Anul XVI Caransebeş, 18 Februarie e. v., 1901 Nr. 7

O r g a n a l E p a r h i e i gr. or. r om. a C a r a n s e b e ş u l u i

A P A R E D U M I N E C A

P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : Pentru Austro-Ungaria pe an 10 coroane

» pe '/» an 5 , România şi streinătate pe an 14 franci

v r - pe 1 , an 7 „

P r e ţ u l i n s e r ţ i u n i l o r : Pentru publicaţiuni oficioase, concurse edicte

etc. publicate do .'i ori, dacă conţin până la 150 dc cuvinte (i cor , pană la 200 de cuvinte <S cor.

de aci în sus 10 coroane

Corespondinţele se adresează redacţiunei „ F O A I A U I K C E S A N Ă "

iară banii de prenumeraţiune şi inserţiunile a A 1) M IN' I S T RAŢIA

Librăriei şi Tipografiei diec. în Caransebeş

Uniunea Românilor din Transilvania cu bi­serica romano-catolică sub împăratul

Leopold I.

(Fine)

XVI.

Anul iubilar.

După isvorele istorice, cunoscute atât la iioi cât şi strătm, am dat o iconă fiueiâ a ac­tului de uniune încheiat la 7 Oct. 1(>98 şi fina-lisat la 25 Iunie 1701'. Gr.-catolicii stau cu iubi-leul tot aşa ca şi Maghiarii cu mileniul, s'a serbat la un timp, care nu suportă critica isto­rică nepreocupată, fubileul ca şi alte semne de manifestare înse au fost un ce tendenţios, cu scop de a redica în ochii Românilor însemnă­tatea uniune! şi spre a servi intereselor unio­niste. Aşa se explică, că din unele părţi s'a lucrat a pregăti opinia publică română spre acest scop. Aprope tot binele venit asupra Ro­mânilor se adscrie uniuneî, reducendu-se spre uimirea nostră şi originea progranuluî naţional chiar de la actul uniuneî.

în sens naţional vorbit înse, uniunea nu însamnă »Unirea Românilor", ci după cum a caracterisat'o un scrietoriu bis. din suta XVIII •»Desbinarea Românilor^. Acel cuvent frumos „Unire" nu se potrivesce faptului petrecut, căci nu a resultat unirea forţelor naţionale, ci slăbi­rea acestora. Iubileul este deci serbarea legătu-reî de uniune cu biserica apusenă, prin care s'a despicat la Români corpul naţional. Folosele şi daunele resultate, vor forma obiectul unei scrutări nuoî. A afirma fără a dovedi, în isto­r i a nu însamnă nimica.

Istoriografia şi istoria literaturo! române este destul de înaintată, spre a se pute fixa fasele de desvoltare ale poporului român înainte

şi după uniune. A lega idea latinităţii la Ro­mâni de uniune este un lucru ridicol, eră sortea poporului român de catolicism o neferi­cire. Se va face istorie fără a detrago din aceea ce stă, şi fără a adauge ceeace nu este. Actul uniuneî din 7 Oct. 1098 ne pare destul de lă­murit şi cine va studia actul iscălit de .Yletro-politul Atanasiu şi de aderenţii seî apoi jură­mântul din 19 Martie 1701 subscris de Ata­nasiu, precum şi celelalte fapte întâmplate: tre-

"tra>? '"ScTţOn'StatS',' că- altcum s'a contemplat uni­unea de întemeitoriî eî, şi alta ceva a eşit din ea. Eră dacă poporul român ar fi avut altă fire astădî şi mai /reu am sta. Poporul român înse aprope tot atâta scie de uniune ca şi îna­inte cu 200 de aijî. Stîlpiî eî sunt şi acum ca în trecut aceia, cari prin ea au ajuns la posturi şi dignitaţî grase, şi cari prin uniune se susţen în acelea.

Este înse un reu, care ne neliniştesce pre noi, şi anume: de o vreme încoce mâna acea lungă şi nevedută unionistă, eră îşi insuflă marionetele şi le pune în piciore, cu scop păgu-bitoriu intereselor naţionale. Aşa înţelegem, că cu plan sistematic se persifleză de câţiva ani aşedemintele religioso din regatul român, eră pre noi cei neuniţî de aici, ne atacă pre totă linia şi ne vatemă, ba de multe ori ne şi de­nunţă, în faţa Românilor se presentă uniunea, ca şi cel mai naţional act, la care treime cu toţii să aderăm; în faţa concetăţenilor maghiari şi în faţa curţii ne denunţă, că gravităm spre Ruşî şi că ar fi în interesul patriei şi al dinas­tiei, ca credincioşii ortodoxî români să scadă cu numerul. Zăgazul în contra Muscalilor nu se pune pe calea uniuneî şi în privinţa acesta Ro­mânii sunt înţeleşi de mult. Noi până acum n'ara deschis porţile patriei nici unui duşman ; eră pen­tru dinastia am sângerat şi am luptat pre tote câmpiile Europei. Acest adever a fost recuno-

scut totdeuna de factorii competenţi. Poporul român este din fire aşedat, pentru ordine şi linişte; eră virtuţile de patriotism şi dinasticism îi sunt înăscute.

Biserica ortodxâ în mersul ei din timpul j recent, se consolideză continuu. în lupta, ce o susţene pentru existenţa sa, dureros o atinge atacul, ce-î vine de la confraţii de un sânge, care desbinare s'a deslânţuit în veacurile doue trecute, cu tote furiile iadului asupra nostră. Gasurile din timpul maî prospet ancă ne demu-strâ, că tote trecerile la gr.-catolicism, nu se fac din convingere, ci cu totului din alte motive şi interese personale, sau din resbunare.

