Org-an al Eparh ie i gr. or. rom. a C a r a n s e b e ş u l u i

A P A R E D U M I N E C A

P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : Pentru Aust ro-Ungar ia pe an 10 coroane

» : „ .pe '/» a n 5 ' » , România şi s trăinătate pe an 14 franci » n . ' ' r - P e *' •' 7 r

P r e ţ u l i n s e r ţ i u n i l o r : Pentru publicaţiuni oficioase, concurse edicte

etc. publicate de 3 ori, dacă conţin pană la 150 de cuvinte (i c o r , pană la 200 de cuvinte 8 cor.

de aci în sus 10 coroane

Corespondin ţe le se adresează redacţ iunei „ F O A I A D I E C E S A N Ă "

iară banii de prenumera ţ iune şi inserţiunile la A l ) M I N I S T R A Ţ I A

Librăriei şi Tipografiei diec. în Caransebeş

Predici alese Cuvântare în contra l en i i

„ B l ă s t S m a t . . . . cel-ce face lucru­rile Domnului cu lene" . Ier. 48, 10.

Iubiţilor Creştini!

Câte v e d e m cu ochii în lumea aceas ta , toate-s făpturile manilor lui Dumnezeu ; de a c e e a nici o s t ea pe tăr ia ceriului, nici un fir de năsîp pe ţerniul mării, nici o m u s c ă . . . . , cu un cuvânt , nimic în lume nu es te fără samă , nimic nu t r ăe sce fără tîntă.

D a c ă a şa da ră făpturile neînsufleţite şi vie­tăţile fără graiu au o menire , apoi s 'ar mai putea o a r e c rede , că omul, făptura cea mai a leasă a lui Dumnezeu , să fie lăsat în lume fără ţintă V Să aibă ochi şi să nu v a d ă , urechi şi să nu audă, gu ră şi să nu g r ă e a s c ă , mâni şi să nu lucre, picioare şi să nu calce, mai pe scurt , să t r ăeascâ , fără însă să scie, la ce şi pent ru c e ?

Nebună şi pecă toasă ar fi astfel de gândi re , ea ar v ă t e m a cu totul înţelepciunea d -zoească !

N u ! Noi nu suntem în lume numai, ca să mâncăm şi să bem, ci mai v â r t o s suntem puşi întrînsa, ca să l u c r ă m ; da ră dator ia aceas t a a v e m a ni-o împlini nu de sila, ca celelalte făp­turi ci de voie bună.

Noi nu trăim, ca să fim puşi la ham sau la jug, nu, că să fim mânaţi dinapoi ca boii sau purtaţ i de lanţ. ca urşii, ci ca să ne hotăr îm înşi-ne din voie bună şi să ne a p u c ă m singuri de lucru!

O, voie l iberă! O, odor nepre ţu i t ! T u eşti măr i rea , tu mândr ia , tu fericirea omului p e p ă m â n t !

Ei dar ' apoi câţi cunosc aces t o d o r ? O mulţime de creştini nu voiesc în ziua de

astăzi nici să scie do datorinţele lor, nici să audă de lucru, petrecendu-şi zilele vieţii cu l e n e a !

Acei creştini însă sunt de tot neferici ţ i! Las-că-s nefericiţi în v ia ţa aceas ta , da ră mai nefericiţi v o r fi în viaţa ceeala l tâ , căci l enea es te pecatul acela , ce a lungă dela om toa tă fericirea, şi chiar asta-i aceoa -ce voiesc să vi-o a re t în c u v â n t a r e a m e a de azi, c rezând, că veţ i fi cu toa tă lua rea aminte .

Iubiţilor! Nu-i via ţă mai frumoasă, nici traiu mai fericit, decâ t când scie omul, că a ţinut poruncile lui Dumnezou. Omul este atunci fericit şi a r e pa r t e de t o a t e ; el e sănă tos , căutat şi omenit do to ţ i ; ol t r ăe sce în p a c e şi fără mu­strări de cuget , t r ă e s c e mulţămit şi împăca t cu toa tă lumea.

Şi dacă-i şi cade oda tă câ te c e v a şi mai greu , dacă-l şi cea r t ă v r ' o d a t ă Dumnezeu , apoi el tot e fericit, căci „ l egea Domnului es te vo ia lui, şi în l egoa lui cuge tă ol ziua şi n o a p t e a " (Ps. 1, .1—2); el tot se bucură cum o a d e v e -resco şi s. apostol P a v e l , zicând : „am m a r e bucu­rie în tot năcazul nost ru" (II. Cor. 7, 4).

Când se dă însă omul la lene, când se feresce de lucru, când îşi p e r d e timpul cel scump şi nepreţuit , ce îl dă bunul Dumnezeu , atunci, o, atunci a m a r de traiul, va i şi a m a r de via ţa lui, căci lumea i-se pre face î:; iad.

I. Cu adovora t , iubiţilor, omul leneş e om nefericit, căci l enea îl despoa ie de toa te , de toa te , câ te l-ar pu tea ferici pe pămân t .

a) L e n e a îi ia omului s ănă t a t ea şi-1 face ca „argintul înogrit de multă z ă c a r e " (Pieinelli); ca „sabia ruginită de mult stătut în toacă" (Cornolius in Encl. 22 , 2 ) ; ca „apa împuţită do mult stătut în loc" (Ibidem).

De a c e e a zice s. Ioan Gură -de -aur : „Omule, ca re petreci în lene şi nimica nu lucri, c a r e • zaci şi te îngraşi , tu nu vei fi sănă tos . N u ! D e ar veni şi 600 do doftori, apoi ei nu te , vo r mai v indeca de boala ta, căci aceasta- i împot r iva firii" (Chrisost. horn. 16 în Act).

Ei, şi dacă oda tă nu-i s ănă ta t ea , apoi ce , fericire mai poa te a v e a omul pe faţa panica­tului cu toa te bunătăţ i le lui? Dacă nu-i s ănă t a t ea , apoi cum să-i mai t icnească lui. mâncăr i le , cum băuturile '? Şi ce folos: să, aibă el de patul cel frumos şi de aşternutul cel moale , dacă somnul , nu-1 mai pr inde ? Casa cea mai m a r o şi c ea mai , f rumoasă, nu-i e s te ea lui oa re ca o închisoare i fioroasă, dacă z a c e întrînsa de boală g r e a ?

D a r ă ce z i c? Grăesc de casă m a r e , de :

pat m o a l e ? Caut mâncăr i şi beuturi , caut b u n ă - ; taţi la omul l e n e ş ? ;

în deşer t c a u t ! Zadarn ică mi-i t r u d a ! C ă c i :

omul leneş s ă r a c es te de lucruri bune , s ă r a c i de lucruri t rebuincioase, d a r ă p e de altă p a r t e ; cu a tâ t mai avu t şi mai plin de lucruri rele.

b) Omul leneş este s ă r a c mai întâiu de •' pâne , căci scris es te , că nu se să tu ra decâ t ! „cel-ce lucră pămentul , ia ră cel leneş s e va; umplea de s ă r ă c i e " . (Pild. Sol. 2 8 , 19). \

Leneşul es te s ă r a c do casă , căci iară e s t e , 1

s c r i s : „de răul lenii se v o r pleca grinzile şi; de răul întârzierii manilor v a pica c a s a " (Ecl. 10, 18).

