Anul X X I . J iisebeş, 4 Iunie c. v . , 1906

DIECEZA Nr. 23.

O r g a n al E p a r h i e i gr . or . r o m . a C a r a n s e b e ş u l u i

A P A R E D U t t l M E C A

P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : Pentru Austro-Ungaria pe an 10 coroane

„ „ p e ' / i de an 5 cor. „ România şi străinătate pe an 14 frc. v „ * » pe V i an 7 „

P r e ţ u l i n s e r ţ i u n i l o r : Pentru publicaţiuni oficioase, concurse, edicte etc. publicate de 3 ori , dacă conţin până la 150 de cuvinte fi cor. până la 200 de cuvinte

8 cor., de aci în sus 10 coroane

Corespondinţele să adresează redacţiunii „ F O A I A D I E C E Z A N Ă "

iar banii de prenumeraţiune şi inserţiunile la

A D M I N I S T R A Ţ I U N E A Librăriei şi Tipografiei diec. în Caransebeş

Nr. 1643 Sc. e x 1906.

N o t ă o f i c i a l ă

Prin aceasta se aduce la cunoştinţă tuturor

pe cari ii priveşte, că la institutul nostru peda­

gogic diecezan examenele de cvalificaţiune în-

văţătoreasoă se vor ţinea în 20 Iunie (3 Iulie

nou) a. c. şi zilele următoare cu excepţiunea

zilei de 24 Iunie (7 Iulie n.). l'etiţiunile pentru

admitere la examene se primesc până la 17/30

Iunie a. c. şi au să fie adresate Consistorului

dtecezan şi instruite cu următoarele documente:

1. Estrasul de botez.

2. Atestatul din şcoalele, care petenţii le-au cercetat înainte de ce au intrat în institutul pe­dagogic.

3. Atestatele din toate clasele de pedagogie .

4. învăţătorii provizori să producă şi ates­

tat de funcţiune.

5. T a x a do 20 coroane, ori atestat de pau­

pertate în înţelesul §-lui 125 din Statutul or­

ganic.

Cei ce repeţesc examenul au să potiţioneze

de nou şi să solvească taxa de 10 coroane.

Se observă totodată, că în înţelesul regu­

lamentului pentru examenele de cvalificaţiuno,

petenţii au să solvească şi la mâna direcţiunii

institutului pedagogic 20 cor. respective 10 cor.,

cari fac examenele do corecţiune.

Caransebeş în 25 Maiu 1905.

Consistorul diecezan

N a z a r e n i s m u l — Istoria şi fiinţa lui —

de Dr. Vladimir Dimitrievici

(Traducere)

După toate cele istorisite ne mai aflăm îndemnaţi să ne pronunţăm clar judecata noastră despre aceasta credinţă nazareană.

Nazarenizmul e dejosirea sf. Tradiţii şi a mijloa-jelor darului lui -Dzeu ; el aruncă cu tină în unica so­bornicească şi apostoleasca, dreptmăritoare biserica şi în instituţiile ei sfinte ; el consideră tot creştinismul drept teren, unde poate năvăli, poate aprinde cum îi dă mâna. Aceasta e declarată neascultare a spiritului omenesc faţă de spiritul dumnezeesc. Pe steagul acestei secte vedem scrise cuvintele cernite: „Spiritul disordinei, spiritul răz­vrătirii !"

In aceasta stare a lucrurilor fiecare membru să­nătos al sfintei maice biserici drepmăritoare trebuie din toată inima sa să se intristeze, că aceasta curioasă buruiană care au resărit în pământ străin a prins rădă­cini şi în poporul nostru şi trebue din adâncul inimei sale să deplângă fiecare suflet nenorocit, care s'a lăsat să fie răpit, sedus, nebunit de o astfel de credinţa per­versă.

VII

Măsurile luate in contra nazarenismului.1

Când nazarenismul a început a se lăţi în patria noastră, guvernul absolutist de atunci credea, că acestei curioase secte, ai cărei aderenţi între altele nu voiesc să poarte arme şi dispreţuesc ori-ce învăţătură, mai bine i-s-ar putea curma calea, dacă va cedă rugării preo-ţimei catolice şi protestante, cari au cerut în coantra acestei secte ajutorul puterii de stat.

Deci încep a perzecutâ pe nazarenii, pe proroci lor ii aruncă în temniţă, iar preoţii le botează copiii cu forţa.

însă toate aceste nu numai că nu sunt măsuri creştineşti ci o astfel de botezare nici n'avea înţeles,

F O A I A D : I R I 3 B : 2 A ^ A

căci părinţii nazareni fireşte pe lârtgâ toate aceste îşi creşteau copii în spirit nazarean. ' " ' ' % \ , ' "

Dupâ constituţie de tot altcum a prpces guvernul Baronul losif Eotvos emanează în 28 August 1868 sub Nr. 12.548 ordonanţa, în al cărei sens nazaţgrtii 'adevă­rat că nu se recunosc de confesivlnte legală şi 'deci între altele nu pot purta nici matricule deosebite, însă îi di­spensează de" oblîgamentul de până aci, obligatfrent care îi obligă să anunţe cazurile de naştere şi de moarte preotului concernent. Totodată provoacă autorităţile ad­ministrative, să numească fie-care câte un organ, la care aveau nazâreriii sa anunţe toate" acesta, cazuri

fiind ţinut organul respeejiv să . notifice aceste cazuri ..oficiului parochial.

Cât de ilegală a fost ordonanţă aceasta, . nu este locul aici să discutăm; însă cum a satisfăcut'ordonanţa această bisericile exîsteMe şi fecufibscute dfe stat se" poate uşor judecă din faptul, că deja la 2 ani, la anul 1870, comunele Păcscr şi Mâko 1 f îh Chestiunea aceasta subştern un memorand.' Comuna" reformată *din Paeser indică influinţa stricăcioasă a T^azarehizmului asupra bi­sericii, asupra statului şiet'-soGtetăţiiîn J puncte:

1. Nazarenii păşesc-la căsătorie ^ â f ă ' ^ e â ţinea corit de vre-6 fonttâ legală,; dî"n-;care ''cauză numai cât se înmulţesc căsătoriile nelegiuite şi copiii nelegiuiţi.' 2. Ei se opun servitului militai ' 3. Afară ; de Sf. 'Scriptură ei ori-ce învăţătură o consideră; de superfluăi -4. După vedferile-lor^Pri^

'"ai^reţuie" orî-ee instituţie; gulţuf?|ă..i^i^j r."pa^jcipă +-.,la exefcierea .drepturilor cetăţene,ş3|- şi politice., 6: ..Faţă de celelalte confesiuni manifestăV,Q> ţinută dispreţuitoare. 7. Neavând drept să poarte matricuie şe'ntâmpjă, că e } ' nu anunţă nici cazurile, de naştere nici de moarte.