Episcopatul şi poporul ortodox e silit, dacă agitaţiunile pornite nu se înfreneză să reageze, căci nu-şî pote lăsa biserica pradă unor agenţi, sau înconsciî de ce fac sau speculanţi şi ven-duţî intereselor streine. Biserica nostră este a t a ­cată şi provocată continuu; eră clerul nostru ortodox inferat, hulit şi declarat de lipsit de de tactul pastoral şi do conduită morală. Aşa nu se propagă unirea, ci desbinarea Românilor; asa nu se lucreză la întărirea si afirmarea nos-tră, ci la slăbirea şi nimicirea nostră. Ore nu înţelegem nitifadî cuvintele lui P. Maior, care ne 'diee adffîGftiater:. :no,meMkjiă^stmi*iâ. v&&,••<•;,Msh\ măinî să se des bine în doue părţi". Pote să fi pus cineva vot solemn, ca să unieze tot Banatul, dar cei-ce sunt conducetoriî firescî ai Românilor din Banat, vezend focul nu pot sta cu manile în sin. O parte din inteliginţa nostră bănâţenă se portă taţâ de această propagandă după dicala „nici cu Turcul nici cu Neamţul" şi Domne feresce spre a se atinge de ea, căci dic nu trebue să ne stricăm cu fraţii noştri. Altcum înţeleg eu lucrul. Ori sun­tem de fapt fraţi, şi atunci nu ne vătemăm unii pre alţii, licitând stole pentru a dobondi credincioşi, ori făcând promisiuni vage şi nepermise, sau îndemnând pre părinţii trecuţi a nu-şî trămite pruncii la noi în şcolă, ci în cea maghiară, de de stat ori comunală; ori suntem numai din buze fraţi, şi în dos ne subminăm unii pre alţii. în acest din urrriă cas cred, că este maî folositoriu să se şi scie acesta şi conform acestui dureros stat să ne şi acomodăm lucrările nostre. Orientarea clară totde-una este folositore causeî, decăt ca aşa să âmblăm cu capul în sac, sau cu gând ascuns şi reservat, amâgindu-ne unii pre alţii. Jurămintele făcute în adunările naţionale, aşa se pare, că unii sau nu le cunosc sau le-au uitat. Dar sunt şi de aceia, cari nu vor nici să audă de acestea. Şi aprope toţi misionarii fanatici catolici în internul lor perhorescheză sentimentul şi idea naţională.

Străbatem vremi, cari portă ascuns în sin vii-toriul nostru, stejarii causeî şi bisericei naţionale să veghieze, ca să nu ne surprindă evenimentele, Cu iubirea nostră de ném, cu credinţa cătră coronă şi patria, sub scutul şi binecuvântare bisericei nos­tre strămoşesci să purtăm lupta cu program des­chis şi sîncer, nu equivoo, cu maxime; „Pro unione omnium Romanorum", cari în faţă concetă­ţenilor maghiari să aibă înţelesul slăbireî şi sparge-reí nóstre; eră în faţa Românilor să aibă înţesul literal. Şi astădi din consideraţiuni de persone şi de interese se denunţă fruntaşii bisericii nóstre rom. ortodoxe ca şi în trecut. După grele lupte şi suferinţe, bărbaţii noştri providenţiali ni-au lăsat o biserică naţională autonomă în stadiu de înflorire. Rostul propagandei unioniste pote mai găsia îndreptăţire, când noi eram sub o ierarchiă străină şi adversară intereselor nóstre naţionale. Adi înse ori ce motiv cade. Cele din urmă treceri numeróse s'au făcut în Bănat în anul fomii din 1803 şi sub era concordatului. Despre o convingere sau legalitate în observarea for­melor se lasă multe de dis. Sunt acte numeróse păstrate în archivóle publice.

Misionarilor catolici le dieem să ne laşe în bună pace, noi nu le turburăm apele. Poporul ro.ţmjj^ai.;:.vieţuit.fără' de eU4&-veac uri, -nu -are trebuinţă de ei nici acum. Altcum pot oercâ. Un adever este pentru mine prin istorie dove-vodit, că persono singuratice interesate vor câ­ştiga prin venare, dar pre poporul român nu-1 vor face catolic. Alt adéver sta do când e lu­mea, încheem tractatul nostru dicénd teologilor apuseni:

„Ab oriente lux"*

Dr. theol. George Popouiciu protopresbiter.

-^A-^r

Din Istoria Banatului Severin. Resboaiele intre Austria şi Turcia pentru eliberarea Banatului, până la

înfiinţarea regimentului valaho-illiric, 1653 — ' 1767.

(Continuare)

în anii u rmător i îşi ia resbelul pent ru el iberarea Ungariei începutul seu, Severinul r emase deocamda tă afară de periferia luptelor, ce s'au pe t recu t în lăunt ru l patriei . Recucer i rea Budei (1686) înse, to tuş a t r a se tă tar i mea asupra Banatului . în deosebi a s u p r a cetăţ i lor Lipova, Ienopolia, Logoj şi Caransebeş , fiind Turcii

*) Tractul acesta apare în volum separat. Erorile stecurare în mulţimea notelor s'au rectificat după putinţă. Unde se vor afla pasagii aprope ad literan în tractatul meu de acum, confruntat cu textul de la A. Pop, să se caute „Candela" din 1885 unde se va afla explicaţia.

de credinţă, că pr in aceas t ă divisiune vor scut i Ar­dealul de copleşirea a rmate lor aus t r iece . Apar in ţa vulturilor imperial i în Bana t des lănţu i furia unuia, d in t re cele mai c run te resboaie, care s'a t e rmina t cu înfrângerea semilunei .

Resbelul de 16 ani 1683—1699. Leopold I. 1657—1705.

Leopold a fost des t ina t pen t ru car iera preoţască , fiind-câ era ta rd iv la fire şi greoiu la judeca tă . Educaţ ia a condus-o a m ă s u r a t des t ina ţ iune i iezuiţii. Ajun­gând la c â r m ă a r e m a s şi mai depar te sub influinţa înveţâtori lor sei. Cunoscând de.nşii rel igiositatea şi de­vo tamentu l împera tu lu i pen t ru catolicism, crezură, că

1 a sosit t impul , s ă câş t ige sup rema ţ i a a supra confesi­unilor necatol ice din ţară. Vexaţiunile , terorisări le şi machina ţ iun i le bărbaţi lor dela cur te pen t ru ajungerea aces tu i scop au p rodus o ferbere genera lă în t re pro­tes tan ţ i , apoi conjura ţ iunea lui Vessclenyi, Frangepan şi Zrinyi şi în fine revolu ţ iunea lui Tokoli şi Francisc II. Râkoczy. Pe când curaţii şi labonţii (part idul revolu-ţ ionanu şi imperial) se sfâşiau cu selbătâcia hieniior, resboaiele esterne, în care se însurcase Leopold, înghi-ţ a u mereu n e n u m e r a t e victime. Imperiali i se lup tară la începu t cu pu ţ in noroc ; abia ma i târziu, după-ce niş te căpi tani geniali s u n t puşi în fruntea oştirilor, şi după-oe creatur i le venale ale iezuiţilor s u n t de lă tura te din scaunele minister iale , — abia a tunci , — se îndrep­t a r ă lucrurile spre bine. Căpitanii aceş t ia scoaseră o mare par te a Ungariei şi por ţ iuni considerabi le ale Bănatu lu i din ghiarele Turcilor şi s tr ivind pu te rea va­nitosului rege francez, Ludovic XIV, împlet i ră în giurul t ronului lui Leopold o c u n u n ă de lauri, a t â t de s t ră­juită^ lneâ,ţ l.u.mea, cVaţanci . se . . crezu,. î n d r e p t ă ţ i t ă a-i da epi tetul „cel mţirea.