D a r ă nu numai fără de p â n e şi fără de casă r ă m â n e omul leneş , ci chiar şi fără de ori ce bunătăţ i pămentesc i , căci zice s. Ioan ( iura-de-âur : ^^lie^"buri©'•»uto^•ţd€¿a«ipgumţă..•^lift,'J^^ 'e^ele 'rel©;' c resc "SMgurer : (Ghrrilost. Şs X^M-- ¥)•

Leneşu l es te deci plin şi avu t numai dej cele re le , de neajunsuri , cari c resc şi se g r ă m ă ­desc s ingure în casa lui, se înmulţesc c a spinii în locul cel b lăs tămat do Dumnezeu şi părăs i t de oameni .

El es te a şa -da ră cuprins de nevoie , încărca t d e năcaz , s t răbătut de amărăc iune , el îi plin d e nefer icire! . . , , ;

c) Şi când c e a r c ă el să se scuture de nevo -iele lui, când caută chip de s c ă p a r e din năcazu­rile lui şi ce re ajutoriu dela alţii, atunci nefe­ricirea lui, nu ca să-i scadă , ci. îi mai c resce încă, căci pe nime nu-1 lasă inima să-i s a ră lui într 'ajutoriu, să-i s a r ă unui om, ca re , dacă a r fi fost muncitor, apoi a r fi putut a v e a de toate , ba a r fi putut a v e a încă, de unde da şi altor oameni nevoieşi . De a c e e a toţi îl lasă, toţi se feresc de dînsul ca de un rău, că „la multă r ău ta t e îl aduce p e om lenev i rea" (Îs. Sirah 33 , 31 ) ; toţi îl încungiură pe depa r t e , îl rîd şi se l apădă de dînsul : iară el r ă m â n e în chin şi dure re , în neajuns şi oftare, fără ajutoriu şi fără milă, r ă m â n e la sinul r e c e al nefericirii, unde 1-a culcat lenea şi unde nu-i r ă m â n e alta decâ t să p lângă şi să z i c ă : „via ţa mi-se t rece în năcaz , şi anii în suspinur i ; ruptă de suferinţe mi-i- pute­r e a ; d e vina lenii (fără-de-legii) mele şi oase le mi-se topesc" (Ps.. 3 1 , 10).

Crudă s o a r t e ! A m a r ă v ia ţă !

i d) Şi aceas t a amărăc iune e s t ă cu a tâ t mai m a r e , cu cât m a i ' m u l t îl s t r inge p e om lenea în b ra ţe .

O, iubiţilor! Când es te omul oda tă în ghia-; r e l e . lenii, când se lasă călărit şi pur ta t de

dînsa, când i-se dă, sc lav, atuncea-i el încă şi mai nefericit, căci se apucă a e face încă şi multe păca t e .

Cine. nu scie doară , cum-că chiar oameni i cei dintâiu, . A d a m şi E v a , nelucrând în raiu. şi t răind fără grijă, au uitat do porunca lui Dum­nezeu şi, călcându-o, au păcă tu i t !

, Da, omul leneş uită de Dumnezeu şi de poruncile lui, uită de toa tă l u m e a ; şi dacă uită, apoi oare . să nu a lunece „ omorîndu-1 po f t e l e?" „Cel ce se l e n e v e s c e " —- zice s. Scr iptură — „cade în r e l e " (Ecl. 17, 17). Şi cu a d e v ă r a t ! Leneşu l cade în multe r e l e ; căci lenea , fâcendu-1 - „ f ă r ă ' d e ruş ine" (Pild. Sol. 2 1 , 25), „îl î nva ţ ă a umbla din casă în casă , nu numai nelu-

1 c rând , ci şi limbut şi iscoditoriu, grăind, ce nu s e , c a d e " (I. T im. 5, 13) ; ea îl î nva ţ ă şi îl împinge la p ă c a t e : la minciună, la înşelăciune, la beţie, la furătură, la ourvie şi la a l t e l e . . . . . p â n ă îl aduce la a tâ ta , de-şi s imţesce încă şi mai W o nefericirea.

Căci, păcătuihd omul, cugetul începo-mda tă ,&-\ şi rnuş t ra ; păcă tu i Strigă"-bvresbuâare';; ofnul

pul, şi astfel i-se sver i teâza ş i stropul Cel mai de pe u rmă de p a c e şi mu l ţ âmi re !

Vai, ce t icăloşie! Vai, ce nefer ic i re ! Omul, înzestra t de Dumnezeu cu daruri le

cele mai frumoase, a tâ t sufletesci cât şi t rupeşei , şi a şaza t apoi ca o coroană în capul lumii pă­mentesci , omul, înarmat cu voie liberă şi însoţit de un prietin bun şi credincios, de cugetul său, după-ce face l egă tură cu lenea, după-ce se lasă de lucru şi muncă, ia tă ! privîţi-1, cum îi de lipsit de sănă ta te , de pu te re şi frumseţă, cum îi d e amărî t la suflet, fiind fără a v e r e , fără pretini, fără ajutoriu, fară onoa re , d a r ă de rîs şi de bat jocură la toată lumea, apoi spăriat , năcăjit, a runcat în g u r a mor ţ i i !

Vai, vai , o lenesule nefericit! Unde es t i ? Unde te-ai vîrît şi cine, cine să te s cape dela moa r t ea cea vecinică ? Cine s ă , te t r agă şi cum să te scoa tă din gu ra cea înfiorătoare a înfri­coşatei periri ? !

e) î n t r ' adeve r , iubiţilor, greu-i a-! s căpa p e omul leneş de pe r i r e ! Căci lenea, al cărei rob credincios s 'a făcut cu t rup, cu suflet, ea îl face „ s ă - ş i ' p a r â încă înţelept" (Pild, Sol. 26 , 16) şi să nu pr imească nici un sfat pr ie tenesc , nici să asculte de învăţătur i le cele bune , nici să v a d ă adâncul , în ca re cade , nici r îpa, pe c a r e se lunecă la va le , nici să cunoască cursa, în c a r e pică, nici să audă sau să s imţască valuri le, ce-1

F 0 A I A D I E C E S A N A 3

apucă , ci mai v e r t o s să doa rmă , să d o a r m ă tot-una, d e şi i-s'ar apr inde focul sub pat , ori i-s'ar r ă s tu rna c a s a de asupra , ori k i r lua a p a p e de d e s u p t : şi el. să v a d ă v că-1 a r d e , că-1 îneacă , că-1 omoară , cu l enea Iui a r face d o a r ă numai a t â t a , că şi-ar schimba culcuşul în alt loc, d a r ă m â n a la lucru, m â n a la muncă , ca să s c a p e de per i re , ferit-a Dumnezeu , nu şi-ar mai în t inde-o: ci c r ede mai v e r t o s , că lucrul e răul, : că munca greul vieţei , că t ruda moar t e .

