Raspuns Ortopedie

1.Arcadele dentare. Curbele ocluzale: sagitală (Şpee), transversale (Monson-Wilson). Ariile ocluzale. Planul de ocluzie. Importanţa practică.

Arcadele dentare prezintă un sistem de organe strâns legate morfologic și funcțional. Arcada dentară superioară la ocluzia ortognată are o formă semieliptică, iar cea inferioară- hiperbolică. Datorită acestui fenomen a. d. Superioară o acoperă pe cea inferioară în așa mod ca cuspizii vestibulari ai dinților laterali superiori să-i acopere pe cei inferiori omogeni, iar cei linguali ai a. d.inferioare să-i acopere pe omogenii arcadei superioare. Unitatea de sistem a a. d. Este asigurată de punctele de contact interdentare, apofiza alveolară și parodont. Coroanele dinților superiori au o înclinație vestibulară, iar rădăcinile- orală; la mandibulă- coroanele au înclinație orală, iar rădăcinle-vestibulară.

Curba de ocluzie sagitală Șpee. Dacă trasăm o linie convențională pe aria ocluzală a mandibulei, care va trece în zona dinților laterali prin vârfurile cuspizilor vestibulari sau prin fisura centrală a fiecărui dinte, observăm că ea prezintă o curbă concavă cu profunzimea maximă la nivelul dinților 36, 46. La maxilă această curbă este respectiv convexă. Se socoate că centrulcurburii e situat la 3cm posterior de crista Galli. Prima dată a fost descrisă de savantul Șpee și-i poartă numele. El socotea că centrul ei se află în orbită și la prelungirea ei, va trece la marginea anterioară a condilului articular al mandibulei. Crearea acestei curbe la construirea arcadelor dentare artificiale este necesară pentru asigurarea stabilizării protezelor mobile.

Curba de ocluzie transversală Monson-Willson. Privind suprafața ocluzală a arcadelor dentare în plan orizontal, observăm că în zonele laterale ea este înclinată, din cauza înclinării coroanelor dinților superiori spre vestibular, iar a celor inferiori- spre lingual. Trasând linii imaginare ce unesc cuspizii dinților omogeni de pe hemiarcadele stângă și dreaptă, căpătăm curba de ocluzie transversală descrisă de M.-W. Ele se mainumesc curbe de compensare. Datorită lor se menține contactul dintre cuspizii dinților laterali la mișcarea mandibulei în sens transversal. Rolul lor de compensare se manifestă la crearea arcadelor artificiale a protezelor mobile.

Ariile ocluzale. Deosebim arie ocluzală a arcadei dentare superioare și a celei inferioare, care sunt formate din succesiunea suprafețelor ocluzale ale fiecărui dinte în parte. În regiunea frontală prezintă o linie egală cu lățimea marginii incizale a dț. Frontali,treptat se lărgește spre posterior, atingând dimensiunile maxime în regiunea d. 16, 26. La mandibulă aria ocluzală este mai mică, dimensiunile maxime fiind în regiunea d. 36, 46. Ariile ocluzale potfi întrerupte de diasteme, treme, leziuni coronare, edentații parțiale. Pot avea diferite dimensiuni; pot fi naturale, artificiale, mixte, iar la edentația totală- absente.

Planul de ocluzie. Dacă trasăm o linie ce unește cuspizii vestibulari ai d.34, 44 cu cei distali-vestibulari ai d. 38, 48, obținem un plan care în zona frontală trece pe marginea incisivală a d.11,21 , primind denumirea de plan de ocluzie. Aria ocluzală este un plan real, iar planul de ocluzie este un plan imaginar. Fiecare dinte se află într-un anumit raport față de planul de ocluzie, datorită curbelor sagitală și transversală. Determinarea planului de ocluzie este necesară pentru a servi la montarea dinților artificiali în protezele mobile, din care cauză a primit denumirea de plan protetic.

2.Ocluzia statică şi dinamică. Criteriile ocluziei funcţionale la mişcările mandibulei de propulsie şi lateralitate. Importanţa practică.

Ocluzie din latină (occlusio) înseamnă a contacta, a închide. Prin ocluzie subînțelegem o relație de contact static dintre arcadele dentare indiferent de raportul mandibulo-cranian. În timpul mișcărilor mandibulei se vor crea diferite rapoarte mandibulo-craniene, iar arcadele dentare vor contacta realizând ocluzia.. Acest contact interdentar actualmente e apreciat ca ocluzie dinamică. De aici reiese că ocluzia este un raport de contact static sau dinamic dintre arcadele dentare indiferent de relațiile dintre ele. Rapoartele interdentare de ocluzie sunt multiple și depind de relațiile mandibulo-craniene. Deosebim 5 variante de relații ocluzale: centrică (statică), anterioară, posterioară, laterale- din dreapta și din stânga (ocluzii dinamice).

E necesar să deosebim 2 corelații fundamentale: relația centrică și ocluzia centrică.

Relația centrică- raport mandibulo-cranian în cadrul căruia mandibula se instalează față de maxilă în așa mod că condilii articulari ai mandibulei ocupă în fosele articulare o poziție de retruzie neforțată față de baza pantei tuberculului articular, indiferent de prezența sau absența dinților. Acest raport asigură o dimensiune verticală optimă

a etajului inferior a feței. Importanța: Relația centrică servește ca mijloc de determinare a poziției de ocluzie centrică a mandibulei în restaurările protetice ale arcadelor dentare.

Ocluzia centrică- este o poziție de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maximă. Ocluzia centrică, fiind statică, poate fi definită ca un raport dintre arcadele dentare în plan sagital, transversal și vertical, când mandibula ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă. Aceasta asigură poziționarea anterioară a condililor în fosele articulare, la baza pantei tuberculilor articulari și un contact maxim interdentar manifestat de contracția bilaterală uniformă și simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu mișcarea de deglutiție.

Semnele ocluziei centrice:1. Fiecare dinte contactează cu doi antagoniști, excepție d. 31, 41 și 18,28; 2.Liniamediană a feței se găsește într-un plan cu linia interincisivală dintre d 11, 21 și 31, 41 respectiv; 3. Dinții 6 contactează formând cheia de ocluzie; 4.Arcada dentară superioară e mai mare și o acoperă pe cea inferioară.

Ocluzia anterioră: mandibula în propulsie și contact interdentar al dinților frontali. În zonele laterale contactul între dinți poate lipsi.

Ocluzia posterioară: mandibula deplasată posterior, contact interdentar numai în zonele laterale.

Ocluzia laterală: poate fi din stânga sau din dreapta în dependență de direcția deplasării mandibulei. La o lateropropulsie a mandibulei la stânga, în această zonă secontactul interdentar depinde de gradul deplasării, pe când în zona opusă el va lipsisau va fi în câteva puncte și invers. Liniile interincisivale nu vor coincide.

3.Caracteristica poziţiilor fundamentale mandibulo-craniene. Importanţa practică.

În rapoartele mandibulo-craniene e necesar de a deosebi 2 corelații fundamentale:

Relația centrică- raport mandibulo-cranian în cadrul căruia mandibula se instalează față de maxilă în așa mod că condilii articulari ai mandibulei ocupă în fosele articulare o poziție de retruzie neforțată față de baza pantei tuberculului articular, indiferent de prezența sau absența dinților. Această relație mandibulo-craniană, fiind echilibrată de toate componentele sistemului stomatognat în cele 3 planuri, crează un raport intermaxilar care asigură o dimensiune verticală optimă a etajului inferior a feței, denumită și dimensiune fiziologică. Din această poziție încep toate mișcările mandibulare și tot aici ele se finalizează. Importanța: Relația centrică servește ca mijloc de determinare a poziției de ocluzie centrică a mandibulei în restaurările protetice ale arcadelor dentare.

Ocluzia centrică- este o poziție de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maximă. Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplasează din poziția de relație centrică anterior, mișcând condilii articulari cu cca 0,1-1,5mm. Ocluzia centrică, fiind statică, poate fi definită ca un raport dintre arcadele dentare în plan sagital, transversal și vertical, când mandibula ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă. Aceasta asigură poziționarea anterioară a condililor în fosele articulare, la baza pantei tuberculilor articulari și un contact maxim interdentar manifestat de contracția bilaterală uniformă și simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu mișcarea de deglutiție. Prin urmare, pentru ocluzia centrică sunt caracteristice semnele: dentar, articular, muscular și faringo-glandular.

Însă în stare de repaos, datorită unei relaxări musculare echilibrate și sub influiența gravității, mandibula se deplasează în jos oprindu-se la o anumită distanță față de maxilă. Acest fenomen a fost denumit poziție de repaus fiziologic relativ sau de postură a mandibulei. În așa relații mandibulo-craniene între arcadele dentare există spațiu denumit spațiu de inocluzie fiziologic, care variază între 1-6mm, media fiind 2-3mm. Din punct de vedere fiziologic relația de postură acționează favorabil asupra mușchilor mobilizatori ai mandibulei (ei se relaxează) și asupra parodonțiului (presiunile mari permanente influiențează negativ asupra lui).

4.Biomecanica mandibulei. Mişcările mandibulei (Costa). Diagrama Posselt. Fenomenul Cristhensen. Caracteristica hemiarcadelor de balans şi lucrătoare. Ciclul mişcărilor mandibulare la actul de masticaţie după Gyzi.

Biomecanica- știința ce studiază mișcările omului și animalelor din punct de vedere al legilor mecanice. E. Costa grupează mișcările mandibulare în 2 grupe: 1. Mișcări care încep și revin în poziția de ocluzie centrică,

caracteristice pentru fazele actului de masticație; 2. Mișcări care încep și revin în poziția de repaos fiziologic relativ (postură), caracteristice pentru alte funcții (fonație etc.).

1Mișcările ce încep din ocluzia centrică au loc în 3 direcții conform planurilor sagital, vertical și transversal și în 10 sensuri: coborâre și ridicare, propulsie și revenire, retruzie și revenire, laterală dreapta și revenire, laterală stânga și revenire.

2La mișcările ce încep din poziția de postură se mai adaugă mișcarea de ridicare și revenirea în poziție inițială.

După E.Costa toate mișcările mandibulare pot fi grupate în: 1.Mișcări cu sau fără contact interdentar; 2.Funcționale, care pot fi stereotipice și voluntare; 3.Simetrice și asimetrice; 4.Reduse, extreme sau forțate.

Diagrama lui Posselt oglindește dinamica mandibulei nu numai în sens sagital dar și vertical.

Fenomenul Cristhensen: la deplasarea anterioară a mandibulei, între dinții antagoniști se crează cel puțin3 puncte de contact în formă de triunghi: frontal și câte unul în zonele laterale (după Bonwill). Însă s-a dovedit că în asemenea cazuri în zonele laterale deseori apare un spațiu de inocluzie completă, numit fen. Cristhensen-sagital. La deplasarea de lateralitate a mandibulei pe partea activă se stabilesc puncte de contact, iar pe partea de balans deseori apare un spațiu de inocluzie laterală, numit fen. Cristhensen-lateral.

La mișcările laterale, din partea unde a avut loc contracția mușchilor, între dinții laterali se creează un contact intercuspidian omogen: cuspid vestibular superior cu cuspid vestibular inferior și cuspid palatinal cu cuspid lingual (parte activă). În cealaltă parte contactul intercuspidian e neomogen, pot contacta cuspid palatinal cu cuspid vestibular inferior (parte pasivă sau de balans).

La masticație mandibula îndeplinește un ciclu de mișcări care au fost împărțite în 4 faze de către Gysi:

Faza 0- fiecare fază începe din poziția de ocluzie centricăFaza 1- mișcare de deschidere a gurii și de propulsie a mandibuleiFaza2- mișcări de lateralitateFaza 3- mișcare de închidere a cav. buc. cu formarea hemiarcadelor active și de balansFaza 4- mișcare de alunecare cu revenire în ocluzia centrică.

5.Biomateriale. Materiale de construire. Cerinţe medico-biologice. Caracteristica titanului şi aliajelor, acrilatelor, ceramicei.

6. Biomateriale. Materiale amprentare moderne, denumiri. Cerinte medicobiologice. Materiale auxiliare:ceara dentara , abrazivele

Materialul utilizat trebue sa redea fidel contururile partilor moi si dure a cimpului protetic. Sa nusi modifice volumul in procesul de priza si nici ulterior,pina la realizare3a modelului Sa nu se deformeze la inlaturarea de pe cimp. Protetic,transportare si turnarea modelului Sa fie dur, casabil sau elastic, sa posede rezistenta la presiune, si sa revina la pozitia initiala dupa incetarea

presiunii. Timpul de priza sa fie redus in conditiile umeditatii si temper. A cav. Bucale. Usor sa se preseze pe cimp. Protetic si sa se desprinda de pe el. Sa nu actioneze nociv asupra tesut cimpului protetic ca rezultat a proceselor chimice si termice ce se

declanseaza in timpul prizei Sa nu manifeste proprietati toxice Sa nu adere la materialele utiliz, la turnarea modelelor, si usor sa se desprindaq de ele.