Din faptele pe t recu te sub domnia lui ,Leopold [. ne in te resează mai de ap roape resboaiele cu Turcii.

După victoria dela St. ( jothard (1664) s'a legat cu Turcii pace pe 20 de ani . Dar conjuraţiunile unor magna ţ i de o par te , i r i taţ iunile protestanţ i lor , p roduse de omnipo ten ţa catolicilor, de a l tă par te , - şi mai cu s e a m ă intrigile diplomaţi lor francezi, care prin promi­siuni şi ajutorare de bani a ţ i ţ a se râ în Ungaria superi­oară tocul revuluţ iunei , —• î n d e m n a r ă poar ta o t o m a n ă să frângă armist i ţ iu l si să se a runce în valurile res-boiului. Marele vizir, Cara Mustafa, fiind de credin ţă că cu ajutoriul lui Emeric Tokoli,'1) care r idicase cu succes în Ungaria super ioa ră steagul revoluţiunei, va pu t ea să n imicească pu te rea Austriei, ajunse în 14 Iulie 1683 cu 200.000 de Turci şi 300 tunur i la Viena, Regele Poloniei, Ioan Sobieski şi Carol V. de Lotaringia înse repuseră aici la 12 Sep temvre trufia semilunei , uciseră într 'o luptă î nve r şuna tă 10.000 Turci, le luară tunurile, mun i ţ iuuea şi t oa tă provis iunea de r&sboiu. Restul a rma te i zdrobite se m â n t u i pr in fugă pe pâ-mentu l Turciei sau se împrăş t i a şi află scu t în cetă­ţile Ungariei, păzi te de oameni i lor.

Vulturii imperiali luară d'aci încolo un sbor neobicinuit . î na in tea lor t rebui ră să se închine garni-soanele turcesci din cetăţ i le dinprejurul Dunării şi chiar Buda cădu. la anu l 1686, pe lângă toate încordăr i le o tomane . în u rma aces tor succese s t ră luci te s'a vedut Teleki î ndmna t , să încheie în numele principelui t ran-

') Rebelul a fost cuprins oraşele montanistice şi deja la 1678 a bătut monete cu inscripţiunea : Tököli firinceps, partium Hungariac Dominus şi Ludovicus XIV Galiae rex, Defensor Hungariae. (Kessler v. IV. p. 366).

s i lvănean Mihaiit Apafi cu Leopold următor iu l pac t : împôra tu l ia Transi lvania şi părţ i le ungurene a d n e x e sub scutul seu şi t r imite, dacă este rugat, t rupe în t ru apă ra rea terii. Solda trupelor şi a olicerilor împeră tesc i cade în sarc ina împera tu lu i , dar principele es te dato-riu să grijască de a l imentare şi de al te recerinţe. Acele provinţe, care le vor recâşt iga Trans i lvăneni i dela Turci, se vor încorpora Ardealului ; ear din căştigul comun , n u m a i pămeu tu l apar ţ ină tor iu Ardealului, se va a n e x a terii acest&ia ; celalalt p ă m e n t înse Austriei. Mihaiu Apafi' şi fiul seu de acelaş n u m e s t ă p â n e s c necontur­baţi Trans i lvania şi după alor moar te ţ a ra are voie liberă să-şi a leagă principii sei. Pen t ru scutul şi apă ra rea Ardealului se deobligă s ta tur i le să p lă tească iui Leo­pold anual s u m a de 25.000 galbini.

Pe basa s t ipulaţ iuni lor aces tu i con t rac t deveni Leopold I. mai târdiu s t ăpânu l Ardealului. Primul gu­verna tor e Caraffa. înc red in ţând densul lui Veterani ocârrnuirea terii scoase în Maiu 1688 ce ta tea Şoimoş din mani le Turcilor, ased iază Lipova 1 ) şi cons t rânge gar-n i soana inimică să capi tuleze după 4 dilo. După Lipova cade Lugojul. Contele Paci deveni aici fără vôrsare de sânge s t ăpânu l oraşului, pentru-că Rascianii, care în n u m e r de 300 inşi formau paza cetăţii , au depus armele la cea dintâiu provocare. Pe când t recuse Caraffa pes te Tisa şi' pes te Dunăre pentru-ca să dee lui Ludovic sueurs la operaţ iuni le con t ra Belgra­dului serbeso (cucerit la 6 Sep temvre 1688) au lua t Veterani cu asa l t JJioara şi Caransebeşul*). Gar-n i soana tu rcească d'aci a junse sub escor tarea ' Austri­ecilor necon tu rba t ă la Media. în apropierea Orşovei înse, ieşindu-i îna in te la 800 de Rasciani , o a t acă si ô taie p a n ă la omul din urmă. Măcelul aces ta băga în Turcii din Orşova teroare nespusă ; fugind în rup-

i p tul .capului peste^ D u n ă r e lăsară for tăreaţa fiiră luptă în m â n a imperialilor. Urmându-le Veterani ia Cladova cu acord şi Î na in t ând pe lângă ţărmul drept al Dunării , până la Cerneţ, cons t r inse pe ŞerbanWod& să p lă t ească în fie-care lună câ te 4200 fi. coutr ibuţ iune de r&sboiu. De aceasta, n'a fost scut i t nici Constantin Brancovan, urmaşu l lui Serbau în scaunul Munteniei 2 ) .

j După a t â t ea perderi t r imiseră Turcii o solie la I Leopold, că să ceară pace . Proposi ţ iuni le împera tu lu i

erau în adever esagerate . El pre t inse afară de cetăţ i le cuceri te : Ienopolea, Giula, Oradea mare, Timişoara, Ardealul, Muntenia. Moldova, Serbia, Bosnia, şi mai mul te favoruri pe seama aliaţilor sei, p recum şi estra-darea lui Tokoli. Solii porţii o tomane din par tea lor au declara t a fi îndreptă ţ i ţ i numa i Ia cedarea unor c e :

taţi din Ungaria în schimb pen t ru Belgradul sêrbesc, care Turcii cu ori-ce preţ voiau să-1 aibe în posesiu­nea lor. Referitoriu la es t radarea lui Tokoli, observând

i lui Hope, că nu se cuvine al da pe m â n a împera tu lu i , au făcut u rmătoarea declara ţ iune caracter is t ică : „To­koli e un câne , care a provocat aceas tă nenorocire asupra, imperiului o toman ; dar e cânele Padişahului , care la porunca l u i s e scoală şi se tâ răe ; latră şi tace la poruncă, dar devine leu, când este iri tat". Es te învederat , că nici una din părţ i le beligerante nu doriau

') După Kessler s'a predat Lipova în 19 Maiu, ear după M. Horvăth în 18 Iulie. Ştahremberg, Veterani şi Pjcolomini au condus co'oanele austriece asupra cetăţii. 2000 ostaşi musulmani, femei, bă­trâni, copii şi imensă pradă cădii cu această ocasiune în mâna creş­tinilor. O sută din femeile cele mai frumoase le-au împărţit oficerii între sine, ear betrănii şi pruncii sunt trimişi la Timişoara.