în memorandul acesta comuna, cere în coantra relelor. La pct. 1. Căsătoria civilă, la p. 2 forţa statului, la 3, 4 şi 5 scoale confesionale,: la 6:. regularea contri­buţiei bisericeşti pentru părechile conjugale nenazarene şi nazarene şi contra răului de sub 7 matricule şi pen- , tru nazareni. • • • . • ..

Nu mult după aceea s'a făcut vorbă despre na-zarenizm şi în conventul districtului reformat „de, dincoaci de Tisa", iar în biserica, luterană senioratul Bichişului (Bekes) a cerut de la district ca în coantra rgacţiunei nazarene să caute la. . guvern remediu. Episcopul dis­trictului montan (bânyakerulet; Moritandistrict) a crezut, că la ministrul de culte va obţinea, cel puţin atâta, că acela care trece la nazarenizm să fie obligat a anunţă acest pas al seu preotului său de până aci.

însă toate aceste memoraride, plângeri şi rugări n'au dus la nici un rezultat favorabil. — Legisla-ţiuhea noastră a tăcut şi mai departe. Abea în 13 Ia­nuarie 1875 ministrul de culte emanează sub. Nr, 563 iarăş o ordînaţiune, în care el şi mai departe consideră de normativă 1 ordihaţiunea lui EotVos şi o împărtăşeşte : în copie autorităţilor subalterne spre „ştiinţă şi acomo­dare", însă „în conţelegere cu ministrul de interne o întregeşte prin următoarele*:

•*:&;>$ Fiind*că legile-noastre .religionare de până acuma, r i n special art. de ,lege'53 din anul; ,1868-, normează şi "ipdrmitelt numai trfiperea de' -lă o lege receptată la alta -respirirecunoaşte'' trecerea de. legală,, drept aceea nici ikcsfcitîdivid, care se numeşte nazarean sau, „urmaş al 'JhAî -Hţjstos" nu poate fi considerat,' de eşit din sinul 'confesiunei sale,legale de până aci aşadară şi în, înţe­lesul ordinaţiunei alăturate,, autorităţile civile, vor avea să notifice toate cazurile de naştere şi de moarte intâm-

ţ plate .intre nazarenii preotului acelei, confesiuni, la care -r* âpasţirtut respectivii până aci. Căsătoriile lor, la cari AVor paşi ei ,af#ră : de vre-o . cpnfesjune,. receptată, . sunt a se considera de nelegiuite. T o t aşa nu pot să fie scu­tiţi de plătirea competinţei faţă de confesiunea sa de m^i nainte, prin urmare autorităţile şe îndrumează ca şi de la nazareni şi de la toţi membrii aparţinători unei asemenea secte ilegale, de ori-cş nume, să încaseze său să lase să încaseze toate competiriţele şi restanţele, cari comunile bisericeşti respective le cer sub titlul de contri­buţie bisericească sau parohială ca şi de Ia ori care

''rriefhbru a l bisericii, şi. întru cât procedura aceasta s'ar fi întrerupt provizor prin mine ori prin autorităţile res­pective acele întreruperi sunt a se siştâ".

1 Toate dispoziţiile luate din partea guvernului şi paşii mai însemnaţi făcuţi din partea singuraticelor biserici, din patria noastră mai întâia le-ş. adunat S z e b e r e n.yi în VIII. şi IX. capitlu al lu­crării sale (Az egyhâzak magâtaitâsa a nazarăliUsokkal szemben. A nazarânusbk is az âilâm), lucrări,'cari şi noua jne'au, fost binevenite. Totuş am aflat, de. bine, ca şi una şi ceealaltă procedura să le con-tragem într'u'ri- şir*"'cro'n61ogfc. "'•• — 'CSPl'^v ,"•;- .;..

(Va u:mâ).

Experienţe pedagogice. •— (Continuare) .—

Ajuhsei învăţător în comuna X. Şcoala şi bise­rica erau aici edificiile cele mai-slabe, făcute din tim­purile vechi, încât nimeni nu-şi mai aducea aminte, sau să fi auzit din bătrâni ceva despre facerea sau repararea lor. Şcoala erâ o adevărată ruină. Ploaia curgea din dragul în lâuntru, pe păreţi erau numai bureţi şi mucegai, ferestrile sparte, vântul şuerâ printre bârnele putrede .şi mâncate de cari, pe unde voia şi eşiâ pe unde îi plăcea. x

Băncile erau o scândură susţinută de doi pari bătuţi în pământ. Masa având picioare scurte erâ pusă pe neşte cărămizi, cari la cea mai mică atin­gere să răsturna. Atâta tot mobiliarul.

Cărţi, afară de un Catechism cu litere cirile. şi un Abecedar de I. Popescu* alte nu se găseau.

Copiii veniau la şcoală când vreau, astăzi unul •mâne altul, vre-o zece din şaptezeci câţi erau înscrişi.

Poporul erâ desbinat în partide, nici câtă însu­fleţire din partea cuiva, toţi certându-se, toţi gândin-du-să numai la interesele proprii, nime la binele comun.

Să înţelege că între astfel de împrejurări spe­ranţele mele cele multe să spulberară în vânt si trista

^ O A I U - D Î E C E Z A<N A

realitate mi-se arătă îri toată golâtatea ei ; dar cri toate astea eu nu-mi pierd curajul, -•"<•''- • ì sq "

Mă pun în cbnţelegere cu preotul şi fac>:oeîfcLC de încep a veni mai mulţi copii la şcoală şi" maj re­gulat. Acum am copii, dar n'am cărţi; caut în^ dreapta caut în stânga, aflu că tot al zecelea copil are calie un Abecedar de Popescu tot rupt, unii au şi .câte o Istorie Biblică de Sibiiu, şi câte un Catechism cu Li­tere cirile. . . . . . . '• " • •.

Cercetez care cum ştiu cèti. Unii din copiii 'Cei mai mărişori ştiu câteva pagini din Catechism şi Is­torie .-de-a rostul, ca apa.. îi pun să cetească ansarla alte pagini ca să mă conving cum ştiu ceti. dar ţi-ai găşit-o.

— Că eu n'am învăţat pr'acolo. Numai N . N,-a. ajuns păn'acolo.

— Dar tu pănâ unde ai ajuns? * 1 •

— Pană aici.

— Bine ! Ian ceteşte-mi dară, iată aici,-Copilul 'abia silabizează şi nici nu cunoaşte toate

1 iterile.

— Bine dar cum-ai învăţat tu de-a. jostul dacă .nu ştii ceti.

