglijarea kinetoterapiei in cazul in care boala s-a instalat, contribuie la accentuarea deformarii coloanei. Exista si alte cauze care pot determina devierile coloanei, cum sunt: deficitul de vitamina D (rahitismul), miopia, modificari ale auzului, care obliga copilul sa ia atitudini asimetrice sau incorecte pentru a corecta defectul in detrimentul pozitiei normale a corpului. Aceste boli trebuie identificate la timp, printr-un control medical de specialitate, si tratate.

Boala nediagnosticata si netratata la timp va duce la modificari ireversibile ale coloanei, care pot fi solutionate doar prin interventie chirurgicala. Modificarile coloanei conduc, in timp, la alterarea activitatii intregului aparat locomotor, a miscarilor respiratorii, care vor conduce la modificari ale metabolismului, ale echilibrului glandelor endocrine sau ale sistemului nervos. Functia cordului este influentata negativ de modificarile coloanei si ale cutiei toracice in cazul

scoliozelor si ale sternului infundat din cauza rahitismului. Activitatea si dezvoltarea organelor interne sunt modificate. Si nu in ultimul rand, este afectata imaginea de sine a adolescentului, care creste brusc in inaltime, dar desirat si stramb.

Cifoza, scolioza, lordoza

CIFOZA se manifesta prin curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica, in fata, provocand cocoasa, compensata fiind printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru echilibrarea coloanei.

LORDOZA este normala doar in regiunea cervicala si dorsolombara dar devine anormala atunci cand afecteaza o alta parte a coloanei vertebrale sau atunci cand devine foarte accentuata.

SCOLIOZA este o modificare a curburilor fiziologice, mai ales in regiunea lombara, in plan frontal, mai mult de 100 , luand forma literei „C”, urmata uneori de o modificare compensatorie aparuta in zona urmatoare, realizand litera „S”.

Tratament

Tratamentul scoliozei

Arsenalul terapeutic al scoliozelor este complex si consta in asocierea de metode kinetoterapeutice, ortopedice si chirurgicale, in functie de stadiul evolutiv al bolii si varsta pacientului. De la inceput trebuie precizat faptul ca in studiul unei scolioze se tine seama in primul rand de varsta osoasa si maturarea scheletala si abia apoi de varsta cronologică a pacientului.Cea mai folosita schema de tratament este cea propusa de Stagnara si care orienteaza tratamentul in functie de unghiul Cobb. Subliniez ca ca tratamentul unei scolioze este necesar cand unghiul curburii depaseste 10 grade. Majoritatea autorilor sustin ca pana la 10 grade de curbura este si impropriu sa vorbim despre scolioza.

10 – 20 grade unghi CobbIn aceasta etapa se recomanda ca tratament direct gimnastica medicala care trebuie facuta cu un personal calificat si cu o frecventa de cel putin trei ori pe saptamana. In zilele in care nu se face kinetoterapie supravegheata pacientul va face acasa cat mai multe miscari din cele invatate, ca pe o toaleta zilnica. Alaturi de gimnastica medicala se mai pot recomanda, in aceasta perioada, si alte elemente adjuvante cum ar fi dormitul pe pat tare fara perna, inotul, scaunul cu spatar inalt si plan inclinat pentru scris. Atentie, tratamentul adjuvant si tratamentul recuperator nu vindeca o scolioza structurala, dar ii poate opri evolutia sau i-o poate intarzia. Este foarte important controlul periodic al pacientului care nu trebuie sa fie la un interval de timp mai mare de 6 luni (recomandat – 3 luni). In aceasta etapa nu este util si poate fi, in unele cazuri, chiar contraindicat corsetul. CORSETUL NU PREVINE APARITIA SCOLIOZEI.