'') Caransebeşul a fost recucerit după Kesster (v. IV. p. 467) cu finea lui Iunie; după Griselini (pag. 105) în August. Veterani îl ţine foarte însemnat pentru posiţia sa strategică (Pesty: A szorenyi Bânsăg, v. II. p. 181).

o pace cinst i tă . D'acea cu p r imăvara anului 1689 res-boiul începu de nou. Dar fiind-câ ducele Garol de Lo-tar ingia t rebuî cu o par te . î n s e m n a t ă a os tâş imei să plece în cont ra lui Ludovic XIV, a pu tu t Tokoli, care pr imise dela Turc i . 20000 taleri, să cupr indă cetăţ i le Novigrad,*) Fethislam (Cladova). Vidin şi Orşova (15 Iulie).

Dela Orşova repezi Tokoli un de taşernânt de Turci şi Curuţi în u rma imperiali lor cu îndrumarea , să cupr indă fortificaţiuniie din cheia Topleţului, pa l anca şi ce ta tea Mediei şi, dacă îi va li cu put in ţă , să înain­teze spre Caransebeş . Aflând Media evacuată , înva-s îuna râ Turcii spre Alniâj, undo făcură mul t ă strică­ciune ; iar Curuţii ţ inedu-se de călcâiul imperialilor, a junseră în 21 Iulie la Caransebeş . înţe legând aici, că Heisler, după ce a lăsat 400 de ostaşi în t ru apă ra rea cetăţi i , s'a r e t ras prin s t râmtor i le porţii de fer spre Transi lvania , se în toarse ră fără i spravă la Orşova. în chipul aces ta zadănicî Heisler îna in ta rea lui Tokoli că t r ă Ardeal.

Fiind Ladis lau marchizul de Baden, îngrijat de perderea Orşovei porunci lui Herbeville, să recucerească Orşova cu ori-ce preţ. Herbeville învinse şi îm­prăş t i a în 16 August oas tea curuţo- turceascâ îna in tea Orşovei, nu putu înse din causa csundăr i i Dunării să a t ace forificaţiunile palancei , unde scăpase ră inimicii cu luntriţele, ce le erau la î ndemână . în jurul cetăţi i să în t inde o luptă sângeroasă în t re Turcii şi Austri­eci, la care Tokoli î n suş luâ pa r t e act ivă. Herbeville t rebui să se re t ragă pes te Media spre Atmâj, a ş t e p t â n d aici t impul potr ivi t pen t ru renoirea încercărilor sale.

(Va urma)

Misiunea femeii române*) Una din cele mai memorabile zile îmi dă

prilejul de a vorbi despre misiunea femeii ro­mâne. Sărbătorim astăzi o jumătate de veac de activitate femeiască prin care femeia română se afirmă şi dă dovezi de aptitudinea ei de a fi folositoare societăţii — prin care arată nu numai gingaşele ei sentimente de generositate şi de milă, dar şi o putere intensivă de a crea şi de a menţine nestrămutată opera ei începută.

Faptul acesta îmi dă încredere şi curagiu de a privi cu linişte în viitoriul femeii române, — îmi dă avânt de a desvolta aceasta temă după sentimentele, cari pot încălzi inima unei femei, când are de cuget binele şi fericirea neamului ei.

Pentru-ca să pot schiţa mai desluşit ima­ginea femeii din viitor, trebue să mă întorc însă în depărtatul trecut. Gândul meu alunecă adânc, şi urmărind genealogia femeii române caută

l) Novigrad era o fortăreaţă, situată în fa(a Orşovei, pe ţer-mul drept al Dunării. Această fortăreaţă, despre care se scrie la 1552, că a fost: „in. opposito Orşova" şi „oppidum quae a Sebeş decern milliaria distat", — nu esistă mai mult. (Pesty: A szorenyi Bânsâg, v. I p. 103).

*) Disertafiune ţinută în şedinţa festivă, aran­jată cu ocasia Iubileului de 50 de ani a „Reuniunii femeilor române din Braşou".

icoane din trecut. Mă scutund prin straturi în­tunecate şi fără teamă mă las prin tenebre, de oarece sunt sigură să ajung la sfera lumi-

i noasă, unde zăresc glorioasa ei obârşie. Rezimată de bătrâna tulpină a neamului meu, mi-se înfă­ţişează un neînchipuit miraj. —- Văd pe femeia

; romană — străbuna străbunelor noastre — por-: nind dela malurile seninei Adriatice, în rondul I legiunilor romane, ca să coloniseze pământurile

cucerite. O văd cum treapădă neobosită, — alături de soţul ei, cu copilaşul la sîn, — pe cale lungă şi anevoioasă peste văi şi munţi, pentru-ca să ajungă şi să descalece în plaiurile şi pajiştele Carpaţilor.

Nu încape nici cea mai mică îndoială, că această femee a urmărit cu drag şi de bună voie pe soţul ei în depărtatele colonii şi pen­tru-ca să ilustrez acest fapt, citez pe tristul poet Ovidiu, condamnat la exil, a cărui soţie la despărţire insista, se cere să-1 însoţească în următorul chip :

«* Nu nu, ah nu te duce, vom merge împreună , Voi fi şi eu cu tine, soţie de surghiun, E una calea noas t r ă spre ţ a r a î ndepă r t a t ă Mô ch iamă datoria şi d ragos tea de soţ.

Numai cu acest devotament se poate es-piica. şi ^flinta ^a.-.jB&çe^a fourni? rçmm^-fiwp s'a aclamatisa.t cu înlesnire în noua ei patrie, unde avea datorie să civiliseze locurile pustiite de răsboaie. Nu rămăsese ea oare să înşghebe coliba familiară, ca să-şi adăpostească micii co­pilaşi? Pe când soţul ei cu paloşul şi cu spada lupta contra vrăjmaşului, ea torcea şi ţesea în­grijind de îmbrăcăminte şi veghia, ca o pasere singuratică pe cuibul scutit de viforul vremilor!

Domnilor şi Doamnelor ! Nu Vă cuprinde admirare la icoana acestei femei sublime, care este mama întregului nostru neam? Nu vă cu­prinde o sfântă pietate, când voiu continua a spune, că această bravă femee a biruit pe toate neamurile cutropitoare, de-oare-ce nici una din aceste hoarde năvălitoare nu au putut să-i ră­pească tesaurul adus dela ţărmurii Tibrului, — tesaurul, pe care ea singură îl păstra* cel mai scump tesaur, ce-1 posede un popor: limba, legea şi datinile noastre. — Da, numai ea l'a păstrat în coliba ascunsă, pribeagă prin vîrfuri de colnice şi prin crepături de munţi, 'dându-le de moştenire din neam în, neam când alinta co­pilaşii nedespărţiţi de ea, crescôrtdu-i cu viersul duios al limbei materne şi în legea creştinească, pe care cu drag o îmbrăţişează.

