1.Polisemie (Polisemantism)  Capacitatea celor mai multe cuvinte dintr-o limbă naturală de a avea mai multe sensuri. Este considerată o categorie semantică fundamentală şi universală pentru că se manifestă în orice limbă.  Aproximativ 80% din fondul principal al limbilor actuale este compus din cuvinte polisemantice (cifra variază de la o limbă la alta). Polisemia caracterizează în primul rând verbele, substantivele şi adjectivele. Este direct proporţională cu vechimea cuvântului şi cu frecvenţa folosirii lui în limbă.  De exemplu, cuvântul pământ are în limba română următoarele sensuri:  1.      „planeta pe care locuim"             Pământul este o planetă ca şi Marte  2.      „scoarţa globului terestru" O râmă a ieşit de sub pământ.  3.      „întindere de uscat":                   Salvarea naufragiaţilor era o fâşie   pământ.  4.      „teren cultivabil":                       I s-a restituit pământul după război.5. „materie din care este alcătuită   partea solidă a globului terestru": Plantele cresc în pământ.6. „teritoriu, regiune, ţinut": „după obiceiul pământului7. în locuţiuni şi expresii:   - „foarte departe": la capătul pământului;  - „totdeauna": de când e lumea şi pământul;  - „diferenţă mare": ca de la cer la pământ.Se manifestă şi la nivelul altor construcţii sau structuri:„Ti-am cântat melodia":-  „Am cântat melodia pe care ai compus-o chiar tu."  - „Am cântat o melodie compusă de altcineva şi tu ai ascultat-o."

2.OMONIMIA şi polisemia reprezintă două categorii de sensuri ale cuvintelor, care, îmbinate în comunicări diferite, conduc spre descoperirea adevăratului înţeles al acestora.Omonimul este un cuvânt care are aceeaşi formă şi aceeaşi pronunţie cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens şi ca origine.[1]

Omonimele se pot clasifica astfel:Omonime lexicale - aceeaşi clasă morfologică, sens diferit: broască - substantiv, cu sensul de batracian;broască - substantiv, cu sensul de mecanism.Omonime gramaticale - acelaşi sens, aceeaşi parte de vorbire, dar persoane diferite: vin - verb, timpul prezent, persoana I, numărul singular;vin - verb, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural.Omonime lexico-gramaticale - clasă morfologică diferită, sens diferit: sare - substantiv, cu sensul de aliment;sare - verb, cu sensul de a sări.

3.ANTONIMELE: Definitie si mic dictionar de antonime ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi cu înţeles  opus:     mare # mic; înalt # scund; bun # rău;  sus # jos etc. 

  •  Antonimia se poate realiza şi cu ajutorul prefixelor (prefixe antonimice,  negative sau privative): confirma # infirma; închide  # deschide;   împacheta   #    despacheta;   cinstit   #   necinstit;egal # inegal;lipit # dezlipit  etc. 

  •  Antonimia se realizează şi între un cuvânt şi o   locuţiune:   a opri # a da drumul   Notă:   Perechea de antonime trebuie să  fie compusă din părţi de vorbire de acelaşi fel:   substantive: bucurie  # tristeţe; adjective:     bun # rău; verbe: a  da # a lua; adverbe:      sus # jos.

  Atenţie!   •  In cazul cuvintelor polisemantice, antonimia  se stabileşte pentru fiecare sens mai important al cuvântului respectiv: drept  # nedrept; drept # strâmb; drept # stâng 

  • La stabilirea perechilor antonimice este  bine să nu se piardă din vedere sensul cuvintelor. De pilda, cuvinte ca nebun,  necurat, nevrednic nu sunt antonimele cuvintelor bun, curat,  vrednic.