Clasificarea materialelor amprentatre dupa NAPADOV”

1. elastice, 2. termoplastice, 3 dure. Toate pot fi reversibile sai ireversibile

clasificarea dupa POSTOLACHII

elastice si dure, cu proprietati reversibile sau ireversibile

MATERIALE AMPRENTARE ELASTICE

1Hidrrocoloizii reversibili-----au la baza agar agatul (gelin, dentacol, deelastic, tonpson)

Hidrocoloizi ireversibili-----derivati ai acidului alginic ,alginatul de sodiu, sau de potasiu. Se fabprica sub forma de pulbere care la amestec cu apa seface stare coloida viscoasa (stomalgin, tropicalgin,novalgin cromopan, elastic)

2Elastiomeri de sinteza----(siliconice, polisulfidice, polieterice)

Siliconice ----pe baza de polimeri siliconici(zeta plus, sielast, xantopren, dentaflex, reprosil, prezident)polisulfidice----sunt materiale asemanatoare cauciucului natural (tiodent, monflex,surflex)polieterice------sunt formate din pasta de baza polieteri, pasta catalizator si pasta diluante (polygel si impregnum)

MATERIALE DE AMPRENTARE DURE

Materiale dure reversibile -----substante termoplastice -----stens, ortoplast,termomasa,acrodent. Ele sunt comercializate in forma de placi dure , care punindule in apa calda ele se plastifica apoi in cavitatea bucala se intaresc

Materiale ireversibile----gipsul, pastele de oxid de zinc si eugenolul.(dentloc, plastodent, alston)

Ceara dentatra:

ceara de origine naturala-----1 ceara de origine animaliera: de albine, de lina, de china 2 de origine vegetala: ceara japoneza, ceara candelil 3 minerala: parafina, de Montana,CerezitCeara sintetica (avaxul, duravax, epolon acrosol)Cerintele cerii ---- 1 sa aiba un coefecient de dilatare redus,2 sa posede proprietati plastice la temp cav bucala, 3sa fie dura si nedeformabila la temp. Camerei4 sa aiba forma plastica cu faza de trecere dintro stare lichida in alta stare solida de scurt timp5sasi pastreze forma dupa ce a fost supusa prelucrarii necesare,6 sa nu fie farmicioasa in procesul de lucru7sa devina omogena la topire,si sa nu lase reziduri dupa topire,8 sa se modeleze usor

ABRAZIVELE---abrazive pentru slefuire si abrazive pentru lustruire

Abrazive pentru slefuire --- de origine naturala,(diamantul, corundul,piatra ponce, oxizii de aluminiu, de fer,) si artificiali |(carboruntul si electrocorundul)

Exista abrazive pentru prelucrarea tesuturilor dure, . aliaje, pentru acrilat si pentru ceramica. Ele sunt comercializate diferit sub forma de pietre, discuri, freze

Abrazive de lustruit------pulbere fina de piatra ponce, cuart, felsdpat, creta cu apa,perii cu puf de bumbac, par de capra, pentru lustruirea electrochimica se folosesc lichidele electrochimice, si aparate de lustruire galvananice . se foloseste acid ortofosforic, sulfuric, apa distilata

7 .METODOLOGIA EXAMENULUI CLINIC SI PARACLINIC IN PROTETICA DENTARA. FORMULAREA DIAGNOZEI.

Date de pasaport. Examenul subectiv:motivatia, istoricul actualei boli, istoricul vetii.

Examenul obectiv: examenul exobucal:inspectia , percutia , palpatia si ascultatia .

Examenul edobucal :raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii si mobilitatea muschilor orbiculari, dintii, arcadele dentare, raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie), mucoasa cavitatii bucale, apofizele alveolare si maxilarelor

Examenul paraclinic: examenul radiologic== radiografia intraorala, dentoparodontala, extraorala= radiografia panoramica,tomografia artrografia,cineradiografia,. Analiza modelelor de studiu,, electroodontometria,termometria, eficacitatea masticatorie.

Diagnosticul se formuleaza in baza examenului clinic si paraclinic . el este compus din:1. afectiunea principala, 2 complicatile provocate de afectiunea principala, 3 afectiuni concomitente.

8. Etiologia ,tabloul clinic si terapia leziunilor odontale coronare. Indicatii catre terapia restaurativa. Etapele pregatirii si cerintele pentru cavitatea pentru inlay.

LOC prezinta diverse manifestari de structura,forma, volum, sediu si directia coronara.etiologia este cauzata de factori endogeni sau exogeni(dobinditi). Din cele dobinditi fac parte caria , hipoplazia smaltului, defecte cuneiforme,floroza, abraziunile patologice, trauma, eroziuni chimice.

Tabloul clinic-simptomele subective: durerea, tulburari fizionomice,tulburari masticatorii, fonatie

Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale.

Indicatii catre terapia restaurativa

1 la restaurarea morfologiei coronare dentarecu LOC provocate de carii, fracruri coronare, abraziuni la care tratamentul prin opturatii este imposibil sau neeficient2 ca element de agregare3 ca dispozitiv de sinare a dintilor mobili4 ca element de echilibrare a ocluziei,, realizind stopuri ocluzale .

Etapele pregatirii 1. deschiderea cavitatii,2 crearea formei de contur,3 indepartarea dentinei ramolite,4 largirea cavitatii in limitele dentinei sanatoase,5 crearea punctelor de retentie,6 bizotarea marginii cavitatii,7finisarea, protejarea plagii dentinare.

Adincimea cavitatii trebue sa fie de 1.5-2 mm, bizotarea 45 grade,

cerintele pentru cavitatea pentru inlay cavitatea trebue sa fie preparata in limitele smaltului si dentinei, peretii verticali trebue sa fie paraleli sau usor divergenti, planseul cavitatii trebue sa fie paralel cavitatii pulpare,prepararea trebue sa fie in limetele tesuturilor sanatoase pentru a evita caria secundara,trebue de creat puncte de retentie pentru o adeziune mai buna,marginele cavitatii trebue sa fie bizotate, toate suprafetele trebue sa fie bine finisate

9. Etiologia, tabloul clinic,si terapia LOC cu coroane metalice intreg turnate. Indicatii, etapele clinico tehnice



Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale

Indicaţii: Indicaţiile generale au dublu scop:

a) în scop morfo-funcţional şi profilactic: pe dinţi cu carii însoţite de pierderi mari de substanţă dentară, când nu mai sunt posibile reconstituiri prin

obturaţii sau inlay-uri; pe dinţi cu obturaţii întinse sau multiple, care predispun coroana dentară la fracturi, situaţii în care coroanele

de înveliş se utilizează pentru consolidarea rezistenţei mecanice a dinţilor; în pierderi de substanţă dentară prin traumatisme, când reconstituirea prin alte mijloace nu mai este posibilă în abrazii patologice când, prin aplicarea coroanelor de înveliş este posibilă reconstituirea reliefului ocluzal; pe dinţi cu modificări de formă, volum, poziţie şi culoare, atunci când acestea pot fi corectate prin aplicarea

coroanelor de înveliş; la tineri, din considerente de ordin fizionomic, la vârstnici, mai ales în scop paradontoprofilactic.

pentru refacerea punctelor de contact, când spaţiul interdentar este sub 2mm, el poate fi închis printr-o singură coroană; în distanţe de peste 2mm, se cer aplicate două coroane pe dinţii învecinaţi, în timp ce în spaţiile ce depăşesc 4mm, este necesar ca să se interpună între cele două coroane un element de înlocuire

din considerente profilactice se indică aplicarea coroanelor de înveliş în carii secundare şi de colet sau multiple, ca şi în perturbări neuromusculare cu bruxism, în prevenirea unor leziuni rapide şi de amploare ale substanţei dentare;

se aplică în scop profilactic, pentru a preîntâmpina procesele de uzură a dinţilor date de fricţiunea exercitată de elementele de menţinere ale protezelor mobilizabile. De notat că se impune o atitudine selectivă din partea practicienilor în sensul de a nu utiliza în mod obligatoriu şi în toate cazurile microproteze de protecţie;

în situaţiile în care dinţii prezintă o mare diferenţă între diametrul transversal coronar maxim şi cel cervical, cazuri care ar necesita rezecţii prea întinse de ţesut dentar, cu pericolul afectării pulpei dentare si a diminuării sau a compromiterii rezistenţei mecanice a bontului;

coroanele turnate cu grosime totală sunt indicate în special pentru dinţii laterali cu dimensiuni reduse în sens cervico - ocluzal;

coroanele turnate cu grosime dirijată sunt indicate pe coroanele dinţilor laterali cu dimensiune cervico - ocluzală mare.

b) în scop protetic: pentru realizarea elementelor de agregare, de care se leagă corpurile de punte în restaurările edentaţiilor

parţiale intercalate;

pentru ancorarea protezelor parţiale mobilizabile, în cazul coroanelor prevăzute cu convexităţi pentru croşete, cu locaşuri pentru sprijinul ocluzal, cu culise etc.;

pentru imobilizarea dinţilor în paradontopatii; prin solidarizarea unei suite de coroane, se formează un sistem rigid, cu rol de şină de contenţie;

în tratamentul disfuncţiei ocluzale, pentru refacerea reliefului ocluzal şi a planului de ocluzie, când, în urma necesităţilor de nivelare, se şlefuiesc dinţii care, ulterior, necesită acoperirea cu coroane;

pentru reconstituirea zonelor de sprijin, când, prin intermediul coroanelor se pot reface condiţiile biostatice normale dintre arcade, în scopul prevenirii modificărilor rapoartelor intermaxilare, consecutive distrucţiilor coronare din zonele laterale.

Etapele clinico tehnice clinic:prepararea dintilor, ampremtarea si protectia plagii dentinare

Laborator-realizarea modelului de lucru si cel auxiliar,modelarea machetei din ceara, turnarea.

Clinic—proba coroanei turnate, laborator—prelucrarea mecanica, slefuire si lustruirea, clinic – proba defenitiva si cimentarea

Prepararea dintilor consta in sflefuirea unui strat de tesut dur de o grosime de 0.5-0.7 mm . prepararea la colet poate fi cu prag circular, fara prag sau mixt(partial cu prag, sau fara prag).

10. Etiologia, tabloul clinic,si terapia LOC cu coroane fizionomice acrilice, compozite. Indicatii, etapele clinico tehnice



Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale

Indicatii tratamentul LOC a dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa a marginii incizale si a unghiurilor, in caz de dereglari de culoare, prezenta distrofiilor tesuturilor dure, floroza, anomalii de pozitie,volum, directie

Coroana dintelui trebue sa fie voluminoasa , inalta ceea ce necesita o slefuire mai pronuntata a tesuturilor dure.

etapele clinico tehnice clinic--- prepararea dintilor, amprentarea si stabilirea culorii

laborator(tehnica clasica) ----realizarea modelului, modelarea machetei din ceara, ambalarea machetei in chiuveta pentru realizarea tiparului,pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar,polimerizarea acrilatului,si dezambalarea coroanei din chiuveta,prelucrarea ei,

clinic----proba in cav. bucala. Latorator---prelucrarea, finisarea si lustruirea,. Clinic—proba defenitiva si fixarea.

Tehnica moderna costa in aceea ca se foloseste acrilat sau compozit autopolimerizabil, si se modeleaza coroana strat cu strat pe bont mobilibabil din material,(aici nu se foloseste ceara)este asemanatoare cu cea de modelarea a ceramicii, dintii stratul bazal, dentina, smaltul, de colet, si incizal

Particularitati---- dintele se prepara o profunzime de 1.5-2 mm de tesut dur,, pot fi cu prag, sau fara prag cervical (o slefuire tangentiala sub forma de margine perduta), Daca se face prag atunci el va fi la nivelul juxt sau supragingival paralel festonului gingival. Latimra pragului este de 0.5 mm

11. Indicatii si etapele clinico-tehnice in terapia leziunilor odontale coronare cu coroane fizionomice integral ceramice, particulatitatile prepararii dintilor stilpi. Indicatii: Terapia LOC ale dt frontali si premolarilor in caz de lipsa de substanta a marginilor incisivale si a unghiurilor, cind alte metode de restaurare nu sint posibile sau eficace, in caz de leziuni ale altor suprafete, dereglari de culoare, prezenta distrofiilor tesuturilor dure, fluoroza, anomalii de pozitie, volum, directie.Clinic:Examenul pacientuluiStabilim diagnozaPreparam dintii stilp (Cream la colet prag cu o latime 0.3-0.8 la dinti cu volum mic, si, 0.5-1.5 la dinti mai mari in volum. Pragul creat parallel cu festonul gingival sau subgingival, la decizia medicului.)Laborator:Realizarea modelului du dinti mobilizabiliConfectionam capacelul din platinaDepunem si ardem stratul de ceramikaClinic;Proba coroaneiLaborator:Corectarea si glazurarea coroaneiClinic: Proba definitive si fixarea coroanei in cav buc.