20 – 40 grade unghi CobbIn aceasta etapa, pe langa gimnastica medicala si tratamentul adjuvant care sunt si in aceasta etapa obligatorii, este recomandat corsetul. Putem spune ca la aceasta grupa de pacienti indicatia corsetului este absoluta, cu mentiunea ca trebuie respectate niste regului:

corsetul nu se recomanda peste varsta de 16 ani la fete si 17 ani la baieti pentru ca nu mai este eficient;

pentru curburile toracale simple si pentru cele duble care au o curbura toracica se indica corsetul Milwakee, alte corsete nefiind eficiente;

pentru curburile lombare simple corsetul Boston sau EuroBoston daca se asociaza si modificari in plan sagital;

corsetul Cheneau este foarte util in cifoze dar are indicatie limitata in scolioze; corsetul, in afara unor indicatii speciale ale medicului ortoped, trebuie purtat 24 din 24 de ore,

fiind indepartat doar cu ocazia toaletei zilnice si a gimnasticii medicale; corsetul nu trebuie aplicat direct pe piele, putand produce leziuni tegumentare grave.

40 – 60 grade unghi CobbLa aceasta grupa de pacienti indicatia terapeutica este dictata de varsta osoasa a acestora si de maturarea scheletului. Varsta osoasa se poate aprecia in doua moduri: fie prin efectuarea unei radiografii de pumn stang si apoi compararea acesteia cu atlasul lui Greulich si Pyle sau prin metoda Sauvegrain care se bazeaza pe efectuarea unei radiografii de cot. Maturarea osoasa se aprecieaza in functie de testul Risser care arata cat din cartilajul de crestere al aripii iliace s-a

osificat. Daca varsta osoasa este suficient de avansata atunci este indicata interventia chirurgicala. Daca, insa, maturitatea osoasa nu permite efectuarea unei interventii chirurgicale se va aplica tratamentul de la grupa 20 – 40 grade unghi Cobb pana la o varsta optima.

Peste 60 grade unghi CobbIn aceste situatii interventia chirurgicala are indicatie absoluta.

Tratamentul cifozei

Act de o mare insemnatate,terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este rezultatulmuncii unei intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul ortoped ,kinetoterapeutul,medicul de explorari functionale,radiologul,protezistul,mediculneurolog,etc.Indicatiile terapeutice trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte,sa tinacont nu numai de particularitatile individului,dar si de mediul familial si posibilitatile desupraveghere a efectuarii tratamentului in cadrul familiei.Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri,atatmedicale,socio-familiale,cat si educationale.

1.Tratament profilactic.

Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte atrunchiului si aparitia deviatiilor vertebrale trebuie mentionata,in primul rand,

 pozitiacopilului

in banca,la scoala sau la masa de lucru acasa,unde isi petrece o mare parte dintimp,tocmai in perioada de crestere,pozitie care va avea o insemnata influenta asupracoloanei vertebrale.Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de atitudine vicioasa,seindica folosirea bancilor individuale care pot fi adaptate cu usurinta in functie de taliaelevului.Pentru profilaxia atitudinilor vicioase se recomanda :

•

Cunoasterea cauzelor si a inprejurarilor care determina atitudinea vicioasa siinlaturarea lor la timp;

•

Imbunatatirea stari de sanatate a organismului prin procedee de calire,exercitiifizice,etc.

•

Inbunatatirea factorilor si a conditiilor activitatilor zilnice;

•

Asigurarea obligatorie a odihnei zilnice.

2.Tratament igieno-dietetic.

 

Sunt indicate:-igiena corporala,a imbracamintei si a locuintei;-alimentatie bogata in proteine si saruri minerale.-regim de odihna adecvat (pe pat tare);-viata in aer liber,cu multa miscare,cura heliomarina,sport (innot,volei,gimnastica,etc.);-mentinerea unei pozitii (posturi) corecte a trunchiului;-corectarea tulburarilor de statica, sustinerea corecta a platfusului.

3.Tratament medicamentos: -

tratament tonifiant cu calciu,fosfor si vitamine.

 4.Tratament ortopedico-chilurgical.

In alcatuirea planului terapeutic sunt luate in considerare o serie de criterii.Stabilite pentru cifozele din maladia Scheuermann,care sunt cele mai frecvente,ele insa suntfolosite pentru alcatuirea programului terapeutic si in deviatiile de alte cauze.