Iată de ce a eşit poporul nostru neaoş din întunerecul seculilor, unde şi istoria îşi perde firul evenimentelor, iată de ce nu la înecat volbura popoarelor felurite, cari trecând ca urgia lui

F O A I A P I E C E S A N A 5

Dumnezeu, ridica pulberea, ce se suia pană. la cer şi întuneca soarele.

Precum însă isvorul, prăbuşit de moloz, îşi sapă albie suterană şi iese mai limpede şi- cris­talin, gâlgăind ca rîuleţ pe suprafaţa pământului, asemenea şi neamul nostru cu sute de ani mai în urmă a ieşit neschimbat şi necorcit din vâl­toarea cutropiţilor şi din amestecul bătăliilor.

(Va urma).

Fără titlu Onorată Redacţiune a Foii Diecesane!

în 2 Febr. a. e. n. a m tr imis Tribunei în Sibiiu r ă spunsu l la „Desluşirea" dlui S. Popescu. Văzând că t r ec aproape 3 s ă p t ă m â n i şi nu se publ ică nimic, Jo i în 8/21 1. c. a m t r imis ca r t ă poş ta lă dlui A. Bal teş cerendu-i să-mi dea informaţii . La ;aeeasta d. S. Moldo van îmi remi te manuscr i su l cu urT r ă s p u n s foarte la­conic.

P a r e că Tr ibuna din Sibiiu are principiul a s t a la disposiţ ia prietenilor ca r i . aii plăcerea a gratifica persoane le ce nu le convin cu deosebite epitete, apoi refuză când cei a taca ţ i r ă spund calm şi obiectiv.

Fi ind că Tr ibuna n u voesce să împl inească dato-r i n ţ a ee-i i n c u m b ă din polemia publ ica tă în coloanele sale, Onora ta Redac ţ iune binevoească a da loc î n : p rox imul Nr.- al Ftfii' Diedeeane--năspanstflui ' -alăturat. ; Cu o cale declar că n u voiu băga în s e a m a orce s'ar m a i publica în „Tribuna" la ad re sa mea .

Pr imi ţ i etc . Dr. Olariu

Respuns Dlui Popescu la >;Desluşire^ La cele publ ica te de Dl Popescu în Nrii 4—6

ai Tribunei r ă spund câ t să poa te de scurt . î n pr iv in ţa erorii de t ipar observ că D-sa era

în Sibiiu când a a p ă r u t Nr 200 al Tribunei, şi deci TIU se potr ivesc cuvinte le : „De revizuire, dacă c ineva n u scie, că cel pu ţ in la ziare, nu se poate face din altă ţeară, o p u t e a sci din not i ţa c i ta tă a Redacţ iuni i" (Not i ţa în Nr. 4 al Trib.)

Referitor la ediţiile Tischendorf pen t ru Dl Po­pescu „e neespl icabi l cum Tischendorf în ace laş t imp, în care publ ică Novum Testamentum triglotum cu evdokia în con t ex t şi evdokias în no tă subliniară, edi­ţ i a VIII cu evdokias în con tex t şi evdokia în no tă subl in iară" .

Nu a m la dispoziţie Novum Testam, ed. VIII. crit. major (1869 — 1884)*, d u p ă care s'a şi făcut edi­ţ i a c i ta tă de mine (1888) şi a l te ediţii** — ce face a

') Nr. 200 al Tribunei. „Ştiri personale: Sfinţia Sa părintele protopresbiter Simeon Popescu, profesor în Bucureşti, se află de eri ; în Sibiiu". |

*) Despre această ediţie — care a început să apară când j Tischendorf era în viată (a murit în 1874) — învăţaţii germani zic câ ! e cea mai cuprinzătoare în privinţa aparatului critic.

**) Aici ara conzultat ediţia T. N. din 1873.

pre supune că acolo es te evdokias în t ex t şi evdokia în no t ă s u b l i n i a r ă ; da r sc iu t es te că la opuri scien-ţiflce, de regulă, ediţiile pos te r ioare s u n t ma i , norma­tive decâ t cele anter ioare . ,

D-sa, mai depar te , în „Reflexiuni" (Nr. 217 al Tri­bunei), la Schanz şi Meyer, află expl icarea : cum t r e b u e lua tă t r ipar t i ţ ia t ex tu lu i din ces t iune la Teofi lact ; iar ce se a t inge de t r aduce rea lui Oecolampadius , c i ta tă de mine în Nr. 234 al Tr ibunei şi a lui; Ghe-rontie şi Grigorie din mănăstirea Neamţului, c i t a tă de Dl Popescu în Nr. 5 al Tribunei din anu l ăs ta , observ oarecare deosebire.

Traducerea ; d i a ^ ffiăuăstirea Neamţu lu i e s t e : „Şi între oameni bună voire, adecă odihnă a lui D-zeu ; că s'au odihnit acum D-zeu şi bine îi place întru oa­meni, că mai înainte tţu bineimia nici îi plăcea întru oameni". Oeco lampad ius : Et hominibus bona voluntas, hoc est deo requies în illis hominibus. Et cui frius non beneplacitum erat in hominibus, nune fro bene-ficiis et refocillationibus hominum habet opera, in qui-bus et quietern habet".

în u r m ă D-l Popescu voesce, c u m s'ar zice1, s ă vîre sub o căciulă t r aduce rea m e a cu broşura D-sale „ P n e v m a în Nicaeo-Constant inopol i tanum". Aci ne poa te lămuri n u m a i Mărtur is i rea o r t o d o x ă . x )

în r ă spunsu l la în t rebarea 5 se z i c e : „Artictriii credinţi i sobornicesci şi or todoxe, dupre Simvolul si­noadelor a celui ân t â iu al Niceii şi al doile al Gon-s tanţ inopolei s u n t 12. î n aceia a ş a de l ămur i t es te aşeza t ' to t aceea ce t rebue să se cupr indă în c red in ţa noas t ră , î ncâ t noi nici mai mu l t nici ma i pu ţ in ş i nici în altfeliu n u t r ebue să c redem, decâ t potr ivi t cu înţelegerea acelor sfinţi Păr in ţ i e t c" .

Broşura D-sale a m i n t i t ă ma i na in t e se ocupă cu ar t iculul al 3. al Simvoluluî credinţi i .