De a c e e a pu tem zice de omul l e n e ş : „ e l ;

fuge de duşman, unde poa te , d a r ă de sine, unde v a ' f ug i ? "

Leneşu l n ' a r e unde fugi, de lenea lui e l : nu fuge, căci s 'a înfrăţit cu dînsa şi apoi ş i : cu păca te l e , la cari îl pune ea to tde-una de le face.

f) Şi dacă p o a t e ,câţe oda tă îi şi t r ece prin cap câ te un gând bun, câte- un g â n d fericit; d acă câ te o d a t ă se şi duce la lucru, apoi tot-nu-i p r e a v ine la socotea lă , nu-i p r e a v ine înde­mână , şi numui ce vez i , că începe a se codi.

Căci lenea, a c e e a m a r e . doamnă , îl face: tot-de-una să-i fie g r e u de lucru, să b o c e a s c ă după culcuşul lui, să se ba tă d u p ă poftele cele p ă c ă t o a s e : e a îi în tunecă d e nou mintea, îi a m o r ţ e s c e de nou trupul, ii' o rbesce de nou cugetul , îi subjugă de nou vo ia şi îl aruncă. jrară,,db,.;py;..,rtHi.l,Wi i f o d £ e ^ r i i i + m 7 a d â n c i r n e a ceaj fără. de fund "a nefericirii, unde îl leagă ' 'cu 'în-j doit lanţ, îi pune îndoit h â m : şi-1 î nhamă la g r e u t a t e a năcazuri lor astfel, încât el, nici bocind, nici rugându-se , să nu se mai poa tă des face de cătuşele , în c a r e a ajuns, ci să r ă m â n ă în veci rob nefericit, robul Ienii şi al păca te lor ei, rob blăs tămat al morţii vecinice, şi să i-se poa tă z i c e : „ s c i i . . . . că t răesci şi eşti m o r t ! " (Apoc. 3 , 1).

II. Leneşu l es te mort , mort şi nefericit în v ia ta aceas t a , mort si b lăs tămat în v ia ta v i i t oa re ! Căci dreptul judecă tor iu , ca re le după m o a r t e a omului „vine curend şi p la ta sa cu dînsul, ca să dee fie căruia, după cum îi v a fi p la ta" (Apoc. 22 , 12); cel ce cea rcă inimile şi rărunchii , ca să d e e fie căruia după căile lui şi după frup-turile încordării lui" (Ier. 17, 10). El în c a r e . fapte, pe ce căi, cu ca r e roduri îl v a afla p e omul l e n e ş ?

Nici într 'o faptă b u n ă ! Nici cu un rod plă­cut lui D u m n e z e u ! Numai pe căi ră tăci te , pe căi s p i n o a s e !

Căc i : „căile celor ce şăd fără de lucru sunt aş te rnute cu spini" (Pild. Sol. 15, 20).

P e ast-fel de căi deci îl v a afla dreptul judecă to r iu pe omul l e n e ş ; pe căi păcă toase , p e căi b lăs tămate , s tors la t rup, stricat la suflet, s ă r a c şi nimicit ca un afurisit! Căci zice Dom­nul prin Moise : „Dacă nu vei auzi v o a c e a Dum­

nezeului tău, apoi b lăs tămat ve i fi în ce ta t e , b lăs tămat la c â m p ; b l ă s t ă m a t e v o r fi toa te cele­la l te a le t a l e ; şi v o r v e n i t oa t e blăstemuri le a c e s t e a sup ra ta, şi t e v o r a p u c a cu iuţală, p â n ă t e v o r s t i nge" (5. Moise 2 8 , 15—20) .

Şi leneşul, leneşul, c a r e lasă neîmplinite t o a t e porunci le lui D u m n e z e u şi r ă m â n e surd

; la cuvintele cele dulci a le Mântuitoriului, c a r e ; z i c e : „voi prietenii mei veţi face, c â t e v ă po -: runcesc eu v o a u ă " (In. 15 14), el să fie ferici t?

O n u ! Omul leneş , iubiţilor, v a fi •blăstă­mat şi osândit ca se rvu l cel leneş , de ca r e a zis D o m n u l : „Aruncaţi-1 în întunerecul cel mai

; din afară , acolo v a . f i p l ânge re şi c râşni rea din-' ţilor" (Mat. 2 5 , 30), căci „ b l ă s t ă m a t . . . c e l c e

face lucrurile Dumnului cu lene ! " (1er. 4 8 , 10). lată deci, iubiţilor ce soa r t e a m a r ă , ce

soa r t e crudă, ce s o a r t e cumplită îl a ş t eap tă p e omul leneş !

Şi noi, noi,' cari de alminţrelea ne ferim d e lucruri fioroase şi pr imejdioase ; noi, cari, când simţim, că o boa lă mică stă să ni cuprindă tru­pul, când v e d e m un lucru, ce ni-se p a r e , că ni-ar strica fericirea, noi, cari ne v ă i e r ă m cu amar , ne tânguim, p l â n g e m şi s t r igăm, că d o a r ă a m căpă t a v r ' u n ajutoriu şi v o m s c ă p a do pri­mejdie , — noi de lene, de acel balaur cu c a p e t e mul te şi cu limbi de foc, de isVorul tuturor ne­f e r i c i r i l o r n o a s t r e ;;păraentesci .îşi vecinice,-sa. nu %'e î'erîm-,? să risrfit$5n, m t c a r - c ă • v e d e m : eă < vi4>e a supra noas t ră , că v ine cu g u r a căsca tă , să n e înghită toa tă a v e r e a , toa tă fericirea şi să n e îmbuce cu t rup şi cu suflet cu tot — mai rău , decâ t o feară să lba tecă ? Să nu ne spăr iem, să nu p lângem cu amar , să nu str igăm cu va ie t şi să nu c e r e m ajutoriu, ca să s c ă p ă m de ea ? Ci să s tăm, să s tăm cu manile în sîn, ba î n c ă să o cău tăm, să cău tăm toa te prilejurile ei : s ă iscodim fel de fel de pricine şi bâboane , numai şi numai ca să nu lucrăm ?

Vai ! Vai ! A m a r mai ră tăcim ! Vai, g r o z a v ne amăg im ; va i ! crud ne orbim, cumplit n e sărăc im, fără milă ne omor îm şi ne nefericim pentru vecinicie !

Căci Dumnezeu le v e d e doa ră toa te , le scie toa te , şi le cunoasce t o a t e ; El cunoasce şi iscodirile noas t re la lene, şi „după căile tale şi după iscodirile tale te v a j u d e c a (Ezech. 24 , 14) creşt ine !"

Şi atunci, atunci blăstămul lui drept , lene-şule, nu te v a t r ece nici în v ia ţa as ta , nici după m o a r t e , căci „ b l ă s t ă m a t . . . cel ce face lucrurile Domnului cu l ene" (1er. 4 8 , 10).