12. Indicatii si etapele clinico-tehnice in terapia leziunilor odontale coronare cu coronae mixte m-c.Indicatii: restaurarea morfofunctionala a dintilor frontali si premolarilor; Coroane mixte metaloceramice:Partial fizionomiceTotal fizionomiceMetaloceramica e constituită dintr-o carcasă metalică, pe care se aplică un strat foarte subţire de ceramică. Combinarea acestor două materiale a permis crearea unor construcţii ideale: care după aspectul lor exterior - practic sunt identice cu cel al unui dinte sănătos, iar după rezistenţă chiar îl depaşesc.

EtapeleClinic:Examenul pacientuluiStabilirea diagnosticuluiPrepararea dintilor stilpi cu prag in zona coletului cu crearea spatiului pt ceramicaAmprentareaProtectia dintilor Laborator;Realizarea modelului cu dinti mobilizabiliFixarea in simulator si modelarea componentei metalice din cearaNu formam elemente de retentive iar grosimea machete e de 0.4-0.5 mmTurnareaClinic:Proba componentei metaliceDeterminarea culoriiLaborator:Prelucrarea mecanica a componentei metalice cu abrasivePrelucrarea termica la temperatura de 900 grade 2-3 min creinduse pelicula de oxizi metalici necesar la consolidarea ceramiciiSablarea componentei metalice cu un jet puternic de nisip aluminos Al2O3 cu particule de 250 Mm ,bombardam suprafata capacelului Consolodarea chimikaDegrasarea cu acid acetic Depunerea stratului de ceramic si ardereaClinicProba coroanei in cav buc

LaboratorGlazurarea ClinicProba definitive si cimentarea coroanei metaloceramice in cav buc

13. Indicatii si etapele clinico-tehnice in terapia leziunilor odontale coronare cu coronae de substitutie compuse(Ilina-Marcosian).Indicatii: LOC subtotale sau totale, deseori cu prezenta partii radiculare; In caz de fracturi considerabile a coroanelor dt ; LOC subtotale sau totale, ca urmare a abraziunilor patologice; Ca element de agregare a pt dentare si protezelor dentare mobilizabile.Clinic : prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat; Amprentare.Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; Modelarea machete dispozitivului coronoradicular si transformarea ei in aliajul soliciatat; Prelucrarea componentei metalice si proba pe model.Clinic: Proba componentei metalice a dispozitivului coronoradicular in cavitatea bucala; Determinarea culorii materialului;Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe supraf dispozitivului coronar; Prelucrarea si lustruirea.Clinic: proba definitive a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala.

14. Indicatii si etapele clinico-tehnice in terapia leziunilor odontale coronare cu coronae 3-4 4-4 si ecuatoriale. Indicatii 34, 44: dintii frontali si laterali cind suprafata vestibulara a dt nu este lezataClinic: preparea dt stilpi, aprentarea si protectia plagii dentinareLaborator: realizarea modelelor si efectuarea etapelor corespunzatoare; A doua etapa clinica include proba coroanei de invelis, iar cea tehnica slefuirea si lustruirea. A trea etapa clinica prevede fixarea dintelui pe dt preparat.Indicatii ecuatoriale: acopera coroana naturala pina la ecuator; molari, cind tesuturile dure ale dt din zona subecuatoriala nu sint lezate, iar indicatiile clinice nu ne permit prepararea cuvenita a dt fara devitalizare(migrari dentare, atrofia apofizei alveolare cu dezgolire radiculara)

15. Instrumente abrazive si tehnici de preparare a dintilor stilpi sub coroane de invelis. Complicatii posibile. Profilaxia. Metode de retractie gingivala.Instrumentar:Instrumentar:pietre diamantate de turbinăpietre diamantate de turbină de diferite forme: Cilindrică, cilindroil—conică, cu vârf rotunjit,,efilatăGranulaţie standard, medie, granulaţie finăDimensiuni: diametrui părţii active: 0,8i--1,21,2--1,5 mm1,5 mmFreze din tugsten --carbid pentru finisarea preparaţieiieiEtapele preparăriiOcluzal Vestibular şi orali oralSeparaţia proximală (desfiinţarea contactului cu dintele vecin)area Proximal Limita cervicalăFinisarea Controlul preparaţiei Metode de retractie gingivala: Chimica, mecanica

16. Varietati de materiale de amprentare si tehnici de amprentare in terapia leziunilor odontale coronare cu coroane de invelis. Coplicatiile posibile. Profilaxia.

În funcţie de datele pe care le transferă şi de etapa de tratament în care se utilizează amprentele se clasifică în :

1. amprente preliminare - folosite în etapele intermediare şi amprente finale-utilizate pentru realizarea lucrării protetice finale.Transferă informatii morfologice ;

2. supraamprente sau amprente de poziţie-dau informaţii de poziţie relativă a elementelor cuprinse de amprentă ;

3. amprente funcţionale-comunică informaţii dinamice-funcţionale ;4. amprente de orientare sau ghidaj-orienteazǎ alte etape ale tratamentului protetic

17. Tehnica probei coroanei de invelis: metalice stantate, intreg turnate, Jaket acrilice, ceramice. Tactica medicului. Cimenturile de fixare a lucrarilor protetice fixe. Tehnica cimentarii. Complicatii posibile. Profilaxia.

Coroana stantata –proba – cind se efectueaza proba se atrage o atentie deosebita raportului dintre marginea coroanei si parodontul marginal. Pentru a evita lezarea lui coroana trebuie miscata lent spre colet tinind cont de raportul ce se creaza . Acele sectoare care ajung primele la nivelul parodontului marginal se supun slefuirii.

Deosebim 3 tipuri de raporturi a marginii coroanei de invelis stantate cu parodontul marginal: a)marginea coroanei trebuie sa patrunda in sulcusul dentogingival cu 0,2-0,3mm; b)marginea coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala; c) marginea coroanei sa nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2mm.

Dupa adaptarea marginala a coroanei urmeaza verificarea contactului ocluzal, care se determina visual cu ajutorul hirtiei de articulatie sau cu o folie de ceara, atragind atentie la contactul cuspizilor la fel si cu dintii vecini.

Coroana Jaket- proba – se atrage atentia la adaptarea cervicala si ocluzala. Locurile care impiedica asamblarea coroanei pe bontul preparat se scot la iveala cu hirtie de articulatie. Slefuirea acestor puncte se va face cu freze sferice pentru a preveni lezarea marginii cervicale. La fel va fi corectata coroana si in raporturi ocluzale.

Materiale utilizate la fixarea temporara: Provicol, Repin, P-cem, Dentin Pasta.

Materiale utilizate la fixare permanenta: Unifas 2- fosfate p/u stantate, Fugi – 1, Meron, Ketac, Visfat, Unicem.

Tehnica cimentarii- Fixarea se efectueaza cu ajutorul cimenturilor fosfat sau visfat preparat intr-o pasta omogena, fara bule de aer avind aspectul unei paste cremoase. Cementul preparat se va aplica in coroana tapetind peretii ei pe toata suprafata. Indepartarea surplusurilor de cement se efectueaza dupa priza. Se va acorda o atentie deosebita curatarii resturilor de cement la nivelul Nisei papilei interdentare si al zonei parodontului marginal. Pacientului I se va recomanda cat imp de 2 ore sa nu se alimenteze pentru acrea conditii favorabile in vederea prizei definitive a cimentului de fixare.

18. Metoda de protectie a plagii dentinare dupa prepararea dintilor sub coronae de invelis. Tehnica Scutan de confectionare a coroanelor provizorii.

Obtinerea amprentei folosind o masa amprentara elastica sau ghips, urmeaza slefuirea dintelui, prepararea unui acrilat autopolimerizabil ce ar corespunde dupa culoarea dintilor restanti, introducerea acestui acrilat in amprenta care apoi se reaplica peste dintele slefuit si acoperit in prealabil cu un stat subtire de ulei de vaselina ce preintimpina influenta nociva a monomerului asupra pulpei. Inainte de polimerizarea completa a acrilatului amprenta se indeparteaza din cavitatea bucala, apoi se scoate coroana din amprenta, se prelucreaza, se efectueaza proba, se lustrueste si se fixeaza cu ajutorul unei mase amprentare de tip Repin, Dentol sau Hidroxid de Ca.

19. Caracteristica complicatiilor posibile in terapia leziunilor odontale coronare cu coronae de invelis: pe parcursul tratamentului, imediat dupa tratament, tardive. Tactica medicului.

La prepararea tesuturilor dure ale dintilor pot aparea diverse accidente, care conditional pot fi grupate in: accidente pe parcursul prepararii, dupa preparare pina la fixarea microprotezei si dupa fixarea lucrarii. Cel mai frecvent chiar la inceput apare durerea care depinde de sensibilitatea individuala. Deaceea in cazul prezentei dintilor vitali se va aplica in mod obligatoriu anestezia. Daca nu vom fi atenti sau nu vom avea un punct bun de sprijin a miinii din cauza derapajului instrumentelor abrasive va fi posibila traumarea tesuturilor moi a cavitatii bucale. Daca totusi au fost provocate asemenea trauma in raport cu gravitatea leziunii se aplica badijonari cu H2O2, compresiuni pentru hemostaza sau chiar si sutura chirurgicala.

In cazurile cind nu se tine cont de topografia camerei pulpare, de pozitia dintelui sau grosimea tesuturilor dure camera pulpara poate fi deschisa, fapt ce va inpune deacum devitalizarea dintelui. In caz de neatentie poate fi traumatizat dintele adiacent sau antagonist iar manevrarea gresita a instrumentului cind coroana dintelui este slabita printr-un process pathologic poate provoca fractura coroanei.

Nerespectarea regulilor de preparare poate provoca hiperemia vaselor sangvine pulpare, hemoragii sau chiar combustii, leziuni care in timpul apropiat dupa aceasta internentie chirurgicala se vor manifesta prin aparitia pulpitei, iar mai terdiv-necroza, gangrena pulpara insotite de complicatii.

20. Varietatile raportului marginii coroanei de invelis cu parodontul marginal. Conceptia moderna.

Deosebim 3 tipuri de raporturi a marginii coroanei de invelis stantate cu parodontul marginal: a)marginea coroanei trebuie sa patrunda in sulcusul dentogingival cu 0,2-0,3mm; b)marginea coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala; c) marginea coroanei sa nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2mm.

Noi consideram ca raportul marginii coroanei cu parodontul marginal trebuie sa fie apreciat individual reiesind din particularitatile tabloului clinic si ca marginea coroanei trebuie sa cuprinda strins dintele unde ea nu se va termina. In vedere respectarii acestui criteriu p/u efectuarea controlului respective se foloseste sonda in unghi.

21. Etiologia si tabloul clinic a edentatiei partiale. Clasificari (Kennedy, Kenndy – Appligate) Indicatii si etapele clinico- tehnice in terapia puntii dentare din doua bucati.

Etiologia: Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale , conditional pot fi repartizati in 2 grupe: 1)factori congenitali, 2)factorii postnatali.

Edentatia partiala congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau a distructiei lor in stadiile incipiente de dezoltare. Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie iar daca citiva o hipodontie (oligodontie). In litratura de specialitate aceste varietati de lipsa a dintilor se mai numesc edentatii primare, la care se refera si dereglarile procesului de formare si situare a mugurilor dentari si de eruptie a dintilor care conduc la retentia dintilor in profunzimea osului si ca rezultat la aparitia edentatiei partiale, aceasta varietate de edentatie se mai numeste si falsa. Edentatia partiala provocata de factori postnatali (dobindita) care se mai numeste edentatie secundara apare ca urmare a afectiunilor odontale, parodontale, a proceselor inflamatoare(osteomielita), interventiilor chirurgicale (inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului.

Tab clinic in caz de edentatie partiala va fi individual si se va gasi in dependenta de numarul dintilor lipsa, de localizarea bresei si rolul dintilor pe care l-au indeplinit in arcada dentara, starea tesuturilor dure si a parodontiului dintilor restanti, de tipul de ocluzie, timpul care s-a scurs de la pierderea dintilor, factorul etiologic, virsta, starea generala a organismului. Simptomele edentatiei partiale se impart in exobucale si endobucale.

Clasificarea Kennedy.