Mărturis irea o r todoxă la în t rebarea 37 r ă spunde : „Carele pen t ru noi oameni i şi pen t ru a noas t r ă mân­tuire . . şi s 'au î n t r u p a t dela Duhul sfânt, şi din Măria Fecioară, şi s 'au făcut o m " ; iar în r ă spunsu l la în t re­barea 39 c e t i m : „ î n v a ţ ă că în t rupa rea lui Cristos s 'au săvârş i t pr in î m p r e u n ă lucrarea sfântului D u h " e tc .

D sa, cu resu l ta te le cercetări i , a izbit în o d o g m ă hotăr î tă , prec isă a bisericii ; iar faţă de o dogmă n u are loc teolognmen. Nu a ş a es te cazul cu t r a d u c e r e a din ces t iune (a se vedea şi cele e spuse în Nrii. 234 235 ai Tribunei).

Var ianta evdokias es te mai inofenzivă chiar şi decâ t va r i an ta din a r t ic 9 al Simvolului credinţi i .

Cetim şi auz im rost indu-se aces t a r t i c o l : întru una sfântă, sobornicească şi apostolicească biserică3) — în o biser ică sfântă etc. Mărtur. ort. î n să n e s p u n e în r ă spunsu l la în t r eba rea 8 3 : „Ne înva ţ ă pa t ru adevă­ruri : ân tâ iu că biserica es te una , sfântă, sobornicea­scă (obştească) şi apos to l icească e tc" .

<) Citez după traducerea de Şaguna, Sibiiu 1855. a) Sfiintele şi dzeeştile Liturgii, Sibiiu, 1835; Şaguna, D-ze-

eştile Liturgii, Sibiu 1856.

La învinuiri le Dlui Popescu din Nr. 4 al Tribu­nei că l-aş fi î ncă rca t cu graţ iozi tăţ i , On. Publ ic cetitor, imparţ ia l , c o m p a r â n d cele scrise de mine şi de D-sa, îşi va face j u d e c a t a : care a fost mai obiectiv in discuţ iune.

E de prevăzut că D-sa va scrie o : . . . . re (Lămu­rire, Desluşire a m a v u t ) ; eu însă declar că nu mai reflectez la nimic.

Caransebeş la 18 Ianuar ie 1901. v. Dr. Olariu.

Varietăţ i Venerabilul Consistoriu diecesan în

şedinţa sa. plenară, ţinută în 10 Februarie a. c. a decis întregirea de protopresbiter în tractul Versetului şi a ordinat totodată alegerea depu­taţilor ad hoc preoţi şi mireni. Alegerea depu­taţilor preotesei s'a defipt pe ziua de Joi, i Martie a. c. st. vechiu, iară alegerea deputaţilor mireni pe Duminecă in 4 Martie a. c. st. vechiu, şi astfel sinoadele parohiale pentru alegerea deputaţilor mireni trebuesc convocate cu 8 zile mai nainte, adecă Duminecă în 25 Februariu a. c. st. vechiu.

M u l ţ ă m i t ă p u b l i c ă . La „Fondul de ajutorare loan Popasu" au ma i c o n t r i b u i t :

Zahar ia Dina paroch 1 cor. 20 fii.; P e t r u Doboş înv. 40 fii.: Gavrilă Brumar iu 20 fii. ; N. N. 40 fii. ; Filip Mengher 20 fii.; George S t r iane 20 fii. ; Maria Dina preo teasă 30 fii.; Biserica gr. ort din Pa r to ş 1 Cor . : George Beleuţ 2 0 , ; Trifu Menger epi t rop 30 fii. ; Al. Clement corn. 20 fii.: loan Brumar iu 40 fii. ; Tima Marta 10 fii., toţi din Par toş , — la olal tâ 5 Cor. 10 fii. ;

Comitetul parohial din Zerveşt i 1 cor. ; Păr in te le Nicolae J u r c a din Ilova 1 cor. ; Biserica gr. ort. din Cireşa 2 cor. ; loan Groza-

vescu 1 cor. ; Marcu Moisescu 20. ; Damian Boldia 20 fii.; George Fer indescu 10 fii. ; la olal tă 3 cor. 50 fii. :

Comitetul parochial din Coştei 10 cor. P r imească mar in imoşi i donator i şi pe calea aceas ta

cele mai s inceie mul ţămir i . Caransebeş în 14 Februar ie 1901. Dr. Iuliu Olariu p reşed in te Dr. P. Ionescu casariu.

A d u n a r e a g e n e r a l ă a Societăţi i comercia le de acţii „Sever ineana" a a v u t loc Joi, în 28 Februar ie a. c. Adunarea a fost ce rce ta tă de pes te 100 de acţio­nari şi a decurs foarte bine. Starea societăţi i s'a p u t u t vedea din bi lanţul publ icat şi în Foaia Diecesană. Din decisele adunăr i i no tăm votarea a 8"/ 0 dividende, darea absolutoriului primei di iecţ iuni a societăţ i i şi a legerea direcţiunii noi în d-nii : Ilie Curescu, Aurel Marin, Dr. Traian Badescu, George Trica, Nicolae Jumanca, loan Mihaiu, loan Stoian, Nicolae Velcu şi loan Nemoian; iar ca suplenţ i d-nii Petru Borţun, V. Bociatu şi / . Ciolan.

A n u n ţ . Cerendu-ni-se din mai mul te părţ i nu-rnerii Foii Diecesane, în cari a apă ru t s tudiul P . 0 . D. Dr. George Popoviciu, protopresbi terul Lugoju lu i : „Uniunea Românilor din Transilvania cu biserica romano-catolicâ sub împeratul Leopold I," a n u n ţ ă m , că numi tu l s tudiu s'a reprodus în broşură separa tă . Deosebit r ecomandăm broşura pent ru valoarea ei şi pen t ru că e scut i tă de erorile de t ipar iu s t r ăcu ra t e în foaie. Broşura se es t inde pe 17 coaie, format 8°, hâr t ie fină, şi se poa te p rocura dela Librăria Diece­sană din Caransebeş. P re ţu l 2 cor. plus por tul posta i .

Posta Redacţiei Dlui A. P. etc: Vedeţi anunţul nostru.

Bibliografie î n edi tura Tipografiei şi Librăriei d iecesane din

Caransebeş au a p ă r u t u rmătoare le / — I V Cărţi de Religiune pen t ru şcoalele poporale de Dr. Petru Barbu, şi adecă :

I. Istorioare Religioase-morale. Ediţia I,' 1899. Cuprinde 46 de istorioare. P re ţu l 30 fii.

Istorioare Biblice. Ediţ ia III, 1900. ' Conţ ine 55 istorioare din T. V. ş i T. N. Adaus : A) Despre s â n t a Scr ip tură : Numirea, Originea, Autorii, L imba ş i t raduceri le , Insp i ra ţ iunea dumnezeească , împăr ţ i r ea şi cărţ i le sântei Scripturi . B) Rugăciuni : a) de d iminea ţă , b) îna in te de masă , c) după masă, d) de seară, C) Simbolul credinţi i . P re ţu l 30 fii.