— Că am. zis după N , N . şi am învăţat. — Care ştie mai bine ceti dintre vo i ? — Eu ştiu!- — se rădica un copil de vr'o 11 ani.

— Să vedem! — îi zic eu-. t— A i carte? — Am. : : • — Ceteşte dară.

Şi copilul meu începu a ceti ca fulgerul :

— vultur, v, vultur, v. calul e bun la ham, podul e peste vale,

juncul gras este frumos, zidul gros este tare, .. frasinul e un arbore. — . <•

şi într'o clipită fu gata cu cetitul, adecă cu gura, că cu degetul arătă pe alt unde.

— Dar* bine, măi băiete, ceteşte mai rar că nu vin Turcii după tine. Ian cearcă de ceteşte aici !

— Că aici nu ştiu. — Apoi că mai nâinte cetişi. — Că aşa cum vreai D-Ta nu ştiu.

— Apoi cum ştii tu ? '•' - ,

Şi copilul iar începu într'un resuflu:

— vultur, v, vultur v .—

M'am dus la alt copil.

— Dar tu nu ştii să ceteşti? Copilul caută spărios şi dă din cap. în semn

negativ, merg la altul.

— Dar nici tu nu şti să ceteşti?

— Ba eu ştiu nu ma n'am carte, că am învăţat cu N . N .

— Dar tu?

— Eu iar am învăţat cu N . N.

::;hm. caRtea deja,•.copilul care mă încântase cu ce­titul său şi pun p - altul să cetească.

-—• Că eu u'aiu ajuns păn'acolo. • ; • - Dar pană unde ai ajuns tu?

- t i ' . - ; , ; -~ I ? c ^ pană aici.

; / J ti Qeteşte dară şâ. văd cum Şt» Şi tu!. : - r r Copilul iar o rupe la fugă de-i ieşia sufletul:

.^cal. l .oal, 1, car, r, car, r. lac. cai. sar. rac, cale, casc." Şi ; alt unde nu mai şti să ceteşti ?

. • ^ N n /

• Cum se chiamă litera asta? —• Că eu nu ştiu.

— Că o cetişi mai riaihte ! •--••-'-:'

— Că; • • c ă . . . . eu nu, nu ştiu aşâ, cum',, cura zici D-Ta ! ' ' ' ;

• întreb şi pe alţi copii şi tot la acel rezultat ajung. .'•• ,.

Mă conving dară că i m d*? lucru tot cu în­cepători, cari nu ştiu ceti o li Ură cum se cade şi nu ştiu scria numărul unu. •

• • . - • • • . . > . - . . . ' ,

întreb pe.preot.jle,;cărţi , că vor fi bani cumva, ca să cumpărăm. Mi-se răspunde că nu sunt bani.

Ce e de făcut dară, că eu vream să am copii nu pleavă?

Mă duc în ceialaltă zi la oraş şi aduc la reîn­toarcere 40 tăbliţe şi stiluri: de peatră şi procur dela

,-librăria: Krafft din Sibiu 40 Abecedare,: se,,înţe.Jeg|B,-<?ă -pe bani dăscăleşti, dela' mine: • cu bunul gând ca: să le împart la elevi şi părinţii lor o să mMe plătească cu mulţămită mai târziu.

Aşâ Ghiţâ! acuma apucă-te de lucru. Mâne-zi împart tăbliţele între elevi. Bucurie mare simt şi bieţii mei elevi, dar şi eu, când îi văd cum apucă stilurile, unul cu dreapta, altul cu stânga, cum scriu toţi ca nişte cănţâlişti, drag Doamne, numai d^un drag să cauţi la ei. Aşâ o duc cu ei pană c ă t r ă ' l l oare, când îi las acasă, şi le spun că după amiaz fiecare să aducă pentru tăbliţă şi stil câte 10 creţari.

Nici nu apucasem bine să ajung la cvartirul meu, unde locuiam — că la şcoală nu erâ cvartir, când şi văd doi copii venind în fuga mare spre mine.

— Ce e cu voi ?

Că, o zis tata, să-ţi aduc tăbliţa, că el n'are bani să o plătească, stilul însă l-am rupt. '

Celalalt şi începe să plângă şi îmi spune, că pe el la împins N . N . şi a căzut pe tăbliţă, de s'o crepat la un colţ şi a zis mumă-sa s'o aducă înapoi, că-1 omoară cu bătaia, dacă n'o aduce.

— Lăsaţi tăbliţele la voi, dragii mei copiL că vorbesc eu cu părinţii vostrii; mergeţi numai acasă dar grijiţi ca să nu spargeţi tăbliţele ori să rupeţi stilurile, că apoi nu aveţi pe ce scria.

( V a urma). .•;....

4 F O A I A . D I E C E Z A X A

P R E D I C A rostită de părintele Vasile Uzonescu cu oca-

ziunea peregrinajului la „Piatra scrisă".

,Şi a zis Dumnezeu lui Mois i : „Des-

Culţă-ţi încălţămintele picioarelor tale, că

• locul pe cafele tu stai este sfânt";

Iubiţi Creştini!

Alergat-arrj ;la"!ap<sst loc sfânt"din părţ^lşi-depărtate, ca să ne rugăm lui Dumnezeu pentru binefacerile lui cereşti; am venit chiar la acest loc, oare din întunerecul vremurilor bătrâne ră-' sărind a j re 'pu tere tămădui toare de boale tru­peşti şi sufleteşti.

Acasă, Ia vetrele noastre avem un alt loc de rugăciune, o casă mare şi frumoasă, care din dragostea inimei noastre o am ridicat şi o înfrumseţăm. A c e l loc de rugăciune, acea casă frumoasă o biserica, qare fiecare comună o ridică întru lăcaş lui Dumnezeu. în Dumimeci şi sărbători sunetul clopotelor ne chiamă la ru­găciune, dola altarul bisericii se ridică rugăciuni ferbinţi uătră Părintele pentru mila păcii şi jertfa laudei. A c o l o să aduce jertfa cea fără sânge â Fiului lui Dumnezeu şi prin binecuvântarea Du­hului sfânt, tot creştinul se îndestuieşto în, suflet do darul luminii, -•• •'• -

Dar pe eahd acasă la căminele noastre clopotele 'biseripii ne Chiamă la rugăciune şi deşteaptă în noi datorinţi creştine, aici nici clo­pote nici ziua sfântă de azi hu ne-ă adunat ci acea poruncă sfântă a lui Hristos, careă â rbs-tito Samârinencei, că.': „nici în acest munte nici în Ierusalim vă veţi' închină Tatălui,. căci închi­nătorii cei adevăraţi se v o r închină Părintelui in Ducii şi adevăr", — şi iarăş ne-a cheraat' dorul cel ferbinţe al sufletului nostru de a ne rugă şi a ne închină Iui Dumnezeu şi in acest loc sfânt, nădăjduind şi aşteptând darul său cel prea înalţ de tămăduiri trupeşti şi sufleteşti.... . - . . > .