D e a c e e a să ne ferim, iubiţilor, de lene ; să ne ferim de aces t păca t m a r e , de aces t păca t de moar t e , în c a r e foiesc a t â t ea alte păca t e , câ te furnici într 'un furnicariu ; să no ferim şi să fugim de lene cu toţii, fie-care în cercul dă to -

F O A I A D I E C E S AN A

finţelor chiemării sale, şi încordându-ne după putere, să lucrăm lucrul nostru, spre folosul şi fericirea noastră, şi spre mărirea şi lauda ; fui Dumnezeu. Amin. „Candela"

Isus Cristos — Cu cuvintele s. Scripturi, textul de la Neamţul —

100. Isus judecat la moarte

(Continuare)

Deci atunci a luat Pilat .pe Isus şi 1-a bătut, Iar ostaşii diregetoriulăi au adus pe Isus înlăuntrul curţii, ce. este divan, şr adunat-au la dînsul toată mulţimea ostaşilor. Şi desbrăcându-1 l-au îmbrăcat cu hlamida roşie, şi împletind cunună de spini au pus în capul lui şi trestie în dreapta lui, şi, îngenunchind înaintea lui se închinau lui şi îşi băteau joc de el zi­când : „Bucură-te împăratul Iudeilor!" Şi scuipând asupra lui au luat trestie şi îl băteau peste cap şi-i dau palme.

Deci a eşit iarăş afară Pilat şi a zis lor: „Iată vi-1 aduc afară, ca să cunoasceţi, că întru dînsul nici o vină nu aflu". Deci a eşit Isus afară purtând cununa cea de spini şi haina cea mohorîtă. Şi a zis lor: „Iată omul".. Iar dacă l-au văzut pe-el arhiereii şi slugile, au strigat zicând : „Răstignesce-1, răstignesce-1". Zis-a lor Pilat: „Luaţi-1 pe el voi şi î-1 răstigniţi, căci eu nu aflu intru ei vină." Răspuns-au Iudeii: „Noi lege avem, şi" după legea, noastră trebue să moară, căci pe sine Fiu al lui Dumnezeu.s'a făcut." Iar dacă a auzit Pilat acest- cu>ént;'üiai'' mult S'a temut, şi a întrat în divan iarăş şi a zis lui Isus: „De unde eşti tu? -' Iar Isus răspuns nu i-a dat' lui. Deci a zis Pilat lui: „Mie nu grâesci? Au nu scii, că putere am să te răstignesc şi putere am să ţe slobo-zesc?" Răspuns-a Isus: „Nu ai avea nici o putere asupra mea de nu ar fi fost dat ţie de sus ; pentru aceasta cel ce m'a dat ţie mai mare păcat are." Din­tru aceasta căuta Pilat să-1 slobozească; iar Iudeii strigau zicând: „De vei slobozi.pe acesta, nu eşti prie­ten Cesarului; tot cel ce se face pe sine împărat, stă în potriva Cesarului". Deci Pilat auzind cuvântul acesta a scos afară pe Isus, şi'a şezut pe scaun la judecată în locul ce se chiamă pordosit cu pietri, iar evreesce Gavata. Şi era Vinerea Pascelor, şi ceasul ca la al şeselea; şi a zis Iudeilor: „Iată împăratul vostru." Iar ei au strigat: „Ia-1, ia-1, răstignesce-l pe el." Zis-â lor Pilat: „Pe împăratul vostru să-1 răstignesc?" Răspun­s-au arhiereii: „N'avem împărat fără numai pe Cesarul." Deci Pilat a judecat să se facă cererea Iar şi 1-a dat pe el lor, ca să se răstignească.

161. Bés t ign írea lui I s u s

Şi au luat pe Isus şi l-au desbrăcat din porfirâ şi l-au îmbrăcat în hainele lui şi l-au dus, ca să-1 răstignească.. Şi se aduceau împreună cu dînsul doi făcători de rele, să se peardă. Şi ducendu-şi crucea sa a eşit la •locul, ce se chiamă al câpăţinei. care se zice evresce Golgota. Şi eşind afară au aflat pe un om cirinean anume Simon, care trecea venind din ţarină, tatăl lui Alesandru Ruf. Pe acesta punând crucea l-au silit să o ducă după Isus.

Şi mergea după dînsul mulţime multă de popor şi de muieri, cari plângeau şi se tânguiau după dîn­sul. Şi întorcându-se cătră ele Isus a zis : „Ficele

Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci p e vói vă plângeţi "şi pe fiii voştri. Câ iată viazile, în cari vor

•zice: .Fericite cele sterpe,,-şi: pântecele.cari n'au'năs­cut, şi ţîţeJe cari n'au -aplecat. Atunci. var. începe a

= zice munţilor : Acoperiţi-ne pe noi ; că ,de. fac acestea \ în lemnul ceS-verde, -dar Jn cel uscat, ce va fi?"

Şi venind là focul ce se nu mesce-Golgota, care : se zice locul *eâpâţînei, i-au dat lui să bee oţet ames­

tecat cu smirna; şi gustând nu vrea.să bee'. u . . Şi era ceasul al treilea, şi l-au restignit pe el, Şi

împreuna cu dînsul au răstignit doi tâlhari : unul de-a dreapta şi altul de-a stânga lui, şi în mijloc pe Isus. Şi s'a împlinit scriptura, care zice : „Şi cu cei fără de lege s'a socotit."

Iar -Isus zicea : „Părinte, iartâ-le lor, că nu sciu ce fac !"

Şi Pilat a scris şi titlu cu vina lui, şi 1-a pus pe cruce deasupra capului lui; şi era scris evreesce, -elenesge, romlenesce: „Isus Nazarineanut împăratul Iudeilor." Şi acest titlu mulţi din Iudei 1-â'u cetit ; căci aproape era de cetate locul unde s'a restîgnit Isus. Deci au zis lui Pilat arhiereii Iudeilor : „Nu scrie îm­păcatul Iudeilor, ci cum că el a zis : „împărat sunt al Iudeilor." Răspuns-a Pilat: „Ceea ce am scris, am scris." , ,

Iar ostaşii, dacă au răstignit pe' Isus au luat hainele lui şi le-au făcut patru părţi, riesce-căruia ostaş parte, şi cămaşa. Şi au împărţit hainele, lui aruncând sorţi pedînsele, cine ce va lua. Şi era cămaşa necusută, de sus ţesută peste tot. Şi au zis între dînşii: „Să nu o sfăşiem pe aceasta, ci să aruncăm sorţi pentru dinsa. a căruia va fi." Ca să .se: plinească scriptura, ce zice : „împărţit-au hainele mele loru'-şi, şi pentru că-itiaşa mea au aruncat sorţi." Deci oataăii. acestea au

' făcut. ' , Şi şezând, îl păziau pe el acolo.