*III. Istorioare Bisericesci. Ediţ ia II, 1901. Conţ ine 45 istorioare despre Lăţ i rea creşt inismului , Viaţa Cre­ştinilor, Asupririle Creştinilor, Triumful bisericii c re­ştine, Sânţi i părinţi , î nc reş t ina rea popoarelor, Desbi-na rea bisericii apusene de biserica resăr i teană , Is tor ia bisericii românesci . Adaus : A) Despre s ân t a Tradi-ţ iune, B) Rugăciunile sânte i Liturgii. Pre ţu l 3C fii.

*IV. Catechismul. Ediţia II, 1897. Conţ ine: Cre­dinţa, Iubirea şi Spe ran ţ a creşt ină. Adau;s: A) E s t r a s

; din Sta tutul Organic despre „Parohie" , B) Rugăc iun i ; la s. Mărturisire si Cuminecă tură . Pre ţu l 40 fii. 1 Cărţile î n semna te cu * s u n t aproba te de Ven. ' Consistorii gr. or. rom. din Arad, Caransebeş şi Ora­

dea Mare. *

: Pe pragul mormântului. Versuri funebrale d e George Simu preot. Pre ţu l 50 fii.

#

| Au apă ru t din „Noaua Bibliotecă Teat ra lă" Nr . 1. A. Kellner : Doi prinşi în cursă, comedie în t run act , localizată de I. Em. Bobancu. P re ţu l 24 fii. Braşov.1891,. F o r m a t 16°, 30 pag.

Edvcaţiunea socială. Diser ta ţ iune cet i tă în aduna-na rea genera lă a „Despăr ţământu lu i Panc iova" al „ Asociaţiunei pen t ru l i te ra tura r o m â n ă şi culura po­porului r o m â n " ţ inu tă la 3 Iuniu 1900 în Cubinul-Timi-şan de Teodor V. Petrişor învăţător . Editor : autorul , sub auspiciele despâr tëmêntu lu i . Caransebeş 1900. Pre ţu l 20 fii.

Cea ma i b u n a şi ins t ruc t ivă car te pen t ru bi-bliotecele şcoalelor poporale şi cele ambulan te , care formează că lăuza şi povăţui torul des in te resa t al preo­tului şi învăţă torului r omân delà sa te în toa te che­st iunile economice şi sociale, şi care ca a t a re a fost r e c o m a n d a t ă de Ven. Consistoriu metropol i tan gr. or iental din Sibiiu pent ru a fî p rocura tă pen t ru biblio-tecele şcolare, es te ca r tea în t i tu la ta :

Manual complect de agricultura raţională de Dr. George Maior, profesor de agr icul tură la şcoala su­per ioară delà Ferăs t rău şi la Seminaru l Niîon Mitro­pol i tu l Jn Bucuresci .

Vol. I Agrologia sau Agricul tura generală . 33 coaie de t ipar cu 217 figuri în text . Carte didactică, a p r o b a t ă de On. Minister de Agricul tură al Român ie i , cu decisnl Nr. 2078 din 1897. Preţul 5 cor.

Vol. II Fitotechnia sau Cultura specială a plan­telor. 38 coaie de t ipar cu 202 figuri în text . Carte p r emia t a de Academia R o m â n ă cu premiul Năsturel-Herêscu în ses iunea 1899. Preţul 8 cor. ei<-)«au i a •^i-,di:Jx^ ... tf . . : . . J — • J ~ . . > ,

Voi. III Zootechnia sau Cultura genera lă şi spe­cială a viţelor cornu te d i m p r e u n ă cu lânăr ia şi lapteria. 49 coaie, de t ipar cu 225 figuri în text . Preţul 8 cor.

Vol. IV Economia rurală sau Organisa ţ iunea şi Adminis t ra rea moşiilor mari şi mici. 45 coaie de t ipar c u 35 figuri în text . Preţul 8 cor.

Ceea ce privesce lucrarea dlui prof. Maior, ea se deosebesce esenţ ia l de lucrările similare apă ru t e p ă n ' a c u m în l imba r o m â n ă prin aceea, că es te p r ima lucrare comple tă pe te renul agronomiei în l imba ro­m â n ă , care t r a t ează toa te chestiunile, cele mai mari c a şi pe cele mici, pr ivi toare la agr icul tura r o m â n ă din toa te ţerile locuite de români , pe basa progreselor ac tua le ale sciinţei şi tehnicei agricole moderne . Ea ia serios concuren ţa cu cele dintâi lucrări apărute , p ă n ' a c u m în limbile cul te : germană , francesă etc.

Se află de vênzare la Tipografia Aurel Mureşianu în Braşov, la Librăr ia W. Kraft în Sibiiu, şi la au tor în" Bucuresci str. Occident 18.

* Au apă ru t în Tipografia d iecesană din Caransebeş :.

P. Drăgălina : Din Istoria Banalului Severin. P a r t e a I. : Is tor ia Banatu lu i Severin p â n ă la căderea Turnu-Se-verinului în mani le Turcilor 1526. Preţul 1 cor. 12 fii., pen t ru învăţător i 90 fii. — P a r t e a II. : Severinul sub s t ăpân i r ea principilor ardeleni p â n ă la p redarea cetă­ţi lor Caransebeş şi Lugoj în mani le Turcilor, 1526—1658.

Curs elementar de Botanică şi Zoologie pen t ru clasele inferioare ale şcoalelor medii de Gheorghe Che-lariu prof şi dir igent la şcoala reală. P a r t e a I. Bra­şov, 1900. Pre ţu l 2 cor. 60 fii.

Viaţa şi operile lui Andreiu Muieşan. S tudiu is-toric-literar de Ioan Raţiu, prof. ord. la p reparand ie şi şcoala super ioară de fete din Blaş. Blaş, 1900. Ti­pografia seminar iu lu i arhidiecesan.

*

Cuvent funebru, rost i t la înmorrnen ta rea fostului di­rector şi învă ţă tor p e n s i o n a t : G. Bel l iss imus î n t â m p l a t ă la 8/21 Octomvre 1900, de 1. Dariu. Tipografia A. Mure­şianu. Braşov, 1900. P re ţu l 20 fileri.

Licitaţiune minuendă P e basa încuvi in ţâre i ven. Cojisistoriu diecesan

ddto. 5 Noemvre N. 3909 B. din anu l 1898, se escrie l ic i ta ţ iune m i n u e n d ă pen t ru renovarea bisericei din S a c o s u l u n g u r e s c , p ro topresb i te ra tu l Buz iaşu lu i cu pre ţu l de esc lamare 6658 cor. 90 fii.