' Şi că acest dar îr vor şi dobândi cei cu credinţă adevărată vă voiţi arătă. „Ascultaţi aceste cuvinte, 'şi faceţitoate câte vă voiu zice vouă" (Ieremia X I 4).

Mântuitorul nostru Isiis Hristos — Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu, luând chipul robului după trup, s'a adus pro sine jertfă pentru a desrob'î omenimea de sub blăstămul păcatului-de moarte. Acelaş Cuvânt vecinie, primeşte acum jertfa; noastră, acel dulce Isus, care s'a jertfit pentru noi. Nici îngerii, nici lumea aceasta, şi nici toate • ostile cele cereşti împreună cu cele pământeşti nu ar fi putut aduce jertfă pentru a reseumpărâ' neamul omenesc, căci greutatea păcatului cerea o jertfă sfântă şi dreaptă, dar Dumnezeu întru

atâta a iubit lumea," cât pe unul născut Fiul său 1-a dat jertfă păcatului, ca tot cel ce crede întrânsul să nu piară ci să aibă vieaţă de veci .

...Şî pentru o jertfă aşâ mare, ce răsplătire a avut Isus dela cei chemaţi la mântuire? Crucela! t! Dă! . Iubiţilor Creştini! Crucea, lemnul cel plin de ruşine şi ocară spre osândirea neamului lui ts-rail, dar bisericii celei mai înainte neroditoâre, aceiaş cruce i-a înflorit spre putere şi întărire. Crucea este astăzi păzitoare a toată lumea, pre ea o vedem în răspântiile căilor şi între hotare, în vârful dealurilor şi prăpăstiile văilor, ca apă­rătoare şi întărire în primejdii şl nevoi.

Prin cruce însă se sfinţeşte şi locul, m care o infigem, întocmai precum odinioară Golgota s'a sfinţit printrânsa, când s'a arătat dragostea Părintelui cătră neamul omenesc. Ne-am mân­tuit de păcatul cel străbun, «untem rescumpăraţi diq moarte prin moartea lui Hristos,.dar totuş nu suntem străini de păcate, ba duhul cel răută­cios al vremurilor de azi pe câţi dintre fraţii noştri nu-i ademeneşte Ia păcate. Mulţi să la-pădă de Hristos şi de învăţăturile lui cele cu­rate şi sfânte, poate pentru a trăi mai uşor? Iar alţi mulţi dintre credincioşii noştri în loc să umble în fapte bune, având credinţă, tare în Suflat, iscodesc fel şi fel de mijlpace> d e a în-, şelâ. a minţi, a-şi răsbunâ în chipul cel mal crud şi păgânesc, şi în alte multe păcate, numai ca să nu-şi câştige traiul cel de toată ziua .în su­doarea feţii tor.

Dar şi cei huni şi drepţi în fapte înaintea; lui Dumnezeu sunt de multe ori cercaţi pentru credinţa lor cea tare, Dumnezeu însă în pri­mejdii îi fereşte de rele şi îi umbreşte cu darul sfinţeniei Sale.

' Ş i faţă de unii şi faţă de alţii, Dumnezeu şi-a arătat şi îşi arată dreapta sa judecată, pre unii pedepsind, iar pe alţi ferind şi umbrind cu scutul dreptei sale atotputernice. Locurile acelea apoi unde s'a adeverit judecata dumnezeească creştinii le-a însemnat, prin- ridicarea sf. Cruci, prin zugrăvirea de icoane, prin zidirea de bi­serici ş. a. nu snopul, ca cei ce v o r trece pre lângă ele, să se închine şi să se roage lui, Dum­nezeu, căci locul pe care stau ei sfânt este. Aces te locuri cu adevărat devin sfinţite şi în­chinate lui Dumnezeu, mâi vârtos, că cei c e . s e roagă lui cu inimă înfrântă şi smerită cu ade­vărat dobândesc mila ceriurilor.

Multe locuri de acestea sânţite şi închinate lui;Dumnezeu se află pe pământ, şi la anumite sărbători creştinii din mai multe părţi să adună acolo în litie.

între astfel de locuri pentru noi cei din ţi­nuturile acestea este de o deosebită îrisamnă-ta.te locul, la care astăzi nş-am adunat; Cine ne poate spune cu adevărat, când s'a făcut şi

F O À {"A D I F C K Z A N A

pentruce s'a făcut î é o â n â S . Tre ime scrisă pé peatră? Ne-am. fouira i t cu ea, şi delà bătrânii noştri am învăţat, a veni ta acest loc pentru a 'ûè închina ha Dumnezeu. 'Ştim că%ătrânii noştri au suferit multe prigoniri, pentru legea şi glia de pământ, ce o stăpânesc. De ar vorbi acestea văi ş i dealuri, şi de ar da glas freamătul tainic al codrilor ce încunjură Piatra scrisă, multe — multe ne-ar putea povesti din năcazurile, dure­rile, prigonirile, -ducerea în robie a strămoşilor noştri. Se ascundeau ei prin peşteri şi crepături şi în desişul, pădurilor, când duşmanul se apro­pia pentru a-i robi.

Dar ëi aveau credinţă tare în legea lor — mai tare da noi azi — şl poate chiar la acest loc,. Dumnezeu îşi - v a fi arătat ajutorul său, scutindu-i de primejdii. Mai târziu apoi după ce s'au liniştit vremurile, îşi v o r fi adus aminte dé întâmplările lor, şi aii închinat aceasta icoană sfântă..

Şi ne-a rămas spre păstrare din neam în neam acest loc sfânt, unde cu ajutorul lui Dum­nezeu şi din dărnicia noastră v o m zidi şi un lăcaş lui Dumnezeu, care lăcaş sfânt iarăş v a rămânea din neam în neam, până Când valurile acestui rîu v o r udà poalele „Petrii scrise" căci scris este „nici porţile iadului nu o v o r birui pe dânsa". . . . > . !.. '

Iubiţilor Creştini! Să riûlie ruşinăm a yen i ia acest loc stânt, de a cerë delà Dumnezeu cele de trebuinţă şi de folos sufletelor şi tru­purilor noastre. Să nu venim numai din curio-sitate de a vedea Peătfa scrisă, ci cei ce se vor aduna la acest loc sfânt, să se adune cu cre­dinţă şi cu dragoste, căci la din contra venirea lor aici nu le va fi spre folos. — Şi se ne adu­năm an de an la acest loc, de unde strămoşii noştri Înălţau ferbinţi rugăciuni cătră Dumnezeu, cătră acel Dumnezeu, care şi din inimile noastre primeşte rugăciunea umilită, şi vâ . păzi pe cei cu credinţă întrânsul şi va ocroti şi neamul nostru cel românesc, atât de mult cercat de v i ­forul ispitelor acestor vremi, ce le trăim.