Şi sta poporul de pnvia ; iar căi ce treceau îl huliau pe dînsul clătind cu capetele lor şi zicând : „Ua, cel pe strici biserica şi în trei zile o zidesci, mântu-esce-te pe tine însuţi de eşti Fiul lui Dumnezeu, şi te pogoară de pe cruce. " '

Aşijderea încă şî arhiereii «batjocurindu-1 împre­ună cu cărturarii şi cu bătrânii şi cu fariseii ziceau.: „Pe alţii a mântuit, iar pe sine nu poate să se mân-tuească ; de este Cristos, împăratul lui Israil, pogoarâ-se acum de pe cruce, să vedem şi să credem întrîn-sul. Nădăjduia spre Dumnezeu, acum mântuească-1 de îl voesce, că a zis, că Fiul lui Dumnezeu sunt."

Şi-şi făcea rîs de dînsul şi ostaşii apropiindu-se şi oţet aducând lui şi zicând : „De eşti tu împăratul Iudeilor, mântuesce-te pe tine însu-ţi." • 1

ţ ' Iar unul din tîlharii cei răstigniţi îl hulia pe dîn­sul zicând": „De eşti tu Cristosul, mântuesce-te pe tine şi pe noi." Iar răspunzând cela-lalt, î] certa pe el zicând: „Nu te temi tu de Dumnezeu, că Intru aceeaş osândă eşti? Şi noi după dreptate, că cele vrednice de faptele noastre luăm ; iar acesta'nici un rău n'a făcut." Şi. zicea lui Isus: „Poinenesce-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia ta." Şi a zis Isus lui : „Amin zic ţie, astă-zî împreuna cu mine vei fi în raiu."

Şi sta lângă crucea lui Isus mama lui şi sora mamei lui, Maria a lui Clopa, şi Maria Madgalina. Deci văzând Isus pe maica sa şi pe învăţăcelul, pe care iubea, stând a zis maicei sale : „Muiere, iată Fiul tău." După aceea a zis învăţăcelului : „Iată mama ta." Şi dintr'acel ceas a luat pe dînsa învăţăcelul într'ale sale.

Iar când a fost ceasul al şeselea întuneric s'a făcut peste tot pământul până la al noauălea ceas. Iar în ceasul al noaèulea a strigat Isus cu glas mare :

F O A l A D I E C E S A N A 5

„Eloi, Blo.i, lema savahtani (ce estş ţâlcuindu-se : Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,' pentru ce - m-ai lăş^ţ)?" Iar unii din cei ce stau acolo auzind ziceau r „Iafâ pe Ilie ' striga" •"<

După aceea sciind Isus, că toate s'au sâvirşit, ca "sa sehplinecsca scriptura, a zis: „Mi-i sete." Şi era acolo un vas plin de oţet. Şi îndată alergând unul. dintrînşii ş | luând un burete 1-a umplut de oţet şi punându-1 într-o trestie 1-a adăpat pe el. Iar cei-lâlţi ziceau : „Lasă să vedem au veni-va Ilie, ca să-1 mân-tuească." Deci dacă a luat oţetul Isus, a zis : „Sâvîr-şttu-s'a." Şi iarăş strigând Isus cu glas mare a zis: '„Părinte, în manile tale îmi încredinţez duhul meu." Şi acesta zicând şi plecându-şi capul şi-a dat duhul.

Şi iată catapeteasma bisericei s'a rupt îh doauă, de sus până jos, şi pământul s'a cutremurat, şi pie-trile s'au despicat, şi mormânturile s'au.deschis şi inulte trupuri ale sânţilor, cari adormiseră, s'au sculat şi eşind din mormânturi după învierea lui au venit în sânta cetate şi s'àu arétat multora.

Iar sutaşul cel ce sta în preajma lui văzând ceea ce se făcuse şi că aşa strigând şi-a dat duhul, a mărit pe Dumnezeu-, zicând : „Cu adevărat omul acesta drept a fost, Fiul lui Dumnezeu a fost." Şi cei ce era împreună cu el păzind pe Isus văzând cutremurul şi cele ce s'au,făcut s'au înfricoşat foarte, zicând : „Ade­vărat Fiu al lui Dumnezeu a fost aceasta."

Şi tot poporul, ce venise împreuna la priveala aceea, vèzènd cele -ce se făcuse, bâtându-şi peptunle se întorceau. Şi stau toţi cunoscuţii lui de departe şi multe muieri, cari veniseră după el din Galileea. pri­vind acestea. întră cari era Maria Magdalina, şi Maria mama lui Iacov, şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Ze-vedeiu, şi alte multe care, se suiseră cu el în Ierusalim.

' Iar Iudeii, ca să nu rămână pe cruce trupurile Sâmbăta, de vreme ce Vineri era, că era mare ziua Sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat, ca să le sdrobea-scă lor fiuerile şi sa îi rădice. Deci au venit ostaşii, şi celui dintâiu i-au sdrobit fiuerile şi celui-lalt, ce s'a răstignit împreună cu el ; iar la Isus venind, dacă 1-a văzut pe el, că atuncia murise, nu i-au zdrobit lui fiu­erile, ci unul din ostaşi cu suliţa coasta lui a împuns, şi îndată a eşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit, .şi adevărată este mărturisirea lui, şi acela scie, că adevărat zice, ca şî voi să crede-ţi. Că s'au făcut acestea, ca să se plinească scriptura : „Os nu se va sdrobi dintrînsul." Şi iarăş altă scriptură zice : „Vedea-vor pe care au împuns".

162. îrirnormentarea lu i I s u s •

Şi iată sarà făcându-se, — de vreme-ee era Vineri, care ests mai înainte de Sâmbătă — a venit Iosif din Arimatea, oraş al Iudeilor, un om b&gat, sfetnic cu bun chip, bărbat bun şi drept — acesta nu se însoţise la sfatul şi fapta lor, — care şî el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu, fiind şi el învăţăcel al lui Isus, dar într'ascuns de frica Iudeilor.' Acesta îndrăznind a întrat la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Iar Pilat s'a mirat de â murit aşa de curând, şi chiemând pe sutaşul 1-a între­bat pe dînsul de a murit de mult. Şi înţelegând de la sutaşul a dăruit, lui Iosif trupul.

Şi Iosif cumpărând giolgiu, a venit şi a pogorît trupul lui Isus.

Şi a venit şi Nicodim, cel ce venise la Isus noaptea mai înainte, aducând amestecătură de smirnă şi. de aloe ca> la o sută de litre. eŞi au luat trupul lui Isus, şi 1-su înfăşurat pe el în giolgiuri cu miresme, precum este obiceiul Iudeilor a îngropa. Şi avea Iosif grădină în locul, unde s'a răstignit Isus, şi în grădină

' mormânt nou săpat în p e a t r â ' , întru care' nimenea nici odată nu se p'usbse'. I n tté^'m%ilMá%l^é-''^'^épié^-