 

Mic dicţionar  de antonime    alb # negru     bun # rău, malefic     corect # incorect, eronat, greşit     a cumpăra # a vinde     drept # nedrept, inechitabil, injust, ilegal     efemer # etern, veşnic,  nepieritor     frig # cald     înnoda  # a deznoda     lumină # întuneric, beznă     a merge # a sta, a rămâne  pe loc     mic # mare     a mobiliza # a imobiliza   a pierde # a câştiga   repede # încet, alenesus # jos tinereţe  # bătrâneţe   vinovat  # nevinovat

4.PARONIMELE: Definitie si mic dictionar de paronime PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur  sunet) şi cu sensuri diferite.   Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi  un prenume. Complementul este de mai multe feluri. Ei i-am făcut un compliment.

  Atenţie!   * Criteriul după  care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică este cel al  atracţiei (confuzie paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în locul  celui mai puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul acesta gradul de incultură.   conflicte familiare în loc de conflicte familiale (familiar = intim, apropiat; familial = legat de familie)   localitatea    originală   în   loc   de   localitatea originară  

(original = deosebit, aparte; originar —  de origine)

Mic dicţionar de paronime abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneală,  supleţe);   apropiere (acţiunea de a se apropia) - apropriere (acţiunea  de a însuşi un lucru străin)    arbitrai (hotărât  de arbitru) - arbitrar (după bunul plac); carbonier (care se  referă la cărbune) - carbonifer (ramură   industrială care se ocupă cu  extracţia şi prelucrarea cărbunelui); complement (parte  de   propoziţie)  - compliment (laudă, măgulire); eferenţă (respect, consideraţie) - diferenţă (deosebire);dependenţă (a fi dependent de ceva) - dependinţă (încăpere auxiliară: baie, bucătărie, cămară); emigraţie (expatriere)  - imigraţie (a se stabili într-o ţară străină); eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate fi  oprit); (a) enerva (a înfuria, a indispune) - (a) inerva (în biologie, despre terminaţiile  unui organ sau ale unui ţesut);familial (privitor la familie, destinat  familiei) - familiar (intim, apropiat, cunoscut); glacial (de gheaţă, rece) - glaciar (eră glaciară); (a)  investi - (a face o investiţie financiară) - (a) învesti (a acorda unei persoane un drept, o funcţie,  o demnitate); libret (arie muzicală) - livret (legitimaţie  militară); literal (cuvânt cu cuvânt, textual) - literar (referitor  la literatură);oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore); ordinal (care indică ordinea unor obiecte) - ordinar (obişnuit, vulgar);   original (neobişnuit, propriu unei persoane) - originar (privitor   la origine, obârşie); petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul petrolului)   - petrolifer (bogat în  petrol, zăcăminte); temporal (care indică timpul) - temporar (de  scurtă durată, momentan).

5.SINONIMELE: Definitie si Mic dictionar de sinonime   SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte asemănător. Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică: adevărat - real - veritabil - autentic Sursa principală a sinonimiei o constituie împrumuturile şi de aceea multe sinonime sunt neologice: limpede/clar; amănunt/detaliu; moarte/deces; adânc/abis; cinstit/onest; (a) îngădui/(a) permite; (a) cere/(a) solicit a etc.

Există mai multe tipuri de sinonime: a) Sinonimele totale - sunt puţine la număr şi se stabilesc între cuvinte vechi, regionale şi cuvinte literare sau între denumirile populare şi termenii tehnico-ştiinţifici: inimă=cord; cupru=alamă; dalac=antrax; timp=vreme; repede=iute; varză=curechi; porumb=cucuruz, păpuşoi etc. b) Sinonimele parţiale - sunt cele mai frecvente şi se realizează, de obicei, între cuvinte vechi şi cuvinte mai noi: bun=preţios, valoros, blând, gustos; cuvânt= discurs, cuvântare, vorbă etc.

În cazul acestor sinonime nu se realizează o identitate a termenilor seriei sinonimice şi se optează pentru unul dintre ele, în funcţie de particularităţile contextului. Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un cuvânt sau între două expresii: a băga de seamă = a observa; a o lua la sănătoasa = a fugi;a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul; a-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici, a i se urca la cap.