Deie Dumnezeu ca ziua de azi să le aducă mângâiere celor ce din mari îndepărtări au aler­gat aici; deie Dumnezeu, ca celor ce şi-au înălţat aici rugăciuni cătră dânsul, aceste a le lor rugăciuni sa fio bine primite la jertfelnicul' lui cel mâi pe sus de ceriuri, şi iârăş deie Dum­nezeu, ca şi de aici înainte în pace şi sănătate să ne adunăm la acest loc sfânt şi scump nouă.

Cătră tine îmi râdic acum "srneritUl meu glas, Părinte, cătră Tine Părinte, carele aduni cele risipite ale Ta le ! Ţ i e mă rog Isuse, Fiul lui Dumnezeu, carele unde sunt doi sau trei adu­naţi în numele Tău, şi T u în mijlocul Jor eşti; Ţ i e mă cuceresc Duhule sfinte, carele în chipul limbelof de foc ai întărit credinţă

noastră, ce mistue ispitele contrare, şi carele mângâi, pe cei suferinzi : Prea sântă T re ime , primeşte rugăciunea noastră, a robilor Tă i , adusă pentru obştea ce stă naîfttea feţii T a l e , d^-•rüie^te';'^á¥ul';jniíü tale şi în vrednicoşte acest neam oropsit în traiul său ca vecinie sè Te ţ/f^amărească în scunjpa; sa l ege . — Amîn.

0 adunare învăţăterească memorabilă Despărţământul ; Caransebeş al Reuniunii învăţă­

torilor români gr. or. delà şcoalele confesionale din die­ceza Caransebeşului^ Jh adunarea sa ţinuta în Marţa Rusaliilor din acest an în Prisàça., a'hoÉârlt-ba urmă­toarea adunare a despărţănlântulul să se ţină în 1 Iunie a. c. îu Caransebeş cu dcaziuuea examenului deja şcoala confesională din acest oraş.

în ziua fixată pentru această adunare s'au în­trunit câţiva : învăţători; de pe sate şi au azistat la examenul delà şcoala confesională amintită.- Pr.ezid.ent la'-acest examen a.,,foşt : Prea On. D. protopop An-dreiu. Ghidiu, care este totodată .şi prezidentul despăr-j ţâmântului nostru ; Qxrnis al Ven. Consister d-1 Dr. Dimitrie Cioloca, asesor-referent la senatul şcolar. De faţă era şi comisariul şcolar al tractului Gheorghe Câtană. • . ... .,.. • :. >- :.

După terminarea examenului domnul prezident deschide şedinţa, funcţionând ca ootar Gheorghe Li:, poyan învăţător, în Macidva. Punctul prim din,ordinea de zi a fost comunicatul membrului Gheorghe-Cătanft; asupra lucrării * sale „Icoana şcoalei" aprobată, şi de Venerabilul Consister diecesan, schunbându-i titlu în ¿Crónica şcolară11. Adunarea espmnă mulţam ita, sâ membrului Cătană pentru lucrarea prezentatâ;şi pentra comunicatul făcut asupra ei.', i.

A urmat apoi la ordinea zilei discuţia. asupra ..exa­menului, Ia care au azistat membru prezenţi. Mem­brul Gheorghe Lipovan, — releyjkid 'faptul, că cu oea-ziunea unei adunări a despărţământului nostru ţinute înainte de acestea cu vr'o 4 ani tot Ja examenul delà şcoala confesională din loc, d?l învăţător Nicolae Veleu, care funcţionează la clasele^ -bieţilor delà această şcoală, s'a supărat pentru observările, ce s'au făcut' atunci. — este de părerea, ca întâiu să se pronunţe asupra examenului din acest an comisiai oficială. Fi­reşte, că părerea membrului Lipovan nu s'a putut ac­cepta., în momentul următor -se rădică învăţătorul Velen şi cu voace agitată spune, că adunarea despăr­ţământului s'a mai ţinut odată cu ocazia examenului delà şcoala, la care funcţionează d-sa ; că-do astada tâ-i-s'a adus adunarea despărţământului-prî cap fără în-, voirea d-sale şi numai la, dorinţa răuvoitorilor d-sale, cari voiesc numai sâ-l.ia peste picior şi să-l batjocorească; că d-sa nu s'a pregătit anume pentru • xamen şi că d-sa ştie ce activitate a desvo'ltat în de ursul anului şcolar cu elevii, şi aşa — zic.e d-sa — „Mă recothâu4u\ M^mtmi despărţământului reuniunii stau ca înmărmu­riţi.-jar-Dl Velcü, luănuu-şi bastonul şi pălăria, „se recomandă" cu aer grav şi serios. Câţiva membrii, rer culegându-şe, strigă : Stai aici. -să vorbim! Nu. fugii Dar d-1 Velcu, atunci, erà de bună seamă, pe strada urmându-şi calea cătră casă. ,

-Ca toate acestea se întră în discuţie asupra exa­menului, vorbind membrii Cătană, Dr. Barbu, Dr. Cioloca, Cornean, apoi oaspeţii Ilie Minea, profesor de limba română şi istorie la institutul pedagogic, şi Maxim

• - t

Dalea învăţător în Jupa, ^ si avându-se în:: vedete; că materia* de învăţământ "percursă nu corâspunde planului ide învăţământ, că din partea înv&ţătofcutui nu s'a observat mei un metod: adunarea despărţă­mântului declară examenul de nesun'cient. iar puctarea d-i'ui Velcu faţă de adunarea despărţământului Reuni­unii învâţâtoreşti o reproabâ. - nvu-.i.-v

Se înscrie de membru nou al reuniunii d-1 Ilie Mmea. Apoi d-1 prezident, comunicând adunarea prezentă a. reuniunii de ultima în anul societar cu­rent, înehee .şedinţa. ' >

Am'-plecat fiecare la ale sale cu' ideile, ce şi le va. M format conform dispoziţiei sale sufleteşti despre şcoala confesională din Caransebeş.

Pe l a ^ o a r e după amiazf primesc o scrisoare dela un membru al reuniunii noastre învă'ţătoreşti. în care-mi zice:"„Te rog şi eu să fadi raport . . . despre adunarea noastră memorabilă11:' Iată de ce am bote­zat-o aşâ. Am satisfăcut dormţîi nu numai a mem­brului, care m'a rugat în scris, ci şi a altora. Aduna­rea noastră ^rrieraorabdâ"" a decurs întocmai după cum am arătat mai sus. N'am adaus şi n^m omis nimica. Am împlinit rolul ungi, simplu cronicar. Dar să pri­vim acum „adunarea noastră memorabilă" şi dintr'alt punct de. vedere, dintr'un punct de vedere mai înalt.