I au pus ei pe Isus pentru "Vinerea Iudeilor*: şi; prăvâ-! lind o peatrâ mare pe uşa mormântului s.'au„dus. ; ,. • , Şi muierile, cari .veniseră cu, dlnşul ;,4in...^áiiiea, i au. văzut mormântul, şi cum s'a pus trupul lui. Şi era I acolo Măria Magdalina şi cóájaltá 'Mărie, ^ézéfíd' îh

preajma mormântului, şi s'au -întors: ; v • ' w

' Iar-''-a doaua'zi;„ care este-după Vineri, s'au adu­nat arhiereii şL fariseii ¡ a Pilat. zicând :' * Doamne,; adur su-ne-a,ra aminte, că inşelăţqriul .acela,a zis încă, fiind viu : După trei zile mă voiu scula. Deci poruncesce şă se întărească mormântul până a treia zi, ca nu cumva venind ucenicii lui noaptea sa-l 'fure p e - e l şi să zică poporului: S'á sculat din morţi; ş i-va fi rătă­cirea cea de apoi mai rea de; Cât cea dintâiu." Zis-a lor Pilat:: „Aveţi custodie; mergeţi de întăriţi cum sciţi." Iar ei mergând împreună cu custodia áu întărit mormântul pecetluind peatra. "

Şi Măria Magdalina şi Măria lui Iacov şi Salome s'a odihnit Sâmbătă dupe poruncă. Şi dacă au trecut Sâmbăta, au cumpărat miresme ca să meargă să ungă pe Isus. •

(Va urma)

4 O mică lămurire

în vorbirea, ce am ţinut-o în congregaţiunea de primăvară a comitatului Caraş-Severin, am zis, că şcoala comunală din Şopotul Nou — în lipsa unui înve-ţătoriu — s'a concrezut preotului de acolo şi acel preot n'are nici'o cvăliftcaţie de- înveţâtoriu. • • ./•> •

Aceste cuvinte ale mele au supărat pe Părintele Ioan Goanţă din Şopotul Nou şi Sânţia Sa cere să rectific cuvintele mele, de oare ce Sânţia Sa este şî „pedagog absolut, provezut cu cvalificaţiune de învă­ţător iu".

Este adevărat, că Părintele Ioan Goanţă şi-a câştigat — cum singur zice — prin anii 50—60 cva-lificaţiunea de învăţătoriu; dar acea cvalificaţiune, cât sciu eu, nu mai corespunde cvalificaţiunii reclamate' astăzi dela învăţători.

Suntem convinşi, şi Sânţia Sa va recunoasce, că cu aceea cvalificaţiune ar fi escepţionat la ori ce post de învăţâtoriu la şcoalele noastre confesionale.

în înţelesul acesta, rog, să se tălmăcească cuvin­tele mele zise în congregaţiune.

Caransebeş. 18 Maiu, 1902. Dr. Petru Barba

V a r i e t ă ţ i Hirotonir i . Prea Sânţia Sa Domnul Episcop

diecesan Nicolae Popea a binevoit a hirotoni întru presbiteri în 12 şi 14 1. c. pe Axente Popoviciu, pentru parohia din Gârlisce, şi Ilie Imbrescu, pentru parohia din Dalboşeţ.

î n a tenţ iunea parohi lor n o s t r i . Articolul de lege XXXVIII din 1881 dispune în ţi. 1 că numai

aceea fot mijloci în "orï-ce mod emigrări din ţearâ— fié în caşuri singuratice fie de altă natură — cari au obţinut în .acest scop concesiune de la înaltul' ministe-riu de interne ; iar după §. 2 cei-ce fără acest concediu •mijlocesc emigrări din ţearâ, comit transgresiune, care se pedepsesce cu amendă în bani până la 600 cor. şi cu în­chisoare până la 2 luni. Venindu-ne la cunoştinţă, — scrie Tel. Rom. '—că din unele protopopiate ale arhidiecesei încă au în ceput jci-colea a emigra unii credincioşi de ai noştri chiar şi în îndepărtata Americă, aflăm de bine a : atragem atenţiunea organelor noastre din parohii asupra disposiţiunilor de mai sus ale legii ; îndatorându-le nu numai a se feri de ori-ce amestec în mijlocirea emigra- : rilor, ci a sfătui cu toată puterea cuvântului pe credincio­şii lor a nu-şi părăsi vatra părintească şi stţămoşască, preferind a merge în America, unde pe mulţi îi asceaptă cea mai mare miserie şi feliurite primejdii şi nenoro­ciri. Din contră, rămânând în ţeara lor. prin, muncă raţională şi prin cruţare să caute a-şi agonisi cele de lipsă pentru traiu, crescerea copiilor şi împlinirea datorinţelor cătră biserică şi ţară.

D i n Bucovina . „Joi în 15 Mai n. a. c. a avut loc în Cernăuţi o adunare imposantă de credincioşi de naţionalitate română ai bisericei noastre dreptmări-toare din Bucovina, convocata pentru oarele 3 p. m. în sala filarmonică de un comitet ad hoc, în fruntea căruia steteau represenranţii clerului, d-nii prof. univer­sitar Eusebie. Popovici şi consilier consistorial Dionisie. cavaler de Bejan, şi representanţh patronilor bisericeşti ! d-nii proprietari, mari Dr. Ioan 'cavaler' de ' VoicinschF şi Dr. Iancu cavaler de Flondor. Adunarea a fost im-imposantă şi ilustră atât prin numărul mare al par­ticipanţilor — erau de faţă peste 600 persoane din toate regiunile Bucovinei — cât şi prin calitatea lor. Apăruse cele mai notabile persoane din cler, dintre patronii bisericesci, funcţionari şi '. laici.. Cuvântul de deschidere rostit de d-1 profesor Eusebie Popovici a fost inaugurat prin însufleţite urări. de „Să trăească", la adresa Monarhului. în continuare dl profesor Euse-. bie Popovici a expus motivele convocării adunării, înaintând propunerile comitetului ad-hoc. Propunerile au fost aprobate prin vii aclamaţii din partea majo­rităţii covîrşitoare a participanţilor şi la dorinţa gene­rală au fost votate fără desbatere. Propunerile se referă la starea actuală a diecesei. Starea actuală politică, şi firea gingaşa a propunerilor ne impun tratarea discreţionară din care motiv nu ne putem estinde în pudlic în materie. Adunarea şi propunerile constitue un act de importanţă istorică în viaţa noa­stră naţională. Pentru esecutarea decisiunilor adu­nării a fost ales un comitet compus din 20 persoane, représentant distinşi dintre membri clerului, patronilor bisericesci şi celorlalţi laici de naţionalitatea română, fii ai bisericei noastre dreptmăritoare din Bucovina". Deşteptarea.

— Luni în 19 n. 1. c. a încetat din viaţă vete­ranul représentant al clerului român bucovinean Dr.