Clasa I – edentatie partiala bilaterala adica marginita de dinti numai mezialClasa II- edentatie partiala unilaterala adic amarginita de dinti numai mezialClasa III- prezenta obligatori a bresei laterale intercalate adica marginita si mezial si distal de dintiClasa IV – edentatie partiala cu localizarea bresei numai in zona frontal

Clasificarea Kennedy- Applegate

Clasa I – edentatiile terminale bilaterale ale arcadei in cadrul caeia toti dintii restanti sint plasati anterior fata de spatiile edentate si este identica clasi I Kennedy

Clasa II – edentatiile terminale unilaterale in care dintii restantii sunt plasatianterior fata de spatiul edentate si corespunde clasi a IIa Kennedy

Clasa III – edentatiile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti restanti anteriori si posteriori deficitari din punct de vedere functional, incapabili sa suporte o lucrare protetica fixa

Clasa IV- edentatiile in regiunea frontal a arcadei dentare care poate sa se intinda din ambele parti a liniei mediane, dintii restanti fiind capabili sa nu ofere sprijin protezei fixe

Clasa V – edentatiile laterale intercalate , bresele fiind marginite de dinti restanti anteriori si posteriori, dar limita anterioara este reprezentata de un dinte care din punct de vedere functional nu poate oferi sprijin sufficient de rezistenta unei constructii protetice fixe.

Clasa VI – edentatiile laterale intrercalate cu brese marginite de dinti restanti anteriori si posteriori capabili sa suporte sprijinul protezei fixe.

22 Particularitatile examenului clinic si paraclinic a pacientilor cu edentatie partiala.Indicatiile si Etapele clinico tehnice in terapia cu punti dentare intreg turnate

Examenul Clinic include ;examen subiectiv si obiectiv

Subiectiv

Datele personale :Stabilirea indentitatii pacientului,domiciliu ,sexul ,profesia,locul de munca.Examenul subiectiv include Motivatia ; include istoria actualei maladii ,istoria vietii,Istoria actualii maladii – urmareste scopul de a studia evolutia maladii si eficienta tratamentului daca a avut loc Istoria vietii –in cadrul anamnezii vietii luam in consideratie ,locul nasterii si de trai

Examenul Obiectiv

Cuprinde examenul exobucal si endobucal si complimentar

A)examen .Exobucal – se executa prin inspectia reg.maxilo faciale din fata si profil atragind atentia la starea si culoarea pielii,a mucoasei buzelor,prezenta ssau lipsa asemetriei faciale,la linia de contact si pozitia buzelor, obrajilor,comisurilor gurii ,gradul de exprimare asanturilor perilabiale

Examen Endobucal

Se executa prin inspectia cav bucale ,cu ajutorul instrument ,oglinda pensa dent ,sonda etc.Examenul endobucal se executa intro anumita ord :1 Raportul dintre buze ,grad .de deschidere a gurii si mobilit.muschiului orbic.a buzelor .2Dintii3Arcadele dentare 4 raportul dintre arcadele dentare 9tip de ocluz5mucoasa cav bucale 6 apofizele alveolare si maxilarele

Examenul paraclinic

Se va reduce la aplicarea diverselor examinari locale ,generale sau si unul si altul

Examenul Radiologic- este unul din examenele complimentare de baza la precizarea modif,tesuturilor osoase , rapoartele dintre diferite segmente si elemente ale scheletului stomatognat

Radiografia intraorala - filmul radiografic capatat prin metoda intraorala ne da posibilitate de a preciza starea tesuturilor dure ala dintilor

Radiografia Panoramica

-acest tip se efectuiaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectia desfasurata de una si aceeasi pilicule a acelor 2 arcade dentare ,Vom studia aceeasi partic de structura a paradontului si tesut osos , si studierea lor in asamblu

Tomografia

Radiografia extraorala

Indicatiile

-Din consideratii fizionomice coroanele metalice turnate sunt indicate pe dintii laterali ;

-Coroana naturala a dint. trebuie sa aiba o inaltime sufficient pentru efectuarea prepararii str necesar din tesut dure -Tesuturile dure in zona coletului dintelui – stilp nu treb sa fie lezate

Etapele clinico –Tehnice

1 Clinica Prepararea dintilor stilpi,2 2amprentarea si protectia plagii dentare 3 In Laborator ;realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei coroanei din ceara , turnarea 4 Clinica ; Proba coroanei turnate 5 In laborator ;prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii 6 In clinica ; Proba si fixarea coroanei .

23 Consecutivitatea Examenului clinic subiectiv a pacientilor cu edentatii partiale . Indicatii,contraindicatii si etapele-clinici-tehnice la aplicarea puntilor dentare din acrilate si compozite moderne

Examenul Clinic include ;examen subiectiv

Subiectiv

Datele personale :Stabilirea indentitatii pacientului,domiciliu ,sexul ,profesia,locul de munca.Examenul subiectiv include Motivatia ; include istoria actualei maladii ,istoria vietii,Istoria actualii maladii – urmareste scopul de a studia evolutia maladii si eficienta tratamentului daca a avut loc Istoria vietii –in cadrul anamnezii vietii luam in consideratie ,locul nasterii si de trai

Indicatii

1 Coroanele de invelis fizionamic sint indicate in terapia leziunilor odontale coronare ale dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa de supstanta a marginilor incisivale si a unghiurilor cind alte metode de restaurare nu sunt posibile sau eficiente

Contraindicatii

1 Coroanele fizionomice nu pot fi aplicate pe dinti cu coroane mici ,cind dupa prepararea bontul capatat nu ne va asigura o buna fixare a viitoarei coroane .

Asemenea coroane sunt contraindicate cind tesutur dure ale dintelui sunt fragile

Pe dintii laterali din cauza fortelor mari de presiune si rezistenta mica a materialului

Etapele clinico- Tehnice a puntii dentare din acrilat sau compozit

1 Prepararea dintilor stilpi

7 amprentarea si protectia plagii dentare 8 In Laborator ;realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei din ceara si schibul ei in acrilat 9 Clinica ; Proba puntii dent din acrilat

10 In laborator ;prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii 11 In clinica ; Proba si fixarea puntii dentare

24Examenul clinic obiectiv al pacientilor cu edentatii partiale .Indicatii ,Contraindicatii si etapele clinico tehnice la aplicarea puntilor dentare integral ceramice si adezive

Examenul Obiectiv

Cuprinde examenul exobucal si endobucal si complimentar

A)examen .Exobucal – se executa prin inspectia reg.maxilo faciale din fata si profil atragind atentia la starea si culoarea pielii,a mucoasei buzelor,prezenta ssau lipsa asemetriei faciale,la linia de contact si pozitia buzelor, obrajilor,comisurilor gurii ,gradul de exprimare asanturilor perilabiale

Examen Endobucal

Se executa prin inspectia cav bucale ,cu ajutorul instrument ,oglinda pensa dent ,sonda etc.Examenul endobucal se executa intro anumita ord :1 Raportul dintre buze ,grad .de deschidere a gurii si mobilit.muschiului orbic.a buzelor .2Dintii3Arcadele dentare 4 raportul dintre arcadele dentare 9tip de ocluz5mucoasa cav bucale 6 apofizele alveolare si maxilarele

Indicatiile

-catre tratamentul cu punti dentare din acrilat si ceramica avem nuumai in cazul edentatiilor unidentare –sau cind lipsesc cel mult 2 dinti in zona frontala a arcadelor dentare ,Iar dintii stilpi permit confectionarea acestor constructii

Contraindicatii

-Sunt determinate de particularitatile acestor punti care au o duritate comparativ mica si deci nu pot fi utilizate pentru zonele laterale ale arcadelor dentare

-La fel sunt contraindicate in caz de prezenta a tipurilor de ocluzie adinci ,traumatizante, la fel cind dintii stilpi rezulta bonturi prea scurte ,ce nu pot asigura prezenta protezei

-In cazul abraziunii dentare avansate

26 Migrari dentare ,Etiopatogenia tobloul clinic .Sindromul molarului de 6 ani .Fenomenul Tieleman . Metode de tratament

Etiopatogenie – cauzele migrarii dentare sunt ;Leziunile odontale coronare intinse ,refacerea incorecta in supra liniei sau subocluziei a suprafetelor ocluzale, edentatiile partiale starea patologica a tesuturilui paradontului unor abiceiuri vicioase ca muscarea limbii ,buzelor obrajelor ,deglutitia infantila .prin urmare factorii ce provoaca migrari dentare se inpart in 2 grupe ; factori locali si generali

Tabloul clinic

Simptomele clinice a migrarilor dentare depinde de numarul dintilor pierduti ,durata perioadei de timp dupa extractie .cu cit mai mult timp sa scurs de la momentul extractiei si cu cit edentatia e mai intinsa cu atit mai grave , mai exagerate vor fi migrarile dintilor restanti .Dupa perderea unui sau mai multor dinti, antagonistii migreaza vertical spre spatiului edentat

Tratamentul

Lichidarea dezichilibrului dintre arcadele dentare in urma edentatiilor partiale .

Slefuirea tesuturilor dure

Aceasta metoda este mai des folosita la lichidarea dereglarilor interocluzale slefuind suprafetele ocluzale ale dintilor migrati verticali si fetele laterale ale dintilor inclinati . Slefuirea ocluzala are scop de a micsora inaltimea coroanei dintelui migrat, Nivelarea planului de ocluzie .

Rezectia dentara

Ca masura de lichidare a dereglarilor interocluzale se folosesc la pacienti cu dereglari verticale sau inclinari orizontale exagerate ,

Tratamentul ortodontic

Un rol important in tratament ortodontic il are alegerea dispozitivului pentru inaltarea dimernsiunii verticale de ocluzie si deplasarea dintilor migrati ,precum si modul de fixare a lui

Repozitionarea mandibulei –

Cind migrarile dentare sunt insotite de deplasarea distala a mandibulei, micsorarea spatiului alveolar si micsorarea etajului inferoir al fetei

Tratamentul chirurgical

Este considerata ca o masura extrenma si urmareste extractia dintelui migrat ce nu poate fi recuperat prin metoda conservativa

Tratamentul protetic

Este indicat pacientilor cu migrari dentare orizontale exagerate,care nu accepta alte metode

32.amprentele realizate penru confectionarea ppm trebuie sa redea cu o mare fidelitate forma si intinderea cimpului protetic.se folosesc:amprente anatomice si functionale .Amprenta anatomica reproduce negative copia tuturor elementelor topografo-anatomice ale cimpului protetic si este realizata cu ajutorul lingurilor standarde universale .aceasta amprenta nu reda cu precizie relieful fibromucoasei cimpului protetic din zona trecerii fibromucoasei immobile in active mobile din cauza supraextinderii sau micsorarii marginilor amprentei in zona mucoasei pasiv mobile.proteze realizate dupa astfel de amprente adeseori necesita retusari la nivelul suprafetei mucozale si ca rezultat in unele cazuri este nevoie de a le reface.Amprenta functional ,reprezentind copia negativa a cimpului protetic ,reda cu mare fidelitate forma si intinderea lui in dependent de functia tesuturilor moi.Amprentele functionale se realizeaza prin doua tehnici:in doi timpi,si intr-un singur timp.Amprenta functional in doi timpi este realizata dupa tehnica amprentelor duble,iar dintr-un timp prevede amprentarea dupa confectionarea unei linguri individuale din acrilat sau alt material pe modelul realizat dupa amprenta anatomica.dupa metoda amprentarii se clasifica in:a)amprenta functional necompresiva ,ce se recomanda in edentatiile partiale cl I,II dupa kennedy,la tratametul careia se prevede realizarea bazei protezei cu captuseala elastic.pentru realizarea ei se recomanda material elastic de o fluiditate marita,care nu va permite exercitarea presiunilor pe suprafata cimpului protetic.b)amprenta functional compresiva,ce se recomanda in edentatii partiale,in care fibromucoasa cimpului protetic are un grad de rezilenta marit.se realizeaza prin exercitarea presiunilor digitale asupra lingurii individuale sau ocluzale , de la bordurile de ocluzie,confectionate pe o baza rigida,care concomitant inregistreaza si relatiile intremaxilare.

33.etapele clinic-tehnice la confectionarea protezelor acrilice partial mobilizabile.1.clinic.examinarea pacientului si amprentarea cimpului protetic2.laborator.realizarea modelelor.daca amprenta a fost obtinuta cu o lingura standard,ulterior pentru a realize proteza,se vor confectiona din ceara sabloanele cu bordurile de ocluzie.daca tabloul clinic reclama o amprentare functional(edentatii subtotale,temrinale etc)dupa realizarea modelelor de pe amprenta obtinuta cu o lingura standard,se confectioneaza lingura individuala.se realizeaza modelul si se confectioneaza din ceara sablonul cu bordure de ocluzie.3.clinic.determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor intremaxilare.