Criterii de indicatie terapeutica:

a)

Gradul curburii vertebrale

este un criteriu important pentru indicatiaterapeutica, astfel :

-

Cifozele toracale sub 40-50 de grade se trateaza de obicei prin mijloacekineto-terapeutice.

-

Cifozele toracale intre 40-50 si 70-80 de grade se trateaza prin mijloaceortopedice (redresari cu ajutorul aparatelor gipsate si mentinerea corectieicu ajutorul corsetelor ortopedice).

-

Cifozele grave,peste 80 de grade, nu pot fi corectate si stabilizate decat printr-un tratament chirurgical.

 b)

Supletea coloanei vertebrale

(posibilitatea de redresare a curburii) evaluataclinic si radiografic,este un alt criteriu in alegerea tratamentului. O coloana supla,reductibila va necesita numai kinetoterapie. Dinpotriva,o redresare partiala sauabsenta,impune o corectare cu aparate gipsate si corsete ortopedice. 

c)

Un criteriu major il reprezinta

importanta leziunilor structurale vertebrale

, astfelleziunile grave,extinse la mai multe vertebre impun un tratament ortopedic,chiar dacagradul cifozei este relativ mic. Dinpotriva,o cifoza relativ importanta (50 de grade) dar supla si cu leziuni structurale vertebrale mici, va reactioma favorabil la kinetoterapie.

d)

 

 Localizarea leziunilor 

joaca si ea un rol important in stabilirea planuluiterapeutic.Localizarile lombare si toraco-lombare abolesc mai intai lordoza si apoiconduc la aparitia cifozei.Persistenta unei cifoze lombare in ortostatism provoaca proiectia trunchiului inainte si antreneaza o jena progresiva.In acest caz tratamentul

 

corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate,corsete),el fiind necesar chiar la o cifoza cuun grad mai mic al curburii.In concluzie, exista trei importante mijloace terapeutice:

•

Kinetoterapia,

•

Tratamentul ortopedic,

•

Tratamentul chirurgical.

*

Kinetoterapia

(terapia prin miscare) este deosebit de importanta in corectareadeviatiilor vertebrale, ea fiind prezenta in toate programele terapeutice, fie singura, fieasociata cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical.*

Tratamentul ortopedic

isi propune corectarea sau mentinerea deviatiei vertebrale inscopul neutralizarii riscului de agravare a acesteia,folosindu-se de mijloacele pe care leare la dispozitie si anume:--Aparate ortopedice pasive,care realizeaza corectia deviatiei folosind forta de presiune,la nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune.Corectarea este ingeneral realizata prin aparate gipsate succesive.Cand se obtine corectia maxima,locul lor este luat de corsetele ortopedice.In cifoza,aparatul gipsat se aplica in doi timpi: in primafaza este desfiintata lordoza lombara,iar a doua faza,realizata dupa 24 de ore,corecteazacifoza toracala.--Aparate ortopedice active, cu ajutorul lor corectia se obtine printr-oautoredresare activa a coloanei.Acestea sunt corsetele ortopedice.Ele sunt purtate-permanent sau intermitent,in functie de gravitatea curburii.--Alte metode ortopedice (tractiunea continua in timpul noptii;electrostimulareamusculaturii cu ajutorul unor aparate special concepute).*

Tratament chirurgical 

 –se aplica deviatiilor (cifozelor) grave,evolutive,care seagraveaza lent,dar continuu si dupa incetarea cresterii.In cazurile grave interventia este precedata de o pregatire prin elongatie progresiva a coloanei,realizata prin aparate gipsate de elongatie,elongatii cu haloucranian si gips sau cerc pelvin.Interventia este urmata de imobilizare in aparat gipsat,apoi de purtarea unui corsetortopedic timp de 18-24 luni.Atat tratamentul ortopedic,cat si cel chirurgical sunt insotite de kinetoterapie,careurmareste asuplizarea coloanei vertebrale,pentru a usura obtinerea redresarii,precum simentinerea unei troficitati si a unui tonus muscular corespunzator.