Marele învăţător al neamului nostru, Gheorghe Lazâr, pătruns de dragoste curată faţă de poporul nostru, acel Gheorghe Lazâr, despre care duşmanii neamului nostru au zis odinioară, că hu le trebueşte îţomânilori.un_ episcop i aşâ de învăţat, a rostit fru-moasefe cafâoi&.'.<& .fimdre&'.uiim popor depinde dela felul cum îşi, creşte tinerimea;* Iar mântuitorul omenirii a. fixat ca ţintă desăvârşirea : Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel dtn certuri desăvârşit este (Mateiu 5, 48). Şi adevărurile propoveduite în vremea aceea ră-roas-au adevăruri veşnice până în ziua de astăzi. Nota caracteristică a timpurilor actuale este sforţarea con­ducătorilor ţârilor şi a tuturor, oamenilor de bine ai neamurilor pentru rădicareamassei'poporului. Ideea de a instrui şi a însufleţi massele poporului şi.-.a-' le face părtaşe ta binefacerile civilizaţiei aparţine timpu­rilor moderne. Mf-e a fost lupta pentru a se ajunge la cucerirea acestui adevăr. Pe când în vechime omul eră mutilat pentru a fi stăpânit; pe când în timpu­rile medievale se considerau. de profanare şi Impietate încercările timide ale ştiinţei»:, timpurile moderne sin­gure au înţeles, că ceea ce mişcă pe oro în faţa fru­mosului, ceea ce-1 transpoartă în faţa virtuţii, tot ce e generos, ijroic în el, nu "poate să izvorască decât numai din răspândirea instrucţiei în toate clasele so­cietăţii. Odată cucerit acest adevăr, popoarele au în­ceput să lupte cu energie pentru a birui vrăjmaşul cel mai primejdios: ignoranţa.

înainte vreme însă se credea, că spre acest scop este de ajuns să-şî înzestreze cineva mintea cu cu­noştinţe ştiinţifice. Astăzi însă, când oamenii ,de ca­racter sunt rari- ca ceasurile de bucurie, poaţe^ă fie cineva tobă de ;carte, şi totuş să nu fie necondiţionat so­cotit ca un om de treabă. Nu trebue şă • pierdem din vedere, că popoarele cari au însemnat şi în­semnează ceva în lume, datoresc această, şuperioriţaje mai mult caracterului lor hotârît şi; stăruiter3 decât culturii intelectuale. . ( V a urma).

V a r i e t ă ţ i . Peregrinaj la „Piatra acr i s e . CJJ, în toţi

anii aşa şi în anul acesta,, o litie -impozantă,..:."consta­tatoare dm credincioşi de ai noştri de pe Valea Ris-trei. a Pogăniomlui, din Caransebeşeni ete. a început Sâmbătă hi 27 Mai. dela biserica catedrală-din loc drumul său spre „Piatra scrisă". în fruntea litiei mergeau în două şiruri copii îmbrăcaţi în stihare pur­tând cruci, făclii, rapizi şi prapori, apoi şcolari şî-şco­lăriţe din Caransebeş şi jur; între aceste şiruri pur­tătorii de prapori mari şi icoane, asemenea dîn "Ca­ransebeş şi ai rea. Acestora le-au urmat preo,ţi şi pro­topopul Caransebeşul uf îmbrăcaţi în ornate preoţeşti. Litia a trecut pe dinaintea reşedinţei episcopeşti,; din ale cărei ferestn deschise P. S. Sa D-1 Episcop die­cezan Nicolae Popea împărtăşă binecuvântarea sa peregrinilor. Litia plecată din Caransebeş s a mărit cu credincinşiî comunelor, prin cari a trecut' până fa „Piatra scrisă", unde s'a întâlnit Duminecă dimineaţa cu mare mulţime de peregrini aproape din toate' sa­tele Graniţei. Dumineca la 9 oare s'a făcut sub cerul libijr s. liturgie pe malul drept al Timişului, ce curge pe lângă "numita Piatră. A pontificat î. P. C. Sa Pă­rintele arhimandrit şi vicar episcopesc Filaret Musta, asistat de P; 0. D. protopresbiter Andrei Ghidiu şi de număroşi presbiten. Presbiterii,, cari au însoţit litiile şi au asistat la s. liturgie sau au săvârşit alte func­ţiuni bisericeşti cu ocaziunea peregrinajului 'de Du­minecă sunt părinţii : Spiridôn Şandru din Caransebeş, Iuliu Musta din Gl.imboca, George Poppvici din Ză-gujeni, Romul Tinca din Buchin. loan Popovici din Cireşa. Ioari Bogoevicj şi Patfef Şandru "din Teregova. loan Sîrbu din Rusda, '-'Nicbîâë Usonëseu din* Cârpa, Vasile Ùsonescu ' din Bolvaş«iţa ,I l ie : -Peria'din Ar-meniş, Romul Jurchescu din Peştero. Simeon Răzvan din Domaşnia, Valeriu Nemoian din Luncayiţa, George Ivanici din Sadova. Florea Suru din Valtşdara, Martin Vernichescu din Verciorova, Pantelimon Domil din Bucoşriiţaşi loan Lăpădăş din Ohaba-Mutnio!'în decursul s. liturdii părintele Vasile Usonescu a ţinut predica publicată într'alt loc al. acestei- foi. O impresiune, ,ce va rămânea pururea vie în mintea credincioşilor pe­regrini a făcut-o prezenta şi participarea actjvâ la serviciul divin a î. P. C. Sale Părintelui archimandrit şi vicar episcopesc, din ale cărui mâni au primit toţi peregrinii sf. anaforă. Numărul peregrinilor s a urcat la 5000 de suflete, între cari şi multă inteligenţa. Cu ocaziunea acestui peregrinaj s'a. adunat pentru fon­dul înfiinţândei eapele la „Piatra scrisa" suma de cor. 37337, la care a contribuit I. P. O. Sa Dl Filaret Musta cu zece cor., pentru cari i-se aduce profundă mulţămitâ. Peregrinul.

Bibliografie A apărut broşura: Novi homines Caranse-

besienses, reflexiuni la articoli apăruţi în Ga­zeta Transilvaniei şi Renaşterea. Preţul 1 por. Se poate procura dela d-1 Petru Valuşescu, Caransebeş.