! Ioan Ţurcan,, una din cele mai populare, figuri din J Bucovina. S'a' născut la 19 Aprilie 1818. După termi­

narea studiilor teologice şi cursurile la universitatea din Viena, spre completarea ştiinţei sale teologice mai ales a teologiei morale, absolvând ciifsurile cu succes eminent, .&'a căsătorit în 1843, .cniritonit 'ghid în presviter în acelaş an. Cariera şi-a început-o ca păstbriu de suflete în Mameştii-vecln în 1843. La anul 1848 fu numit asesor consistorial,.,în Î882 fui distins de. universitatea-din Cernăuţ prin oferirea gradului academic de doctor în st. teologie, iar 1887 mitropo­litul Silvestru 1-a distins prin oferirea mitrei, cea mâi înaltă distincţie, ce o poate ajunge un preot mirean. Membru în dietă a fost dela anul 1878. până "in pre-senţ,/ iar în parlament aproape un deceniu. înmor­mântarea s'a sevîrşit Joi la 9 l/s oare dimineaţa. După săvîrşirea marei panachide în biserica catedrală a ţinut predicatorul caterdal dd Dr, O.. Popescu' discursul funebral, .arătând meritele şi activitatea răposatului. P. S. Sa D. Episcop Repta, la mormânt a relevat pe răposatul ca tată de familie, moş, strămoş şi ca om, isprăvind cu obicinuitele ertăciuni. La mormânt a mai ţinut un discurs, foarte frumos d-L profesor univ. Constantin Popovieiu în numele „Asociaţiunii clerului", d-1 0. Luţia în numele „Junimii" pentru membrul,ei onorar şi fundator şi dl Petru' de Tâutul în numele „Academiei ortodoxe," a cărei membru' onbrar a fost defunctul. '• •' : • ' o . ; . : ' : ; ; • ; , <

iii 0 ,H Vlii'fi f; JR-'/'î? p?. s:>nui*viioid Necro log , Jsfi-se scrie, pă IJ'ariaŢ.ş ţiiţ* ;îriySţăţo-.'

riului în pensiune Chirilă Sîrbu din Prilipeţ, după un morb greu a încetat din viaţă Vineri. îo; -10/23 Maiu dimineaţa la 4 oare în etate de 56 ani. înmormânta­rea a fost în 11/24 Maiu. Pe reposata o deplâng iubi­tul soţ Chirilă Sîrbu. şi fiul răposatei Sofronie Sîrbu învăţătoriu acolo şi de iubita sa noră Ancuţa Sîrbu. Fie-i ţerîna uşoară şi memoria binecuvântată!

Mulţămită publ ică . Reverendismul domn Da-maschin Miter preot gr. ort. în loc, din tristul incident al morţii unicului său fiu Ioan Miter în vrâstă de abia21 ani, — în loc de a depune o cunună trecătoare pe mormântui scumpului decedat, — â cumperat pe sama s. biserici gr. ort. din loc patru ripizi şi crucea, cum şi stiharele de lipsă la ele. toate în preţ de 135 ' cor., cari cu ocaslunea parastasului ţinut în „Lunia Paştilor" s'au sfinţit şi s'au predat destinaţiunii lor întru memoria reposatului. Pentru fapta nobilă aducâm şi pe aceasta cale mulţămită donatoriului rogând pe atotputernicul şi induratul Dumnezeu, ca să primească jertfa asta de­pusă pe altariul casei sale spre iertarea păcatelor aceluia, pentru care s'a adus. Cârnecea la 5 Maiu 1902. Pentru comitetul parohial: Iosf Roşin preşedintele comitetului parohial. — Sava Molin notariul comite­tului parohial.

D e s p r e învăţământu l popora l al s tatului a scris şi dat publicităţii consilierul ministerial de secţie Francisc Halâsz un mare op. în care ia posiţie pentru

desfiinţarea şcoalelor poporale confesioşMe, wa* ales a celor gr. or. române, recomandând înlocuirea lor cu şcoalele cele de stat. „Drapelul"

' Corul vooal bisericesc gr. or. român din' Bozo-v i c i u a T a t f j a z ă în favorul sâu, m ziua hfambîui bise­ricesc la „Înălţarea Domnului", în 5 Iunie (23 Maiu) 1902 Concert împreunat .cu Joc şi TeatrU, ce se va ţinea în grădina, ..eventual în sala casinei rdmâne de acolo. Preţul locurilor: locul L 1 cor. 60 fii.. locul II. 1 cor., loc, do stat 50 fii. de persoană. începutul precis la 8 oare sara. Bilete de intrare-se-"afla de vinzare la institutdl de credit şi economii „Nera" şi sara la casşă. £5\iprasolviri' se primesc cu nrulţămită şi se cvitează pe cale jurnalistică. Programa: a) Concertul. 1. „Iată 'ziua- triumfală", cor bărbătesc de Humpel. 2. „Cât e ţară", cor' bărbătesc de *** 3. -Resunclul \ Ardealului", cor. mixt de I. VidU; '4. ^Marşul lui Mihaiu Eroul", cor mixt de I. Vidu.-b) Teatrul: O Sâmbătă norocoasă piesă poporală în 4 acte de I. V. t)upă producţiune urmează joc. '

Licitaţiune minuendâ Pe' basa încuviinţării Venerabilului Consistoriu

'diecesan ddto'8 Maiu 1902 Nr. 1623 se escrie licita­ţiune -minuendâ pentnr renovarea • s. biserici gr. or. româna' din- Jebel , precum şi pentrn îngrădirea curţii cu gard de fer, cu preţul de esclamare 7538 qqr. 94 fii.

Licitaţiunea şe va ţinea în„9/22 Iuniu a. c. în} Şcoala'de băieţi din Jebel' la 10r oare a.''m. • .i

' Planul1 şi specificaţiuneâ de spese şi lucru se pot vedea ori când la oficiul parohial din loc. Licitanţii vor avea a depune la începutul licitaţiunii vadiul de 10% în bani gata ori în hârtii de valoare.

Numai oameni esperţi şi cari vor dovedi, că au mai lucrat undeva fără proces se vor admite la licitaţie.

Jebel, în 12/25, Maiu' 1902. 1—3 [27]

Ioan I d n e s c u Gregor iu P a i i c i u paroh şi pfeşed. com. pâr. ' "" noti corn. par. 1

în c o n ţ e l e g e r e cu mine: loan Pepa, protopreşbi ter .

•

I a i

= Casa ş i gradina = de sub Nrii 23 şi 24 din Caransebeş

- :' in estindere pe 2 strade

în strada Timişoarei şi a Spitalului militariu,

se vinde din mână liberă.

Reflectanţii pot capata înformaţiuni dela proprietariu şi în Librăria diecesană.

$ppe Binevoitoare atenţiune!

Prin aceasta am onorul a aduce la cunşscinţa stimaţilor mei muşterii precum şi P, T. public din Caransebeş şi fur, că pe Jiul meu D-l Arpad Sticfl, carele în streinătate şi-a însuşit arta croiului perfect, şi fiind timp mai îndelungat activ în prăvăliţi mea, l-am primit ca compagnion înregistrând, firma: J

I o s i f S t i c h ş i F i u l . / în conducerea croitoriei noastre, de haine băr-

bătesci vom manţinea şi pe mai departe principiile solide. >

Pentru saisonul apropiat de primăvară şi vară avem în "abundanţă deposit gata de cele mai moderne stofe din străinătate şi din ţară, precum' şi mare asortiment de haine bărbătesci şi pentru copii de di­ferite mărimi aşa, încât suntem în posiţia plăcută a satisface în toată privinţa tuturor recerinţelor.

Mulţămind pentru încrederea de până dcum, rog a acorda aceea şi firmei noi, care tot aşa se va nisui. a dobândi mulţumirea D-Voastre set vin-du- VS prompt şi cu stofe bune.