Notă: * Sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire: substantive: noroc=şansă; verbe: a reuşi-a izbuti; adjective: prietenesc=amical;pronume: el—dânsul; numerale: întâiul—primul; adverbe: mereu-totdeauna; prepoziţie: către=spre

Un cuvânt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens: - arbore— copac: Bradul e un copac.  — pom: Mărul e un pom. Mic dicţionar de sinonime abilitate (subst.) - destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate. iscusinţă, isteţime, îndemânare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug,meşterie, (reg.) apucătură, (înv.) maravet, practică; absolut (adj., adv.) - adânc, complet, deplin, desăvârşit, perfect profund, total, integral, suprem; (a) afirma (vb.) - a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, a se evidenţia, a se remarca, (pop.) a cuvânta. (a) anula (vb.) - a abroga, a desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, a rezilia, a revoca, a desfiinţa; bravură (subst.)- bărbăţie, curaj, eroism, neînfricare, vitejie. cutezanţă, îndrăzneală, neînfricare, temeritate, (pop.) voinicie; capriciu (subst.) - chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, sclifoseală, toană, (pop.) scăiâmbăială, (reg.) năbădaie; citit (adj.) - cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, erudit, (pop.) pricopsit, ştiutor; cuviincios (adj.) - decent, politicos, respectuos, reverenţios; desăvârşire (subst.) - perfecţionare, plenitudine, perfecţiune;distins (adj.) - ales, deosebit, rar, superior, remarcabil, eminent, ilustru, select, stilat, manierat, politicos, aristocrat, elegant, (fam.) şic; • (adj.) - rezistent, solid, tare, tenace, agresiv, bătăios, brutal, nestăpânit, violent; efemer (adj.) - temporar, schimbător, pieritor, trecător,  vremelnic; (a) emoţiona (vb.) - a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, a sensibiliza; falsitate (subst.) - inexactitate, neadevăr, duplicitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie; (a) găzdui (vb.) - a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui; (a) guverna (vb.) - a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a  stăpâni, (pop.) a oblădui, (arh.) a ocârmui; harnic (adj.) - activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios. imaginare (subst.) - concepere, creare, elaborare, inventare, născocire, plăsmuire, scornire; joc (subst.) -joacă, zbenguială, zbânţuială, zburdălnicie, (sport) dispută, întrecere, meci, partidă; limbaj (subst.) - limbă, vorbire, grai, exprimare, stil; mediocru (adj.) - comun, mijlociu, potrivit, obscur, modest, redus, scăzut; motivaţie (subst.) - îndreptăţire, justificare, motivare, raţiune, temei, argument, (pop.) noimă; nociv (adj.) - dăunător, negativ, păgubitor, periculos, rejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător, contraindicat, (livr.) pernicios;

obrăznicie (subst.) - insolenţă, impertinenţă, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, aroganţă, sfruntare, trufie, tupeu; ozonat (adj.) - oxigenat, proaspăt, purificat, salubru, bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămator; patetic (adj.) - duios, emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (arh.) simţitor; petiţie (subst.) - cerere, memoriu (arh.) jalbă; precept (subst.) - învăţătură, normă, principiu, regulă, povaţă;(a) raţiona (vb.) - a chibzui, a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a reflecta; revoltă (subst.) - răscoală, răzmeriţă, rebeliune, tevatură, revoluţie; satisfacţie (subst.) - bucurie, desfătare, mângâiere, mulţumire, plăcere; sfios (adj.) - ruşinos, sfiicios, timid; succes (subst.) - izbândă, reuşită, ispravă, victorie; (a) tinde (vb.) - a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pretinde, a râvni, a ţinti, a visa; vigoare (subst.) - dinamism, energie, forţă, putere, robusteţe, tărie, vitalitate, vlagă, impetuozitate.