4.laborator.fixarea modelelor in ocluzor sau articulator si montarea dintilor artificiali.5.clinic.proba machete protezei in cavitatea bucala6.laborator.modelarea definitive a machete,ambalarea in chiuveta si relaizarea tiparului,introducerea acrilatului in tipar si polimerizarea,dezambalarea si prelucrarea protezei.

34.Caracteristica metodelor de determinare a DVOo deosebita atentie se atrage la examenul DVO in cazurile relatiilor intermaxilare fara dinti antagonisti folosidu-se teste fizionomice si fiziologice.se utilizeaza testele functieii fonetice,propunin pacientului sa pronunte sunetul fonemei ‘’S’’ cind se stabileste cea mai mica distant intre arcadele dentare si care adduce mandibula in stare de repaus fiziologic relative(postura).

35.edentatie partial intinsa- lipsa unitatilor odonto-parodontale ,a mai mult de 3 dinti consecutive.Tablou clinic:1.fenomen dureros :disfunctie cranio mandibulara,durere muscular2.insuficiente functionale,masticatorii,estetice,fonetice,de deglutitie.Semne obiective: endoorale-prezenta breselor,migrari dentare,abraziuni patologice,modificari parodontale.

Indicatii PPMS:Edentatii partialeComponent:1)seile protezei2)conectorii principali(placa palatinala,bara lingual)3)conectori secundari(bare secundare)4)elemente de mentinere,sprijin ,stabilizare5)dinti artificiali6)croseteleVarietati :1(din elemente fabricate pentru diferite parti ale protezei(bare ,arcuri,crosete ,sei)sau modelate separate si dupa aceea lipite intre ele2)prin turnarea intrebului schelet metallic.Crosete :Ackers(croset circular turnat),Bonwill(croset circular din 6 brate,doua retentive,doua opozante,doi pinteni ocluzali bidentari),Roach(situarea bratului retentive in zona subecuatoriala a dintelui stilp),Ney(combinare intre crosetele circulare si divizate,sint in numar de 6)

36.paralelograful Daca modelul de studio este confectionat din ghips obisnuit ,atunci cel definitive-din ghips special,dur(superghips)modelul definitive este studiat la paralelograf.El este alcatuit din soclu stabilizator reprezentat de un dispozitiv metallic,ce confera stabilitate aparatului,support pentru modelul din ghips cu articulatia reglabila multidirectionala cu o masuta de lucru reglabila inzestrata cu sisteme pentru fixarea modelului.suportul este asezat pe dispozitivul soclului stabilizator si permite plasarea lui in toate directiile pe toata suprafata dispozitivului,stilpul vertical solidarizat lateral al soclului stabilizator ,printr-un dispozitiv specialpermite realizarea miscarilor in plan verticalla diferit nivel.la extremitatea superioara a stilpului vertical este solidarizat bratul orizontal,la cealaltaextremitatea a bratului orizontal,este articulate tija vertical fiind paralela cu stilpul verticalsi inzestrata cu un system de menghina,in care sunt fixate piesele anexe:1.tija detectoare2.tija portcreion3.tije retentivometre4.tija razusa.Cu ajutorul paralelografului se fac operatiunile:1.determinarea axului de insertie si dezinsertie a protezei2.fixarea pozitiei alese a axului de insertie si dezinsertie al protezei pentru reproducerea ei3.determinarea si trasarea ecuatorului protetic4.determinarea zonelor retentive unde vor fi situate extremitatile bratelor elastic ale crosetelor5.alegerea constructiei protezei si trasarea proiectului pe model

37. Conceperea PPM scheletate în edentațiile parțiale cl. I-IV Kennedy la maxilă și mandibulă. Alegerea dinților de suport și a tipurilor de croșete.Biomecanica.

Conceperea și realizarea PPMS depind de forma clinică a edent.parț.,starea parodontului dințilo-stîlpi, a fibromucoasei cîmp.protetic, ținînd cont biomecanica PPMS. Proteza în final trebuie să posede o stabilitate statică și dinamică pe cîmp.protet.

În edent. de cl. I-II Kennedy proteza va fi realizată: -cu sprijin mucoosos(cl.I) sau mixt (mucoosos și dentoparodontal). -Echilibrarea presiunilor masticatorii este realizată prin conectorii secundari (rigizi, semilabili sau labili) în dependență de starea parodonțiului dinților stilpi, fibromucoasei și întinderii edentației. Se realizează pe suprafața care suportă mai ușor presiunile. -Dacă parodontul e/e afectat,se recom. solidarizarea dinților restanți cu croșete cu pinteni ocluzali,croșeta continuă cu gheruțe ocluzale și incizale, microproteze pe 2-3 dinți, punți dentare. – În reziliența fibromucoasei crescută – se fac conexiuni rigide, în cea normală – semilabili. – limitele șeilor: la mandibulă- 1/3 anterioară a tuberculului piriform, la maxilă tuberozitățile în totalitate. – în cl.II Kennedy, se folosesc pe partea opusă edentației croș.Jackson,Adams(cu pinteni ocluzali), sau Bonwill.

În edent. de cl. III Kennedy : - pot fi cu sprijin mucoosos, dentoparodontal și mixt. – sprijinul mucoosos nu se recomanda, doar în caz dacă conectorul principal se va face în formă de plăcuță, care va prelua presiunile asupra sa și va preveni atrofia apof.alveolare. – cînd dinții stîlpi au parodont săsătos – se face sprijinul dentoparodontal, dacă parodontul e/e afectat – mixt. – Pe dinții de pe partea opusă breșei se pot aplica croșetele Jackson, Adams sau Bonwill. - Ca elemente de menț.,sprijin și stabiliz. Pe dinții distali limitrofi brșei se recomandă croșetele meziodistale(uni-,bidentare), inelare, continuu, Ney nr.6.

În edent. cl. IV Kennedy: - proteza prezintă o șa de la care pornesc barele sau placuțele mucozale; - ca contrabasculante se indică elemente atît pe dinții limitrofi breșei.cît mai posteriorpe ambele hemiarcade; - pe dinții limitrofi croșete Ackers, bidentare, divizate Roach în forma de S,T, pe cei laterali: croș.circulare,Bonwill,culise.. Sisteme speciale: Dolders, bare cu călăreți.

Alegerea dinților de suport în PPMS. Depinde de numărul, forma și localizarea dinților restanți. După numărul de dinți pe care se-au aplicat croșete ,ancorarea poate fi: -punctiformă – în edent.subtotale (un singur d.restant), cel mai puțin eficientă biomecanic; – liniară – linie imaginară (linia croșetară) care unește dinții-stîlpi pe care s-au aplicat croșete, cea mai avantajoasă direcție a liniei e/e cea care trece prin centrul de greutate al protezei. Cu cît linia se abate mai tare de la centru,cu atît stabilitatea e/e mai rea. Poate fi transversală,diagonală(cele mai favorabile), sagitală. – în suprafață – cea mai favorabilă. – dinții restanți grupați oferă condiții mai puțin favorabile decît același număr de dinți repartizați în diferite locuri ale arcadei dentare. – se ține cont de gradul de implantare a dintelui, raportul coroană-rădăcină, morfologia radiculară. – morfologia coronară a dinților restanți are rol improtant în stabilizarea și menținerea protezei. Coroanele neretentive sau poziția de implantare nefavorabilă se acoperă cu microproteze.

Biomecanica PPM. -Forțele masticatoare acționează în 3 direcții: vertical, orizontal și rotativ. – cele verticale sunt: de desprindere(alimente lipicioase, limitele incorect realizate,gravitația), de înfundare(forța de masticație,deglutiția, parafuncții,echilibrare incorectăa ocluziei, DVO mărită);

- în sens orizontal: mezializarea, distalizarea,deplasări laterale. – rotațiile: bascularea prin desprinderea extremității distale a șeii, bascularea prin înfundarea extremității meziale a șeii, bascularea laterală.

38. Conceperea PPM scheletate în edentațiile parțiale cu sisteme specile de fixare: culise,sistem Rumpel-Dolder.

Aceste sisteme prezintă dispozitive mecanice complexe din 2 componente: una fixată la dinții stîlpi,, iar alta la proteza scheletată.Există un număr mare de sisteme speciale, care sunt divizate în categorii: culise, capse, bare cu călăreți, telescoape, disjunctori de forță (balamale), magnetice.

Culisele. -Sunt alcătuite din 2 părți: matrice(un tub de diferite formepe secțiune) și patrice(culisează în ineriorul matricei,avînd aceeași formă). – una din parți se va aplica la microproteza ce acoperă dintele stîlp ,iar cealaltă parte va fi (prin lipire,supraturnare,prefabricată acrilat), iar alta va fi inclusă în scheletul metalic al PS. – După raportul cu microproteza culisele pot fi: intracoronare, intra-extracoronare, extracoron.; - După forma lor în secțiune: H, T,Y, trapez,circulare,ovale. – menținerea PS se datorează fricțiunii realizate între aceste 2 părți ce culisează cu precizie mare. – se opun deplasării protezelor, nu sunt vizibile(estetice), permit imobilizarea a dințilorplasați in planuri diferite.

Sistemul Rumpel-Dolder. Face parte din categoria bare cu călareți, sunt compuse din piese dentare fixe alcătuite dintr-o bară solidarizața la coroanele care acoperă dinții sîlpi sau la dispozitivele radiculare a acestira și o gutieră aplicată în șaua protezei, care încalecă bara. Bara poate fi rotundă, ovoidală, dreptunghiulară etc. Grosimea de la 1,5 la 4mm, lungimea depinde de breșă, trebuie să fie distanțată de apof.alveolară la 1-2mm. Gutiera se mai numește călăreț, este o copie de formă și dimensiune a barei, Dolder descrie 2 variante: 1)sistem rigid, contact intim între gutiră și bară,indicat în proteze cu sprigin dento-parodontal; 2)sistem rezilient, cu spațiu între bară și gutieră,dependent de gradul de rezilență a fibromucoasei, sprigin mixt,dentomucozal. Se indică în: edentații frontale, laterale și subtotale, cu înălțimea spațiului protetic suficientă petru plasarea barei, calărețului și d.artificiali. Pot fi mixte,adică cu culise sau capse.

39. Metode de corectare a bazei protezei mobilizabile, ocluziei, croșetelor. Indicații, tehnica rebazării. Complicații. Profilaxia.

Leziunile PM pot interesa toate componentele acesteia și pot suveni din următoarele motive: - erori la etapele clinico-tehnice de confecționare a PM; - materialele acrilice nesatisfăcătoare; - neglijarea regulilor de utilizare de către pacient a PM (fracturări); - modificări morfologice a cîmpului protetic în timp (atrofia suportului osos, extracția dinților restanți).

Rebazarea PM- metodă de corectare a bazei protezei, caracterizată prin adaosul de pastă de acrilat la suprafața mucozală a protezei cu restituirea unei zone (segment) al bazei împreună cu d.artificiali. Poate fi realizată prin 2 tehnici: directă și indirectă ( în laborator, cu acrilat termopolimerizabil după amprenta funcțională). –Tehnica directă: de pe fața mucozală se îndepărtează un strat de acrilat de 0,5-1mm cu freza. Se obține o suprafață aspră pe fața mucozală și marginile protezei. Fețele laterale a șeilor se protejează cu emplastru,se prepară pasta din acrilat,se umezesc suprafețele preparate cu monomer și se indroduce acrilatul în șei. Cînd acrilatul devine de consistență de aluat vîscos, proteza se introduce în gură, medicul apăsînd ferm cu degetele pe pintenii de sprijin. -Tehnica indirectă: în laborator, cu acrilat termopolimerizabil după amprenta funcțională a cîmpului protetic. Proteza va servi ca o portamprentă.

Reparația croșetelor. Se obține o amprenta împeună cu proteza mobilizabilă, se realizează modelul din ghips. Pe dintele sîlp de pe model se confecționează croșetul. După traectul segmentului de fixare se creează un locaș în baza protezei cu adîncimea de 2 mm în care se introduce acrilat autopolimer. Croșetele deformate sau inactive se vor corecta de către medic,adaptîndu-le întîii pe modelul din ghips a cîmpului protetic cu ajutorul cramponului.

Corectarea ocluziei. Prevede reconstituirea dinților artificiali fracturați sau desprinși din proteză. Se efectuează în laborator. Se alege dintele lipsă după culoare,formă,dimensiune corespunzătoare celor restanți.Dintre locașul dintelui și bază trebuie sa fie un strat de 1-1,5 mm acrilat.

Complicații. – aspirarea vaporilor de monomer, pastei de acrilat; - reacții alergice la masele acrilice; - goluri sau pori in acrilatul polimerizabil, linii de demarcație între acrilatul nou și vechi; - mărirea DVO, bascularea protezei, PM nu se adaptează pe cîmpul protetic.