Licitaţiune minuendă Pe baza încuviinţării Venerab. Consistor diecezan

ddto Ş Maiu Nr. 1349 B. ex 1906 se escrie licitaţiune minuendă pentru repararea totală a cerimei şi facerea de nou a vălăelor de tinichea sub streşina bisericii din Silagiu protopresbiteratul Buziaş, care licitaţiune se va

ţi nea în 10 Iunie 1906 la 2 ore postmendiane în sala şcoalei din loc cu preţui de escjamare de 898 cor. 80 fii. Doritorii de a întreprinde această lucrare vor avea Să virtă îniaţa : ' ' iocutui 'şi înaint^'de -licitaţitine să de­pună vadiui de 10° 0 în bani 'gata sau-în hârtii de v a l o a r e . ' " : ' ' "• • •" ••• •• • • ••':• '*Specifloaţiuniie de măsuri 'şi-şpese se pot vedea

,'on ,şî 'bând la oficiul parohial dm'Silag'iu. » ' ' Silagiu în 13 Maîu 1906. ' [34] 3—3

Aron. Moise lgnatie Petroviciu. preşed,. pom. parohial. ••> , • notar corn. parohial. .

. . . ^ P e b a z a încuviinţării Ven. Consţstor diecezan de dtto ' 16. Iulie 1903 Nr. 2548 B se escrie hcitaţiune miuuendă peritru reconstruarea cerimii sf. biserici din Jidovin, protopresbiteTatul Bocşei-montane cu preţrul de exclamare - de 1200 cor.

• L i c i t a ţ i u n e a se va ţinea la 1' Iulie n. la 2 oare p. m. în şcoala gr. o r t din loc. ... Reflectanţii vor avea să depună la începutul ;li-

citaţiunii vadiui de l0° / 0 'din preţul de exclamare în bani gata ori. în hârtii, de Valoare.

Planul şi specificaţiunea d e s p e s e şi măsuri se pot vedea la oficiul parohial.

Contractul încheat între comuna bisericească şi întreprinzători să ridică la valoare, de* drept numai după aprobarea Iui din partea Ven. Consistor diecezan.

Jdotfin în 1/14 Iunie 1906. 1—3 [381 Comitetul parohial.

Pe baza încuviinţării Ven. Consistor diecezan ddto 3 Mni. a. c. Nr., 1706 B. ex 1906, se escrie hcitaţiune muiuendă pentru renovarea s. bis. din Jena» / ; • a ) .Lega rea s. biserici: cu fqr*. r . ,,. . . . . . .

-/•'• - b ) . Pardosirea s. biserici qu terazo. -••• v •' i, c) . Vâpsirea de nou a turnului Şl 'a acoperămân­

tului. . d) . Facerea de nou a 8 ferestre de fer e) . 2 uşi duple. • i). Repararea zidului în lăuhtru şt din afară cu

ciment, precum şi ,pe cerim.e (naia bis.) a se pune trestie şi a .se măltâri şi văr ui. :

Licitaţiunea se va ţinea în 11/24 lume 1906 la 10 oare a. m. în sala şcoalei dm Toc cu preţul de escla-mare de 282780 cor:

Doritorii de a. întreprinde aceasta lucrare vor avea să vină î n faţa locului şi înainte de hcitaţiune să depună vadiui de 10°/ 0 în bani gata sau în hârtii de valoave. •

Specificaţiunile de măsuri şi spese se pot vedea ori.,şi când Ia.Ofibiul parohial din Jena. . '•?'•

Jena. 28 Mai st. v. 1906. s 1—1 [36] George Coşariu . Todor Muntean

preş', corn. par. . . e p i t r o p . ,

Concurse Nr. 352 F. G. 1906.

Spre scopul conferirei de stipendii din „FUnda-ţiunea lui Gozsdu" pe anul şcolar 1906 7 pentru şcoâlele medii, facultăţi, universităţi şi şcoalele de cădeţi militari la armata comună şi honvezi — se publica concurs pe lângă următoarele condiţiuni :

1. Concurenţii să documenteze cu documente originale sau autenticate de notarul public:

a) că sunt fii de cetăţeni ungari şi aparţin bisericii ortodoxe orientale române, spre care scop so recère extrasul din matricula botezaţilor provăzut cu clausula

parohului competent că şi de prezent aparţin Ja bi­serica greco-orientală română;

b.) că studiază ou succes-, bun la vre-un institut . p u b l i c p a t r i e , spre, care scop au să subşteamâ s.tud«nţii dela şcoalele medn atestatul despre anul şcolar 1903 6 iar cei dela facultăţi şi ţmive"rsitâţi in­dicele desprfo: toate cursurile ascultate şi respective documentul despre progresul făcut; •

c) că nici averea proprie nici a părinţilor nu ajunge să -acopfere toate trebuinţele pentru creşterea concurentului, spre care scop e a se produce atestatul diregâtoriei politice competente. Atestatul sâ cuprindă date positive despre această avere şYtrabue să fie subscris şii'de preotul locului, iar ,dacâ ji'ar fi acolo preot ori iar fi-înrudit cu concurentul, trebue să fie subscris din partea protopopului coneem'ent.

2- Dacă concurentul a întrerupt studiile, atunci are şâ producă şi atestatul oficios despre ocupatiunea sa şi despre purtarea sa morală pe acest timp.

3. Fiecare concurent are sâ afăte în petiţiunea. Să specialitatea, la care, şi locul unde voieşte a coqtjnuâ studiile,precum şi aceea, dacă arev şi alt stiptjudiU.

',, 4. Cei ce voiesc sâ studieze'în străină'tate, au să arate necesitatea de a face studn în străinătate, ca la. cazul, dacă U-se va yotâ stipendiul, şâ'.se, poată în-. dată -exoperă concesiunea ministerială prescrisă...."

5. Cu privire la concuferfţii' pentru dobândire de stipendii spre absolvarea şcoatelbr militare de cădeţi, se observă, că stipendiile acestea pe lângă documen­tarea, ,oondiţiunilor stabilite în acest, concurs (p.. I. a—c, 2, 3, 6, 8 şi . 9 ) , numa i atunci se. vor estradă comandei şcoalelor militare, dacă concurentul va docu­mentă, că este primit de elev regulat la respectiva şqoală de cădeţi. .. .,;... • ,

6.. Petiţiunile instruate, cti documente necesare , sunt a se adreââ la reprezentanţaifundaţiunei lui Gozsdu (Budapest. VIL Holld utcza 8 . până la 5 August st. n. a. c. . • . 7. Totodată se provoacă toţi ştipendiştii actuali, prin urmare şi cei absolvenţi, cari cer. ajutoarepentru depunerea riguroaselor şi câştigarea gradului de doc­tor, ca până la termmul; sus indicat, sâ arete rezul­tatul studiilor, din .anul şcolar t-9Q5?6, căci altcum li-so va sista 1 stipendiul respective nu.Vor oâpătâ ajutorul.