Învitându-Ve sa binevoiţi a ne cerceta cât de des• şt a -ne onora cu comande, remânem '

Caransebeş în Maiu igos.

Cu deosebită stimă

[26]; 3—3 iosif Stich

' acum: Iosif Stich şi Fiul

Prin aceasta îmi iau voie a aduce la cunoscinţa onoratului public român, că

am deschis <

. - C a n c e l a r i e i ^ d v o c a ţ i a l ă

în Caransebeş, strada principală, în ca­sele d-lui major Paul Pop Nr. casei 4 8 5 .

1—3 [28] Cu stimă Dr. Sicolae lonescu

advocat.

Valab i l de la l Maiu 1902.

B u d a p e s t a , gara de Yest (ny. p.jU.), — Orşova — V e r c i o r o v a

Or. Us. Ex.

, '

. P.< • P. ' l—III

"A. I — I I

p , . [ " I I I

M. II—III

S t a ţ i u n i l e Or. Os.

Poc... ... j

P. ' I III

" ' ' P . A - U I

A. I -II

P. I—III

I l 30 433

815 i, f48. i

830 '• T>3t

230 .802,

650 52Ó

pleacă s o s e s c e

Budapesta , •, -.. Timişoara-Iosefin

: sosesce pleacă

1250 80Ş

. n 7,l5 935

125 754

740 155

439 545

,.aw,.-357

6E-8JŞ

810 9^4

713 854

p leacă , s o s e s c e

Timişoara-Iosefin Lugoş

sosesce pleacă

757 747 ' . 616

-- -712 ' ; 507

738 v 620

•'115 11 si.

Joia

şi

D

umin

eca 843

7JŞF

150 .602

î'so 602

202 1242

;3Ş£

. 639, .

s o s e s c e sosesce pleacă pleacă pleacă

Buziaş M.-llia Marginea M.-llia. Buziaş

pleacă; plear a pleacă

spsesec sosesce

'.3« ca -A

• I i i " i » ) ,

843 T24?

¿830

. 639 720

750 2«2

5& cS5 828, 853

. 4 0 2 •' 528

711 âoo,

•• 831 *9«

929 1029'-

1230 '.12«>

910 1Q32 1221

110 ' 138

411 543. 63«

pleacă pleacă pleacă pleacă s o s e s c e

Lugoş Caransebeş DomaşniarCornia Băile-Hercu.lane Orşova '•: '

s o s e s c e " p leacă

pleacă. p leacă

" ' pleacă' '

644 f,Ó2

345 315

611 512. 333 233

- 156

50« > 40Ò

¿14

4¿4 • -327 2 f

Í 123 1024 844

' • 733 635

859 ;

y07 "•v\ 111 120 ,

230 239

pleacă s o s e s c e

Orşova -,. I.' Verciorova - -

sosesce pleacă

255 , 2ió

1259 • 1250

226,, 218

•

B u d a p e s t a , gara de Vest (ny. p. u.), — T i m i ş o a r a — Baz iaş

' M . I—III •

P. I III

P. I—III

p . 1—III

P. I—III

P. I—III S t a ţ i u n i l e P.

I—III P.

I—III I—III

' P. ''' I ;JJl

'" P. I - I I I

P. I—III

815 148

830 230 531 802

6501010 5 2 0 "

pleacă sosesce

Budapes ta Timişoara-Iosefin

sosesce pleacă

7 9

15 . .

£, '

I257IO 754 g25

1.25.710 '754925

. 7 4 0 740 los

830 843

215 227 .

825 8Ş7

8 « 858

605 617

240 252

pleacă s o s e s c e

Timişoara-Iosefin Chişoda

sosesce pleaCăî

- 805 , 7 Ş j

725 71-3

«o7 645

•'.: ¿ 3 2 " 6*9 -,

1257' 12*5 ,

130 1-18

1030 1125 552

1021 4SO

415

D 3'

sosesce pleacă

Buziaş Buziaş

. p leacă sosesce

,-552. 1021 1030

4Ş6 ••ţi8* 415

228 255

8Ş8 9Ó4

6 ~ 645

415

D 3' pleacă ,

sosesce Chişoda Jebel

sosesce pleacă

751_ • 752' .

t>4* 616

••v -. > 1

J l 7 l

1249 323: 453

1015 1216

,944

520 6Ş3

737 930

548

c 3_ o'

!

sosesce sosesce pleacă pleacă

Ciacova Boca Bocă Ciacova

pleacă p leacă

sosesce s6sesce

6 5 3 \ 52Ü

548,

930 737

> 0. - '• 0

t/3 -'•"0"

7 •

J 12Í6 1015

453 -3I8

257 309

905 9Ţ7

650 701

cn W ct> 13

pleacă sosesce

Jebel Voitec

sosesce-pleacă

, 718. 7OŢ

614 602

2 '••'5 3 1242 1230

404 602 9Î5-

1103

1015 1155

424 607

815 ion

340 508

n 3 o" ó

sosesce sosesce pleacă p leacă

Gataia N.-Bogşa N.-Bogşa Gataia

pleacă pleacă

sosesce sosesce

607 424

1155 1015

508 :

340 1 0 ~

815

c 5

1103 915 602 4Ü4

312 433

921 102Î

7 07 808

pleacă sosesce

Voitec Verşeţ

sosesce pleacă

7OO 556

555 4M

1222 : 1117.

1023 952

. 502 63Î

201 • 212 4O8

349 547

1235 1205

350 4Î8 605

sosesce sosesce sosesce sosesce pleacă pleacă pleacă p leacă

Gataia Buziaş T.-Cubin-Panciova Panciova T.rCub'm Buziaş Gataia'

pleacă ' p leacă pleacă pleacă

sosesce sosesce sosesc? sosesce

4O8 212 201 '217 Q52

• 1023 1235

605 4I8

, 350 4UJ

.547 349

44;* 514

1 0 2W 1 0 ^

818 845

pleacă sosesce

Verşeţ l a senova

sosesce pleacă

546 515

446. 4 H

1112 1043

n i 5 •412

722 1046 Ţ1055 t315

12Ş5 *1008 «100

t i n o t'256

sosesce sosesce pleacă pleacă

Oraviţa Anina Anina Oraviţa

pleacă pleacă

sosesce sosesce

*412 •115 1046

722

*315 f i 055

225 809 444

I 521 558

1058 I jŞo .

851 92î

pleacă sosesce

l a senova Baziaş

sosesce pleacă

505 430

40» 328

'759 630

1033 955

Observăr i : Oarele, ce stau de a stânga staţiunilor, să se citească de sus în jos; iar cele ce stau de a dreapta de jos în sus. Timpul dela 6 oare dimineaţa pană la 5 oare şi 59 minute sara este însemnat cu sublinierea minutelor. Or. Os. Ex.=Trenul Orient-Ostende-Expres, A.=Tren accelerat, P .=Tren de persoane M.=Tren mestecat. *Din 1 Iunie — 31 August. fDin 1 Septeptembre — 31 Maiu.