40. Abraziunea patologică localizată a dinților. Etiopatogenia. Tabloul clinic (Broca,Gavrilov). Particularitățile tratamentului protetic a formei compensate si decompensate.

Etiologia. Afara de abraziunea fiziologica exista diferite forme patologice care se caracterizeaza printr-o abrazie rapida si intensiva a smaltului si dentinei intr-un timp comparativ scurt. Etiologia acestui proces este multiplă si abraziunea poate aparea ca rezultat al actiunii factorilor endogeni si exogeni sau a imbatranirii lor. Din factorii endogeni fac parte : dereglarile metabolismului , a procesului de mineralizare a tesuturilor dure, a functiei glandelor endocrine, strucura deficientă a tesuturilor dure cu caracter congenital ,ce poate aparea ca urmare a maladiilor mamei si copilului sau a ereditatii, procesele neurodistrofice ale tesuturilor dure. Factorii exogeni importanta o are suprasolicitarea functional a dintilor. Aceasta poate fi influentata de edentatia partială in raport de numarul dintilor absenti si functia mixta a celor restanti, de tipul de masticatie, hiperfunctia muschilor, caracterul alimentelor, scrisnitul nefunctional de dinti(buxism), parafunctii musculare., maladii a TGI,SCV,SNC. A.Scerbacov a sistematizat factorii ce duc la abraziunea dentara patologica: 1. Insuficienta functionala a tesuturilor dure, conditionata de morfologia lor deficintă: congenitală - ca urmare a dereglarilor de amelo- si dentinogeneza; ereditara - de tipul maladiei Capdepond; dobandită - ca urmare a proceselor neurodistrofice, dereglari ale sistemului cardiovascular si a aparatului endocrinic dereglari ale metabolismului de diferita etiologie. 2. Suprasolicitarea functională a dintilor conditionata de edentatia partiala (micsorarea dintilor antagonisti in ocluzie, functia mixta , parafunctiile musculare . 3. Factorii profesionali nocivi (necrozele acidice si alkaline). Unele din ele pot provoca abrazie generalizata iar altele – locala. Mecanismul dezvoltarii sporirii si caracterul abraziei tesuturilor dure va depinde de etiologia, varietatile si particularitatile individuale de ocluzie influentate de contactele dento-dentare in miscarile functionale de propulsie si retropulsie.

Broca imparte abraziunea in 5: • Gradul 0-fara abraziune • Gradul 1- intereseaza smaltul • Gradul 2- dinti la care dentina apare punctiform • Gradul 3-dinti cu relief ocluzal sters ,smaltul ramine ca un inel periferic • Gradul 4-coroana scade in inaltime pina la colet

Gavrilov deosebește 2 forme: 1) cînd înălțimii coroanelor dinților e/e compensate de creșterea apofizelor alveolare;(DVO,ATM în normă)

2)cînd micșoraea înălțimii coroanelor nu e/e însoțită de hipertrofia apof.alveol.(DVO micșorat, spațiul interocluzal mărit cu 1-1,5cm, modificări a ATM)

Tabloul clinic. Depinde de etiologie, tipul de ocluzie, localizare, gradul de abraziune, prezența sau absența breșelor dentare. În abraziile de gradul I clinica poate fi puțin simptomatică, iar în cele mai avansate apare hiperestezia țes.dent.dure, dereglări funcționale,estetice (mai ales în zona frontală), apar zone de dezocluzie. Pot fi asociate cu edentații parțiale.

Tratamentul. Va fi efectuat în raport cu tabloul clinic. În forme compensated gr.I tratamentul va fi orientat la restabilirea țes.pierdute prin acoperire sau incrustații. Abraziile de gr.I și II cînd contactele dentodentare sunt păstrate(compensare) e/e necesară o pregătire proprotetică pentru a crea spatiul interdentar necesar pentru restituirea coroanei(aparate ortodontice și ortopedice). Se pot aplica gutiere,proteze dentare mobile sau fixe(rar). După 3-6 luni de suprasolicitare funcțională a zonei de dezocluzie va apărea spațiul necesar pentru restituirea morfologică a coroanelor.

41. Abraziunea patologică generalizată a dinților. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Particularitățile tratamentului protetic a formei compensate si decompensate.

Afara de abraziunea fiziologica exista diferite forme patologice care se caracterizeaza printr-o abrazie rapida si intensiva a smaltului si dentinei intr-un timp comparativ scurt. Etiologia acestui proces este multiplă si abraziunea poate aparea ca rezultat al actiunii factorilor endogeni si exogeni sau a imbatranirii lor. Din factorii endogeni fac parte : derglarile metabolismului , a procesului de mineralizare a tesuturilor dure, a functiei glandelor endocrine, strucura deficientă a tesuturilor dure cu caracter congenital ,ce poate aparea ca urmare a maladiilor mamei si copilului sau a ereditatii, procesele neurodistrofice ale tesuturilor dure. Factorii exogeni importanta o are suprasolicitarea functional a dintilor. Aceasta poate fi influentata de edentatia partială in raport de numarul dintilor absenti si functia mixta a celor restanti, de tipul de masticatie, hiperfunctia muschilor, caracterul alimentelor, scrisnitul nefunctional de dinti(buxism), parafunctii musculare., maladii a TGI,SCV,SNC. A.Scerbacov a sistematizat factorii ce duc la abraziunea dentara patologica: 1. Insuficienta functionala a tesuturilor dure, conditionata de morfologia lor deficintă: congenitală - ca urmare a dereglarilor de amelo- si dentinogeneza; ereditara - de tipul maladiei Capdepond; dobandită - ca urmare a proceselor neurodistrofice, dereglari ale sistemului cardiovascular si a aparatului endocrinic dereglari ale metabolismului de diferita etiologie. 2. Suprasolicitarea functională a dintilor conditionata de edentatia partiala (micsorarea dintilor antagonisti in ocluzie, functia mixta , parafunctiile musculare . 3. Factorii profesionali nocivi (necrozele acidice si alkaline). Unele din ele pot provoca abrazie generalizata iar altele – locala. Mecanismul dezvoltarii sporirii si caracterul abraziei tesuturilor dure va depinde de etiologia, varietatile si particularitatile individuale de ocluzie influentate de contactele dento-dentare in miscarile functionale de propulsie si retropulsie.

Tabloul clinic. -Exobucal: va fi în funcție de gradul leziunii. În formele avansate etajul inferior al feței micșorat,plicile nazolabiale și mentonieră pronunțate, comisurile gurii coborîte, buzele prăbușite. -Endobucal: prezenta abraziunii avansate a tesuturilor dure ale dintilor, care a dus la dereglarile de structura anatomica a coaroanelor. Din cauza abraziuniii progresive dispar cuspizii dintilor laterali, marginile incisive ale dintilor frotali, iar inaltimea coroanei este micsorata(conform tipului de ocluzie)

Broca imparte abraziunea in 5: • Gradul 0-fara abraziune • Gradul 1- intereseaza smaltul • Gradul 2- dinti la care dentina apare punctiform

• Gradul 3-dinti cu relief ocluzal sters ,smaltul ramine ca un inel periferic • Gradul 4-coroana scade in inaltime pina la colet

Gavrilov deosebește 2 forme: 1) cînd înălțimii coroanelor dinților e/e compensate de creșterea apofizelor alveolare;(DVO,ATM în normă) 2)cînd micșoraea înălțimii coroanelor nu e/e însoțită de hipertrofia apof.alveol.(DVO micșorat, spațiul interocluzal mărit cu 1-1,5cm, modificări a ATM)

Tratamentul -in forma compensată poarta un caracter complex, orientat spre lichidarea hipersteziei tesuturilor dure, utilizarea masurilor de profilaxie locală și generală, intesificarea proceselor de remineralizare și prevenirea avansării procesului de abrazie generala, restabilirea continuității arcadelor dentare prin protezare(punți dentare,PPM), restabilirea tonusului muscular. -Tratamentul formelor decompensate e/e dificil și prevede restabilirea DVO, stării funcționale a ATM. La micșoarea DVO pînă la 4mm se utilizează tratamentul cu corane de înveliș(M/C,M/A, lateral punți metal.turnate), în cazuri de deformare a arcadelor dentare se va efectua în 2 etape: la prima etapă – șlefuirea selective, aparate ortodontice, nivelarea planului de ocluzie; la etapa 2 – proteze dentare. În cazurile cînd DVO este mai mult de 4mm, se efctuează în 2 etape: 1) aparate ortopedice(gutiere,PPM) cu scopul adaptării funcționale a mușchilor,ATM. Dacă această majorare a DVO nu a provocat dureri și a restabili 1/3 inferioară a feței se recurge la a doua etapă- tratament protetic. În cazurile mai grave de micșorare a DVO cu modificări severe a ATM, se va restabili în cîteva ședințe. La fiecare ședință se va majora cu 1,5 – 2.0mm. Apoi urmează protezarea conform tabloului clinic.

47.Caracteristicele etapelor consecutive la determinarea relatiilor intermaxilare centrice in edentatia totala.

Exista 2 metode de determinare a relatiilor intermaxilare a)cu ajutorul sabloanelor cu bordure de ocluzie denumita si conceptia ocluzala si b)cu ajutorul arcului facial sau a inregistrarii pantomografice a pozitiilor condililor mandibulari in cavitatea articulara.

Etapele de determinare a relatiilor intermaxilare centrice dupa 1 metoda:

1.Modelarea curburii vestibulare a sablonului cu bordure de ocluzie la maxilla.(Curbura vestibulara a bordurii de ocluzie a sablonului superior constituie reperul pe care il modeleaza medical, iar tehnicianul dentar il foloseste pentru situarea suprafetelor vestibulare ale dintilor frontali. In cazul unei proeminente sau a prabusirii buzelor sau a obrajilor se vor face corectarile necesare prin inlaturarea sau adugarea unui strat subtire de ceara atit cit este nevoie. Curbura vestibulara a bordurii confectionata din ceara la maxilla se afla putin mai vestibular, fata de central apofizei alveolare)

2.Stabilirea inaltimii bordurii de ocluzie la maxilla.(Se determina odata cu determinarea nivelului si directiei planului de ocluzie.Ca regula, marginea bordurii de ocluzie la maxilla trebuie sa fie cu 1.0-1.5mm mai jos de marginea buzei, iar la mandibula –tot cu aceeasi marime si tot mai jos de marginea buzei inferioare.Acest element este relative, depinde de gradul de atrofie a apofizelor alveolare ,activitatea functional a buzelor si deci este individuala)

3.Stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie(Locul de intilnire a suprafetelor orizontale ale bordurilor de ocluzie reprezinta planul de ocluzie, unde vor fi situate marginile incizale a dintilor frontali superiori si suprafetele ocluzale ale dintilor laterali. Nivelul si directia planului de ocluzie este stability individual avind o orientare specifica pentru zona frontal si cea lateral. Nivelul planului de ocluzie : zona

frontal-in functie de lungimea buzei inferioare; zona lateral- a)Bonwil-la mijlocul distantei dintre cele doua creste alveolare; b)Sears-mai aproape de creasta cu atrofie cea mai accentuate c) la o distant de aproximativ 26mm de linia Kamper. Directia planului de ocluzie : zona frontal-paralela cu linia bipupilara; zona lateral–paralel cu planul Kamper. a)profil drept-paralel cu planul Kamper; b)profil convex-ascendent, convergent spre distal cu planul Kamper; c)profil concave-usor divergent distal de planul Kamper)

4.Determinarea dimensiunii vertical de ocluzie (Pentru determinarea dimensiunii vertical de ocluzie trebuie de determinat relatia de postura – spatial de inocluzie fiziologic. Pentru determinarea DVO trebuie de gasit asa unraport in plan vertical dintre maxilarele edentate, care ar fi mai eficace pentru activitatea muscular si a ATM in limite fiziologice ce ar putea sa asigure functia optima a protezelor totale. Metode de determinare a DVO : a)intraorale; b)extraorale; c)antropometrice; d)anatomice; e)anatomo-fiziologice; f)functionale)

5.Determinarea si inregistrarea relatiilor intermaxilare centrice(La aceasta manopera se va folosi metode si teste care asigura o instalare a mandibulei fata de maxilla in relatie centrica.Metode : M.unimanuala-Kantorovici; M.bimanuala-Betelman; M.reflexului molar-Sear; M.de impingere a mandibulei inainte si de efectuat totodata inchiderea gurei; alte teste functionale sunt : actul de deglutitie; miscarea capului spre posterior inchizind gura. Inregistrarea sau fixarea relatiei centrice prin metoda clasica prin intermediul sabloanelor cu bordure de ocluzie se produce prin doua metode: a)m.fierbinte(DVO este apreciata cu 1-2mm mai inalta decit cea adevarata); b)m.rece

6.Determinarea reperilor pentru alegerea si montarea dintilor frontali : linia mediana, surisului, caninilor, aceasta are o mare importanta in restabilirea morfofunctionala si esteticul fetei pacientului.