Tratamentul balneofizioterapeutic

este practic cel mai important, avand cea mai mareeficacitate.El incepe odata cu celelalte metode terapeutice,de preferat cat mai precoce,dupa stabilirea diagnosticului clinico-functional.Medicina fizicala si de recuperare a devenit,in ultimul sfert al secolului XX ospecialitate inovatoare,fundamentata stiintific,prin dezvoltarea unor metode de tratamentactiv,bazandu-se pe exercitii fizice si pe educarea bolnavului

Tratamentul prin masaj

Tratamentul lordozei

Tratamentul lordozei consta in reechilibrarea bazinului, care rezulta din actiunea a doua cupluri antagoniste: muschii abdominali si fesieri - cuplul corector si muschi lombari si iliopsoas - cuplul deformant.

5 serii de exercitii , ce pot fi folosite in tratarea lordozei fara a fi nevoie de tratamentul chirurgical.

1. Din pozitia decubit dorsal, adica culcat pe spate, cu genunchii indoiti:

-cu bratele pe langa corp: apropierea si departarea omoplatilor( de 10 ori);

-ridicarea lenta a bratelor prin lateral, pana ajung in prelungirea trunchiului inspiram, la coborarea bratelor expiram( de 10-15 ori);

- ridica barbia in sus coborand umerii spre sol, apoi coboara barbia cu ceafa lipita de sol si ridica umerii de pe sol (de 8 - 10 ori);

- inclinarea capului spre dreapta si spre stanga, cu tendinta de a lipi urechea de umar (de 10 ori);

- rasucirea capului spre dreapta si spre stanga ( miscarea se realizeaza descriind un arc de cerc cu barbia , de un umar spre celalalt - de 10 ori ).

2. Din pozitia in genunchi si sprijin pe palme:

- indoirea coatelor, cu apropierea pieptului de sol( de 10 ori);

- pe genunchi, pe calcaie sezand, cu bratele intinse inainte pe sol - expiratie ; ducerea trunchiului inainte, prin tararea pieptului pe sol si flectarea bratelor, pana ajunge in pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme - inspiratie ( de 8 -10 ori);

- mainile la spate: aplecarea trunchiului inainte ( de 8 -10 ori );

- cu mainile la ceafa : aplecarea trunchiului inainte (de 8 - 10 ori ).

3. Din pozitia decubit lateral,adica intr-o parte:

- ridicarea capului cu tendinta de a apropia urechea de umar, si pe stanga si pe dreapta (de 8 - 10 ori );

- capul sprijinit pe bratul indoit. Se ridica capul contra rezistentei opuse de mana cealalta ( de 8 - 10 ori ).

4. Din pozitiile stand sau sezand , exercitii cu bastonul tinut de ambele capete:

- cu bastonul tinut la spate de la capete, mers cu extensia bratelor si ducerea bastonului inapoi (de 15-20 ori);

- din mers, exercitii de extensie a bratelor cu arcuire sus si lateral ( de 20 de ori);

- bastonul sprijinit pe omoplati, aplecarea trunchiului inainte la 40Ú - 50Ú cu arcuire si capul sus - revenire ( de 10 ori );

- din sezand pe scaun, respiratie diafragmatica cu relaxarea peretelui abdominal in inspiratie si contractarea acestuia in expiratie ( de 8 ori );

- din sezand ( scaun sau pat ) cu trunchiul incovoiat : trunchiul se ridica in inspiratie si se relaxeaza concomitent cu o expiratie fortata ( de 8 ori ).

5. Din pozitia pe genunchi si sprijin pe palme:

- indoirea coatelor cu coborarea pieptului si ridicarea capului - privirea inainte - revenire ( de 10 ori );

- indoirea coatelor cu ridicarea alternativa a unui picior intins inapoi - revenire ( de 10 ori);

- ridicarea bratului si piciorului opus - revenire ( de 8 - 10 ori) - repetare cu membrele de partea opusa;

- mers in patru labe - 1 minut, capul in prelungirea trunchiului.

Se mai recomanda mersul pe bicicleta si inotul in apa calduta.