Lic i ta ţ iunea se va ţ inea în 4/17 Martie 1901 la 11 oare a. m.

P lanu l şi specif icaţ iunea d e spese şi măsur i se pot vedea la oficiul parohia l din, loc ;

în t repr inzetor i i se vor p re sen t a p e n t r u a li se comunica condi ţ iuni le lucrului în faţa locului.

Cei ce voesc a pr imi lucrul vor avea să d e p u n ă vadiul de 10 %•

Numai oameni esperţ i se vor admi te la l ici taţ iune. Sacosul unguresc 14 Ianuar ie 1901 2—3 (10)

Ş t e f a n M a r t i n o v i c i u G e o r g i u M a g h e ţ i u preşedinte.' notariu.

î n conţelegere cu Prea . on. Domn protopresbi ter Ioan Pepa.

4

A n u n ţ . j

La „Severineana" societate comercială pe acţii

se primesce un înveţăcel

(şăgert). I n s i n u ă r i s ă s e f a c ă l a

D i r e c ţ i u n e a s o c i e t ă ţ i i .

M E T Z E S S " U " X - . T E E I T U B I L O B

V a l a b i l d e l à 1 O c t o m v r e 1 9 0 0

B u d a p e s t a , ga ra de ves t (ny. p. u.), — O r ş o v a — V e r e i o r o v a

Or. Os. Ex. I

P. I—III

P. . I—III

. ; ;A. . I—II

P. I—III

M. II—III S t a ţ i u n i l e

Or. Os. Rx. I

P. I-III

P. I—III

A. I—II

P. I—III

1130 433

8)5 149

830 531

'230 802

7OO 52»

pleacă sosesce

Budapesta Timişoara-Iosefin

sosesce pleacă

1250 803

715 925

125 750

740 153

439 545

209 357

610 8 Ì

810 924

713 854

pleacă sosesce

Timişoara-Iosefin Lugoş

sosesce pleacă

^757~ 646

— 7 4 7 —

616

— 7 1 2 ~ 507

738~ 620

~115'" 1131

Joia

şi

•. D

umin

eca

750

150 602

150 6°!

~~2l8~~ 12« 330

639

sosesce sosesce pleacă pleacă pleacă

Buziaş M.-llia Marginea M.-llia Buziaş

pleacă pleacă pleacă

sosesce sosesce

"t/> ca _ l 0 ~ CD S -g | á

150

1242 330

1242

720

218

632

828 853

402 523 711 800 828

~831~ 941

929 1029

1230 12Ş6

~ 9 1 0 " 1032 1221 110 138

4 I I 543 639

pleacă pleacă

. pleacă pleacă sosesce

Lugoş Caransebeş Domaşnia-Cornia Băile-Herculane Orşova

sosesce pleacă pleacă pleacă pleacă

644 f¡02

345 315

6H 512 333 233 156

502 400

~614^ 531 4I4 327 2ß

~¡T23~ 1024 844 733 055

859 907

IU 120

230 239 •

pleacă sosesce

Orşova Vereiorova

sosesce pleacă

255 245

1259~ 1250

226 " 218

B u d a p e s t a , ga ra de Vest (ny. p. u.), — T i m i ş o a r a — B a z i a ş

M. I—III

P. I—III

P: I m

P. : I—in

P. I—III

P. I—III S t a ţ i u n i l e P.

I—III P.

I—III P.

I—III P.

I—III P.

I—III P.

I—III

7001005 815 149

830 230 551802

230 802

700 5

1005 ¡8

pleacă sosesce

Budapesta Timişoara-Iosefin

sosesce pleacă

715 925

125 750

700 925

125 7OO 7 5 0 9 2 5

740 153

830 842

214 223

820 828

845 856

612 621

pleacă sosesce

Timişoara-Iosefin Chişoda

sosesce pleacă

804 755

742 730

703 652

~~634~ 823

i29~ 119

1030 552

1019 456

sosesce pleacă

Buziaş Buziaş

pleacă sosesce

552 , 1019

456 1030

— 4 5 6 "

224 251

830 8Ş7

622 651

pleacă sosesce

Chişoda Jebel

sosesce pleacă

754 72?

651 622

118 1250

453 1015 1216

943

52O 6Ş6

737 9Ş0

548

sosesce sosesce pleacă pleacă

Ciacova Boca Boca Ciacova

pleacă pleacă

sosesce sosesce

656 520

943

54Ş

930 737

~1216~ 1015 453 3I8

252 305

858 9»

655 7O8

pleacă sosesce

Jebel Voitec

sosesce pleacă

722 709

621 608

1247 1234

~H03~ 915 554 -359

359 554 915

1103

1010 1150

424 612

815 ion 340 5O8

sosesce sosesce pleacă pleacă

Gataia N.-Bogşa N.-Bogşa Gataia

pleacă pleacă

sosesce sosesce

612 424

1150 ion

5O8 340

ion 8j5

1247 1234

~H03~ 915 554 -359

" 3 I O ' 420

917 1023

717 827

pleacă sosesce

Voitec Verşef

sosesce pleacă

704 554

603 454

1230 1120

1023 952

217 201 226 403

349 547

1218 1148

4OI 350 4I8 605

sosesce sosesce sosesce sosesce pleacă pleacă pleacă pleacă

Gataia Buziaş T.-Cubin Panciova Panciova T.-Cubin Buziaş Gataia

pleacă pleacă pleacă pleacă

sosesce sosesce sosesce sosesce

403 226 201 217 952

1023 1148 1258

605 418 350 4OI 952 1023 547 349

~434 _

504 1033 1100

837 9Q7

pleacă sosesce

Verşeţ Iasenova

sosesce pleacă

537 505

449 417

T l l5 ' 1043

~W 5IO

1046 722

"~722 " 1046 1105 222

1255 1120 3O6

225

sosesce sosesce pleacă pleacă

Oraviţa Anina Anina Oraviţa

pleacă pleacă

sosesce sosesce

315 1105 1046

722

225

T l l5 ' 1043

~W 5IO

1046 722

5IO 550

1105 1144 .

913 954

pleacă sosesce

Iasenova Baziaş

sosesce pleacă

450 4O4

407 325

800 630

1037 955

O b s e r v ă r i : Oarele, ce s t au de a s t â n g a s t a ţ iun i lo r , ' s ă se c i tească de s u s în jos ; iar cele ce s t a u de a d r e a p t a de jos în sus . Timpul dela 6 oare d iminea ţ a p ă n â la 5 oare şi 59 m i n u t e sa ra es te î n s e m n a t c u subl in ie rea minutelor . Or. Os. E x . = T r e n u l Orient-Ostende-Expres, A . = T r e n accelerat , P . = T r e n de pe r soane , M . = T r e n mes teca t . • ^