7.Determinarea culorii dintilor(Calitatea fizionomica a protezelor in mare masura depinde de culoarea dintilor care necesita o armonie cu culoarea fietii, parului si care trebuie sa corespunda virstei pacientului)

8.Determinarea formei dintilor(Acest criteriu se determina dupa tipul fetei)

48.Proba machetelor protezelor totale.Greseli posibile la etapa determinarii DVO. Simptoame, clinica, tactica medicului.

Proba machete protezelor reprezinta o etapa clinica importanta, deoarece in cadrul ei are loc aprecierea calitatii operatiunilor indeplinite la etapele anterioare in clinica si laborator.Initial medical supune unui examen executia tehnica a machetelor-controlul exobucal si apoi verificarea machetelor in cavitatea bucala-controlul intrabucal. In cadrul controlului exobucal se determina calitatea modelelor, se atrage atentie daca nu sint trauma se controleaza daca au fost indeplinite indicatiile medicului, concomitant se atrage atentie la gradul de ocluzie, la respectarea limitelor bazei machete si contactul cu modelul. Dupa examenul exobucal machetele vor fi detasate de pe modele,prelucrate cu alcool si introduce in cav. Bucala, initial la mandibula apoi la maxilla. Se controleaza daca a fost determinate correct DVO, precum si relatiile intermaxilare centrice. La fel se controleaza culoarea, forma, dimensiunile, topografia, dintilor montati in proteza.Se controleaza restabilirea fizionomiei fetei si a functiilor de fonatie si masticatie

Greselile cele mai des intilnite la determinarea DVO sint micsorarea sau marirea acestei dimensiuni.La o supraevoluare fata pacientului capata o expresie de uimire : plicele nazolabiale si mentoniere sint netezite,iar in timpul vorbirii se aud lovituri de dinti.Spatiul de inocluzie va fi mic sau complect absent la

pozitia de postura a mandibulei. Lichidarea acesteigreseli se efectuiaza prin 2 metode : A)daca dintii in arcada dentara superioara se afla in pozitie satisfacatoare fata de pozitia buzei superioare si planul protetic, se inlatura toti dintii artificiali de pe arcada inferioara, apoi pe sablonul de ceara inferior se confectioneaza o bordure noua si se determina a doua oara DVO si relatiile intermaxilare centrice. Dupa aceasta unul din modele se inlatura din ocluzor sau articulator, se suprapun in pozitia noua si dupa fixare se realizeaza montarea dintilor arcadei inferioare. B)daca montarea dintilor superiori a fost efectuata incorrect, atunci dintii artificiali sint inlaturati de pe ambele machete, se confectioneaza noi sabloane cu bordure de ocluzie si se repeta din nou etapa precedent in intregime, apoi se confectioneaza arcadele dentare.

DVO micsorat se manifesta printr-o expresie a fetei caracteristica edentatului total. In asa caz se determina din contul carei machete este micsorata DVO. Daca dintii superiori prezinta o montare corecta, pe arcada dentara inferioara se aplica o bandoleta de ceara ramolita si se determina din nou DVO. Alta metoda prevede inlaturarea dintilor de pe arcada dentara inferioara si confectionarea unei bordure de ocluize noi. In continuare unul din modele se inlatura din ocluzor sau articulator si se suprapune in pozitie noua. Daca micsorarea DVO este din contul arcadei dentare superioare, atunci este necesar de repetat din nou etapa determinarii relatiilor intermaxilare centrice.

49.Idicatii si etapele clinic-tehnice la confectionarea protezelor totale cu captuseala elastic sau baza metalica.

Protezele totale cu baza metalica sunt indicate in cazurile cind are loc fracturarea frecventa a protezelor din acrilat, uneori ca o metoda de ingrelare a protezelor de pe mandibula pentru a asigura o fixare mai efectiva, la pacientii ce sufera de bruxism, in cazurile de alergii la acrilat. Totodata baza metalica este un bun conductor de temperature ceea ce face ca receptorii mucoasei sa-si pastreze functiile. Baza din metal poate fi confectionata prin metode de stantare din placi de otel inoxidabil cu grosimea de 0.3-0.4mm sau turnate din aliaje de tip crom-cobalt, aur, platina. In present se utilizeaza metoda turnarii : se efctuiaza dublarea modelului cu masa refractara de tip Silamin, modelarea bazei din ceara creind pe central apofizei alveolare puncte de retentive in forma de T, anse, butoane. Concomitent la mijlocul versantelor orale a apofizelor alveolare se creaza un sant care ne va da posibilitatea sa asiguram o trecere lenta a acrilatului din zona dintilor artificiali spre baza metalica. Dupa modelare se efectuiaza turnarea si realizarea protezelor conform proceselor clinic-tehnice cunoscute.

Protezele ce prezinta captuseala elastica au avantaje ca presiunea masticatorie se repartizeaza uniform, amortizind presiunile in zonele necesare. Asemenea proteze sunt indicate in cazurile cind avem o fibromucoasa cu rezilienta scazuta, la o atrofie exprimata a apofizelor alveolare, in temei la mandibula sau la o forma atipica a lor (piriforma, ascutita)’ prezenta exostozelor, proeminentelor sau a formatiunilor anatomice exprimate (torusul palatin, tuberozitati exaggerate) la o intolerant a fibromucoasei la acrilatul obisnuit, la o sensibilitate marita a fibromucoasei catre presiunile masticatorii, in maladiile cornice a fibromucoasei cav. Bucale.

50.Indicatii catre rebazarea protezei totale. Tehnica, metode directe si indirect.

Rebazarea reprezinta schimbarea intregii baze acrilice a protezei, pastrinduse doar dintii artificiali. Rebazarea se realizeaza atunci cind proteza are fisuri si/sau reparatii multiple si nu se mai potriveste corect pe cimpul protetic, insa dintii artificiali sunt intr-o buna conditie. Tehnica directa a reebazarii cu material acrilic moale-se realizeaza in cabinetul stomatologic de catre

medic ce utilizeaza material biodegradabile, care isi pastreaza flexibilitatea. Aceasta metoda este folosita ca una temporara deoarece pe parcursul a 2-3 luni materialul sintetic isi pierde capacitatile si devine o sursa nou de leziuni.

Tehnica indirecta necesita amprentarea cimpului protetic impreuna cu proteza si se trimite in laborator de tehnica dentara.Inainte de amprenta se indeparteaza o portiune din suprafata mucozala a protezei si se plaseaza un material special, cu care se va lua amprenta spatiului dintre arcadele dentare si proteza.

51. Maladiile ATM. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Clasificarea Hvatova, Kalamkarov-Petrosov. Particularităţile examenului clinic.

Conform datelor (Green, Cuvein, Burlui) de la 15-24% din pacientii care se adreseaza la medicul stomatolog prezinta diferite maladii a ATM. Etiopatogenie. Factorii implicati in dezvoltarea maladiilor ATM sunt diversi. Conform autorului Costen (1934) disfunctia ATM apare in urma traumei elementelor ATM provocata de distalizarea condililor articulari ai mandibulei ca urmare a pierderii dintilor. Astfel apar tulburati articulare, dureri, nevralgii, etc. Ackermann consideca drept cei mai frecventi si importanti factori ce duc la dezvoltarea disfunctiilor ATM sunt edentatiile partiale, totale si abraziunea patologica a dintilor. Astfel ca patogenie, datorita micsorarii DVO si a etajului inferior al fetei are loc distalizarea condililor articulari ai mandibulei in fosele articulare, distonii musculare. Conform opiniei altor autori (Postolachi, Kalamkarov, Petrosov, Kopeikin, Hvatova, Burlui) in dezvoltarea afect. ATM un aport direct il are ocluzia traumatica aparuta sub influienta factorilor directi (migrari dentare, ed. partiale, anomalii dentomaxilare, abraziunea dentara) care duc la suprasilicitarile functionale a elementelor ATM si microtraumatizarea lor, provocind tulburari fuctionale ale SS, si factori indirecti ca traumatismul, interventiile chirurgicale din aceasta zona, maladiile sistemului nervos si a glandelor endocrine. Alti autori (Schwartz, Hoffer) considera ca in majoritatea cazurilor tulburarile disfunctionale a ATM sunt de natura musculara. Astfel dezechilibrul muscular duce la o suprasolicitare a elementelor ATM dezvvoltind treptat disfunctii articulare. ATM poate fi afectata si de diferite maladii specifice, procese inflamatorii, degenerative s.a.

Tabloul clinic este complicat variind in functie de factorul etiopatogenetic, elementul lezat, localizarea, profunzimea si intinderea procesului, tipmul ce s-a scurs de la debut, prezenta complicatiilor, virsta etc. Simptomele clinice articulare sunt prezentate de: durerea articulara, cracmente si crepitatii, saltul articular, subluxatia condililor articulari, gradul de deschidere a gurii si blocajul articular.

Clasificarea Hvatova(1982) : 1. Artrite (acute, cronice); 2. Artroze: sclerozante, cu deformatii a componentelor osoase articulare (cronice, exacerbate); 3.Disfunctii articulomusculare; 4.Anchiloze, tumori.

Clasificarea Kalamkarov, Petrosov(1982) : 1. Sindromul disfunctional: a) sindromul neuromuscular; b) sindromul ocluzio-articular; c) subluxatiile obisnuite (mandibulare, ale meniscului). 2. Artrite: a) acute infectioase (specifice, nespecifice) si alergice; b) acute traumatice; c) cronice de sistem (reumatice, reumatoide) si infectio-alergice. 3. Artroze: a) postinfectioase (neoartrite); b) posttraumatice (osteoartroze); c) osteoartroze miogenice; d) metabolice; e) anchiloze (osoase, fibroase). 4. Forme mixte. 5. Afectiuni tumorale (benigne, maligne) si displaziile.

Examenul clinic a ATM se va face prin inspectie, palpare si auscultare. La inspectie se atrage atentie asupra prezentei sau absentei asimetriei dintre ambele articulatii; culoarea pielii; caracterul deschiderii si inchiderii gurii care poate fi limitata, cu deviere sau fara;, provocind sau nu durere in articulatie. Palparea se executa bilateral plasind indexul ambelor miini in zona anterioara de tragusul auricular cu scopul de a depista prezenta durerilor si de a evidentia caracterul excursiilor mandibulare. Se efectuiaza in momentul contactului dintre arcadele dentare si la deschiderea gurii pentru a determina momentul aparitiei durerilor. Palparea se mai poate efectua si introcucind degetele mici in conductele auditive externe apreciind astfel aparitia durerilor la presiuniea digitala si modul de alunecare a condililor atriculari. Auscultatia ATM se efectuiaza in timpul palparii si diverselor excursii mandibulare, evidentiindu-se:

frecaturile, crepitatiile si cracmentele, salturile si subluxatiile condililor articulari. Se executa prin intermediul fonendoscopului. Se atrage atentia la momentul aparitiei zgomotului, evidentierea caracterului salturilor condiliene.

52. Particularităţile tratamentului protetic al pacienţilor cu maladii cronice ale mucoasei cavităţii orale.

53. Influienţa materialelor şi a protezelor dentare asupra ţesuturilor cavităţii orale şi a organismului: toxică, alergică, traumatică, fizică. Tactica medicului.

Metalele din grupa platinei, respectiv platina-Pt, iridiul-Ir, paladiul-Pd, rodiul-Ro, ruteniul-Ru, şi sărurile lor minerale, au efecte toxice reduse la oameni. Sensibilizarea la aceste metale are loc doar în rarele cazuri de expunere prelungită, care pot apare în rafinăriile de platină. Cel mai studiat metal este paladiul, deoarece acesta apare în aproape toate aliajele dentare. Din fericire, s-a demonstrat că toxicitatea orală a paladiului este foarte mică, comparabilă cu cea a molibdenului.