8. Petiţiunile, cari nu sunt msteuate eu .documen­tele 'sus amintite, sau sosite după terminui escns, nu ser vor luă în considerare. «:,.r - •• . . 9 . în interesul expedărn regulate fiecare concu­rent sâ indice în petiţiune locul şi poşta ultimă, unde este a î-se trimite rezoluţiune representanţer.

• Din şedinţa comitetului fundaţiunn lui * Go<isdu, ţinută în duniei 1906. 1

[40] 1 - 3 Comitetul

Pe liaza decisului Venerabilului Consistor diece­zan d'tto 21 Ianuare a. c. Nr. 4224. ex .1905. dm partea subscrisului comitet parohial se escne dm nou concurs pentru ocuparea postului învătătoresc Ya,şcoala confesională 1 gr. or. română din Gavojdia, traetul Lugoj cu termin de recurgere până în 30, de / i i l e dela prima publicare în Foaia Diecezană.

Emolumentelo împreunate cu acest post sunt : Salar în bani gata 600 cor. Pauşal de lemne pentru învăţător 80 cor. iar

pentru şcoală 60 cor. ' :

Scrî'pturistica învăţătorului 20 cor; Pentru conferinţe şi adunare 30 cor. Dela înmormântări unde va fi poftit 1 cor. Cortel liber cu 2 chilii, tindă, grajd şi cămară,

F O A I . A D J K C B Z A N A

1 juger grădină intravilan şi 3 jugere. extravilan. învăţătorul 'afes este îndatorat à, pùirà ş î . canto­

ra tul în şi afară de biserică, a 'in'struâ şcolarii în cântările rituali, a compune socoţile bisericeşti' şi scor, lare1 'şi â purta agendele notar ia le 'a le ' comitetului şi. sinodului parofjiâî iară remuneratane.

Dela recurenţise récere testimoniul de cualiffeaţiu.n,ejf

învâţâtoreascâ cu calcul general cel puţin ,bun"., şi, se vor preferi aceia cari posed cunoştinţa.s muzicei vocale şl instrumentale, cu scopul de a conduce,, şi irtstrùà .'.corul 'vocal al reuniunii de cetire şi câutări dejà existent. • \

: Pentru serviţii prestate în. alte comune, comtina noastră b(sericeascâ""nu acoardă ' nici un favor eu pri­vire' la cuicuinale. . ' . /...,...

In fine „sunt recurenţii poftiţi a, se ; prezenta în v r e o Dumineca, şau sărbătoare, în sfânta ..biserică", însă numai cu ştirea D-lui protopresbiter .tractual,' spre a-şi arăfâ aesteriţâtea în, cântare şi tipic. . . .

Recursele adjustate" cu cele de lipsă: şi adresate comitetului-parohial sunt a se subşterne On. OScju . pfbtopresbiteràl.'gr. or, român din Lugoj. . ....

Dat din şedinţa comitetului parohial ţînut la 23 Aprilie 1906. , Comitetul parohial.

In conţelegere-cu protopresbiterul tractual.

Pe baza încuviinţârii Verr."'Consister diecezan dttò :3 Faur Nr: 385 Şc. ex '1906'se escrie concurs .pentru ocuparea postului de-învăţătoare la clasa de fete din V r a i i i u , protopresbiteratul Bisencn-albe. cu termin de xecurşere de \30 wle ' dela prima publicare în Foaia Diecezana. • .

Emolumentele • ' a ) Salar în bani gàta 572 cor.

. b) Pausai pentru 32 metri de lemne de foc : anume 128 cor. pentru învăţătoare şi 04, cor. pentru, sala de învăţământ = 1 9 2 cor.

& 11

c ) Scripturistica .20 cor. • .dj Paiişal pentru conferinţe 20 cor. e) Unu estravilan de 400 s tângeniQ, după care

alegânda are a ; suporta, toate sarcinile- publice, .Corlei l iber 'de 3- chilii,; cuină şi cămară, în

edificiul şcoalei. •• Pentru serviţii prestate In alte comune Vraniul

nu acoardă nici un émolument.., . Recurentele să-şi subştearnă petiţiunile. instruite

cu documentele recerute adresate Comitetului, parohial din- Vranin prin protopresbiterul Filip Adarrî în M n .

Vran iu^ în26 Martiei 1906. ' ' Nicolae Baîraez m. p, Iosif Ciuljn, rn. p.

preş. corn. par. xiot. com. în conţelegere cu protopresbiterul .tractual. Pe baza ordmaţuinii Venerabilului Consister die­

cezan dată din şedinţa sa ţinută la 10 Faur a-c, sub •••Ne 193 B; se esctfie concurs pentru ocuparea postului de capelan pe lângă preotul Simeon Blajovan din Hodoş, protopresèi-tefatul Lugoj, cu termin" de 30 de zile dela prim*'publicare în r Foaia Diecezana".

Emolumentele sunt : - ¡1. A treia parte din âésiuhea parohială şi veni­

tele parohiei. • - . - . . Doritorii-'de a ocupa acest post sâ-şi trimită re­

cursele îrtstruate conform regulamentul pentru parohii şi adresate comitetului parohial-din Hodoş, Oficiului protopresbiteratul din Lugoj.

Tot odată sunt poftiţi a se prezenta în vr-o Du­mineca ori sărb&toare în s. biseneA- spre a-şi»-arăta desteritatea în cântare şi oratorie.

Dat din şedinţa, comitetului parohial tiimt&i la 28 Faur 1906, ' 1—3 |35J

Simeon Blajovan Mihaiu Gr. Crăciun preşedinte. . ..•'./ . notar. *

în conţelegere cu J miné:: Dr. George Popovicm.pfuţop S S ! Î S S S 5 3 S S S

If ;

I s u fl A II lj n

Ï5H£ L'a

Inprumiituri-Hipotecare pe pământuri şi edificii :

5 4 0

lângă întabulfire cu durată de 10—70 ani- Banca n'are dreptul a abzice îm­prumutul datoraşul însă on şi când

poate replăti restul. '

Credit-Personal pentru funcţionari,, comer­

cianţi şi industriaşi.

0 Pe lângă prenotare pe sa­lar, giranti ori dşposit de hărţi de valoare. Pè restimp

1 de 2—20 ani.

Ifl B II II II R II II II (1 U n

m

Convertire favorabilă a împrumuturilor vechi şi scumpe. — Legături avantajoase eu primele bănci din ţearâ (între altele si-cu institute renumite din Sibiiu) şi externitaţe. — Prospecte şi mformaţiuni pe lângă mafcâ--pferitru răspuns. '— Represehtahţi reali primim în

'••••..' '.'••• ; toate comunele! ' 15—26 [56]

I

In

in î i

u n u I I ;