Titanul-nu este considerat a fi un element esenţial vieţii, -concentraţia lui tisulară normală fiind de 0,2 ppm. - este biologic inert şi nu induce efecte toxice sau inflamatorii

-e un bacteriostatic şi nu afectează semnificativ enzimele specifice. Comportamentul excelent în mediu biologic, remarcabila rezistenţă la coroziune şi elasticitatea asemănătoare cu cea a osului, justifică pe deplin utilizarea tot mai frecventă a titanului pentru execuţia implantelor pentru ţesuturile dure umane

Zirconiul este considerat cel mai compatibil material cu ţesuturile organismului uman,nu provoacă reacţii alergice.Închiderea marginală exactă a coroanei exclude inflamaţia gingiei.Scheletul din zirconiu este alb şi posedă o transparenţă naturală,de asemenea transluciditatea lui este apropiată cu cea a dintelui natural.Coroana ceramică pe suport de zirconiu este mai rezistentă cu 50% decît coroanele ceramice tradiţionale.Termenul ei de purtare creşte pînă la 20 de ani.Spre deosebire de aliaj obişnuit, zirconiul nu se deformează cu timpul.Rezistenţa mare permite aplicarea coroanelor pe suport de zirconiu pe implante cu bontul protetic din ceramică

Nichelul este unul dintre cele mai studiate elemente în relaţie cu efectele asupra organismului uman. El este omniprezent în mediul în care trăim şi este absorbit pe căi digestive, respiratorii, cutanate sau implanturi metalice, prin inhalare, implantare, ingestie, injecţii intraperitoneale, intramusculare sau intravenoase. Nichelul este considerat cel mai sensibilizant metal pentru ţesuturile moi. El conduce la dermatita alergică de contact, producând mai multe reacţii alergice decât toate celelalte metale la un loc.

Fierul e un element esenţial, omniprezent în organism. El are un rol central în transportul oxigenului. Ţesuturile umane conţin 50 de ppm (părţi pe milion) de fier, legat în sistemele enzimatice. Fierul este toxic doar prin expunere la nivele foarte mari. Fierul rezultat prin procesele de oxidare nu se acumulează şi este rapid metabolizat.

Manganul nu are efect toxic decât în cazuri extreme de expuneri profesionale. Manganul este un antagonist al fierului şi excesul de mangan diminuează absorbţia fierului, deci şi producţia de hemoglobină

54. Stomatitele traumatice toxice şi alergice declanşate de materialele protezelor dentare. Tabloul clinic.Diagnosticul diferenciat şi tratamentul.

Stomatitele proteice Stomatitele protetice pot fi datorate unor factori locali sau generali si pot aparea imediat dupa aplicarea protezelor in cavitatea bucala sau la distanta de acest moment.

Factorii generali ce ar putea fi incriminati ar cuprinde unele boli generale (ca diabetul zaharat, arteroscleroza, boli vasculare) sau scaderea reactivitatii generale si locale datorate vârstei pacientului. Tratamentul bolilor generale este de competenta medicului de medicina generala. Dintre factorii locali s-ar putea enumera: scaderea autocuratirii, microporozitatile acrilatului care permit dezvoltarea germenilor mai ales in conditiile unei igiene precare,

imperfectiuni in realizarea protezei, cauze ocluzale ce produc microtraumatisme timp indelungat. In functie de momentul aparitiei, stomatitele pot fi imediate sau tardive Dintre cele imediate, leziunile care apar in zonele de contact dintre marginea protezei si mucoasa sunt cele mai frecvente. Aceastea apar ca zone congestive, insotite sau nu de ulceratie. Intensitatea variaza de la jena la durere violenta. Pacientul trebuie sa stie ca pot aparea aceste leziuni dupa aplicarea protezei si ca trebuie sa se prezinte imediat la medic. Tratamentul consta in depistarea leziunilor si reducerea din proteza, urmata de lustruirea acesteia. Astfel de leziuni pot aparea si sub baza protezei in cazul existentei unei exostaze. Tratamentul este identic. Dupa aplicarea protezei este posibila aparitia unei reactii alergice sau mai frecvent stomatita este produsa de excesul de monomer liber sau de temperatura degajata in cazul captusirilor directe ale protezelor. Pacientii acuza dureri vii de tip arsura iar mucoasa este congestionata pe toata zona acoperita de proteza. In mod exceptional se manifesta ca un soc anafilactic. Se recomanda indepartarea imediata a protezei si spalaturi cu solutii antiseptice. Se pot administra antihistaminice daca se banuieste o reactie alergica. Se recomanda evitarea captusirilor in cavitatea bucala. Pot aparea leziuni marginale si la distanta de momentul aplicarii protezei. Acestea pot aparea tot ca si ulceratii asemanatoare cu cele imediate, dar mai frecvent apar hiperplazii ale mucoasei. Este recomandata excizia formatiunii, urmata de biopsie si modificarea marginii protezei. La nivelul bazei protezelor leziunile tardive pot fi produse de porozitatile protezei, accentuate de o igiena necorespunzatoare. Pacientul trebuie instruit la aplicarea protezei pentru a mentine o igiena corespunzatoare a protezei si pentru a se prezenta la medic la orice modificare a mucoasei, explicându-se ca tratamentul nu a fost incheiat in momentul aplicarii protezei ci este necesara prezentarea periodica la control pentru prevenirea aparitiei unor astfel de leziuni

55. Galvanoza. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul diferenciat. Tratamentul.

Galvanoza- o boală cauzată de acțiunea curenților galvanici care apar ca urmare a apariției proceselor electrochimice în cavitatea bucală între proteze metalice. Acesta este caracterizat de un simptom patologic: un gust metalic în gură, senzație de acizi, perverdirea gustului, limba in ardere, modificarea fluxului salivar (uscat). Au existat schimbări în starea neurologică: iritabilitate, dureri de cap, cancerophobia, slăbiciune, etc

Tabloul Clinic- gust metalic în gură. Acest sentiment neplăcut amplificat în mod constant la unele alimente acide.. Este cunoscut faptul că efectul gustul unei substanțe depinde de compoziția sa chimică. Valoare H și concentrația de ioni da o senzație de gust acru . Acizi organici penetrează celulele mult mai ușor decât uleiul mineral. Gustul alcalin se datorează prezenței OH.

Curenți galvanici sunt diferite în putere (până la 50 mV), irita terminatiile nervoase sistem receptor al limbii. Pacientii raporteaza, de asemenea, gura uscata. Acest lucru le face să clătiți în mod constant, gura umedă. Xerodermia în Galvanoza cauzeaza afectarea funcției sistemului nervos central și vegetativ.

De examinare a cavitatii orale de multe ori nu a detecta schimbari in membranele mucoase, cu excepția limbii. Suprafețele laterale ale limbii și congestionate la fel putem depista umflarea limbii.

Diagnostic diferential-Sindromul gurei arzinde.

Tratament-Inlaturarea protezei in cauza, dar efectul nu o să apară imediat, dar după 1-6 luni după tratament.

56. Tabloul clinic şi particularităţile tratamentului mixt a pacienţilor adulţi cu anomalii de ocluzie.

57. Indicaţii şi contraindicaţii la aplicarea implantelor. Clasificarea implantelor. Mecanismul osteointegrării. Biomecanica punţilor dentare pe implante

Indicatii: 1. edentatiile unidentare cind se poate evita prepararea dintilor sanatosi; 2. ed. intercalate, diferite dupa marimea bresei; 3. ed. terminale care transfera/modifica rezolvarea problemei- proteza partiala VS proteza fixa. 4, ed.

totale, dupa implantare se va efectua o protezare fixa sau in alte cazuri se va asigura o imbunatatire sau o fixare satisfacatoare a protezei mobilizabile.

Contraindicatii generale: 1. afectiuni cronice in stadiu de decompensare; 2. dereglari in coagulare si hemostaza; 3. SIDA si alte infectii seropozitive; 4. diferite afectiuni imunodeficitare; 5. cardiopatii majore; 6. pacienti diabetici, insulino-dependenti; 7. ciroze hepatice; 8. afectiuni pulmonare cronice; 9. utilizare in tratament a steroizilor; 10. chimioterapia; 11. maladii endocrine; 12. abuz de droguri.

Contraindicatii locale: 1. igiena orala deficitara; 2. prezenta unor resturi radiculare; 3. afectiuni acute sau cronice ale mucosei cavitatii bucale; 4. procese inflamatorii locale; 5. oferta osoasa nesatisfacatoare, os deficitar calitativ si cantitativ; 6. statul orofacial post radioterapeutic.

Clasificarea implantelor: transdentare, submucozale, subperiostale, intracorticale, intraosoase.

58. Particularităţile confecţionării protezelor dentare fixe pe implante. Igienizarea punţilor dentare.

Misch imparte viitoarele restaurari implanto-protetice fixe in 3 clase. FP-1 este o lucrare fixa ce inlocuieste numai coroana si avind aspectul unui dinte natural. Se executa doar la prezenta unei oferte osoase adecvate, care sa permita o plasare ideala a implantului, similara pozitiei dintelui natural. FP-2 este o restaurare implanto-protetica fixa, ce inlocuieste atit coroana cit si o parte din radacina. Se indica in atrofii verticale a osului disponibil. FP-3 restaurari implanto-protetice care inlocuiesc atit coroana cit si o parte a gingiei fixe retrase in urma resorbtiei osoase. Igienizarea puntilor dentare cu sprijin implantar trebuie sa fie riguros, conform tuturor cerintelor OMS.

59. Defectele şi deformaţiile, posttraumatice şi postchirurgicale, parţiale sau totale ale oaselor maxilare fără şi cu lezarea ţesuturilor moi, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul şi particularităţile tratamentului protetic.

Etiologie. Congenitala, traumatica, chirurgicala(dupa rezectie de tumori), infectioasa(osteomielita, osteita specifica si nespecifica), toxica(fosfor, mercur, arsenic), agenti fizici(osteonecroza cu raze X sau radiu) si sunt insotite de deficiente functionale, estetice si tulburari psihice consecutive. Solutia protetica va depinde de situatia clinica, de tipul de leziune si reprezinta confectionarea unei proteze-obturator. De regula, se disting trei momente in realizarea protezei-obturator: o proteza imediata (proteza-obturator chirurgicala), una provizorie si proteza-obturator de durata. La mandibula dispozitivele care pot restaura pierderile de substanta mandibulara sunt grupate in aparate de preventie, de contentie si de substitutie. Grefele metalice deasemena sunt folosite in reconstructia de mandibula confectiunate din aliaj crom-cobalt si mai recent din titan. Un alt tip de proteze-obturator folosite in reconstructii de pierderi osoase sunt protezele-obturator su sprijin implantar.

60. Leziunile şi defectele palatului dur, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul şi partic. tratamentului protetic.

Etiologie. Congenitale sau dobindite (ca urmare a traumelor, maladiilor specifice(lues) a proceselor inflamatorii, interventii chirurgicale).

Tablou clinic. Cele congenitale sunt insotite de lezari ale buzei superioare si deformati ale nasului. Apare deformarea maxilei prezentata printr-o comprimare in plan transversal, scurtari si deformari ale arcadei dentare superioare; dintii frontali ca regula nu ocupa locul lor, sunt inghesuiti, iar multi din ei sunt rotati in jurul axului , in multe cazuri are loc retentia dintilor. O data cu cresterea si dezvoltarea scheletului maxilo-facial, a muschilor mimici si masticatori, deformatia maxilei progreseaza. Bresele congenitale au o localizare tipica(in zona suturii palatinale mediane) si fobromucoasa marginala este lipsita de cicatrici; bresele dobindite pot fi localizate in orice zona a palatului dur si pe marginea lor sunt prezente cicatrici ale fibromucoasei. Sunt dereglari functionale esentiale ca tulburari de alimentatie masticatie, fonatie, respiratie. In tipmul alimentatiei alimentele patrund in cavitatea nazala, provocind procese inflamatorii ale mucoasei.

Diagnosticul. Se pune in baza examenului clinic si paraclinic minutios.

Tratamentul. Scopul este izolarea cavitatii orale de cea nazala prin intermediul diferitor dispozitive protetice. La copii se confectioneaza obturatoare, pe cind la adulti tratamentul protetic va fi in dependenta de localizarea bresei, numarul dintilor prezenti si starea lor. Astfel in cazul breselor palatului dur (mediana, laterala, frontala) cu prezenta dintilor pe ambele hemiarcade ale maxilei se va confectiona o placa palatinala obisnuita cind arcada maxilara este integra, sau o PPMA cu placa la prezenta breselor arcadei dentare. La pacientii cu brese ale palatului dur cu prezenta dintilor numai pe o hemiarcada a maxilei fixarea protezelor se va efectua prin intermediul sistemelor crosetare, a sistemului de succiune functionala, a scheletelor metalice intreg turnate cu arcuri sau placute metalice situate pe apofiza alveolara, sisteme telescopice. La pacientii cu brese ale palatului dur cu lipsa totala a dintilor la maxila dispozitivul protetic in forma de proteza totala se confectioneaza cu crearea a doua supape sau proteza superioara se va uni cu cea inferioara prin diferite dispozitive speciale. La pacientii cu brese ale palatului moale sau dur si moale se utilizeaza obturatoare Ilina-Markosian, Urbanskaia sau proteze obturatoare. Deasemenea pot fi aplicate arcuri de respingere sau sistemul cu magneti. Se mai folosesc: obturatorul pergament, Kiez, Ciasovskaia, placuta palatinala de delimitare si de largire.

Raspuns Ortopedie

Documents

Transcript of Raspuns Ortopedie